Newsletter Catalin Ivan - aprilie 2010

newsletter | aprilie 2010 p. 1

C t lin Ivan ă ăeuroparlamentar

Aprilie 2010 | Newsletter

Cătălin Ivan înfrăţeşte Iaşul cu capitala Galiciei Misiune de lucru a delegaţiei Comisiei CULT la Santiago de Compostela


Europarlamentarul social-democrat Cătălin Ivan a luat act de propunerile făcute de profesorii ieşeni, în ceea ce priveşte modificarea Legii Educaţiei, şi a susţinut cerinţele acestora privind protejarea demnităţii cadrelor didactice. Profesorii ieşeni au cerut, în discuţile cu conducerea Inspectoratului Judeţean de la începutul lunii aprilie, crearea unui Cod Deontologic al cadrelor didactice, în care să fie inclusă

noţiunea de ultraj împotriva cadrelor didactice. Prin atare prevederi, personalul din învăţământ ar putea beneficia de daune morale, suportate de către părinţii elevilor care molestează verbal sau fizic personalul din învăţământ. „Profesorii au nevoie de o astfel de protecţie”, susţinea parlamentarul european. „Este suficient să ne uităm la cazurile din ultimii ani, pentru a concluziona cu tot temeiul că astfel de drepturi pentru cadrele didactice sunt absolut necesare. Aici nu este vorba doar de statutul cadrului didactic, ci de însăşi demnitatea fiinţei umane. Consider inacceptabilă agresiunea şi cu atât mai puţin agresiunea elevilor îndreptată împotriva profesorilor.” Eurodeputatul ieşean afirma şi faptul că, dincolo de ceea ce oferă sistemul de Educaţie, părinţii au obligaţia să îşi educe singuri copiii cu privire la ceea ce înseamnă norme elementare de comportament şi de respect faţă de cei din jur. "Una este să nu te prezinţi la o oră, pentru că nu ai învăţat la o anumită materie sau din alte motive, şi cu totul alt ceva este să înjuri sau să loveşti un profesor. Eu consider că nici măcar regimul de sancţiuni din prezent nu este destul de drastic pentru astfel de fapte. Cadrele didactice nu au nevoie doar de salarii decente, ci şi de respect. Ceea ce cer profesorii acum nu costă bani, iar ministerul nu are nicio scuză să nu le accepte cererile”, afirma eurodeputatul, în susţinerea sa pentru iniţiativele cadrelor didactice din Iaşi.

Revendicările profesorilor ieşeni la Legea Educaţiei, sprijinite de Cătălin Ivan


Cătălin Ivan a atras atenţia Guvernului României asupra riscului pe termen lung la care supune ţara prin politica actuală de alocări bugetare în sistemul de învăţământ. Totodată, acesta trage un semnal de alarmă faţă de autismul de care ministrul educaţiei dă dovadă în relaţie cu sindicatele din sistem. Toate nemulţumirile angajaţilor din educaţie au loc în contextul amplificării discuţiilor cu privire la noul proiect de strategie economică a Uniunii Europene - Agenda UE 2020. Întregul proiect, care prevede viitorul economic al UE, este bazat în primul rând pe dezvoltarea financiară a spaţiului european ca efect al dezvoltării sistemelor de învăţământ comunitare. Astfel, nemulţumirile profesorilor generează un ecou la nivel european, dar nu şi în România. “Preşedintele Traian Băsescu şi premierul Emil Boc au avut o întâlnire la Bruxelles cu preşedintele CE, Jose Manuel Barosso. Printre temele avute în vedere au fost şi chestiuni legate de educaţie. Nu ştiu dacă s-a discutat faptul că, exact în acel moment, România se confrunta cu o grevă a profesorilor. Efectele au fost, poate, nedemne de luat în seamă pentru dumnealor: examenul de bacalaureat dat peste cap în multe şcoli din ţară, iar un profesor a intrat chiar în greva foamei ca metodă radicală de protest. În ritmul acesta, Guvernul României riscă să rămână repetent în 2010 nu doar la materia redresare economică a ţării, ci şi la încheierea cu succes a anului şcolar”, a declarat Cătălin Ivan. Europarlamentarul PSD arată cum multe din demersurile sale în cadrul Parlamentului European nu îşi găsesc niciun partener de dialog în interiorul Executivului din România. Propunerile sale vorbesc despre necesitatea alocării unor sume din ce în ce mai mari pentru sistemele de educaţie şi cercetare din statele comunitare şi prevăd, spre exemplu, alocarea a 3% din PIB pentru cercetare şi dezvoltare. Aceste iniţiative, conforme cerinţelor Agendei UE 2020, nici nu au fost luate în seamă de ministrul Funeriu pentru învăţământul şi cercetarea din România.

Guvernul Boc, repetent anticipat la strategia UE 2020 privind Educaţia


Guvernul Boc vrea să bage fondurile europene în buzunarele propriilor miniştri

Cătălin Ivan şi-a exprimat îngrijorarea și revolta faţă de declaraţiile și faptele premierului Emil Boc, legate de ineficienţa României în absorbţia fondurilor europene, cauzate în principal de faptul că “se lucrează cu români”, şi a atenţionat Guvernul României asupra tentativei fără precedent la nivel european a ministrului Adriean Videanu de a solicita fonduri europene pentru firma de marmură pe care o deţine. “Premierul României își exprimă nemulţumirea faţă de ineficienţa subordonaţilor săi de a atrage fonduri europene pentru România, dând vina pe români, per ansamblu. În aceeaşi zi, unul din miniștrii Guvernului PDL declară cu o nonșalanţă soră cu tupeul nemărginit că ar vrea niște fonduri europene pentru propria afacere. Fonduri de a căror coordonare se ocupă ministerul pe care îl conduce! Pot să spun că ghinionul României și a celor 30 de miliarde de euro puse la dispoziţie de Uniunea Europeană ţării noastre, din care am absorbit doar 5%, poartă numele românului Adriean Videanu!”, declara Cătălin Ivan. “După borduriadele domnului Videanu, de pe vremea când era primarul general al Bucureștiului, pe români îi paște o nouă acţiune de tip borduriada dinspre PDL, doar că de data aceasta sunt ţintite 30 de miliarde de euro. Din acești bani, democrat-liberalii vor să ciupească din ce în ce mai mult pentru bunăstarea lor și a afacerilor lor, fără să demonstreze un minim de interes pentru programe de finanţare de pe urma cărora să beneficieze și cetăţenii simpli. Dacă mai era vreo îndoială asupra faptului că fondurile europene din România sunt politizate de la vârful piramidei guvernamentale a PDL și până la baza acesteia, în cel mai mic sătuc cu primar democrat-liberal din Iași, Adriean Videanu a reușit să o spulbere și să atragă totodată atenţia autorităţilor europene faţă de ţara noastră.”, a mai declarat Cătălin Ivan. Ivan îi solicită premiului Emil Boc scuze publice faţă de declaraţiile ofensatoare și jignitoare aduse la adresa tuturor cetăţenilor României și afirma că rămânea ministrului Videanu în funcţie va distruge credibilitatea instituţiilor de la Bucureşti, în faţa partanerilor europeni.


Incompetenţa Guvernului în gestionarea crizei economice reclamă implicarea specialiştilor

În luna aprilie, eurodeputatul PSD Catalin Ivan lua act de declaraţiile directorului Institutului de Prognoză Economică din cadrul Academiei Române, Lucian Albu, conform cărora Guvernul nu discută deloc cu specialiştii Academiei, despre soluţiile referitoare la situaţia economică. Lucian-Liviu Albu, directorul Institutului de Prognoză Economică din cadrul Academiei Române, a declarat în cursul lunii aprilie, pentru Ziarul Financiar, că „numirile politice au efecte devastatoare în economie. Aparatul birocratic este şi aşa anchilozat, mai există doar câţiva specialişti, vii cu alţii care sunt pe dinafară şi gata s-a terminat. Exemplu: departamentele pentru atragerea fondurilor europene, unde au fost numiţi şefi pe criterii politice. Nici nu-şi pot imagina ce efecte negative au numirile politice asupra economiei fragile.” În aceeaşi poziţie, economistul susţinea că „acest Guvern are impresia că le ştie pe toate”, Consiliul Consultativ al Academiei Române nemaifuncţionând în mod efectiv. „Aceasta este o nouă explicaţie gravă pentru situaţia în care suntem”, afirma Cătălin Ivan. „Cel care face aceste declaraţii a fost în echipa pe care premierul desemnat în toamna lui 2009, Lucian Croitoru, a încercat să o propună, în primă fază. În final, domnul Albu a refuzat să fie parte din acel Guvern. Intuiesc că domnia sa avea o imagine destul de clară de pe atunci, faţă de ceea ce vrea să facă PDL”. Conform lui Cătălin Ivan, „oameni care cunosc economie mult mai bine decât Boc sau Videanu ne atrag atenţia că acest Guvern duce ţara către dezastru”. Reactivarea Consiliului Consultativ este o necesitate, susţinea Cătălin Ivan. „Trebuie să lăsăm specialiştii să se implice. PDL dovedeşte că nu are asemenea oameni. Să îi întrebe pe cei care se pricep. Dacă ignoră, în mod aberant, opiniile opoziţiei, să le ia în calcul pe cele ale economiştilor neangajaţi politic”. Cel mai important, consideră eurodeputatul PSD, este faptul că se confirmă că Guvernul PDL distruge cu bună-ştiinţă şansele României de a atrage fonduri europene în cuantum cât mai mare, pentru că a transformat posturile din instituţiile responsabile în sinecuri politice.


În vizită de lucru la Santiago de Compostela cu ocazia aniversarii Anului Sfantului Iacob

Europarlamentarul PSD, Cătălin Ivan, s-a aflat, la finalul lunii aprilie, la Santiago de Compostela, capitala regiunii Galicia din Spania, împreună cu delegaţia Comisiei CULT, din cadrul Parlamentului European. În cadrul vizitei, Cătălin Ivan a avut întâlniri cu preşedintele Guvernului regional din Galicia, Alberto Núñez Feijóo, şi cu primarul din Santiago de Compostela, Xosé Antonio Sánchez Bugallo. De asemenea, programul a inclusiv şi o vizită la Ciudad de la Cultura, proiect arhitectonic modernist, ce va fi lansat în 2012, găzduind o bibliotecă, arhive, un muzeu al artelor şi o sală de concerte, precum şi vizitarea Universităţii şi a Campusului Universitar Santiago de Compostela. Vizita a fost completată de prezentarea unui proiect de tip laborator pentru micii întreprinzatori, desfăşurat în cadrul universităţii. Cel mai important punct discutat de europarlamentarul Cătălin Ivan cu autorităţile locale a vizat înfrăţirea oraşului Santiago de Compostela cu Iaşul. În acest sens, cele două oraşe vor demara formalităţile necesare.


Competenţele cheie – dezvoltate pentru o lume în schimbare

În luna aprilie, europarlamentarul Cătălin Ivan a adus o serie de amendamente Raportului Comisiei CULT, intitulat Competenţele cheie pentru o lume în mişcare. Amendamentele aduse de Cătălin Ivan raportului amintit au reconfirmat interesul acestuia pentru Educaţie şi sprijinul pe care statele trebuie să îl acorde acestui domeniu. În amendamentele depuse, eurodeputatul a insistat ca Raportul Comisiei CULT să ceară Comisiei, statelor membre şi angajatorilor, în cooperare cu furnizorii de educaţie şi stagii, să încurajeze îmbunătăţirea pregătirii celor ce provin din medii sociale dezavantajate (încurajarea unei politici de stânga). De asemenea, să solicite statelor membre să asigure investiţii suficiente în educaţie cu scopul de a garanta accesul la piaţa muncii pentru toate categoriile (sensul acestui amendament este legat atât de nevoile prezentului, educaţia fiind prioritară în perioade de criză economică, cât şi de angajamentele pe care statele membre şi le-au luat în baza Strategiei 2020 la Summit-ul European de la sfârşitul lunii martie. Mai mult, accesul la piaţa muncii trebuie garantat în mod egal pentru toţi cetăţenii, fapt evidenţiat şi în poziţia luată în amendamentul precedent) Nu în ultimul rând, să ceară statelor membre să modernizeze agenda învăţământului superior şi, în mod particular, să coordoneze curricula cu cererile pieţei muncii.


Capitala culturală europeană, o problemă de interes pentru Iaşi

În contextul intenţiilor autorităţilor din Iaşi de a obţine nominalizarea oraşului drept Capitală culturală europeană, imediat după încheierea actualului ciclu de nominalizări, europarlamentul Cătălin Ivan a adresat Comisiei Europene o întrebare scrisă legată de stadiul finalizării directivelor în domeniu, pentru perioadă amintită. „Capitala culturală europeană” este un program destinat creării și consolidării unei legături între cetăţenii europeni fiind, în același timp, proiectul cultural european cu anvergura cea mai mare. În timp, programul și-a demonstrat eficienţa și gradul de atractivitate, prin numărul din ce în ce mai mare de vizitatori și prin vizibilitatea crescândă. În prezent, „Capitala culturală europeană” funcţionează în baza Deciziei 1622/2006 CE, care reglementează procesul de selecţie pentru perioada 2007-2019, o propunere a Comisiei pentru perioada următoare fiind în lucru. Pornind de la acest fapt, eurodeputatul a întrebat Comisia Europeană care este data estimată a finalizării propunerii de proiect de Decizie privind modalitatea de nominalizare a oraşelor „Capitală Culturală Europeană”, după 2019, şi dacă, în procesul de realizare a proiectului, a fost stabilită deja o ordine în care vor fi nominalizate oraşele.


Controlul informaţiilor privind sănătatea disponibile pe internet – o necesitate

Eurostat arată că 60% dintre cetăţenii europeni sunt utilizatori de internet în mod curent, iar o bună parte dintre aceştia sunt consumatori avizi de informaţii privind sănătatea şi metodele curative. Dacă în cazul altor teme abordate pe Internet, riscurile pot fi limitate, în cazul informaţiilor referitoare la sănătate impactul negativ pare mult mai dificil de controlat. Astfel, studii efectuate de cercetători în Marea Britanie şi România, arată că informaţiile disponibile pe internet în domeniul sănătăţii sunt departe de a fi precise. Subiecţii chestionaţi au recunoscut faptul că, în urma unei simple căutări pe internet, au ajuns la informaţii legate de maladii grave, cu incidenţă foarte scăzută, care s-ar fi potrivit cu simptomele uzuale investigate iniţial. De aceea, controlul etic şi de calitate al acestor informaţii este esenţial şi ar trebui să reprezinte în continuare o prioritate a instituţiilor europene, în baza articolelor 169 şi 191 TFUE. În acest context, europarlamentarii PSD Cătălin Ivan şi Daciana Sârbu au adresat următoarele întrebări Comisiei Europene: 1. Care este gradul de implementare al "'Quality Criteria for Health Related Websites", program menit să combată riscurile mai sus evocate? 2. În ce masură statele membre au raspuns acestei probleme? Acţiunea lor este una comună, coordonată sau individuala? 3. Ce abordare va avea Comisia în viitor faţă de pericolele existente?


O nouă propunere de rezoluţie

În luna aprilie, eurodeputatul Cătălin Ivan a depus la Parlamentul European, împreună cu europarlamentarul Daciana Sârbu, o propunere de rezoluţie pe tema protecţiei diversităţii solului. Susţinere: Parlamentul European, – având în vedere propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de

stabilire a unui cadru privind protecţia solului şi de modificare a Directivei 2004/35/CE(COM(2006)0232),

– având în vedere concluziile Consiliului din 15 martie 2010 privind biodiversitatea pentru perioada de după 2010,

– având în vedere articolul 120 din Regulamentul său de procedură, A. întrucât biodiversitatea solului îndeplineşte o serie de roluri esenţiale pentru

ecosistem, de o valoare incalculabilă pentru umanitate, cum ar fi furnizarea de hrană şi apă, purificarea apei, îndepărtarea agenţilor patogeni, reglarea climei, protecţia împotriva inundaţiilor şi alunecărilor de teren şi stocarea carbonului,

B. întrucât ameninţarea asupra biodiversităţii solului este omniprezentă şi în creştere, ca urmare a unor activităşi, cum ar fi practicile agricole şi de irigaţii necorespunzătoare, despădurirea şi urbanizarea,

C. întrucât măsurile specifice de protejare a biodiversităţii solului ar completa politicile legate de alte chestiuni de importanţă crucială, şi anume biodiversitatea speciilor de plante şi animale, calitatea apei, schimbarea climatică, agricultura sustenabilă şi prevenirea dezastrelor naturale,

1. invită statele membre să pună în aplicare măsuri de protejare a biodiversităţii solului

şi să se angajeze constructiv şi urgent în negocierile din cadrul Consiliului privind protecţia solului;

2. invită Comisia să asigure crearea unei strategii coerente a biodiversităţii, care să ia în calcul în totalitate valoarea esenţială a biodiversităţii solului în ecosisteme, în vederea atingerii obiectivelor privind diversitatea pentru 2020.


„PSD susţine nevoia de a

menţine funcţionarea ANI,

dar nu ca instrument politic în

mâna puterii” - interviu acordat

machiavelli.ro

Cum apreciaţi iniţiativa Guvernului de a

propune un proiect propriu de

modificare a legii de funcţionare a

Agenţiei Naţionale de Integritate?

Ştim cu toţii circul produs de iniţiativa Guvernului. Să nu mă înţelegeţi greşit – e nevoie de ANI, dar nu printr-o acţiune pripită şi, probabil, neconstituţională, a Guvernului Boc. Însă, faptul că se discută oportunitatea şi funcţionalitatea unei instituţii este, în orice caz, un mare progres pentru un guvern prea obişnuit să vorbească despre ce nu poate face sau cine nu îl lasă să-şi facă treaba. Iniţiativa Guvernului vine din tradiţia de a pune Parlamentul în faţa faptului împlinit. Dacă Parlamentul este important pentru că numai el poate legitima ANI, probabil că acesta ar trebui să fie şi principalul motor din spatele formulării legii. Or, felul în care s-a procedat demonstrează tocmai că Parlamentul a fost ultimul întrebat şi mi-e teamă că ar putea fi primul învinuit în cazul care lucrurile nu merg bine. Tocmai această accentuare a conflictelor din instituţiile politice din România este regretabilă. O democraţie nu poate funcţiona corespunzător fără un echilibru între puteri şi o încredere relativ constantă. În schimb, se încurajează teribil această falie de cooperare instituţională exclusiv pe

considerente politice. Pentru că preşedintele simpatizează cu principalul partid de guvernare, este mai dispus să îl protejeze pe acesta şi să pună presiune pe Parlament, ceea ce a făcut şi cu referendumul pentru unicameralism. Folosind armele de campanie electorală, se pierde din vedere tocmai calitatea actului de guvernare, care cere coerenţă, eficienţă şi echilibru între Executiv şi Legislativ. Care consideraţi că sunt principalele

puncte ale proiectului legislativ propus

de Guvern care trebuie analizate

amănunţit în Parlament?

Nu sunt specializat în domeniul ANI, dar ceea ce vă pot spune ca europarlamentar este că nu există presiune din partea Comisiei Europene ca Agenţia Naţională de Integritate să aibă anumite prerogative care încalcă dreptul la viaţa privată sau să ofere presei materiale despre anumite anchete. Acestea sunt simple urmări ale adaptării politic-autohtonă a acestei instituţii. Foarte important în acest moment este ca noua lege ANI să ţină cont de vechea lege ANI, pe care CCR a declarat-o inacceptabilă. Dacă Guvernul şi Preşedinţia consideră această instituţie vitală pentru România, probabil că ar trebui să aibă grijă în


primul rând să nu mai fie respinsă de CCR ca neconstituţională. S-a întâmplat de prea multe ori în timpul acestui guvern şi, la nivel european, este o dovadă de diletantism politic în faţa unui moment economic foarte dificil. Altfel, sunt sigur că proiectul poate fi mult îmbunătăţit tocmai prin faptul că este discutat în Parlament, de către oameni politici din mai multe partide, cu mai multe perspective, cu mai multe idei. Bănuiesc că nimeni nu pleacă de la premiza că proiectul de lege înaintat de guvern este perfect. În acest caz discuţiile nu pot decât să-l îmbunătăţească şi să-l facă mai aplicabil, mai coerent şi mai eficient. De exemplu, sunt foarte sigur că actualii guvernanţi vor insista pentru declaraţia secretă privind adresa locuinţelor. La cât de nemulţumiţi sunt românii de actuala guvernare, sunt sigur că domnii miniştri se simt în pericol în fiecare zi. Care sunt punctele fundamentale pe

care partidul dvs. doreşte să le impună

în noua lege de funcţionare ANI?

În primul rând, reiau că PSD susţine nevoia de a menţine funcţionarea ANI, dar nu ca instrument politic în mâna puterii. În al doilea rând, este foarte important ca ANI să fie o instituţie departe de orice fel de influenţă politică. Conform presei, ANI a avut în vizor, în ultimii ani, mai mult de jumătate din oamenii politici ai României. Priviţi cu atenţie, a fost vorba de o anumită jumătate a oamenilor politici. Or, o astfel de practică trebuie să înceteze dacă dorim să ne mândrim cu ANI şi în faţa autorităţilor europene. În al treilea rând, ar fi foarte important ca această instituţie să poată funcţiona

eficient. Nu am reţinut vreo anchetă ANI care să ducă la condamnarea vreunui personaj politic important. Dacă această instituţie este necesară pentru a curăţa clasa politică din România, după clama mai demult Monica Macovei, ar trebui să îi fie permis să o facă. Care credeţi că este orizontul de timp în

care noua lege ANI va putea fi votată

într-o formă finală?

Probabil se va forţa adoptarea rapidă. Deja, în Camera Deputaţilor, legea a trecut. Din păcate, a trecut fără să fie discutată serios. Nefăcând parte din Parlamentul României, mi-e greu să spun când va trece de Senat. Ceea ce vă pot spune este că urgenţa cu care Traian Băsescu susţine că această instituţie este cerută de Comisia Europeană nu este justificată. Din experienţa mea de europarlamentar, CE este mai interesată ca parlamentele naţionale să adopte legi bune, nu legi la minut. Din acest punct de vedere, termenul impus de 10 zile mi se pare un bluf instituţional, menit să forţeze Parlamentul să accepte pe nediscutate propunerea Guvernului, şi un bluf politic, menit să pună opoziţia în poziţie de drepţi faţă de Cotroceni. Ritmul adoptării acestei legi nu trebuie să fie acela de repede şi prost, cum prea des acest guvern pare că merge. În caz contrar, s-ar putea ca şi legea ANI să fie votată prea repede şi prea prost, fără a fi discutată, acceptată şi primită cu încredere, atât de autorităţi cât şi de cetăţeni. Sigur, în acest moment, ANI este necesară, dar acest lucru nu trebuie să însemne că orice variantă, chiar şi cea propusă de Guvernul Boc, va fi adoptată pe nerăsuflate de către Parlament.


„Cred în destinul comun al

celor două state, România si

Republica Moldova, iar acesta

se poate realiza doar ca state

membre cu drepturi depline

ale Uniunii Europene.” – interviu

acordat portalului de stiri www.allmoldova.md

Cum aţi aprecia la această etapă eficienţa politicii de vecinătate şi ce ar trebui să mai facă Moldova pentru ca efectele colaborării cu UE să fie resimţite pe interior? Există opinia mai larg răspândită că Politica de Vecinătate a Uniunii Europene, alături de mai multe iniţiative regionale ale acesteia, nu oferă avantaje politice sau economice suficient de motivante pentru ţările vizate de aceste acţiuni. Este posibil ca Uniunea să aibă nevoie de o reconsiderare a acestora pentru viitor. Pe de altă parte, trebuie avut în vedere că principalele eforturi trebuie depuse de statele candidate sau partenere ale Uniunii. Dezvoltarea lor economică sau politică este în avantajul Uniunii, dar ea este în primul rând expresia propriului interes. Spre exemplu, şi în cazul României s-au cerut reforme tranşante în perioada de pre-aderare, dar nu numai pentru că Uniunea Europeană avea nevoie de un stat compatibil cu normele şi valorile europene, ci şi pentru că era în interesul României ca decalajul de dezvoltare economică, politică şi socială să fie cât mai redus.

Într-un fel, intenţia de aderare la structurile UE pune orice stat într-o situaţie foarte benefică. În acest moment, intenţia este poate cea mai importantă, iar Moldova pare hotărâtă să facă acest pas, ceea ce nu poate fi decât în propriul beneficiu. Drumul european pe care a pornit Republica Moldova reprezintă calea spre modernizare a statului şi a instituţiilor acesteia. Pe blogul dvs aţi scris că Moldova nu are nevoie de declaraţii „sforăitoare” şi medalii şi că „Sprijinul României trebuie să fie unul profesionist, tehnic, obiectiv şi responsabil”. Ce înseamnă aceasta? Trebuie sa fim conştienţi că Moldova nu va intra niciodată în UE doar pentru că vrea România. De aceea spun că lobby-ul pe care trebuie să-l facă România în UE trebuie să fie unul inteligent, pragmatic şi credibil. Este nevoie de sprijinul tuturor celor 27 de state membre iar acest sprijin nu va fi obţinut cu argumente afective, emoţionale. De aceea consider că vizitele unor lideri politici români la Chişinău din dorinţa de a-şi construi imaginea de salvatori ai poporului moldovean este una nociva în primul rând pentru Moldova. Moldova


nu are nevoie de politicieni mesianici de genul lui Traian Băsescu. Nu prin vizite fastuoase, declaraţii sforăitoare şi acordări de medalii vor trăi mai bine cetăţenii moldoveni. Sprijinul României trebuie să fie unul profesionist, tehnic, obiectiv şi responsabil. Germania, Franţa, Marea Britanie, Spania, Italia şi toate celelalte state iau decizii în urma unor calcule politice, economice şi geostrategice care arată rece, obiectiv, dacă Moldova poate fi primită sau nu în familia europeană. Până atunci însă este foarte mult de munca şi mă simt obligat să salut eforturile diplomaţiei moldoveneşti din ultimul timp. Am citit de curând un interviu dat de Igor Corman, Preşedintele Comisiei pentru politică externă şi integrare europeană din Parlamentul Republicii Moldova, unei publicaţii din România şi mă bucur să descopăr acea atitudine europeană, rezervată, profesionistă, pe care ar trebui s-o avem cu toţii atunci când vorbim de lucruri importante precum viitorul unui popor. De ce românii ştiu atât de puţin despre realităţile din Moldova? Nu cred că situaţia este atât de dramatică – dimpotrivă, probabil că lucrurile sunt din ce în ce mai bune din acest punct de vedere. Tot mai mulţi români ştiu şi sunt interesaţi de ceea se întâmplă în Moldova. De-a lungul timpului Republica Moldova nu a încetat să fie o ţară "soră" a României, iar conştiinţa destinului istoric comun, a culturii şi a tradiţiilor care ne leagă, sunt lianturi foarte puternice care au păstrat permanent românii în contact cu

realităţile din Moldova. Este drept că accesul la informaţii nu a fost întotdeauna facil. Acum beneficiem de mult mai multe canale de comunicare în ambele sensuri iar era tehnologiilor moderne de comunicare face ca apropierea dintre cele două ţări să fie aproape firească. Prin Twitter, Facebook, Youtube sau prin clasicele călătorii ale românilor în Moldova sau ale moldovenilor în România, comunicarea este din ce în ce mai funcţională. Pe lângă toate acestea, nu trebuie să uităm de numărul tot mai mare de elevi şi studenţi din Moldova care vin în România, văd ce înseamnă Uniunea Europeană şi doresc să ducă înapoi acasă o bucată din ea. Poate mai presus decât simple relatări sau studii din România, elevii şi studenţii moldoveni duc înapoi acasă, la familiile lor, credinţa că şi în Moldova lucrurile pot funcţiona mai bine. Această credinţă, într-o continuă progresie aritmetică, este mai puternică decât orice campanie electorală, de publicitate sau de frică ce ar putea întoarce Moldova de la drumul său european. Acestea sunt lucruri pe care mi-e greu să cred că le poate vedea cineva din presă sau din structura discursului public din România sau Moldova. Totuşi, ele există, se ramifică şi se propagă în spaţiu eficient. Pentru mine, e greu de crezut că, pe termen lung, României îi poate fi bine iar Moldovei rău. Cred în destinul comun al celor două state, iar acesta se poate realiza doar în Uniunea Europeană. Trebuie să învăţăm din greşelile trecutului şi să fim mai înţelepţi în viitor.


Un prieten îmi spunea odată că nu a reuşit să ia viza românească, dar a luat viza Schengen cu acelaşi set de documente pe care anterior îl prezentase la consulatul român. Cum se întâmplă că viza pentru România a ajuns un lux pentru cei mai mulţi cetăţeni RM? Din păcate, aceasta este o situaţie individuală şi mi-ar fi greu să-mi dau cu părerea despre ea. Vă pot vorbi despre situaţia globală, unde cred că există două probleme diferite. Prima problemă ţine exclusiv de deficienţele birocratice sau politice inerente oricărui proces de acest tip. Dacă există, este responsabilitatea noastră de a le rezolva şi sper că tot ce poate fi făcut în acest sens este deja în plan sau în desfăşurare. A doua problemă este una de perspectivă. Condiţiile pentru o viză de România, ce oferă acces în întreaga Uniune Europeană, nu sunt stabilite numai de România. În ciuda relaţiei foarte bune cu Moldova, România trebuie să ţină cont de interesele, nevoile şi pretenţiile tuturor statelor membre UE pentru a emite viza. Care este la moment soarta tratatului de frontieră şi a acordului politic de bază, despre care s-a vorbit mult în perioada guvernării anterioare şi nu se vorbeşte deloc în timpul actualei guvernări de la Chişinău? Cred că dispariţia lor de pe agenda discursivă este tocmai reflecţia modificării priorităţilor din relaţia bilaterală. În momentul în care

semnarea acestor documente, care au un caracter tehnic relativ extins, era prezentată de fosta administraţie de la Chişinău ca un semn al reticenţei României de a se angaja într-o relaţie mai profundă, automat chestiunea tratatelor devenea un argument de ordin politic şi imagologic. Într-un fel, se provoca declanşarea mitului „inamicului din afara graniţelor”, care ar fi putut bloca aspiraţiile europene ale Moldovei. În condiţiile în care în acest moment relaţiile par a urma un curs favorabil, faptul că cele două tratate revin în primul rând în atenţia specialiştilor, mai puţin în cea a politicienilor, este un semnal pozitiv, de care ar trebui să ne bucurăm. Spuneaţi odată că Transnistria este şi ea o piedică pentru integrarea europeană a RM. În ce măsură credeţi că schimbarea puterii de la Kiev ar putea să influenţeze reglementarea acestei probleme? Noua conducere de la Kiev pare determinată să îmbunătăţească relaţiile cu Rusia. De altfel, primele acte publice ale acesteia, alături de importante semnale retorice, au vizat tocmai această direcţie. Cu toate acestea, cred că este prematur să ne pronunţăm asupra politicii Ucrainei în problema transnistreană. Dincolo de îmbunătăţirea relaţiilor cu Rusia, decidenţii politici ucraineni trebuie să apere şi interesele naţionale. Astfel, probabil că şi ei vor ajunge să susţină o linie politică proprie, poate nu atât de vizibilă public, care ar putea să nu materializeze toate promisiunile electorale făcute de Victor Ianukovici.


În concluzie, un răspuns tranşant în acest moment ar fi pripit. Pe viitor, lucrurile s-ar putea clarifica. De curând în Chişinău s-a deschis un post TV românesc. S-a schimbat ceva, cum aţi explica din punct de vedere politic acest interes al businessului media român pentru RM? Deschiderea investitorilor români către Republica Moldova este totuşi naturală – spre deosebire de alte pieţe, cea moldovenească oferă totuşi unele avantaje competitive investitorilor români. Nu există o barieră de limbă, există un număr ridicat de profesionişti, majoritatea educaţi în România şi familiarizaţi cu tipul de presă practicat în media românească, există un public cu gusturi similare. Mai mult, noile mijloace tehnologice favorizează extinderea şi dezvoltarea acestor afaceri în media România şi Republica Moldova nu ar fi primele cazuri de ţări europene care găzduiesc trusturi mediatice multinaţionale. De altfel, cred că tendinţa extinderii mai multor afaceri europene în special din zona ţărilor care au aderat la Uniunea Europeană în 2004, respectiv 2007 în acest spaţiu se va accelera după depăşirea perioadei de recesiune. Credeţi că UE ar fi pregătită să primească şi mai mulţi emigranţi din

Moldova în cazul unei eventuale deschideri a graniţelor? Realitatea este că problema imigraţiei în UE este una extrem de dificil de rezolvat pentru moment. Pe moment, pur şi simplu nu există o politică europeană propriu-zisă în acest domeniu. Spre exemplu, numeroasele derogări cu privire la accesul pe piaţa muncii a cetăţenilor din statele nou-aderate la Uniunea Europeană arată că sensibilităţile fiecărui stat în parte sunt în continuare luate în considerare. Din unele puncte de vedere, o politică europeană comună privind imigraţia este încă departe. Mai ales în această perioadă extrem de dificilă din punct de vedere economic, mă tem că liberalizarea accesului pe piaţa de muncă europeană este puţin probabilă. În plus, există tendinţe europene, mai ales cele din curentele eurosceptice, extrem de critice faţă de problema imigraţiei. O temă importantă în campaniile electorale care au avut loc în statele membre ale UE a fost cea a accesului lucrătorilor străini pe pieţele de muncă naţionale. Şomajul foarte ridicat în numeroase state face ca presiunile protecţioniste, naţionaliste, să fie proporţional mai mari. Pentru moment, problema deschiderii graniţelor nu este privită ca o prioritate. Totuşi, în momentul în care ea va fi discutată, sunt sigur că Moldova se poate baza pe sprijinul României.


Scrie-i lui Catalin Ivan, prin posta, la Cabinet parlamentar, Iasi, Bd. Alexandru cel Bun 17, Bl A5, Sc1, Ap2 Il poti gasi la tel 0332.882.421 Sau la adresa de mail [email protected] www.catalinivan.ro blog.catalinivan.ro

Newsletter Catalin Ivan - aprilie 2010

Documents

Transcript of Newsletter Catalin Ivan - aprilie 2010