Motive folclorice romanesti

Moarte – nunta

Moartea nu este nimic, moartea cuiva este totul !

Moartea, eternul blestem al

viului , realitatea biologica, sociologica ,cosmologica si existentiala, este cea care intrerupe echilibrul dinamic al vietii sociale.

Este de fapt o trecere, o transformare care face parte, implacabil, din destinul nostru. Ideea de moarte este singura pe care oamenii nu o privesc direct in fata si totusi, a preocupat mintea omeneasca, de cand omul a aparut pe pamant. A invata sa privim moartea dincolo de ceea ce fac din ea, in general, medicii si preotii inseamna sa intelegem in profunzime legile Divine care actioneaza in acest Univers, indiferent daca suntem de acord cu ele sau nu.

Cultul funerar

Obiceiurile legate de inmormantare, s-au pastrat mai bine spre deosebire de celelalte obiceiuri legate de momentele importante din viata omului. In obiceiurile legate de inmormantare intalnim cele trei etape principale: despartirea de categoria celor vii, pregatirea trecerii in lumea cealalta si integrarea in lumea mortilor, restabilirea echilibrului social rupt prin plecarea celui mort. Obiceiurile legate de moarte, incep inca din momentul agoniei. Testamentul este un act social-juridic uneori scris, dar de multe ori verbal, el se lasa "cu limba de moarte". Ultimele dorinte ale celui care moare sunt indeplinite intocmai atat din respect pentru cel mort, cat si deteama urmarilor nefaste in cazul nerespectarii testamentului. Imediat dupa moarte urmeaza o serie de acte cu caracter social.

Moartea este anuntata nu numai neamurilor si vecinilor, ci intregii comunitati, prin tragerea clopotelor si prin modul in care membrii familiei si rudele celui disparut umbla in doliu. Femeile se imbraca in vestimentatie neagra, cu parul despletit, iar barbatii umbla cu capul descoperit si nu se barbieresc. Dupa trecerea in nefiinta, mortul este scaldat si gatit.Imbracamintea este confectionata inca din timpul vietii si difera in functie de varsta. Daca cei disparuti sunt tineri si necasatoriti sunt imbracati in mire sau mireasa, iar inmormantarea se face in forma de nunta. Odaia in care va fi asezat mortul va fi gatita special, se acopera oglinzile si se opreste ceasul.

Despartirea este partea esentiala si dureaza trei zile. De familie si de casa, mortul se desparte doar dupa cele trei zile. In prima si a doua seara se organizeaza priveghiul, care are o solemnitate deosebita, nepracticandu-se jocurile specifice altor zone. Se aduna oameni de diferite varste care discuta aspecte semnificative din viata celui disparut, iar femeile canta melodii specifice pentru priveghi. In cea de-a doua seara se cineaza pentru ultima data cu mortul, numita "cina cea de apoi". La aceasta cina iau parte rudele, oamenii saraci, dupa oficierea unei slujbe religiase si dupa intonarea cantecelor de priveghi, se serveste cina si se fac pomenele, ce constau intr-un colacel si lumanare pentru fiecare participant.

A treia zi are loc ceremonialul funerar la care participa de obicei un mare numar de oameni. In jurul pranzului se oficiaza slujba religioasa numita "dezlegarea mortului", apoi mortul se scoate din casa in curte. Este un moment dureros cand femeile " se canta" (bocesc). Gazda este ultima care paraseste camera unde a fost asezat mortul si inchide usa fara a privi in urma. In curte are loc prohodul dupa care are loc durerosul moment al iertaciunilor de la rude si cunoscuti. Urmeaza pomana mortului, unde rudele mai apropiate, clopotarii si cei saraci primesc colaci mari, vase, haine si lumanari. Pana la cimitir sicriul este dus de un car cu boi sau cai, care poarta la urechi canaci negrii. In car se urca si rudele apropiate care pe tot parcursul drumului bocesc. La groapa, capacul sicriului este batut in cuie, cei prezenti isi iau ramas bun de la mort, iertandu-l, se arunca monede si tarana peste sicriu, rostindu-se cuvintele: "sa-i fie tarana usoara!". Celui care a sapat groapa i se da peste ea o gaina, o farfurie de sarmale si o lingura de lemn. Din momentul in care sicriul incepe sa fie acoperit de pamant se inceteaza bocetul dupa mort. Dupa inmormantare se da o masa pentru toti participantii la ceremonialul funerar, iar la masa se aseaza in functie de sex si varsta.

Moarte - nunta Desfasurarea nuntii mortului este

asemanatoare cu cea a oricarei ceremonii funerare.Secventele ritualice sunt identice : parastasul, scoaterea corpului din casa si din curte, cortegiul, ingroparea, pomenile si mesele comemorative.

In cazul “nuntii mortului”, transformarea prin care trebuie sa treaca raposatul presupune actualizarea fenomenologica a funerariilor ca metafora a nuntii. Astfel, mortul care e pe cale de a fi “casatorit in moarte” este imbracat in tinuta de nunta; miresele – vii sau moarte- sunt imbracate in alb.Domnisoara de onoare este si ea imbracata potrivit rolului,insa, ceilalti participanti care “sarbatoresc” aceasta nunta sunt imbracati in doliu (ei poarta haine negre).

Desi, stegarul poarta un steag,ca simbol al nuntii, acesta este alcatuit din baticuri negre de vaduva, simboluri ale mortii, in locul esarfelor viu colorate ale fetelor nemaritate.

Ca orice mire sau mireasa, mortul este insotit la “biserica” de tovarasii sai pentru ceremonia “nuptiala”, adica la cimitir, pentru ingropaciune.

Pe parcursul ceremoniei ( o ceremonie care se desfasoara pe fundalul bocetelor si a strigatelor de disperare), asemanarea dintre moarte si casatorie este subliniata prin contraste si inversiune simbolica (albul stralucitor al nuntii contrasteaza cu negrul intunecat al mortii). Se spune ca bocitoarele se afla in comunicare cu mortul. Totusi, de obicei vorbele lor sunt adresate anumitor persoane vii.(mama, tata , frate , sora), dar si decedatului ( mire, mireasa ).

La “nunta” mortului, practica obisnuita a nuntii este inversata. Preotul este cel care vine la casa mirelui sau a miresei pentru a oficia ceremonia si nu invers. Astfel, dupa efectuarea ceremoniei, sfanta casatorie este una perfecta, neatinsa de pacat.

Pentru tinerii "nelumiti“,ritualul inmormantarii cuprinde si o secventa aparte. Prietenii celui raposat aduc din padure un brad caruia ii taie ramurile de la baza, lasandu-i coroana numai la varf. Acesta este apoi impodobit cu panglici viu colorate, iar in varf se pune o punguta cu bani. Tinerii poarta acest brad, pana la cimitir, unde se infige la capataiul decedatului .

In afara secventei mentionate anterior, trebuie sa amintim ca exista urmatoarea convingere : oglinda din camera mortului trebuie sa fie acoperita cu panza alba in intervalul celor trei zile, considerandu-se ca daca tanarul mort s-ar reflecta în ea, exista primejdia de a duce din casa si pe ceilalti. Cat timp mirele sau mireasa este tinut in casa, gunoiul maturat nu este scos niciodata afara, ci plasat sub masa celui mort.

O bun mandru feciorNu ti-o fu vremea sa moriTi-o fo vremea sa te-nsoriTi-o fost vremea sa traiestiSi sa te casatorestiUa scoala si te uitaCa la noi ii lume multaC-o gandit ca facem nuntaS-o strans fete si fecioriC-o gandit ca tu te-nsoriScoala-te si iti aleO fata pe care-i vreNoua la tati ne-a placea.Bunuc cum te-ai insuratNici la unu nu ni-i dragDipt ce ne-ai zinit cu steagIn loc de steag de matasaStau prapurii langa casaIn loc de steag impodobitSteagu negru de jelit..

Scoală,miresuică,scoalăŞi pe ochişori te spalăŞi mergi la foc pe toloacăSă vezi feciorii cum joacă.Şi aşa iute ne-ai lăsat Pe-nfloritul pomilor,Pe cântatul cucilorScoală-te şi-i ascultăCum te duce căruţa.Nu te duce car cu boiCa să nu mai vii înapoi.Da te duce cu doi caiVeşnic în pâmânt să staiNu te duce la cununieDa te duci la veşnicie.

Bibliografie

• Gail Kligman ,“Nunta mortului “,”Ritual, poetica si cultura populara in Transilvania”

Ed.Polirom, Iasi 1998;

• Ovidiu Birlea , “1981 Folclorul romanesc I, II – momente si sinteze “ Ed. Minerva , Bucuresti;

www.google.ro

Proiect realizat de catre :• Mihaela Matei

• Ramona Nicorici

• Kut Kut Mariam

• Sirghi Iulia

• Oana Netbai