Importanta amendamentelor de controlul calitatii apei iazurilor pentru creveti

Intrebunuintarile amendamentelor includ reducerea aciditatii solului ,omoara majoritatea organismelor in special parazitii in timpul pregatirii iazului si reducerea ph ului apei in perioada culturii. In general amendamentele nu reduc doar aciditatea solului si a apei, care afecteaza in special rata crestere si supravietuire a pestilor, dar si stabilizeaza ph-ul apei si promoveaza productivitatea biologica. Ph-ul apei este unul dintre parametrii chimici critici pentru cresterea pestilor

Valoarea ph-ului in apa este in mod normal mica dis de dimineata si mai ridicata dupa amiza. Pentru o buna calitate a apei fluctuatiile ph-ului din timpul zilei nu trebuie sa depaseasca 0,5. Factorul principal care afecteaza variatia ph ului in apa este alcalinitatea.

Alcalinitatea totala este definita ca fiind totalul concentratiilor bazelor titrante din apa.

Bazele primare din apa sunt ionii de HCO3- si CO3

- . alcalinitatea totala este exprimata in mod normal in miligrame pe litru din echivalentul de calciu. In apa de mare , alcalinitatea este de obicei mai mare de 100 ppm, dar in apa dulce, alcalinitatea este scazuta, in special in timpul sezonului ploios. Alcalinitatea scazuta in apele dulci sau salinitatea scazuta afecteaza rata de supravietuire si reproducere a crevetilor.

In cazul in care ph-ul din apa are fluctuatii , in special in timpul zilei, varul poate fi folosit la cresterea alcalinitatii in apa , pentru stabilizarea ph ului din apa. In zona in care apa dulce are influenta mai mare, in special in timpul sezonului ploios, atat salinitatea apei cat si alcalinitatea acesteia scad.

Cand salinitatea devine scazuta si alcalinitatea este sub 50 ppm, valoarea ph-ului scade deasemenea, rezultand o scadere a reproducerii si multe mortalitati.

In fiecare zi este adaugat CaMg(CO3) pana cand alcalinitatea atinge valoarea de 70-90 ppm. Ph-ul nu va mai fluctua prea mult, culoarea apei va fi imbunatatita, iar crevetii vor reveni la normal.

Pe de alta parte, in unele zone alcalinitatea atinge 90-100 ppm , dar culoarea apei si ph-ul fluctueaza mult in timpul zilei. Varul ar trebui adaugat in fiecare zi pana cand valoarea ph-ului devine stabil si nu depaseste valoarea de 0,5.

Crevetii au nevoie de o cantitate mare de calciu, in special dupa reproducere. Aceasta nevoie este asigurata in special prin absorbtia Ca disponibil in apele dulci. Cantitatea de Ca in timpul ciclului de reproducere este situata intre 12% si 19% in creveti si se pierde 23% din masa de calciu prin reproducere.

In apele sarate exista mai mult magneziu decat calciu. Magneziul este unul din cele mai importante elemente pentru organismele marine. Rolul acestuia este de control asupra sistemului nervos sau functiilor muschilor si reprezinta un component mare de clorofila.

Poate fi observat dupa 2-3 luni de cultura ca fitoplanctonul in iazuri devine foarte dens si ca valoarea magneziului in apa este redus considerabil sau chiar absent. Acest lucru va afecta cresterea, reproducerea si in final supravietuirea crevetilor. Problema alcalinitatii scazute si a componentei in Mg

poate fi rezolvata prin adaugarea varului. Adaugarea acestuia in mod excesiv poate dauna deoarece scade disponibilitatea fosforului prin precipitarea calciului insolubil si a magneziului fosforat.

In practica, varul nu se foloseste in componenta pura si valoarea de neutralizare trebuie determinata prin analize chimice.

Daca sunt folosite in cantitati apreciabile, substante precum Ca(Oh)2 sau Ca O , pot ridica ph-ul atat de mult incat pestii pot muri. Daca iazul nu are pesti aceste substante pot fi utilizate atat timp incat ph-ul sa scada pana la un nivel tolerabil inainte de stocarea pestilor.

Tratamentul cu var are niste efecte secundare imediate nedorite asupra calitatii apei. N

Majoritatea materialelor pe baza de var nu se dizolva imediat ce ajung in apa, iar odata ajunse in apa fosfatul reactioneaza cu acestea si este eliminat. Ph-ul creste si eliberarea CO2 ului prin fotosinteza nu are loc. In orice caz, in cateva saptamani materialele pe baza de var reactioneaza cu noroiul pentru a creste ph-ul noroiului si pentru a spori disponibilitatea fertilizatorului fosforat si cu dioxidul de carbon pentru a creste alcalinitatea si cu rezerva de dioxid de carbon si prin urmare cu productia primara.