INTEGRAREA GLOBALA VS INTEGRAREA REGIONALA

I. INTEGRAREA GLOBALA

I.1. Globalizarea Concepte generale

Datorita faptului ca globalizarea include o varietate de procese din ce in ce mai complexe, manifestand efecte in diverse domenii ale unei societati, nu exista o singura definitie a acestui termen care sa fie acceptata si utilizata in mod continuu. Termenul de globalizare a inceput a fi folosit inca din anii 1980, conceptul fiind, insa, mult mai vechi si imbracand diverse interpretari pentru diferiti oameni. Astfel, globalizarea este privita fie ca o forta de avansare in lumea economica, fie ca un pericol puternic al sistemului economic.Fiind vorba despre un puternic aspect al noului sistem mondial, care reprezinta una dintre cele mai influente forte determinante in viitorul curs al planetei, avand dimensiuni atat politice, economice, cat si social cultural, globalizarea poate fi interpretata drept: In ultimii ani, o parte din ce in ce mai mare a activitatii economice la nivel mondial se deruleaza intre personae si firme din tari diferite. (Banca Mondiala) Globalizarea este revelatia unui nou nivel de conectare dintre noi." (Kabbalah) George Soros sustine ca: Globalizarea este miscarea libera a capitalului insotita de dominatia crescanda a pietelor financiare globale si a corporatiilor multinationale asupra economiei nationale. Intensificarea relatiilor social culturale de pretutindeni prin care, locuri aflate la mare distanat unele de altele ajung sa se interconecteze, astfel incat evenimentele dintr-un loc sunt marcate de procese care se desfasoara la o distant mare si invers. (Anthony Giddens) Cea mai mare schimbare economica si sociala de la Revolutia Industriala incoace (Dirk Messner)In linii mari, globalizarea este rezultatul aplicarii la nivel international a anumitor dimensiuni politice, social culturale si economice avand drept urmare procesul de integrare si interconectare crescute a lumii actuale.

I.2. INTEGRAREA Concepte generaleDin punct de vedere etimologic, Integrarea provine din limba latina, unde integro= a integra / a restabili, a completa; cu alte cuvinte, integrarea are sensul de a pune impreuna mai multe parti dintr-o unitate, elementele constitutive devenind, astfel, parti integrante. In sens general, conceptul de integrare face referire la diversitatea elementelor care ajuta la crearea unei structuri, aceasta avand capacitatea, fie de a prelua caracteristicile elementelor care-l compun, fie de a-si crea propriile caracteristici, cu scopul de a crea un echilibru si conditia ca relatiile dintre elementele care o compun sa fie stabile.

I.3. Integrarea globala

In functie de nivelul la care este observata, globalizarea manifesta impacturi diferite, astfel ca, in discutie intra nivelul mondial, national si nivelul sectoarelor indistriale.

I.3.1. Integrarea globala la nivel mondial

Globalizarea reprezinta, practic, la nivel mondial, dezvoltarea relatiilor de interdependenta dintre state, care se materializeaza, nu doar prin cresterea fluxurilor de servicii, bunuri si capital, cat si a informatiilor si ideilor. Astfel, acest nivel cunoaste mai multe surse de globalizare: Una din aceste surse o constituie procesele tehnologice care au redus in mod semnificativ costurile de comunicare si transport, de prelucrare a datelor si de stocare a informatiilor. Evolutia acestor procese au avut o semnificatie puternica, de-a lungul ultimelor decenii, in special prin prisma computerelor, microcipurilor si a postei electronice. Cea de a doua sursa a globalizarii o constituie liberalizarea comertului si a celorlalte forme economice, care a condus la un sistem comercial mondial mult mai liberal. Aces process a avut o puternica influenta inca din secolul trecut, fiind intrerupt de cele Doua Razboaie Mondiale, dar reluandu-si activitatea prin acordurile prevazute de GATT si OMC (Organizatia Mondiala a Comertului). Ca urmare , au existat reduceri semnificative ale tarifelor si a altor bariere n calea comertului cu bunuri si servicii . Alte aspecte ale liberalizarii au dus la o crestere a circulatiei capitalurilor si a celorlalti factori de productie . Unii economisti si istorici au sustinut ca globalizarea este mai mult decat o revenire a economiei mondiale de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea . La acea vreme , granitele au fost relativ deschise si s-au inregistrat puternice fluxurilor internationale de capital, precum si de migrar a populatiei, in perioada in care marile natiuni ale Europei depindeau foarte mult de comertul international, ca parte a sistemului colonial. O a treia sursa de globalizare isi are radacinile in acordul global de ideologiePrin procesul de valorificare a unei economii de piata si a unui sistem de comercializare globala libere, proces care a inceput cu schimbarile economice si politice din China 1978, implicand mai apoi o serie de revolutii in Europa de Est si Centrala, incepand cu 1989 si incheindu-se cu dizolvarea Uniunii Sovietice in decembrie 1991. Fosta divizarea in economiile de piata din Vest si economiile socialiste din Est a fost inlocuita cu o incredere aproape universala asupra unui singur sistem de piata, rezultat vizibil asupra unei lumi care nu mai este impartita in economii orientate spre piata si economii socialiste. Un aspect important al acestei convergente a fost incercarea fostelor state socialiste la o tranzitie a economiei de piata, tentative care a avut un success partial, natiunile implicate, in special fosta Uniune Sovietica, si sustinatorii lor in cadrul organizatiilor internationale si a economiilor de piata avansate, axandu-se pe un program de tip SLP (Stabilization, Liberalization, Privatization), care implica: S Stabilizarea macroeconomica, L Liberalizarea preturilor, P Privatizarea de stat-intreprindere.Din pacate, acest program "SLP" nu reuseste sa aprecieze importanta construirii unei institutii de piata si de stabilire a concurentei.

I.3.2. Integrarea globala la nivel national

La nivel national, globalizarea face referire la dezvoltarea interconexiunilor stabilite intre economia tarii respective si restul lumii, manifestand efecte majore asupra eficientei, productivitatii si competitivitatii. Astfel, subliniem faptul ca, in ciuda unei lumi din ce in ce mai globalizate, in economia globala nu toate statele sunt integrate in mod egal. Un exemplu concret este compararea gradului de globalizare al Chinei si Indiei din perioada 1980 1994, unde putem observa clar ca, desi aceste tari au pornit in 1980 de la un grad asemanator de izolare, economia Chinei a cunoscut o globalizare mult mai extinsa de-a lungul celor 14 ani, fata de India.

I.3.3. Integrarea globala la nivelul sectoarelor industrialLa nivelul sectoarelor industriale, globalizarea se refera la masura incare competivitatea pe care o firma o detine in cadrulunui sector industrial dintr-o tara, este independenta de cea pe care o firma o detine in aceeasi industrie, intr-o alta ara. Un process important al globalizarii la acest nivel este determinat de schimbarile in institutii, in cazul in care organizatiile au o raza de actiune mai mare datorata, in parte, schimbarilor tehnologice si orizonturilor mai ample ale managerilor acestora, alaturi de care contribuie progresele din domeniul comunicatiilor. Astfel, corporatiile care s-au axat, in principal, pe pietele locale, si-au extins gama lor in ceea ce priveste pietele si facilitatile de productie la o raza de actiune nationala, multinationala, internationala sau chiar la nivel mondial. Aceste modificari in structura industriala au condus la o crestere a puterii, profiturilor si productivitatii. Practic, fiecare intreprindere nationala sau internationala majora are o astfel de structura sau, cel putin se bazeaza pe filiale sau aliante strategice, pentru a obtine un grad comparabil de influenta si flexibilitate. Aproape o treime din totalul comertului international are loc, in present, numai in aceste intreprinderi multinationale. Atata timp cat aceste firme sunt puternice, statul-natiune isi pastreaza rolul dominant in sistemul economic si politic mondial. Organizatiile neguvernamentale, ONG-urile, au abordat, de asemenea, o perspectiva mult mai larga care, la fel ca in cazul firmelor la nivel mondial, sunt de multe ori multinationale sau mondiale. Chiar si organizatiile internationale, precum Organizatia Natiunilor Unite, Fondul Monetar International si Banca Mondiala, Organizatia Mondiala a Comertului au roluri noi la nivel mondial. In general, intreprinderile multinationale si alte astfel de organizatii, atat private cat si publice, au devenit agentii centrale ale noii economii globalizate internaionale.

I.4. Beneficiile globalizarii provenite din competitiveEste de la sine inteles ca efectele globalizarii sunt atat pozitive cat si negative. Acest capitol sublineaza efectele pozitive ale globalizarii, rezultate ale concurentei. Globalizarea a dus la o concurenta tot mai mare la nivel global, aceasta din urma (concurenta) fiind generatoare de multe efecte benefice care duc la cresterea productiei si a eficientei. Concurenta si largirea pietelor pot duce la specializarea si diviziunea muncii care, cu implicatiile lor pentru cresterea productiei, sunt vizibile atat la nivel national, cat si la nivel mondial. Un alt aspect pozitiv al globalizarii include economiile de scara care au potentialul de a reduce costurile si preturile, fiind favorabile pentru continuarea cresterii economice. Alte beneficii ale globalizarii includ castigurile din comert, in care ambele parti se aleg cu avantaje printr-un schimb reciproc, partile fiind persoane fizice, firme si alte organizatii, natiuni, continente sau alte entitati. Globalizarea poate duce, de asemenea, la cresterea productivitatii, ca urmare a rationalizarii de productie la scara globala si raspandirea unei presiuni competitive pentru inovare continua la nivel mondial. In general, aceste efecte benefice ale concurentei generate de globalizare arata valoarea sa potentiala in scopul imbunatatirii pozitiei, cu un potential ridicat in cresterea productiei, a salariilor si a nivelului de trai.

I.5. Dezavantajele globalizarii. Costurile

Pe langa beneficii, globalizarea implica, de asemenea, si costuri sau probleme potentiale pe care anumiti critici le asimileaza cu mari pericole, datorita faptului ca aceste costuri pot duce la conflicte de diverse tipuri, atat pe plan regional, national sau international. O prima problema de acest gen este: Cine se va alege de potentialele beneficii ale globalizarii?. Intr-adevar, multe dintre castiguri au fost generatoare de inegalitati din ce in ce mai mari, conducand la potentiale conflicte, atat la nivel national cat si international. S-a sugerat posibilitatea de convergenta a veniturilor la nivel global , bazate pe observatia ca natiunile sarace sunt in crestere,intr-un ritm mai rapid decat tarile bogate . Realitatea a fost, insa, diferita: doar un mic grup de natiuni, din Asia de Est, au crescut rapid, in timp ce natiunile mai putin dezvoltate din Africa, Asia si America de Sud au fost intr-o crestere mai lenta, aceste natiuni sarace devenind tot mai marginalizate . Rezultatul a fost nu o convergena, ci mai degraba o divergenta sau polarizare a veniturilor la nivel mondial. Aceasta problema de distributie este o provocare majora in procesul de globalizare a economiei mondiale .O alta problema care decurge din globalizare este cea a potentialelor instabilitati regionale sau globale majore care au la baza interdependentele de economii pe plan mondial. Exista posibilitatea ca fluctuatiile economice locale sau crizele dintr-o singura natiune sa aiba efecte regionale sau chiar globale. Aceasta nu este doar o posibilitate teoretica, asa cum se poate observa si in criza financiara din Asia care a nceput n Thailanda n 1997 si s-a raspandit asupra altor economii din Asia de Sud-Est si chiar din Coreea de Sud, cu efecte intarziate in Rusia in 1998. Aceste legaturi si instabilitati implica un puternic grad de vulnerabilitate reciproca a economiilor interconectate. O recesiune sau depresie la nivel mondial ar putea duce la apeluri pentru a rupe interdependentele care au fost realizate prin intermediul procesului de globalizare.De asemenea, este important sa se aprecieze ca aspectele economice ale globalizarii sunt doar o componenta a efectelor sale. Exista efecte non-economice potentiale si foarte importante ale globalizarii care implica mari riscuri, costuri considerabile, chiar si posibilitatea de catastrofa.

I.6. Urmarile globalizariiAvand in vedere cele prezentate anterior, globalizarea dispune atat de efecte pozitive cat si negative, ceea ce le diferenteaza este modul in care fiecare alege sa perceapa acest impact. Cu alte cuvinte, o anumita perspectiva arata ca globalizarea este o evolutie negativa si extrem de periculoasa acest lucru fiind concentrat pe costurile si potentialul de conflict. O alta perspective priveste globalizarea ca o dezvoltare pozitiva, generatoare de oportunitati fara precedent. Ambele perspective contin elemente adevarate insa, ar trebui sa existe o completare reciproca intre cele doua idei, scopul fiind acela de a obtine o intelegere deplina a impactului globalizarii. In cazul in care se iau in considerare nu doar beneficiile, ci si costurile, globalizarea ar putea avea, fie un impact negative (daca vorbim de o lume asaltata de conflicte), fie un impact pozitiv, intr-o lume cooperativa. Astfel , globalizarea reprezinta o provocare majora si, in acelasi timp, o oportunitate fara precedent in ceea ce priveste posibilitatile de conflict sau de cooperare. Provocarea este aceea de a crea un nou sistem mondial care ar spori efectele sale benefice n general si ar micsoraa costurile reale sau poteniale. Ideea pentru un astfel de sistem mondial este cooperarea intre natiunile lumii si inclusiv infiintarea de noi institutii .In general, provocarea globalizarii necesita eforturi semnificative de cooperare din partea marilor natiuni, in special din randul noilor mari puteri ale Uniunii Europene, Statelor Unite ale Americii, Canadei, Japoniei, Rusiei, Chinei, Indiei, Braziliei. Activitatea lor comuna in stabilirea noilor aranjamente si institutiilor politice ar putea merge pe un drum lung pentru rezolvarea problemelor generate de globalizare. Astfel, este necesara reinventarea institutiilor existente sau crearea altora, astfel incat sa faca fata provocarilor economice, cum ar fi problemele de distributie si vulnerabilitate reciproca ce decdeciziilor si stabilirea autoritatii, alaturi de transparenta si responsabilitatea corespunzatoare.

II. INTEGRAREA REGIONALAIntegrarea regionala reprezinta trecerea printr-o serie de procese commune care au capacitatea de a transforma spatiul respectiv intr-o zona regionalizata, pregatita pentru globalizare. Pe larg, face referire la constituirea unui set de valori commune si particulare, desprinse din trecutul istoric, traditii si spiritualitate comune ca si de o comunitate economica consolidata, cu moneda unica, regim vamal, fond social si piata comune, cu libera circulatie a capitalurilor, marfurilor si persoanelor in spatiul dat, cu o Constitutie si o legislatie comune.Fiind o treapta spre globalizare, regionalizarea este aproape imposibil de evitat, devenind o nevoie majora a diferitelor spatii ale lumii, datorita faptului ca, pentru a atinge stadiul de globalizare trebuie bifata o lista de nevoi. Aceste nevoi presupun adaptarea atat la climatul global, cat si la cerintele si asteptarile acestuia, nevoi care, pentru a putea fi indeplinite, trebuie intelese acceptate si insusite valorile, principiile si scopul globalizarii.Datorita faptului ca spatiile vizate sunt cele determinate de interese geografice, iar la baza integrarii regionale se afla istoria comuna si traditiile provenite din dorinta de pastrare si dezvoltare a anumitor specificitati, aceasta este mai usor de realizat prin cooperare politica la nivel zonal. Regionalismul este doar un proces in facilitarea globalizari si nu o alternative pentru aceasta, ambele fiind procese care functioneaza independent unul de celalalt si doar se sustin reciproc, ajutand la liberalizarea relatiilor economice international. Prin crearea spatiilor economice regionale, metoda optima in liberalizarea fluxurilor globale este, cu siguranta regionalismul.

II.3. Forme ale integrarii regionaleFormele de integrare implica, toate, o comunicare intre statele participante in legatura cu armonizarea intereselor. Pe plan mondial s-au constituit zeci de asocieri regionale, diferenta dintre acestea fiind data de obiectivele vizate si gradul de institutionalizare. OMC arata ca, astazi, sunt in functiune peste 150 de acorduri comerciale regionale, totalul lor depasind cu usurinta 200. Astfel de acorduri sund de tipul zonelor de comert liber, uniunilor vamale ori pietelor comune. Cele mai multe acorduri de acest gen s-au stabilit intre tarile dezvoltate,60%, mai ales cele europene, tarilor in curs de dezvoltare revenindu-le, insa o pondere mai mica (15%). Free Trade Area (Zona de comert liber) este o forma de integrare prin care doua sau mau multe tari cad de comun acord in inlaturarea barierelor comerciale dintre ele (taxe vamale, bariere netarifare), insa fiecare taramentine propriile bariere in comertul cu tarile nemembre ale zonei. Custom Union (Uniunea vamala) este o forma de integrare prin intermediul careia tarile membre inlatura toate barierele in comertul dintre ele, dar adopta un tarif vamal extern comun fata de tarile nemembre. Zona de liber schimb dispune de o serie de particilaritati in raport cu uniunea vamala, precum faptul ca tarilor membre li se permite sa importe produse din afara gruparii, cu costuri, eventual, mai mici (regimul vamal fata de terti fiind propriu fiecarui stat membru); in schimb, tarile cu un regim comercial mai liberal nu sunt obligate sa adopte un tarif vamal extern comun, care poate avea caracter protectionist si poate afecta gradul inalt de liberalizare a politicii comerciale. Common Market (Piata comuna) reprezinta o forma de integrare in cadrul careia toate barierele sunt inlaturate din calea comertului reciproc, dar si a fluxurilor de capital. Uniunea economica este o forma de integrare care realizeaza un anumit grad de armonizare a politicilor economice nationale (incluzand politica monetara, fiscala, sociala), pentru a reduce discriminarile ce pot aparea datorita disparitatilor si particularitatilor economico-sociale.

II.2. Globalizare vs Regionalizare. DiferenteO prima diferenta intre cele doua procese de integrare sublineaza faptul ca, spre deosebire de integrarea regional, care are la baza transferul voluntary de suveranitate catre institutiile supranationale, globalizarea nu reprezinta o constructive deliberate a statelor.Un alt factor, care stabileste o diferenta intre cele doua fenomene, il constituie politicile si controlul comun. In timp ce integrarea regionala este inzestrata cu institutii generatoare de strategii si politici commune, globalizarea nu dispune de astfel de institutii.