Omul omoara poezia

Dar poezia din om nu moare

Asa si eu ,pasare calatoare

Beat treaz ma apuca fantezia

Vesnicu nebun tampit indragostit

De lucruri ce ma fac un razvratit

Chipuri frumoase tind sa ating

Dar luminile oarbe se sting

Pierdut in noapte, de ce ai mai trai , eu nu pot sa dorm

Nebuniile interioare nu au somn

Simt ca nu mai sunt uniform

caci ma razboiesc cu versurile si rima

Nu stiu cum ma mai pot exprima

m-am reintors la o poteca veche

incep sa aud iarasi ecoul in ureche

simt ca din nou am devenit o pereche

Sfarsitul are un nou inceput

Angoasa i-am pus caput

Asta nu o exprimare in poezie

Sunt versuri scrise intr-o nebunie

Nu ma supar sa-mi consum fiecare zi

Ca poate fara “interzis” nu pot trai

Afara la tine la colt in ploaia siroind

Nu mi-e frica de glasurile barfindSa ma uit dupa zambetul tau cuceritor

Ce trezeste un mascul nemuritot

Ca el pana la urma este un “muritor”

Esti un frunct interzis

Rationamentul asta mi-a zis

Dar momentan esti o floare

O fata ,o pasare calatoare

Sunt nebun un pic mai mult pervers

Dar stiu sa ma rezum numai prin vers

Lasand lucrurile urate din mers

Sunt singurul meu advers

Esti ceea ce lumea considera un revers

Totusi esti in al meu univers

As vrea sa te fac sa te simti frumoasa

Lucru cam rau,viata tumultoasa

Inima mea e plina iar usa mereu deschisaUsa trecutului poate va fi inchisa

Ma rog incept sa delirez

Dar asa sunt,cu viata mereu flirtez

Asa ca tu “fruct interzis”

Poate nu vei fi un subiect inchis

O revelatie si o noua dubla pasiune

Ce poate fi pt mine o ascensiune

“Fruct interzis” te-am scris pe o hartie

O oda pentru draga mea poezie Bine ai revenit in lumea mea

Caci fara tine viata e grea

Altfel nu ma mai pot exprima!