NEVOIA DE A PRACTICA RELIGIA ŞI DE A ACŢIONA CONFORM CREDINŢELOR ŞI VALORILOR

DEFINIŢIE: este necesitatea pentru fiecare individ, de a se manifesta prin gesturi, atitudini şi acţiuni conform noţiunii personale de bine şi de rău, de dreptate, şi / sau ca urmare a unei ideologii, a unei religii.

VOCABULAR:

CREDINŢE = convingeri personale ale individului referitoare la adevăr.

IDEOLOGIE = ansamblu de idei, de credinţe şi de doctrine proprii unei societăţi.

MORALA = ansamblu de reguli de conduită şi valori considerate ca valabile într- o societate.

RELIGIE = sistem de credinţe şi de practici

RIT = ansamblu de ceremonii religioase proprii unei religii.

VALORI = ansamblul de credinţe şi de atitudini care reflectă nu numai ce este dorit, dar în acelaşi timp ce este dezirabil la un individ , ca noţiunile frumos, adevăr, bine.

INDEPENDENŢA IN SATISFACEREA ACESTEI NEVOI

Omul nu trăieşte izolat. El este in interrelaţie cu ceilalţi indivizi, membri ai societăţii, cu cosmosul şi divinitatea. Fiecare individ aduce in această relaţie bilaterală, experienţa sa de viaţă, credinţele şi valorile proprii care favorizează dezvoltarea personalităţii şi realizarea de sine.

FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ SATISFACEREA NEVOII

1. FACTORII BIOLOGICI: - Gesturile şi atitudinile corporale permit indivizilor să-şi satisfacă

această nevoie conform cu credinţele lor şi / sau apartenenţei religioase.

2. FACTORII PSIHOLOGICI:- Căutarea sensului vieţii şi a morţii – pentru care individul

indeplineşte gesturi şi ritualuri care corespund credinţelor şi valorilor proprii.

- Dorinţa de a comunica cu divinitatea şi cosmosul indeplinită prin acţiuni care permit această comunicare.

- Emoţiile şi impulsurile individului îl determină să indeplinească acţiuni umanitare şi / sau religioase.

3. FACTORII SOCIOLOGICI: - Cultura specifică societăţii, tradiţiile, credinţele şi valorile, practicile

religioase diferă de la o societate la alta, şi chiar în cadrul aceleiaşi societăţi.

- Apartenenţa religioasă influenţează foarte mult acţiunile individului. In cursul creşterii şi dezvoltării copilului, părinţii joacă un rol important în practicarea religiei acestuia, în dobândirea credinţelor şi valorilor legate de apartenenţa religioasă.

- Adultul este influenţat de normele sociale în apartenenţa sa religioasă. In acelaşi timp, adultul îşi poate alege religia conform cu credinţele sale personale.

- La persoanele în vârstă, practicarea religiei se intensifică sau reapare, dacă a existat anterior o abandonare a practicilor religioase.

MANIFESTĂRILE DE INDEPENDENŢĂ

- gesturi şi atitudini corporale- participarea la slujbele religioase- utilizarea de obiecte cu semnificaţie religioasă (icoane, cruciuliţă,

candelă)- observarea ritualului religios- studiul cărţilor religioase: teologice, biblii- apartenenţa la grupuri religioase sau umanitare: comunităţi, grupuri

laice, ordine.- Perioadele de rugăciune şi meditaţie- Participarea la opere de binefacere- Participarea la acţiuni umanitare- Angajarea in acţiuni sociale, umanitare - Credinţa in Dumnezeu.

INTERVENŢIILE ASISTENTEI MEDICALE pentru menţinerea independenţei in satisfacerea nevoii:

1. incurajarea pacientului să-şi exprime credinţele şi valorile2. planificarea împreună cu pacientul a unor activităţi cu caracter religios.3. informarea pacientului despre serviciile oferite de comunitate.

DEPENDENŢA IN SATISFACEREA NEVOII poate conduce la 2 probleme de depdendenţă:

A. culpabilitate

B. frustrarea

A. culpabilitatea = sentimentul dureros resimţit de un individ care nu poate acţiona conform cu credinţele şi / sau valorile proprii, şi prin care individul se simte vinovat.

GENERALITĂŢI : orice individ se poate confrunta cu situaţii în care iniţiativele luate sau existenţa unor situaţii neplăcuteîi dau un sentiment de vinovăţie. Gradul, frecvenţa şi intensitatea acestui sentiment depind in mare parte de experienţele trăite şi educaţia primită în copilărie. Culpabilitatea sau vinovăţia este un sentiment fundamental şi nemotivat care se manifestă în surdină in afara cunoaşterii adevăratei semnificaţii. Numeroase situaţii pot cauza sentimente de culpabilitate (vinovăţie) : boala, pierderea stimei de sine, anxietatea, conflicte sociale.

VOCABULAR:

DEZAPROBARE ( blamare) = judecata defavorabilă a unui individ

PEDEAPSĂ = consecinţa penibilă impusă în urma comiterii unei greşeli.

MANIFESTĂRI (SEMNE) DE DEPENDENŢĂ

- poziţie curbată- mişcări lente- bâlbâială- inroşirea feţei- insomnie- declararea culpabilităţii- scuze- negaţie- raţionamente- mecanisme de apărare

- lacrimi- autopedepsire- manifestări de depresie- semnele anxietăţii: - tahicardie / polipnee / piele rece, umedă / mânie

SURSELE DE DIFICULTATE

FIZICE : - Suferinţa fizică - Surmenaj - Dureri

PSIHOLOGICE: - Tulburări nervoase - Anxietate- stress - Pierdere- separare de cineva - Situaţia de criză - Deteriorarea imaginii de sine şi a stimei de sine

SOCIOLOGICE: - Conflicte sociale - Conflicte de rol - Eşec de rol

LIPSA CUNOŞTINŢELOR – ineficienta cunoaştere de sine, a celorlalţi şi a mediului social şi natural inconjurător

PLANUL DE ÎNGRIJIRE

OBIECTIVE ACŢIUNILE ASISTENTEI MEDICALE

1. diminuarea sentimentului de - conştientizarea pacientului faţă de culpabilitate comportamentul

2. diminuarea anxietăţii - va ajuta pacientul să ia decizii acceptabile.

- va linişti bolnavul, dându-i explicaţii pertinente despre starea şi evolutia sa.

SUPRAVEGHEREA ŞI ÎNGRIJIRILE SPECIFICE ACORDATE UNUI BOLNAV PREZENTÂND SENTIMENTUL DE CULPABILITATE

1. notarea – modificărilor comportamentului de culpabilitate - agravării sentimentului de pierdere, a stimei de sine

2. administrarea – tranchilizantelor - antidepresivelor

B. FRUSTRAREA = condiţia (sentimentul ) individului care se simte refuzat sau îşi refuză satisfacerea unei nevoi.

VOCABULAR:

AGRESIVITATE = ansamblul tendinţelor de a-l distruge pe celălalt, de a-i face rău, de a-l contrazice şi a-l umili. In plus de această modalitate violentă şi distructivă, agresivitatea se poate manifesta prin refuzul asistentei sau ajutorului propus, prin comportament ironicsau printr-o opoziţie exprimată faţă de anturaj.

AUTOCONSERVAREA = ansamblul nevoilor legate de funcţiile organismului necesare conservării vieţii individului.

Toate obstacolele interne sau externe în satisfacerea unei nevoi, pot fi considerate ca pierderea unei persoane sau a unui obiect. Impulsurile autoconservării pot determina apariţia frustrării prin absenţa unui obiect extern.

MANIFESTĂRI (SEMNE) DE DEPENDENŢĂ

sentimentul de pierdere a libertăţii agresivitatea sentimentul de inutilitate diminuarea puterii de concentrare plâns furie iritabilitate tristeţe supărare amărăciune

SURSE DE DIFICULTATE:

FIZICE: - Suferinţa fizică - Surmenaj - Durere

PSIHOLOGICE : - Tulburări nervoase - Anxietate- stress - Pierdere – separare de cineva - Situaţia de criză - Deteriorarea imaginii de sine şi pierderea stimei de sine

SOCIOLOGICE : - Conflicte sociale - Eşec de rol - Conflict de rol - Constrângeri sociale şi / sau familiale

LIPSA CUNOŞTINŢELOR – insuficienta cunoaştere de sine, a altora şi a mediului inconjurător (social şi natural)

PLANUL DE INGRIJIRE

OBIECTIVE ACŢIUNILE ASISTENTEI MEDICALE

1. Reducerea intensităţii sentimentului de frustrare – identificarea cu pacientul a cauzei sentimentului său de frustrare.

2. Facilitarea exprimării de către pacient a nevoilor sale

SUPRAVEGHEREA ŞI INGRIJIRILE ACORDATE PACIENTULUI AVÂND ACEASTĂ PROBLEMĂ

1. observarea şi notarea comportamentului pacientului2. administrarea şi supravegherea

- tranchilizante- neuroleptice