nedeia - Resita | Biblioteca Judeteana Caras · PDF fileºi vorbe potrivite pentru ceea ce...

130
Nedeia 1 CUPRINSUL CUPRINSUL CUPRINSUL CUPRINSUL CUPRINSUL Pledoarie pentru identitate .................................................... 3 Angelica Herac-Stanciu, Argument – de ce ºi pentru cine „NEDEIA“ ................................................................ 3 Miracolele satului ................................................................... 7 Nicolae Irimia, Gânduri despre o posibilã carte ........... 7 Lada cu zestre ...................................................................... 15 Valentina Fiºtea-Homescu, Literatura dialectalã bãnãþeanã – fenomen cultural specific zonei ............................. 15 Victor Vlad Delamarina, Poesii bãnãþeneºci ................ 18 Mãriuþa Pop, Pentru privighetoarea Banatului ........... 24 Vioara-Romina ªuºarã, Primãvara .................................. 25 Doru Sorin Nicolae Ion, Ave, Tato! ............................... 25 Tradiþii, obiceiuri .................................................................. 27 Nicoleta Marcu, Obiceiuri ºi datini strãvechi de primãvarã din Banatul Montan ..................................................... 27 Adela Lungu-Schindler, Carnavalurile populare din Banatul Montan: nunta ºi înmormântarea .............. 36 V. Bogdan, „Friºancii“ în scrierile lui Tata Oancea...42 Liliana Albu, Lunea Cornilor în Valea Almãjului ...... 47 Rusalin Blagoiescu-Birãu, Obiceiuri de Sfântul Ion la Tîrnova ............................................................................ 49 Iosif Badescu, Nedeia în Valea Almãjului .................... 51 revistã de culturã tradiþionalã Reºiþa Anul I, nr. 1 / iunie 2013 Nedeia Nedeia Nedeia Nedeia Nedeia ISSN 2344 – 0716 ISSN-L 2344 – 0716

Transcript of nedeia - Resita | Biblioteca Judeteana Caras · PDF fileºi vorbe potrivite pentru ceea ce...

Ned

eia

1

CUPRINSULCUPRINSULCUPRINSULCUPRINSULCUPRINSUL

Pledoarie pentru identitate ....................................................3Angelica Herac-Stanciu, Argument – de ce ºi pentru

cine „NEDEIA“ ................................................................3Miracolele satului ...................................................................7Nicolae Irimia, Gânduri despre o posibilã carte ...........7Lada cu zestre ......................................................................15Valentina Fiºtea-Homescu, Literatura dialectalã bãnãþeanã

– fenomen cultural specific zonei .............................15Victor Vlad Delamarina, Poesii bãnãþeneºci ................18Mãriuþa Pop, Pentru privighetoarea Banatului ...........24Vioara-Romina ªuºarã, Primãvara ..................................25Doru Sorin Nicolae Ion, Ave, Tato! ...............................25Tradiþii, obiceiuri ..................................................................27Nicoleta Marcu, Obiceiuri ºi datini strãvechi de primãvarã

din Banatul Montan .....................................................27Adela Lungu-Schindler, Carnavalurile populare din

Banatul Montan: nunta ºi înmormântarea..............36V. Bogdan, „Friºancii“ în scrierile lui Tata Oancea ...42Liliana Albu, Lunea Cornilor în Valea Almãjului ......47Rusalin Blagoiescu-Birãu, Obiceiuri de Sfântul Ion la

Tîrnova ............................................................................49Iosif Badescu, Nedeia în Valea Almãjului ....................51

revistã de culturã tradiþionalã

Reºiþa Anul I, nr. 1 / iunie 2013

NedeiaNedeiaNedeiaNedeiaNedeia ISSN 2344 – 0716

ISSN-L 2344 – 0716

Ned

eia

2

La givan .................................................................................55D. Jompan, Emilia Comiºel „Doamna Folclorului

Românesc“– Centenarul naºterii –............................ 55„Am descoperit în aceastã zonã o comoarã extraordinarã

de cântece ºi colinde, precum ºi de datini ºi obiceiurilegate de acest din urmã gen, aparþinãtor celui maiarhaic strat al folclorului muzical românesc“ ........57

Aurora Rotariu-Planjanin, Ion Rotariu-Cordîn .............63Angelica Herac-Stanciu, Despre oameni care sfinþesc

locul... ºi timpul: Ion Rotariu-Cordîn .......................66Identitate cãrãºeanã .............................................................71Dumitru Þeicu, Moara de apã din Banat – un patrimoniu

etnologic european........................................................71Oameni ºi locuri ...................................................................75Gabriela ªerban, Tata Oancea – 40 de ani de la

moarte ............................................................................75Manuscrise Tata Oancea ....................................................76Ioan Luca, Dr. Iosif Olariu – un medic care a iubit

oamenii Vãii Almãjului ...............................................83Gheorghe Þunea, S-a stins un mare doinitor al Banatului:

Achim Nica .....................................................................87Lumea de altãdatã ................................................................89Iasmina Dariana Stanciu, Începuturile vilegiaturii în

Wolfsberg ........................................................................89Cuina bãnãþanã ....................................................................95Adela Lungu-Schindler, „Mâncarea ginãince“ ............... 95Rostul vorbei ........................................................................99Vasile C. Ioniþã, Cuvintele au ºi ele soarta lor ......... 99Memoria locurilor ............................................................... 103Nicolae Danciu Petniceanu, Prima monografie din

literatura românã: „Topografia satului Maidan” deSofronie Marcu Liuba (Tipografia Diecezanã Caransebeº,anul 1895) ..................................................................... 103

Raftul cu cãrþi ..................................................................... 107Evenimente ......................................................................... 113

Ned

eia

3

Argument – de ce ºi pentru cine„NEDEIA“

Revista „Nedeia“ ia fiinþã din dorinþa expresã dea se contura în paginile ei identitatea tradiþionalã aacestui colþ de Rai numit Banatul de munte.

Titlul a fost gândit cu trimitere atât la sãrbãtoareatradiþionalã tipic bãnãþeanã „nedeia/ne(i)geia“ dar ºireferitor la spaþiul geografic al Munþilor Semenic, VârfulPiatra Nedeia fiind reper atât pentru noi, cãrãºenii, câtºi pentru cei care ne viziteazã judeþul poposind obli-gatoriu, din plãcere, pe Semenic. Aºadar, pentru ideeacu „Nedeia“ îi aducem mulþumiri domnului prof. GheorgheÞunea, managerul Centrului Judeþean pentru Conservareaºi Promovarea Culturii Tradiþionale Caraº-Severin ºidirectorul acestei reviste, cãci îi aparþine botezul.

Cãutãm în paginile acestei publicaþii sã readucemîn atenþia cititorilor tradiþiile, obiceiurile specifice locului,sã repunem în valoare zestrea bãnãþenilor prin folclor– o „revenire“ a interpreþilor bãnãþeni uitaþi prinarhivele mass-media; despre dansurile noastre mândreºi cei care s-au ocupat ºi se strãduiesc ºi azi sãmenþinã paºii din vechime se va scrie deopotrivã. Nuuitãm nici mirosul de pitã caldã, turtã ºi alte bunãtãþi

Pledoarie pentruPledoarie pentruPledoarie pentruPledoarie pentruPledoarie pentruidentitateidentitateidentitateidentitateidentitate

Nedeia

Ned

eia

4

ºi vã propunem reþete tradiþionale ca la maica acasã,simple ºi gustoase.

Despre credinþã ºi spiritualitate vor face vorbireîn scris cei care slujesc acest univers bine înrãdãcinatîn fiinþa noastrã bãnãþeanã ºi româneascã.

Nici locurile ºi nici oamenii de seamã ai Cãraºuluinu sunt zuitaþi, îi vom cinsti dupã meritul trudei de oviaþã în rubricile „Oameni ºi locuri din Cãraº“ ºi „Lagivan – interviuri, portrete“.

„Lumea de altãdatã“ care a pus bazele a ceea ceexistã astãzi încercãm sã o înviem ºi sã-i redãm strãlucireade odinioarã.

„Rostul vorbei“ îndreaptã spre d-voastrã gânduriºi vorbe potrivite pentru ceea ce înseamnã comunicareºi relaþionare interumanã.

„Miracolele satului“ sunt de fapt mãrturii ineditedespre puterea cuvântului ºi a faptei.

Nu în ultimul rând identitatea cãrãºeanã etaleazãvalorile acestui spaþiu binecuvântat iar „Evenimentele“ºi „Agenda C.J.C.P.C.T.“ reunesc apariþiile editoriale cutrimitere la cultura ºi civilizaþia tradiþionalã ºi acþiunilederulate de cãtre Centrul Judeþean pentru Conservareaºi Promovarea Culturii Tradiþionale Caraº-Severin cuaspect de sãrbãtoare.

În speranþa cã veþi regãsi în paginile acesteipublicaþii parte din sufletul d-voastrã ºi lumea ce vãînconjoarã vã dorim lecturã plãcutã iar dacã aveþi sugestiipentru eventuale subiecte, sunteþi rugaþi sã folosiþi adresade e-mail a revistei [email protected]

Vã mulþumim! Cu preþuire,

Angelica Herac-Stanciu redactor-ºef revista „Nedeia“

Ned

eia

5

Costum femeiesc de pe Valea Bistrei (dupã albumulCostumul popular românesc din Transilvania ºi Banat,

de Paul Petrescu, ESDP, 1959)

Lada cu zestreLada cu zestreLada cu zestreLada cu zestreLada cu zestre

Ned

eia

6

Costum bãrbãtesc de pe Valea Bistrei (dupã albumulCostumul popular românesc din Transilvania ºi Banat,

de Paul Petrescu, ESDP, 1959)

Ned

eia

7

Miracolele satuluiMiracolele satuluiMiracolele satuluiMiracolele satuluiMiracolele satului

Nedeia

Gânduri despre o posibilã carte

¬ O carte despre sat trebuie sã fie scrisã înmãsura în care iubeºti satul, dar ºi convins fiind cãaceastã entitate administrativ-teritorialã este pe cale dedispariþie. Am o tot mai pronunþatã senzaþie cã satele,într-o perioadã mai scurtã sau mai îndelungatã de timp,vor deveni „sate de vacanþã“.

¬ Unul dintre capitole ar trebui sã se refere lacivilizaþia lemnului, care a dãinuit ºi s-a dovedit, de-alungul istoriei, una dintre cele mai longevive ºi maitrainice perioade. Cine se apleacã atent asupra acesteiprobleme va constata cã a trãi lângã lemn, lângã pãdure– aceastã miraculoasã materie care se regenereazãcontinuu–, „a fi frate cu codrul“ þine de o mare ºimilenarã înþelepciune. Omul de la sat le fãcea copiilorsãi pânã ºi jucãrii din lemn! Ca sã nu mai vorbimdespre crucea ºi icoana la care se închina, de masa pecare mânca, de focul la care se încãlzea ºi de sicriul încare se îmbrãca atunci când trecea în altã lume. Cefrumoasã ºi adâncã metaforã e „îmbrãcarea în lemn“!Dar ºi a lua fiinþã! Pentru cã „a înfiinþa“ sau „a seînfiinþa“ au alte semnificaþii. Cu alte cuvinte, lemnulînsoþea existenþa omului de la leagãn la mormânt.

¬ Un alt capitol ar trebui sã se refere la sfioºenia

Ned

eia

8

omului trãitor la sat, la bunul lui simþ, la cumsecãdenialui, pentru cã, în vechime, satul a fost un fel de societatedeschisã, o sumã de mici colectivitãþi care trãiau maitot timpul „în vãzul lumii“, dar cãrora nu le plãcea sãse facã „de mirul... lumii“. De aici ºi un pronunþatsentiment de „ruºine“, atunci când unul sau altul dintremembrii colectivitãþii încãlca nu doar legile autoritãþiici, mai ales, cutumele, în multe pãrþi, mult mai puternicedecât în cele dintâi. Dar multe se pot spune despresfioºenia ºi cumsecãdenia omului de la sat.

¬ Vorbea cunoscutul coregraf Afilon Laþcu, înconvorbirile cu Gheorghe Jurma, despre marea încãrcãturãpe care îl are acel salut simplu al þãranului „bunã gimineaþa“,„bunã dzâua“, „bunã sara“, adicã formula aproape magicã, încare erau angrenate toate emoþiile ºi simþurile aproapelui,spre deosebire de convenþionalul „vã salut“ sau „la revedere“spuse reci, de circumstanþã. În acel „bunã sã-þi fie gimineaþa“rostirea se fãcea din toatã inima, era plinã de blândeþe, deemoþie ºi de trãire interioarã. La întâlnirea cu semenul sãu,þãranul nu face un gest conjunctural, ci unul esenþial. Lucrudeosebit de important în relaþiile inter-umane.

¬ Aceastã cumsecãdenie a omului de la sat spunefoarte multe lucruri despre caracterul sãu, despre felul încare el sfinþeºte ºi nemureºte locurile. Locurile ºi obiectelecare rãmân din generaþie în generaþie. „Acest butoi l-ammoºtenit de la bunicul meu, acest rãzboi de la bunica mameimele etc., etc...“. „Acest pãmânt a fost cumpãrat de la cutaresau cutare, cu atâþia bani, de tatãl meu“. Altfel spus, printransferarea acestor obiecte „drept amintire“ se menþinetinereþea strãbunilor, spiritul care þine acea imaginarã coloanãa nesfârºitului, a stirpei þãrãneºti, dreaptã.

¬ S-a spus, adesea, cã þãranul român a boicotatistoria, cã datoritã conservatorismului sãu aceastã clasã afãcut ca neamul românesc sã dãinuie vreme de peste douãmii de ani.

Ned

eia

9

¬ O carte despre civilizaþia ruralã ar trebui sã conþinãun capitol aparte în care sã se vorbeascã despre dragosteafaþã de fântâni a omului de la sat, fântânarii (solomonarii)fiind ei înºiºi aleºi, dotaþi cu însuºiri paranormale. Respectulfaþã de apã, faþã de izvoare, atracþia faþã de acest elementfundamental al vieþii a determinat ca primele civilizaþii þãrãneºtisã prindã contur pe malul unor ape. Lângã un izvor, sãteniiîºi pomenesc adesea morþii prin „slobozirea apelor“ sau, însemn de respect, înalþã cruci. De altfel, din propria meaexperienþã, de om iubitor de sat, ºtiu cã un izvor neocrotit,neiubit, se pierde, „îºi trage apele înapoi“. Ceea ce reprezintãautomat ºi un semn de neiubire a lui Dumnezeu faþã deoamenii din acea comunitate. Un fel de blestem.

¬ Existenþa magicã – se ºtie – a jucat un rolcopleºitor în viaþa comunitãþilor rurale, în viaþa lucrãtorilorde pãmânt. (De vorbit despre tinereþea lumii rurale, a eternitãþiilumii rurale).

¬ Am observat, dupã 1990, cã un oraº poate fiabandonat cu mai multã uºurinþã decât un sat. ªi exemplepot fi fostele centre miniere din spaþiul rural, dar nu numai.Satul are foarte solide mijloace de autoapãrare, cu o mobilitateimprevizibilã.

¬ S-a spus, adesea, cã existã o magie a locului în carete naºti, cã el emanã un magnetism specific ºi benefic asuprafiinþei. Cã doar nu se spune degeaba cã „mergem sã neîncãrcãm bateriile“ acolo, în aerul proaspãt, în liniºteaproverbialã a satului. Orãºeanul nãscut în spaþiul urban esteun om cu identitate precarã, un anonim ºi un singuratic. Denaºterea lui aude un grup restrâns de indivizi, pe cândvenirea pe lume a unui copil într-un sat devine evenimenttotal, la care participã întreaga suflare a comunitãþii. Naºterea,ca ºi moartea, au rezonanþe cosmice.

¬ Este foarte important ca în aceastã existenþã sã ai„acasa“ ta. A avea „acasã“ înseamnã sã ai de mic copil lumeata, înseamnã a te întoarce acolo cu respect ºi cu o anumereligiozitate.

Ned

eia

10

¬ Omul de la sat are felul sãu de a fi ºi prin felul cummãnâncã. El þine posturile de peste an, trãieºte plenarsãrbãtorile, iar faptul cã nu se îndepãrteazã prea mult dearealul sãu îi dã o siguranþã, îi conferã o aurã de nobleþe.

¬ Omul de la sat nu-ºi face mari probleme existenþiale,el trãieºte cu mai gânditã înþelepciune decât orãºeanul viaþaºi, desigur, moartea. Le înþelege altfel. Lui nu îi este teamãde moarte, nu are spaimã faþã de ea pentru cã are „exerciþiul“ei. Alfel spus el participã la naºterea, la nunta ºi mai ales lamoartea semenilor din colectivitate. ªi tocmai de aceea el îºiaduce aminte, periodic, cã omul pe pãmânt este o fiinþãmuritoare.

¬ În fond, privind simplist, în aceastã trecere, satulde ieri se mutã pe un deal, devine un altfel de sat, care nueste uitat pentru cã femeile urcã în fiecare duminicã ºi lamari sãrbãtori sã-ºi „ocoleascã“ morþii cu tãmâie, sã stea devorbã cu ei, într-un fel anume.

ªi odatã cu trecerea anilor omul de la sat îºi aºteaptãcuviincios rândul, se pregãteºte pentru a muri, pentru a treceîn „satul celãlalt“.

¬ În aproape toate zonele þãrii þãrãncile, dar ºi uniiþãrani, îºi pregãtesc din timp haine de moarte, iar în unelepãrþi din Oltenia oamenii în vârstã îºi organizeazã anticipatpomeni. Mai mult, din timp în timp, ei îºi scot hainele demoarte pentru a le vedea ºi pentru a verifica starea lor.Pentru cã, lãsând gluma la o parte, moartea este evenimentulcel mai important în aceastã viaþã. Ca ºi naºterea.

¬ Am revãzut locul pe care funcþiona vechea Fierãriede la Socolari, a lui Gheorghe Ioviþa. Pe el cresc acumpruni tineri. Sub ziduri era o lespede uriaºã. Când eramcopil mã duceam adesea sã vãd cum se potcovesc boii. Aveaun spaþiu paralelipipedic compus din grinzi de stejar (brâgle)ce nu permiteau animalului sã facã miºcãri laterale. Parcãvãd ºi nicovala imensã ºi foiul, pe mãsurã ce înteþea foculîntreþinut cu cãrbuni aduºi de la oraº. Între casa lui Bãrcuºi cea a lui Iacob Strãin era casa lui Iosum Anuþa,

Ned

eia

11

ceasornicarul satului. De la Gheorghe Ioviþa am împrumutat,pentru întâia oarã o carte: „Haiducul Adam Neamþu“, deDamian Izverniceanu.

¬ Am observat, de mai multe ori, de-a lungul timpului,cã spaþiul cuprins între Podul Bozoviciului (dintre Socolari ºiIlidia) ºi vechea fântânã, aflatã la câteva sute de metri deieºirea din Ilidia, are un magnetism aparte, e bântuit detaine, ºi stimuleazã creativitatea. De altfel, în vechime, peDealul Murgului se cultivau vii ºi, se pare, acolo un grof aavut chiar pivniþe. Mai mult, în destãinuirile bãtrâneºti,mulþi povesteau cã dacã treceai la miezul nopþii peste podulBozoviciului, (cam la jumãtatea distanþei dintre Ilidia ºiSocolari) aveai toate ºansele sã te întâmpine „mireasa“.

¬ Colectivizarea forþatã ºi deportarea în Bãrãgan –douã mari crime împotriva þãranului din Banat. Ca sã nulucreze la colectiv mulþi þãrani s-au îndreptat spre minerit ºispre siderurgie. Þãranul s-a dus la oraº, dar el nicicând nus-a simþit ca fiind al acelui loc. El era cu gândul la casa ºila satul lui. Cei angajaþi la minã la Anina fãceau naveta laPotoc, Socolari, Ilidia, Petrilova, Slatina Nera ºi în tot arealulVãii Caraºului pe potecile de peste munþi. (Aici meritã insistatdespre animaþia care era pe la „chichireguri“). Pentru cã lui– vorba lui Blaga – îi lipsea acea „zariºte“, acel cosmosfabulos care a crescut în gândurile ºi în simþurile sale, odatãcu devenirea sa.

¬ Þãranii deveniþi muncitori la oraº, cazaþi pe verticalã,în acele blocuri cu aspect de cutie de chibrituri, (nu e cazulAninei!) pe un teritoriu restrâns puteau fi supravegheaþi maibine, puteau fi înregimentaþi cu uºurinþã în diferite structuriale partidului-stat. Puteau sã devinã, fãrã prea multe costuri,masã de manevrã pentru conducãtorii comuniºti. Aºa cumþãranii, de dupã evenimentele din 1989, au fost amãgiþi cuaºa-zisele „prime“ pentru hectarul de pãmânt lucrat, dacãþine cel puþin trei vaci sau un viþel de peste ºase luni, ori cucâte un sac de îngrãºãminte chimice.

¬ Omul nãscut, copilãrit ºi trãit la sat e mai omenos

Ned

eia

12

ºi mai iubitor de naturã. El este mai aproape de pãmânt ºi,în acelaºi timp, mai iubitor de Dumnezeu. El este maiînþelept, legat de ritmul vremii, al locului, al lucrurilor. ªi-apoi, omul trãit la sat e mai „filozof“, pentru simplul fapt cãera beneficiarul unei experienþe milenare, care s-a transmisdin generaþie în generaþie.

¬ Nu este de neglijat nici faptul cã mari personalitãþiale lumii ºtiinþifice ºi, mai ales, culturale ºi-au ales, atuncicând au intrat în rândurile membrilor Academiei Române, îndiscursurile lor, teme referitoare la civilizaþia ºi spaþiul þãrãnesc.

¬ Într-o posibilã carte despre sat trebuie spus cãexistenþa „la þarã“ implicã o moralitate superioarã. Sãteanulcunoaºte ºi este cunoscut de întreaga comunitate în caretrãieºte. La rându-i, comunitatea îi cunoaºte meritele ºidefectele. El trãieºte într-o lume complexã, moralã, binearticulatã.

¬ Ar mai trebui studiatã decãderea gospodãrieiþãrãneºti. Omul de la sat e mai mare fãcãtor de bine decâtomul de la oraº, el poartã instinctual satul cu sine. Dacã numã înºel, Marin Preda îºi începea unul din romanele sale cuurmãtoarea frazã: „Un þãran când vine la Bucureºti, totþãran cautã“.

¬ Þin minte cã prin anii ’70, la Reºiþa, în absenþalocuinþelor, mulþi muncitori locuiau în niºte bãrãci de lemnspecial construite. Veniserã de prin pãrþile Olteniei, aleMoldovei, pentru cã cei din Banat ºi, în general, cei de peteritoriul judeþului, aveau statutul de navetiºti. Adicã circulauzilnic cu trenurile ºi cu autobuzele. Eu însumi aterizasemdintr-un sat din jurul Oraviþei, stãteam în gazdã pe StradaTriaj I, Nr. 2, ºi nu am fost uimit prea tare sã aud cã înfiecare duminicã dupã-amiazã, în Moroasa, se organiza horasatului. O horã la care se prindeau þãranii proaspãt orãºenizaþi,dar ºi reºiþeni get-beget. Curios sã vãd minunea m-am dus încâteva rânduri la locul cu pricina ºi am rãmas uimit demulþimea adunatã. Era un punct de atracþie. De cântatcântau, într-o primã fazã, instrumentiºti adunaþi ad-hoc, din

Ned

eia

13

diferite zone ale þãrii care, mai apoi, s-au împrietenit ºi aupus de-o formaþie.

¬ Va trebui, în aceastã posibilã carte, sã vorbimdespre ce a fost satul la vremea copilãriei mele ºi ce maireprezintã el acum, dupã jumãtate de secol.

¬ Satul a rezistat în istorie tocmai pentru cã a„funcþionat“ dupã legi nescrise, s-a autoconservat. Mai exact,el exista într-un anume areal, într-un spaþiu teoretic limitat,a cãrui configuraþie a fost mai întâi geograficã. Era vorbadespre acele „þãri“ sau „vãi“, aflate pe firul celor mai importantecursuri de apã, care mai dãinuie pânã în ziua de astãzi:Valea Almãjului, Valea Caraºului, Valea Timiºului, ValeaBistrei, Valea Cernei, Valea Pogãniºului, Valea Bârzavei etc.

¬ Cine va cerceta cu multã atenþie fenomenul vaobserva cã aºezãrile „arondate“ unor astfel de areale sedeosebesc fundamental prin ocupaþiile locuitorilor, prinobiceiuri, prin grai ºi mai cu seamã prin portul popularspecific.

¬ Îndrãgostit fiind – de când am vãzut-o prima oarã– , de Valea Almãjului ºi de aºezãrile sale, participând an dean la cele mai importante manifestãri culturale am observatun alt fenomen: aici oamenii mai pot fi reconoscuþi, lasãrbãtori, dupã port, adicã dupã motivele dominante de pestraiele þãrãneºti. Pentru cã astfel puteai lesne recunoaºte cãrespectiva pereche de dansatori vine de la Prigor, de laªopotu Nou sau – sã zicem – de la Iablaniþa sau Lãpuºnicel.De unde se poate deduce cã în vremuri strãvechi configuraþiaterenului, dar ºi principalele ocupaþii ale localnicilor au jucatun rol important în dezvoltarea fiinþei, a datului primordial,în existenþa lor spiritualã ºi, nu în ultimul rând, în trãirea loresteticã. Ca sã nu mai vorbim despre arhitectura gospodãrieiþãrãneºti. Omul de la câmpie, spre exemplu, nu avea nevoiedecât rareori de „sãlaº“, de o a doua reºedinþã, pe când omultrãitor la deal, la munte, a cãrui ocupaþie principalã eracreºterea animalelor – având posibitilãþi limitate de extindereîn sat – a apelat la o nouã gospodãrie (sãlaºul), unde trãia

Ned

eia

14

din primãvarã, când se dezvãiera vremea, pânã în toamnã.Acolo, la sãlaº, în preajma „pâlcurilor“ sau ciopoarelor de oise infiripau „dragostele“, se stâmpãrau dorurile, se nãºteaucântecele. Ba, în sãlaºurile mari, viaþa continua la parametrimai reduºi, unde se retrãgeau de obicei bãtrânii ºi iarna.

¬ La noi, spaþiul cuprins între Caraº ºi Nera, erausãlaºele potocenilor ºi socolãrenilor, mai aproape de pãºuni,dar ºi de fâneþele de la Chichiregul Mare, Chichiregul Mic,Cornetul Limbrii, Peste Bei, Glaua (Glava), Izvor etc.

¬ Existã câteva aºezãri în Caraº-Severin aºa cumsunt localitãþile Târnova de lângã Reºiþa, cele din ValeaAlmãjului sau de peste munte (Liubcova ºi Sicheviþa) careau devenit astãzi cãtune, cu gospodãrii în toatã regula,multe dintre ele beneficiind de luminã electricã. Lor le-amputea adãuga pe cele ale populaþiei din satele caraºoveneºti,Lupac, Clocotici, Caraºova, Rafnic, Vodnic.

¬ Poate cã un studiu aparte ar trebui fãcut asuprasãlaºelor din comuna Târnova, care au luat o amploaredeosebitã în ultimele decenii ale secolului XX, atunci cândaproape toatã forþa activã de muncã lucra în marile uzinereºiþene, când la fiecare schimb navetau, dinspre ºi înspreTârnova, zeci de autobuze, cu sute de muncitori care, laieºire rãmâneau la sãlaºele risipite pe dealuri.

NICOLAE IRIMIA

Ned

eia

15

Lada cu zestreLada cu zestreLada cu zestreLada cu zestreLada cu zestre

Literatura dialectalã bãnãþeanã– fenomen cultural specific zonei

La menþinerea ºi popularizarea culturii popularecontribuie mai multe instituþii ºi forme de culturã,între care amintim: centre de culturã ºi artã, universitãþipopulare, case de culturã, cãmine culturale, biblioteci,artã plasticã naivã, ansambluri folclorice, muzee, ºcolide artã, expoziþii etnografice, târguri culturale (bienale,anuale), diversele festivaluri, scriitori-þãrani, cenacluriliterare, cercuri de lecturã, ateliere, mass-media (radio,televiziune, presã), presã ruralã, literaturã dialectalã,formaþii artistice, fanfare orãºeneºti ºi sãteºti, monografii,industria discograficã (casete audio, videocasete, com-pact-discuri ºi dvd-uri).

Dintotdeauna, alãturi de cultura materialã, s-arânduit, la locul potrivit, spiritualitatea, creaþiile artisticeºi ºtiinþifice în marea lor diversitate, permanenþeleethosului românesc, valorile perene ale satului tradiþional.

Despre creaþia în grai ºi reprezentanþii ei s-avorbit mult la noi, avându-se în vedere ºi condiþiileistorico-sociale, valenþele ºi perspectivele, dorinþa pentrua promova un cult al valorilor locale, proiectând, astfel,contribuþia specificã a Banatului la spiritualitatearomâneascã.

Nedeia

Ned

eia

16

Desigur, ºi astãzi se cultivã poezia în grai local,dar nu sub lozinca afiºatã cândva „tãt Bãnatu-i fruncea“,ci pe linia unei comuniuni cu mediul rural, cu o atmosferãde bunã dispoziþie, afiºând o prefãcutã naivitate þãrãneascãîn faþa „ºodzãniilor“ generate de cultura ºi civilizaþiamodernã. Poezia în grai are o frumoasã tradiþie înBanat ºi ea continuã sã se scrie ºi sã-ºi gãseascã undeosebit ecou la public. Numeroase cãrþi, emisiuni deradio, ba chiar o bunã organizare a creatorilor în graiºi un set de manifestãri care-i atrage ºi-i menþinemereu „în prizã“ explicã efervescenþa ºi succesele dinultimii ani.

Beletristica în dialect sau subdialect se bucurã deo tradiþie bogatã ºi valoroasã în literatura românã.

Banatul, „baroc al culturii româneºti“, a fost, esteºi va fi un leagãn al culturii, al pãstrãtorilor de tradiþii,dar mai ales al vorbitorilor ºi creatorilor în grai bãnãþean.

Remarcabil este faptul cã mulþi intelectualibãnãþeni, unii de o impresionantã elevaþie, folosesc înanumite ocazii rostirea în grai. În Lugoj, Caransebeº,Bocºa ºi în alte localitãþi bãnãþene, rostirea ºi scriereaîn grai a fost neîntreruptã de la Victor Vlad Delamarina,primul poet dialectal, ºi pânã astãzi. La sat oameniivorbesc în grai în numãr mare, în ciuda faptului cã aºa-zisa „modernizare“ a adus cu sine ºi unele efecteneplãcute, abateri de la cursul firesc. Efectul mass-mediei ºi lipsa de cunoºtinþe pot provoca modificãrinefireºti în limbajul sãtenilor, dar „limbajul ºi expresias-au dovedit mereu puternice ºi ele au supravieþuit“,remarca Ioan Viorel Boldureanu, un specialist în domeniulliteraturii dialectale.

Dacã se scrie astãzi în acest grai – când toateraþiunile din trecut au dispãrut – însemneazã cã el nuºi-a pierdut forþa de atracþie ºi cã rezistã în confruntareacu timpul ca instrument de realizare umoristicã.

Ned

eia

17

„Baza dialectalã“ a literaturii dialectale bãnãþenese aflã – istoriceºte – în principalele tipuri de graiuridin Banat (dupã cum, la „scarã mare“, literatura naþionalãºi limba în care se exprimã, limba românã literarã, auca „bazã dialectalã“ zonele unde au fost tipãrite cãrþileperioadei de început a culturii ºi literaturii române -Orãºtie, Târgoviºte, Scheii Braºovului etc.). În cazulliteraturii dialectale bãnãþene sunt trei „vetre“: graiuriledin Banatul montan (Reºiþa, Caransebeº, Cârnecea luiFlorinel, Vucu Secãºeanu ºi alþii); graiurile din Banatulde pustã (Lugojul lui V.V. Delamarina) ºi graiurile dinnord-estul Banatului istoric (Valea Mureºului inferior -Dimitrie V. Pãcãþeanu).

Pânã în prezent scriitorii dialectali cei mai valoroºivin din cele trei vetre ale Banatului: Sergiu Boian,Ioan Fãrcaº, „din prejurul“ Lugojului; Adrian Gerhard,Sorin Olariu din Banatul montan; Ioan Vodicean de peMureºul inferior – pentru a da numele de referinþãcele mai recente ale contemporanilor de dupã MariusMunteanu.

Tipologic, cei din Banatul Sârbesc se pliazã dupãcele trei vetre, dar „scrierea în dialect“ din Voivodinameritã atenþie ºi analize speciale.

Literatura dialectalã bãnãþeanã îºi are locul încultura româneascã ºi în literatura naþionalã. Literaturadialectalã bãnãþeanã este în primul rând un fapt deculturã ºi un fenomen de expresivitate elaboratã, mergândspre valoarea esteticã.

Poziþia literaturii dialectale este una de interferenþã,de „interfaþã“ între cultura constituitã ºi culturatradiþionalã oralã, între literatura cultã ºi folclorul literar.Dar literatura dialectalã (în general) este o literaturãscrisã ºi ca urmare, prin acest lucru, aparþine sfereiliteraturilor culte.

VALENTINA FIªTEA – HOMESCU

Ned

eia

18

Coperta volumului de Poesii de Victor Vlad Delamarina,apãrut în 1902 la Lugoj

Ned

eia

Ned

eia

19

Ned

eia

Ned

eia

Ned

eia

20 Ned

eia

Ned

eia

21N

edeia

Ned

eia

22N

edeia

Ned

eia

23N

edeia

Ned

eia

24

Pentru privighetoareaBanatului

Sã auge-n dãpãrtareUn glas dã privighetoareªini sã fie, ºine-i oare?!Vestita privighetoare,ªie alinã doru’ oricuiPrã faþa pãmântului.

Dã la muncie dân CãraºPânã-n pustã prã ogaºChiar ºî oaminii ce sapãSã opresc ºî îi ascultãTrandafir cu creanga-n apã.

Dulºia doinã bãnãþanãªie vingicã oricie ranãÎndãpãrtând oriºie chinDoinitoarea dân Buchin.

Duºie faima la tãt niamu’O fost, iestã ºî o fiUnicã Ana Munteanu.

POP Mãriuþa (Bocãluþadin Seceani) – 21septembrie 2012,Bistriþa-Nãsãud

Un fapt incontestabil se poate deci preciza: cultura Banatuluireprezintã barocul etnografiei româneºti. Vorbeºte pentruaceasta ºi felul celor câteva personalitãþi care s-au ridicatcu oarecare relief din masa bãnãþeanã. Poetul VladDelamarina e întâiul scriitor român care îndrãzneºte sã scriedialectal: lucrul n-ar fi fost cu putinþã dacã Banatul n-ar fidat naºtere tocmai celui mai diferenþiat dialect al Daciei ºidacã poetul n-ar fi ieºit din conºtiinþa etnograficã a acesteiregiuni de o izbitoare mândrie localã.

Lucian Blaga

Ned

eia

25

Primãvara

Primãvarã, primãvarã,Ce-ai ivit prî la fireºciMândrã ca o domniºoarãTare ºci sã ce gãceºci.

Vãd cã-þ porþ þoala cu dragScuturi poala dã vergeaþãNuma-n iie ºî-n ciupagNe-ai trizât prã toþ la viaþã.

Florili or înfloritMixa rozã, tulipanu,Pãsãrili-or ciripitSãmn cã iar o trecut anu.

La copii le-ai pus în mânãChiþãlii dã ghiocei.Sã arãþ cã iºci stãpânãBribinei þ-ai pus ºiorcei

ªî le-ai dat ºî mãrþâºorCând s-or duce iar acasãCa sã-l gea la mama lorSã o facã mãi frumoasã.

Vioara-Romina ªuºarã,Liceul Teoretic

,,Mircea Eliade”, Reºiþa

Ave, Tato!

În bãtrânu schit dân muncePr-un pãrece-o urmã ºcearsãParc-o fost un sfânt odatãMolãrit c-o farbã dulce.

În Banat dupã bãtaieÎntr-o Românie MareRomânii º-or schimbat

soarcea:Paori, tot românu vrednic,Ãi d-or fost mãi tari ca

moarcea,Sãmn dã binecuvântareS-or trezât cu Tata Oancea.

Om cu sãce dã luminãªî cu scârbã dã-ntuneric.

Dã la schit trimãs, bag-samã,Voia lui s-o împlineascã!Sã mângãie prã tot natuDân iubire creºcineascã.

Iar în suflecele noastreUrma i-o rãmas sãninãC-o sfinþât graiu ºî locuPrântrã pãurimea noastrãO adus multã luminã!

El o scos sângur o foaie,Mulce foi carat-a-n space.O cãlcat mai tot BanatuDã cu zori în toaca sãrii

Ned

eia

26

Dând cu drag luminã minþîCa lumina învierii.

O bucurat prã tot natuCu ºciri noi dân viaþa þãrii.

O scos, frace, dân uitare:Aizãmbanu, târgu mare,Prã Uþa ºî prã MãriuþaPrã când sã sfãgeau mãi tare.

Fotbalu, birtu lu Ceapã,Oamini, locuri, obiºeiuri,O givãnit cu Pulzanu-nGrai dã pãsãret ºî greieri.

Iar Bârzava, doda blândã,I-o dat plece dã strãmoºªe-i curjeau prã space albeDa-i sta bine ºî ca moº.

O râs dã nãravuri rãleVesãl ºî paure-n graiL-o cinstât prã fiecareCu dreptace ºî rãbdare,Pântru ºfung ºî cumpãtare,Pântru cât n-o pus d-oparceCu gând ca sã ducã-n rai.

Tato, ãi dân vremea noastrãTare-aº vrea sã ce cunoascã!Ieºci o pildã pântru eiMeriþ un mulþam fierbincePântru trudã, pântru scris!

La morminþ sã-þ punã-ai cineri

La-nceput dã primãvarãFlori albe dã ghiocei!

În voreþu ºcolii, Tato,Ai un loc dã cinste mare!Ci-or turnat în bronz bocºãniiSã n-ai parce dã uitare!

Ne mândrim, Tato, cu cine,C-ai cinstât graiu ºî glia!Graiu bãnãþan, mãi, Tato,În opt þãri îi vãzut bineªî cinstãºce România!

Doru Sorin Nicolae Ion

16 sept. 2012

Ned

eia

Ned

eia

27

Tradiþii, obiceiuriTradiþii, obiceiuriTradiþii, obiceiuriTradiþii, obiceiuriTradiþii, obiceiuri

Nedeia

Obiceiuri ºi datini strãvechi deprimãvarã din Banatul Montan

Motto: „Fãrã tradiþie nu existã culturã: niciomul simplu, nici geniul nu pot crea nimic fãrãtradiþie.”

Vasile Pârvan

Obiceiul – deprindere individualã, de la om laom, dobânditã printr-o repetare deasã a aceleiaºi acþiuni,îndeletniciri, fel de-a fi, fel de-a se comporta. Deprindereadevine, în timp, obiºnuinþã în conduita, gândirea ºiexistenþa unui individ. Expresia îºi are etimonul în„dedina” din slava veche. Aºadar, „obiceiul” se referã lao persoanã, la o casã dintr-o zonã, dintr-un areal uman.

Datina – provine din obicei, din acel obicei cares-a extins de la om la om, de la casã la casã, datinaeste proprie unei colectivitãþi umane, unui sat ori maimultor sate în vecinãtate.

Tradiþia – presupune un ansamblu de datini ºiobiceiuri care se statornicesc istoriceºte în cadrul unorgrupuri sociale ºi care se transmit prin viu grai, dingeneraþie în generaþie, imprimând o trãsãturã specificã,naþionalã. Tradiþia, alãturi de limbã, port, religie,

Ned

eia

28

teritoriu, dã identitatea unui popor, face parte din folclorulpoporului.

În Banat, obiceiurile de Paºte sunt mai puþinedecât în alte zone ale þãrii ºi toate se desfãºoarã subsemnul interculturalitãþii.

MARÞEA VASELOR se practica cu un anumitritual creºtin, în ultima zi înainte de-a intra în PostulPaºtelui (dar ºi în Postul Crãciunului). Se prepara dinvreme leºie, din apã ºi cenuºã, ºi se spãlau toate vaseledin casã (linguriþe, furculiþe ºi cuþite, vasele mai mariºi vasele mai mici, mesele ºi tocãtoarele din lemn)pentru a nu rãmâne pe ele urmã de grãsime. Ritualulse încheia cu o rugãciune spusã în cor, „Tatãl nostru”.Lumea intra în post, de la mic la mare, postul erarespectat cu sfinþenie, copiii ca sã uite de gustul laptelui,mâncau searã de searã lapte de bou, preparat din fãinãde mãlai, pesmeþi, magiun. Se consumau multe mere,fierte sau uscate, cartofi prãjiþi în cuptor ºi ouã degâscã, coapte în cuptor ºi mãmãligã cu magiun. Toþiþineau post cu gândul la ziua cuminecãturii, la Sfântabisericã. Postul presupune o anume purificare sufleteascã,dar ºi eliminarea toxinelor din organism.

ZIUA OUÃLOR. Exact la jumãtatea Postului Mare,întotdeauna în miercurea din sãptãmâna a patra aPostului Mare, strãbunii noºtri þineau Sãrbãtoarea Ouãlor,numitã ºi Miezul sau Pãresimi, o sãrbãtoare de prag,care delimiteazã perioada Postului Mare în douã jumãtãþi.

Sãrbãtoarea marcheazã momentul în care se alegouãle care vor fi folosite pentru înroºit ºi care vor intraîn componenþa bucatelor rituale de Paºte. Adunatul ouãlordin cuibar se fãcea de Pãresimi. Pe vremuri, mai alesfemeile þineau aceastã zi de miercuri ca pe o sãrbãtoare,deºi ea nu apare specificatã în vreun calendar, evitau sãmunceascã în câmp sau în gospodãrie. Munci precumtorsul, periatul, cusutul ºi mai ales datul cu vopsea sau

Ned

eia

29

cu var (unsul pereþilor), erau interzise. O singurã activitateera permisã, adunarea ouãlor din cuibar: se spunea cã dela lãsatul secului ºi pânã în aceastã zi, miercurea din apatra sãptãmânã a postului, gospodina nu se ducea sãstrângã ouãle, ele erau lãsate acolo. Era credinþa cãouãle alese în aceastã zi nu se stricau pânã la Paºte, aºacã se alegeau acum ouãle pentru mâncarea de Paºti –ouã roºii, cozonac, pascã ºi alte alimente. Ouãle careurmau sã fie vopsite sau utilizate la gãtitul bucatelor desãrbãtoare se puneau deoparte, iar de cealaltã parte sealegeau cele pentru cloºcã, pentru pui, aceasta fiind ziuaspecialã pentru alegere.

Atât pentru vopsit cât ºi pentru gãtit, erau preferateouãle fãcute de gãinile cu pene negre, despre care secredea cã sunt mai gustoase ºi rezistã mai bine. Laaceastã activitate de alegere a ouãlor participau ºicopiii, care discutau cu mamele despre cum vor înroºisau decora ouãle.

Tot acum era ºi o sãrbãtoare a gospodãriei, sevedea hãrnicia femeii, evaluarea muncii sale de la începutulPostului Mare pânã acum;alãturi de numãratul ouãlordin cuibar se numãrau clapele de lânã toarsã, de in,cânepã, valurile de pânzã þesutã ºi se aprecia cât maiare de lucrat fiecare gospodinã pânã la Paºte, pânã înJoia Mare. Se spunea cã, odatã cu începerea postului,rãzboiul de þesut sau stativele erau desfãcute, acumînceta munca þesutului specificã perioadei de iarnã.Totuºi femeile îºi mai rupeau din timpul lor, pentru aþese, a toarce ºi pentru a face cãmãºi, atât pentru ea,cât ºi pentru copii ºi soþ. Este ºi acum obiceiul ca deÎnviere sã porþi ceva nou, în special o cãmaºã nouã (învechime cãmaºa mai lungã era piesa principalã deîmbrãcãminte).

OBICEIURI DE FLORII. Floriile deschid sãptã-mâna cea mai importantã pentru pregãtirile de Paºte,

Ned

eia

30

are strãvechi rãdãcini, ea fiind atestatã în societatearomanã ca zi dedicatã zeiþei Flora, peste care creºtinismula suprapus sãrbãtoarea Intrãrii Domnului în Ierusalim.În Banat în calendarul creºtin, Floriile ocupã un locimportant între zilele care trebuie sãrbãtorite ºi careºi-au câºtigat ºi pãstrat un ritual al lor care trebuieîndeplinit.

Ramurile de Florii. Ramurile verzi din aceastãzi, întrebuinþate atât în ritualurile casnice cât ºi în celebisericeºti, întruchipeazã simbolul castitãþii ºi al renaºteriianuale a vegetaþiei, dar ºi ramurile cu care a fostîntâmpinat Isus la intrarea sa în Ierusalim. Pentru bunadesfãºurare a sãrbãtorii Floriilor, cu o zi înainte, sestrâng ramuri de salcie înmuguritã, se leagã în snopi ºise duc la bisericã pentru a fi sfinþite de preot. Dupãsfinþire, ramurile numite mâþiºori, sunt luate acasã decãtre credincioºi, pentru a împodobi cu ele icoanele,uºile, ferestrele, intrãrile în grajduri sau pentru a lepune la fântâni ºi la streºinile caselor. Femeile maiobiºnuiesc ºi astãzi sã le înfigã pe straturile proaspãtsemãnate, sã le punã în hrana animalelor ori sã leaºeze pe morminte. Ramurile de salcie sfinþite se pãstreazãpeste an, fiind folosite ºi la tãmãduirea diferitelor boli.

Aerisirea lucrurilor ºi pomanã pentru cei duºi.Importanþa sãrbãtorii este datã ºi de severele interdicþiide muncã, precum ºi de sacrificiul ritual al peºtelui,ziua fiind cunoscutã ºi ca dezlegare de peºte, un faptrespectat ºi în zona noastrã. În unele sate, în aceastã zi,mãrþiºorul purtat pânã acum se pune pe ramurile unuipom înflorit sau pe un mãceº ºi tot cu aceastã ocazie sescoate zestrea din casã, pentru aerisire. Ajunul sãrbãtoriieste ºi un important moment pentru a invoca spiritelemorþilor, pe alocuri fiind cunoscut ºi sub numele deMoºii de Florii, când se fac pomeniri pentru sufletulrudelor decedate: femeile coc plãcinþele pe care le dau

Ned

eia

31

de pomanã sãracilor, ca sã nu moarã de dorul lor, aºacum a pãþit mama lui Lazãr.

Ritualuri care preced Floriile. Înaintea sãr-bãtorii, fetele mari din Banat obiºnuiesc sã punã ooglindã ºi o cãmaºã curatã sub un pãr altoit. Dupãrãsãritul soarelui, le iau ºi le folosesc în farmecele dedragoste ºi sãnãtate. Un alt obicei spune cã, la miezulnopþii, se fierbe busuioc în apã. Dimineaþa, fetele sespalã pe cap cu aceastã fierturã, ca sã le creascã pãrulfrumos ºi strãlucitor. Ce rãmâne se toarnã la rãdãcinaunui pãr, în speranþa cã bãieþii se vor uita dupã ele, cadupã un copac înflorit. Dacã cineva îndrãzneºte sã sespele pe cap chiar în ziua de Florii, fãrã apã descântatãºi sfinþitã, riscã sã albeascã. În aceeaºi zi, se dau câtevaramuri de salcie la vite, ca sã le mãnânce, iar livezileºi viile sunt împodobite, ca sã dea roade bogate. Tradiþiamai spune cã aºa cum va fi vremea de Florii, aºa va fiºi în prima zi de Paºte.

DENIILE. Unele dintre cele mai profunde, fru-moase ºi înãlþãtoare slujbe creºtine sunt Deniile, carese þin în Postul Mare. Mai frecventate de lume suntDeniile din Sãptãmâna Mare, care atrag o mulþime decredincioºi. Pânã la începerea Deniilor, în sãptãmâna acincea din Postul Paºtelui, satele trebuie curãþate ºiprimenite, începând cu casele ºi ogrãzile. Cei mai bucuroºiîn trecut erau copiii, dupã ce vãruiau pomii din liveziºi grãdini, se îmbrãcau în haine de sãrbãtoare ºi seduceau la bisericã, fermecaþi de magia Deniilor, la felca mamele, bunicile ºi surorile lor, care în Sãptãmânacea Mare intrã în bisericã cu capul acoperit de-o nãframãneagrã. Deniile au apãrut odatã cu creºtinismul, auexistat ºi în perioada de unitate a Bisericii. Sunt slujbede searã, se þin dupã orele 18-19 (în limba slavã cuvântuldenii înseamnã zilnic). ªirul emoþional, triumfal, alDeniilor din Sãptãmâna Mare începe în seara din Duminica

Ned

eia

32

Floriilor. Apoi, de luni pânã vineri, ziua cumplitã arãstignirii, preoþii rostesc rugãciuni rituale, cânturi, citescfragmente liturgice din Vechiul Testament.

Pentru obiceiurile bãnãþene, cea mai importantãzi este JOIA MARE. În credinþa popularã, în aceastã ziun personaj mitologic feminin, Joimãriþa, umblã prinsate ºi le pedepseºte pe fetele care nu îºi terminã detors lâna, iar pe cele mai leneºe le ia la ea acasã ºi lemãnâncã. În Joia Mare se aprind focurile în cimitirepentru cã se crede cã în perioada Paºtelui se deschidecerul ºi sufletele morþilor se întorc în sat. În Banatpregãtirea bucatelor tradiþionale dupã terminarea curã-þeniei mari este o tradiþie importantã. În SâmbãtaMare se sacrificã mielul ºi gospodinele pregãtesc din elmâncãruri delicioase.

La sfârºitul lunii aprilie ºi începutul lunii mai(22 aprilie-1 mai) apare în Calendarul Popular un scenariuritual, tipic de înnoire a timpului, a cãrui sãrbãtoarecentralã o reprezintã SÂNGIORZUL. Sângiorzul este odivinitate a vegetaþiei, protectoare a cailor, vitelor culapte ºi holdelor semãnate, identificatã cu un zeuautohton, Cavalerul Trac, peste care Biserica creºtinã asuprapus pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe.

În tradiþia popularã, Sângiorzul (Sfântul Gheorghe),deschizãtorul anului ºi al verii pastorale, ºi Sâmedru(Sfântul Dumitru), deschizãtorul iernii pastorale, ar purtala brâu cheile anului cu care primul înfrunzeºte codrul,al doilea îl desfrunzeºte. Între ei ar exista un legãmântpe viaþã ºi pe moarte; dacã pãdurea nu este înfrunzitã pedata de 23 aprilie, Sâmedru îl omoarã pe Sângiorz.Aceeaºi soartã o va avea ºi Sâmedru dacã de ziua lui, 26octombrie, Sângiorzul va gãsi frunze pe arbori. Moarteaºi renaºterea simbolicã a timpului la Sângiorz – AnulNou Pastoral este redat prin sãrbãtori, obiceiuri ºi practicimagice de un rar arhaism: sacrificiul anual al divinitãþii

Ned

eia

33

în ipostazã fitomorfã (Ramura Verde, Pomul de Mai,Sânjor, Arminden etc.), zoomorfã (mielul sau iedul) sauantropomorfã (Sângiorzul); prepararea alimentelor ºibãuturilor rituale (colacii de Sângiorz, vinul roºu amestecatcu pelin); aprinderea Focului Viu, purificarea oamenilorºi animalelor cu fum ºi foc sau prin udatul sau stropitulritual cu apã; alungarea spiritelor malefice (moroi ºistrigoi) prin strigãte ºi sunete de trâmbiþe, tulnice ºibuciume, sorcovitul oamenilor ºi vitelor cu urzica,leuºteanul sau pelinul; sãvârºirea unor acte de bunãvoinþãºi toleranþã, slobozirea vitelor, în special a vacilor culapte, sã pascã pe unde doresc, inclusiv prin lanurile degrâu; credinþa cã în noaptea de Sângiorz ard comorile, sedeschid porþile cerului, vorbesc animalele etc.

Dar, spre deosebire de sãrbãtorile Anului NouCivil, la sãrbãtorile de Sângiorz se desfãºoarã ºi activitãþipractice: alesul oilor ºi formarea turmelor pentru vãrat,înþãrcatul mieilor, angajarea ciobanilor ºi vãcarilor,însemnatul oilor, prepararea Unsorii Oilor, medicamentobþinut din plante ºi grãsimi animale pentru vindecareavitelor pe timpul verii, tunsul ºi urcarea oilor la munte,semãnatul cu predilecþie a unor plante (busuiocul, meiul),observaþii ºi previziuni meteorologice ºi climatice etc.

Zilele din preajma sãrbãtorii de Sfântul Gheorghesunt dedicate primei mulsori a turmei de oi. ZonaBanatului pãstreazã vechile tradiþii pastorale, dintrecare unele dateazã de pe vremea dacilor ºi romanilor.Ciobanii se pregãtesc sã plece cu turmele la munte, întranshumanþã, iar gospodarii participã la mãsuriºullaptelui. În funcþie de acesta, gospodarii vor primiprodusele lactate preparate de ciobani.

Mãsuratul oilor la Cuptoare. La poalele MunteluiSemenic existã un þinut de vis cu oameni primitori ºitradiþii strãvechi care au supravieþuit timpului. Dupãpãdurile care împânzesc zona Reºiþei, apare un loc mirific,

Ned

eia

34

cunoscut de localnici sub numele de Cuptoare. Imediatdupã Paºti, localnicii sãrbãtoresc „Mãsuratul oilor”, tradiþiepãstratã în zonã de sute de ani. La „Mãsuratul oilor”,ciobanii mãsoarã laptele de la oile fiecãrui deþinãtor deoi, dupã care calculeazã cantitatea de brânzã cuvenitãfiecãruia. La unele stâne, este invitat preotul, spre abinecuvânta turma de oi. La Cuptoare, totul se petrececa acum 200 de ani, iar gospodarii încã mai cântã lastânã.Dupã ce toate oile au fost mulse, ei au trecut la,,mãsurat”, adicã la cântãritul laptelui, cu instrumentespeciale, folosite de sãteni din vechime. Socoteala esteþinutã an de an într-un caiet special. Din primul lapte aloilor de la stâna din dealul Cuptoarelor, ciobanii preparãun caº care este împãrþit pe loc între proprietarii oilor.Oile sunt trecute prin strungã, ciobanii le prind pe rândºi le mulg. Aici trebuie ºi îndemânare, ºi pricepere, darºi iuþealã fiindcã altfel þii toatã turma flãmândã.

Rãscucãitul oilor în Goruia. De sute de ani, peValea Caraºului ºi în comuna Goruia existã obiceiul caîn preajma sãrbãtorii de Sfântul Gheorghe sãtenii sãfacã un ceremonial deosebit ce urmeazã mãsuratuluioilor, precum ºi o ceremonie specialã ce are ca scopaducerea prosperitãþii ºi a belºugului în stânele sãtenilor.O datã cu lãsarea serii, gospodarii încarcã în cãruþe sautractoare bidoanele pentru lapte, alimente ºi bãuturã,dupã care, însoþiþi de un adevãrat alai, pleacã la stâneledin jurul satului. Aici sunt pregãtiþi mieii la proþap,oamenii fierb rãchie ºi vin, dupã care trec la alegereacelei mai bune mioare din turmã. Aceasta, obligatoriu,trebuie sã fie cea mai mare, sã aibã miei mulþi înfiecare an ºi, musai, trebuie sã dea cel mai mult laptedin turmã. Dupã ce oile au fost mulse, la sfârºit, estealeasã oaia fruntaºã, cãreia i se aplicã un tratamentspecial de ,,rãscucãire” – adicã i se face un descântecspecial, semn cã este o oaie de mare preþ. Deasupra oii

Ned

eia

35

se rupe un colac fãcut special pentru asta, care mai apoieste împãrþit ciobanilor, oilor ºi câinilor de la stânã,toatã lumea primeºte câte o bucãþicã.

CONCLUZII.Dacã înþelegem tradiþia ca pe o sumãde valori, dacã conºtientizãm faptul cã ne naºtem, trãimºi profitãm de pe urma tradiþiei, în sensul larg altermenului, cel de totalitate a valorilor acumulate desocietate la un moment dat, putem lega tradiþia deeducaþie, de credinþã, de culturã ºi tehnicã, de toatedomeniile vieþii, de noi înºine, care, astfel, trebuie sãdevenim responsabili pentru valorile pe care le creãm ºile transmitem celor care ne vor urma. De aceea, studiultradiþiilor populare, cunoaºterea ºi conservarea valoriloridentitare, stimularea interesului tinerilor pentru acestevalori, cultivarea aptitudinilor lor artistice sau meºteºu-gãreºti ar putea contribui mult la dezvoltarea personali-tãþii umane, la spiritualizarea ºi socializarea tinerilor,la gãsirea unui sens al vieþii, a unei motivaþii existenþiale,de care adeseori sunt lipsiþi.

Putem spune cã patrimoniul valorilor identitareromâneºti poate constitui, pentru societatea actualã, oalternativã educaþionalã, artisticã, economicã, cu unpotenþial deloc neglijabil, o alternativã ºi o soluþie aunora dintre dilemele, cãutãrile ºi neîmplinirile contem-porane.

NICOLETA MARCU

BIBLIOGRAFIE:1. Alexandra Jivan, Cãlin Rus, Smaranda Vultur (coord.),

2000, Minoritãþi: identitate ºi coexistenþã, editat de Institutul in-tercultural Timiºoara

2. Valeriu Leu, 2006, Memorie, memorabil, istorie in Banat,Editura Marineasa, Timiºoara

3. www.banaterra.eu

Ned

eia

36

Carnavalurile populare dinBanatul Montan: nunta ºi

înmormântarea

Carnavalul ca ,,lume pe dos” permite un compor-tament neobiºnuit, scos total de sub regulile ce guverneazãviaþa cotidianã: trebuie sã-l percepem în primul rând cape un timp specific, foarte bine decupat în calendar.Prin unul din elementul sãu caracteristic, masca, li sepermite oamenilor sã se manifeste fãrã niciun fel deconstrângeri sã-ºi arate cealaltã componentã a fiinþei:cea ludicã. Carnavalul, mai mult decât orice, reprezintãmanifestarea celei de-a douã naturi umane, patronatãde joc, de viaþa sãrbãtoreascã. Principiul material-corpo-ral se bucurã de o libertate deplinã în aceste zile carefuncþioneazã ca o supapã, o datã pe an.

Nu întâmplãtor carnavalul se situeazã la începutulpostului Paºtelui, cel mai lung post de peste an. Dupã operioadã de bucurii ºi excese, se intrã într-o alta, deausteritate, ceea ce presupune nu doar un tip maispecial de alimentaþie, dar ºi un set de reguli ce seconstituie ca niºte interdicþii. În spatele mãºtii, alcarnavalului, omul se manifestã dincolo de orice opreliºtice se impun nu doar în post, ci întreg anul. Citez casemnificativ un mic text în versuri pe care l-am culesdin satul Ilidia (în apropiere de Oraviþa) de la DoruGhercea: ,,Nu da, Doamne, post / Lu’ al prost, / Cãpostãºte / Pân’ prostãºte!”.

În satele din Banatul Montan se desfãºoarã înfiecare primãvarã asemenea ceremonii ce pãstreazã toatetrãsãturile carnavalului în maniera în care a fost definit

Ned

eia

37

de Mihail Bahtin: râsul carnavalesc (cu structura sabivalentã: moarte ºi regenerare), masca, deghizarea,reabilitatea corporalitãþii. Chiar dacã vorbim de o marevariabilitate diatopicã (de la sat la sat) ºi de unadiacronicã (de la an la an), nu putem nega existenþaunor scenarii tipice care permit ºi ele o anumitãvariabilitate în interiorul lor. În acest sens: ,,riturileLãsatului de Sec se dezvoltã fie pe seama principalelorceremonii ale vieþii omului [nunta, înmormântarea],parodiindu-le, fie focalizeazã asupra unor reprezentãrizoomorfe fundamentale ale mitologiei locale [urºii, mãºtilecornute - numite pe alocuri berbeci, mãgari]”. (O. Hedeºan,Curs de folclor. Lecþii despre calendar, Timiºoara, Tipo-grafia Universitãþii de Vest, 1998, p. 96).

Nunta ºi înmormântarea – parodii alte treceriiomului prin viaþã – sunt elemente de cele mai multeori indispensabile în comunitãþile rurale care serbeazãcarnavalul. În ceea ce priveºte ,,nunta”, ea nu are odatã stabilitã, ci diferã de la sat la sat ºi chiar de la anla an în cadrul aceleiaºi comunitãþi sãteºti. Întreaga,,nuntã” e supusã parodiei: de la ,,personaje” (mire,mireasã, preot, naºi, muzicanþi, întreg alaiul), laceremonialul propriu-zis. Mirele ºi mireasa – îmbrãcaþiîn haine vechi, dar uneori ºi ,,bune” – colindã întregsatul urmaþi de un cortegiu de mãºti. De multe ori îivedem într-o cãruþã, un ,,cãruþ” sau mergând pe jos.Ceremonia lor ia forma unei parodii ºi se reia de maimulte ori pe uliþele satului, de câte ori se formeazã ungrup mai mare de privitori. Mireasa e, de obicei, cumult mai înaltã decât mirele, grasã sau ,,borþoasã”. Nulipsesc ºi alte elemente ce stârnesc râsul în compor-tamentul ,,mirilor”. ,,Mireasa” îl loveºte sau îl împingedin când în când pe ,,mire” care nu reacþioneazã înniciun fel, supunându-se întru totul capriciilor viitoareisoþii.

Ned

eia

38

Sã ne oprim puþin asupra acestui personaj, ,,mireasaborþoasã”, ce exemplificã foarte bine un element indis-pensabil al carnavalului dupã Bahtin: ,,trupul grotesc”,un trup în devenire care ,,este supus unui proces continuude construcþie, unei inepuizabile fãuriri ºi, la rândulsãu, zideºte ºi fãureºte un alt corp, mai mult, trupulacesta înghite lumea ºi este înghiþit de ea [...] Rolul celmai de seamã în trupul grotesc revine acelor pãrþi,acelor locuri ale sale unde el se depãºeºte pe sineînsuºi, iese din propriile sale hotare, zãmisleºte din nouun al doilea trup: abdomenul ºi falusul”. (Mihail Bahtin,François Rabelais ºi cultura popularã în Evul Mediu ºiRenaºtere, în româneºte de S. Recevschi, Bucureºti,Univers, 1974, p. 346). Analizând ºi alte mãºti, vomvedea cum se reflectã în carnavalul popular din Banatulsudic ºi alte trãsãturi ale trupului grotesc, ca un trupnicicând încheiat, nicicând cu desãvârºire format. ,,Mireasaborþoasã” poartã cu ea promisiunea împlinirii, a uneinoi naºteri. Tot în sprijinul acestei idei, a trupuluineîmplinit ºi a suprapunerii contrariilor amintim o altãimagine, a ,,mirilor bãtrâni” (O. Hedeºan, Curs de folclor.Lecþii despre calendar, Timiºoara, Tipografia Universitãþiide Vest, 1998), care apar în petrecerea finalã a zilelorde carnaval în unele sate (Lãpuºnicul Mare, Slatina-Timiº) sau Moldova-Nouã.

Revenind la ,,nunta” propriu-zisã ºi la cortegiulnupþial ce îi urmeazã pe miri, sã mai spunem cã acestcortegiu este format din alte mãºti, cu un caracterdeosebit de variabil. Nu doar mascaþii participã la nuntã,ci întreg satul. Oamenii ies din case, iar copiii însoþesccortegiul pe tot drumul, încercand sã ghiceascã cine seascunde îndãrãtul mãºtilor. Mascaþii pãrãsesc de maimulte ori cortegiul, pentru a-i izgoni, mai ales dacãsunt identificaþi ºi le este divulgat numele. A ghicinumele echivaleazã în unele sate cu anularea statutului

Ned

eia

39

de mascat, iar cel vizat, care a ieºit temporar de subrestricþia regulilor cotidiene, va trebui sã renunþe laacest statut privilegiat. Nu lipsesc gesturile ºi expresiileobscene ale celor ce alcãtuiesc alaiul nupþial, dar ºi alecelor ce privesc. Iatã cum nu doar cei ce se mascheazãpropriu-zis participã la carnavalul, ci întreg satul. Întremascaþi ºi publicul spectator nu existã niciun fel degraniþã. De fapt, întreg carnavalul presupune ocoparticipare a mascaþilor ºi a ,,spectatorilor”.

De un interes cu totul aparte se bucurã înmor-mântarea-parodie, fixatã în ultima zi din carnaval.Acest moment reprezintã simbolic moartea ºi înmor-mântarea vechiului an, cu promisiuni legate de orenaºtere. Pe o targã sau un dric improvizat, un mascatsimuleazã cã e mort – câteodatã se face o pãpuºã depaie îmbrãcatã în haine. Numele pe care îl poartã,,mortul“ e Nichita sau Ion – dar nu lipsesc ºi altedenumiri, iar uneori nu are nume ºi i se spune simplu,,,mortul”. Ca ºi ,,nunta”, ,,înmormântarea” presupune oîntreagã procesiune format din popã, cantor, bocitoareºi alaiul ce îl însoþeºte pe ,,mort”. Mai mult decât încadrul ,,nunþii”-parodie, la ,,înmormântare” se rostesc oserie de texte cu caracter licenþios. Bocitoarele, care seaud de la mare distanþã cu zarva pe care o fac,,plângându-l” pe ,,mort”, rostesc de fapt cântece ob-scene. Totul e redus la parodie, în sensul nimiciriivechiului, dar se presupune ºi o regenerare.

În cadrul ,,nunþii” regãsim ,,mireasa borþoasã” casimbol al trupului grotesc, care este pe cale sã fãureascãun alt trup. Acelaºi simbol îl vom întâlni ºi la ,,în-mormântare”, de aceastã datã nu abdomenul, ci falusuleste supus unei exagerãri pozitive. Totul se petrece lahotarul trupului cu lumea ºi la hotarul dintre trupulvechi ºi cel care se zãmisleºte. ,,Mortul” agitã o seriede obiecte ce simbolizeazã falusul, iar aluziile la

Ned

eia

40

Moldova Nouã: Înmormântarea Fãºancului, 1961

Moldova Nouã: Înmormântarea Fãºancului, 1978N

edeia

Ned

eia

41

sexualitate sunt mai mult decat evidente. Uneori ,,popa”are în mânã o ,,cruce” sau o ,,icoanã” reprezentandfemei în pielea goalã. Cei ce privesc ,,cortegiul funerar”de pe margine vin la îndemnul ,,popei” sã se închine ºisã sãrute ,,icoana”. La Ciclova-Românã, dar ºi în altelocalitãþi, în locul mortului se pune o femeie goalã (deobicei o þigancã plãtitã), iar cei ce vor sã vadã ,,mortul”camuflat dupã o perdea trebuie sã plãteascã o anumitãsumã de bani sau produse. Dubla semnificaþie a tot ceeace þine de aceastã sexualitate debordantã este mai multdecât evidentã, noul nu se poate naºte decât dintr-unvechi care moare, care e distrus.

Dupã ce a colindat tot satul, alaiul se îndreaptãspre cimitir, unde ,,mortul” trebuie ,,îngropat”, iar ,,îngro-pãciunea” se reduce uneori la practicile magice legatede ,,muroni”, se face ceea ce se obiºnuieºte în fiecaresat pentru ca mortul sã nu mai vinã din cealaltã lume.În cele din urmã ,,mortul” e rãsturnat pe jos în râseteletuturor ºi în þipetele disperate ale ,,bocitoarelor”.

ADELA LUNGU-SCHINDLER

Ned

eia

42

[...] Zãpostitul. Mama a fãcut o mulþime de colacicu pecmez cu nuci cu brânzã de vacã ºi a copt un poºor deturte ºi a fript cârnaþi ºi ºoncuri, ºti ca la nuntã. Au sufletulmeu, dar cum pot sã mãnânc atâta în ziua de azi ºi de mâneîncolo nu-i mai iertat sã iau în gurã de slastã. Mã lupt dintoate puterile sã mãnânc pân’numai pot, dar în zãdar cãnumai merge. Pocnesc, criep dacã mai bag ceva în mine,dar de ce nu þine ºi zãpostitul ãsta barem o sãptãmânã?

Friºanci (fasching) mulþi pe drum, care de care maiºuchiat ºi mai pocnit. Toþi copii ne uitãm dupã ei.

Azi, luni dimineaþa, Mama ne dã mie ºi surorei sãlingem sare de pe o panã de gâscã, cicã sã ne fie postul uºorca panã ºi dulce cu sarea. Acuma de uºor mai samãnã, cãpana e uºoarã, dar sare!? sarea e rea la gurã. Ne strâmbãmamândoi ºi scuipãm jos. Mai bine sã-ne fie dat ceva þucãrdã-l alb sã lingem.

„Friºancii“ în scrierile lui Tata Oancea

Tata Oancea s-a ocupat în versurile ºi prozelesale de variate aspecte ale Carnavalului, fie din Bocºa,fie din Oraviþa ori din alte zone unde se practicã acestobicei. Din amintirile sale reproducem mai la valefragmente dedicate „friºancilor“ (fasching), aºa cum is-au derulat prin faþa ochilor în copilãrie. În centru seaflã chiar momentul „îngropãrii friºancului“. Întâmplãride un umor deosebit, dar relatate cu exactitate docu-mentarã. Textul a apãrut în revista „Vasiova”, IV, Nr.3–4, Oraviþa, 1–15 Februarie 1932, pg. 13–14, dar noi îlpreluãm dupã primul volum dintr-un ambiþios proiectde ºase cãrþi cu titlul Eu, Don Quijote al Banatului.Fantastica viaþã a lui Tata Oancea, având ca autor pescriitorul ºi jurnalistul Vasile Bogdan.

Ned

eia

43

A fost friºanci cum au fost, eri ºi alaltã ieri, dar aziMarþi are sã fie mare comedie. Cicã îngroapã friºancu. Cutoatã vremea rea, ce e, cã e numai imalã ºi apã pe drum,fiindcã se topeºte neaua ºi curge pãrãie ºi vâni, de nui glumã,totuºi, e tot satul jos la staþion sã aºtepte friºancii carii sauîmbrãcat la haþaus (heitzhaus) cã sã nu-i cunoaºtem ºiiacãtã-i cã vin pe drum la deal.

Sunt cam vreo 30 de inºi, îmbrãcaþi în haine de toatecolorile, aºa ca muzicionþii ãi dela þircus. ªi bat în tobe, ºicântã din harmonici ºi urlã ºi zbearã ºi fac chirvait ºi vivaitde crez sã-i revoluþie nu altã.

Pe o loitrã de car, ce o duc patru inºi pe umãr, zacemortul, învãluit în niºte cojoace, ca sã „nu moarã” de frig,ºi duhãneºte dintr’o þigare. Popa cu barba pânã’n brâucântã, boscorodeºte de murim de râs. Are ºi cãdelniþã, o oalãde pãmânt legatã de trei droturi, la care e pus jar, cã esefum. Unii friºanci sunt îmbrãcaþi ca muierile ºi plâng ºiþipã dupã mort, ºi de inimã rea îºi dau cu pumnii’n...fund.Tot satul merge dupã mort.

Dintre toþi friºancii unul e mai înfricoºat. A îmbrãcato pãreche de ismene lungi de un stânjen ºi largi de alt stânjin,le-a legat jos la nogeie ºi apoi la grumazi ºi le-a umplut cuvreo cinci, ºasã cotãriþi de hobelºatnuri (ghije de ghileu).Mânile îi sunt în lãuntru ºi pe obraz are o mascã de hârtiecum nu se poate mai groaznicã. E mai gros de cât o cadã,decât o claie de fân. Aºa friºanc încã nu am vãzut. D’abeamerge pe drum de gros ce e. Mulþi zic cã ar fi o calfã d’aluiToalãr pitariu din oraº (Thaler) ºi cã izmenele ãstea ar fi alui maistoru. Eu nu cunosc pe Toalãr ãsta cine e darjudecând dupã izmene, deacã’n faptã sunt a lui, pãi trebuiesã fie un uriaº de om.

Lângã dl Stancovici pitariu, facem hodinã. Cei patruinºi pun loitra pe o caprã de tãiat lemne ºi popa prinde acânta cu glas înalt. Dl Stancovici înduioºat de jelania astale dã în cinste vreo câteva litre de rãchie ºi o ladã cu þigãri.Numai decât se pun ºi fac pomana, nainte de a îngropa

Ned

eia

44

mortul, care s’a sculat în c... ºi bea la rachiu mai straºnicca cei vii.

Plecãm apoi mai departe, ºi pe lângã Tuþi Goloni ºipe lângã ºcoalã venim pe uliþa noastrã. P’aici însã e drumulmai rãu, sunt numai gropane ºi bãlþi ºi petroane, ºi fiindcãs’a fãcut ºi pomana deja, vezi s’a beut rãchia aia, se camclatinã cei patru ducãtori ºi scuturã ºi zgâlþãie pedumnealui, pe mort, aºa cã mortul se rãdicã întrun cot ºitrage un cãlcâne în capul unui ducãtor, suduindu-l tare urâtcã de ce nu calcã asemenea. Ducãtorii la rândul lor iarãºiîl închinã în numele...dracului, carele fiind prin apropiere,cu toatã sfinþenia popei ce cântã din greu, era sã-l ia pemort, cãci iacã ce se’ntâmplã: Ajungem lângã casa noastrã,unde e un ºanþ, lat de vreun stânjen ºi tot aºa de afund, plincu apã galbinã ce vine din Pulzan ºi merge tare repede, ºipod nu este peste ºanþ decât o punte tare îngustã, ºi nu putemtrece cu mortul.

Ei! ce ne facem acum? se întreabã dumnealor.Unii sunt de pãrere sã cearã dela Mita fundurile dela

car ºi sã le punã preste ºanþ, sã facã pod cu ele ºi sã treacã.Alþii zic sã treacã preste punte, carea însã e tare îngustã, ºinu pot merge doi inºi alãturea mai cu seamã cã au un metruîntre ei lãrgime, cât þine loitra. În sfârºit alþii zic cã ar fibine sã se coboare mortul jos de pe loitrã ºi sã treacã în ºirpreste punte, ºi apoi sã moarã iarãºi, adecã sã se suie peloitrã.

E turnul Vavilonului însã, cãci sunt cam beþi, ºimuzicanþii bat în tobe ºi cântã din harmonici, ºi alþii rãcnesc:vorvãrþ, vorvãrþ... aºa cã sfaturile înþelepþilor nu se pot auzi,nu pot fi luate în seamã. Vreo câþiva dintre cei mai tineri îºifac „ºfunc” ºi hop! sãr preste ºanþ dincolo. Treaba asta merge,se poate, numai dacã eºti singur, deacã eºti gol, însã deacãai o loitrã în spate ºi pe loitrã zace un mort ce te mai ºiînjurã cã nu-l duci cum trebuie, atunci nu se poate sãri.Totuºi cei patru ducãtori, vãzând cum sãr unii preste ºanþ,capãtã gust, capãtã poftã sã sarã ºi ei, cãci iacã ce zic: Hai

Ned

eia

45

mã, sã sãrim, ºi deacã putem sãri cu loitra bine, ºi deacãnu, iar bine, îi dãm drumu ºi noi tot scãpãm, ºi deacã ocãdea mortul în apã, el tot e mort, numai simte nimic.Haidem deci!...

Mortul însã auzind astfel de târguieli pe contul luistrigã cã vrea sã se coboarã jos de pe loitrã da nu-l maiascultã nimeni. Ducãtori plini curaj se dau o leacã napoi,îºi fac ºfunc, se reped ºi hop! sãr peste ºanþ, doi numai, ceide dinainte, cei dinapoi însã se poticnesc ºi cad în genunchi,le scapã loitra ºi dumnealui mortul învãluit în cojoace,porneºte pe undele pãrãului la vale ºi fãrã luntrea zeuluiCharon. E prãpãd!

Apa nu e prea afundã, cam un metru, dar cum mergerepede, îl ia îl înmoaie, îl vãndãlãceºte ºi gata sã-l înece.Þipã lumea ºi strigã sã sarã cineva sã-l scoatã cã se îneacãºi moare mortul dã istinã. Iar bietul mort, cu cojocul plin deapã, ca mãgarul lui Esop, cu desagii cu lânã, urlã ca unnebun sã-l scoatem cã moare... Vreo cãþiva inºi se înºirã pemarginea ºanþului ºi aleargã prin noroi prin imalã sã prindãmortul... când unul rãcneºte: arde fãºancu ãl gros!!!...ardeeee!!! Cineva un om pãgân, fãrã suflet ºi fãrã inimã,batã-l mama lui D-zeu sã-l batã, a aprins un rãipelþ, la pusla fundul friºancului umplut cu ghije de ghilãu ºi ia dat foc.Ei! judecaþi ºi dumneavoastrã acum, ori ce a-þi zice sã vãpomeniþi cã vã arde fundul, cã vã ese foc ºi flãcãrii din cur...ha?

Cã nu-i glumã ºi nui ºagã dã ai cinci cotãriþi dehobelºatnuri în ismene ºi ãºcia sã ardã...

În apã! în ºanþ cu el cã arde de viu urlã mulþimeaîngrozitã de flãcãrile ce es ca dintr’un vulcan, din fundulbietului friºanc...

ªi pe când unii reuºesc sã prindã, sã pescuiascãmortul tocmai pe lângã podul lui Vuc unde l-a dus valurile,alþii apucã friºancul cu fundul aprins ºi-i fac vânt în apã!...Îhâ!

(Ortografia respectã întrutotul originalul.)

Ned

eia

46

Clocotici: Mirii bãtrâni

Cãrbunari: Înmormântarea fãºancului, 2013

Afiº expoziþie la Arad

Ned

eia

Ned

eia

47

Lunea Cornilorîn Valea Almãjului

Acest eveniment din viaþa culturalã a satuluieste organizat de cãtre Primãria comunei Bãnia, repre-zentatã de domnul primar Bãlan Silvestru, împreunãcu naºul cornilor, Cîrciobãþ Nicolae.

Sfîrºitul de sãptãmânã de dinainte de intrarea înpostul Paºtelui gãzduieºte o tradiþie bine pãstratã.

Comuna Bãnia este atestatã documentar de pe la1484, fiind un loc în care tradiþiile sunt pãstrate custrãºnicie. Sãrbãtoarea aceasta întâmpinã primãvara ºiîºi propune sã atragã un an mai bun, mai spornic.

Duminica pe la vremea prînzului se adunã perechileparticipante la o nunta teatralã, bine regizatã. Duminica,are loc Tocma Cornilor unde participanþii sunt îmbrãcaþiîn port popular tradiþional ºi autentic ºi toþi sunt bãrbaþi,însã fiind vorba de perechi, unul dintre ei va fi costumatca femeie.

Fanfara împreunã cu nuntaºii pornesc prin sat.Luni se desfãºoarã Nunta Cornilor. Aceiaºi parti-

cipanþi acum poartã mãºti, simbolizând spiritele rele,dar ºi satirizeazã lumea contemporanã ºi personajeleacestei lumi moderne. Din nou se porneºte din centrulsatului, se merge dupã mireasã, apoi se ajunge din nouîn centrul satului. Tot drumul alaiul este însoþit defanfarã ºi de muzica acesteia. În centrul satului, dinnou lumea se prinde în joc.

Acum urmeazã un eveniment mult aºteptat decomunitate: strigarea darurilor. Darurile au fost puse încutia specialã pentru daruri cu o zi înainte, au fost

Ned

eia

48

citite ºi stilizate pentru a fi prezentate comunitãþii.Aºadar darurile cornilor sunt strigãturi care satirizeazãcetãþenii comunei pentru comportamentul acestora depeste an. Totul este însoþit de umor ºi subtilitate, deºianumite strigãturi sunt înþelese doar de cãtre membriicomunitãþii. Tot satul ascultã darurile ºi se amuzã copios.

Acest obicei din Valea Almãjului meritã urmãritcãci îmbinã foarte multe elemente: obiceiuri de nuntã,port naþional, grai bãnãþean. Tricolorul este prezentpeste tot, o dovadã de patriotism ce încã sãlãºluieºte înValea Almãjului.

Liliana Albu, director Cãmin Cultural Bãnia

Ned

eia

Ned

eia

49

Obiceiuride Sfântul Ion la Tîrnova

În fiecare an în data de 6 ianuarie are loc laCãminul Cultural Târnova Balul Ionilor.

Pânã în urmã cu 10 ani acest bal era organizatde cãtre recruþi adicã acei bãieþi care trebuiau sã pleceîn armatã, dar dupã desfiinþarea serviciului militarobligatoriu ºi mai ales datoritã scãderii natalitãþii, aceastãproblemã a organizãrii balului a fost preluatã de cãtrePrimãrie ºi Consiliul Local.

Primãria tocmeºte o formaþie de muzicã popularãcare întreþine atmosfera la bal.

În seara de 6 ianuarie începând cu ora 19, sãteniidin localitate se adunã cu mic cu mare la bal ºi începedistracþia.

Se interpreteazã brâuri, hore, ardelene ºi jocuride doi iar la ora 23.50 începe Hora Ionilor.

Dacã pânã în seara de Boboteazã mai lipsesc câteunii de la bal, în seara de Boboteazã sunt prezenþimajoritatea Ionilor la bal.

Pânã cu ceva timp în urmã hora se licita adicãcine dorea sã poarte hora plãtea o sumã de bani cu carecãpãraºii îºi acopereau o parte din cheltuielile cu muzicadar astãzi ºi datoritã crizei ºi a sãrãciei de la sate horaeste purtatã de cãtre primar dacã se numeºte Ion saude cãtre unul din preoþii din sat care poartã numele deIon, în horã prinzându-se toþi Ionii prezenþi la bal darºi Ioanele sau cei care au nume derivate din Ion.

La ora 24.00 se încheie prima horã iar solistulformaþiei le cântã LA MULÞI ANI ºi le dedicã tuturoro melodie cu Ion dupã care începe a doua horã adicã

Ned

eia

50

Hora geasã, moment în care se prind în horã soþiile sausoþii celor care poartã numele de Ion dar ºi alte persoanecare doresc sã danseze, jocul continuând cu adeleana ºijocul de doi pânã în jurul orei 1.

Toþi Ionii care intrã în horã iau cu ei cele maibune bãuturi pe care le deþin, iar la ora 24.00 închinãcu toþii ºi îºi urezã de bine în noul an.

Dupã horã unii mai rãmân la bal iar alþii merg laei acasã pentru a-þi primi musafirii ºi merg împreunã laalþi Ioni, petrecerea continuând pânã în data de 7ianuarie, târziu în noapte.

În data de 7 Ianuarie aproape toate familiile careau câte un Ion organizeazã mese în sãnãtatea Ionilorcare la noi se numesc Praznic.

ViceprimarRusalin Blagoiescu–Birãu

Ned

eia

Ned

eia

51

Nedeia în Valea Almãjului

Stau de multe ori ºi mã gândesc, precum Creangã,la locul copilãriei mele ca sã-mi reechilibrez sufletulalergând cu gândul pe uliþele ºi dealurile satului ºichiar mai fur ºi acum piersici ori struguri din viiledemult dispãrute sub obada comunistã.

Dintre amintiri, poate cele mai frumoase, suntcele legate de nedeie. Dar ce este ea? O sãrbãtoare asatului ºi care corespunde ca ºi datã cu cea a hramuluibisericii. Cu surprindere am aflat pe la 12-14 ani cãeste similarã cu ruga ºi asta atunci când un unchi de-almeu s-a cãsãtorit în zona Caransebeºului. Nici atunci,dar nici acum, almãjenii nu folosesc decât denumirea denedeie sau mai exact – nigeie.

Conþinutul acestor manifestãri ca ºi evoluþia lorîn timp este interesantã ºi pot sã o arãt pe ultimii 50de ani. Primii care au luat pulsul erau copiii ºi astafiindcã încã de la primele ore, ca din pãmânt, rãsãreauîn mijlocul satului vânzãtori ambulanþi cu îngheþatãgãlbuie fãcutã din ouã adevãrate, apoi lule, adicã batoanede zahãr în diferite culori, unele îndoite la capete alcãror maestru era þiganul Badea de la Bozovici. Ceamai cãutatã era turta dulce ce se prezenta sub diverseforme. Bãieþii luau mai ales pe cele sub formã de caiiar fetiþele cele ce imitau inimioare dar mai ales pãpuºi.Toate erau sub diverse mãrimi ºi influenþau preþul. Celmai adesea, de nevoie, mã mulþumeam cu mãrimilemedii dar jinduiam, mai ales dupã rugã, dupã pãpuºileexpuse în geam de unele fetiþe ºi care erau cel maiadesea cu oglinda în zona abdominalã ºi le pãstrau caamintire.

Ned

eia

52

Toate acestea au cam dispãrut, mai ales dupãRevoluþie, când mesele vânzãtorilor sunt saturate depuºti, pistoale, maºinuþe, soldaþi, brãþãri, lãnþiºoare detinichea, sãbii, mingi, baloane, ºi câte ºi mai câte, darniciodatã amintiri din turtã dulce.

Trecând la partea gastronomicã gândiþi-vã cã-ndimineaþa sãrbãtorii în acelaºi timp fierb cam 300-400de oale cu sarmale, aliment care a fost, este ºi va finelipsit de pe mese, cum dealtfel nici supa de gãinã ºifriptura la cuptor a mielului (primãvara) sau a purcelului(vara-toamna). Bunicile frãmântã cozonacul cu mac saunucã ºi-l bagã la cuptor sã-l rumeneascã. Actualmentese preferã, cu unele excepþii, comoditatea aprovizionãriide prãjituri, tort ºi chiar cozonac de la diverse laboratoarede cofetãrie. Sã nu uitãm nici rãchia de prune, ce tebinedispune, galbenã ca untdelemnul ºi care este primullucru cu care te întâmpinã gazda.

Ajungând la componenta artisticã, se pare cã estecap de afiº. Pentru aceastã sãrbãtoare deosebitã îngeneral se pregãtesc haine noi ºi dacã se poate sã numai aibã nimeni la fel.

Rivalitãþile cele mai mari sunt la vârstele tineredar de fapt nu între protagoniºti ci între mamele lor.Mai ales la fete, dar nu este exclus ºi la bãieþi, segrupeazã câte 2-3-4 sau chiar mai mulþi (multe) ºi-ºi iauhaine la fel numindu-se între ei «ortaci» sau «ortace».Acestea se fac pe ascuns cu o discreþie atât de mare,încât la sat totdeauna se aflã. Cum spuneam, mamelesunt mãrul discordiei. Legat de aceasta aº vrea sã vãpovestesc o întâmplare de pe când eram în clasa a doua.Învãþãtoarea a format, cu noi, elevii, o echipã de dansatori,cam 10 perechi ºi a propus mamelor sã ne facã lafiecare costum popular ca sã fie totul desãvârºit laserbare. Zis ºi fãcut, totul a mers bine pânã la alegereamodelelor puilor (adicã a floricelelor) ce trebuiau cusute

Ned

eia

53

sau þesute pe componentele costumelor. S-au certat, nuau cedat niciuna ºi în final s-au împãrþit în douã, înfuncþie de forma acestor pui, pe care de la distanþã,adicã din sala de spectacole, de fapt, nu le diferenþiai.

Muzica era reprezentatã în anii 50-70 mai ales defanfara satului sau a alteia din vecini. Cea mai renumitãera cea din Lãpuºnicu Mare, laureatã a multor festivalurinaþionale. ªi satul meu, ªopotu Vechi, avea o asemeneaformaþie condusã de Iosif (Ioþa) Roiban ºi deseori neera corepetitor la dansurile de la ºcoalã. Astãzi maisunt instrumentele fãrã suflãtori. Taraf de lãutari aveaRudãria (Eftimie Murgu) cu renumiþii Emil ºi PãtruVlãdia, Ion Stan-Tãnãnacu. Progresiv, fanfarele au fostînlocuite de ansambluri ce aveau în componenþã saxofoane,taragot, trompetã, acordeon, dar mai ales orgã ºi 1-2soliºti vocali ºi pe vocea lor se desfãºura jocul. Dar ceam observat în ultimul an, fac playback, fãrã ca lumeasã sesizeze. Dar câþiva au observat cã este aceeaºisuccesiune a melodiilor ºi la o privire mai atentã ºi-audat seama cã ne pun calculatorul ºi ei fac figuraþie.

O speranþã de viitor este faptul cã niºte oameniinimoºi au pus instrumentele în mâinile copiilor ºi aureapãrut primele fanfare junior la Lãpuºnicu Mare, EftimieMurgu dar mai ales la Bãnia unde printre instrumentiºtierau ºi fete. Este ºi o colaborare cu Liceul de Artã dinReºiþa.

Patima pentru muzica ºi dansul bãnãþean a fãcutsã colind din tinereþe toate nedeile almãjene dar ºimulte din restul Banatului (Vãliug, Câlnic, Marga,Zorlenþu Mare, Þerova, Comorâºte, Sacu etc.). Poatesunt subiectiv dar am concluzionat cã tot în Almãjuldrag, jocul este respectat mai mult. Aici toatã lumeaºtie pasul original ºi se joacã toate genurile – brâu,horã, de doi, ardeleanã, sârbã. Momentul cel mai frumosa fost – ºi poate va mai fi – când intrau în horã

Ned

eia

54

bãtrânii satului ºi demonstrau frumuseþea ºi gingãºiapaºilor fandaþi în timp sau contratimp cu care parcã seînãlþau deasupra relelor ºi duºmãniilor cotidiene.

Cine participã la nedei, în afara localnicilor? Ceimai aºteptaþi sunt fiii satului, adicã cei plecaþi ºi stabiliþipe alte meleaguri ale þãrii sau lumii ºi care acum seîntorc la matcã sã-ºi revadã locurile natale, sã aratecopiilor ºi nepoþilor de unde au pornit, sã ºteargãlacrimile celor rãmaºi cu dor sau sã punã o floare ºi olumânare la cei plecaþi la cer. Nu participarea la horapropriu-zisã este esenþialã, ci refacerea în sens invers atraseului iniþiatic.

Pe lângã aceºtia mai vin prieteni, colegi de servici,ºefi sau subºefi etc. O casã fãrã goºti la nedeie este cao nuntã fãrã lãutari, tristã ºi iar tristã. Sã nu-i uitãmnici pe cei din satele din jur care, neinvitaþi de cinevaspecial, vin sã vadã ºi sã participe la dans. Este ºi orivalitate între vecini, care aduce muzica ºi soliºtii ceimai valoroºi.

Vreau sã închei spunând cã în cele ºase deceniide viaþã nu am lipsit niciodatã de la nedeia satului meualmãjan – ªopotu Vechi – spre bucuria mea ºi mai alesa pãrinþilor ºi bunicilor mei dragi care prin sudoarealor m-au scos în lume.

Reºiþa, 12.02. 2013 IOSIF BADESCU

Ned

eia

55

EMILIA COMIªEL„Doamna Folclorului Românesc“

– Centenarul naºterii –

S-a nãscut în ziua de 28februarie 1913 în oraºul Ploieºtiunde ºi-a început studiile muzicalepe care le-a desãvârºit la Conser-vatorul din Bucureºti. La formareasa ca viitor etnomuzicolog aucontribuit o seamã de profesoriiluºtri, cel mai îndrãgit dintre eifiind Constantin Brãiloiu, care i-adevenit mentor.

Activitatea desfãºuratã timpde ani cu tenacitate ºi pasiune aîmpãrþit-o între Catedra de Folclora Conservatorului de Muzicã „Ci-prian Porumbescu“ ºi Institutul de

Etnologie ºi Dialectologie, pendulând între strada ªtirbeiVodã ºi Nikos Beloiannis din Bucureºti.

Dar raza de acþiune a Doamnei Comiºel nu eraatât de îngustã ci, dimpotrivã, culegerile, cercetãrile,

La givanLa givanLa givanLa givanLa givan

Nedeia

Ned

eia

56

anchetele folclorice întreprinse de unul singur sau înechipã au cuprins întregul teritoriu românesc, mai multchiar extinzându-se ºi în zonele etno-folclorice sud-esteuropene.

Rezultatele muncii sale s-au concretizat în alcãtu-irea de antologii de folclor muzical, articole, studii,participãri la congrese naþionale ºi internaþionale etc.,etc.

Autorul acestui articol comemorativ încearcã ojustificare a publicãrii într-un periodic apãrut în Banat,a materialului de faþã.

Mai întâi, oriunde, în aceastã þarã, comemorareaprofesorului ºi etnomuzicologului Emilia Comiºel estejustificatã, în aceastã ultimã zi a lunii februarie devremece purta supranumele de „Doamna Folclorului Românesc“.

În al doilea rând, puþini cunosc simpatia manifestatãde Dsa faþã de cântãreaþa de muzicã popularã IleanaMaciovan ºi Ansamblul Folcloric „Ciobãnaºul“ din comunaBãuþar.

Deasemenea, participarea la toate ediþiile concur-sului „La porþile dorului“ a soliºtilor de la Fãget ºipublicarea, împreunã cu prof. Ion Olteanu a culegerii:„Colindãm, Domnului bunu“ (Timiºoara, 1998). O cola-borare fructuoasã a avut ºi cu folcloristul Ion Cãliman.

Mare i-a fost bucuria atunci când a aflat cã laTimiºoara s-au pus bazele, în cadrul Universitãþii deVest, a „Cercului ªtiinþific de Folclor“ de cãtre GabrielManolescu ºi eminescologul Eugen Todoran. DoamnaComiºel n-a lipsit de la nici unul din simpozioaneleorganizate ºi a fost mereu prezentã cu studii despecialitate în paginile anuarului acestui „Cerc“, chiardacã se intitula „Folclor literar“. Am avut ºansa sã-i fiualãturi la ancheta folcloricã întreprinsã în cadrul„Cercului“ la Teregova (1964), împreunã cu folcloriºtiiIoan T. Florea (Arad) ºi Nicolae Ursu (Timiºoara).

Ned

eia

57

„Am descoperit în aceastã zonã ocomoarã extraordinarã de cântece

ºi colinde, precum ºi de datini ºiobiceiuri legate de acest din urmãgen, aparþinãtor celui mai arhaic

strat al folclorului muzicalromânesc“

Interviu, în exclusivitate cu profesor univer-sitar Emilia Comiºel, etnomuzicolog, realizat deDumitru Jompan

– Doamnã profesoarã Emilia Comiºel, vã rog, maiîntâi..., nu pentru a câta oarã vã deplasaþi în acest an laFãget, ci, mai degrabã, ce vã determinã sã porniþi la drum

Fiind unul dintre sutele de studenþi ai DomnieiSale, citesc de fiecare datã cu deosebitã emoþie dedicaþiade pe cursul de „Folclor muzical“, apãrut în anul 1967,în Editura Didacticã ºi Pedagogicã din Bucureºti:„Prietenului Jompan, cu mulþumiri pentru frumoasa-iactivitate“, 10 VI 1976, profesor Emilia Comiºel.

S-a prãpãdit la considerabila vârstã de 97 de ani(18.IV. 2010), aºa cum spun versurile mult îndrãgite depoetul Mihai Eminescu:

„Eu mã duc, mã prãpãdesc, Ca un cântec bãtrânesc.“

Marga, 18.02.2013Prof. univ. dr. D. JOMPAN

Ned

eia

58

înspre aceste meleaguri, precum ar spune bãsmuitorul: cutoiag de fier în mânã, purtând soarele-n piept, luna-n spateºi în umeri doi luceferi?

– Am sosit la Fãget înainte de începerea Festi-valului-concurs „La curþile dorului“. Am avut plãcereasã particip la un târg al meºteºugarilor de artã popularãºi la aniversarea Orchestrei de muzicã popularã dinFãget, o formaþie foarte bunã, instruitã ºi dirijatã detalentatul muzician Achim Penda. Acest profesor, dirijorºi muzicolog timiºorean, inventase, în acele începuturi,metode noi în privinþa structurii repertoriului ei precumºi în promovarea unei concepþii novatoare a interpretãriimuzicii populare instrumentale, ceea ce a fãcut ca acestnucleu artistic sã-ºi câºtige un binemeritat prestigiu înBanat, în þarã ºi peste fruntariile ei. L-am cunoscutapoi pe profesorul Ion Olteanu. Întâmplarea a fãcut sãfiu prezentã aici ºi când ºi-a peþit soþia ºi la logodnadomniei sale. Cu un an mai târziu m-am deplasat înlocalitatea Povergina, unde locuiesc pãrinþii soþiei dom-nului Olteanu, unde am întreprins o seamã de cercetãride etnomuzicologie. Om serios, folclorist ºi animatorcultural dornic de a ridica nivelul cultural al semenilorsãi, prin multiple ºi variate acþiuni, m-a convins cã laFãget va trebui sã revin ca la un izvor «purureareîntineritor».

– Numai intelectualii «de rasã» ai Fãgetului v-audeterminat sã reveniþi mereu în acest spaþiu?

– Nu numai ei, ci ºi faptul cã am descoperit înaceastã zonã o comoarã extraordinarã de cântece ºicolinde, precum ºi de datini ºi obiceiuri legate de acestdin urmã gen, aparþinãtor celui mai arhaic strat alfolclorului muzical românesc.

– Aþi adunat mierea culturii populare a acestui neamcu hãrnicia ºi nestatornicia albinei, mai multe decenii,hãlãduind prin satele ºi cãtunele aºezate sub merii înfloriþi.

Ned

eia

59

Nu credeþi cã a venit vremea unei bine-meritate odihne,relaxãri?

– Adevãrat, am lucrat foarte mulþi ani în teren,dar nu m-am sãturat nici acum de activitatea de culegerea florilor alese ale folclorului. Cu toate cã am o seamãde studii, chestionare, lucrãri, cãrþi, antologii de redactat,în ultima vreme am desfãºurat anchete etnofolclorice înzona oraºelor Baia de Aramã, Târgu-Jiu ºi DrobetaTurnu Severin. Chiar astãzi, aici, la Fãget, am stat devorbã cu un tânãr din Vrancea, un concurent la acestfestival, care mi-a povestit un obicei de înmormântareextraordinar, necunoscut de mine. Nu-i aºa, curiozitateaeste de genul feminin? Nu e uºor sã culegi astãzi, cãciîntâlneºti tot felul de produse folclorice uºoare,aparþinãtoare unui repertoriu preluat de la radio ºitelevizune.

– Am observat cã tema «marii treceri» apare ostentativîn preocupãrile ºi studiile dumneavoastrã. Optimismul,exuberanþa care vã caracterizeazã nu trãdeazã câtuºi depuþin o eventualã obsesie personalã în faþa ultimului mo-ment din ciclul vieþii omeneºti? Cum explicaþi atunci aceastã,sã-i spunem convenþional, «obsesie ºtiinþificã»?

– Moartea fratelui meu, care s-a petrecut în 1943,m-a afectat foarte mult. Observând acest sentimentinstaurat în sufletul meu dupã aceastã pierdere irecu-perabilã, profesorul Constantin Brãiloiu, cel mai de seamãetnomuzicolog român, faþã de care nutresc o deosebitãadmiraþie, mi-a spus: „Ce-ar fi dacã te-ai interesa mereudespre conceptul þãranului român, despre moarte!?“ (Secunoaºte cã Constantin Brãiloiu însuºi a întreprins studiiad-hoc. Vezi lucrarea „Ale mortului din Gorj“). Recoman-darea magistrului a devenit pentru mine din acel mo-ment o cutumã (o lege nescrisã) aºa încât, ca un maniac,la toate cercetãrile de teren, îmi îndreptam atenþia ºiasupra datinilor ºi obiceiurilor legate de înmormântare.

Ned

eia

60

– Curiozitatea mã îndeamnã sã vã adresez între-barea: care este motivul pendulãrii dumneavoastrã o datãpe lunã între Timiºoara ºi Bucureºti?

–Am înfiinþat, acum trei ani în urmã, cu AncaAugusta, o facultate de Folclor ºi Etnomuzicologie. Veneamo datã pe lunã ºi predam cursul între 8 ºi 20 cu o micãpauzã pentru masa de prânz. Sigur, acest regim delucru m-a obosit foarte mult ºi ca atare a trebuit sãrenunþ la ideea deplasãrii la Timiºoara. Regret, cãcii-am simþit pe tinerii studenþi deosebit de interesaþi încunoaºterea melosului românesc, þineau foarte mult lamine, la întâlnirile noastre.

– Spuneþi ce v-a legat de Nicolae Ursu, mare folcloristal Banatului ºi al întregii þãri?

– Am þinut mult la „Uica Lae“, aºa cum îi spuneam,nu numai eu, ci toþi care îl iubeau. L-am întâlnitadeseori aici, în Banat, ca ºi la Bucureºti. Purtamdiscuþii îndelungi asupra interesantelor sale antologiide folclor, despre prelucrãri corale, despre cursul deetnologie pregãtit, care ar trebui tipãrit cât mai degrabã.M-a însoþit la unul dintre Congresele Internaþionale deAntropologie ºi Folclor, þinut la Belgrad. Prezenþa sa afost o plãcutã surprizã pentru mine, cu toate cã, modestcum îl ºtii, nu a angajat nici în dezbaterile publice, nicipe secþiuni, nici una din problemele pe care le stãpânea«cu asupra de mãsurã». În schimb ºi-a fãcut relaþiiacolo. Ce folos cã în anul urmãtor s-a cãlãtorit însprelumea fãrã dor!

– Aþi descoperit cumva în Banat cântãreþi de muzicãpopularã autenticã?

– Da, pe Elena Jurjescu ºi nu numai pe ea. N-aºputea spune cã am ajutat-o, dar vreau sã mãrturisesc cãam îndrãgit-o foarte mult (...) ªtiu prin câte greutãþi atrecut ºi mai ºtiu cã e foarte îndrãgostitã de folclor. Oascult de foarte multe ori cu mare plãcere ºi apreciez

Ned

eia

61

la ea pasiunea ºi dãruirea cu care interpreteazã cânteceleºi doinele din Banat. Are o voce extraordinarã ºi ointerpretare expresivã. Nu ºtiu de unde are atâtearesurse artistice!? Aºa, i-am oferit câteva sugestii cântãreþeiIleana Maciovan din Bãuþari. Dar sã nu-i uitãm nici oclipã pe Ana Pacatiuº, Achim Nica ºi pe ceilalþi careconstituie „generaþia de aur“ a cântecului din Banat.

– Vã rog acum câteva consideraþii asupra Cerculuiªtiinþific de Folclor al Universitãþii din Timiºoara pe carel-aþi frecventat cu regularitate.

– Da, participarea mea la întrunirile Cercului afost una activã ºi permanentã. Se adunau în jurul ideiide valorificare a folclorului atât studenþii cât mai alesspecialiºtii din toate centrele universitare din þarã. L-amcunoscut acolo pe Gabi Manolescu, un împãtimit alfolclorului, ºi pe Vasile Tudor Creþu, care, în afarastudiilor ºi cãrþilor tipãrite pe baza rigorilor ºtiinþeietnologiei, avea calitatea de a valorifica folclorul însincretismul lui cum n-am vãzut, nicãieri în altã parte,cãci pornea de la esenþa lucrurilor sondând stratularhaic, formele arhetipale. La Timiºoara, mi-a fost datsã vizionez o seamã de filme cu conþinut etnofolcloric.Eugen Todoran era mereu prezent la acþiunile organizatede acest Cerc. Contribuþia sa la publicarea AnuaruluiCercului de Folclor, intitulat „Folclor literar“, a fostconsiderabilã.

– A propos de Anuarul folcloric literar, am publicatºi eu mai multe cântece de cãtãnie ºi, alãturi de cunoscutulfolclorist Nichifor Mihuþa, un colaborator al lui LucianBlaga, câteva balade din Valea Bistrei. ªi, pentru cã amadus în discuþie numele marelui filosof ºi folclorist dinLancrãm, vã întreb dacã l-aþi cunoscut personal?

– Da, l-am cunoscut la Cluj cu prilejul unuiconcurs artistic. ªtiam cã a suferit destul (...) N-amputut sã stau prea mult de vorbã cu el. Pe nedrept se

Ned

eia

62

spune cã numai ardelenii îl adorã; îl iubesc toþi româniiºi îl admirã pentru creaþia sa poeticã, dramaticã ºigândirea filosoficã.1

– În fine, sunt curios sã aflu ce preocupãri aveþi înceea ce priveºte valorificarea ºtiinþificã a folcloruluiromânesc?

– Mã preocupã publicarea corespondenþei ºi atuturor chestionarelor întocmite de fostul meu profesorConstantin Brãiloiu. Am în vedere câteva opiss-uri:Folclorul copiilor, Baladele populare româneºti etc.

– În numele tuturor bãnãþenilor, care iubesc muzicapopularã autenticã, vã mulþumesc ºi vã urez mulþi ani întruîmplinirea tuturor acestor deziderate!

D. Jompan

În „Redeºteptarea“ (Lugoj), V (1995), 236, p. 9 ºi „Revistanoastrã“ (Reºiþa), V (1996), iunie, p. 12-13

1 I-am mãrturisit fostei mele profesoare de la Academiade Muzicã din Bucureºti cã am prezentat, nu demult, comunicarea«Instrumente muzicale aerofone în creaþia lui Lucian Blaga» ºiiatã ce a spus: Cunosc aproape întreaga operã literarã a poetuluiºi dramaturgului, dar nu-mi amintesc ce a scris despre instru-mentele muzicale. Era un om cu o minte atât de deschisã. Afãcut ºi studii de antropologie. Tema matale este o temã anexã,dar foarte interesantã pentru noi, muzicologii, cãci ne dã prilejulsã constatãm cât de adânc a pãtruns folclorul, aceastã creaþievie, în viaþa ºi opera poeþilor ºi scriitorilor noºtri.

Ned

eia

63

ION ROTARIU - CORDÎN

Talentatul dirijor ºi com-pozitor Ion Rotariu – Cordîn s-anãscut la 10 ianuarie 1932 laCoºtei, pãrinþii sãi fiind þãrani,tatãl Gheorghe ºi mama Paras-cheva Rotariu.

ªcoala primarã a fãcut-oîn sat, unde a terminat cele ºaseclase, cîte avea în timpul acelaºcoala din Coºtei.

De la vîrsta de 11 ani, seîncadreazã în cor unde cântã laalt, ca apoi trei ani mai tîrziusã cînte ºi la fanfarã (mai întîila flaut, apoi la clarintet S ºi B,flighorn ºi apoi la aproape toate

celelalte instrumente de fanfarã pe care le însuºeºtepînã în zilele de azi).

Între anii 1952–1954 face stagiul militar la Zagreb(oraºul principal al Croaþiei de azi), unde cîntã înorchestra Cãminului militar din Zagreb. Aici îºi însu-ºeºte tehnica instrumentalã ºi metodele de conducereale orchestrei, unde debuteazã ca dirijor.

Întors la Coºtei, munceºte cu entuziasm pentrurefacerea fanfarei, reuºind ca în anul 1955 sã înstruiezeo generaþie de fanfariºti, o fanfarã puternicã, al cãruidirijor este ºi în prezent la o vârstã respectabilã.

În 15 ianuarie anul 1955 începe cursurile depregãtire cu 31 (treizeci ºi unu) de fanfariºti, ridicînd

Ned

eia

64

fanfara din Coºtei pe cele mai înalte culmi atinse pînãatunci, reuºind sã obþinã cu ea numeroase locuri defrunte ca: locul I la Festivalul fanfarelor din Banatulde sud, locul II la nivelul provincial – Voivodina (aprilie,anul 1956), Premiul întîi în afara concurenþei (deoarecefanfariºtii erau naþionaliºti) în Republica fostei Iugoslavia– Serbia, la cunoscutul Festival din Gucea (anul 1959),fanfara din Coºtei este laureatul Concursului naþionalde la Prizren (Kosovo), la Putna (România) primescMedalia de Aur...

Este dirijorul corului mixt din Coºtei, pentrucare compune versuri ºi aranjamente muzicale (cor cuacompaniament de fanfarã), obþinând succese atît înþarã cît ºi în strãinãtate (Casa de filme din Köln –Germania; Skopje – Macedonia; Vidin – Bulgaria; Ilok– Croaþia; Alba Iulia, Buziaº, Bãile Herculane, Timiºoara,Ipoteºti, Giurgiu... – România; Belgrad, Vîrºeþ, Zrenianin,Panciova, Novi Sad, Biserica Albã, Cuvin Glojan,Kraguievaþ...– Serbia etc.).

Este întemeietorul (reînfiinþãtorul) fanfarelor dinsatele româneºti din Banatul de sud precum: Voivodinþi,Marcovãþ, Rîtiºor, Jamul mic, Satul Nou, Vlãicovãþ etc.Astfel contribuie la ridicarea nivelului ºi îmbogãþirearepetoriului fanfarelor care erau pe „cale de dispariþie”,cît ºi la vieþuirea culturii româneºti din aceste localitãþi.

Ani la rînd este Preºedintele festivalului fanfarelordin Banat, aceasta pe merit, fapt cã ideea de a seînfiinþa o astfel de manifestaþie îi revine lui Ion Rotariu– Cordîn.

Ca dirijor de cor ºi fanfarã, cît ºi compozitor;este autor a mai mult de 300 (trei sute) de piesemuzicale: text, muzicã sau aranjament.

Este deþinãtorul Plachetei ºi diplomei de Onoarea Comunitãþii românilor din Serbia (cea mai înaltãdistincþie pe care o acordã aceastã Instituþie), pentru

Ned

eia

65

propãºirea spiritualitãþii româneºti. În anul 2005 primeºtetitlul Cetãþean de Onoare (Grãdinari, judeþul Caraº-Severin, România), împreunã cu încã cinci persoane dinSpania ºi România.

Pentru meritele deosebite în activitatea culturalãºi promovarea tradiþiei româneºti, primeºte Medalia deAur din partea Patriarhului Român Teoctist pentruanul 2006 (la Patriarhia din Bucureºti, împreunã cuacademicianul ºi compozitorul Doga din Moscova - Rusiaºi Preºedintele românilor de pretutindeni, dr. Victor Crãciundin Bucureºti).

Meritã spus cã acest om de culturã într-o perioadãde timp (anul 1946) este „Vãtaf la Cãlucerul”, înstruindcopiii la dans. În perioada anilor 1980-1990 este membrual Trupei de teatru din Coºtei, cînd aceastã trupãînregistreazã cele mai mari ºi frumoase succese, fiind ºidînsul premiat de nenumãrate ori la Festivalul numit„Zilele de teatru ale Românilor din Voivodina”.

Este actor al cîtorva filme artistice (coproducþiienglezo-sîrbe, macedoniene), filme de scurt metraj (RTVoivodina, TV Timiºoara), filme TV (ca „Nunta þãrã-neascã”, „Eminescu ºi Veronica”), filme documentare ºialtele.

Actualmente, este înfiinþãtorul „ªcolii de muzicã”din Coºtei, unde înstruieºte cu mãiestrie tinere talente,copii preºcolari de 5-6 ani, cît ºi copii de ºcoalã;încorporînd soliºti de diferite naþionalitãþi pentru asimþi muzica româneascã, dar ºi muzica altor naþionalitãþiºi a poporului majoritar. Motto-ul acestui om de culturãa fost întodeauna cã „numai cu muzica putem trãi maifrumos ºi mai bine, uniþi unii cu alþii, cãci muzica esteuniversalã ºi nu cunoaºte nici un fel de bariere”.

Mr. Aurora Rotariu – Planjanin(fiica lui Ion Rotariu-Cordîn)

Ned

eia

66

Despre oameni care sfinþesclocul... ºi timpul:

ION ROTARIU CORDÎN

1. – Când ºi unde v-aþi nãscut?

Pe data de 10.01.1932 la Coºtei, unde terminªcoala elementarã în limba românã, rãmân acasã lacoarnele plugului, mã cãsãtoresc în anul 1949 cu Maria(din familia Borca, sãteana mea), care mi-a nãscut douãfiice, pe Gheorghina în anul 1950 ºi Aurora, nãscuta înanul 1952.

2. – De ce aþi ales aceastã carierã ºi nu altceva?

Eu aº zice cã nu eu am ales aceastã carierã ci cãm-a ales ea pe mine, mai precis Dumnezeu mi-a datacest har iar eu mulþumindu-i Lui, am cântat mereu,mereu... am adunat în jurul meu pe toþi aceia caresimþeau cu sufletul lor de þãran muzica ºi aºa am reuºitsã dãm valori, nestemate iubitorilor de frumos...

3. – Dacã ar fi sã alegeþi acum o carierã, aþi faceaceeaºi alegere?

Bineînþeles. Cred cã nici nu s-ar putea altfel. Odatã muzician... veºnic muzician. Dealtfel sunt mândrude moºtenitorii mei, fiica mea Aurora este magistru inºtiinþele economice, este cunoscutã poetã ºi scriitoare,interpretã de muzicã popularã a postului de radio ºiteleviziune Voivodina... Nepoata mea, Cristina a terminat

Ned

eia

67

Conservatorul de muzicã ºi este doctorand la etno-muzicologie, la fel nepotul meu, George, a terminat totConservatorul de muzicã ºi el este doctorand lacompoziþie – deci ambii nepoþi (copiii Aurorei) suntdupã cum am spus doctoranzi la Universitatea Naþionalãde Muzicã din Bucureºti – România. Azi mã întreb eu,ce ar fi fost ei dacã eu eram altceva ºi altcineva.

4. – Cum vedeþi generaþiile actuale comparativ cu celede pe vremea D-voastrã, mã refer la pregãtirea profesionalã,la moralitate, la simþul civic?

Generaþiile actuale sunt cu totul altfel decât eramnoi. E normal cã lumea se schimbã, numai cã e pãcat cãunele lucruri se schimbã în decadenþe cum ar fi comorilespirituale, sentimentele oamenilor ºi tot ce þine delumea sufletistã, de sufletul omului. Totul s-a prãbuºitîn faþa valorilor materiale.

5. – Cum v-aþi descrie în câteva cuvinte?

Rãspunsul doresc sã îl dau citându-l pe marelefilosof grec Platon care a spus – parafrazez „... de nu arfi muzica, nu ar fi trãire sufleteascã”. Eu zic cã muzicane înnobileazã sufletul, ne dãruieºte o trãire de sentimenteaparte. Deºi toate artele fac parte din patrimoniulculturii universale, muzica pentru mine reprezintã ocomoarã nespus de valoroasã, o divinitate... Deci, trãindcu muzica aproape toatã viaþa, eu aº zice cã sunt un ombogat – aidoma unei comori, cu sentimente specifice –divine. Aºa mã simt la vârsta asta a mea, destul derespectabilã.

6. – Aveþi mulþi prieteni? Ce pãrere aveþi despreprietenie?

Ned

eia

68

Prieteniile leagã oamenii, prietenia este ceva nobil!Personal am avut foarte mulþi prieteni cãrora le-am fostfidel, în schimb nu cred cã mi-au mai rãmas toþi prieteni.Eu însã, când e vorba de prietenie mã consolez cuspusele marelui poet român, Eminescu – precum „numaiomu-i schimbãtor pe pãmânt rãtãcitor / dar noi loculuine þinem, cum am fost aºa rãmânem”.

7. – Care e cea mai frumoasã amintire din copilãriad-voastrã? Dar din tinereþe?

Cea mai frumoasã amintire din copilãria mea estefaptul ca tocmai atunci am cunoscut poezia ca cea mainobilã stare de suflet. ªi azi îmi amintesc de versurile:„Eu cred în D-zeu ºi-n Rege, ºi-n marele conducãtor ºicred în veºnicia þãrii ºi-n românescul meu popor”, estevorba de o poezie pe care am recitat-o tocmai întimpul când eram pe bãncile ºcolii.

Din tinereþe mi-a rãmas o amintire frumoasã, eueram aºa-zisul „vãtaf al calucerilor”, deci, deºi erammic de staturã, eu eram alesul sã conduc „calucerii”(formaþia de dansatori, alcãtuitã doar din bãrbaþi).

8. – Care e sentimentul uman cel mai de preþ pentrud-voastrã?

Vã dau un rãspuns simplu ºi sincer: este iubireafaþã de oameni.

9. – Ce înseamnã pentru d-voastrã locul natal?

ªi la aceastã întrebare vã dau un rãspuns foartescurt. „Sentimentul legat de casa pãrinteascã nu sevinde” - niciodatã ºi nicicând, pentru cã acest sentimentnu are preþ.

Ned

eia

69

10. – Ce model cultural aveaþi ºi aveþi?

Dorinþa de a ajutora semenii pentru a mergeînainte, de a cuceri cunoºtiinþe de mare virtute... pentrupropãºirea culturalã naþionalã ºi universalã. Toatã viaþamea am trãit-o în acest fel de model cultural.

11. – Care a fost ºi este locul familiei în viaþa d-voastrã?

Familia este baza societãþii. Respectând aceasta,este firesc cã familia mea a avut întotdeauna ºi are unloc aparte în viaþa mea. O iubesc nespus de mult, ºi mãsimt tot atât de iubit.

12. – Vã simþiþi un om realizat/împlinit din toatepunctele de vedere?

Împliniri ar mai fi... nu am realizat totalmentevrerii. Niciodatã nu aveam timp îndeajuns pentrurealizãrile planificate. Munceam mult, dar timpul s-ascurs mult mai repede de cum mã aºteptam.

13. – Care sunt pasiunile d-voastrã? Aveþi timp pentruaceste pasiuni?

Am cãutat întotdeauna ca sã-mi fac timp pentrudiferite pasiuni (vânat, apiculturã), sesiuni ºtiinþifice,întâlniri de suflet...

14. – Când mergeþi undeva aveþi obiceiul sã vã aduceþicâte un suvenir ºi ce fel de suvenir?

Cãrþile ºi iar cãrþile sunt pasiunea mea cea mare.

Ned

eia

70

Întotdeauna când mã întorceam de la drum, aveamgeamantanul plin de cãrþi. Eram dornic de a-mi îmbogãþicunoºtinþele din diferite domenii.

15. – Vã place sã primiþi sau sã faceþi cadouri?

Mai mult decât sã primesc, îmi place sã fac cadouri.Veºnic am fãcut cadouri la cei care au venit ºi cei careau plecat de la mine. Este o satisfacþie minunatã ºi ostare de a mã simþi bine când pot sã dãruiesc ceva.

16. – Care e cel mai de preþ lucru pe care îl deþineþi?

Recunoºtinþele de la „fostul preºedinte al fosteiþãri Iugoslavia” - TITO!

Aceste recunoºtinþe îmi umplu sufletul ºi-n zi deazi.

Mulþumiri domnului Ionel Stoiþ pentru sprijinulacordat în realizarea acestui interviu.

Interviu realizat de Angelica Herac-Stanciu

Ned

eia

71

Moara de apã din Banat – unpatrimoniu etnologic european

Un strãvechi cuvânt latin patrimonium, ce defineaaverea pãrinteascã transmisã de la pãrinþi la copii, acãpãtat în vremurile recente o încãrcãturã de marediversitate, de globalizare atunci când vorbim depatrimoniul natural, arheologic, construit ori industrial.Patrimoniul istoric cu diversele sale paliere constituieîn egalã mãsurã obiect de cercetare ºtiinþificã, deconservare ºi expunere muzeograficã dar ºi de juris-prudenþã, de protecþie acordatã de lege. Patrimoniulistoric, constituit prin creaþii în timp ale unei comunitãþisau a unor elite, devine definitoriu pentru spaþiul încare a fost creat ºi pãstrat. Moara de apã defineºteideal, în opinia mea, patrimoniul etnologic al Banatului.Moara cu roatã orizontalã ºi axul vertical este o maºinãhidraulicã care a avut o remarcabilã rãspândire în spaþiulprovinciei, pentru care invocãm aici o statisticã dinanul 1957, când s-a fãcut o inventariere a instalaþiilorhidraulice din România. Existau atunci în Banat unnumãr de 74 de mori cu roatã verticalã ºi 500 de moricu roatã orizontalã sau mori cu ciuturã, cum mai suntele cunoscute. Cele mai multe mori cu ciuturã se aflau

Identitate cãrãºeanãIdentitate cãrãºeanãIdentitate cãrãºeanãIdentitate cãrãºeanãIdentitate cãrãºeanã

Nedeia

Ned

eia

72

în bazinul Cernei, unde erau înscrise 231 de mori, perâul Nera funcþionau 150 de mori, pe râul Timiº erau90, în timp ce pe râul Caraº erau înscrise doar 31 demori. Un recent demers în privinþa morii cu ciuturã dinBanat, pe care l-am încheiat anul trecut, relevã o scãderedramaticã a morii cu ciuturã. Am regãsit pe râurile demunte ale Banatului circa 100 de mori cu ciuturã.Amploarea realã a restrângerii patrimoniului etnological provinciei este datã de faptul cã alte douã clase alemorii de apã ºi anume morile plutitoare ºi moara curoatã verticalã ºi axul orizontal, aflate de regulã pemarile râuri ale provinciei, au dispãrut cu totul dinpeisajul cultural al Banatului.

Viaþa morii de apã este strâns legatã de viaþasatului românesc din Banat. Lumea satului românesc afost profund ºi durabil marcatã de fenomenele istoriceale ultimei jumãtãþi de veac, începând cu colectivizareasocialistã din anii 60 ai secolului trecut ºi, mai recent,de schimburile de proprietate survenite dupã 1990,schimburi din care n-a reuºit sã-ºi mai revinã. Moaracu ciuturã, odatã cu pierderea funcþiei sale economicedin lumea ruralã ce-i conferea sens ºi vitalitate, strãvecheºi genialã maºinã hidrotehnicã, are nevoie urgentã deconservare ºi de includere în sfera patrimoniului cul-tural al comunitãþilor locale. Cu siguranþã cã demersulnu este unul simplu fiindcã moara de apã are o situaþiecomplicatã juridic, fiind o proprietate de grup, se aflãîn mijlocul unor comunitãþi îmbãtrânite ºi în disoluþie,însã salvarea ºi conservarea patrimoniului etnologic alBanatului impune gãsirea urgentã a unor soluþii desalvare de cãtre autoritãþile locale ºi centrale, deinstituþiile ºtiinþifice ºi academice, de oriunde poateveni o speranþã de viaþã. Lumea civilizatã a Europei,spre care tindem ºi în care vrem sã ne integrãm, ºi-acreat demult asociaþii culturale care se ocupã de

Ned

eia

73

conservarea morilor de apã, de restaurarea lor ºiintegrarea acestora în peisajul cultural local.

Vechimea morii cu ciuturã din Banat, arhitecturalor integratã în ambianþa satului românesc pledeazã

Cel mai întins parc mulinologic din sud-estul Europei

Ned

eia

74

pentru salvarea acestui patrimoniu etnologic al provinciei,definitoriu, în opinia mea, pentru identitatea culturalãa Banatului.

Monumentele pãstrate prezintã ansambluri unitare,construite din lemn ºi piatrã ºi cu o arhitecturã simplã,arhaicã. Arhitectura morilor din lemn, concentratã înbazinul Belarecãi la Cornereva ºi în valea Almãjului, cusplendidul ansamblu mulinologic de la Rudãria, se distingeprin aspectele ce o leagã de tradiþiile locale, dar ºi deinterferenþele cu spaþiile învecinate ale Banatului. Extremde spectaculoasã este arhitectura morilor pe piloni delemn ce se pãstreazã la Rudãria putându-se vedea ase-menea monumente ridicate pe piloni la Putna ºi ªopotuNou. Pridvorul constituie un element inedit întâlnit înarhitectura morilor de la Topleþ ºi de la Rudãria. Prid-vorul deschis, amenajat peste parterul înalt al caselor,numit în grai „cindã”, se întâlneºte în arhitectura localãa Banatului montan, fiind preluat ºi în arhitecturamorii de apã. Instalaþia hidrotehnicã a morilor, cu iazurilede captare a apei, canalul de aducþiune numit ierugã,bazinul de acumulare ºi sistemul de admisie prin butonisunt elemente extrem de ingenioase ºi spectaculoase înacelaºi timp, ce conferã mare vizibilitate patrimoniuluietnologic în structura ruralã.

Argumentele mai sus invocate constituie o pledoariepentru patrimoniul etnologic al Banatului, pentruconservarea ºi salvarea sa, dupã modelul european ºi, înegalã mãsurã, o pledoarie pentru constituirea unui muzeumulinologic românesc în Almãj, la Bozovici ori Rudãria.Morile de apã sunt monumente istorice de primãimportanþã ale Banatului, ce definesc o identitate culturalãproprie, legatã de lumea ruralã româneascã.

Dr. DUMITRU ÞEICU

Ned

eia

75

Tata Oancea – 40 de ani de lamoarte

În 2013 se împlinesc 132 deani de la naºterea lui PetruEncoveti Oance, cunoscut sub nu-mele de Tata Oancea, poet, publi-cist, sculptor ºi editor þãran, unmare bibliofil ºi harnic autodidact,ºi 40 de ani de la moarte.

Nãscut în Vasiova în 29 au-gust 1881 (la acea vreme Vasiovaera un sat între localitãþile BocºaMontanã ºi Bocºa Românã) într-ofamilie de þãrani, învaþã patru anila ºcoala româneascã din sat ºidoi ani la cea nemþescã, dar citeºte

extrem de mult ºi devine un pasionat al cãrþilor. Astfelreuºeºte sã-ºi încropeascã o importantã bibliotecã perso-nalã, devenind un adevãrat bibliofil.

„Opera” sa de bazã este revista „Vasiova”, pe careo realizeazã singur între anii 1929 – 1947. Este uluitorfaptul cã reuºeºte atâta timp sã o susþinã cu forþeproprii: scrie articole, adunã materiale, executã manopera

Oameni ºi locuriOameni ºi locuriOameni ºi locuriOameni ºi locuriOameni ºi locuri

Nedeia

Ned

eia

76

tipografului ºi corectorului, îºi face publicitate ºi aleargãdin loc în loc s-o vândã, s-o distribuie.

A avut cinci copii, toþi absolvenþi de bacalaureatºi studii superioare, dar urmaºi nu are decât de la unsingur copil: cel devenit preot. Fata acestuia locuieºteîn Timiºoara, iar casa pãrinteascã din Vasiova a fostvândutã în urmã cu câþiva ani, dupã moartea ultimuluifiu care trãia aici, Titus.

Tata Oancea a rãmas în memoria oamenilor ca ofigurã pitoreascã a Vasiovei ºi a Banatului, unic prinunele fapte ale existenþei sale. El este cunoscut pentruce a însemnat în literatura ºi publicistica bãnãþeanãinterbelicã, dar mai ales pentru dragostea sa pentrucãrþi ºi creaþie.

Biblioteca Publicã din Bocºa îi poartã numele ºi-icinsteºte memoria în fiecare an prin diferite activitãþispecifice, de un festivism mai mult sau mai puþinpronunþat.

În ultimii ani descoperim tot mai multe scrieriinedite ale lui Tata Oancea, materiale importante pentruorice bibliotecã, dar ºi pentru cei care preþuiesc literaturalui Tata Oancea, pentru cei care sunt pasionaþi depersonalitatea acestuia ºi au aplecare spre cercetare.

Pentru toate aceste materiale inedite managerulBibliotecii „Tata Oancea” Bocºa mulþumeºte dlui. ing.Ioan Sãcuiu, omul care le-a salvat de la distrugere ºile-a dãruit bibliotecii.

Manuscrise Tata Oancea

La sfârºitul anului 2010, sub egida BiblioteciiPublice „Tata Oancea” Bocºa, în seria „Bocºa – istorie ºiculturã”, a apãrut un volum inedit semnat de TataOancea: Moartea cãlugãriþei fãrã noroc. Cartea s-a nãscutprin recuperarea unui manuscris aruncat la gunoi de

Ned

eia

77

noii proprietari ai casei lui Tata Oancea. Omul care asalvat manuscrisul de la distrugere este dl. Ioan Sãcuiuºi tot acesta l-a donat bibliotecii spre pãstrare ºivalorificare.

Pe lângã acest dosar care conþinea o poveste, dl.Sãcuiu a mai salvat de la distrugere caiete, dosare,hârtii care i s-au pãrut domniei sale mai importante saudeþinând informaþii complete. Recent, am primit labibliotecã de la fam. Sãcuiu câteva numere ale revistei„Vasiova”, câteva hârtii destul de deteriorate, dar pecare sunt scrise poezii chiar de cãtre Tata Oancea ºicâteva dosare care, la prima vedere sunt lipsite deimportanþã. Totuºi, la o privire mai atentã, acestea nusunt de aruncat, ele fiind chiar valoroase pentru ceipasionaþi de scrierile lui Tata Oancea ºi de personalitateaacestuia. Sunt dosare, unele numerotate ºi datate, încare Tata Oancea þinea evidenþa abonaþilor la revista„Vasiova”. Trei deþin numele persoanelor abonate, iarun dosar conþine numele instituþiilor unde Tata Oanceatrimitea revista.

Acest dosar oficial cuprinde anii de apariþie arevistei „Vasiova” 1931-1942, pentru fiecare an fiindîntocmit un tabel cu urmãtoarea rubricaturã: numeleinstituþiei, locul, numãrul de exemplare ºi lunile. Apoitabelul este ºtampilat din locul de unde sunt trimiserevistele. ªtampilele conþin locul ºi data: ex. Oraviþa.Jud. Caraº 30 Dec. 1931 sau Timiºoara 30. IX. 937.Astfel, unele tabele au ºtampile din ambele localitãþi.

Conform acestui dosar de evidenþã, Tata Oanceaa trimis revistele „Vasiova” la urmãtoarele instituþii:Ministerul de Interne Dir. G-ralã a Presei ºi PropagandeiBucureºti, Academia Românã Bucureºti, Fundaþia RegeleMihai I Bucureºti, Ministerul de Externe Bucureºti,Consiliul de Miniºtri Biroul Presei ºi al InformaþiunelorBucureºti, Cãminul studenþilor Bucureºti, Cercul aca-

Ned

eia

78

demic Bucureºti, Universitatea Iaºi, Biblioteca UrecheGalaþi, Universitatea Cernãuþi, Astra Sibiu, UniversitateaCluj, Insp. Artelor Cluj, Siguranþa Cluj, SiguranþaTimiºoara, Siguranþa Reciþa, Tribunalul Oraviþa, Procurorregesc Oraviþa, Jandarmeria Oraviþa, Poliþia Oraviþa,Oficiul Poºtal Oraviþa, Biblioteca Centralã Chiºinãu,Biblioteca R.Fer. I Iaºi, Garnizoana Pieþei Oraviþa. Estevorba de perioada 1931 – 1942. Dosarul se încheie cu oadresã (nr. 161 cenz. din 6 iulie 1943) din parteaPrefecturii Judeþului Timiº Torontal, Biroul CenzuriiPresei care dispune urmãtoarele:

„Cãtre Direcþiunea revistei „Vasiova”, Timiºoara, str.Mareºal Joffre, nr. 10.

În conformitate cu ordinul Domnului Mareºal IonAntonescu comunicat nouã cu ordinul MinisteruluiAfacerilor Interne Nr. 16624/1943, binevoiþi vã rugãm aînainta pe adresa Preºedenþia Consiliului de Miniºtri,Serviciul Presei, câte 3 exemplare din fiecare numãr alpublicaþiei Dvs., imediat dupã apariþie. Semneazã Prefect.Subprefect Dr. M. Marcu ºi ºeful cenzurii”

Celelalte trei dosare sunt mai simplist scrise ºiconþin numele persoanelor care erau abonate la revista„Vasiova”. Acestea sunt din diverse localitãþi, din di-verse zone ale þãrii. Aºadar, localitãþile sunt scrise înordine alfabeticã, iar la fiecare localitate sunt notaþi cunumele abonaþii, tot alfabetic.

Un dosar cuprinde abonaþii din anul 1935, unuldin anul 1938, iar unul probabil din anul 1937. Celetrei caiete, cã de fapt asta sunt, niºte caiete, suntprinse între coperþile revistelor „Vasiova”, coperþi caresunt murdare ºi destul de deteriorate.

Localitãþile în care avea Tata Oancea abonaþiparticulari la revista „Vasiova” sunt:

Pentru anul 1935 - Alejd (jud. Bihor), Anina,Anina-Steierdorf, Arad, Banloc, Bãrãteaz, Biled, Beregsãul

Ned

eia

79

mare, Beregsãul mic, Bobda, Belinþ, Blajova, Bogoltinpe Corniereva, Broºteni, Bãile Buziaº, Bãile Herculane,Berecuþa, Berini, Berzovia, Bocºa Montanã, Bocºa Românã,Bozovici, Braºov, Bucureºti, Comuna Cerna of. StamoraRom. Jud. Timiº, Caransebeº, Cacoveni, Cãrpeniº, Ciacova,Ciclova montanã, Ciclova românã, Chiºoda, Chesinþ,Craiova, Comorâºte, Câlnic, Clopodia, Cãlacea, Cebza,Comloºu mare, Capãt, Chevereºul mare, Chizeteu, Cluj,Caracal, Dej jud. Someº, Deta, Denta, Foieni, Ficatar,Forotic, Folea, Gãtaia, Ghermãn, Giroda, Giulvãz, Greoni,Giroc, Ghilad, Hodoni, Jamu Mare, Jeloda, Izvin p.u.Recaº, Jecica micã, Jadani, Jebel, Jimbolia, Lipova, Lovrin,Lugoj, Mândruloc (p.u.Gloglovaþi), Moniom, Mercina,Mehadia, Moºniþa, Nerãu, Oraviþa, Ohaba Forgaci, Ocnade Fer, Orºova, Obârºia jud. Romanaþi, Parþa, Peciulnou, Pãduricea, Pesac, Petroman, Reciþa, Rãchitova,Rãcãjdia, Recaº, Remetea mare, Sânnicolaul mare, Sculea,Sibiu, Sighiºoara, ªemlac, Sânmihaiul român- Timiº,Sãlcia, Socolar, Secoº, ªoºdea, Sacoºul turcesc, Sârbova,Sânersig-Sinca, Satchinez, Saravale, Surduc, ªipet, SlatinaTimiºului J. Severin, Ticfanul mic, Ticfanul mare, Tirol,Topolovãþ, Timiºeni ªag, Timiºoara, Topleþ, Unip, Utvin,Vinga, Urseni, Voiteni, Vucova (p.u.Nichiºoara), Vasiova.

Menþionez cã toate caietele se încheie cu Vasiova,indiferent de ordinea alfabeticã ºi am pãstrat ordineaîn care apar, precum ºi denumirile, conform manu-scriselor.

Din aceastã evidenþã rezultã cã în anul 1935revista Vasiova a fost trimisã la 880 abonaþi, cei maimulþi din Timiºoara (273), apoi Oraviþa (130). Dar, ca ºinotã informativã, menþionez numãrul abonaþilor dinlocalitãþile cele mai importante pentru noi: Reºiþa (45),Bucureºti (34), Vasiova (33), Bocºa Montanã (28),Caransebeº (15), Bocºa Românã (9).

Abonaþii din Bocºa Montanã în 1935 au fost:

Ned

eia

80

Bojincã Gheorghe, Buruleanu Vasile, Catone, CãzanuNichi, Gaºpar, Ivan Gligor, Ivan Vasile, Kosztrobler Sandi,Manciu, Mãþiu Zochei, Minerva, Muntean Mihaiu,Muntean Mihaiu, Milencovici, Paleta, Pervu Petru, PetruIon, Perian Ion, Renoi Iosif, Ristici Milan, RoºcobanCoriolan, Siche ªtefan, Stik Adalbert, Serafim, ZgribanDimitrie, Manciu Petru, Anton Petru ºi Sãbãu Anton.(Numele sunt scrise exact ca în manuscris)

Din Bocºa Românã: Biºte Ion, Crina Iuliu, IºfanStanu-Ion, Manciu ªtefan, Oance Ion-Vuia, Pancanu Cor-nel, Popovici Miron, Reuniunea de m.ºicant. ºi Rãla(înv.).

La abonaþii din Vasiova sunt trecute ºi poreclele,aici fiind mai multe familii cu acelaºi nume, dar ºi unobicei al poreclelor: Anþilã finu Petru, Anþilã Piti Petru,Anþilã Trumi Nicã, Anþilã Mehalã Mitru, Andreº,Almãjenii, Avram Anþiloni Petru, Anþilã Paºcotã Mitru,Belcu Constantin, Bicsah, Drãgan George, Florei Sumel,Florei Vasile, Florei Pãnduru Vasile, Florei C. Nicolae,Florei Soica Petru, Golea Mitru, Desinger, Iova BeriNicã, Iova Pancea Nicã, Ivan Biniºanu Ion, Ivan LuciNicã, Marta Moise, Mircea Riºca Sumel, Novac Aurel,Novac Sanca Petru, Stancovici Daniel, Petrovici CocoºGeorge, Petrovici Vãru Ion, Elgiu Iacob, Vervan Nicolae,Teodor Fanu, Guth Robert-Jozi.

În anul 1937 mai apar ºi alte localitãþi: Becichereculmic, Belinþ, Broºteni, Cenadul mare, Crai Nou – Rudna,Dejanu, Doclin, Ferendia, Felnac, Firiteaz, Feneº, Gaiulmic, Odorbei, Opãtiþa, Otelec, Periam, Petroman, Pustiniº,Târgu Logreºti jud. Dolj, Tomnatic, Uliuc, Zabrani. Totuºi,numãrul abonaþilor scade. În 1937 sunt înregistraþi 636de abonaþi, cei mai mulþi din Timiºoara (213), apoiOraviþa (78), Reºiþa (34), Bucureºti (30), Vasiova (26),Bocºa Montanã (21), Caransebeº (11), Bocºa Românã (9).

Abonaþii din Bocºa Românã în 1937 erau: Belcu

Ned

eia

81

Vasile, Biºte Ioan, Crina Iuliu, Iºfan Ion Stanu, Manciu,Oancea Ion Vuia, Pãncanu Cornel, Popovici Miron,Reuniunea de m. Mureºanu.

Bocºa Montanã: Bojincã George, Catane, GaºparIon, Ivan Gligor, Kosztrobler Sandi, Jianu, Manciu, MâþiuZochei, Minerva, Muntean Mihai, Pervu Petru, PetruIon, Perianu Ion, Renoi Iosif-Pepi, Ristici Milan, RoºcobanuCoriolanu, Sãbãu Antoniu, Serafin, Siche, Stik Adalbert,Zgriban Dimitrie.

Abonaþii vasioveni: Anþilã Petru finu, Anþilã PetruPiti, Anþilã Mitru (...), Anþilã Nicolae Trumi, AvramPetru Anþiloni, Belcu Const., Bicsah, Elgiu Iacob, DraganGeorge, Florei Sumel, Florei Nicolae, Gensinger, GoleaMitru, Guth, Ivan Ion Biniºanu, Ivan Nicã Luci, IovaNicã Beri, Iova Nicã Pancea, Marta Moise, Mircea SunelRiºca, Novac Aurel, Petrovici Ion Buget, Petrovici GeorgeCocoº, Petru Florei (...), Stancovici Daniel, Vervan Nicolae.

În anul 1938 ºi localitãþile ºi abonaþii sunt camaceiaºi. Sunt înregistraþi 605 abonaþi, cei mai mulþi dinTimiºoara (222), apoi Oraviþa (58), Reºiþa (32), Vasiova(27), Bocºa Montanã (19), Bocºa Românã (8), Bucureºti(1)

Abonaþii din Bocºa Românã în 1938 sunt: BelcuVasile, Crina Iuliu, Iºfanu Ion Stanu, Oancea Ion Vuia,Pãncanu Cornel, Popovici Miron, Reuniunea de muzicãMureºan, Iºfanu Claudiu Miron.

Abonaþii din Bocºa Montanã: Bojincã George,Catone, Gaºpar Ion - primpretor, Kosztrobler Alex., Jianu-perceptor, Manciu- la preturã, Mâþiu Zachei, Minerva,Munteanu Mihai – Prund, Petru Pârvu, Petru Ion, PerianuIon, Renoi Iosif-Pepi, Ristici Milan, Sãbãu Anton, Serafin– ºef agronom, Siche – inginer oc. Silvic, Stick Adalbert– avocat, Zgriban Dimitrie.

Vasiova: Anþilã Petru finu, Anþilã Petru Piti, AnþilãMitru (...), Anþilã Nicolae Trumi, Avram Petru Anþiloni,

Ned

eia

82

Belcu Constantin, Bicsoh, Elgiu Iacob, Drãgan George,Florei Sumel, Florei Nicolae-c., Florei Petru (...),Gensinger, Golea Mitru, Guth, Ivan Ion Biniºanu, IvanNicã Luci, Iova Nicã-Beri, Iova Nicã-Pancea, Marta Moise,Mircea Sumel-Riºca, Novac Aurel, Petrovici Ion-Buget,Petrovici George Cocoº, Stancovici Daniel, Vervan Nicolae,Mãrie lu Buþa.

În unele cazuri numele persoanelor sunt însoþitede adresã, în special abonaþii din localitãþile mai mari,iar în dreptul lor se gãsesc tot felul de însemnãri:profesie, funcþie, preþuri, numãr exemplare etc.

Aceste caiete de evidenþã întocmite de Tata Oanceacompleteazã în mod fericit fondul special de documenteal Bibliotecii din Bocºa ºi ne oferã o privire mai detaliatãasupra circulaþiei revistei „Vasiova”, asupra cititoriloracestei publicaþii, precum ºi asupra instituþiilor caredeþin colecþia completã a revistei.

GABRIELA ªERBAN

Ned

eia

83

Dr. Iosif Olariu – un medic care aiubit oamenii Vãii Almãjului

Nu demult în Valea Almãjului, la Bozovici, aavut loc un eveniment deosebit: dezvelirea bustuluidr. Iosif Olaru, una din marile personalitãþi ale zonei.

Deschiderea ceremoniei a fost fãcutã de primarulcomunei Bozovici, domnul Adrian Stoicu.

Ceremonia a fost onoratã de prof. univ. dr. SorinPescariu, ºef al Clinicii de Cardiologie de la Universitateade Medicinã Timiºoara, de foºti colaboratori ai dr. IosifOlaru, de fiul acestuia, dr. Mario Olaru, deputaþi, preoþi,foºti pacienþi, precum ºi alte persoane care l-au cunoscut.

Evenimentul a fost organizat de unicul sponsor albustului, prof. univ. dr. Sorin Pescariu.

Ned

eia

Ned

eia

84

Dealtfel aceeaºi per-sonalitate a sponsorizat înurmã cu doi ani instru-mentele fanfarei din Bãnia.

Personalitatea doc-torului Iosif Olaru a fostevocatã de dr. Vasi leMiculescu, as. BrânduºaStoinel, foºti colaboratoriai dr. Olaru, deasemeni deprof . univ. dr. Sor inPescariu, fiu al unor pãrinþiproveniþi din Valea Al-mãjului.

Vorbitorii au evi-denþiat dragostea dr. Olarupentru Valea Almãjului,fiind zona din care se trãgeau pãrinþii lui.

Dr. Iosif Olaru vine la Bozovici ca medic în 1953,pentru o perioadã limitatã de 6 luni, dar rãmâne acipânã la sfârºitul vieþii sale.

Plecarea dr. Ionescu, chirurg la Spitalul din Bozovicipânã atunci, determinã organele medicale sã soliciteprof. Ion Mureºan sã le trimitã un chirurg – dr. IosifOlaru lucra în Clinica de Chirurgie cu prof. Mureºancare-l considera un cadru de viitor, astfel cã îi propunedr. Olaru sã se ducã la Bozovici pentru un timp limitat,urmând sã se întoarcã la Clinicã.

Având în vedere locul de origine al pãrinþilorsãi pleacã la Bozovici.

La sosire gãseºte un spital cu 20 de paturi,insuficiente pentru a asigura o asistenþã pentru a tratacazuistica din zonã.

Hotãrãºte sã rãmânã la Bozovici ºi solicitã orga-nelor superioare sã-i aprobe fondurile necesare construirii

Ned

eia

85

unui spital. I se aprobã, astfel cã se începe construireaspitalului între 1959-1960.

Noul pavilion construit avea secþie de chirurgie,secþie de ginecologie ºi secþie de interne, secþia depediatrie funcþiona în vechea clãdire. În acest fel spitalula ajuns la 120 de paturi.

În afara fondurilor afectate construcþiei, dr. IonOlaru a avut sprijinul populaþiei din zonã, primariisolicitând numãrul de persoane necesare pentru lucrãri– în acest fel zilnic primãriile trimiteau numãrul depersoane solicitat.

În cuvântul sãu, prof. dr. Sorin Pescariu apreciaprofesionalismul dr. Iosif Olaru, menþionând cã „erachirurg al tuturor organelor“ ºi „un specialist în aplicareaanesteziei locale“, calitãþi ce l-au ajutat sã rezolve mariurgenþe.

Neavând anestezist, era obligat sã foloseascãanestezia localã, metodã utilizatã de cãtre clinica dincare provenea.

În ultimii ani de activitate ai dr. Iosif Olaru,Ministerul Sãnãtãþii nu mai accepta intervenþii mari înunitãþile ce aveau medic anestezist, astfel cã nu a maiputut aborda unele cazuri.

Pentru a rezolva urgenþele în cât mai scurt timp,ºi-a construit casa la doi paºi de spital.

I se transmitea telefonic sau printr-un cadru mediu„veniþi, avem o urgenþã“.

Cazurile grave îl fãceau sã stea în spital alãturide bolnavi, fãrã a þine cont de timpul care depãºeaorele de serviciu.

Populaþia avea o încredere deosebitã în el, aºaîncât uneori îi solicitau sã interneze în spital cazuricare au fost tratate în unitãþi medicale mai mari darcare mai aveau unele suferinþe.

Cazuri de acest gen au fost publicate în „Muncitorul

Ned

eia

86

sanitar“, azi „Viaþa medicalã“, elogiindu-l pe dr.IosifOlaru.

Stând mult în spital ºi-a neglijat familia – pentruel casa era spitalul.

Dr. Iosif Olaru a condus spitalul în calitate dedirector între 1954-1990, deci pânã la stingerea dinviaþã la vârsta de 65 de ani.

Dupã decesul tatãlui, asistenþa chirurgicalã a fostpreluatã de fiul sãu, Mario Olaru, pânã la închidereaspitalului în urmã cu doi ani.

Cu aceeaºi dragoste pentru Valea Almãjului, fiulsãu a continuat sã asigure asistenþa chirurgicalã princabinetul sãu propriu.

Speranþa almãjenilor este cã vor exista preocupãrila cei în drept pentru a redeschide spitalul în vecheastructurã. Trebuie menþionat cã în Bozovici a existatasistenþã cu paturi încã din vechime în cazarma localãunde în afarã de asistenþa militarilor, se mai asiguraasistenþã ºi localnicilor.

Datoritã izolãrii, întotdeauna în zonã au existatmedic ºi 8-10 paturi. Cazurile grave erau trimise spreBiserica Albã iar din 1913 spre spitalul din Oraviþa(construit atunci).

Dr. IOAN LUCA

Ned

eia

87

S-a stins un mare doinitor alBanatului:

Achim Nica

De la Gelu Stan, vineri 23 noiembrie 2012, laOraviþa, am primit vestea cã a murit Achim Nica.

Aveam cred cã 10 ani când l-am vãzut prima datãla Lãpuºnicu Mare cântând în faþa Bisericii ºi acompaniatde fanfara din localitate. Apoi mergeam la spectacolelesusþinute cu Orchestra „Lazãr Cernescu“ din Caransebeºla Cãminul Cultural din Lãpuºnicu Mare. Apoi pe parcursulactivitãþii mele l-am cunoscut bine.

Am participat la aniversarea a 69 ºi 70 de ani laObreja, a 80 de ani la Oþelu Roºu, împreunã am fosttrei ani la Bucureºti ºi Timiºoara la Ruga bãnãþeanã ºila alte manifestãri unde m-am bucurat de cântecelesale. Achim Nica a fost nãscut, nu fãcut solist vocal,tenor de coloraturã cu acurateþe interpretativã, melis-maticã bogatã, tehnicã vocalã deosebitã ºi nu în ultimul

Ned

eia

Ned

eia

88

rând interpretare – s-a impus în muzica popularã naþionalãºi deºi a debutat târziu consacrarea a venit repedeajungând „fala“ Banatului în materie de cântec „doinit“.Îl consider un reper ºi un model pentru tinerii interpreþi,lucru constatat de fapt ºi la festivalurile de muzicãpopularã unde un numãr tot mai mare de concurenþiaduc în scenã cântece lansate ºi consacrate de AchimNica. Nu pot sã nu subliniez calitãþile deosebite aleomului Achim Nica: o modestie ieºitã din comun privindcu mult respect orice interlocutor, punând mult sufletºi pasiune atunci când interpreta, cântând cu aceeaºiardoare ºi pentru 100 ºi pentru 1000 de spectatori.Achim Nica a fost interpretul care nu s-a abãtut de lacrezul sãu artistic: promovarea ºi afirmarea cânteculuipopular autentic. ªi în acest sens a lansat melodii careau devenit adevãrate perle ale muzicii populare româneºti,contribuind la îmbogãþirea tezaurului nostru folcloric.„Sãracã copilãrie“, „Lãsai puºca ruginitã“, „La Obrejaîntr-o grãdinã“, „Voi feciori când vã-nsuraþi“, „Frunzãverge ca mãraru'“, „ª-am plecat cu coasã nouã“ suntdoar câteva din melodiile care vor face ca Achim Nicasã trãiascã ºi sã rãmânã printre noi. Cum era ºi firescam fost la înmormântare în 25 noiembrie 2012 la Obreja.A fost multã lume: dansatori din Caransebeº ºi OþeluRoºu, instrumentiºti din aceleaºi localitãþi ºi interpreþii:Nicoleta Voica, Tiberiu Ceia, Felicia Stoian, Vasile Conea,Petricã Miulescu Irimicã, Traian Barbu, ªtefan Isac,Daniela Vãcãrescu, Florica Franþ, Adrian Stanca etc.,toþi veniþi sã-l conducã pe ultimul drum.

Suntem mai sãraci spiritual ºi nu ºtiu când golullãsat de Achim Nica în inimile celor care l-au iubit vafi umplut din nou. Dumnezeu sã-l odihneascã ºi sã-laºeze în loc cu verdeaþã de unde au fugit durerea,întristarea ºi supãrarea.

Prof. GHEORGHE ÞUNEA

Ned

eia

89

Lumea de altãdatãLumea de altãdatãLumea de altãdatãLumea de altãdatãLumea de altãdatã

Nedeia

Începuturile vilegiaturiiîn Wolfsberg

Wolfsbergul sau Gãrâna înseamnã ceva mai multdecât Festivalul de Jazz (cel mai cunoscut evenimentdin acest loc), înseamnã identitate, ºi o identitate formatãdatoritã colonizãrii din anul 1838, dupã care urmeazã olungã perioadã în care aceºti pemi ºi-au ,,domesticit”locul de trai. Apoi urmeazã deportarea, care a separatfamilii întregi, fie pentru un timp, fie pentru totdeauna.

Cu toate acestea, pemii ºi-au format o identitate,au fost un grup închis, ºi-au propagat în comuna lortoate meºteºugurile, au fãcut comerþ cu cartofi, smântânãºi unt, acestea fiind printre produsele care se produceauîn casã.

Pentru a pãstra o identitate a unui loc estenevoie de procesul memoriei ca factor de legãturã întretrecut ºi prezent. În aceastã lucrare s-au studiat treitipuri de discursuri, pornind de la bãtrâni, apoi tineriiurmaºi ºi continuând cu cei care, într-un fel sau altul,transmit aceastã memorie altora.

Turismul a fost prezent în viaþa gãrânenþilor încãdin anii 1828-1830 sub numele de vilegiaturã. Vilegiaturãpentru cã Gãrâna este amplasatã la o altitudine de

Ned

eia

90

aproximativ o mie de metri, unde aerul curat este unmedicament. Din acest motiv s-a dorit ºi deschidereaunui sanatoriu, aerul fiin benefic pentru oamenii cuprobleme psihice. Este o zonã pentru tratament ºi relaxaretotodatã, familiile vin cu copiii, iarna vin turiºti la schi.

Pemii sunt ºi au fost mereu la graniþa dintreRomânia ºi Germania. Au venit datoritã colonizãrii,s-au obiºnuit aici, dar au plecat imediat dupã anul 1990.Asta aratã faptul cã nu se simþeau aparþinãtori ai acesteiþãri. Dar plecarea în Germania nu a schimbat multlucrurile aflãm asta din mãrturii. Acolo nu suntconsideraþi germani, ci auslanderi. Aºadar, nu sunt acasãnicãieri, identitatea lor ºovãielnicã e bine conturatã deacest lucru. Unii dintre cei plecaþi, cei mai bãtrâniregretã faptul cã au plecat, ceilaþi, care au rãmas spuncã în Gãrâna este casa lor, aici sunt îngropaþi strãmoºiiºi aici vor sã rãmânã ºi ei. Cei din generaþia urmãtoaredoresc o viaþã dupã pensionare la Gãrâna, dar dacã aravea de ales între cele douã, ar alege Germania, cusiguranþã. Unele alegeri sunt fãcute din prisma simþirilor,iar altele, din prisma nevoilor.

Gãrâna nu a fost niciodatã un teren prielnicpentru locuitorii sãi, în primul rând, clima este foarterece, iarna dureazã din noiembrie pânã în aprilie.Pãmântul este neroditor, cele mai cultivate legume suntcartofii, secara ºi ovãzul. În al doilea rând, situareaîntre munþi nu le-a permis nici accesul la celelaltecomune. Percurgeau ore întregi pe drum pentru a mergela pieþele din Reºiþa ºi Caransebeº, unde îºi comercializauprodusele. Cu toate acestea, ºi-au format o identitateproprie, fãrã influenþe exterioare. Chiar dacã nu se maipãstreazã tradiþiile, sãrbãtorile nu se mai þin la fel,Gãrâna este ºi va fi un spaþiu al turismului, în care seintegreazã puþin din identitatea pemilor.

Lucrarea de faþã este doar o introducere în me-

Ned

eia

91

moria pemilor formatã de-a lungul anilor, astfel cã semai pot întreprinde multe cercetãrii asupra comunitãþiicare sã vizeze alte aspecte. Tema rãmâne deschisã tocmaiprin amploarea pluralitãþii discursurilor identitare careîncearcã o reconstruire a memoriei.

Încã din anii 1928-1930, un director de bancã dinLugoj observã potenþialul turistic al Wolfsbergului,plãcându-i foarte mult situarea, clima ºi oamenii. Venindcu familia în fiecare an la convins pe tatãl ElzeiWeinfurter sã facã un mic restaurant, pânã atunci elavând un birt ºi un magazin mixt. Cu timpul, au venitºi alþi oameni în concediu la Wolfsberg, vilegiatura s-adezvoltat. Fiecare famile avea în casã o camerã pentrumusafiri ºi una în care locuiau. În timp ce tatãl Elzei afost în rãzboi, ea ºi mama sa au fost cele care s-auocupat de ceea ce deþineau pânã atunci. Oamenii veneauîn concediu din toate pãrþile, spune Elza: Veneau înGãrâna de prin toate pãrþile. ªi bãnãþenii, dar ºi de laBucureºti au venit. Ce sã spun, tote casele, camerele deoaspeþi erau pregãtite. Oamenii din sat dimineaþa s-au dusla cosit, iar maºina care venea de la Slatina aduceamusafirii. Era un om angajat care lua valizele ºi ºtia cãtrebuie sã le ducã la numãrul cutare, la familia cutare. I-adus acolo, iar seara, când au venit sãtenii de la fân au gãsitmusafirii în casã. Aºa a fost de organizat. ªi nu s-a furat,nu s-a destrãmat nimic. Era totul în ordine. Deja de cu iarnãau pus scrisori unde cereau, pentru luna iulie sau august, ocamerã pentru trei sãptãmâni sã fie rezervatã atunci cândvin.1

Pentru locuitorii Wolfsbergului, vilegiatura era osursã de câºtig, pe lângã banii câºtigaþi din produselealimentare vândute. Motelul din Wolfsberg s-a construit

1 Interviu cu Elza Weinfurter realizat de Mihai Crîznic,publicat în revista „Orizont“, nr. 8 (1415), 20 august 2000, serienouã, anul XII, pag. 14.

Ned

eia

92

Kirvait la Gãrâna

Gãrâna/Wolfsberg

Ned

eia

Ned

eia

93

între anii 1936 ºi 1937 de cãtre familia Weinfurter, daro datã cu izbucnirea rãzboiului, în anul 1939, s-a stagnatºi cu lucrãrile. Dupã terminarea rãzboiului, motelul afost vândut la cooperaþie, deoarece nu mai erau resursepentru a-l întreþine ºi mai ales pentru a nu întrerupevilegiatura. În Wolfsberg au venit cetãþeni elveþieni,germani, unii au vrut sã construiascã un sanatoriu, alþiiau admirat peisajul, ajungând fotografiile în presa germanã.Unul din turiºti a donat o orgã pentru Wolfsberg. Maitârziu, tatãl Elzei a construit un ºtrand la intrarea însat, unde veneau mai ales tinerii, care erau dornici dedistracþie. Lungimea era de douãzeci de metri, opt metrilãþime, doi metri adâncime ºi un bazin pentru copii. Înfiecare searã apa era schimbatã, existau ºi cabine pentruschimbarea hainelor ºi a mai fost pusã o masã cu douãbãnci. În sezonul de varã, serile la restaurant erauacompaniate de muzicã cântatã de o formaþie din Ca-ransebeº. Aceiaºi muzicanþi cântau ºi la ºtrand uneori.Mai mult, se fãceau mici drumeþii pe Semenic, la Pãroasa,la Cuca, locuri mai speciale pentru turiºti. Aprovizionareacu legume ºi fructe se fãcea din piaþa de la Caransebeº,se mai aduceau ºi de la Arad pânã la Slatina Timiº cutrenul, iar apoi le duceau la Wolfsberg.

Mijloacele de transport de care beneficia familiaWeinfurter erau un microbuz pentru aducerea turiºtilorde la gara din Slatina Timiº ºi o maºinã decapotabilãmarca Ford. Toate aceste lucruri s-au sfârºit când s-afãcut rechiziþia, maºina Ford a fost obligatã sã o ducãîn bucãþi cu cãruþa la garnizoana din Caransebeº.

Sezonul de varã dura între 15 iunie ºi 15septembrie, iar cel de iarnã din 1 decembrie pânã în 15ianuarie. În afarã de aerul curat ºi frumuseþea aºezãrii,Gãrâna atrage vilegiaturiºtii prin reputaþia de a fi unloc de tratament, nu doar pentru bolile de plãmâni, ciºi pentru tiroidã, boli nervoase ºi distrofie. Gãrâna se

Ned

eia

94

dovedeºte a fi ºi loc de curã balnearã, aºa cum au maifost în perioada interbelicã în Banatul de munte,„Sommerfrische”, lângã Anina...2

Wolfsbergul a fost, cum este ºi acum, un loc derecreere, de relaxare, chiar dacã nu mai are motel,ºtrand, turiºtii mai existã, atât vara, cât ºi iarna. Ceeste mai important este faptul cã pemii care mai suntprivesc pozitiv acest potenþial turistic ºi se bucurã cãeste exploatatã ºi locuitã zona, chiar ºi sezonier.Ferdinand Rank, în interviul din 14 mai 2012, spune cãdoreºte ca în Gãrâna sã fie un centru turistic solid,drumul din Slatina Timiº, Reºiþa pânã în Wolfsberg sãfie fãcut bine ºi sã nu se vândã terenurile pentru caoamenii plecaþi în Germania sã se întoarcã la pensie ºisã-ºi punã grãdina. Din spusele lui Rank Ferdinand ºiale Elzei Weinfurter, Wolfsbergul nu mai este ce a fost.Este normal, deoarece lipsesc pemii, oamenii cu care sesalutau, vorbeau, munceau. Încã mai sperã cã este posibilão reîntregire a comunitãþii, într-o micã parte.

IASMINA DARIANA STANCIU

2 Gãrâna Jazz, volum coordonat de Tinu Pârvulescu,Wolfsberg/ Gãrâna. Priviri plurale sau un context pentru un festi-val, Editura Brumar, Timiºoara, 2012, pag. 45.

Ned

eia

95

Cuina bãnãþanãCuina bãnãþanãCuina bãnãþanãCuina bãnãþanãCuina bãnãþanã

Nedeia

„Mâncarea ginãince“

Cuina bãnãþanã adunã preparate culinare dedemult, mâncãruri care nu se mai fac azi, sau se facfoarte rar. Sub forma unor interviuri realizate cu oamenicare-ºi amintesc de bucãtãria din Banatul de altãdatã,rubrica propune o filã de viaþã din trecut. Am optatpentru reproducerea vorbirii vii, care pãstreazã mãrcileoralitãþii ºi oscilaþiile regionale specifice fiecãruiintervievat. Nu dorim sã redãm reþetele culinare caîntr-o carte de bucate, acest lucru fiind aproape imposibil:mâncãrurile de mai jos aparþin unei lumi vechi, conþinuneori ingrediente care nu mai existã, iar prepararealor în bucãtãriile moderne e adesea imposibilã.

În fragmentele de interviu de mai jos am consemnatcâteva feluri de mâncare din zona Moldova Nouã, careau la bazã laptele ºi fãina (de grâu sau de porumb). Amîncercat sã reproducem cât de cât vorbirea specificãlocului, fãrã a apela la o transcriere foneticã – foartecomplicatã, de altfel – care ar putea pune problemecititorului obiºnuit. De exemplu am pãstrat în scriere,ca o particularitate a zonei, grafemele ge ºi gi (folositeîn locul lui de ºi di în vorbirea literarã) pentru a reda

Ned

eia

96

semioclusiva prepalatalã / /. Am eliminat din scriere oaltã semioclusivã, /ð/ care e specificã vorbirii regionale,redând-o prin fricativa z, ca în limba literarã. Deasemenea am intervenit cu explicaþii suplimentare acolounde am considerat cã trebuie redat sensul cuvântuluiregional.

[...]- Înãince fãceam lapce ge bic [„taur“]; îl fãceam

aºa: mãlaiul, cald, aºa, îl zdrumicam [aici, „fãrmiþam“]în apã. Puneai apa sã sã-ncãlzascã, cu sare, mestãcaiacolo ºî fãceai lapce ge bic. ª-aia mâncaaaaaaam,mâncam.... ºî ãce [„uite“], mi-s... º-acuma trãiesc!

- Spuneþi-mi cum faceþi mãlaiul ãsta.- Aveam coritã [„albie, covatã“], o coritã aºa... ge

lemn. ªî acolo puneam pentru un mãlai cam... io ºciu...cam vreo trei pumni ge fãinã. Fãceam grop în el,puneam sarea, apa fierbince ºî o lingurã-douã ge fãinãge grâu. ªî puneam apã fiartã ºî atuncea luam coleºarul[„coleºer, fãcãleþ cu care se amestecã mãmãliga”] ºîmestãcam, mestãcam, mestãcam, pânã adunam toatã fãinaaia, sã fãcea aºa... ca la gãluºce. Fãcem o formã rotundã,sã punea tot pe lemn, pe un tocãtor sã punea, ºî-lpuneam la copt. Asta-i tot, nimic mãi mult. Cã sã ºciicã-i mãi bunã mâncarea ginãince, ge câce ori mã gângescio. ªî colãreþi, da! Colãreþi mâncã nepotu-meu. Dar elmâncãããã, lui îi place, cu unt mâncã... Îi faci cu apãiarã... cu apã ºî fãinã. Cu apã ºî fãinã ge grâu îifrâmânþi. Da-i faci aºa, ºcii, mãi mult uscaþi. Ca sã nusã facã ei cocoloaºã. Când fierbe apa, atuncea sã puncolãreþii. Aºa sã spune, colãreþi. Pe-urmã-i mãnânci culapce, cu unt, cu brânzã, cu ce vrei. Îi mâncãm ºîprãjâþi, cu ceapã. Dinstuiam [„cãleam“] o ceapã bine-bine ºî puneam acolo colãreþii, pestã ceapa aia. Ãsta al

g

^

Ned

eia

97

nostru, copilu’ ãsta al nostru, îºi pune cu unt, cu smântânã.Pãi mânâncã câce un castron, lui îi place. ªî acuma lu’Moisã [nepotul intervievatei – n.n.] îi place sã fac cummâncam noi înaince. Aºa îmi spune.

[...]- ªi corastra?- Lapcele dã la vaca care o fãtat, noi îl adunam,

vezi, cã multã lume vre sã vinã la corastrã. Pe-ormã,când s-acreºce un pic, atunci fierbi mult-mult, câcevaceasuri. Tot timpu cât fierbi, ea-i pe foc, sã meastãcã,ºcii. Întruna. Când îi gata o laºi sã sã rãceascã. Atuncichemãm lume, vine lume, fãcem mãmãligã, una-douã-trei, câce trãbã, cã lumea multã vine, s-adunã la noiacia. ªî mâncãããã... Le place corastra. Cã nãince aveam...toatã casa avea vacã. Acuma nu mãi iastã la lumenimic...

- ªi ce lume venea? Îi chemaþi dumneavoastrã?- Vecinii, pã sigur... Pe cine chemi – vine. ªî

mânãncã cu lingura, dîn farfurie, pune corastrã ge-aia.Pui coleaºa pe masã, mãmãliga cum îi zâceþi, o taie cucuþâtu, pune-n farfurie ºî fiecare mâncã gin farfuria lui.

- ªi-acuma mai face lumea corastrã?- Face, cã numai vecinii aºcia [îºi îndreaptã privirea

spre casa vecinilor] au vaci, alþii p-icea... Nu mãi arenimeni, dar naince aveam ºî noi, ºî toatã casa.

[...]- Dar zara cum se face?- Aduni, maicã, mult lapce. Cã înãince bãceau

bãdâiu. Bãdâiu i-un vas mãi înalt, cam la un metru, ºîîngust, dîn lemn. Ei adunau... intrã cam... cinci-ºasãlitri încheapã-n bãdâi. ªî atuncea iastã mãtcã, avemmãtcã aºa sã zâce, cu care baþi. ª-atâta baþi acolo, pânãiasã untu. ªî când începe sã sã prindã smântâna aiadasupra, atunci îl rãsturnau tot acolo ºî baþi... baþi cuorele pânã sã alege untu geasupra. ªî zama aia ce

Ned

eia

98

rãmãne, zara, îi un fel ge lapce acriºor, un pic mãi gros.Îi fainã aia. O luam nãince când mergeam la fân, lacoasã. Da nu mãi are nimeni.

- Dar pemoicile [femei de etnie cehã din satele delângã Moldova-Nouã – Eibenthal, Bigãr, Ravensca, Gârnic,Sfânta Elena – care sâmbãta vin în oraº cu produselactate – n.n.] mai aduc zarã?

- Ele nu prea. Mãi mult femeile dã pe sace.- Care sate?- Moldoviþa, Cãrbunari. Acolo încã fac. Acuma nu

prea mãi gãsãºci. Nimeni nu mãi face. Fãceam ºî zarã...nu mãi fac nimica, nici nu mãi pot. Ce sã fãcem? Noisâncem bãtrâni, acuº’ trecem în Domnu’...

Fragmente din interviul realizat de Adela Lungu-Schindlerîn 21 aprilie 2013 la Moldova Nouã, cu Alexandra Nistoran (n. 1931,Moldova-Nouã)

Ned

eia

99

Rostul vorbeiRostul vorbeiRostul vorbeiRostul vorbeiRostul vorbei

Nedeia

Cuvintele au ºi ele soarta lor

Pe nedrept atribuit ba lui Ovidiu, ba lui Horaþiu,proverbul latin «Habent sua fata libelli» («cãrþile îºi audestinul lor») aparþine, de fapt, unui gramatic puþincunoscut – Terentianus Maurus. M-am gândit obsesiv laacest adevãr când mi-am dãruit biblioteca Bocºei ºiCaransebeºului. Ce simþãminte am încercat la aceastãrenunþare, la exilul la care le-am «condamnat» nu maispun. Adevãrul este cã le-am hãrãzit o soartã sigurã,ajungând sã aparþinã celor douã instituþii cu tradiþii.Cãrþile pe care le-am scris ( exemplarele mele, cele delingvisticã le-am trimis, prin intermediul unui fost colegde ºcoalã normalã, Societãþii de ªtiinþe Filologice dinRomânia, al cãrei «membru de onoare sunt». Cu acestelungi ºi s-ar pãrea inutile precizãri voi trece la subiectulpe care vreau sã-l enunþ în rândurile încredinþate celorcare au decis sã scoatã o nouã tipãriturã periodicã,NEDEIA, ctitoritã de prof. Gheorghe Þunea, aflatã subconducerea C.J.C.P.C.T. CS. Parafrazând dictonul latinprivitor la soarta cãrþilor, mi-am zis sã scriu despresoarta unor cuvinte. Mai mult ºi pe îndelete am scris înultima mea carte, «Memoria cuvintelor», apãrutã subauspiciile Studioului Regional Radio Reºiþa. La lansarea

Ned

eia

100

acesteia care a avut loc la Librãria «Semn de carte», unconfrate de-al meu, filolog, a comentat sus numita cartelaconic, citind repetat ºi cu subânþelesuri douã dincapitolele cãrþii intitulate succint «Probabil» ºi «Digiaba».Era modul sãu elegant de a se pronunþa despre o cartepe care va fi citit-o probabil ulterior lansãrii, cãci la«Semn de carte» abia o primise. Ingenios, dar ºi insidiosacest mod de a te pronunþa despre o carte, sã spui doar:«Probabil» ... «Digiaba». Precizez pe cât de succint sepoate cã «Probabil» era un exemplu de circulaþie a unuineologism care a pãtruns, nu cred cã a supravieþuit,într-o colectivitate umanã, respectiv un cãtun aparþinãtorlocalitãþii mai cunoscute multora, Dolhasca, unde s-anãscut marele chirurg Constantin Arsenie, Arºinel, cabotincare ciuguleºte un bãnuþ de la firma «Catena», precumºi Arsenie ( ºi mai nu ºtiu cum), cel care slujind laInstituþia SECU, mã avea în primire. Dat fiind importanþaobiectului (?) a ajuns ºi în neºtiuta Poiana, cãtunulnaºterii mele. Unde o mai fi cel care «îmi purta degrijã». Cã a vãzut ºi a cãlcat pe uliþele Poienii ºtiu dela doi unchi care, vizitându-l pe Costache, tatã-meu, l-aavertizat pe acesta cã un ins s-a interesat intens deumila mea persoanã. O întâlnire cu el, dupã Revoluþie,a refuzat-o, dar l-am lãsat în plata Domnului. Sper sã-imeargã afacerile, cãci mulþi au devenit patroni ai multormici intreprinderi.

Celãlalt cuvânt pus – cum am spus – insidiosîn legãturã cu probabil, adicã digeaba, în variantamoldoveneascã a avut o soartã diferitã de limba românã,în limba «maldavineascã». O întâmplare cu haz o povesteaAfilon Laþcu, ambasador al dansurilor bãnãþene. Desprevestitul Afilon a scris o carte cel pomenit cu alãturareacuvintelor probabil ºi digeaba. Întâmplarea nu e cuprinsãîn carte, o ºtiu direct de la Afilon. Echipa lui dedansuri, Ansamblul «Reºiþeana», dupã ce hãlãduise prin

Ned

eia

101

þãri apusene, bucurându-se, printre altele, de franci,mãrci ºi alte monede, au ajuns la Chiºinãu. Aveauruble, dar nu aveau ce face cu ele, cãci erau þinuþi dinscurt. Beau bere în neºtire care era aproape degeaba,adicã pe gratis. La mesele unde se aºezau ca dinîntâmplare se gãsea ºi câte un tânãr care le conturbasubiectele «de pahar». Se bãga – cum se spune - «camusca-n lapte» ºi spunea tam-nesam cam aºa: «La noi,în camunism, bolniþa (spitalul) e digiaba, ºcoala - digiaba».«Da, da a întãrit þâº-pâºul - digiaba». Alte comentariisunt de prisos ºi în legãturã cu digiaba al basarabenilor,ºi cu demersul meu în calitate de autor...

Ce am scris pânã aici este doar o introducerela celelalte colaborãri ale mele la noua publicaþie cãreiaîi urez viaþã lungã ºi cu folos. Eu mã angajez sã scriudespre înnobilarea cuvintelor, semantic vorbind, saudegradarea sensurilor. Totodatã vã voi spune cã multe,nebãnuit de multe cuvinte au cãlãtorit împreunã cuoamenii, cei care le foloseau în diverse direcþii, cã auintrat în limba unor vorbitori ori s-au fixat ca nume alunor localitãþi, nume pe care cercetãtori ruºi sau slavacile-au declarat obscure, ignorând prezenþa pe locurilelor a unor ciobani ardeleni care au ajuns cu turmelelor, aflate în transhumanþã, pânã la poalele Uralilor saucele ale Munþilor Tatra. Dacã ar fi sã mã adresez unorforuri superioare, aº propune sã se decreteze cuvântulbrânzã (branza de fapt) , brand de þarã, cãci ruºii saucehii ºi slovacii, mãcar cã au cuvântul lor originarpentru «brânzã», «brânza de brânzã» se cheamã ºi înlimba lor brândzã sau brânzã. Ruºilor sir «brânzã» nuspune mare lucru, dar dacã zic «brânza» se înþelege cãe vorba de produsul ovin de cea mai bunã calitate. DãDoamne sã trãiesc ºi eu ºi ...cãci am destule subiecte descris. Vã voi spune ce legãturã este între a dezmierdaºi merde al franþujilor, luat din latinã, adicã pe româneºte

Ned

eia

102

ºi fãrã ruºine spus, cãcat în româneºte, ce legãturã esteîntre caraghios ºi turcescul kara gös «ochi negri», de ceorganul genital bãrbãtesc e numit cu un cuvânt deorigine latin, iar cel feminin cu unul de origine slavã.Vã garantez cã mã voi þine de cuvânt ºi nu va fi ...digiaba.

VASILE C. IONIÞÃ

Ned

eia

103

Memoria locurilorMemoria locurilorMemoria locurilorMemoria locurilorMemoria locurilor

Nedeia

Prima monografiedin literatura românã:

„Topografia satului Maidan”de Sofronie Marcu Liuba

(Tipografia Diecezanã Caransebeº,anul 1895)

Date despre autorSofronie Marcu Liuba s-a nãscut la 3 decembrie

1850 în localitatea Maidan (lângã Oraviþa) Caraº-Severin,ca fiu al dascãlului Daniel Marcu Liuba ºi al CarolineiLiuba, nãscutã Popovici. A urmat patru clase primare însatul natal, apoi clasa a V-a ºi a VI-a la ªcoala Germanãdin Oraviþa. Dupã un an de ºcoalã în limba maghiarã laArad, se înscrie ºi urmeazã Preperandia (ªcoalaPedagogicã) din oraºul de pe Mureº. În anul 1868terminã cu brio Preperandia ºi obþine diploma deînvãþãtor.

Consistoriul din Caransebeº l-a numit învãþãtorîn oraºul Biserica Albã. Refuzã acest post pe motiv cãmajoritatea elevilor erau sârbi ºi era obligat sã predeaîn limba sârbã. În paralel, Societatea Cãilor Ferate l-a

Ned

eia

104

numit învãþãtor la ªcoala din Ocna de Fier. Renunþã ºila acest post, cedându-l unui coleg, pe nume Miter, iarel s-a dus în satul natal ca ajutor de învãþãtor, pe lângãtatãl sãu. În 1882, în urma pensionãrii tatãlui sãu, estenumit învãþãtor definitiv. Dãscãleºte pânã în 1905, cândautoritatea maghiarã i-a cerut pensionarea pe motiv cã„nu ºtie ungureºte”. Sofronie Marcu Liuba ºtia perfectungureºte, în realitate el, dascãlul, nu voia sã predea înlimba maghiarã, având o þinutã demnã naþionalistã.

Învãþãtorul Liuba fusese în vremea sa unul dintrecei mai capabili învãþãtori, a introdus în învãþãmântcele mai moderne metode, a înzestrat ºcoala cu cãrþi ºirechizite necesare, organiza ºezãtori literare, iubite deelevi ºi de consãteni, prilej cu care pleda pentru românismºi românitate. Un sprijin real a primit din partea luiAlexandru Filipovici (sârb), notarul comunei, care l-asprijinit cu bani pentru procurarea de cãrþi ºi rechiziteºcolare pentru elevii sãraci.

Sofronie Marcu Liuba i-a crescut pe elevii sãi înspiritul naþional românesc ºi prelegerile sale, în variaocazii, le fãcea doar în limba românã. În anul 1904, uninspector ºcolar maghiar (vizitând ºcoala din Maidan),i-a cerut învãþãtorului Sofronie Marcu Liuba sã examinezeelevii în ungureºte, dascãlul s-a împotrivit, motivându-se:„ªcoala mea este confesionalã, susþinutã de comunitateabisericeascã ortodoxã. Ea îmi cere sã-i învãþ pe copii înlimba lor strãmãºeascã, ca sã înþeleagã tot ce învaþã.Am datoria sã-i învãþ româneºte, iar nu sã-i maghiarizez”.(Aurel Cosma – junior, revista „Luceafãrul”, 1936, Ti-miºoara). Inspectorul maghiar i-a propus pensionarea, cumult mai devreme...

Învãþãtorul Sofronie Marcu Liuba s-a dedicat înorele sale libere cititului ºi scrisului, pânã la moarte(3.10.1929). A colaborat cu articole, studii ºi eseuri, lapublicaþiile vremii: „Foaia Diecezanã”, „Familia”, „Poporul

Ned

eia

105

român” (Caransebeº, Oradea, Budapesta). Cele maiimportante lucrãri ale sale sunt:

- Despre fraþii sau fârtaþii de cruce – serial în „FoaiaDiecezanã” (Caransebeº, 1890-1891);

- Medicina poporalã (descântece ºi leacuri bãbeºti),serial în „Familia”, (1901-1902)

- Balade poporale, poezii ºi anecdote în revista “Fa-milia”, ani de-a rândul;

- Jocurile copilãreºti ºi danþurile poporale, publicatede Grigore G. Tocilescu, în Analele Academiei Române;

- L-a cunoscut pe savantul Bogdan PetriceicuHasdeu, colaborând la întocmirea dicþionarului Ety-mologicum Magnum Romaniae;

- L-a cunoscut îndeaproape pe eruditul cãrãºeandr. Cornel Diaconovici, colaborând cu materiale laîntocmirea celei dintâi Enciclopedii Române;

- L-a cunoscut pe învãþatul Nicolae Densuºianu,colaborând cu materiale la întocmirea ºi editarea lucrãriiIstoria contemporanã.

Revin la lucrarea sa capitalã, Topografia satuluiMaidan, întâia monografie din cultura românã. În con-ceperea acestei monumentale opere (pionerat în culturaromânã) a fost îndrumat ºi sprijinit de academicianulbãnãþean (de la Lipova) dr. Atanasie Marian Marienescu,urmatã (în final) de un studiu, despre celþi ºi numelede localitãþi, al învãþatului lipovean.

Topografia satului Maidan a apãrut în cinci sutede exemplare. Reprezintã o carte rarã, de patrimoniu,puþine biblioteci din Banat se pot lãuda cã o au înevidenþã.

De reþinut, dascãlul Sofronie Marcu Liuba nucunoºtea termenul de „monografie” ºi opera sa are unelescãpãri de ordin tehnic, de concepere. Era un început ºiera normal sã fie aºa.

La finele veacului al XIX-lea ºi începutul veacului

Ned

eia

106

al XX-lea debutase vremea monografiilor, fapt sesizat desavantul Vasile Pârvan. El va întocmi ºi va publicaîntâiul studiu despre modul cum trebuie întocmitã oastfel de lucrare, în revista „Luceafãrul” de la Budapesta.Materialul va fi studiat cu atenþie de dascãli ºi depreoþii de þarã. În literatura românã, ceva mai târziu,va apare o altã lucrare care va folosi termenul de„Monografie”.

NICOLAE DANCIU PETNICEANU

Bibliografie:1. Revista „Luceafãrul” de Aurel Cosma junior, Timiºoara,

1930.2. Revista „Luceafãrul” 1905, de la Budapesta.3. Enciclopedia „Cugetarea” de Lucian Predescu, Bucureºti,

1939/1940.

Ned

eia

107

Raftul cu cãrþiRaftul cu cãrþiRaftul cu cãrþiRaftul cu cãrþiRaftul cu cãrþi

Nedeia

Smaranda Vultur,Francezi în Banat,bãnãþeni în Franþa.Memorie ºi identitate,Editura Marineasa,Timiºoara, 2012.

Cartea SmarandeiVultur Francezi în Banat,bãnãþeni în Franþa se si-tueazã în continuarea unuidrum pe care-l propun ºialte volume semnate saucoordonate de aceeaºi au-toare: Istorie trãitã, istoriepovestitã. Deportarea înBãrãgan, 1951-1956 (1997),Germanii din Banat prinpovestirile lor (2000), Memo-ria salvatã. Evreii din Banat,ieri ºi azi (2002). Numitorulcomun al tuturor acestorstudii e un demers inedit,o istorie povestitã printr-o

serie de puncte de vederepersonale, prin relatareaunor poveºti de viaþã. Istoriaoficialã, consfinþitã printratatele ºtiinþifice e du-blatã de o perspectivãsubiectivã, vie ºi foartedinamicã. Evenimentele sunt

Ned

eia

108

vãzute de cel care participãla ele, de cel care le trãieºteºi le construieºte.

Ca metodã de lucruîn antropologia culturalãautoarea foloseºte inter-viurile de tip istorie oralã.E un alt unghi ce con-tureazã în mod necanonic,relaþiile memorie-istorie,memorie-identitate. Discur-surile memoriei sunt ana-lizate câtã vreme ele pro-pun repere, modele careafirmã ºi reconstituie oidentitate. Cercetãrile s-aufãcut în Banat, în satulTomnatic ºi la Roque-sur-Pernes, în sudul Franþei ºiînsumeazã peste un deceniude observare, participare ºiscriere, etape ale oricãuidemers antroplogic.

Aºadar, ,,Cine suntfrancezii din Banat”?

În secolul al XVIII-lea, Imperiul Habsburgiccolonizeazã câteva sate dinBanat cu francezi alsacieni,loreni ºi luxemburghezi.Datoritã izolãrii, a limbiigermane care era limbaoficialã a imperiului, popu-laþia aceasta, de originefrancezã, se germanizeazã

destul de rapid. Cei maimulþi dintre ei se regãsescîn documentele de la înce-putul secolului al XX-leaca ºvabi vorbi tor i degermanã. Dupã 1945 cer sãse întoarcã în Franþa, pecare o considerã þara lornatalã (deºi nu mai ºtiaulimba francezã). Faptulpoate fi explicat ºi ca oconsecinþã a pericolelor pecare le presupuneau depor-tãrile în URSS ale ger-manilor (francezii din Banaterau asociaþi populaþiei deorigine germanã). Începândcu anii ’50 o micã partedintre aceºtia au fost repri-miþi în Franþa, în apropierede Avignon, în satul LaRoque-sur-Pernes. Aicistrada principalã, cea pecare se aflã Primãria, poartãnumele La Rue du Banat.Dintre cei rãmaºi în þarã,unii sunt deportaþi în Bã-rãgan ºi cunosc soartaºvabilor ºi saºilor din Româ-nia anilor ’50-’60. Identi-tatea coloniºtilor se schimbãaºadar de-a lungul timpului,fiind puternic concuratã decea germanã (e interesantde urmãrit ºirul acestei

Ned

eia

109

schimbãri pornind de lanumele de pe monumentelefunerare). Volumul eviden-þ iazã încercãri le unoroameni ca Emil Botiº, Eti-enne/ªtefan Frecôt, Jean/Hans Lamesfeld de a întãriîn termeni juridici identi-tatea francezã a membriloracestei comunitãþi.

Memoria comunitarãe recuperatã prin prismaHeimat-ului termen ceconfigurazã în imaginarulindividual ºi colectiv ,,lumeade acasã”, locului natal,,,construit prin travaliulunei memorii puse în comunca un fel de centru al lumii,un reper identitar fix, oreferinþã stabilã, în opoziþiecu instabilitatea destinuluisau a împrejurãrilor isto-rice” (p. 169). Pentru ceiintervievaþi Heimat-ul areforme concrete dintre celemai variate (înseamnã ru-gãciunea Tatãl nostru spusãîn limba francezã, poeziiromâneºti pregãtite pentruserbãrile ºcolare, dialectulºvãbesc, reproduceri dupãtripticul lui Jäger, pãpuºaîmbrãcatã în costum ºvãbesc,felul cum îºi aranjeazã

locuinþele, mâncãruri felu-rite specific bãnãþene, darºi ºvãbeºti sau franþuzeºti),înseamnã ºi un tip dementalitate (mitul bunuluicolonist, al eroului civili-zator). La Roque-sur-Pernes,Smaranda Vultur explorea-zã ,,un Banat diferit de celde acasã, ºi totuºi recog-noscibil” (p. 197).

Volumul Francezi înBanat, bãnãþeni în Franþaîncorporeazã interviuri,fotografii emoþionante, docu-mente de arhivã devine omãrturie a ,,Odiseei bãnã-þenilor”, a vitalitãþii ºi aputerii unei comunitãþi dea depãºi obstacolele istoriei.

Adela Lungu-Schindler

Mircea Meilã,Albumul brânduºelor detoamnã

Aceastã carte se citeºtecu sufletul ºi cu ochii scãldaþiîn lacrimi. Eu, cel puþin, aºaam citit-o. Vã spun ºi de ce.În primul rând pentru cãautorul, domnul doctor Mircea

Ned

eia

110

Meilã a scris-o cu o sensibi-litate nebãnuitã pentru un oma cãrui profesie – cardiologia-presupune o anume tãriesufleteascã. Deopotrivã, firulnarativ al cãrþii împleteºte nudoar o succesiune de eve-nimente dintr-o cronicã defamilie dar ºi o istorie trãitãatât de autor cât ºi depersonajele sale. Acei oamenisimpli dupã cum relateazãmedicul Mircea Meilã „su-portau istoria, dupã cum le-afost dat dintotdeauna“ daraveau pe scara valorilor mo-rale prioritãþi ca de pildã„investiþia în învãþãturã carea fost preferatã altor utilizãriale banilor sau acumulãrii deavere“, pe care astãzi, dinpãcate, le regãsim arareori.

Este surpr insã oîntreagã epocã, mai mult curele decât bune, în stilbalzacian, din care au ieºitînvingãtori oamenii de rânddoar prin suferinþã. E evi-dentã ºi acum, din nefericire,pentru acest popor re-semnarea „era mai bine decâtsã ... sau putea fi mai rãudacã ...“ cãci ºi pe atunci caº i acum le i tmot ivu l –mijloacelor/mijloacele de trans-port, „trenurile purtau suferinþaºi speranþele“.

Aceastã carte a fostscrisã „într-o toamnã pevremea brânduºelor târzii“ ºio recomand cu cãldurã pentrucã deºi însumeazã poveºti deviaþã cu multã tristeþe ºidurere, e extrem de sensibilã,se adreseazã „lumii sufletiºtilor“cum spune omul de culturãdin Banatul istoric, Ionel Stoiþºi pentru cã reflectã atât debine realitatea acelor vremuriºi trãirile unor eroi anonimidin rãzboiul celor îndepãrtaþide casele lor, cu siguranþã,peste aceastã carte nu se vaaºterne „liniºtea uitãrii“(Corneliu Coposu).

Medicul Mircea Meilãa scris prin „Albumul brân-duºelor de toamnã“ o istorieîntr-o manierã unicã de dramãromanþatã.

Lecturã plãcutã!

Angelica Herac-Stanciu

P.S. Mircea Meilã esteautorul unor cãrþi de o marevaloare informativã, o binevenitãenciclopedie a Banatului, prinseria DRUMUL APELOR,apãrutã la Editura Tim dinReºiþa.

Ned

eia

111

Cãrþile tradiþiei

¬ Ion Colojoarã –„Legenda dascãluluiDuma“, Oraviþa, 2011

Apãrutã în cadrul Grupuluide Publicaþii „Caraºul“, condus deistoricul Ionel Bota, cartea readuceîn actualitate, de aceastã datã înversuri, crâmpeie din viaþa ºiactivitatea învãþãtorului AdamDuma din Slatina Nera, nimeni altuldecât cunoscutul haiduc AdamNeamþu, cãruia prozatorul DamianIzverniceanu i-a dedicat un romanextrem de popular, la data apariþiei(1921), în rândul cititorilor din ValeaCaraºului dar ºi în întreg Banatulul.

Intrat în legendã datoritãgenerozitãþii cu care-i ajuta pesãrmani ºi pe mulþi nedreptãþiþi aiacelor vremuri, haiducul ºiprincipalii sãi locotenenþi i-aprilejuit condeierului plugar IonColojoarã, din Vrani, sã evoce lamodul baladesc, cu lirism ºisensibilitate, întâmplãri ale cetei,descinderi „ca-n filme“ la marilecase ºi conace boiereºti etc., aºacum au fost ele consemnate încartea prozatorului nãscut înCiclova Montanã. Copertavolumului aparþine lui Ilie DanRaºovan, iar ilustraþiile interioare,pictoriþei Oana Pruneº (Kara),originarã din aceeaºi localitate.

P.S. Amintim cã perioadade haiducie a lui Adam Neamþu

(1848-1876) a constituit sursã deinspiraþie ºi pentru o serie depovestiri, rãmase în manuscris,aparþinând lui George Mihai Braiadin Vrãniuþ, decedat în condiþiimisterioase, în 2012.

¬ Ion Colojoarã –„Memorii – Bãrãgan (iunie,1951– aprilie 1956)“, EdituraBrumar, Timiºoara, 2012,Seria „Condeieri plugari“

Dupã ce a iniþiat, în urmãcu mai mulþi ani, editarea revistei„Vatra Caraºului“ precum ºi un fes-tival anual dedicat „condeierilorplugari“ din Banat, dr. etnolog MariaMândroane, de la Muzeul SatuluiBãnãþean din Timiºoara, a început,prin considerabile eforturi, acþiuneade valorificare a creaþiilor celor maicunoscuþi reprezentanþi ai acestuifenomen.

„Memoriile“ au fostaºternute pe hârtie în perioadaoctombrie 2009-februarie 2010 –deci într-un timp record – ºi armerita o abordare mai aplicatã,þinând cont, pe de-o parte, degravitatea subiectului (deportãriledin anii ’50 în Bãrãgan), ºi pe dealta, de acurateþea rememorãrii,indiscutabilul har de povestitor alautorului ºi, nu în ultimul rând, devaloarea lor de document istoric.Spun „acurateþea rememorãrii“pentru cã prietenul Ion Colojoarã,la cei aproape 81 de ani, are o

Ned

eia

112

memorie ieºitã din comun ºi unformidabil simþ al detaliului.

„Memorii...“ este o cartece se adaugã la altele, scrise peaceastã temã în arealul bãnãþean,din 1990 încoace, din aburul cãroratrebuie sã se nascã un mare semnde avertizare pentru generaþiile cevor conduce România de mâine.

¬ Maria Mândroane,„Descântece“ (vol.I), Editura„Brumar“, Timiºoara, 2011,Seria „Condeieri plugari“

Ca ºi alte volume pe careºi-a pus semnãtura, cartea MarieiMândroane s-a întrupat dintr-omare dragoste faþã de sat. E,într-un fel, o încercare aproapedisperatã de a-i apãra ºi conservavalorile ºi, pânã la urmã, atât demult invocata veºnicie. În fapt,este vorba despre o culegere dedescântece – formã ancestralã demanifestare a spiritualitãþiiautohtone – înregistrate încã înaºezãri arondate zonelor etno-grafice Valea Bârzavei, ValeaBistrei, Valea Caraºului, ValeaAlmãjului, din Caraº-Severin, dinarealele de interferenþã cu Banatul(Huneadoara ºi Arad), precum ºidin localitãþile Bîlciureºti (Dâm-boviþa) ºi Mãcin (Dobrogea).

Chiar dacã în bunã parteºi-au pierdut „vocaþia“ magicã,enigmaticã, rolul benefic sau ma-

lefic în viaþa unor membri dincomunitãþile rurale, descântecelesunt texte, cu schemã epicã destulde bine conturatã, cu sur-prinzãtoare valenþe literare ºipoetice, iar demersul profesoareidin Ciclova Românã (doctor înetnologie) sunt sigur, nu se va opriaici, întrucât cel de-al doilea volumurmeazã sã iasã de sub tipar chiarîn aceste zile.

Nicolae Irimia

Semnalãm volumul realizatde prof. Vasile Pistolea, Sãrbãtorieterne ºi datini la români, apãrutîn ediþia a II-a, la Editura EpiscopieiCaransebeºului, 2013.

Ned

eia

113

¬ Ziua CulturiiNaþionale – 15 ianuarie 2013– a fost marcatã la librãria„Semn de Carte“ din Reºiþa înprezenþa unui public foartenumeros. Publicul a  facutneîncãpãtoare ceainãria ºilibrãria, spre bucuria organi-zatorilor, dovadã cã avem nevoiede culturã ºi cã decizia de adeclara ziua naºterii Poetuluinepereche – Mihai Eminescuca Ziuã a Culturii Naþionale afost una inspiratã. În prezenþainvitaþilor: elevi din clasele aIX-a ºi a XI-a de la  LiceulDiaconovic-Tietz, însoþiþi de

doamnele profesoare AnaKremm ºi Camelia Mladin, aaltor profesori, bibliotecari, poeþi,alþi elevi – iubitori de culturã,au  fost marcaþi cei 163 de anide la naºterea poetului, 130ani de la apariþia Luceafãrului– poem-emblemã al creaþieieminesciene ºi al culturiiromâne prin:

¬  expoziþia realizatã cuvolume de valoare incontestabilãdin colecþia Eminescu aBibliotecii Judeþene „PaulIorgovici” – volume prezentatede bibliotecarul Ion Bujor.

¬ prezentarea, pe sime-

Nedeia

EvenimenteEvenimenteEvenimenteEvenimenteEvenimente

Ned

eia

114

zele librãriei, de cãtre modera-torul întâlnirii, jurnalistul,scr i i torul , eminescologulGheorghe Jurma, editor, direc-tor al editurii TIM din Reºiþa,a Colecþiei „Eminescu“ ºi pre-zentarea celui de-al 13-lea volumal colecþiei, cel semnat deGabriela ªerban: Mihai Eminescuîn fondurile Bibliotecii Orã-ºeneºti din Bocºa. GheorgheJurma ºi-a exprima credinþa cãprin întreaga Colecþie Eminescua Editurii Tim ºi îndeosebi princartea despre biblioteca bocºeanãse deschide un proiect careurmãreºte patrimoniul culturalnaþional. Opera lui Eminescuºi toate comentariile ºi refe-rinþele despre viaþa ºi operapoetului sunt un patrimoniu,deopotrivã imaterial ºi mate-rial. Trebuie sã ºtim ce cãrþieminesciene existã în bibliote-cile noastre ºi astfel sãcunoaºtem patrimoniul culturalnaþional ºi sub acest aspect, alcãrþilor ca obiecte, ca produsetipografice de o anumitã valoare.

¬ lansarea volumuluiMihai Eminescu în fondurileBibliotecii Orãºeneºti din Bocºasemnat Gabriela ªerban, ma-nager al Instituþiei, vicepreºe-dinte al ANBPR filiala Caraº-Severin, prefaþator ºi coor-donator al unor volume apãrutesub egida bibliotecii bocºene,realizator de lucrãri de specia-

litate: monografia 50 de ani debibliotecã publicã la Bocºa (2003),Bibliografia revistei «Bocºaculturalã» 2000-2009 (2009),Mihail Gaºpar ºi Nicolae Iorga înfondurile bibliotecii «TataOancea» din Bocºa (2011), omde culturã cuprins în volumelePortretul unei doamne de TitusCriºciu (2003), Bibliologi români:dicþionar de Gh. Buluþã, EmilVasilescu ºi Victor Petrescu(2011) ºi Cãrãºeni de neuitat vol.XIV de Petru Ciurea ºiConstantin Falcã (2012). Mulþu-mind editorului GheorgheJurma pentru sprijinul acordat,Gabriela ªerban a subliniat:„Deºi fondul Eminescu al Biblio-tecii «Tata Oancea» deþine doarpuþin peste 500 de titluri, totuºi,între acestea, se aflã câtevaediþii valoroase pentru oricebibliofil, eminescolog sau simplucititor“;

¬ recital de poezie dincreaþia proprie a poeþilorreºiþeni Alexandra Gorghiu,Gheorge Zincescu ºi CostelStancu;

¬ recital susþinut detânãrul pianist Adrian Diaco-nescu (14 ani), clasa prof. LuciaGhilea, care a încãlzit atmosferacu piese bine alese ºi executate.

Aceasta a fost seara de15 ianuarie 2013 la librãria„Semn de Carte“, în arome deceai ºi cafea etiopianã proaspãt

Ned

eia

115

prãjitã, între iubitori de culturã– nu puþini la numãr – semncã avem nevoie de repere, lacelebrarea a 130 de ani de laapariþia „Luceafãrului” la ani-versarea celor 163 de ani de lanaºterea lui Mihai Eminescu,„omul deplin al culturii române”definit astfel de ConstantinNoica, searã a unei zile de-venite, în mod fericit, ZiuaCulturii Naþionale.

Camelia Duca

¬ În amintirea luiVELIªCU BOLDEA. În 21ºi 22 februarie 2013 la Reºiþaºi Armeniº s-a derulatFestivalul folcloric «VeliºcuBoldea», ediþia a VI-a. În 21februarie 2013, la sediulCJCPCT CS, a avut locsimpozionul „Amintiri ºiîntâmplãri cu Veliºcu Boldea“.Au participat oameni deculturã, cei care au colaboratcu Veliºcu Boldea ºi au vorbit:Gheorghe Þunea ºi MarianaDãnescu (gazdele manifes-tãrii), Vasile Mircea Zaberca,Iacob Roman, Dana Bãlã-nescu, Mihai Todor, ªtefanIsac, Camelia Duca, HoraþiuVornica, Nicolae Vlãdulescuº.a. Vorbitorii au prezentatdiferite faþete ale personalitãþii

lui V. Boldea ºi felul în carea condus instituþiile de culturãsau a sprijinit folclorul ºi viaþaartisticã a judeþului.

Partea artisticã amanifestãrii s-a derulat înlocalitatea Armeniº la CasaCulturalã începând cu orele17, unde, dupã deschidereaoficialã, a fost prezentat unspectacol de cântece ºi dansurisusþinut de Ansamblurile:„Semenicul“ ºi „Reºiþeana“ dinReºiþa, „Florile Semenicului“din Bolvaºniþa ºi „Arme-niºana“ din Armeniº.

Evenimentele au fostrelatate în presa localã, întresemnatari fiind solistul ªtefanIsac, cel care deþine ºi o

Ned

eia

116

rubricã dedicatã folclorului ºivieþii culturale în ziarul „7zile“ de la Caransebeº.

Gheorghe Þunea

Mare bal, mare!

Sâmbãtã, 2 martie 2013de la orele 19.00 sala CãminuluiCultural Armeniº a devenitneîncãpãtoare cu ocazia desfãºu-rãrii celei de-a 26-a ediþii aFestivalului Portului popular„Balul Izmenelor”.

Manifestarea a debutatcu un scurt program artistic alformaþiilor artistice ale Cãmi-nului Cultural.

Acest program a cuprinsdouã suite de dansuri popularede pe Valea Timiºului în

executarea Formaþiei de dansuri- copiii Cãminului Cultural Sat-Bãtrân, urmatã de o suitã dedansuri populare din zonamontanã a Banatului în inter-pretarea Formaþiei de dansuria Secþiei externe Armeniº aªcolii Populare de Arte ºiMeserii „Ion Românu“ – Reºiþa,apoi Ansamblul „Armeniºana“reunit cu Formaþia de dansuriTineret a Cãminului CulturalSat-Bãtrân au interpretat treisuite de dansuri din zona demunte a Banatului.

Soliºtii instrumentiºtiSandu Simion Cãtãlin – latrompetã ºi Sandu Ioan Floreala saxofon au completat inter-valul dintre suitele de dansuri.

Spectacolul s-a încheiatcu o suitã de jocuri popularedin Maramureº-Oaº în inter-

Ned

eia

117

pretarea Ansamblului Arme-niºana. Coregrafia spectacoluluia fost semnatã de directorulCãminului Cultural, DumitruDragomir.

Balul propriu-zis a în-ceput prin jocul folcloriºtilorunde au fost prinºi în jocaproximativ 90 de dansatori.Jocurile urmãtoare au fost celepurtate de cãtre primarul ºiviceprimarul comunei respectivd-nul Vela Petru ºi Vela Ioan-Cristian.

În aceastã frumoasãsearã participanþii au fost înjur de 600 persoane.

În continuare toatãlumea s-a distrat pânã în jurulorei 04,00 dimineaþã.

Muzica a fost asiguratãde cãtre solistele vocale VanesaJarja ºi Mihaela Petroviciacompaniate de formaþiacondusã de Marian Jarja.

ªi în acest an au fostconfecþionate câteva sute decostume populare.

La urmãtoarea ediþiesperãm la mai multe!!!

Sã fie într-un ceas bun!Dumitru Dragomir

director, Cãmin CulturalArmeniº

¬ Localitatea Petnic,conform tradiþiei, a fost însãrbãtoare în 23 martie 2013adunându-ºi fiii în cadrulSimpozionului „Oameni deseamã din Craina Bã-nãþeanã, din Banatul Mon-tan» aflat la cea de-a XXII-a ediþie.

Organizatorii – CentrulJudeþean pentru Conservarea

ºi Promovarea Culturii Tra-diþ ionale Caraº-Severin,Primãria Iablaniþa ºi FundaþiaCulturalã „Craina Bãnãþeanã“s-au bucurat ºi la aceastãediþie de o prezenþã nu-meroasã din rândul societãþiicivile ºi personalitãþilorculturale care au prezentatcomunicãri despre valorileCrainei bãnãþene ºi BanatuluiMontan.

Ned

eia

118

Avatarurile unuiproiect

Începând cu anul 2012Centrul Judeþean pentru Con-servarea ºi Promovarea CulturiiTradiþionale Caraº-Severin ºiLiceul Teoretic ,,Mircea Eliade”din Reºiþa au încheiat un par-teneriat menit sã readucã înprim-plan prin activitãþile lui,tradiþiile specifice Banatului.Unul din scopurile principaleale proiectului este sã deschidãcalea elevilor spre cercetare ºiprezentare a rezultatelor munciilor.

Miercuri, 15 februarie,2012, ora 11.00, în AmfiteatrulLicelui Teoretic ,,Mircea Eliade”din Reºiþa a avut a avut locîntâlnirea pe tema: Carna-valurile populare de LãsataSecului în Banatul Montan.Obiceiul, specific Banatului demunte, a fost descris de cãtreelevii care l-au observat, de-alungul timpului, direct, pe teren,în mai multe localitãþi. De uninteres aparte s-a bucuratprezentarea foarte personalã ºidocumentatã a elevei DaianaMãnescu din clasa a XI-a(ªtiinþele naturii) care a vorbitdespre confecþionarea mãºtilorde la Cãrbunari, deosebit deactuale ºi azi. În a doua partea întâlnirii au fost proiectate

câteva fragmente de filmetnografic cu ,,Fãºancul” de laMoldova-Nouã, Cãrbunari ºiSlatina Timiº. Prin aceastãacþiune s-a dorit evidenþiereaunui obicei specific zonei carese reinventeazã an de an,pãstrând caracteristicile esenþialeale carnavalului dintotdeauna.

Miercuri, 14 martie2012, a avut loc activitatea Obi-ceiuri ºi tradiþii de primã-varã. Programul manifestãriia cuprins prezentarea ºtiinþificãa temei de cãtre elevii clasei aXI-a A a liceului gazdã. Aufost trecute în revistã obiceiuriºi tradiþii ca: Mãrþiºorul, zileleBabelor, Mucenicii, Buna Vestire(sau Blagoveºtenia), SfântulGheorghe. Invitatul special,Mihai T. Ioan, cunoscut prezen-tator de la TVR Timiºoara ºiTVR 3, a asigurat vizionareaunui material etnografic despre

Daiana Mãnescu vorbinddespre mãºtile fãcute la

Cãrbunari

Ned

eia

119

mucenici, aliment cu caracterritualic ce se consumã pe datade 9 martie. Mihai T. Ioan(care s-a prezentat tuturor caUica Mihai) a venit însoþit de,,doamna Ana” ºi au împãrþitvin ºi mucenici tuturor celor70 de spectatori prezenþi înAmfiteatrul Liceului Teoretic,,Mircea Eliade” din Reºiþa.

Anticipând sãrbãtoareapopularã a Sânzienelor, pedata de 13 iunie 2012, Am-fiteatrul Liceului Teoretic,,Mircea Eliade” din Reºiþa afost locul unei noi întâlniri,cea de-a treia, în cadrulproiectului Culturã ºi civilizaþieîn spaþiul românesc. Invitatulspecial al evenimentului a fostdoamna prof. univ. dr. OtiliaHedeºan, prorector al Uni-versitãþii de Vest din Timiºoara,cunoscut etnolog ºi folclorist.

Momentul care a con-centrat atenþia l-a constituitexpunerea despre Sânzienefãcutã de cãtre invitatã care aînceput prin a spune cã unliceu ce poartã numele luiMircea Eliade e cu siguranþãspaþiul cel mai potrivit pentrua vorbi despre credinþelepopulare de Sânziene. Prezen-tãrii fãcutã de doamna prof. dr.Otilia Hedeºan acestei tradiþiifoarte vii în Banatul contem-poran, i-au urmat douã inter-venþii aparþinând elevilor reºi-

þeni care mai întâi au punctatpracticile sãrbãtoreºti care sepãstreazã în cîteva sate dinBanat, iar un alt moment afost despre ecoul Sânzienelorîn literaturã, aºa cum apare laCantemir, Sadoveanu sau Eliade.

Obiceiurile ºi tradiþiilede iarnã au fost subiectulurmãtoarei întâlniri, din datade 5 decembrie, 2012. Eleviiclasei a X-a A au vorbit despretimpul sãrbãtoresc specific alzilelor de iarnã. Ignatul, AjunulCrãciunului, Crãciunul, Sfântulªtefan, Anul Nou, Boboteaza,Ziua Ursului au fost amintitefiecare prin practicile lorritualice specifice. Invitateleacestei mese rotunde au fostdoamnele prof. Mihaela Urdeººi prof. Oana Bubã de la LiceulTeoretic „Hercules”, BãileHerculane, care le-au vorbitcelor prezenþi despre câtevacolinde specifice zonei Herculane.

Apropierea sãrbãtoriiCrãciunului ne-a mobilizat pentrupregãtirea unei piese de teatru,,poporal”, Vicleimul (adaptarede Marius Tudor dupã piesa cuacelaºi nume a lui Anton Pann).Echipa de elevi ai LiceuluiTeoretic ,,Mircea Eliade”,coordonaþi de Marius Tudor, actorla Teatrul de Vest din Reºiþa, afost compusã din: Teia Arbãnaº,Romina Cadar, Emanuel Cocârlã,Dorian Dinu, Alexandra Glãvan,

Ned

eia

120

Gabriel Jurma, AlexandruMãcincã, Daniel Radu, LorenaStanciu ºi Georgiana Urdã. Deasemenea am primit ajutorulRamonei Rus (absolventã aLiceului de Artã ,,Sabin Pãuþa”),care a interpretat câteva frag-mente muzicale cuprinse încadrul piesei. Piesa a fostconceputã pentru a fi jucatã pe14 decembrie, 2012, la Sala,,Lira” a Liceului de Artã ,,SabinPãuþa” din Reºiþa. La doar 15minute înainte de repetiþia finalão parte din plafonul sãlii a cedatsub presiunea zãpezii ºi s-adãrâmat peste scaunele din salã.Spectacolul a fost reprogramatºi jucat pe 17 decembrie în sala,,Jean Monet” a Liceului Teoretic

,,Diaconovici-Tietz” din Reºiþa ºiîn 19 decembrie în AmfiteatrulLiceului Teoretic ,,MirceaEliade”. Deplasarea la BãileHerculane nu s-a mai fãcut totdin pricina zãpezii abundente,dar echipa s-a consolat cuîntâlnirile de la Pizzeria 2 Goºi Cofetãria Mihandra, sponsoriai activitãþii.

1 Martie 2013 ne-aadunat la librãria „Semn deCarte“ din Reºiþa pe toþi: elevi,profesori, iubitori ai tradiþiilorromâneºti. Am vorbit despremãrþiºor ºi actualitatea luipentru noi. Mãrþiºorul s-aîndepãrtat azi de funcþia luiritualicã, dar reprezintã unsimbol al primãveri i , al

Stânga: Teia Arbãnaº, în rolulmagului din piesa Vicleimul;dreapta: Gabriel Jurma, în rolul ostaºului, din aceeaºi piesã

Ned

eia

121

optimismului. Iniþiativa acesteiîntâlniri aparþine doamnei pro-fesor Augusta Roman careconfecþioneazã de ºapte animãrþiºoare împreunã cu eleviivoluntari ai Colegiului Tehnicdin Reºiþa. Pandantivele realizatecu îndemânare au fost comer-cializate, iar banii obþinuþi folosiþiîn scopuri caritabile. Întâlniriinoastre i s-au alãturat ºi eleviai Liceului Teoretic ,,TraianDoda” din Caransebeº precumºi Biblioteca Judeþeanã ,,PaulIorgovici”. Librãria ,,Semn decarte” s-a dovedit neîncãpãtoarepentru numãrul mare departicipanþi. Am vorbit despretradiþiile de Mãrþiºor (eleviiLiceului Teoretic ,,MirceaEliade”), despre confecþionareamãrþiºoarelor ºi bucuria de a ledãrui (elevii de la Colegiul TehnicReºiþa) ºi despre mãrþiºor întreprezent ºi trecut (prof. dr. MariaFrenþiu - Liceul Teoretic ,,TraianDoda” din Caransebeº). Unmoment muzical inedit a fostsusþinut de un duo format ad-hoc: Miruna Iova (Liceul Teoretic,,Traian Doda”- Caransebeº) –voce, chitarã ºi Alexandru Radu(Liceul Teoretic ,,Mircea Eliade”Reºiþa) – chitarã.

Întâlnirea cu ,,Almã-jana” a avut loc în AmfiteatrulLiceului Teoretic ,,MirceaEliade” din Reºiþa pe data de27 martie, 2013, la ora 17.00.

Din programul întâlnirii citãm:Istoria ºi programul unei revisteculturale a Banatului Montan,(,,Almãjana”, redactor-ºef, prof.Iosif Bãcilã), prezentãri ºi lansãride carte (Religie ºi dezvoltare înMunþii Banatului de LazãrAnton, Cultivarea limbii românede Florina Maria Bãcilã,Revelaþii elective de IleanaCraºovan, Mitropolitul Vasile alBanatului de Petricã Zamela,Rãspântii peste veacuri de IosifBãcilã), momente artistice,dialoguri, autografe. Eleveleclasei a XII-a de la liceulreºiþean au recitat poezii îngrai, iar doctoranda Maria Vâtcãa interpretat cântece compusede muzicologul Rodica Giurgiupe versuri de Iosif Bãcilã.

Pe data de 30 martie2013 o delegaþie de la LiceulTeoretic ,,Mircea Eliade” dinReºiþa a participat la cea de-aXIV-a ediþie a concursului derecitatori ,,Buna Vestire” dela Uzdin, Banatul Sârbesc,organizat de Societatea literar-artisticã ,,Tibiscus”. Ele auconcurat la douã secþiuni: poezieîn grai bãnãþean (unde au recitatºi din propriile lor creaþii) ºipoezie în limba românã literarã.În urma participarii, elevele dinclasa a XII-a C au fost rãsplãtitecu o menþiune (MãnescuDaiana), douã premii III (MogaGiorgiana, Doroº Romina

Ned

eia

122

¬ Festivalul – ConcursNaþional „LUÞà IOVIÞÔpentru soliºti vocali ºi instru-mentiºti, de la Caransebeº, esteo expresie a dragostei ºi preþuiriifaþã de patrimoniul muzical dinBanat ºi din þarã, constituind omodalitate constantã de desco-perire ºi afirmare a talentelorinterpretative din România.

Soliºtii vocali ºi instru-mentiºti dornici de afirmare auavut posibilitatea sã participe,în zilele de 19-20 aprilie 2013,la Concursul Naþional deinterpretare vocalã ºi instru-mentalã „Luþã Ioviþã“, ediþia aXIV-a la Caransebeº. Orga-nizatorii, Primãria ºi ConsiliulLocal Caransebeº, CasaMunicipalã de Culturã „GeorgeSuru” Caransebeº au dat eve-nimentului importanþa bine-

Gianina) ºi un premiu II (ªuºarãVioleta Romina).

Ion Bocancea, interpretulpersonajului Nicã din filmulAmintiri din copilãrie (filmregizat în 1964 de cãtreElisabeta Bostan, dupã carteaomonimã a lui Ion Creangã), afost printre elevii cicluluigimnazial de la Liceul Teoretic,,Mircea Eliade” în ziua demiercuri, 24 aprilie 2013.,,Domnul Nicã” cum i-au spuscopiii, a rãspuns lungului ºir deîntrebãri lansat din public ºi apromis cã mai vine ºi la anul,fiindcã, limitat de timp, nu aajuns sã le rãspundã tuturor.Astfel am aflat cu toþii cum afost selectat pentru rol, cums-au fãcut unele scene, ce afost mai dificil în unicul rol pecare Ion Bocancea l-a avutîntr-un film. Totul a fost perceputatunci ca un joc, fiindcã

nãzdrãvãniile lui Nicã au venitca o continuare a nãzbâtiilor pecare Ionicã, aºa cum i se ziceaactorului, le fãcea oricum zilnic.Azi Ion Bocancea, moldovean laorigine, locuieºte la Bozovici, înValea Almãjului. Criticul literarGheorghe Jurma, invitat ºi ella eveniment, a completat cãAmintirile… e o carte ce seciteºte pe douã niveluri, de cãtrecopii pe de o parte, dar cu oaltã savoare de cãtre omul adult.

Adela Lungu-Schindler

Ned

eia

123

¬ VIRTUOZII SEME-NICULUI. În data de 5 aprilie2013 începând cu ora 19, laCinematograful „Dacia“ dinReºiþa a avut loc un spectacolmuzical-coregrafic care aaniversat cei 7 ani deexistenþã ai Orchestre iProfes ioniste „Virtuozi iSemenicului“. Spectacolul afost susþinut de Ansamblul decântece ºi dansuri „Semenicul“ºi soliºtii vocali: GiorgianaViþa, Ramona Viþa, TitianPuichiþã, Mirabela Delia,Felicia Stoian, Maria Coman,Doriana Talpeº, CarmenBiruescu ºi Maria Garaº.

În coregrafia lui NistorGhimboaºã ºi sub baghetadirijoralã a lui Petricã Viþa ºicu aceastã ocazie muzica ºidansul popular bãnãþean aufost promovate impunându-seautenticul tradiþional ºicontemporan.

¬ Aniversarea a 7 anide existenþã a OrchestreiProfes ioniste „Virtuozi iSemenicului“ a prilejuit un

¬ Valea Caraºului afost în sãrbãtoare în data de24 mai când pe uliþele localitãþiiGreoni a rãsunat cântecul defanfarã ºi au dat culoare deopo-trivã manifestãrii parada portu-

meritatã ºi au creat cadrulpropice desfãºurãrii efective,acompaniamentul fiind asiguratde renumita Orchestrã dinþinutul gugulanilor, „DoinaBanatului“.

Concert de caritate

spectacol de caritate intitulat„Cânt din suflet pentru suflet“.

Au fost prezenþi înrecital atât interpreþi demuzicã popularã din Caraºcât ºi din judeþul Timiº.

Beneficiarii acestuispectacol au fost copiii de laCentru l de Plasament„Speranþa“ din Reºiþa care învacanþa de Paºti au fost înexcursii tematice la lãcaºelede cult din Caraº-Severin.

Ned

eia

124

¬ Sâmbãtã, 16 martie2013, a avut loc la Sala „Lira”a Liceului de Arte „Sabin Pãuþa”Reºiþa ediþia a XII-a a Festi-valului Coral Judeþean „LiaPonoran”. Organizat de ªcoala7 Reºiþa în parteneriat cuInspectoratul ªcolar JudeþeanCaraº-Severin, Casa Corpului Di-dactic Caraº-Severin, CentrulJudeþean pentru Conservareaºi Promovarea Culturii Tra-diþionale Caraº-Severin, Festi-valul se încadreazã în programulde activitãþi al Seminarului„Didactica Internaþional”-„Didactica Disciplinelor”, fiindinclus în Calendarul ActivitãþilorEducative Judeþene avizat deISJ Caraº-Severin.

Începând cu ora 10, pescena Sãlii Lira au evoluatformaþii corale ºi grupuri vocalede la ºcoli din Reºiþa, Oraviþa,Ticvaniu Mare, înscrise în fes-

tival. În deschiderea festivaluluia avut loc un recital al Coralei„Lira 2010” (fosta coralã „LiaPonoran”), dirijatã de prof.Nicoleta Garoiu. Au urcat pescenã:

Corul „NIHIL SINEDEO” al Liceului Teologic Bap-tist Reºiþa - prof. ConstantinSamuel, prof. Cornel Todea;Grupul coral cameral „AR-MONIA” al ªcolii Gimnaziale„Romul Ladea” Oraviþa  -  prof. Rodica Ogrin; Grupul vocal„VOCI DE PRIMÃVARÔ alciclului primar de la ªcoalaGimnazialã Nr. 7 Reºiþa -prof.Marinica Potocean; Grup vo-cal al clasei I A de la ªoalaGimnazialã Nr. 7 Reºiþa  - prof. Adriana Ponoran, prof.Cristina Ardeleanu; Grupulvocal „MENESTRELUL” alPalatului Copiilor  Reºiþa -prof.Adriana Ponoran; Grupul vo-cal „MUSIC-ART” a lLiceului de Arte „Sabin Pãuþa”Reº i þa  - prof . EmanuelaMoldovan, prof. NiculinaBobescu; Grupul vocal „VOCICÃRêENE” de la ªcoalaGimnazialã „Iuliu Birou”Ticvaniu Mare - prof. CuºuAdrian, prof. Ciprian Chiriac;Corul „STELUÞE” al ªcoliiGimnaziale Nr. 2 Reºiþa-  prof.Mariana Brebenariu

Andra Kradyel din cls.a III-a A a prezentat programul

lui popular, cântecul ºi joculbãnãþean.

Ediþia a XII-a a SãrbãtoriiVãii Caraºului s-a bucurat departicipare internaþionalã prinFanfara „Eminescu“ din Coºtei-Serbia dar au încântat publiculºi ansambluri din localitãþilevecine ºi din Reºiþa. Spectacolula fost presãrat ºi de recitalulunor interpreþi cu renume dinBanatul Montan.

Ned

eia

125

festivalului. Fiecare grup vocala primit din partea organi-zatorilor o diplomã de participareºi un trofeu al festivalului.

Manifestarea a continuatcu Dezbaterea judeþeanã„Promovarea muzicii prinparteneriat educaþional”, care s-aderulat la ºcoala organizatoare.

Comisia de implemen-tare a proiectului este compusãdin prof. Cristiana Schmaler,prof. Ileana Pomoja, prof.Cristina Adeleanu de la ªcoala7 Reºiþa , prof . MarianaBrebenariu de la ªcoala 2 Reºiþa.

¬ FESTIVALULINTERNAÞIONAL ALCORURILOR PENTRUCOPII ªI TINERI „TI-MOTEI POPOVICI“ aavut loc în data de 1mai 2013 în sala defestivitãþi a EpiscopieiCaransebeº. Ediþia cunumãrul 27 a fostcuprinsã în cadrul uneimanifestãri mai amplederulate sub genericul„Zi le le credinþei º iculturii în Caraº-Severin“. Înorganizarea acþiunii s-au maiimplicat ºi Primãria municipiuluiCaransebeº precum ºi Casa deCul turã „George Suru“Caransebeº.

Aspect de la Festivalul„Timotei Popovici“

Festivalul „TimoteiPopovici“ este un festival cutradiþie fiind primul festival coralpentru copii ºi tineret din þarã.A debutat în comuna Marga în1982 iar din 1995 a fosttransferat la Caransebeº undeEpiscopia ºi Casa de Culturãs-au ocupat îndeaproape deorganizarea lui.

Iniþiat ºi susþinut de-alungul anilor de prof. univ.Dumitru Jompan, Festivalul ºi-apropus ºi a reuºit ca dealtfel ºiîn cadrul ediþiilor precedentesã promoveze muzica religioasãºi sã cinsteascã memoriamarelui compozitor bãnãþeanTimotei Popovici.

Ned

eia

126

1. SEMENICUL – CentrulJudeþean pentru Conservareaº i Promovarea Cultur i iTradiþionale Caraº-Severin2. REªIÞEANA – ªcoalaPopularã de Arte ºi Meserii„Ion Românu” Reºiþa3. ARMENIªANA – CasaCulturalã Armeniº4 . CUNUNIÞA – CasaCulturalã Bãnia5. FANFARA din Bãnia –Casa Culturalã Bãnia6. FANFARA DE COPII dinBãnia – Casa Culturalã Bãnia

7 . FLORILE SEMENI-CULUI – Casa Culturalã Bol-vaºniþa8. HORA CARAªULUI –Casa de Culturã Oraviþa9. RÃCêDIANA – Casa deCulturã Rãcãºdia, Casa deCulturã Oraviþa10. MLÃDIÞE BÃNÃÞENE- ªcoala Gimnazialã „PetruOallde” Forotic11. DATINA – Inspectoratulªcolar Caraº-Severin12. BOCªANA – Casa deCulturã Bocºa

¬ ALAIUL PRIMÃVERII. O adevãratã sãrbãtoare afolclorului cãrãºean – Alaiul Primãverii – s-a derulatsâmbãtã, 27 aprilie 2013, la Reºiþa, cu participarea anumeroase formaþii ºi ansambluri folclorice din judeþ:

Ned

eia

127

13. VERMEªANA – CasaCulturalã Vermeº14 . BOEMIA – CasaCulturalã Gârnic15. ENZIAN – ForumulDemocrat German – Reºiþa16. SOKO – ªcoala Generalã„Sf. Sava” Socol17. URªII – Casa CulturalãCiclova Românã18. CÃLUªARII – CasaCulturalã Soceni19 . MLÃDIÞE FÂRLIU-GENE – ªcoala GeneralãFârliug20. BÂRZAVA – PrimãriaReºiþa21. FANFARA PRIMÃRIEIREªIÞA – Reºiþa22 . BERBECII – CasaCulturalã Slatina Timiº23. IEDERA – Casa deCulturã Oþelu Roºu24. GUGULANA – LiceulIndustrial Oþelu Roºu25. CIOBÃNAªUL – CasaCulturalã Bãuþar

26. ANSAMBLUL FOLCLO-RIC din TÂRNOVA – ªcoalaGeneralã Târnova27. FANFARA din Lãpuº-nicu Mare28. DOINA BANATULUI –Casa de Culturã „GeorgeSuru” – Caransebeº29 . SÃCANA – CasaCulturalã Sacu30. FANFARA BANATULMONTAN – Liceul de Arte„Sabin Pãuþa” – Reºiþa,

Organizatorii – Con-siliul Judeþean Caraº-Severinºi Centrul Judeþean pentruConservarea ºi PromovareaCulturii Tradiþionale Caraº-Severin – au reuºit ºi în acestan sã adune ºi la ediþia cunumãrul 32/XXXII repre-zentanþi din toate vãileetnofolclorice ale judeþuluipentru a prezenta publiculuifrumuseþea comorilor satuluitradiþional bãnãþean.

Ned

eia

Ned

eia

128

¬ Sfânta sãrbãtoare aÎmpãraþilor Constantin ºiElena a prilejuit întâlnirea a 7coruri (Corul „INVIEREA DOM-NULUI” al Catedralei „ÎnviereaDomnului” – Caransebeº, dirijor:preot Gheorghe Tistu, Corul„GHEORGHE DOBREAN” alCatedralei „Sf. Gheorghe”Caransebeº, dirijor: prof. MariaPoneþki, Corala „ANASTASIS”a Bisericii Ortodoxe Bozovici,dirijor: prof. Claudia Cherescu,Corul „FRANZ STURMER” alForumului Democrat German-Reºiþa, dirijor: prof. ElenaCozâltea, Corala „ARMONIA”a Bisericii Ortodoxe Bocºa -dirijor: preot Silviu Ferciug,Corul Catedralei „Schimbareala Faþã” Reºiþa - dirijor: prof.Ani þa Strâmbu, Corul„TIBISCUM” al Facultãþii deTeologie – Caransebeº, dirijor:preot Gheorghe Tistu) în cadrulFestivalului de MuzicãReligioasã „Ion Românu“,ediþia a XV-a.

Catedrala „Schimbareala faþã“ din Reºiþa a gãzduit cubucurie aceastã manifestareînchinatã atât muzicii religioasecât mai ales celui omagiat,marele dirijor de cor alBanatului secolului XX, IonRomânu.

¬ Dintre manifes-tãrile lunii iunie:

Întâ ln ire cu f i i isatului – iunie/Rusalii – 23iunie 2013, Lãpuºnicu Mare

- Întâlnire cu fiiisatului – 29-30 iunie 2013,Poiana (Buchin)

- Întâlnire cu fiiisatului – 29-30 iunie 2013,Câlnic (Reºiþa)

- Manifestãri com-plexe cu ocazia „SerbãrilorReºiþei“ - 29-30 iunie 2013,Reºiþa

Afiº al manifestãrii dedicatememoriei violonistului ºi

dirijorului Iancu Laurenþiu

Ned

eia

129

¬ ªcoala Gimnazialã Mãru a orgnizat, în data de28.04.2013, FESTIVALUL „DOINA BISTREI”, ediþia a III-a.Acest proiect a fost iniþiat plecând de la dorinþa de a cultiva ºia dezvolta la elevi dragostea faþã de locul natal, faþã de obiceiurileºi tradiþiile strãmoºilor noºtri.

- Cursuri de core-grafie – 12-14 iunie 2013,Bozovici

- Manifestãri com-plexe cu ocazia „SerbãrilorTopleþului“ - 23 iunie 2013,Topleþ

¬ AURELIA FÃTURÃDUÞU, interpreta bocºanãcãreia i s-a acordat în 1964titlul de artist emerit pentrumerite deosebite în activitateadesfãºuratã, este omagiatã înoraºul natal în perioada 20-21iunie 2013.

F e s t i v a l u l - c on cu r sNaþional de Folclor Aurelia FãtuRãduþu, ediþia XX, închinatmemoriei artistei, oferã ºansatuturor tinerilor cu vârstacuprinsã între 16-35 de ani sã-ºipunã în valoare talentul în ceeace priveºte muzica popularã.

Nopþile de Sân-ziene - o iniþiativã privatã,la Marga, prilejuieºte, în 24iunie, lansarea unor cãrþidedicate evenimentului.

Ned

eia

130

¬ DIN CALENDARULCULTURAL 2013

22 feb. 2013. Expoziþiade fotografie veche, muzeul dinªopotu Vechi. Au fost expusepeste 120 fotografii din perioadainterbelicã reflectând ocupaþiilealmãjenilor sau momente dinviaþa acestora: naºtere, nuntã,moarte. Fotografiile fac partedin colecþia Gh. Rancu Bodrog.

16 martie 2013 Sãrbã-toarea muzeelor sãteºti, Dal-boºeþ. Au participat peste 23de muzee sãteºti, muzee ºcolaresau colecþii particulare dinSerbia º i România . DinVoivodina au fost prezenþioaspeþii din Uzdin, iar din Valea

Timocului din Kladusnita,Kladova ºi Brestovat.

30 martie 2013 Festiva-lul de poezie Buna Vestire,Uzdin, Serbia

22 aprilie ºi 10 mai2013 Simpozionul InternaþionalOameni de seamã ai Banatului.În acest an a fost organizat laUzdin, Serbia ºi la Timiºoarala Universitatea „Ioan Slavici“.

11 mai 2013 Intâlnire cumonografiºtii satelor bãnãþene,la Muzeul satului bãnãþean dinTimiºoara

25 mai 2013 Comemo-rarea a 50 de ani dela moartealui Ion Luca Bãnãþeanu, laBozovici.

Corespondenþele se trimit pe adresa revistei, la CentrulJudeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii

Tradiþionale Caraº-Severin, Reºiþa, Str. Fãgãraºului, nr.12A

e-mail: [email protected]

Revista NEDEIA este editatã de CentrulJudeþean pentru Conservarea ºi Promovarea

Culturii TradiþionaleCaraº-Severin

director: Gheorghe ÞuneaColectiv redacþional

Angelica Herac-Stanciu, redactor-ºefAdela Lungu-Schindler, Nicolae Irimia,

Gheorghe Jurma