Dimitrie Grama

„BASTIAN“ ºi alte confidenþe

poemele „cotidianului mistic“

P

R E S S

C A R PAT H I A P R E S S – 2 0 0 5CA

RPATH

IA

C A R P A T H I A P R E S S , 2 0 0 5str. Ciprian Porumbescu nr. 10, Bucureºti, cod 010652

E-mail: carpathia@k.roTel/fax: 021-317.01.14ISBN: 973-87295-3-x

„SSCCRRIISSOOAARREE DDEESSPPRREE „„BBAASSTTIIAANN””

Dragã Artur,Bastian a fost câinele nostru, de rasã boxer, care, odatã, mai demult,

atunci când noi eram mai tineri ºi mai temperamentoºi, ne-a învãþatce înseamnã prietenia adevãratã, complet necondiþionatã ºi mai alesne-a învãþat sã ne bucurãm de fiecare clipã prezentã. Bastian, carenu credea în trecut ori viitor, avea rãbdare ºi bun simþ sã-mi ascultemie tot felul de bazaconii pe care, ciudat, le îngropa pur-ºi-simplu înochii lui negrii ºi înþelegãtori. Privindu-l, aveam senzaþia cã sunt îndirectã legãturã cu un univers propriu, pur ºi necontaminat nici mãcarde gânduri care doar secunda anterioarã pãreau decisive pentrusupravieþuire. Vezi, în felul acesta mi-am început „confidenþele”, cuBastian. El a fost primul care a „citit” cartea pe care o publicãm.

martie 2005Cu drag, Dimitrie

Coperta iniþialã reprezintã tabloul VVooyyaaggee, opera artistei LLiivviiaa AAnnttee

Volumul este orânduit de AArrttuurr SSiillvveessttrriiTTeehhnnoorreeddaaccttaarree:: ing. Diana ªuicã

RReeddaaccttoorr:: Jon GriegTipar: Evenimentul Românesc – Tipogrup Press

Bastian

Nu-mi aduc aminte cândte-am observat pentru prima oarã.Poate atunci când þi-ai puscapul pe genunchii mei.Eram undeva la bulevard,acolo unde lumea obositãDe prea multã viaþã îºi lua cina.Undeva în mine timpul muriseºi-mi era fricãCã n-am comandat destulãbãuturã ºi mâncare.Atunci, în tãcere, þi-ai puscapul pe genunchii mei.Mi-ai înfuriat privirea ºiam ºtiut cã voi fi nevoitSã împart cina cu tine.

Acum când toatã lumea te mângâie,aºa, ca sã se liniºteascã,Mã laud cum cã eute-am descoperit.Dar, de fapt, a fost invers.

3

Dincolo de iubire

Unde ai dispãrut, iubire?Unde þi-ai ascuns paºii grei, ºovãitori?Unde fulgii de mãtase?Pironit stau la fereastra la careÞi-am mirosit urmaDar nu te mai pipãi,Nu te mai vãd!Înspre searã, doi bãtrâniTrec þinându-se de mânã.Apoi noaptea se lasã brusc.

4

Galopul

Dacã ne-am fi opritla marginea pãdurii,Cãprioara din tinear fi putut evada.

Adeseori, cândmã trezesccu capul pepieptul tãu,o aud galopând.

E galopul neliniºtei,E galopul

ochilor nebuniÎn care vãd

strãfundul pãdurii.

5

Probabil

Probabil cã oricât mã lupteu nu voi ajunge niciodatãsã fiu din nou lut.

Probabil cã sângele meueste apa pe care tu o bei.

Probabil cã suntem împreunã doar pentru cã fãurim cercei pe care luna ni-i face cadou de nuntã.

Probabil cãaºa gândeam când

eram piatrã.

6

Fereastra

M-am reîntors în apriliecu o prietenã de demult.Am deschis fereastra ºi am îndemnat-o: du-te!De mai multe oriºi-a întors înspre minecapul ei frumos, cu privirea nedumeritã.

Ce era sã-i spun?Cã sunt bãtrân?Cã nici de mine însumi nu mai vreau sã ºtiu?Ori sã-i spun cã nu-mi pasã?Nu, am tãcut ºi am împins-o încetde la spate, iar eas-a prãbuºit, ca în secunda urmãtoare sã-mi acopere orizontul cu evantaiul aripilor desfãcute, libere pentru prima oarã.ªi, cu toate cã demult am închis fereastra îi aud cântecul;cînd ca o bucurie fãrã margini,cînd ca un reproº.

7

Meºteºugarul

Dacã m-aº fi apucat de tâmplãrie,Eram pânã acum tâmplar.Din piept mi-aº fi fãcut o masãPe care sã mã întind ziua la umbrãªi din picioare îmi fãceam un scaun,Un scaun pe care tu, doar tu,Sã te aºeziDacã vreodatã vei trece pe aici.

Dar nu sunt nici tâmplar,Nici masã, nici odihnã.

8

Podul

O fotografie veche,Doi soldaþi

Un copil ºiUn pod suspendat

Între douã puncte.

Puþin mai jos –O patã de cernealã

din care cadcâteva amintiri.

9

Piatra vrea

Eu nu dorescSã înþeleg

Ori sã fiuînþeles.

Doar piatra vreasã fie floare

ªi floareasuliþã rãnitã

Vreasã fie.

10

Vise identice

Ce ascunzi în plisc, ce secret sub aripã ascunzi, privighetoare?

Când soarele rãsare,aceastã dimineaþã este doar a ta;sau ºi dimineaþa noastrã?

În zbor nebunmi-ai despicat visul,douã vise identice.Într-unul tu eºti eu,În celãlalt eu sunt privighetoare.

11

Ecoul cuvântului

Când sunt obosit,Tigrul din mine

moare.Pãdurea cade

din vreascuriªi e liniºte.

Când sunt obosit,Aud ecoul

cuvântului nerostit.

12

Frustrare

Sunt într-o casãcu perdele de frunze crude

Sunt într-o pãdurede bolovani lustruiþi

Sunt într-o lume înaripatã.

Sunt piatraSunt frunza ei.

13

Anul trecut

Ar fi trebuit sã fim deja plecaþiªi în locul nostru sã fi fostPlantaþi pomi fructiferiSau altceva folositor.În orice caz, asta s-a discutat,Aºa s-a promis!Nu ºtiu de ce, ºi nimeniDe fapt nu ºtie,De unde ºi când au dispãrut câinii.Trebuie sã fi fost vreo neînþelegere.ªi acum bãtrânilor le este fricãªi nu mai pot sã plece.Stau ascunºi dupã perdeleleCãzute din cerAnul trecut.

14

Întâlnire 1640

Era grav rãnitSamuraiul acela.

Lângã el, o cãrticicãde poezii haiku.

M-a rugatsã-i citesc;

Nu ºtiu dacãm-a auzit.

Murise cu ochiilarg deschiºi

Cam pe la mijloc.

15

Invizibilul curcubeu

Am deschis scrisoarea de la voi.E un început de drum.Dar unde îmi sunt prieteniiºi cine sunt ei ?Ne amestecãm albul ºi negrulpe care le-am împrumutatzilei destrãmate în noapte.De aceea suntem transparenþi,

suntem invizibilul curcubeuînecat în mare.

Am deschis scrisoarea de la voi.Descifrez: fiule!ºi dupã aceea literele

cad unacâte una.

16

Bariere

Mai întâi te-ai baricadatÎn perneAscunzând mireasma vrãjilor

În pene, în bumbac.Ai spus cã-i doar

O mãsurã temporarãPentru protecþia coapselor

(Durerile de cap eraupe vremea aceeaîncã necunoscute).

Apoi muþenia.ªi privirea fixã

Pe degetele lungi,albeºi reci.

Ca ºi coloanele de marmurãdin suflet...

Iarna s-a aºternut devreme,Devreme în August

Nu, Nu mai existã

nici un fel de bariere!

17

Aceste

Lacrimile primului râsS-au amestecat cu

Lacrimile primului plâns.Aceleaºi lacrimi prelinse

pe acelaºi obraz.Când al meu,când al tãu.

Ne strãpung suliþelede cearã ale existenþei.

Ne strãpunge pumnalulnefiinþei.

ªi tu eºti acest pumnalºi eu aceastã lacrimã.

18

Beat de neliniºte

Dacã nu deschideam

Fereastra

Nu m-aº fi

Îndrãgostit.

Soarele nu-ºi

pierdea umbra

ªi nu cãdeam

din pat

Beat de neliniºte.

Acum nu mai pot

s-o închid!

19

Cerebelãri

Dacã toate stelele ar fi de lemn,câtã pãdure ar fi trebuit sã fie?

ªi dacã toþi oamenii ar fi marinari –câte tricouri vãrgate?

Dar pasãrea cu patru picioare?Dar pisica cu ochi de pianist?

ªi câþi fulgi în rochiaasta de mireasã?

Comoþii cerebrale, înfecþii urinareªi doctori de pânzã albã!

ªi sãracii pensionari, la 80 de anicâtã apã beau?

ªi tu te miri cã nu dormla patru dimineaþa?

Cã-mi fac sandwich dupã sandwichºi beau bere dupã bere?

Nu mã mir cã niciodatã numi-au plãcut francezii!

20

Nu i-am mai spus

M-am întâlnitCu Omul de cearã.

Nu mi-a arãtatFaþa.

Îi era teamãcã se topeºte.

Aºa cã nu i-ammai spus

Cã faþa meaera deja de mult

topitã!

21

Sã murim bogaþi

Cei care cântã acumVor muri sãraci

Cei care adunãVor muri sãraci

Cei care iubescVor muri fãrã iubire

Cei care nu iubescVor muri sãraci.

Doar cei nenãscuþiªi copiii

Vor muri iubiþiVor muri bogaþi.

Sã rãmânem copiiSau cel puþin

nenãscuþi.

22

Autenticitate

Nu mai sunt petePe cer.

Sudorile reci desub piele

Sunt noriiDe la Rãsãrit

Sunt noriiDe la Apus.

Nu mai cad stele,Osia de la margine

de vãzduhE când Carul mic

Când Carul mare.

Spaima de furtunã?Patima?

Iubirea?Calcul banal,

abstracþii matematice!

Autenticã esteDoar Moartea.

23

Coridorul

A rãmas treazCam pe la mijlocul coridorului.Acolo i-a cãzut din mânã

Stiloul cu rezervor,Iubita,Crucea,Arma albã!

Coridorul,Pergament uscat, steril,I-a râs sfidãtor

în faþã, careAcum nu mai

Era faþa lui.

24

Neliniºti

A trecut neobservat rãzboiulflorilor sãlbatice de câmp.

A trecut neobservat rãzboiulpietrelor din munte.

ªi, totuºi, când miroºiun trandafir,

Ori când te întinzipe plaja caldã,

O neliniºte de neconceputTe hãituieºte.

25

Unde duce neîncrederea

În primul rând, trebuiaSã ai încredere.Apoi, trebuia sã-þi faci bagajeleªi, înainte de plecare,Sã te pupi cu strãiniPe amândoi obrajii.Trebuia, deci, sã ai încredere.ªi locomotiva aia cu mustãþi albegâfâia greu, astmatic,Dar trebuia sã urci,Sã-þi þii genunchii apropiaþiªi mâinile în poalã.Sã bei ceva din termos...Dar nu toþi erau aºa.Unii ºi-au pierdut încredereaÎn pãrinþiªi-ºi scoteau capulPe geam afarã.

26

Am ucis

Aveam de toate. În camerade teracotã, pâinea, vinulªi sarea fugãritã din mare.Aveam la discreþie vorbape care nu o împãrþeam.Aveam ideea ºi aveamascunse-n pumni suflete mici.Sufletele noastre.ªi, cu toate astea, din când în cândne umflam cu mândrie pieptul.Probabil o mãsurã de precauþie,de siguranþã.Aveam de toate. Pereþii,strada de dincolo de perdeleªi pãcatul comun.Amândoi ºtiam prea binecã doar din vanitate am ucis.Am omorât ideea ºi cuvântulîn camera de teracotãUnde aproape cã ne-am întâlnit.

27

Trecând pragul

Se pare cã, adunate la un loc,Toate nimicurile acesteaNu sunt altceva decât eu, eventual Tu,ªi creaþia universalã.Aºa gândeam când mã întorceamDe la tutungerie.Cu cât eram mai aproapeDe casã cu atât mai convins eramCã am dreptate.Apoi, trecând pragulTe-am vãzut în oglinda de cristalDin mijlocul casei.Adunai în palmã necuprinsªi timp în pleoape adunai.

28

Menuetul de dimineaþã

Când am pornit spre bulevard,Dimineaþa aceia târzieÎmi cãlcam cu paºi plini de urã umbra.Umbra care nu era decât un soareRãstignit pe caldarâm.Soare care m-a trãdatExpunîndu-mã privirilor curioaseDe trecãtori care leagãZiua de noapte.

29

Prima luminã

Ies singur afarãVãd prima luminã ºiInstinctiv mã apãr cu mâna la ochi.În dosul palmei descopãrAcea lume cu fluturi ºi flori.Te chem sã vii, Repede sã vii.Mi-e teamã cã altfel totul va dispareCa ºi când n-ar fi fost.Te aud Cântând singurã înãuntruªi-atunci îmi dau seama Cã tu nu mã poþi auziªi cã niciodatã nu vei mai veni.

30

Lui Artur

Nu eºti acel neliniºtitcu umerii cãzuþi în palma rece.Ai vinã vie în cuvântul adormit.Nu m-ai recunoscut la margine de vis cândpunctul mi-ai urnit, Din loc în loc, în cercul ãstafãrã infinit.

31

Nu tocmai aici

Nu-i adevãrat cã fiecare ziSe perimã în noapte.Sunt margini de drumuriUnde lumina nu se terminãNiciodatã.Poate cã nu aici,Poate cã nu tocmai acumDar cu siguranþãÎn altã piatrã, altã floare,Altãdatã.

32

Durere acum

Toatã lumea ºtie cãTocmai înainte de a ne treziMai murim un pic.Moartea nu doare!De aceea dãm indiferenþi din umeriªi ne prefacem cã nu existã.Ne doare drumulNe doare pasulNe doare acumCãci ieri nu am existatªi mâine nu mai suntem.

33

Când mã ascund

Lacrimile nu leîmpart cu nimeni.

Ochi mereu secSuflet aiurea cioplit

aproape om.Dacã rãmân, sunt

o ranã deschisã.Dacã mã ascund, sunt

ºi fericireºi deznãdejde.

34

Lecþia

Uite, începe cu un cuvânt.Apoi tãcere deplinãÎntreruptã din când în cândDe frãmântãri de mâini.ªi încã un cuvânt.Uite, începe cu un pas.Apoi inerþieÎntreruptã din când în cândDe clopotul ascuns în frunzaDe mãslinã. ªi încã de un pas.ªi când cu siguranþã stãpâneºtiDouã cuvinte ºi doi paºi,Eu dascãl nu-þi mai sunt.

35

Liniºte

Noapte cu braþe goaleîmbrãþiºeazã cuget.Din când în cândun ochi uitat deschis

fulgerã curcubee.Stele mici risipite

prin iarbã aºteaptã,Doar aºteaptã.

Ajunge apoi sã miºtedoar o frunzã,Sã trezeascã trup.Trup speriat de liniºte,De tot mai multã liniºte.

36

Vânãtorii de pãpãdie

Erai acoperit cuSolzi de pãpãdie crudã,

Picioare reci de lut aveaiªi degete de cearã.

Un ochi închisÎn ziua plinã,

Iar celãlalt deschisÎn noapte îl aveai.

O sutã de care cu boi,O sutã de corãbii,

Un fluture ºicântec mut prinsîn culoarea zborului.

Atât ai apucat sã vezi!

Apoi venit-au vânãtoriide pãpãdie.

37

PSEUDO-POSTFAÞÃ:

ªLEFUITORUL DE LENTILESAU „CUM SE NAªTE O CARTE“

Dragã Dimitrie, mã tot gîndesc de cîteva zile, de cînd am terminat „VremeaSeniorilor“, cum ar arãta mai bine cartea ta de poeme. Întîi, materialul: am tot pri-mit, în mai multe rânduri, diferite creaþii fãrã sã aflu dacã ar avea vreo unitate saunu. Unele ºtiu cã ar face parte din ciclul de „Confidenþe“, care începe cu „Bastian“;altele au sosit capricios ºi pe cãi diferite. În total, sînt cincizeci ºi patru. Fiindcã artrebui sã arãþi chipul de acum, într-un mod cît mai coerent, criteriul de cãpãtîi arfi, deci, unitatea. Dar ºi diferenþierea faþã de etapele anterioare, dacã existã. Ar fiputut sã nu existe: sînt poeþi, unii înzestraþi ºi capabili a lãsa operã majorã, care,scriind monocord, dezvoltã necontenit cam acelaºi tip de poezie, scriu, de fapt, osingurã poezie în episoade, ca o rapsodie cu mai multe pãrþi. Dar diferenþele exis-tã aici. Poezia de acum este în orice caz altfel, cu o continuitate totuºi, faþã de ceade dinainte. Are un lirism ce rezultã din notaþie, din observaþii de realitate care, se-lectate astfel, se înfãþiºeazã cu toatã magia lor. Au ºi mai mult mister, dar un mis-ter ascuns în multe fapte cotidiene. E un gen pe care îl prefer ºi l-am întîlnit, în anii’60, la unii poeþi francezi, mai ales la Prévert, ºi la unii pseudo-ºansonetiºti dar aceastãalãturare nu aratã „surse“ ci o posibilã familie de creaþie ºi o întãrire în judecatade valori. Astfel încep sã-mi formulez cîteva opþiuni. Ar trebui eliminate, deci, atîtpoemele care nu seamãnã cu linia principalã ºi cîteva care sînt declarative ºi dauimpresia de neterminat (fiind atît de „puþin compatibile“ cu vîrsta liricã actualã)cît ºi unele prea vizibil conduse cu o anumitã retoricã, în vederea obþinerii de efect.

Existã în toatã materia un strat care dã tonul ºi astfel ar trebui sã fie gînditã ocarte care nu-i, de regulã, o culegere de producþii disparate ori unificate doar fiindcãle-am scris acum, deci „contemporane“ între ele; aceasta e o construcþie intelec-tualã, cu sensul ei interior, un concentrat de timp spiritual, o hieroglifã a unei expe-rienþe constituite. Cînd toate acestea se îndeplinesc, atunci cartea este gata. Nucleulei ar trebui sã fie, deci, „Bariere“, „Podul“, „Piatra vrea“, „Cerebelãri“, „Corido-rul“, „Vînãtorii de pãpãdie“ (splendid!), „Neliniºti“, „Ecoul Cuvîntului“, apoi – dinciclul mai recent, pe care îl prezentai drept „altã carte“ ºi îl intitulai „Confidenþe“ –poezia „Bastian“, care este cea mai frumoasã.

M-am întrebat dacã sã nu fac aºa cum spui, adicã sã alegem vreo 28-30 (adicã„nucleul“ plus derivaþii) ºi sã încheiem cartea în acest fel, lãsînd „Confidenþele“ sãse nascã separat, ca o altã carte. Ipoteza rãmîne valabilã. Dar nu aº prefera-o. Dacãle-am alãtura ºi pe cele opt (din „Confidenþe“) ar rezulta un ansamblu cu unitateºi suficientã materie cãci o carte de douãzeci ºi ceva de poeme noi parcã nu seamãnãcu un „întreg“ fiindcã o carte ar trebui sã fie ºi un obiect finit. Numai dacã ar fi oselecþie din „cele mai frumoase“, adicã „lamura“, nu ar supãra cantitatea micã fiindcãea ar atîrna greu. În aceste condiþii, mã gîndesc sã facem o alãturare între cele pri-mite „pînã în decembrie“ (selecþionate ºi cernute) cãrora sã le adaug ºi pe uneledin cele „de dupã decembrie“, de fapt „Confidenþe“. Ar rezulta un întreg posibil,

38

o materie de unde s-ar alege, cîntãrind aproape farmaceutic totul ºi aducînd un echili-bru de medie pentru greutatea enigmaticã a „fructului ce va cãpãta chip“.

Recitind totul în aceastã formulã, viziunea unui ansamblu închegat îmi parecã se impune. Acum ar mai trebui stabilitã ordinea lor, care ºi aceea are o funcþie„teatralã“ bine definitã, cãci o carte, fiind o construcþie cu conþinut „dramatic“, artrebui sã urmãrim obþinerea de efect prin adãugare de senzaþii.

Aici voi mai reflecta dar cred cã trebuie observat atent „începutul“ ºi „sfîrºitul“iar, între ele, progresia psiho-dramei. Acum titlul, temã grea, cãci, de obicei, se uitãcã acesta este pecetea, numele „etapei de creaþie“, posibil chiar un mister, cînd e bineales. Vremea cînd poetul îºi intitula o carte într-un mod simplu, adicã „Poezii“, a trecut.

De la tine nu am nici o propunere ci doar gîndul cã un alt volum, stins în aces-ta, s-ar fi putut chema „Confidenþe“. Dar este prea general ºi indistinct, adicã preapuþin pregnant, o declaraþie. Gîndindu-mã, mi-am dat seama cã un titlu complex,cu prima formulã scrisã „mare“ ºi cu un fel de subtitlu explicativ, ar fi cea mai potrivi-tã soluþie. Dar cum sã-i spunem? Cred cã „Bastian“ – ºi alte confidenþe ar fi cel maibun, iar cu poezia titularã sã înceapã cartea. De ce aceasta? Am cîteva argumente.Întîi de toate, este straniu ºi, deci, se þine minte. Apoi, aratã un semn al acestei etape,o etapã sentimentalã ºi melancolicã, unde a pãtruns pe furiº sentimentul morþii. Adaug„cotidianul“, scena cu directeþe, obiectele ºi fiinþele din universul spiritual imediat,ºi chiar un aer metafizic care ar putea sã facã dintr-o fiinþã micã cu altã viaþã decîtnoi („Bastian“, cãþelul magic) un simbol al vremelniciei, al memoriei, al nostalgiei.Adicã temele cãrþii tale.

Postfaþa mea, dacã va fi, ar putea sã fie o lecturã dinlãuntrul acestei cãrþi alecãrei fire de nãvod interior am încercat acum sã le înnod. Sau poate cã „postfaþa“va fi chiar povestea naºterii acestei cãrþi, taina facerii, o tainã de olar. În sfîrºit, vesti-mentaþia cromaticã ºi „semnele“ distinctive, importante ºi ele, la rîndul lor. Pecoperta întîia – o picturã a Doamnei Livia Ante; nu m-am hotãrît pe care sã o pro-pun iar culoarea de fond a coperþilor o vom conveni în funcþie de culorile ilustra-þiei. Pe coperta a patra voi introduce un portret sintetic al operei ºi un portretfotografic al poetului; apoi una, douã sau trei „destãinuiri“ pe care mi le-ai trimis,mai pe toamnã. Le ºtiu ºi sînt potrivite. Aceasta nu ar fi o extravaganþã. La noi –dar, la drept vorbind, ºi aiurea – încã se socoteºte cã „opera“ este o creaþie ce aparespontan, fãrã a cuprinde reflecþie ºi chiar concepþie ºi de-aceea se considerã cã poe-tul nu gîndeºte ºi nu „teoretizeazã“ ci este doar un instrument ce comunicã, o fãpturãpur ºi simplu inspiratã. Arareori apare (ceea ce însã cred cã trebuie sã se producã,totuºi!) reflecþia. Mai mult chiar, „cotidianul mistic“ este o noþiune ce, poate, armerita dezvoltatã ºi, aici, ar trebui subliniatã ºi mãcar explicatã sumar dacã nu chiarîntrebuinþatã ca o pecete (de subtitlu) pentru întregul volum. Cred cã va fi o cartefrumoasã ºi articulatã, oricum o meriþi.

Dupã ce am încheiat, mi-am dat seama cã mai multe poeme anterioare, maiales din „Dã-mi mîna ta, strãine“, le anunþau pe cele de acum. Mã voi gîndi dacã nucumva ar fi potrivit sã le includ aici. De fapt, m-am ºi gîndit ºi cred cã aceasta esteforma idealã întregitã. Abia acum îmi dau seama cã m-am comportat ca un ºlefuitorde lentile – precum Spinoza – sau de diamante. Strãlucirea lor se vede, în sfîrºit.

februarie 2005ARTUR SILVESTRI

39

Sumar

Bastian..............................................................................................................................3Dincolo de iubire.............................................................................................................4Galopul.............................................................................................................................5Probabil.....................................................................................................................6Fereastra..........................................................................................................................7Meºteºugarul..................................................................................................................8Podul.........................................................................................................................9Piatra vrea......................................................................................................................10Vise identice...................................................................................................................11Ecoul cuvântului............................................................................................................12Frustrare........................................................................................................................13Anul trecut......................................................................................................................14Întâlnire 1640.................................................................................................................15Invizibilul curcubeu.................................................................................................16Bariere.....................................................................................................................17Aceste................................................................................................................18Beat de neliniºte.............................................................................................................19Cerebelãri.......................................................................................................................20Nu i-am mai spus...........................................................................................................21Sã murim bogaþi............................................................................................................22Autenticitate..................................................................................................................23Coridorul......................................................................................................................24Neliniºti......................................................................................................................25Unde duce neîncrederea..........................................................................................26Am ucis...........................................................................................................................27Trecând pragul..............................................................................................................28Menuet de dimineaþã.....................................................................................................29Prima luminã.................................................................................................................30Lui Artur.........................................................................................................................31Nu tocmai aici................................................................................................................32Durere acum..................................................................................................................33Când mã ascund............................................................................................................34Lecþia....................................................................................................................35Liniºte...................................................................................................................36Vânãtorii de pãpãdie....................................................................................................37Pseudo-Postfaþã: ªLEFUITORUL DE LENTILE sau „CUM SE NAªTE O CARTE“........................38

40