1

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

revistã de culturã tradiþionalã

Reºiþa Anul I, nr. 2 / decembrie 2013

NedeiaNedeiaNedeiaNedeiaNedeia ISSN 2344 – 0716ISSN-L 2344 – 0716

CUPRINSUL

Pledoarie pentru identitate ....................................................3Adela Lungu-Schindler, Banatul: lumi suprapuse ..........3Angelica Herac, Lansarea revistei „Nedeia“ ...................5Vasile Ioniþã, De ce „NEDEIA”? .......................................6Mit ºi mitologie .......................................................................9Mircea Taban, POVESTEA VREMII DE DEMULT ......9Floarea-Ana Þunea, Legenda Cascadei Bigãr............... 13Lada cu zestre ......................................................................15Pavel Panduru, Semnificaþia costumului naþional

românesc.........................................................................15Codruþa Popescu, Sorina-Mirela Lungu, În cãutarea

timpului (ne)pierdut sau o istorie a porþilor din BanatulMontan ............................................................................21

Cosmin Gheju, Cartea ºi lumea satului ........................25Miracolele satului .................................................................27Nicolae Irimia, O nedeie... culturalã..............................27Nicolina Puichiþã, Rusaliile – sãrbãtoarea satului ......32Tradiþii, obiceiuri ..................................................................35Nicoleta Marcu, OBICEIURI ªI DATINI STRÃVECHI

DE IARNÃ DIN BANATUL MONTAN ....................35Vasile Pistolea, Pomul de Crãciun (istorie ºi legendã)45

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

201320132013201320132

Maria Frenþiu, Actul ritual în contemporaneitate ......48Maria Vâtcã, Un praznic ca-n Almãj .............................51Convieþuiri ............................................................................ 57Erwin Josef Þigla, Germanii din Banatul Montan .....57Memoria locurilor .................................................................67Andreea Lazea, Chirvaiul din Gãrâna – o întâlnire

multiplã ........................................................................... 67Iasmina-Dariana Stanciu, Între memorie ºi istorie ....72Identitate cãrãºeanã .............................................................77Valentina Fiºtea-Homescu, Literatura dialectalã bãnãþeanã

în actualitate .................................................................77Oameni ºi locuri ...................................................................81Nicolae Danciu Petniceanu, Un veac de la moartea lui

Alexa Bârcã – culegãtorul „Horei de la Oraviþa” .81Theodora Popescu, Un cântãreþ al Banatului: Florentin

Iosif .................................................................................. 85Gelu Mircea Stan, ªtia sã ajungã în sufletul publicului86Nicolae Irimia, Ne-a pãrãsit Ion Colojoarã ..................88Lumea de altãdatã ................................................................ 89Maria Vâtcã, CHIZÃTÃU – „mica Vienã a pustei

bãnãþene” ........................................................................89Cuina bãnãþeanã ..................................................................99Gheorghe Secheºan, Aspecte ale tradiþiei culinare

bãnãþene..........................................................................99Adela Lungu-Schindler, Mâncãruri din Boºneag ....... 106Rostul vorbei ...................................................................... 107Vasile Ioniþã, Din lada de zestre a Memoriei ........... 107Sorina-Mirela Lungu, Nume de locuri din Banat.

Toponime preromane. Prezumþii ............................. 111Raftul cu cãrþi ..................................................................... 115Marcu Mihail Deleanu, Folcloriºti bãnãþeni ºi Botanica

poporanã a lui S. Fl. Marian .................................. 124Evenimente ......................................................................... 129

3

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

Banatul: lumi suprapuse

Iatã-ne în faþa celui de-al doilea numãr al revistei,,Nedeia”, publicaþie ce ºi-a propus, aºa cum anunþa încã dela început redactorul-ºef Angelica Herac, sã punã în valoareidentitatea Banatului. Opþiunea e uºor explicabilã dacã avemîn vedere cã instituþia care susþine aceastã apariþie esteCentrul Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea CulturiiTradiþionale Caraº-Severin. Primul pas a fost aºadar fãcut:ne-am delimitat foarte clar domeniul de referinþã: Banatul,cu precãdere Banatul montan. În ciuda diferenþelor pe carele recunoaºtem, considerãm cã trasarea unor limite ferme detipul: Banat montan (de munte, de sud) / Banat de câmpie(de pustã, de nord) nu trebuie sã devinã prea restrictivã.Credem cã e necesar sã punem în valoare Banatul, înansamblul lui, deoarece la nivel naþional încã se fac destuleconfuzii (pentru cei din Moldova sau Regat, de exemplu,Banatul ºi Ardealul sunt cam acelaºi lucru).

Dilemele au apãrut imediat dupã acest prim pas.Domeniul pãrea destul de restrictiv ºi ne simþeam încorsetaþide niºte limite în primul rând geografice. Totuºi, Banatul areîntinderea unei þãri mai mici, ca Belgia, ne-a încurajat maitârziu domnul Dumitru Þeicu, director la Muzeul BanatuluiMontan din Reºiþa. ªi într-adevãr, am avut surpriza sã gãsim

Pledoarie pentru

identitate

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

201320132013201320134

destui colaboratori ºi materiale (despre credinþe, practici,reprezentãri, nostalgii, valori, proiecte) pe care sã le punemîn paginã ºi încã sã nici nu putem publica totul. Prinpluralitatea lui etnicã, printr-o tradiþie multiculturalã, Banatule un spaþiu parcã anume fãcut spre a se lãsa descoperit.

O altã problemã e sã stabilim azi, când suntem într-oprogresivã omogenizare culturalã, ce mai e specific Banatului.O întrebare ce rãmâne în continuare deschisã. Aºa cum veþivedea ºi în articolele din acest numãr, teritoriul pe care amintrat e plin de exemple prin care tradiþia se reinventeazãmereu: uneori pe aceleaºi principii. Alteori ceremonialultradiþional se transformã în spectacol ducând la diversificareasãrbãtorii, dar ºi la o reunificare pentru comunitate. Identitatease rearticuleazã ºi se reconstruieºte încã ºi în contextulcontemporan.

Existã mai apoi alte riscuri permanente pe care încercãmsã le ocolim: revista sã devinã anacronicã, sã idilizeze trecutul,discursul identitar despre sat sã cadã în steriotipii pãguboase.Nu în ultimul rând ne-am dori ca „Nedeia” sã-ºi extindãpreocupãrile ºi înspre tradiþia urbanã, care deocamdatã nu eîncã bine reprezentatã în paginile ei.

Ne continuãm aºadar drumul cu rubricile propuseiniþial, dar ºi cu noutãþi. Sperãm cã am reuºit, aºa cum de laînceput ne-am propus, ca fiecare numãr ºi fie o „treaptã”, sãse ridice mãcar cu puþin peste cel de dinainte. Dincolo delaudele ce ni s-au adus, fiind salutat efortul nostru de aîntemeia o revistã, am cãutat criticile ºi dialogul pe caremereu le-am considerat constructive. Celor care ºi-au luatdin timpul lor ca sã ne ajute cu observaþii sau sfaturi(martori sinceri pe care nu o sã-i numesc acum) le mulþumimîn primul rând dacã la acest numãr „Nedeia” e un pic maibunã.

ADELA LUNGU-SCHINDLER

5

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

Lansarea revistei „NEDEIA“

O nouã publicaþie bianualã, „NEDEIA”, a vãzut luminazilei la Reºiþa, sub egida Centrului Judeþean pentru Conservareaºi Promovarea Culturii Tradiþionale Caraº-Severin. Lansarea aavut loc marþi, 25 iunie 2013, în prezenþa unui public numerosºi iubitor de culturã tradiþionalã. Despre revistã au vorbit:directorul Centrului Judeþean pentru Conservarea ºi PromovareaCulturii Tradiþionale Caraº-Severin – prof. Gheorghe Þunea,P.On. Petru Berbentia, protopopul Reºiþei, cei care o coordoneazã– Angelica Herac, redactor-ºef, Adela Lungu-Schindler, GheorgheJurma ºi Nicolae Irimia, precum ºi alþi invitaþi de seamã,prieteni ºi oameni de culturã din Reºiþa ºi judeþ. În cadrulamical creat, „Nedeia” a fost lãudatã dar i s-au dat ºi sugestii,îndreptãþite. Vom þine cont de toate aceste aspecte pentru aprezenta cât mai bine bogata ºi profunda lume tradiþionalã.Mulþumiri celor care ne citesc ºi ne preþuiesc, deopotrivãcolaboratorilor ºi nu în ultimul rând colegilor din colectivul deredacþie: prof. Adela Lungu-Schindler, poetul ºi gazetarul NicolaeIrimia, criticul literar Gheorghe Jurma – consilier editorial.

Angelica Herac, redactor-ºef - revista „Nedeia”P.S. Urãri de bine, sãnãtate ºi sãrbãtori binecuvântate

tuturor!

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

201320132013201320136

De ce „NEDEIA”?

Este firesc ca cititorii publicaþiei noastre sã-ºipunã întrebarea formulatã succint în titlu. Deci, îmirevine sarcina sã explic cuvântul ºi sã motivez alegereasa ca titlu al unei publicaþii culturale. Înainte de apurcede, se cuvine sã-i previn pe stimaþii cititorii cã nuvoi încerca sã împlinesc un demers etno-lingvistic, cãcicuvântul nedeie are o asemenea încãrcãturã semanticã.Mã voi mãrgini la semnificaþia sa, la origine (în speþãetimologia termenului) ºi la în a dovedi (motiva)legitimitatea alegerii sale ca titlu al publicaþiei.

Cuvântul nedeie aparþine terminologiei pãstoreºti,aºa cum reiese din definiþia datã de cel mai la îndemânãoricui dicþionar al limbii române (DEX). În primul rând,nedeie înseamnã „petrecere câmpeneascã pastoralã, fãcutãde obicei cu prilejul unei sãrbãtori sau al unui hram”.Apoi sã reþinem cã, deºi la începuturile sale sãrbãtoareanedeiei avea un caracter pastoral, cu vremea ea adevenit sãrbãtoare a întregii comunitãþii de care apar-þineau administrativ pãstorii, oierii cu predilecþie, cio-banii sau pãcurarii – cum îºi zic cei de pe pãmântulBanatului ºi al unei mari pãrþi a Ardealului; pãcurarcontinuã pe lat. pecurarius, dovadã alãturi de multecuvinte, a conservatorismului subdialectului bãnãþean,cum remarca învãþatul B. P. Hasdeu.

Se cuvine sã recunoaºtem cu mândrie cã înde-letnicirile de bazã ale românilor au fost pãstoritul ºiagricultura. Pãstorii, ciobanii sau pãcurarii erau amba-sadori ai unei culturi materiale. Cei care vor sã adânceascã

7

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

aceastã preþioasã chestiune sã cerceteze ampla lucrare alui ªtefan Meteº, Emigrãri româneºti din Transilvania însecolele XIII-XX, Bucureºti, 1977. Necunoaºterea amplelorpendulãri transhumante ale ciobanilor români i-adeterminat pe unii cercetãtori ruºi sau ucraineni sãsocoteascã aºezãri risipite pe teritoriul actual al Rusiei,arealul de pânã în Urali, ca fiind obscure. Exemplificãmcu denumirile de aºezãri umane ca Pecica, Nãdlac,ªemlac, ªiria º.a. Tot aºa, era considerat obscur uncuvânt ca pocinog, iar un cercetãtor ucrainean (Koþiu-binski) declara cã un „vârf înalt de munte” Nedeja îiera neclar în privinþa semnificaþiei ºi originii sale. Mãopresc aici cu aceastã chestiune, cãci nu e loc ºi nici nue scopul articolului nostru, dar amintesc cã am tratatpe larg denumirile amintite în Contribuþii lingvistice.Onomasticã. Lexicologie, I, Editura Eurostampa, Timiºoara,2002. Aºadar, pãstorii români, în special cei din Ardealºi Banat, au dus cu ei cuvinte care se regãsesc astãzi înareale îndepãrtate de teritoriul românesc: din Uralipânã în Munþii Tatra. Închei aceastã digresiune, amintindsoarta unor cuvinte care se degradeazã semantic, întimp ce altele se înnobileazã. Revenim la DEX undecitim cã nedeie se spune unei „serbãri câmpeneºtipastorale...” (v. supra). Pe de o parte, cuvântul ºi-aextins sensul de la „serbare câmpeneascã” la „loc pevârful unui munte”, pe de alta, coborând jos, pe vatraaºezãrilor, serbãrile pãstorilor deveneau ale tuturor celordin satele de care aparþineau. Faptul cã ele se þineaucu prilejul unei sãrbãtori religioase, cu cel al sãrbãtoririiunui sfânt (de regulã hramul bisericii), a fãcut sã senascã sinonimul rugã. Cât despre ceremonialele sãrbãtorii,multe dintre cele primare s-au pierdut, viu a rãmasjocul cãluºeriului, iar ctitorii revistei NEDEIA aureînnobilat semnificaþia cuvântului.

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

201320132013201320138

În arealul Reºiþei, cel care cuprinde ºi parteamontanã cunoscutã sub denumirea de Semenic, gãsimpe platoul acestui masiv numele topic Piatra Nedeiei.

Originea cuvântului nedeie este sl.(avã), dar nul-am luat de la vreun popor de origine slavã vecinãnouã, ci de la vechii slavi care s-au stabilit pe pãmântultânãrului popor român, aflat în spaþiul carpato-danubiano-pontic, influenþându-ne limba, îmbogãþindu-ne masivtoponimia. În slava veche nedelja înseamnã „duminicã”,apoi s-a extins ºi s-a spus astfel pentru „sãptãmânã”.Ciudat este cã, sãptãmâna având ºapte zile, gãsim la celmai întins popor slav cuvântul semä care înseamnã „ºapte”ºi surprizã! Românii au fãcut din semä „semenic”, aºacum, în arealul Reºiþei gãsim pe Chemenic, Budinicº.a. nume topice. Cu pãrere de rãu cã rãstorn convingereaunora potrivit cãreia Semenic e nume de floare (cf.siminoc). Într-un stadiu al dezvoltãrii radicalului primarîn drumul sãu spre a numi un munte, un platou, populatintens de pãstori cu oile lor ºi cu petrecerile nedeilor,putem spune cã nedeie ºi semenic sunt (au fost)cvasisinonime, dar ºi cã publicaþia Semenic, care aprecedat-o pe a noastrã, cea de azi, Nedeia, sunt surori.ªi între cele douã cuvinte (nedeie ºi semenic) nu suntdoar înrudiri semantice, ci se gãsesc ºi trainice legãturide spiritualitate româneascã, bãnãþeanã, cãrãºanã,reºiþeanã.

VASILE IONIÞÃ

Reºiþa, 10 octombrie 2013

9

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

Nedeia

Mit ºi mitologie

POVESTEA VREMII DEDEMULT

(ESEURI DE MITOLOGIEROMÂNEASCÃ)

I

Sub titulatura de mai sus, care parafrazeazã titluluneia dintre lucrãrile marelui folclorist Tudor Pamfile,intenþionãm sã aducem în lumina tiparului ºi în conºtiinþacititorilor interesaþi crâmpeie dintr-un fabulos ºi strãvechitezaur de credinþe, imagini ºi mituri ale poporuluiromân. Astãzi, în etnologia/antropologia culturalã de lanoi ºi din alte pãrþi, se vorbeºte de ceva vreme de aºanumitul patrimoniu imaterial, ca pandant al celui mate-rial, cel din urmã bine cunoscut publicului care a avutcuriozitatea sã viziteze, mãcar o datã, un muzeu etnograficºi care este relativ la o sumã de activitãþi derulate înmediul sãtesc tradiþional, precum ocupaþiile de bazã,arhitectura tradiþionalã ºi industriile populare, portulpopular etc.

Însã primul, din pãcate, este puþin cunoscut ºiexplorat de marele public, având certitudinea cã acesta,cunoscut mai degrabã sub titulatura generalã de folclor,

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

2013201320132013201310

se bucurã de o cunoaºtere fragmentarã, ocazionatã fiede lecturarea unor opere literare care au avut dreptdomeniu de inspiraþie un univers spiritual ce stã subpecetea fantasticului, fie prin vizionarea unor peliculecinematografice având un suport ideatic similar. Dealtfel, asemenea opere sunt incluse, grosso modo, înspecia literarã (cinematograficã) omonimã.

Ceea ce ne propunem în acest ciclu editorial estetocmai umplerea golului de informare privind asemeneaaspecte din strãvechea spiritualitate a poporului român,prin reliefarea unor ,,portrete de personaje” din mitologiaromânã. Domeniul care ne stã în faþã este de-a dreptulfabulos ºi sumara trecere în revistã a celor ce vor fiexpuse sperãm cã va convinge cititorul de aceasta. Astfel,avem ca punct de pornire mitologia cerului ºi a pãmântului(balada soarele ºi luna, stelele logostelele, cerul tatã,pãmântul mumã etc.), urmatã de ciclul creaturilorfantastice (balaurul, aspida, vasiliscul, inorogul, cãþelulpãmântului, ºarpele casei), cel al animalelor sãlbatice ºidomestice cu atribute mitologice (ursul, lupul, ariciul,albina, calul, pisica, oaia). Un alt capitol va aduce laluminã fiinþele fantastice zãmislite de imaginarul popu-lar (Muma Pãdurii, Pãduroiul, Urieºii, zmeii, ielele,Sântoaderii), legate adesea de arborii ºi plantelemitologizate (codrul des, stejarul, bradul, mãtrãguna,muºeþelul, cicoarea etc).

Nu vor lipsi de aici nici eroii de poveste, precumFãt-Frumos, Ileana Cosânzeana, Pãsãri-Lãþi-Lungilã,Ochilã, ale cãror funcþii, dincolo de ceea ce înfãptuiescpe aripile naraþiunii basmului, sunt acelea de a reprezentasimboluri ale unui trecut eroic, de asemenea mitologizat.

Dacã toate ,,personajele” de mai sus provin dinstrãfundurile istoriei spirituale a poporului român(specialiºtii numindu-l substratul predacic ºi dacic), maiavem ºi o seamã de eroi mitici lãsaþi nouã moºtenire de

11

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

stãpânitorii romani, dupã cucerirea Daciei (precumDioscurii).

Tot aici se pot înscrie ºi o serie de ritualuri ºiobiceiuri strãmoºeºti care, neºtiut, au la bazã câte unmit sau o credinþã strãveche; ºi ele îºi vor gãsi locul înviitoarele nostre prezentãri, chiar dacã este vorba, deastã datã, de acte omeneºti sãvârºite de comunitateasatului spre binele ºi fericirea ei, dar ale cãror rãdãcinisunt ascunse în mit ºi în îndepãrtata, în timp, istorie aromânilor (Urºii de la Ciclova, Nunta Cornilor dinAlmãj, spre exemplu).

Practic, fiecare dintre elementele mito-folcloricemenþionate vor fi prezentate cu atributele ºi puterilesale ºi cu domeniul în care ele îºi desfãºoarã stãpânirea.Portretul mitologic va fi apoi decodat, explicat, deoarecefiecare dintre fiinþele, animalele, plantele ºi eroii/eroinelece populeazã lumea mitului ºi basmului românesc ascundºi înþelesuri cu tâlc, mitul fiind povestire care arerostul de a ne învãþa câte ceva, sporindu-ne zestreasufleteascã. Aceasta fãrã a mai pune la socotealã ºifaptul cã ele au constituit ºi încã mai constituie argumenteale existenþei ºi continuitãþii noastre în colþul de lumeunde vieþuim noi românii.

Acestea fiind spuse, o datã cu viitoarea apariþieeditorialã, vom porni la drum prin lumea de vis amitului românesc ºi poate la final, atunci când vom fisãvârºit cãlãtoria ce ne-am propus, cititorul se va ficonvins cã spusa unui filozof român, aceea cã satulromânesc trãia ,,sub zariºtea mitului”, cã viaþa þãranuluiromân era ritmatã ritualic pânã în cele mai mici amãnunteale ei, este pe deplin adevãratã.

Dr. MIRCEA TABAN

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

2013201320132013201312

Edi tura Pol i rom apublicat de curând al patruleavolum din seria de autor „AndreiOiºteanu“. Este vorba desprecartea Ordine ºi Haos. Mit ºi magieîn cultura tradiþionalã româneascã,o ediþie nouã, revãzutã, adãugitãºi ilustratã. Volumul cuprindemai multe studii privind magiaºi mitologia popularã româ-neascã: Legenda potopului, Colin-da „Furarea astrelor“, Dendro-mitologie, Balaurul ºi solomo-narul, Fecioara ºi fiara – legareamagico-eroticã, Labirintul – unmonstru arhitectonic, Reminiscenþemagico-rituale în folclorul copiilor,Narcotice ºi halucinogene la geto-daci, Graiul îngerilor, Antropologialocuirii tradiþionale. O primãformã a studiilor a apãrut înanii 80. Acum autorul le reiaîntr-o viziune unitarã, decelândun model dualist de gândirearhetipalã, numit de el Ordine ºiHaos.

La Editura Polirom aapãrut volumul Magie si vrãjitorieîn cultura românã. Istorie, literaturã,mentalitãþi, de clujeanul Ioan Pop-Curºeu. Despre aceastã cartecunoscuta cercetãtoare OtiliaHedeºan scrie (pe copertã):„Cercetarea de faþã, conceputãla interferenþa conceptelor demagie ºi vrãjitorie, pe de o parte,respectiv de cultura scrisã, oficialã,centralã, ºi cultura oralã, alter-nativã, marginalã, pe de altã parte,se poziþioneazã într-un loc geo-metric extrem de fertil, propicedisecãrilor conceptuale subtile ºianalizelor de texte surprinzãtoareprin aplicarea unor perspectiveinterpretative inuzuale. (...) IoanPop-Curºeu nu ezitã sã vorbeascãdespre cele douã tipuri culturaleca alcãtuind o solidaritate agrea-bilã ºi traverseazã cu eleganþãfrontiere care pentru cei mai mulþicercetãtori ai acestei tematici arputea pãrea inatacabile.”

13

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

Legenda Cascadei BigãrDemult, tare demult trãia, pe meleagurile mirifice ale

Vãii Almãjului, o familie de þãrani foarte preþuitã de locuitoriiacestor þinuturi. Bãrbatul era om gospodar ºi cinstit, iar soþialui, de o frumuseþe rar întâlnitã, încât i se dusese vestea în totþinutul. Singura lor amãrãciune era lipsa unui urmaº care sãle ducã numele mai departe ºi sã le vegheze bãtrâneþile.

Într-o noapte, femeii i se arãtã în vis o vrãjitoare care-ispuse cã, doar dacã va bea apã de la izvorul de sub stâncaaºezatã la graniþa dintre lumi, va rãmâne însãrcinatã, dar opreveni cã, de va naºte o fatã, acesteia nu-i va fi îngãduitniciodatã sã se îndrãgosteascã, dacã va dori sã trãiascã. Femeia,deznãdãjduitã, ascultã de spusele bãtrânei vrãjitoare din vis.Merse la izvor ºi bãu apã fãrã sã mai stea mult pe gânduri. Nudupã multã vreme, nãscu o fatã. Copila lumina viaþa pãrinþilorsãi ºi fermeca cu privirile orice fiinþã omeneascã ce stãteaîn preajma-i.

Zilele treceau una dupã cealaltã ºi copila zglobie devenio fecioarã râvnitã de toþi flãcãii þinutului, însã inima feteitânjea dupã unul singur, dupã Bigãr, un flãcãu chipeº ºi harnic.

Simþind primejdia morþii, care ameninþa asupra copilei,

Douãîntruchipãriartistice alepersonajului

mitologicIovan Iorgovan,

sculpturi înlemn de Romul

Ladea

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

2013201320132013201314

tatãl fetei, nãdãjduind sã o facã sã-l uite pe flãcãu, dar maiales sã uite de dragostea nestãpânitã care-i cuprinsese inima, oînchise în grota de deasupra izvorului dintre lumi. Strigãtele dedisperare ale fecioarei furã auzite de vrãjitoarea care sãlãºluiaîn cealaltã lume, ºtiutã ca Tãrâmul Regãsirii Dorului.

Atrasã de þipetele fetei ºi înduplecatã de suferinþa fãrãmargini a acesteia, vrãjitoarea îi ºopti:

– Singurul lucru pe care pot sã-l fac pentru tine e sã-þitransform pãrul într-o cascadã pe care vor aluneca lacrimiletale. Vuietul cascadei îl va aduce pe cel care-l iubeºti aproape detine, dar, te previn, nu veþi putea niciodatã trãi în aceastã lume.El va trebui sã moarã înecat în lacrimile tale ºi tu vei muriodatã cu el, spre a renaºte apoi, în cealaltã lume, în TãrâmulRegãsirii Dorului, numai acolo, ceea ce þi-a fost hãrãzit lanaºtere nu se va împlini.

Toate se petrecurã întocmai cum sortise vrãjitoarea.Flãcãul veni, se aruncã în apele cascadei, fermecat de vuietulmângâietor al acesteia, fata se stinse ºi ea odatã cu el. Seîntâlnirã în cealaltã lume, a Tãrâmului Regãsirii Dorului, singurulloc în care iubirea lor se putea împlini, iar cascada rãmasemãrturie a unei iubiri care-a învins limitele fiinþei umane, darºi a faptului cã dragostea înseamnã fericire ºi sacrificiu deopotrivã.

De atunci, îndrãgostiþii, spre a-ºi pecetlui dragostea, darºi pentru a avea parte de iubirea veºnicã, vin sã bea apã dincascada ce poartã numele flãcãului, Bigãr.

FLOAREA – ANA ÞUNEA

Invitãm colaboratorii noºtri sã ne trimitã numaimateriale inedite, care nu se adreseazã ºi altor

publicaþii.

15

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

SEMNIFICAÞIA COSTUMULUINAÞIONAL ROMÂNESCNoi, românii, trebuie sã avem o imagine clarã a trecutului,

a felului cum trãia, cum arãta neamul nostru înainte vreme. Eo datorie sfântã a noastrã sã descifrãm corect mesajul strãmoºescformulat de-a lungul veacurilor, evidenþiindu-i trãsãturile definitoriica setea de a descoperi frumosul, de a-l fãuri ºi de a-l cultiva cuajutorul virtuþilor primordiale – dragostea de glie, vitejia, aspiraþiade libertate ºi neastâmpãrul creaþiei. În procesul creaþiei un locde frunte îl ocupã meºteºugul confecþionãrii hainelor, o ocupaþiea femeilor. Purtate de oameni în vãzul tuturor, ele atrag atenþiaprin mãiestrie ºi diversitate, fiind mãrci de recunoaºtere amembrilor comunitãþii ºi mijloace de apreciere a vârstei, a stãriisociale. Hainele – îmbrãcãmintea – au apãrut odatã cu omul.

Dupã neascultarea de porunca lui Dumnezeu de a numânca din pomul cunoºtinþei binelui ºi a rãului, Adam ºi Eva îºidau seama cã sunt goi (dezbrãcaþi), devin conºtienþi de greºealaºi de starea lor în decãdere. Acum apare ruºinea, frica deDumnezeu pentru neascultare ºi ruºinea pentru goliciunea lor.Mãsura pe care au luat-o a fost sã-ºi coase laolaltã frunze desmochin ºi ºi-au fãcut cingãtori, învelitori (ºorturi) pentru a-ºiacoperi parþial, cât se putea acoperi cu o cingãtoare, organelesexuale (goliciunea), ceea ce nu era suficient.

Dumnezeu le-a fãcut tunici – haine de piele – ,,însãºipielea corpului pe care a þesut-o omului la izgonirea din Rai“.

Lada cu zestre

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

2013201320132013201316

Tunica este o hainã lungã, cãmaºa, o îmbrãcãminte care sepoartã direct pe piele ºi acoperã tot trupul. Deci amândoi aveauîmbrãcãminte pentru a le acoperi cât mai complet corpul.

Aºadar, cu omul apare ºi conºtiinþa de sine a acestuia, caºi dorinþa de relevare a universului, de contemplare a existenþei.În acest sens „apare cultura ca act al creaþiei omului, ea esteînsãºi esenþa omului, iar semnificaþia metafizicã a culturii (port,folclor, dans, muzicã) þine de destinul creator al omului’’. Deci,,,omul este om doar dacã creeazã ceva” (Lucian Blaga).

Structurile de autoritate ºi reprezentare în creaþia luiDumnezeu sunt: Dumnezeu, Hristos, bãrbatul (soþul), femeia(soþia). ªi bãrbatul ºi femeia reprezentau pe altcineva. Bãrbatulpe Hristos ºi femeia pe bãrbat (soþ) (Geneza). Femeia este slava(gloria) bãrbatului, partea strãlucitoare a bãrbatului. Aceastatrebuie sã se vadã în felul în care se roagã, munceºte ºi seîmbracã.

La început bãrbaþii ºi femeile aveau aceleaºi piese aleîmbrãcãminþii – tunica – un fel de cãmaºã lungã aproape ca orochie ºi mantauã care ajunge pânã la glezne ºi acoperã totcorpul peste care era cingãtoarea – un brâu din piele, funie oriþesãturã. Brâul este deci simbol al pãcatului ºi al cãinþei.

De-a lungul istoriei, îmbrãcãmintea a evoluat, înmul-þindu-se piesele componente ºi devine costum.

În spaþiul mioritic costumul popular românesc îºi gãseºterãdãcinile în portul strãmoºilor noºtri traci, geþi ºi daci, fiindsupus unei continue evoluþii, dar ºi-a pãstrat nealterate carac-teristicile esenþiale: unitatea ºi continuitatea sa.

Pornind de la realizãrile artistice fãcute cu materii primeproduse în gospodãriile þãranilor, portul popular românesc adovedit bogata mãiestrie þãranului român, atât în ornareaþesãturilor ºi a broderiilor cât ºi în obþinerea culorilor vegetale.Portul popular se diferenþiazã în funcþie de anotimp, ocaziifestive, vârstã ºi sex, adaptându-se ocupaþiilor specifice fiecãreizone.

Femeia, cu pricepere ºi mãiestrie artisticã, a fãcut haineledin tot sufletul ei, nemuritor fireºte. A cusut fiecare frunzã,floare, figurã. Avea în memorie fiecare etapã a lucrãturii – dela lânã brutã la fir, la þesãturã. Fiecare împunsãturã de ac

17

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

trecuse prin zâmbetul, lacrima, dragostea ei. Cusãtura descriechiar þinta finalã – lumea fãrã dor. Hainele acestea erauadevãrate arme spirituale, asigurând protecþia purtãtorului faþãde demoni.

Prin îmbrãcarea acestor haine numite populare, ale întregiipopulaþii, omul se îmbracã cu întregul univers (lume) ,,eutrãiesc în lume, dar ºi întreaga lume e în mine”. Deci portulpopular reprezintã o recapitulare simbolicã a întregii mitologii ºicosmogonii de început.

Folclorul era integrat în vechime într-un context socio-cultural care cuprindea toate faptele de viaþã din lumea satului.Omul muncea ºi sãrbãtorea în colectiv ºi în acord cu lumea.

Tainele meºteºugului de a confecþiona îmbrãcãmintea nuse învãþau din cãrþi ci de la femeile satului. Se transmiteau dingeneraþie în generaþie – de la mamã la fiicã. Fetele nu semãritau pânã nu ºtiau sã toarcã ºi sã þeasã.

În timpul lucrului, femeile spuneau o rugãciune ortodoxãpentru comunicare cu divinitatea: ,,Cãmara Ta Mântuitorule, ovãd împodobitã. ªi îmbrãcãminte nu am ca sã intru într-însa.Lumineazã-mi haina – taina sufletului meu! ªi mã mântuieºte,Mântuitorul meu”. Aºadar – costumul popular era taina sufletuluifemeii – slavã a întregii familii.

Portul românesc, ca trãsãturi generale are aceeaºiasemãnare pe tot cuprinsul þãrii, având desigur deosebiri deamãnunte, cu schimbãri de formã, croialã, ornamentaþie ºicromaticã. Aceasta unitate îi dã caracter de popular ºi naþional.

Costumul naþional românesc – izvorât din sufletul þãranuluiromân are ca primã semnificaþie:

1. Semnificaþia goliciunii – adicã îmbrãcãmintea arerolul de a acoperi corpul uman – ca o cerinþã divinã – ºi apoia-l apãra de intemperiile vremii, de aceea variazã în funcþie deanotimp, fiind mai groasã iarna (þesãturi de lânã ºi blanã) ºi câtmai uºoarã vara (cânepã, in, bumbac). Þesãtura din cânepã þinede cald iarna ºi rãcoare vara.

2. Semnificaþia socialã – hainele exprimã starea socialã acelui care le poartã faþã de ceilalþi. Diferenþa este datã deornamentaþie, cromatica ºi punctul de cusãturã. Unele haineindicau profesiile – exemplu ciobanii, lucrãtorii la pãdure, muncile

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

2013201320132013201318

agricole – când costumul este simplu – faþã de cel purtat lasãrbãtori ori la nuntã. Brâul – cingãtoarea – avea rol de a þinestrâns abdomenul ºi rinichii. El înseamnã însã ºi abnegaþie ºicurãþenie sufleteascã, precum ºi puterea de a învinge cãdereaspre ispitã ºi alte rele. Costumul popular indicã ºi vârstapurtãtorului.

3. Semnificaþii magico-religoase. Costumul naþionalromânesc, prin lucrãturã, ornamentaþie ºi decoraþiile de pehaine, avea ca scop de a-i apãra pe cei care le poartã de fiinþelemalefice, duhurile rele, dar ºi de a le aduce noroc ºi sãnãtate– având caracter apotropaic ºi în acelaºi timp afrodisiac.

Deci, putem spune cã în portul popular românesc seîmbinã utilul cu frumosul, realizând echilibrul necesar întresuflet ºi trup, fãrã ca importanþa unuia sã fie exacerbatã îndetrimentul celuilalt, iar românul creºtin ºi ortodox, creatorul ºipurtãtorul acestor haine, avea mereu în gând afirmaþia ApostoluluiPavel: ,,trupul vostru este templu al Duhului Sfânt”.

Costumul popular, creaþie a þãrãncii noastre, ca parte aSfintei Tradiþii, este martor al existenþei noastre ºi vorbeºte desfinþenia locurilor ºi a oamenilor ce locuiesc în aceste spaþii –rãmâne ca un talisman al românismului de azi. El este pilon alidentitãþii noastre românesti. Este legitimaþia noastrã aici. Esteo mãsurã pentru români ce vin din transcendent.

Prof. PAVEL PANDURU

19

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

Costum femeiesc din Cãrbunari (dupã albumul Costumulpopular românesc din Transilvania ºi Banat,

de Paul Petrescu, ESDP, 1959)

Lada cu zestre

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

2013201320132013201320

Costum bãrbãtesc din Cãrbunari (dupã albumul Costumulpopular românesc din Transilvania ºi Banat,

de Paul Petrescu, ESDP, 1959)

21

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

În cãutarea timpului (ne)pierdutsau o istorie a porþilor din

Banatul Montan

Poarta… legãtura dintre noi ºi lume. Primulînsemn al unei familii...

În 2011, Anul European al Voluntariatului, ne-amgândit sã implicãm un grup de voluntari în realizarea uneidocumentaþii despre porþile caselor din unele sate ale BanatuluiMontan. Am demarat ºi derulat activitatea noastrã, înscriindu-ne sub deviza Uniunii Europene ,,Uniþi în diversitate”. Atenþiape care o acordãm patrimoniului nostru rural e înscrisã înpolitica europeanã de conservare a specificitãþii culturale afiecãrei þãri europene.

Proiectul ,,Porþile… legãtura dintre noi ºi lume” s-aadresat unui grup de 15 elevi voluntari al Colegiul TehnicReºiþa. Ei au fost coordonaþi de cãtre profesoarele CodruþaPopescu ºi Sorina-Mirela Lungu, autoarele acestui articol.Am înscris proiectul în concursul Euroschola, lansat deParlamentul European. În afarã de cunoºtinþe, ºcoala trebuiesã dezvolte elevilor aptitudini ºi atitudini de relaþionarecorectã în societatea contemporanã. Poziþia dascãlului-pro-motor al voluntariatului ne-am asumat-o, de altfel, ºi încalitate de actanþi. Am considerat cã implicarea elevilor încunoaºterea istoriei locale contribuie la o mai temeinicãinserþie a noastrã în istoria Uniunii Europene, bogatã ºi prindiversitatea ei.

Spaþiul bãnãþean este multicultural, mai mult, el esteexpresia schimburilor interculturale care, de-a lungul secolelorde convieþuire, ne-a îmbogãþit reciproc. Experienþa germanilor

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

2013201320132013201322

din regiune, recunoscuta lor pricepere ºi temeinicie, s-apãstrat ºi prin porþile caselor bãnãþene. Cele mai vechi însãsunt degradate ºi riscã sã disparã. De aceea, acþiunea noastrãvoluntarã s-a îndreptat înspre cunoaºterea ºi, implicit, salvarealor. Þinând cont de situaþia actualã, ne aºteptãm ca proiectulnostru sã atragã atenþia asupra bogãþiei patrimoniuluiarhitectural rural, creând în acest fel posibilitatea comunitãþilorlocale sã iniþieze programe de conservare a acestor urme decreativitate ale meºterilor în lemn din Banatul Montan.

Pentru a atinge obiectivele propuse, elevii au desfãºuratdiverse activitãþi. În funcþie de zona pe care o cunoºteaumai bine (zona domiciliului lor, al bunicilor, rudelor) eleviiau selectat imagini cu porþi ale caselor. Colectarea acestordate s-a fãcut pânã la 1 octombrie, dupã care echipa alucrat la prezentarea ºi interpretarea materialului adunat.S-au folosit imagini din satele Târnova, Câlnic, Dezeºti,Slatina Timiº.

În demersul nostru de analizã a porþile caselor, amdescoperit trei mari perioade istorice. Prima categorie aparþineporþilor caselor construite în prima jumãtate a secoluluitrecut. Sunt masive, de lemn. Putem remarca o mare varietatede elemente decorative. De asemenea, observãm aceeaºidiversitate ºi grijã pentru frumos în alegerea broaºtelor ºi aclanþelor. Urmãtoarea etapã istoricã importantã este a douajumãtate a secolului trecut, perioada comunistã. Porþilesunt aproape toate fãcute din metal ºi pot fi caracterizateprin puþine, ºi asemãnãtoare pânã la identitate, elementedecorative. O explicaþie e faptul cã pãdurile din proprietateprivatã au devenit proprietatea statului, procurarea lemnuluidevenind, în acest fel, o dificultate. Renunþarea la profesiiletradiþionale pentru o slujbã la fabricile din Reºiþa ºi Bocºa,oraºe monoindustriale, oferã o altã explicaþie a ,,cultului”pentru civilizaþia metalului. Chiar dacã nu au rãmas multeca numãr, porþile de lemn nu au dispãrut complet. ªi-aupierdut însã din personalitate. Ne referim la porþile dinparchet, caracterizate doar prin masivitate. Cea de-a treiaperioadã, dupã 1989 ºi pânã azi, e reprezentatã de porþile

23

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

fãcute din termopan. Orice urmã de originalitate dispare.Case reprezentative pentru aceastã perioadã istoricã au fostîntâlnite în fiecare sat supus analizei.

O caracteristicã a porþilor în satele din Banat emãrimea lor. Chiar dacã casa are ºi o poartã la grãdinã princare se intrã cu atelaje, mai existã ºi poarta destinatãintrãrii în casa propriu-zisã, poarta cu mai multe canaturi,poarta ,,de la drum” prin care bãnãþeanul desemneazã parteacea mai importantã a casei.

O altã caracteristicã a acestor porþi e prezenþa ochiurilorde geam fixate în diferite pãrþi ale porþii. Colindând satelebãnãþene am întâlnit o singurã casã – în Ticvaniu Mic –casa cu numãrul 269, ale cãrei ochiuri de geam, în parteasuperioarã a porþii, sunt fãcute din sticlã coloratã roºu,galben ºi albastru. Sã nu uitãm cã miºcarea naþionalistãpremergãtoare Marii Uniri a fost foarte puternicã în aceastãparte a Imperiului. Acelaºi tip de poartã l-am regãsit ºiîntr-un sat vecin, la câþiva kilometri peste graniþã la BelaCrkva (Biserica Albã), un sat din Banatul Sârbesc. O micãdovadã materialã se constituie astfel într-o mãrturie a unitãþiiculturale a românilor din zonele transfrontaliere.

Iniþiativa noastrã doreºte sã sensibilizeze comunitãþilelocale în inventarerea elementelor de patrimoniu, iar dacãcasele se demoleazã sã se creeze spaþii de depozitare – înºcoli, de ce nu – pentru a pãstra aceste urme ale trecutului.

Codruþa Popescu, Sorina-Mirela Lungu

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

2013201320132013201324

Sus: Fronton de casã ºi poartã din satul MãruJos: Casã din Borlova, la Muzeul Satului din Bucureºti

25

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

Cartea ºi lumea satului

Scrisul pãtrunde de timpuriu în lumea satului, iar satulbãnãþean nu face excepþie de la aceasta. La început cei carecunoºteau carte erau preoþii, învãþãtorii ºi, eventual, medicul,acolo unde era cazul. Odatã cu dezvoltarea reþelei ºcolare creºtenumãrul celor alfabetizaþi, astfel încât, scrisul (cartea, presa)devine accesibil unei mase mai largi.

Este de la sine înþeles cã, pentru început, scrisul estetributar bisericii, preoþii fiind primii ºtiutori de carte. Fie cã eravorba de cãrþi cu caracter religios, fie cã erau cele folosite laslujbele bisericeºti, cartea ºi scrisul pãtrund în satul românesc.

Caracterul sacru al unui text rezidã ºi în convingereaþãranilor cã simpla lui purtare asupra lor îi ferea de necazuri1.Aºa, de pildã, Cãlãtoria Maicii Domnului era socotitã aducãtoarede noroc chiar dacã posesorul nu o ºtia citi. Din 1783 pânã în1842, doar în Banat, a fost reeditatã de opt ori. Toate acestea,apreciate sau dimpotrivã, respinse de bisericã, ilustreazãconvingerea despre originea divinã ºi deci atributele mistice alescrierii.

Cãrþile erau rare ºi scumpe, cuvântul lor era însãcunoscut, chiar dacã sãtenii erau, în proporþie covârºitoare,analfabeþi. În timpul oficierii slujbei, preotul sãvârºea nu doarun serviciu divin, ci ºi o lecturã publicã, aºa numita lecturã inpresentia, proprie oricãrei biserici creºtine. Sfintele scripturiajungeau astfel sã fie ascultate de întreaga comunitate.

Scrisul era deci înþeles ca mijloc de a asigura veºnicia ºiurmãrile n-au întârziat sã se arate. Obiectul care fãcea posibiltot acest transfer ºi dialog cu viitorul era cartea. Cum sã fiefolositã, cum se deschide poarta spre nesfârºitul cuprins alculturii scrise, erau lucruri ce se învãþau în incinta ºcolii.2

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

2013201320132013201326

Rãsfoind colecþiile ziarelor apãrute în Banat, se poateconstata cã bãnãþenii au dezvoltat o activitate fecundã ºi cãpresa bãnãþeanã a fost foarte bogatã ºi mai ales variatã, fiindcã,în afara ziarelor politice ºi naþionale, au mai apãrut în Banatgazete pedagogice, literare, satirice, economice, teologice etc.3

Dintre acestea amintim:Publicaþii pedagogice: Ludimagister4, Educatorul, Convorbiri

pedagogiceZiare ºi reviste politice, sociale ºi culturale: Progresul,

Foaia Orãviþii, OraviþaPublicaþii apãrute dupã Marea Unire de la 1918: Þãranul,

Þara, Þãrãnimea, Junimea, Românul, Opinia noastrã, ZorileBanatului, Roata, Vasiova, Vatra Banatului, Poporul Român, CaraºulNou, Urzica, Viaþa Socialã C.F.R., Generaþia de mâine, Zapis

Ziare apãrute la Reºiþa ºi Bocºa: Privighetoarea, Revista,Opinca, Romänische Revue5, Drum Nou, Lumina Caraºului, Reºiþa,Curierul Banatului, Bucuria copiilor, Flamura, Semenicul.

Alte ziare ºi reviste din Reºiþa ºi Banat: Valea Bârzavei,Glasul muncitorului român, Suflet românesc, Gura lumii, PoporulRomânesc, Cuvântul satelor, Deºteptarea, Naþiunea, Stavila.

COSMIN GHEJU

Note1 N. Cartojan, Cãrþile populare în literatura româneascã,

vol. II, Bucureºti, 1974, p. 126-136.2 V. Leu, Cartea ºi lumea ruralã în Banat, 1700-1830, Editura

Banatica, 1996, p. 121.3 I. Stãnilã, Culturã ºi oameni de culturã din Caraº, CCES

al Judeþului Caraº-Severin, Reºiþa, 1989, p. 57.4 Publicaþie apãrutã la Reºiþa, 1886-18915 Înfiinþatã de Cornel Diaconovici în 1885 la Budapesta

iar apoi mutatã la Reºiþa, Viena, Sibiu ºi apoi la Timiºoara.

27

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

Miracolele satului

Nedeia

O nedeie... culturalã

Dacã îmi aduc bine aminte, în copilãria meatrãitã la sat, în afarã de Paºti ºi de Crãciun, prazniculcasei (de Sf. Nicolae) ºi nigeia de la Sânpetru erauconsiderate cele mai mari sãrbãtori pe care le aºteptamcu nerãbdare ºi bucurie secretã, pentru cã erau pregãtitede cãtre familie cu multã vreme înainte. La aceasta dinurmã, goºtii din satele vecine erau aduºi cu mare fast,în cocii „tapetate” cu cele mai arãtoase ponevi, iar caii,împodobiþi cu gãitane roºii ºi cu izvonuri. De fapt, dupãsunetul acestor clopote mici, ce bãteau la gâtul armãsarilor,cãruþele puteau fi recunoscute de departe. „Auzi –spuneam celor mai mici – acum îºi aduce goºtii, de laPotoc, Ion Jiajia, de la Slatina Nera, Picimec, de laCiuchici sau Macoviºte, cutare sau cutare.”

ªi cum la sfârºit de iunie începeau sã dea înpârgã iagodele (dudele) din pomii crescuþi prin oboaresau pe la marginea grãdinilor, cei mai în vârstã neîntrebau, pe noi, copiii, în preajma sãrbãtorii, dacã ampus „spinul” în iagod, adicã dacã am blocat urcuºul înpom cu o creangã mai rãmuroasã de pãducel, în ideeade a pãstra primele fructe ale verii pentru oaspeþi. Deasemenea, eram adesea întrebaþi dacã am „tãiat cucul”,întrucât tradiþia susþine cã de la Sânpetru aceastã pasãre(ºi nu numai ea) nu se mai aude cântând.

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

2013201320132013201328

Sigur ar mai fi de povestit despre hora organizatã„la comandã”, adicã în centrul satului, unde îºi avusesesediul fosta primãrie, despre fanfara localã – între membriicãreia se aflau Nicolae Drãgilã (Bujac), Avram Murgu(la oarne), Gâgiu al bãtrân (la tobã), Biþã Macu (laarmonicã), despre jocurile date de pomanã în memoriacelor morþi de tineri (obicei plasat de Nicolae Iorga înepoca precreºtinã) etc., etc.

În orice caz, în vremea copilãriei mele nu cântau,la hora satului, nici guriºti ºi nici guriste înveºmântateîn kile de aur, nu erau nici staþii de amplificare a cãrordecibeli scuturã frunza din pomi ºi determinã forþatpãsãrile cerului sã plece în þãrile calde.

O nigeie ceva mai aparte se desfãºoarã, dininiþiativa fostului primar, ing. Mirco Lechici, în comunaRãcãºdia, care, la Sântãmãrie Mare, adunã fii ai satului,goºti din comuna Grebenaþ (Serbia), locuitori din sateleînvecinate. Astfel, ziua de joi, 15 august 2013, a fostdedicatã întrecerilor sportive, iar cea de vineri, desprecare vom relata în rândurile de mai jos – manifestãrilorspirituale ºi cultural-artistice.

Prin urmare, au rãspuns invitaþiei primarului MircoIlie Lechici, Consiliului local ºi Asociaþiei culturale„Voinþa” la „Zilele culturii ºi spiritualitãþii rãcãºdiene”,ediþia a XI-a, scriitori, oameni de artã ºi culturã, ziariºti,din Timiºoara, Reºiþa, Almãj ºi din zona Oraviþei, careau vizitat, în primele ore ale zilei, noul Centru deinformare turisticã ºi Muzeul sãtesc. Apoi, oaspeþii s-audeplasat la sediul ªcolii cu clasele I-VIII „GheorgheGuga”, unde a avut loc tradiþionalul simpozion dedicatcelor mai recente apariþii editoriale semnate de autorilocali sau originari din Rãcãºdia, moderat de prof. MariaBorugã, directorul instituþiei de învãþãmânt. Întreparticipanþi, scriitorii Ilie Chelariu, Nina Ceranu, Gh.Secheºan, Constantin Falcã, Maria Niþu, Maria Mândroane,

29

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

Ion Dancea, Ion Albu, din Timiºoara, Nicolae Sârbu,Gheorghe Zincescu, Costel Stancu, Costel Simedrea, IonGrecu, din Reºiþa, Gh. Rancu, din ªopotu Vechi, IoanNicolae Cenda, Nicolae Murgu ºi Felicia Mioc Novacoviciu,din Oraviþa, Ion Rãºinaru ºi Mihai Chiper, din Anina,iubitori de literaturã din comunã.

Dupã ce le-a urat bun venit, Maria Borugã le-apropus oaspeþilor un moment de reculegere în memoriaprofesorului Petru P. Ciurea, cetãþean de onoare alcomunei, autor a numeroase volume de istorie culturalãconsacrate satului, dispãrut la începutul acestui an ºi aanunþat cã întâlnirea are ca repere trei evenimenteeditoriale de excepþie: lansarea volumelor XIX ºi XXdin vastul proiect Cãrãºeni de neuitat (Editura „Euro-stampa”, Timiºoara, 2013), iniþiat în 2009 de prof. Petru.P. Ciurea ºi prof. univ. dr. Constantin Falcã, EmilianNovacoviciu, Restituiri (Editura Eubeea, Timiºoara, 2013,prefaþatã de Marcu Mihail Deleanu), un tom de aproape700 de pagini ce reuneºte cea mai mare parte din operaunui mare dascãl ºi cãrturar bãnãþean ºi Frunze de lut(Editura Eubeea, Timiºoara, 2013), carte de poeziesemnatã de Costel Simedrea.

Au exprimat opinii despre Cãrãºeni de neuitat: I.N.Cenda, Nicolae Sârbu, Gh. Secheºan, Nic. Murgu, Gh.Zincescu, Gh. Rancu ºi Nicolae Irimia, vorbitorii apreciindefortul documentar considerabil fãcut de cei doi autoripe parcursul celor cinci ani, numãrul mare de personalitãþisemnalate, varietatea domeniilor în care s-au manifestat.A fost avansatã ºi ideea transformãrii întregului material– pe baza unor criterii mai riguroase – într-un viitordicþionar, ori punerea sa pe suport electronic. Oricum, înactuala formulã, s-a mai subliniat, Cãrãºeni de neuitatconstituie, pentru viitoarele generaþii de cercetãtoribãnãþeni, un util instrument de lucru.

Apãrutã din iniþiativa poetului Nicolae Murgu, a

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

2013201320132013201330

profesorului Ion Albu ºi a Feliciei Mioc Novacovici,strãnepoata autorului, cu substanþialul sprijin financiaral consiliilor locale din Rãcãºdia ºi Oraviþa, a primarilorIlie Mirco Lechici ºi Doru Viorel Ursu (editori NinaCeranu ºi Ilie Chelariu), cartea ce restituie operacãrturarului Emilian Novacoviciu (nãscut în 8 septembrie1862, la Gârbovãþ ºi decedat la Rãcãºdia, în 1936),reprezintã un eveniment cultural aproape unic în Banat,în aceste vremuri de interminabilã crizã economicã.Fapt evidenþiat la întâlnire ºi de Felicia Mioc, NicolaeMurgu ºi Ion Nicolae Cenda, despre care vom scrie ºinoi, într-o ediþie viitoare.

Despre noua carte a lui Costel Simedrea (originarºi el din comunã), ºi-au exprimat puncte de vederecriticul literar Gh. Secheºan, precum ºi poeþii DoruIlana, Ilie Chelariu ºi Nicolae Sârbu, acesta din urmãmãrturisind cã a întâlnit la Rãcãºdia „un adevãratfenomen cultural”, iar în volum, „versuri care te-nvioreazã,te miºcã, te furã, ca apa de izvor, pe care aº fi vrut sãle fi scris eu”.

În sfârºit, despre rolul lui Emilian Novacoviciude „luminãtor” al stirpei þãrãneºti, de ilustru promotoral aspiraþiilor de dezrobire ºi unitate naþionalã, deintelectual preocupat de valorificarea folclorului ºitradiþiilor populare din vãile Cãraºului ºi Nerei, dar ºidespre regretatul profesor Petru P. Ciurea a vorbit ºifostul primar al comunei, ing. Mirco Lechici senior, celcare a organizat, an de an, „Zilele culturii rãcãºdiene”,ºi care, în anul 2002, le-a interzis formaþiilor ºi soliºtilorvocali de muzicã popularã, prezenþi la nigeie, „sãinterpreteze manele”.

Dupã simpozion, gazde ºi oaspeþi s-au deplasat lacripta lui Emilian Novacoviciu din cimitirul ortodox,unde pãrintele Gh. Þibuleac, parohul bisericii, a oficiato slujbã de pomenire. Apoi au revenit la biblioteca din

31

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

incinta Casei culturale „Emilian Novacoviciu”, unde auascultat o prelegere a prof. Ion Albu din Timiºoaradespre un alt fiu reprezentativ al satului, þãranul-publi-cist Ilie Crãciunel.

Au urmat masa festivã de la Casa culturalã ºi, în„Parcul cu platani”, o paradã a portului popular ºi unspectacol folcloric susþinut de formaþiile artistice dinGrebenaþ (Serbia), Apateu (judeþul Arad), Greoni,Grãdinari, Socol ºi din comuna gazdã. În cele douã seriau cântat la tradiþionala horã solistele vocale Maria

Milu Sorescu ºi Zorica Savu.Menþionãm cã tot cu ocazia nigeiide la Rãcãºdia au apãrut nr. 61 alrevistei „Jurnal de Rãcãºdia” (re-dactor ºef Iosif Nica) ºi suplimentul-program „Paralela 45".

NICOLAE IRIMIA

Aspecte caracterizând ruga de la Rãcãºdia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

2013201320132013201332

RUSALIILE - SÃRBÃTOAREASATULUI

Rusaliile, Pogorârea Duhului Sfânt sau Cincizecimea estesãrbãtoarea care se þine în fiecare an la 50 de zile dupã Paºte,Învierea Domnului ºi la 10 zile dupã Înãlþarea Domnului IisusHristos. În aceastã zi s-a pogorât Duhul Sfânt asupra apostolilorfãcându-i pe aceºtia sã grãiascã în limbi neauzite pânã atunci.

În ajunul Rusaliilor se þin Moºii de varã, prilej depomenire a celor plecaþi dintre noi.

Deºi are o datã schimbãtoare, aceastã sãrbãtoare are loc,în general, în cursul lunii iunie, uneori în ultimele zile ale luniimai. Fiind printre primele sãrbãtori ale verii, în multe sate dinBanat bisericile prãznuiesc hramul cu veselie ºi bucurie, organizândruga, nedeia sau jocul în sat.

În satul Moniom, astãzi cartierul Moniom al MunicipiuluiReºiþa, de Rusalii are loc ruga satului. Deºi nu se sãrbãtoreºtehramul bisericii, ruga satului se þine la Rusalii de mai bine de70 ani, deoarece hramul bisericii este Sfânta Sãrbãtoare aArhanghelilor Mihail ºi Gavril atunci când frigul nu-i mai lasãpe oameni sã-ºi petreacã veselia.

Obiceiul acestei zile este moºtenit de la evrei ºi sepãstreazã ºi acum cu sfinþenie, constând în împodobirea bisericiicu ramuri verzi de tei ºi fân proaspãt cosit din curtea bisericii.La plecare, credincioºii duc acasã crenguþe de tei ºi le dauanimalelor sã le mãnânce, iar câteva le pãstreazã pentru a leaprinde în caz de furtunã sau grindinã. Tradiþia la Moniom esteca în aceastã zi oamenii sã meargã dimineaþa la bisericã, iardupã amiaza sã iasã la joc în sat. Pentru ca aceastã zi importantãsã fie petrecutã cu bine femeile se pregãtesc cu douã, trei zileînainte cu mâncãruri alese ºi multe prãjituri.

Ajunºi acasã, sãtenii îºi aºteaptã ,,goºtii“ (musafirii), pecare îi întâmpinã cu rãchie de prunã urmând sã serveascãprânzul împreunã. Ca în orice casã din Banat, în ziua de rugãmusafirii sunt serviþi cu zupã (supã), sarme (sarmale), carne

33

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

(fripturã) ºi colaci (prãjituri). Pentru fiecare familie aceastã zieste un prilej de a se reîntregi, de a depãna amintiri sau chiarde a face planuri de viitor.

Dupã servirea mesei, în familiile în care existã fecioriîncepe agitaþia deoarece aceºtia se pregãtesc sã deschidã ruga cutradiþionalul dans numit Cãluºarul. Cãluºarul este un dansbãrbãtesc despre care se spune cã are menirea de a apãraoamenii, animalele ºi recoltele satului de influenþele negative.Bunicile sunt cele care se ocupã în special de îmbrãcatulfeciorilor în costumul popular pãstrat cu sfinþenie. Costumuleste compus dintr-o cãmaºã lungã pânã la genunchi cusutã cumotive geometrice în diferite culori ºi care este legatã la brâucu o cingãtoare ,,tricolor“ (roºu, galben ºi albastru), dedesupt deaceasta având izmene albe. Sunt încãlþaþi cu opinci legate depicior cu bentiþe de culoare neagrã, în formã de ,,X“ pânã subgenunchi. În lateralul piciorului au ,,zdrãncãnele“, niºte bobiþede metal legate pe o panglicã ºi care scot un sunet specific.Peste umãrul stâng sau drept mai au o cingãtoare ,,tricolor“care se uneºte cu cea de la brâu. Pe cap poartã ,,clãbãþ“ de oaie,pe care au prinsã o panã de pãun.

La ora stabilitã se adunã toþi la locul unde se þine joculºi în acordurile specifice ale melodiei îºi încep jocul. Ceilalþimembri ai familiei îi urmãresc cu atenþie ºi uneori emoþionaþipânã la lacrimi. Dupã ce terminã de jucat, se prind ºi fetelealãturi de bãieþi ºi împreunã joacã hora urmatã de ardeleanãºi ,,de doi“. Din acest moment ruga este începutã, urmând ca

Moniom (de la Livia Basista)

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

2013201320132013201334

fiecare sã-ºi petreacã ºi sã joace ,,cât îl þin picioarele“. Ruga þineatât cât stau petrecãreþii, pânã târziu în noapte.

Dacã prima zi de rugã a fost încãrcatã de emoþia revederiiºi a întâlnirii cu rudele, prietenii ºi cei plecaþi din sat, a douazi de rugã este încãrcatã de emoþia aducerii aminte de ceiplecaþi dintre noi. Aºa cum este firesc, în special în zilele desãrbãtoare, trebuie sã-i pomenim ºi sã-i cinstim cum se cuvinepe cei rãposaþi. În aceste clipe sentimentele de bucurie seîmbinã cu cele de tristeþe ºi jale.

În dimineaþa zilei de luni, dupã slujba de la bisericã,atunci când clopotul de la bisericã bate, toþi sãtenii împreunã cuoaspeþii ºi preotul pornesc spre cimitir ducând coºuri cu pomanã.Fiecare coº este garnisit cu câte un tort frumos ornat ºi colorat.Femeile se strãduiesc sã se întreacã pe sine în ornarea torturilor(chiar dacã acum se mai apeleazã la cele din comerþ saucofetãrie, important este sã fie frumos). Alaiul se deplaseazãspre cimitir, iar acolo într-un loc stabilit, la umbra unui bradfalnic, se aºazã coºurile pentru a fi sfinþite bucatele ºi a-ipomeni pe cei morþi. Bãrbaþii cautã câte un loc umbrit undestau ºi povestesc, în timp ce femeile participã la slujbã, mailãcrimeazã uneori, dar în acelaºi timp admirã, analizeazã ºidiscutã despre fiecare coº cu pomanã adus. Dupã ce preotulterminã slujba toþi trec ºi sãrutã icoana sfântã, iar femeile iaucoºurile ºi se îndreaptã spre locurile de veci unde impartpomana ºi frumoasele torturi pe la vecini, copii sau sãraci. Întimp ce preotul este solicitat sã mai facã câte o slujbã ,,lagroapã“ bãrbaþii se mai cinstesc cu rãchie bãtrânã, apoi încet,încet se îndreaptã fiecare spre casã. Urmeazã masa de prânz ºichiar unii oaspeþi întârziaþi, apoi puþinã odihnã pentru a-ºiîncãrca puterile pentru încã o searã de joc ºi voie bunã.

Chiar dacã în ultimii 20 de ani migraþia a fãcut ca mulþitineri sã plece din sat, aici rãmânând doar bãtrânii, la sãrbãtoareasatului, în ziua de rugã toþi se întorc cu drag acasã pentru a-ºipetrece cu veselie. Copii, tineri, bãtrâni aºteaptã cu nerãbdareîn fiecare an ziua de rugã pentru a se întâlni cu toþi cei dragi.

NICOLINA PUICHIÞÃ

35

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

Tradiþii, obiceiuri

Nedeia

OBICEIURI ªI DATINISTRÃVECHI DE IARNÃ

DIN BANATUL MONTAN

Motto: ,,Nu numai sã cunoºti ceea ce se cuvine, ci sãºi urmezi dupã cum se cuvine.”

(proverb românesc)

Luna decembrie - Undrea sau Andrea, denumireavine de la faptul cã încã se pãstreazã amintirea Sf.Andrei, sãrbãtorit pe 30 noiembrie. Sfântul Ierarh Nicolae(Sânicoarã - 6 decembrie) este, dupã tradiþia popularã,prima zi de iarnã; el este un moº care aduce zãpadãscuturându-ºi barba, dar ºi daruri copiilor, dacã au fostcuminþi, sau nuieluºe, dacã au fãcut trãznãi. În tradiþiapopularã româneascã Sfântului Nicolae îi sunt atribuitecalitãþi sporite, fiind unul dintre sfinþii cei mai de vazãalãturi de Dumnezeu, cel care se plimba cu Acesta pepãmânt în timpurile primordiale.

Perioada sãrbãtorilor de iarnã este împãrþitã îndouã: între Ignat (20 decembrie) ºi Crãciun (25 decembrie)era perioada nefastã; atunci se deschideau mormintele,iar sufletele morþilor circulau printre vii. De Ignat sesacrifica porcul, se spune cã Dumnezeu a lãsat Crãciunul

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

2013201320132013201336

ca omul sã fie în aceastã zi sãtul. Cine nu are porc grasde Crãciun nu poate spune cã a fost fericit în acel an.Naºterea Domnului (25 decembrie) – Luminatul praznical Naºterii lui Iisus Hristos – umple sufletul de onegrãitã bucurie duhovniceascã, pentru cã aceastã zireprezintã împlinirea fãgãduinþelor ºi nãdejdilor pe careDumnezeu le-a dat oamenilor de la început, ca îndemnde cãlãuzã pe drumul ce duce spre mântuire. La Betleem,în peºterã, în ieslea cea sãracã, Pruncul nou-nãscut avenit pe Pãmânt sã sfinþeascã pe om, sã-i facã sãlaºdumnezeiesc. Sãrbãtoarea Naºterii Domnului este, astfel,sãrbãtoarea vieþii. „Ziua de naºtere a Domnului esteziua de naºtere a pãcii”, spune un sfânt pãrinte alBisericii, întrucât Fiul lui Dumnezeu a venit pe pãmântca sã împace pe om cu Dumnezeu ºi pe oameni. Pregãtireapentru Crãciun începe cu un post de patruzeci de zilece precede praznicul. Pentru credincioºi este un timp alcurãþirii sufleteºti ºi trupeºti pentru intrarea ºi pãrtãºiaîn marea realitate duhovniceascã a venirii în lume a luiIisus Hristos, similar pregãtirii prin post pentru ÎnviereaDomnului. Perioada aceasta mai include alte zilepregãtitoare ce anunþã apropierea Crãciunului: Sf. Andrei,Sf. Nicolae; Sf. Spiridon pe 12 decembrie; DuminicaSfinþilor Strãmoºi, penultima dinaintea Crãciunului; ºiDuminica Strãmoºilor dupã Trup de dinaintea Crãciunului.Din 20 decembrie începe Înainteprãznuirea NaºteriiDomnului. Existã aici asemãnãri liturgice cu SãptãmânaMare de dinaintea Paºtilor.

Douãsprezece zile de Crãciun. A doua zi desãrbãtoare demareazã douã zile de prãznuire. Prima, pe26 Decembrie, este a Soborului Nãscãtoarei de Dumnezeu,apoi pe 27 Decembrie, e pomenit Sf. Apostol, ÎntâiulMucenic ºi Arhidiacon ªtefan. Într-a opta zi a Naºteriie Tãierea Împrejur a Domnului. Perioada de bucurie aCrãciunului se întinde pânã la Arãtarea Domnului,

37

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

perioadã în care postul ºi îngenuncherea în bisericãsunt oprite, cu excepþia unei singure zi, Ajunul Bobotezei.

Obiceiurile calendaristice ºi cele legate de viaþade familie sunt o componentã perenã a culturii noastretradiþionale. Cele mai rãspândite ºi mai fastuoase s-audovedit a fi cele legate de marele Praznic al Crãciunuluiºi de sãrbãtorirea Anului Nou. Repertoriul tradiþionalal obiceiurilor ºi tradiþiilor româneºti cuprinde pe lângãcolindele propriu-zise – cântece de stea, vicleimul,pluguºorul, sorcova, vasilica, jocuri cu mãºti (þurca, cerbul,brezaia), teatrul popular, dansuri (cãluþii, cãluºerii) – ºio seamã de datini, practici, superstiþii, ziceri, sfaturi cuoriginea în credinþe ºi mituri strãvechi sau creºtine,specifice fiecãrei zone folclorice. În unele sate, în AjunulCrãciunului se pun pe masã un colac ºi un pahar deapã, deoarece se crede cã sufletele celor rãposaþi vin înaceastã noapte pe la casele lor, gustã din colac ºi-ºi udãgura cu apã. În Ajunul Crãciunului, cei ce cresc albine,nu dau nimic din casã, ca albinelor sã le meargã bine ºisã nu pãrãseascã stupul pe vremea roitului. Nu e binesã te baþi, nici mãcar în glumã, cu cineva, cã facibuboaie peste an. Unde se taie porcul în ziua de Crãciun,gospodinele pregãtesc o mâncare din carne macrã deporc ºi slãninã, servitã cu mãmãligã, din care suntospãtaþi cei dintâi dintre strãinii ce le calcã pragulcasei, acestei mâncãri i se spune „pomana porcului”. Cuo sãptãmânã înainte de Crãciun, încep pregãtirile pentrucolindat, culminând în cele douã zile anterioare sãrbãtorii,când se pregãtesc mâncãrurile ºi se împodobescinterioarele locuinþelor: masa cu faþã brodatã, feþe deperne ornamentate, crengi de brad, busuioc, vâsc. Sespune cã aluatul frãmântat în noaptea de Crãciun e bunde deochi pentru vite, iar la miezul nopþii, înspre Crãciun,apa se preface în vin, iar dobitoacele vorbesc. Nu e bineca în Ajunul Crãciunului sã fie pus pe masã mai întâi

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

2013201320132013201338

rachiul, pentru cã nu el are întâietate în aceastã searã,ci bucatele.

Dacã visezi grâu verde în postul Crãciunului esemn bun cã anul care vine are sã fie mãnos în toate.În Ajunul Crãciunului se leagã pomii cu paie, pentru alega rod bogat, se ung pâinile pe deasupra cu muruialãde fãinã de grâu, ca sã nu crape, iar cu muruiala carea rãmas, se ung pomii din grãdinã, ca sã fie în varãîncãrcaþi de roade. În dimineaþa de Crãciun e bine sãne spãlãm cu apã curatã, luatã dintr-un izvor sau fântânã,în care punem o monedã de argint, pentru ca tot anulsã fim curaþi ca argintul ºi feriþi de boli. În Ziua deCrãciun nu se mãturã în casã, ci a doua zi, ºi gunoiulse duce la pomi, cã-i ajutã sã fie roditori. PomulCrãciunului îmbracã aspecte diferite la sat, deosebindu-sede bradul cu elemente ornamentale cumpãrate din oraº.Cel mai rãspândit era pomul cu cercuri din nuiele desalcie sau din sârmã, îmbrãcate în hârtie coloratã, pestecare erau trecute sfori din aþã de fuior cu boabe defasole albã înºirate, sau pomul împodobit cu paie degrâu tãiate scurt ºi înºirate pe sfoarã, delimitate defloricele de porumb. Fasolea albã simboliza „curãþireasufletului”.

Împodobirea Pomului de Crãciun a pãtruns dinAlsacia în Franþa la sfârºitul secolului al XIX-lea, precumºi în Þãrile de Jos, Spania, Italia, Elveþia, dar ºi încasele nemþilor din oraºele româneºti ºi apoi serãspândeºte pe tot cuprinsul þãrii, odatã cu cânteculbradului „O, Tannenbaum!” (O, brad frumos!). Moº Crãciunnu þine de tradiþiile populare româneºti, ci este unîmprumut apusean târziu, atestat la noi prin secolul alXIX-lea. Tradiþia creºtinã spune despre Crãciun cã eraproprietarul sãlaºului unde Fecioara Maria l-a nãscutpe Pruncul Iisus, iar soþia lui, Crãciuneasa, a ajutat-o lanaºtere.

39

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

În seara de 23 spre 24 decembrie, pânã dupãmiezul nopþii ºi în unele locuri pânã la ziuã, cete decopii sau tineri merg din casã în casã cu colinda: Moº-Ajunul, Bunã-dimineaþa, Colindiºul sau Bunã-dimineaþala Moº-Ajun. În unele pãrþi din Banat, copiii care mergcu colindatul se numesc piþerei, dupã credinþa popularã,ei sunt purtãtori de noroc ºi fericire. Prin unele pãrþi,bãieþii, dar mai cu seamã cântãreþii bisericeºti umblã cuicoana în ziua de Ajunul Crãciunului - o icoanã pe careeste zugrãvitã naºterea lui Iisus Hristos în mijloculstaulului. În unele pãrþi, la revãrsatul zorilor, colindãtoriicu lãutari sau fãrã lãutari pleacã pe la casele gospodarilorînstãriþi ºi le cântã la fereastrã cântece numite „zori”(„cântã zorile”). Începând cu întâia zi de Crãciun copiiiumblã cu Steaua, cântând colinde de stea prin carevestesc naºterea lui Iisus Hristos. „Vicleimul” sau „Irozii”este datina prin care tinerii reprezintã la Crãciun naºterealui Iisus Hristos, ºiretenia lui Irod, care a poruncituciderea pruncilor ºi adesea înfruntarea necredinþei,personificate printr-un copil sau printr-un cioban. Capra,Þurca, Brezaia fac parte dintre datinile de Crãciun ºiAnul Nou.

Ceremonialul de înnoire simbolicã a timpului, înnoaptea de 31 decembrie/1 ianuarie, este numit„Îngropatul Anului”, denumirea de Revelion aparþinândtimpurilor moderne. Timpul obiectiv, care curge spreinfinit, este „oprit” dupã 365 de zile ºi întors, precumceasornicul, pentru a fi reluat de la capãt în ziua deAnul Nou, se aratã în lucrarea Zile ºi mituri - calendarulþãranului român, de Ion Ghinoiu. Asemãnãtor divinitãþii,timpul se naºte anual, întinereºte, se maturizeazã,îmbãtrâneºte ºi moare pentru a renaºte dupã alte 365de zile. Ideea înnoirii timpului supravieþuieºte încalendarul popular, unde „sfinþii” sunt tineri, maturi ºibãtrâni, dupã cum s-au împãrþit sãrbãtorile. Cei de la

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

2013201320132013201340

începutul anului sunt tineri (Sfântul Vasile, Dragobete,Sângiorz), la mijlocul anului sunt maturi (Sfântul Ilie,Sfânta Maria), iar ultimii sãrbãtoriþi sunt bãtrâni (MoºNicolae, Moº Ajun, Moº Crãciun). Existã însã ºi excepþii:Moº Alexa ºi Baba Dochia (1 ºi 17 martie), celebraþiprimãvara, ºi-au pãstrat locul avut într-un strãvechicalendar, cu începutul de an în perioada echinocþiuluide primãvarã.

Este bine ºtiut cã de felul în care pãºeºti în noulan depinde cum îþi merge pe parcursul acestuia. Pentrua ocoli necazurile, bãtrânii s-au înconjurat de tot felulde superstiþii pe care le-au transmis cu grijã urmaºilor.Se spune cã, la sfârºitul anului, este bine ca tot omul sãaibã datoriile plãtite, pentru ca în anul care vine sã nufie nevoit sã scoatã mulþi bani din buzunare. În prag deAn Nou casa trebuie sã fie curatã, oricând gata sãprimeascã oaspeþi. Nici rufele murdare nu este bine sãfie lãsate pentru dupã Anul Nou. Spãlându-le înainte deintrarea în noul an, te fereºti de sãrãcie ºi de mizerie.

Pregãtirea bucatelor pentru seara dintre ani esteînvãluitã ºi ea în umbra superstiþiilor. Astfel, pentrunoaptea dintre ani nu se gãteºte mâncare din carne depasãre, deoarece aºa cum gãina scormoneºte în pãmântºi-l împrãºtie, tot aºa se risipeºte norocul ºi bunãstareacasei.

O tradiþie mai nouã cere ca miezul nopþii deRevelion sã-i surprindã pe îndrãgostiþi sãrutându-se subcrenguþa de vâsc atârnatã la uºã, atunci dragostea vaintra tot anul în gospodãrie, iar cei ai casei vor trãi înarmonie.

Prima persoanã care intrã în casã în noul an sãfie bãrbat, primul colindãtor trebuie sã fie bãiat, pentrucã el reprezintã stâlpul casei, iar dacã intrã primul,atunci fericirea casei nu va fi clintitã de greutãþilecotidiene. Pe 1 ianuarie este bine ca în case sã intre

41

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

„semãnãtorii”. Aceºtia aruncã cu grâu sau, mai nou, cuorez în toate încãperile pentru un an prosper. În primazi din noul an nu se mãturã ºi nici nu se adunã grâulsau orezul pentru a nu atrage sãrãcirea casei, iar cineva dormi în Ziua de Sfântul Vasile va fi tot anulsomnoros. Dacã în ajunul lui Sfântul Vasile, seara, fetelepun într-un vas cu apã un fir de busuioc, o ramurã demãr ºi un ban, lãsându-le astfel în noaptea Anului Noupânã dimineaþa, îl vor visa pe tânãrul care le va cere încãsãtorie. Sorcova ºi Pluguºorul sunt colindele specificeAnului Nou. ,,Sorcova, vesela,/ Sã trãiþi, sã-mbãtrâniþi,/Peste varã, primãvarã,/ Ca un pãr, ca un mãr,/ Ca un firde trandafir,/ Tare ca piatra,/ Iute ca sãgeata,/ Tare cafierul,/ Iute ca oþelul./ La anul ºi la mulþi ani!” La noi,la români, se merge pe la case cu bãþul împodobit cuflori de foiþã coloratã, înainte, sorcova se fãcea dinmlãdiþe de copaci (de obicei meri sau trandafiri), carese puneau în noaptea de Sf. Andrei în apã, iar de AnulNou, dacã înfloreau, aduceau mult noroc. Astãzi sepune, în loc de crenguþe, grâu în ghivece sau în farfuriicare, dupã ce creºte verde ºi frumos, se dãruieºte deAnul Nou celor dragi, fãcându-li-se urãri sau se pãstreazãîn casã ca semn de belºug. În ajunul Anului Nou, cetede flãcãi ºi de bãrbaþi de curând însuraþi pleacã cuPlugul – strãvechi obicei agrar, ajuns o urare obiºnuitãde recolte bogate în anul care abia începe. Urarea depluguºor este de fapt un adevãrat poem care deschidecu har, recurgând la elemente fabuloase, toate muncileagricole. Obiceiul contribuie la veselia generalã aSãrbãtorilor de Anul Nou. Pluguºorul copiilor este totun obicei strãvechi, cetele de copii intrã din casã încasã sã ureze, purtând bice din care pocnesc, clopoþei,talãngi etc. Urarea este un lung poem în versuri, careprezintã succesiunea muncilor agricole – de la aratulogorului pânã la coptul colacilor.

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

2013201320132013201342

Colinda a dobândit o destinaþie precisã ca formãde magie beneficã, ea marcând rodnicia câmpurilor,sporul animalelor domestice, creºterea copiilor, împlinireaprin cãsãtorie a tinerilor, pacea ºi tihna bãtrânilor,influenþarea, în sens pozitiv, a vieþii oamenilor ºi anaturii.

Obiceiuri de Boboteazã. Boboteaza, serbatã înziua de 6 ianuarie, încheie ciclul sãrbãtorilor de iarnãºi are, pe lângã înþelesurile creºtine – momentul naºteriispirituale a Mântuitorului – trãsãturi de mare sãrbãtoarepopularã. În ajunul Bobotezei se pregãteºte o masãasemãnãtoare cu masa din ajunul Crãciunului. Pe masadin ,,camera de la drum” se aºterne o faþã de masã,aleasã special pentru acest moment, sub faþa de masã sepune fân sau otavã iar pe fiecare colþ, câte un bulgãrede sare. Pânã la sosirea preotului cu Iordanul sauChiraleisa, nimeni nu se atinge de mâncare iar, imediatdupã sfinþirea mesei, parte din bucate sunt adãugate înhrana animalelor pentru ,,a fi protejate de boli ºi pentrua fi bune de prãsilã”.

Ajunul Bobotezei era, în egalã mãsurã, ºi unmoment favorabil farmecelor, descântecelor ºi altorpractici magice. Dimineaþa, înainte de aprinderea focului,se strângeau cenuºa din sobã ºi gunoiul din casã pentrua fi pãstrate pânã în primãvarã, când se presãrau pestraturile cu legume pentru a le face rodnice ºi a leproteja. Fânul de sub faþa de masã ºi bulgãrii de sarese adãugau în hrana animalelor ,,pentru a le feri defarmece, de boli ºi de duhurile rele”. În acelaºi scopera folositã ºi agheasma luatã de la preotul care veneacu Iordanul. Se credea cã dacã, în dimineaþa Ajunuluide Boboteazã, pomii erau încãrcaþi cu promoroacã, aceºtiavor avea rod bogat. De asemenea, se credea cã animaleledin grajd vorbesc la miezul nopþii dinspre ziua de

43

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

Boboteazã despre locurile unde sunt ascunse comorile.În aceastã zi erau interzise certurile în casã ºi nu sedãdea nimic ca împrumut, nici mãcar jãratec din foculdin vatrã. În seara de Ajun se sãvârºeau practici deaflare a duratei vieþii. Înainte de culcare, se luau cãrbunidin vatrã ºi se denumeau cu numele tuturor membrilorfamiliei. Se credea cã primul care va muri, din aceafamilie, va fi cel al cãrui cãrbune se va stinge mairepede.

În ziua de Boboteazã are loc sfinþirea apei, întimpul slujbei de Iordan. Pregãtirea acestui moment seface, ºi astãzi, cu multã atenþie, în fiecare comunitate.Locul de desfãºurare a slujbei se alege împreunã cupreotul satului, de obicei într-un spaþiu mai larg – undesã fie cel puþin o fântânã –, în imediata vecinãtate aunei ape curgãtoare, în gospodãria unui om sau încurtea bisericii. Pentru acest moment se aducea apa,care se punea în vase mari de lemn ºi, tot acum, setaie, la râu, o cruce mare de gheaþã. În jurul acesteicruci sau în jurul crucii care se aflã în mod normal încurtea bisericii, se desfãºoarã întreg ceremonialul religios,la care participã toatã suflarea comunitãþii. Dupã slujbade sfinþire a apei, transformatã în agheasmã, fiecaresãtean îºi ia apã sfinþitã în vasele de lemn sau de sticlãcu care a venit de acasã. Pe drumul de întoarcere eistrigã ,,Chiraleisa” – pentru belºugul holdelor viitoare,pentru purificarea aerului ºi pentru creºterea cât maimare a cânepii – ºi toarnã câte puþinã agheasmã întoate fântânile întâlnite în cale. Odatã ajunºi acasã,oamenii sfinþesc cu agheasmã ºura, grajdul, animaleledin grajd, pomii din livadã, casa ºi interiorul casei.

La Boboteazã nu se spalã rufe, apa sfinþitã luatãacum are puteri miraculoase, ea nu se stricã niciodatã.La Boboteazã se sfinþesc toate apele, iar preotul se duce

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

2013201320132013201344

la o apã unde va arunca crucea. Mai mulþi bãrbaþi searuncã în apã ca sã o aducã înapoi, iar cel care vascoate crucea din apã va avea noroc tot anul.

NICOLETA MARCU

BIBLIOGRAFIE:Alexandra Jivan, Cãlin Rus, Smaranda Vultur

(coord.), Minoritãþi: identitate ºi coexistenþã, editat deInstitutul intercultural Timiºoara, 2000.

Valeriu Leu, Memorie, memorabil, istorie în Banat,Editura Marineasa, Timiºoara, 2006.

www.banaterra.euRevista ,,Memoria Ethnologica”, colecþia Aurel

Feºtila, Maramureº.

45

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

POMUL DE CRÃCIUN(istorie ºi legendã)

Pomul de Crãciun, reprezentat printr-un trunchide brad, este un arbore sacru ºi preaslãvit. El a fostbinecuvântat de proorocul Moise. Când acesta s-a coborâtde pe muntele Sinai, n-a reuºit sã se adãposteascã deviforniþã ºi tunete sub nici un arbore, cãci toþi sebalansau puternic. Numai bradul i-a oferit un (mic)adãpost. De aceea prorocul l-a binecuvântat spunându-i:„Þi-aº da frunze de aur, dar oamenii te-ar despuia îngrabã de aceastã podoabã. Îþi dau însã puterea sã aifrunze veºnic verzi ºi sã fii nemuritor”. (Cf. V. Aga,Simbolica biblicã, p.63).

Istoria pomului de Crãciun se pierde în vremuriimemoriale. Aducerea în casã ºi expunerea unor arborimereu verzi (brad, pin, molid), în toiul iernii, era unfapt obiºnuit în culturile pre-creºtine din Europa. Aicierau þinuþi o perioadã scurtã (de la sfârºitul lui decembriepânã la începutul lui ianuarie) pentru cetina lor verdecare semnifica nemurirea.

În viziunea lui Philippe Walter (Mitologie creºtinã,p. 76-77), Moº Crãciun ºi Santa Claus sunt figuri miticespecifice tradiþiilor folclorice pãgâne. Ele au fost revigorateºi s-au prelungit în spaþiul legendar medieval european,într-o perioadã-cheie, numitã a celor „Douãsprezece zile”(25 decembrie – 6 ianuarie). Acest interval calendaristicse caracterizeazã printr-un ºir de ritualuri ºi mituri,impuse de credinþele pãgâne anterioare creºtinismului,

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

2013201320132013201346

peste care s-au suprapus sãrbãtorile creºtine (NaºtereaDomnului, Sf. Silvestru, Boboteaza).

Printre riturile arhaice figureazã ºi bradulîmpodobit, iar datina vine din Alsacia (regiune istoricãdin nord-estul Franþei, cuprinsã între munþii Vosgi ºiRin). Primele mãrturii dateazã din secolul al XVI-lea(1521) ºi sunt atestate în aceastã regiune. La noi datinaa fost împrumutatã din Apus. Ea s-a încetãþenit maiîntâi la oraºe ºi apoi, prin intermediul ºcolilor, a pãtrunsîn casele moºierilor de la þarã (Cf. Tudor Pamfile,Sãrbãtorile, p. 395).

Pomul de Crãciun era adus adesea de o figurãlegendarã. În seara de Ajun sau în noaptea de Crãciun,Moº Crãciun trecea pe la toate casele cu copii ºi leaducea diferite daruri pe care le punea sub cãpãtâi orisub pomul de Crãciun. Acesta avea înfãþiºarea unuimoºneag gârbovit de povara anilor ºi de greutateacadourilor cãrate în desagii din spate. Purta o barbãstufoasã ºi albã ca zãpada, un cojoc presãrat cu fulgi denea, iar pe cap o cãciulã de oaie, îndesatã pânã laurechi. Trecea prin noaptea sfântã vesel sau trist, dupãfelul copiilor întâlniþi pe la casele vizitate. Adesea,ducea în spate sau în braþe ºi un Pom de Crãciun.

Bradul este un arbore sfânt. O legendã relateazãcã Pruncul Isus, fugind de urmãritori, n-a gãsit adãpostsub nici un arbore, fiindcã toþi aveau ramurile foarte sus.Doar bradul s-a întins ca o ºatrã sub care Domnul a aflatscãpare. De acceea, Isus l-a binecuvântat sã nu-l distrugãnici frigul ºi nici cãldura ºi sã rãmânã pururea verde.

O altã legendã istoriseºte cã, în noaptea NaºteriiSfinte, boul ºi mãgarul unui gospodar au plecat spreieslea din Betleem. Mãgarul, gãsind pe drum o crenguþãde brad, a luat-o în dinþi ca s-o ronþãie. În graba mare,nu a reuºit sã o mãnânce. Ajungând la iesle ºi plecându-se,

47

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

crenguþa a cãzut la picioarele Pruncului divin. Deodatãs-a rãspândit o mireasmã dulce în staul.

Dupã aceastã legendã ar fi luat ºi creºtinii obiceiulde a-ºi împodobi casele, la Crãciun, cu un brad, ºianume, cu pomul de Crãciun, ornat cu lumini, simbol alreînnoirii anului.

În viziunea lui Victor Aga (Simbolica biblicã, p.294), Pomul de Crãciun, împodobit în seara de Ajun cudiverse dulciuri ºi daruri, reprezintã pãcatul lui Adam,sãvârºit prin fructul pomului ºi rãscumpãrat de Isusprin lemnul Crucii. Darurile ºi dulciurile semnificãfructele mântuirii, iar luminiþele aprinse în pom personificãpe Isus „Lumina lumii care lumineazã pe tot omul”.

VASILE PISTOLEA

Pleacã Linã la fântânã

Pleacã Linãla fântânã

Dãlianã, fatã dalbã

La fântânãîn grãdinã

Cu cârcioagele pã mânãIar pe piatra fântâniiStau trei juni,

trei bãluºeiLucru mare ce fãceaUnu’ trei pene scria

Altul suliþa-npistraAltu’ murgu-ºi potcoveaCel ce murgu-ºi potcoveaCãtrã fat’-aºa zicea:- Dã-m’, Ileanã, salba ta!- Ce-ai june cu salba mea?Cununate-ai tu cu eaTu cu ea cu doamnã-sa!- Rãmâi fiico sãnãtoasãDe colinda ast’-a noastrãªi naºterea lui CristosSã vã fie cu folos!

(Colindã culeasã de Dumitru Jompan; inf. SimescuCornel, Marga; din volumul Colindãm noi, colindãm)

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

2013201320132013201348

Actul ritual încontemporaneitate

Satul românesc constituie, încã, o sursã de înþelegerea unui mod de viaþã caracterizat printr-un numãr mare deacte rituale ºi bogat material de cercetare.

În mentalitatea tradiþionalã contactul cu veºnicia devinemai puternic prin sãrbãtoare, înþeleasã ca un timp sacru.Sãrbãtorile mari, cum sunt Crãciunul, Floriile, Sf. Gheorghe,Sfintele Paºti sau Sf. Ilie, cuprind numeroase obiceiuri, acterituale. Viaþa spiritualã a satului este dominatã, în multe dinmanifestãrile ei, de elemente religioase ºi magice, actele deaceastã naturã având o mare însemnãtate.

Se poate pune întrebarea: în ce mãsurã omulcontemporan acordã sau nu importanþã obiceiurilor,implicit actelor rituale? Rãspunsul – credem – nu poate fidecât acesta: în mãsura în care le cunoaºte ºi poateînþelege valenþele adânc umane încifrate în obiceiuri.Astãzi manifestãrile tradiþionale se cer integrate în culturacontemporanã; pentru aceasta e necesar sã ºtim ce au spus,ce au însemnat ele în trecut.

Între douã modalitãþi de a aborda tema propusã, unaprivind receptarea în general a actului ritual în contem-poraneitate, cealaltã axatã pe sublinierea valorii unui anumitact ritual ºi receptarea lui în contemporaneitate, ne-am opritla ultima dintre ele.

Este necesar sã lãmurim ce înþelegem prin act ritual.Ernest Bernea, în lucrarea Spaþiu, timp ºi cauzalitate lapoporul român, vedea în actul ritual, „un act singular, desine stãtãtor, semnificativ în raport cu o credinþã sau cu oreprezentare colectivã. El este de naturã misticã, cu sensuri ºi

49

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

puteri asupra lumii sensibile ºi suprasensibile, materiale ºispirituale“. Actul ritual constituie un element fundamental alunei ceremonii sau al unui cult, presupunând un mecanismpropriu de gândire, o disciplinã ºi o prescripþie riguroasã.„Actul ritual nu poate fi sãvârºit dupã bunul-plac, la întâmplare,ci trebuie sã respecte condiþiile de spaþiu ºi timp fãrã de carenimic bun nu se poate isprãvi“.

Într-o comunitate tradiþionalã din Banat ne-a atrasatenþia un act ritual ale cãrui semnificaþii nu se leagã doarde riturile vegetale, ci dobândesc valenþe liturgice. Timpulsãvârºirii este legat de Sfintele Paºti. La porþile caselor ºila intrarea fiecãrei camere sunt aºezate brazde de pãmânt cuiarbã; în limbajul localnicilor, bucata respectivã de pãmântse numeºte „glie“. Gliile sunt aduse în Sâmbãta Mare dinainteaPaºtilor, de obicei de cãtre copii sau de cãtre un membru alfamiliei. Acest act pare legat numai de riturile vegetalereferitoare la moartea ºi învierea naturii. Frumuseþea actuluiritual pe care þinem sã-l menþionãm aici reiese dinsuprapunerea unui element liturgic peste cel pãgân. DupãSlujba Învierii ºi primirea „sfintelor paºti“ (anafora sau pâineabinecuvântatã din noaptea Învierii), membrii familiei, ajungândacasã, mãnâncã paºtile stând pe glie. Cel care oferã pâineasfinþitã adusã de la bisericã rosteºte „Hristos a înviat!“, iarprimitorul rãspunde „Adevãrat a înviat!“. Menþionãm cãaceste sfinte paºti nu înlocuiesc Sfânta împãrtãºanie cu Trupulºi Sângele Mântuitorului ºi se mãnâncã numai de cãtre ceicare au ajunat.

Am cãutat date despre acest obicei în lucrãrile celormai cunoscuþi folcloriºti români – Simion Florea Marian,Elena Niculiþã-Voronca, Tudor Pamfile, M. Pop, Ion Ghinoiu–, dar nu am gãsit. Profesorul Mihai Pop, într-o lucrare dereferinþã intitulatã Obiceiuri tradiþionale româneºti, atrãgeaatenþia cã descifrarea corectã a actului ritual se aflã înlegãturã cu posibilitatea de comunicare între diferitele niveluriale aceleiaºi culturi, respectiv între aparþinãtorul culturiimoderne ºi cel al culturii tradiþionale. Am recunoscut înstructura actului pomenit o mutaþie funcþionalã realizatã întermenii continuitãþii, nu ai rupturii: schimbarea de ierarhii

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

2013201320132013201350

(pãgânism-creºtinism) nu înseamnã golire de sens, pierdere afuncþionalitãþii. Cercetãtorul sublinia importanþa obiceiurilorca acte de comunicare cu limbaj propriu. „Participarealimbajelor la constituirea mesajului implicã pluralitate deplanuri contextuale ºi, în consecinþã, polifuncþionalitate“.

Pentru a descifra înþelesurile actului ritual analizat,am apelat la o lucrare fundamentalã semnatã de PetruCaraman: Pãmânt ºi apã. Etnologul se opreºte la ritulpurtãrii brazdei pe hotarul litigios. Concluzia la care ajungeeste urmãtoarea: „… când cãpetenia unei þãri (împãrat, rege,prinþ…) dã un bulgãr de pãmânt sau un mãnunchi de iarbãdin þara sa cãpeteniei altei þãri, fie de bunãvoie, fie cel mai adeseaconstrâns de nevoie, în urma unui rãzboi fãrã succes, aceastaînseamnã – în conformitate cu aceeaºi mentalitate primitivã,magicã prin excelenþã – cã primul a dat þara lui în stãpânirecelui de-al doilea ºi cã astfel, el dimpreunã cu toþi locuitoriiþãrii au devenit din clipa aceea supuºii acestuia din urmã.“

Încercând o interpretare în aceastã direcþie, vedem înaºezarea pe glie ofranda pe care creatura o aduce Creatorului,în sensul liturgic: „Ale Tale dintru ale Tale, Þie îþi aducem detoate ºi pentru toate“. Darul se întoarce în acest fel Dãruitorului.Prin glie se aduce în faþa lui Dumnezeu întreaga creaþie ºi seconsacrã definitiv lui Dumnezeu stãpânirea asupra creaþiei ºia cununii acesteia, OMUL.

Integrarea omului în veºnicie se realizeazã prin purtaresimbolicã sau ritualã. Mircea Vulcãnescu, în Dimensiunearomâneascã a existenþei, precizeazã: „Sub chipul brãzdatde cutele veºnicei liturghii a acþiunii sale rituale, românul va fifost mai atent poate decât alþii la «ce ne învaþã criniicâmpului ºi pãsãrile cerului»”.

Prof. dr. MARIA FRENÞIU

51

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

UN PRAZNIC CA-N ALMÃJ

– Praznicele-n Almãj... aºa ºtiu, cã fiecare º-orluvat un nume de sfânt, care l-or vrut: Sfântu Nicolae– o fost post, Arangelu (8 noiembrie) o fost de slastã (dedulce), unu o avut la Alimpe, unu la Sâmedru, altu laBlogoviºteanã, la Sfântu Stãpãn, Sfântu Ion, fiecare º-oales sfântu care-o vrut. Alþii au Praznic la Crãciun.Primu ar fi la Sfântã Mãrie Mare ºi ultimu laBlogoviºteanã. Pe sate or avut ºi vara, da la noi, nu.Sfinþii ãi de post a lu toate Praznicele îs de post, iarVinerea Mare (Sfânta Parascheva) numa miercuri ºivineri picã de post, dacã nu – faci cu carne.

– Douã zile se þinea Praznicul? o întreb pe mamaFloarea, din Dalboºeþ, peste care timpul ºi-a socotit 83de rãgazuri.

– Da. Se þinea sara ºi mâine la sãrbãtoare, laprânz... Aºa am pomenit de la moºii mei, cã ei or avutPraznic la Sfântu Nicolae sau Moº Nicolae, cum vreisã-i zici...

Fãceam o zupã de post, aºa cum îþi place þie.Zupa de post se face cu morcovi mai mulþi, cu ceapã, cupãºcãnat (pãstârnac), þãlãr (þelinã), câta þucãr (zahãr) ºizãicin... Nu ºtii ce-i, îmi zâmbi zglobiu, ca o copilã.Ulei. Sã scrii ºi una, ºi alta, ca sã vadã cã-i scrismocãneºte, nu-i prã mare (literar). Tãiþãii îs fãcuþi decasã, numa cu ou, nu-s de post, cã nu se poate, nuse-ntind. Numa atunci se face zupã cu morcov strãcurat...Puni morcovi mai mulþi sã fiarbã în zupã ºi, când s-orfiert bine, scoþi doi-trei ºi-i puni în ciur la strãcurat,

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

2013201320132013201352

ºi-i apeºi acolo, ºi torni din zupã zamã, ºi iar puni ca sãiasã gãlbineaþã, sã iasã zupa galbinã. ªi groºala aia olapezi ori o mãnânci. ª-atuncea puni tãiþãi ºi pãtrânjãitãiat, tocat la urmã, ºi gata zupa. Atunci puni ulei, cãbabili fãceau în rainã (cratiþã) cu ceapã friptã, da io numai fac, le pun sã fiarbã... Era frãmântare multã, cã sefãceau pe vatrã...

Fãceam peºte opãrit (fiert) cu ceapã deasupra. Înceapã se punea oþet ºi se turna peste peºte. Atunci sefãcea salatã de varzã azãmã (crudã), cu ulei ºi sare. Ei,ºi salme (sarmale) de post, ºi pãsui (fasole) cu roºu.Pãsuiu îl fierbi ºi-l faci gros, mult. ª-atuncea facem roºu,avem scris noi acolo cum se face: punem ulei, piparcãroºie, apã ºi þucãr. Laºi deoparte sã fiarbã pânã se faceaºa ca mierea, subþire, ºtii? Când îl puni pe taier acolo,pe pãsui, îl întingi ºi sã nu curgã. Îl fierbi sã se lege. Sepregãteau ºi colaci, pita o fãceau babili în cuptor.

Se fãcea mãlai (sã nu faci coleºã), din fãninã decucuruz, cu drojdie ºi ulei, ºi câta zahãr în drojdie,fãninã de grâu, apã, sare. ªi când s-o pornit (dospit)cum se pornesc croafnili (gogoºile), atuncea l-ai bãgat încuptor, în cunã.

Se dãdea ºi meºpaiþu (cozonac): în ãla nu sepunea lapte, se uda cu apã ºi ulei, ºi ce trebe. Se fãceade post. Se umplea cu mere, cu pecmez (gem), cu nucã,cu mac. Se fãcea cu o zi nainte, în cuptoriþã de copt.

Ãia care or avut nãince-vreme colibã, casã, ce-oravut, or avut la intrare în casã coº, de s-o dus fumu-nsus, or avut unde-or fiert oalili º-or avut cuptor de foc,cuptoriþã. ª-acia or pus meºpaiþu, acia or pus mãlaiu. Încunã, aºa i-or zis, or fãcut focu ºi, când s-o-ncintat bine,or ºciut alea bãtrâne cât trebe sã facã foc, atuncea orcurãþat focu d-acolo º-or bãgat cipsiili (tãvile), º-or astupatla uºã, º-or copt. Cuptorul o fost de cãrãmidã tot ºidacã o fost încintat s-o copt.

53

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

Baba Loisa (soacrã-mea) se pregãtea cu douã-treizile nainte de Praznic. Punea în salme sãmânþã dedulete (dovleac), seci. Le rupea vârfu ºi le punea, aleaerau ca ciupercile d-acuma...

... ª-apoi aºa-s toate, cum ai mâncat la noi laPraznic.

– ªi musafirii cum îi chemaþi la voi?– Goºtii... Noi ne duceam la ei, la Praznicu lor,

cã aveau altfel de sfinþi, nu ca noi. ªi ei veneau laPraznicu nostru, la Moº Nicolae. Veneau sara, cândse-ntuneca. ªi a doua zi veneau la prânz, la 12. Îi ziceazâua mare de Praznic. ª-atunci dimineaþa se mergea labisericã. Cã te duceai cu prescura – colacu împletit – ºidãdeai un pomelnic pentru ãi vii ºi unu pentru ãimorþi...

ªi casa era gãtitã. Noi bãgam altã masã mai mareîn casã, aveam una în pod d-alea bune, mai mare, dan-o þineam în casã. ª-atuncea depinde dupã câþi oameniai avut. Tot se adunau 10 oameni, 12.

Aºa o fost... Atunci ai pus pe unu în capu meseisã fie popa. Era oricum unu care era crâsnic sau cântãreþla bisericã, sau unu care o ºciut, ãla l-o pus în capumesei º-o zis Tata nostru la-nceput. ªi i-o dat ºitãmânelnicu de-o tãmâniat. Tãmânelnicu îi o conservãla care i-o pus o coadã de pleu ºi o pus câta jãghi (jar)din foc din lemn, ºi o pus tãmânie. ªi o tãmâniat labucace, cã pe masã s-o pus strãchinili cu mâncare, dintoate câte-un taier (farfurie). Fiecare o avut în taierului câte-un colac mic cu lumina în el. ªi erau aprinseluminile când s-o zis Tata nostru. Cã aºa îþi aminteaid-ãi care nu mai îs. D-ãi morþi. Sara se dãdea depomanã la ãi morþi, care nu-s mãi, ºi mâine-zi dãdeai însãnãtatea cãºii pentru Moº Nicolae, pentru Sfânt. Atuncile lua colacii din taier, îi punea doparce ºi le zicea:„Las’ cã þi-l dau când pleci.” ªi se punea zupa.

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

2013201320132013201354

ª-atunci se dãdea rãchie de prune fiartã. Aveauciup (carafã) – îi zicea –, unde cred c-avea vreo 5 litri,º-acolo punea rãchie fiartã cu þucãr, punea ºi sâmburide nucã alþii, aia depinde cum or vrut sã aibã gust,º-atuncea turna rãchia fiartã în ciup ºi-l astruca, ºi-lpunea la masã, ca sã nu se rãceascã rãchia. Când s-orapucat la mâncare, întâi or bãut rãchie. Care nu bearãchie, era canta (gãleata) cu apã sub masã. Erau alþiicare le dãdea ºi vin, dacã era de slastã. ªi nu se-mbãtau,cã rãchia era dulce.

ª-atuncea... cã tot mã zãuit, mã ogreisãsc ºi io...când s-o deschis masa, era pus într-un taier un colacmic, i-o zis cucie, nu din ãia care or pus pe masã.ª-acolo o pus sãmânþã de grâu, de cucuruz, de pãsui, casã punã în sãmânþã când samãnã, sã rodeascã. Când otãmâniat pentru deschidere masa, atunci or luat cucia,or prins toþi ai dã la masã º-or legãnat: „Dumnezeu sãprimeascã, ºi câmpul sã rodeascã, ºi gazda sã trãiascã!”...Apoi, vreo douã ceasuri tot dura masa... Aºa era...

... Mama Floarea se ridicã de lângã mine ºi iacoºuleþul decorativ cu bomboane de ciocolatã de pemãsuþã, legãnându-l într-o parte ºi-n alta, cum se fãceaaltãdatã. Mâinile-s trudite, dar frumoase ºi trãdeazã cãn-a purtat cu supãrare în viaþã munca ºi strãduinþa. Îmisimt privirea învãluitã ca de-o povarã. Trebuie sã fi fosttare frumos sã guºti din acele vremuri! Se-mbucurãpovestindu-mi-le. Mã desfãt ºi eu ascultând despre ceimai nainte de mine din Þara asta minunatã a Almãjului,care, între puþinele rãsufluri de durere, au ºtiut a seaduna spre-a nu simþi cã-s de pripas pe glia dãruitã lorde Bunul Dumnezeu drept moºtenire.

– Cã-s multe numa, da nu-mi dã-n gând, c-acumaº-aºa nu se mai face... N-ai vãzut: hai, mâncaþi, gata!Sãnãtace!...

... Atunci se ia zupa de pe masã º-aduce taierili

55

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

cu salme, cu peºte cu ceapã ºi cu varzã, cu meºpaiþ...... Se-ntâmpla cã sara venea ãl bãtrân din casã la

Praznic ºi mâine la 12 o venit ãl mic. Aceeaºi mâncareºi sara, ºi dimineaþa. Numa dacã pica Praznicu miercurisara ºi joi zâua, ca la Vinerea Mare, da asta la noi nu-iVinerea Ouãlor (dinainte de Paºti), atunci era maimare vârzobealã, cã dãdea ºi de slastã. Numa la SfântuNicolae la noi era numa de post. Dacã-i de slastã, facizupã de carne de oarã (pasãre) ºi salme din carne deoaie, de miel, de ce-ai avut – ai tãiat. ªi crumperi(cartofi) la carne, ºi prãjiturã...

– ªi masa unde o þineaþi?– Se þinea în soba mare. ªi la colibã numa una

aveau. Moºii noºtri þineau la colibã, c-acolo or stat ei.ªi or avut acolo lampã cu feºtilã, nu era curent caacuma, nici în sat.

– ªi dacã erau supãraþi între ei veneau la Praznic?– Auzi încoacea... acuma s-or sfãdit unii cu alþii,

da la Praznic tot i-o chemat, cã o trimis un copil, da toto trimis pe cineva. Nu s-o lãsat. Îi ºi-o zicalã când tesfãdeºti: ei, ºi dacã se mânie cutare, nu te mai cheamãla Praznic?

– ªi alte obiceiuri aþi mai avut la Praznic?– Apoi... cu o zi nainte, umblã popa cu crâsnicu la

ãi care au Praznic, numa la cãºile lor, sã le facãmolitva, pentru Sfântu Nicolae sau care-o fost. Sfinþeºtecasa cu busuioc ºi cu apã sfinþitã...

... ª-atunci, iarã... când s-o-nceput sara cina ºierau toþi goºtii la masã, se bãga gazda, omul din casã,ºi zicea: „Bunã sara, goºtii mei!”. Da cu lumini aprinseîn mânã, cu trei lumini d-alea mici. Goºtii s-or sculat înpicioare º-atunci venea cu un par (pahar) de rãchie, º-odat în sus (o aruncat) la pragu de la uºã, º-o stânsluminile acolo, ºi zicea de trei ori: „Dumnezeu le-oaprins, noi le stângem!”. ªi dup-aia gazda se ducea ºi

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

2013201320132013201356

punea la oameni (bãrbaþi) rãchie în parã, ºi dau noroc,ºi iar zicea: „Câmpu sã rodeascã, gazda sã trãiascã!”Sara se dã de pomanã, mâine-zi se zice: „Sã fie naintealui Dumnezeu pentru Sfântu Nicolae, în sãnãtatea cãºiiºi-a mãrvii (a vitelor)!”.

La gata se fãcea rugãciunea. Numa nu se maitãmânia. Se tãmânia numa la-nceput, sã fugã alea rele.Apoi mai stãteau la poveºti, la fleacuri, ce-or mai lucrat,unde, cine se mai însoarã... La goºti, când plecau, dãdeaicolac ºi câta meºpaiþ acasã.

Dupã ce-or plecat toþi goºtii, gazda strânge, spalãvasele ºi pe masa pe care s-o mâncat Praznicu lasãîntr-un par mic rãchie ºi-ntr-unu apã, plin pânã-n gurã,sã vinã ãia la noapte sã bea ºi ei. Ãi morþi. Ca sã simtãcã ºi ei or fost la Praznic. ªi dimineaþa gazda zice:„Vezi c-or venit º-or gustat. Or venit când noi amdurmit.”

... Aºa era... ªi toatã casa mirosea a rãchie fiartãºi-a salme peste tot...

ªi ochii vii lucesc prinºi de vraja altor vremi dinValea Miracolelor...

*Apoi, mamã Floarea, „Dumnezeu sã primeascã,

câmpul sã rodeascã, gazda sã trãiascã!”. ªi ce-o aprinsDumnezeu a lumina, sã nu se stângã. Rãmâi sãnãtoasãºi sã te aflu cu bine la fiecare 6 decembrie, când vin încasa caldã, gãtitã, în care m-aºtepþi cu masa-ntinsã, cusalme ºi meºpaiþ, ºi luminã din asta nouã, sã petrecîncã un Praznic ca-n Almãj...

MARIA VÂTCÖ doctorand în filologie –

57

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

Convieþuiri

Nedeia

Germanii din Banatul MontanÎn aproape toate publicaþiile despre germanii din România

sunt amintiþi doar saºii din Transilvania ºi ºvabii din Banat. Înafarã de faptul cã înseºi denumirile saºi ºi ºvabi te induc îneroare, populaþia germanã din România a fost ºi este mult maivariatã. O enumerare ar fi foarte utilã: saºii transilvãneni(colonizarea lor a început la mijlocul secolului al 12-lea lainiþiativa regelui maghiar Geza al II-lea ºi pânã în secolul al 14-lea sub numele de Hospites, cu referinþã directã la Theotonici,Flandrenses sau Saxones), landleri (deportaþi din motive religioase– credincioºi evanghelici-luterani – în regiunea din jurul Sibiuluiîn Transilvania), ºvabii sãtmãreni (în nord-vestul României deazi, veniþi în secolul al 18-lea, de fapt adevãraþii ºvabi), germaniilocalizaþi în zona Viºeului de Sus, Maramureº, în nordul þãrii(þipþeri ºi coloniºti din Austria Superioarã, veniþi în secolul al18-lea), germanii din Bucovina (imigrarea începând cu secolul al19-lea), germanii din Dobrogea (imigrarea între anii 1840 - 1891),ºvabii bãnãþeni (în judeþele Arad ºi Timiº), pemii (germani originaridin Boemia) ºi germanii din Banatul Montan.

Povestea colonizãrii Banatului o putem împãrþi în treiperioade de timp: prima – colonizarea „carolinã“ (1718 - 1738),cea de a doua – colonizarea „terezianã“ (1740 - 1778) ºi în final– colonizarea „iosefinã“. Aceste perioade de colonizare, cu diferitecaracteristici în timp, aºa cum le descrie istoria Banatului, aucontat doar în strânsã legãturã cu aºezarea imigranþilor în

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

2013201320132013201358

Banatul de ºes. Pentru Banatul Montan, aceastã împãrþire nueste valabilã.

În Banatul Montan existã douã zone reprezentative careau fost mult timp separate administrativ de restul Banatului:zona mineritului montan, deci a Banatului Montan, ºi zona degraniþã militarizatã. Instalarea comercianþilor ºi a meºteºugarilorindependenþi era sub controlul strict al autoritãþilor vremii ºiera, conform Constituþiei celor douã zone, restrânsã la minim.Administrarea celor douã regiuni a fost mult timp austriacã, celpuþin cu 100 de ani mai mult decât în restul Banatului. În afarãde aceasta, bisericile ºi ºcolile confesionale au fost încredinþatepatronatului administraþiei în vigoare, iar patronatul era obligatca, în fiecare localitate, sã susþinã construirea de biserici ºi ºcolipentru fiecare confesiune ºi sã plãteascã un dascãl. În ºcolileconfesionale (în zona de graniþã se numeau ºcoli naþionale) sepreda în limba maternã, ele fiind organizate corespunzãtor.

Banatul Montan, cãruia la început îi aparþinuserã minelede cupru din zona Oraviþa - Ciclova, exploatate pânã atunci decãtre turci, minele de fier din Munþii Dognecei ºi minele decupru de la Majdanpeck, astãzi Serbia, a rãmas în primii ani dedupã alungarea turcilor fãrã colonizãri dirijate. O directivã aCamerei Imperiale din 4 ianuarie 1721 cãtre AdministraþiaBanatului preciza în mod expres, „ca aceasta sã se strãduiascãspre atragerea ºi introducerea locuitorilor existenþi în zonãcãtre minerit, ºi anume dupã maniera germanã, de cãtremetalurgiºti ºi funcþionari experimentaþi“. Se deduce evident dinaceastã directivã, cã doar persoanele de conducere ºi calificateurmau sã devinã active în zona minierã a Banatului ºi aceastape cât posibil temporar pentru a introduce populaþia localã înminerit.

Douã împrejurãri sunt de evidenþiat, care în destul descurt timp au dus la modificarea hotãrârii Camerei Curþii ºi, înfinal, la faptul cã s-a hotãrât popularea localitãþilor miniere princoloniºti.

1. Camera Curþii a subapreciat la început posibilitãþile dedezvoltare a mineritului din Banatul Montan. În instrucþiuneaemisã la sfârºitul anului 1717 cãtre comisia de populare aBanatului, mineritul a fost tratat doar în câteva propoziþii.

59

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

Camera Imperialã pãrea sã nu fie încã în clar cu perspectivaexploatãrilor miniere din Banat pentru cã în instrucþiuneamenþionatã se spunea: „Zona montanã din acest Banat, aºa cumreiese din ºtirile venite, pare sã nu fie în toate locurile nepreþioasã,la Caraºova, pe malul Caraºului existã o minã de fier, iar laVâre, pe malul Versovei, o minã de cupru“. Menþionãm cã defapt, dupã cum reiese din documente ulterioare, era vorbadespre Bocºa ºi Orºova. Dezvoltarea exploatãrii zãcãmintelorBanatului a înregistrat în scurt timp o neaºteptatã dimensiuneºi în felul acesta a fost inevitabilã o masivã afluenþã de muncitoriîn minerit.

2. Detaºarea þãranilor români din sate ºi transportarealor în localitãþile de munte a fost o treabã de neîndeplinit. Încale au stat cnejii ºi mai marii cnejilor, pretenþiile administrãriiterenurilor agricole aferente districtelor, dar ºi interesul redusal þãranilor de a munci în minã.

În localitãþile din Banatul Montan au venit, începând din1720, grupuri mai mici sau mai mari de mineri, muncitorimetalurgici, muncitori forestieri din Stiria, Tirol, AustriaSuperioarã, Carinthia, Boemia ºi din ips. Majoritatea localitãþilors-au format în apropierea comunitãþilor camerale existente, ceeace se observã în dubla denumire a lor: Reºiþa Românã - ReºiþaMontanã sau Germanã, Bocºa Românã - Bocºa Montanã sauGermanã, Ciclova Românã - Ciclova Montanã sau Germanã,Sasca Românã - Sasca Montanã sau Germanã, Moldova Veche -Moldova Nouã. Fireºte au apãrut ºi alte colonii, în specialpentru lucrãtorii forestieri precum Steierdorf, Vãliug (Franzdorf),Moldoviþa (Karlsdorf). Regiuni de migraþie au fost totdeauna celeîn care, pentru intervenþiile viitoare, exista forþã de muncãspecializatã. Sã dãm doar un exemplu: în cazul dezvoltãriiexploataþiilor forestiere din jurul Vãliugului au venit lucrãtoriforestieri din Stiria, cehi constructori de jghiaburi de transport,constructori italieni specializaþi în diguri, bufeni ºi þipþeri cãrbunari.

Colonizarea în regiunea montanã a avut loc din toateþãrile Monarhiei Austriece ºi a durat, spre deosebire de cea dela câmpie, pânã în cea de-a doua jumãtate a secolului alXIX-lea.

Coloniºtilor li s-a dat spre folosinþã loc de casã, grãdinãºi ocazional pajiºte (de exemplu la Steierdorf ºi Vãliug), dar

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

2013201320132013201360

aceasta numai atâta timp cât aceºtia erau angajaþi ai exploatãriiminiere. Acest teren a devenit la mijlocul secolului al XIX-leaproprietatea foºtilor beneficiari. Vânzarea pãmântului la moºieria fost interzisã, chiar ºi în cercul restrâns al administratorilorde moºii, aºadar vânzarea integralã, dupã organizarea comitatelorîn zona montanã, nu a avut loc în Banatul Montan.

Cu toate cã regiunea montanã, odatã cu înfiinþareacomitatelor, a fost alipitã Ungariei, administrarea exploatãrilorminiere a rãmas austriacã. Tendinþele de maghiarizare sunt deconsemnat doar în localitãþile cu un numãr mare de cetãþenibogaþi. ªcoli burgheze cu predare în limba maghiarã s-au înfiinþatla Oraviþa ºi Reºiþa. Cehii, slovacii, italienii aºezaþi în localitãþilecu populaþie majoritarã germanã pânã la începutul secolului XX,ºi-au pierdut identitatea naþionalã ºi se declarau în marea lormajoritate germani.

Putem afirma despre colonizarea localitãþilor montanedin Banat cã aceasta nu a încetat niciodatã, chiar ºi dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial, când din toate colþurile României auvenit aici muncitori. Astfel a scãzut în parte elementul german,iar apoi în anii 70 a scãzut numeric ºi datoritã numeroaseloremigrãri spre vestul Europei. Prin aceste schimbãri a fostafectatã ºi populaþia germanã.

Aºa-numiþii pemi din Banatul Montan formeazã o grupãde sine stãtãtoare în rândul germanilor din Banatul Montan.Strãmoºii lor au fost aduºi de cãtre Comandamentul Suprem aigraniþei militare bãnãþene, în perioada 1827 - 1828, trimiºipentru a popula colinele Munþilor Semenic în calitate de þãrani-grãniceri, în interiorul teritoriului regimentului de graniþã „valaho-bãnãþean”. Deoarece emigranþii proveneau din Boemia, numelelor, folosit ºi azi, este de pemi, dar ºi-au pãstrat un pronunþatdialect bavarez.

În fostele districte Caransebeº, Orºova, în aºa-numitaClisurã a Dunãrii, strâmtoare între România ºi Serbia (Porþilede Fier) ºi în þinutul Almãjului, care în 1851 s-au rupt de restulBanatului ºi au rãmas sub administraþie militarã, nu au fostpuse pânã la începutul secolului al 19-lea bazele unor noiaºezãri. Extinderea Bãilor Herculane nu trebuie vãzutã caînfiinþarea unei aºezãri, deoarece acolo nu existau locuitori, iarsupravegherea era asiguratã de un post militar. Organizarea

61

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

graniþei militarizate a avut loc prin atragerea bãºtinaºilor, aþãranilor români ºi sârbi în serviciul de grãniceri. Românii aufost strânºi în comuniuni de case ºi au primit terenuri caproprietate ce putea fi moºtenitã. Elementul german a fost înacea vreme constituit din soldaþi, funcþionari, cadre didactice,comercianþi, meºteºugari care s-au stabilit în localitãþile Caransebeº,Orºova, Mehadia, Bozovici, Slatina ºi Teregova, îndatã ce au fosteliberaþi de sarcini de Comandamentul Statului Major.

Abia în 1804 a luat fiinþã Rusca Montanã, care a ajunssub Autoritatea Exploatãrilor Miniere, iar în 1812 a luat fiinþã„Schwowendorf“ (satul ºvãbesc) Caransebeºul Nou.

Un an mai târziu (1813), Statul Major al Regimentuluide Graniþã a fost mutat de la Biserica Albã la Caransebeº ºi în1838 s-au pus bazele regimentului „valaho-bãnãþean“ cu sediul laCaransebeº, separat de cel iliric. Între timp, în anii 1827 - 1828,s-au înfiinþat aºezãrile ceheºti din Munþii Almãjului ºi cele depemi din Munþii Semenicului.

Aºezãrile aºa-ziºilor pemi erau Wolfswiese, Wolfsberg(Gãrâna), Lindenfeld, Weidenthal (Brebu Nou). O urmãtoareplanificatã aºezare, Weidenheim, a rãmas neocupatã. Scopulînfiinþãrii acestor sate a fost rãrirea codrilor din aceastã zonã ºiînfiinþarea de sate, întrucât în pãduri se ascundeau hoþi, dezertori,refugiaþi din Þara Româneascã sau din regiunile de la sud deDunãre ce erau sub ocupaþie turcã, iar prin stabilirea grãnicerilorîn aceste sate rezulta o mai bunã supraveghere a graniþelor.Încercarea de a aduce grãniceri din satele româneºti în aºezãriledin zonele colinare s-a lovit de refuzul românilor, bazat pe faptulcã în acele zone nu creºtea porumbul.

În România Mare a avut loc în 1930 un recensãmânt, lacare s-au înregistrat 754.421 germani.

Al Doilea Rãzboi Mondial ºi urmãrile sale au adusschimbãri radicale, devastatoare în existenþa minoritãþii ger-mane. Totul a început cu intrarea voluntarilor germani înarmata SS, accentuatã de acordul dintre Guvernul Germaniei ºicel al României referitor la aceastã problemã, precum ºi cutransferul germanilor din armata românã în cea germanã, cuexcepþia anumitor categorii de arme ºi grade.

În toamna lui 1944 a urmat exproprierea tuturor membrilorGrupului Etnic German, iar în ianuarie 1945 a început deportarea

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

2013201320132013201362

în Uniunea Sovieticã, indiferent de apartenenþa politicã, a tuturorcontingentelor apte de muncã: bãrbaþi între 16 ºi 45 de ani ºifemei între 18 ºi 30 de ani. Se evalueazã cã din România au fostdeportaþi în jur de 70.000 de germani, dintre care o parte aumurit departe de casã. Ultimii deportaþi s-au întors acasã lasfârºitul anului 1949.

În 1948 mai trãiau în România numai circa 343.913germani, ceea ce reprezintã 2,2% din populaþia totalã de atunci,pe când în 1956 trãiau în România 384.708 germani, mai mulþica în perioada imediat urmãtoare rãzboiului, deoarece mareaparte a deportaþilor în Rusia s-a întors acasã.

În 1950 trãiau în strãinãtate 250.000 de germani dinRomânia, dintre care 145.000 în Germania Federalã.

Au urmat aºa-numitele reîntregiri de familie, la începutîn cazuri izolate, iar dupã 1977 potrivit unui acord între guvernulRepublicii Federale Germania ºi cel al Republicii SocialisteRomânia. S-a folosit chiar ºi rãu-famatul „preþ pe cap“: trebuiaplãtitã o sumã, nu micã, în mãrci germane pentru a puteapleca.

Dorinþa de a pãrãsi România era aºa de mare încâtînlãturarea obstacolelor cãlãtoriei, imediat dupã Revoluþia din1989, a dus la un flux de emigranþi spre toate þãrile vestice. Îndecursul a doi ani, numãrul germanilor s-a înjumãtãþit (înReºiþa de la aproximativ 11.000 în anul 1990 s-a ajuns la 5.322în anul 1992, iar azi, potrivit recensãmântului din octombrie2011 mai sunt 1.255). În comunitãþile sãteºti, rata emigrãrii afost ºi mai mare. În Sasca Montanã trãiau în 1992 doar 10germani, iar în 2011: 7, în Ocna de Fier 22, în 2011: 10, înMoldova Nouã erau 44 germani, în 2011: 15. În comuna BrebuNou cu satul Gãrâna, care în 1990 erau aproape intacte ger-mane, în 1992 mai existau 119 pemi, în anul 2011 numãrul lorfiind de 28.

Potrivit datelor statistice, germanii care au pãrãsit Româniaîn ultimii ani ai dictaturii comuniste au fost în numãr de 12.809în anul 1985, 11.034 în 1986, 11.639 în 1987, 10.738 în 1988 ºi14.589 în 1989. La sfârºitul anului 1989 mai trãiau în Româniaîn jur de 250.000 - 260.000 de germani.

Datele oficiale dovedesc o adevãratã „explozie“ a emigrãriiîn primul an dupã cãderea regimului comunist (60.072 emigranþi

63

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

germani) ºi mai apoi s-a ajuns la o relativã stabilitate a cifrei deemigrare: 15.567 în 1991, 8.852 în 1992, 5.945 în 1993, 4.065 în1994, 2.906 în 1995, 2.315 în 1996, 1.273 în 1997.

Astãzi trãiesc în România un numãr de 36.042 de germani,conform recensãmântului din octombrie 2011. Dacã larecensãmântul din 1992 se puteau numãra în Banatul Montan11.396 etnici germani, putem spune cã astãzi, conformrecensãmântului din 2011, etnia germanã de aici cuprinde 2.897de persoane.

Reprezentantul intereselor etnicilor germani în Româniaeste Forumul Democrat al Germanilor din România, cãruia îiaparþine ºi Forumul Democratic al Germanilor din judeþulCaraº-Severin. În cadrul acestei organizaþii judeþene activeazãAsociaþia Germanã de Culturã ºi Educaþie a Adulþilor din Reºiþa,catalizator al culturii germane în Banatul Montan, precum ºiAsociaþia Foºtilor Deportaþi în Uniunea Sovieticã.

Filiale ale Forumului Democratic al Germanilor dinjudeþul Caraº-Severin se gãsesc în localitãþile Bocºa, Dognecea,Drobeta Turnu-Severin, Oþelu Roºu, Caransebeº, Mãureni, Orºovaºi Steierdorf-Anina, chiar dacã douã se aflã în judeþul Mehedinþi.

La Reºiþa activeazã în cadrul Forumului German douãgrupe de dansuri (împãrþite dupã vârstã). De asemenea, aiciactiveazã corul „Franz Stürmer”, formaþia muzicalã „BanaterBergland“, grupa de teatru ºcolar „Rolf Bossert“, precum ºi douãcercuri de artã (de picturã – „Deutsche Kunst Reschitza” – ºi desculpturã – „Jakob Neubauwer”) care se strãduiesc sã atragãforþe tinere. În localitãþile Bocºa, Oraviþa, Orºova, Tirol ºiSteierdorf-Anina activeazã câte o grupã de dansuri popularegermane, iar la Steierdorf ºi un ansamblu muzical.

Pentru membrii noºtri precum ºi pentru întreagacomunitate a germanilor din Banatul Montan ne-am strãduit sãavem grijã de cultura germanã. Vom prezenta în continuarecâteva crâmpeie din ceea ce ne strãduim sã facem.

Forumul Democratic al Germanilor din judeþul Caraº-Severin ºi Asociaþia Germanã de Culturã ºi Educaþie a Adulþilordin Reºiþa au organizat în perioada 2012-2013 urmãtoareleprincipale manifestãri: „Decada Culturii Germane în BanatulMontan” (cea de a XXII-a ediþie, 5-14.10.2012) cu cea de a XIX-aediþie a sãrbãtorii „Heimat“-ului germanilor din Banatul Montan

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

2013201320132013201364

la Dognecea, „Zilele Literaturii Germane la Reºiþa” (cea de aXXIII-a ediþie, 26-28.04.2013), „Parada Portului Popular Ger-man” (cea de a XX-a ediþie, 16.06.2013), concursul cu caracterinternaþional „Copiii deseneazã þinutul natal” (martie 2012, ceade a XI-a ediþie), „Primãvara culturalã germanã la Reºiþa” (ceade a XI-a ediþie, 9-15.05.2013), „Iunie - luna expoziþiilor” (cea dea VI-a ediþie în iunie 2013) ºi „Toamna culturalã germanã laReºiþa” (cea de a X-a ediþie, 16-19.11.2012).

În luna august 2013 a fost editat numãrul 8 din publicaþialunarã „Echo der Vortragsreihe” („Ecoul Asociaþiei”), din cele284 apãrute în total din 1 februarie 1990 pânã în prezent, iar cuo lunã mai înainte, a apãrut numãrul special 85 dedicat „ZilelorLiteraturii Germane la Reºiþa”. Celelalte 84 de numere specialeeditate pânã în prezent au fost dedicate celor mai importanteevenimente culturale ale etniei germane din Banatul Montan,desfãºurate de-a lungul anilor.

De asemenea în luna august 2013 a apãrut publicaþiaperiodicã „împreunã, miteinander, együttesen“ nr. 37, iar înnoiembrie 2012, un numãr al periodicului „info“ (din totalul de7 numere apãrute pânã în prezent).

Nu trebuie trecut cu vederea Catalogul „Cãrþi de (despre)germanii din România“, ca parte existenþialã a Centrului deTineret, Documentare ºi Culturã „Alexander Tietz“. Acest centrua fost construit cu ajutorul Ministerului de Interne al RepubliciiFederale Germania, împreunã cu Asociaþia „Banatia“ din Timiºoara,în perioada august 2003 - septembrie 2004, inaugurat în modfestiv la 6 octombrie 2004 ca fiind cel mai important edificiu algermanilor din Banatul Montan. În aceastã pe atunci nouãclãdire a fost instalatã ºi secþia germanã a Bibliotecii Judeþene„Paul Iorgovici” din Reºiþa, precum ºi arhiva germanilor dinBanatul Montan. Clãdirea are în componenþa ei ºi o salã defestivitãþi.

În intervalul 1995 - 2013 au fost publicate 56 de cãrþi decãtre Asociaþia Germanã de Culturã ºi Educaþie a Adulþilor dinReºiþa, de asemenea au fost lansate zece CD-ROM-uri „Germaniidin Banatul Montan”, alte ºapte CD-ROM-uri având ca tematicãBanatul Montan în general, precum ºi trei casete muzicale ºiºapte CD-uri cu muzicã din Banatul Montan. De asemenea au

65

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

fost realizate ºi emise opt medalii dedicate unor personalitãþi ºievenimente deosebite ale Banatului Montan.

Din anul 1991 au fost editate 174 plicuri filatelice ocazionaleºi realizate 169 ºtampile filatelice ocazionale.

Pentru a rãmâne credincios adevãrului, trebuie sã spunemcã, prin legislaþia actualã, minoritãþile din România au drepturilegarantate. Noi suntem recunoscuþi ca minoritate, protejaþi înmãsura posibilitãþilor, ni se asigurã susþinere politicã ºiadministrativã, atunci când o solicitãm.

Germanii din Banatul Montan au în ziua de azi, aºa cumprevede legislaþia, toate posibilitãþile de a-ºi afirma identitateaca minoritate în Banatul Montan! Depinde de noi ºi doar de noica minoritari, dacã se va putea vorbi de noi ºi în douãzeci,cincizeci sau o sutã de ani. Depinde de noi azi, oricãrei minoritãþiîi aparþinem, ceea ce vrem sã lãsãm mâine copiilor noºtripentru viaþa în comunitate.

ERWIN JOSEF ÞIGLAPreºedintele Forumului Democratic al Germanilor

din judeþul Caraº-Severinºi al Asociaþiei Germane de Culturã ºi Educaþie a

Adulþilor Reºiþa

Reºiþa, la 13 august 2013

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

2013201320132013201366

Gãrâna - prezent, trecut, memorie

67

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

Memoria locurilor

Nedeia

Chirvaiul din Gãrâna– o întâlnire multiplã

Notele de teren de mai jos au fost luate acum un an (octombrie2012) cu prilejul participãrii mele într-o echipã de cercetare de laUniversitatea de Vest din Timiºoara la chirvaiul din Gãrâna. Dinechipa condusã de conf. dr. Smaranda Vultur au mai fãcut parteasist. dr. Nicoleta Muºat, drd. Diana Dragoº, Raluca Selejan ºistudentele Lidia ªtefãnescu, Roxana Szuciu, Denisa Petruþ ºi TeresaWeber. Terenul s-a desfãºurat în cadrul proiectului ,,CreativeHeritage”, coordonat de prof. dr. Otilia Hedeºan.

Una dintre primele impresii pe care mi le-a fãcut Gãrâna– cu ocazia unei cercetãri realizate de o echipã a Universitãþiide Vest din Timiºoara – a fost de abandon, de sat pãrãsit. Darnu pentru cã unele case ar fi fost în paraginã, dimpotrivã,acestea erau în general îngrijite, zugrãvite în alb, doar cadraneleferestrelor ºi porþilor având alte culori (existã bineînþeles ºiexcepþii, precum o casã mare de un roz stins, chiar la intersecþiacu drumul care duce spre cimitir). Senzaþia de localitate pustieam avut-o pentru cã în dupã-amiaza zilei de vineri (12 octombrie,cu o zi înainte de chirvai) nu am întâlnit în plimbarea noastrãaproape pe nimeni. Doar în magazinul alimentar, þinut de ofemeie de peste 70 de ani, fãcea cumpãrãturi o doamnã deaproximativ 50 de ani, plecatã în Germania, care vine anual laGãrâna. În rest, strãzile erau goale, doar foarte puþine ferestre

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

2013201320132013201368

erau luminate ºi rareori vedeam fum ieºind din vreun horn.Câte o maºinã, cu numãr de Germania sau de Caraº-Severin,era parcatã din loc în loc în faþa vreunei case. Am constatat deasemenea, în acea dupã-amiazã ºi în zilele urmãtoare, cã eraudestul de multe anunþuri „De vânzare” puse pe case.

Curând însã am ajuns într-un loc cald, populat ºi prietenos:Muzeul (statut de altfel informal, conferit de proprietar ºi delocuitori sau turiºti) cu anexele sale. Mi-a atras atenþia „motto-ul” scris pe o placã atârnatã la intrare: „Aºa am trãit înainte/Aºa trãim acum”.

Relaþia între trecut ºi prezent, atât de clar formulatã aicica disjuncþie – ea nelãsând loc coabitãrii – este, cred, o temãinteresantã de cercetare în spaþiul Gãrânei. Aici, trecutul esteintegrat în prezent în mod muzeal, cu alte cuvinte trecutul nuface parte din prezentul trãit, este doar o imagine. Trecutul esteexemplificat prin obiecte, unelte, mobilier, îmbrãcãminte ºi alteobiecte folosite de pemi la lucru sau în casã. Fiecare dintrecamerele muzeului are o temã ºi aspirã sã reconstituie modulîn care trãiau ºi munceau oamenii. În acest spaþiu însã, careaºa cum spuneam nu este un muzeu în sensul propriu altermenului, trecutul este unul singur, nu se fac diferenþe întreperioadele mai îndepãrtate ºi cele mai recente, iar obiectelesunt adunate ºi prezentate laolaltã, indiferent de perioada dincare provin. Sigur însã, scopul principal al muzeului nu esteunul pedagogic, ci de atragere a localnicilor ºi turiºtilor, care sepot bucura ºi de ceainãria, de crama ºi, în curând, de pensiuneaamenajate în acest spaþiu primitor. Aceasta din urmã, aflatãîncã în construcþie, exemplificã prezentul – „aºa trãim acum”,iar în faþa sa un traseu ºerpuit coboarã dealul, fiind marcatsimbolic prin patru repere: pãmântul, vântul, apa ºi focul.Proprietarul locului ne spune cã ideea i-a venit în urma cãlãtoriilorfãcute în Europa.

Acest caz particular, al spaþiului creat prin ansamblulmuzeu – pensiune, poate deschide problematica relaþiei dintretrecut ºi prezent, aºa cum este ea trãitã ºi înþeleasã în Gãrâna.Chirvaiul reprezintã o bunã ocazie de a analiza aceastã relaþie,

69

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

cãci lasã sã se întrevadã modul în care este transmisã /reinventatã / muzeificatã o tradiþie localã, într-un context actualproblematic: împuþinarea pemilor, apariþia unor noi actori socialiprecum turiºtii ºi investitorii sau preluarea administraþiei lanivel local de cãtre o persoanã din afara comunitãþii. Faptul cãfraza „chirvaiul nu mai este ce-a fost” a fost rostitã în mai multerânduri în timpul discuþiilor noastre aici este semnificativ ºirezumã percepþia oamenilor din Gãrâna asupra schimbãriloresenþiale prin care a trecut satul. De fapt, nu doar chirvaiul „numai este ce-a fost”, ci totul s-a schimbat, iar nostalgia pe careunii dintre actualii sau foºtii locuitori o resimt trebuie înþeleasãnu doar în raport cu sãrbãtoarea chirvaiului, ci cu un mod deviaþã care nu mai poate fi reconstituit, nici mãcar în încercãrilemuzeale ale unor investitori.

Încercând sã identificãm în Gãrâna pe aceia dintre actoriicare, în diferite grade, constituie comunitatea localã ºi/sauparticipã la organizarea ºi desfãºurarea sãrbãtorii de chirvai, amputut distinge între:

¬ Locuitorii stabili ai Gãrânei, pemi cu vârste în generalde peste 50 de ani, dar ºi un mic numãr de oameni tineri.Este vorba de aproximativ 27 pemi (persoanele cu care s-adiscutat au avansat diferite cifre, de la 25 la 29 de persoane);

¬ Foºti gãrânezi care au plecat în Germania ºi care seîntorc o datã sau de mai multe ori pe an în Gãrâna, sã-ºivadã rudele rãmase, sã ajute la muncile câmpului, învacanþã sau cu ocazia chirvaiului. Sunt vârstnici, adulþi ºitineri, care vin în concediu sau în vacanþe;

¬ Persoane venite din alte oraºe (în general din Reºiþa) ºicare lucreazã în Gãrâna, fãrã a avea domiciliul permanentaici. Fac naveta zilnic sau sãptãmânal. În perioade cu afluxturistic mai mare (vara, cu ocazia festivalului de jazz), uniidintre aceºtia rãmân în Gãrâna atât timp cât este nevoiepentru a satisface nevoia de bunuri ºi servicii a turiºtilor.

¬ Turiºtii – vin mai ales la festivalurile de muzicã, dar îºifac simþitã prezenþa ºi în restul anului;

¬ Asociaþii care au participat sau participã la acþiuni culturaleîn Gãrâna, precum Banat Ja ºi Forumul German;

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

2013201320132013201370

¬ Primãria Comunei Brebu Nou;¬ Reprezentanþi radio ºi tv în limba germanã; documentând

prin fotografii, filme ºi interviuri sãrbãtoarea; rolul acestoraeste important deoarece ei construiesc modul în care estereceptatã sãrbãtoarea la nivel regional.Existã însã ºi actori potenþiali, precum Asociaþia Metarsis,

deschiºi cãtre ideea de a se implica în diverse acþiuni culturalelocale, inclusiv în organizarea chirvaiului.

Primii actori pe care i-am observat sâmbãtã, în ziua dechirvai, au fost organizatorii de la Banat Ja, dansatorii din Aradºi Reºiþa, dar ºi fanfara din Nãdlac. Sãrbãtoarea a început la ora10.30 în faþa sediului asociaþiei, unde fanfara a cântat marºuri,iar dansatorii au dansat pe perechi, îmbrãcaþi în costumeºvãbeºti – nu peme – din zona Aradu Nou. Aºa cum am aflatmai târziu, nici dansul nu era de fapt specific pemilor dinGãrâna. În acest prim moment al sãrbãtorii au fost prezenþifoarte puþini pemi. Aceºtia au venit însã la bisericã, unde s-adesfãºurat slujba religioasã oficiatã de preotul Gheorghe Pãtãºandin comuna Caraºova. Atunci când a început slujba, pemii auintrat în bisericã, ceilalþi mergând la muzeu. La sfârºitul slujbei,oficiatã în germanã, cu douã-trei momente în limba românã,toatã lumea s-a strâns în faþa bisericii, iar bradul a fost purtatîn susul satului, unde s-a ºi pus o masã cu mâncare ºi bãuturãîn faþa unei case (în fiecare an este aleasã o altã casã al cãreiproprietar sã organizeze acest moment al sãrbãtorii), apoi înjosul satului, apoi a fost urcat din nou pânã vizavi de bisericã.Aici a fost pus în dispozitivul instalat în acest scop cu un an înurmã ºi a fost ridicat. Apoi au fost înãlþate pãlãria, basmaua ºisticla de tãrie. La ritualul înãlþãrii bradului au participat pemi,tineri din trupa de dansatori ºi primarul. Dupã o pauzã deaproximativ trei ore a început balul, care a durat pânã dupã ora3 noaptea. Nici acum grupurile nu au pãrut sã se amesteceîntre ele. Cei mai activi au fost, cel puþin la început, tineriidansatori. Pemii au fost mai mult spectatori, parþial ºi datoritãvârstei mai înaintate. Momentul tombolei, susþinut de noulprimar alãturi de o pemoaicã ce asigura traducea în limbagermanã, a fost unul complet lipsit de entuziasm din parteapublicului.

71

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

Privind în ansamblu sãrbãtoarea chirvaiului, constatãm cãdiferitele sale momente par sã se adreseze unor publicuridiferite. Dintre acestea, caracterul local ºi cel german par sã fiecel mai bine exprimate în slujba religioasã. Aici, sãrbãtoarearedevine pemã ºi catolicã. Momentele în care comunitatea artrebui sã se reuneascã în spaþiul public par sã fie preluate ºiasumate de persoane din afara comunitãþii de pemi, chiar dacãunii localnici se implicã activ în derularea lor. Balul redevine unmoment care aparþine tuturor, chiar dacã se pãstreazã o oarecaredistanþã între pemi ºi ceilalþi participanþi.

Aºadar, dacã la început impresia pe care am avut-o a fost aunui sat pustiu, la finalul chirvaiului am rãmas cu o senzaþiediferitã – a unui spaþiu geografic intens populat de diferitegrupuri ºi actori sociali, fiecare având propriile nevoi ºi interese.Astfel, problematica trecut – prezent nu este singura perspectivãdin care poate fi cititã Gãrâna ºi chirvaiul. În acest an, 2012,sãrbãtoarea pare sã fi fost marcatã de tensiuni apãrute la maimulte niveluri, cu conotaþii atât politice, cât ºi sociale ºieconomice, vizibile în modul de desfãºurare a chirvaiului, înluãrile de poziþie publice ale unora dintre cei implicaþi, dar ºi cuocazia discuþiilor purtate cu gãrânezi mai noi ºi mai vechi.

În final, întrebând care sunt cele mai importante sãrbãtoriîn Gãrâna, ni s-a rãspuns în mod categoric: chirvaiul. Cred cãeste consideratã ca fiind cea mai importantã deoarece are celmai puternic caracter comunitar dintre toate ºi este cea mairelevantã pentru ceea ce înseamnã sã fii pem din Gãrâna. Încele din urmã, transformãrile prin care trece chirvaiul, deplânsede pemii care mai pot fi întâlniþi aici, fie cã sunt în trecere, fiecã au rãmas aici, sunt un simptom pentru transformãrile princare trece comunitatea gãrânezilor, transformãri care cu siguranþãnu se vor opri prea curând.

Cercet. dr. ANDREEA LAZEA

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

2013201320132013201372

Între memorie ºi istorieGãrâna (Wolfsberg) a apãrut dupã perioada marilor

colonizãri, ultima fiind în timpul domniei lui Iosif al II-lea (1780-1790), care a început în anul 1782 ºi care a adus în Banataproximativ 3000 de coloniºti. Dupã încheierea acestor mari acþiunicolonizatoare, se mai aºazã coloniºti în Banat, dar numai în numãrmic. Sunt înfiinþate, în anii douãzeci ai secolului al XIX-lea, în munþiiSemenic, localitãþi de germani veniþi din Boemia ( Wolfsberg/ Gãrâna,Brebu Nou/ Weidental ºi Lindenfeld).1 Dupã aceastã perioadã decolonizare, se continuã cu o altã etapã de colonizare, însã unainterioarã, ºvabii cumpãrând pãmânt pentru fiii lor ºi înfiinþândnoi aºezãri sau extinzând altele.2 Rudolf Gräf afirmã faptul cãaceste colonizãri au avut un caracter economic ºi religios,deoarece colonizarea a însemnat transferul unei identitãþi, im-plicit a culturii, a unei economii, a unei mentalitãþi.

Primele însemnãri despre Wolfsberg sunt prezentate încartea lui Antoniu Marchescu, Grãnicerii bãnãþeni ºi Comunitateade Avere, în care ne sunt descrise condiþiile de viaþã alegãrânenþilor3 ºi brebenilor4 , modul în care îºi fãceau aprovizionarea,accesul la educaþie. Primele consemnãri sunt din primãvaraanului 1828, fãcute de cãtre coloniºtii sosiþi în acest an. Le-aufost date la dispoziþie 120 de locuri de casã, rãmânând vacante22. De asemenea, pentru trebuinþele gospodãreºti, fiecare familiea primit sub formã de avans5 o vacã, unelte agricole ºi o perechede boi cu car. S-a construit în fiecare sat o bisericã, primãrie,grajd ºi ºopron comunal, toate locurile de casã erau împrejmuite.Pe marginea drumului s-au plantat pomi fructiferi. Primãriilemai serveau ca încãperi de adãpost pentru ofiþerii care treceauprin sat, fiind transformate ulterior în sãli de clasã, apoi în casede rugãciune, cãci bisericile, dupã ºase ani de zile, s-au ruinat.6

În ceea ce priveºte educaþia, lucrurile nu au stat foartebine, deoarece lipseau învãþãtorii din sat, astfel cã cel mai isteþdintre sãteni, care învãþase sã scrie ºi sã citeascã, îndeplinearolul de învãþãtor sãtesc7.

73

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

Din punct de vedere religios, cei care locuiau în Wolfsbergºi Weidenthal aparþineau parohiei romano-catolice din Caransebeº.Preoþii lipseau mai ales iarna de la slujbe, însã nici vara nuerau foarte prezenþi. Slujbele erau oficiate de cãtre preotul dinSlatina Timiº, o comunã de lângã Caransebeº, de care aparþineaumai multe sate (Sadova Veche).

Tot ceea ce puteau întreprinde gospodarii din Wolfsbergera agricultura, care era destul de sãracã, deoarece solul ºiclima nu erau factori favorabili pentru producerea unei recoltevariate ºi suficiente.

Atât din interviuri, cât ºi din documente aflãm cã meseriilepracticate erau, de asemenea, destul de limitate, deoarece bãrbaþiilucrau la pãdure, iar femeile stãteau acasã cu copiii, aveau grijãde animale sau lucrau în agriculturã. Banii se procurau greu,astfel cã aceºti þãrani bãteau un drum prin pãdure de circa treiore pentru a ajunge cu produsele în Caransebeº, spre a lecomercializa. Alimentele pentru care erau renumiþi sunt cartofii,secara, ovãzul, produsele din lapte, pe care le comercializaupentru a nu duce lipsã de alte alimente. „Toate aceste condiþii deviaþã duc la nemulþumirea oamenilor, la dorinþa pãrãsirii acestorlocuri. O altã cauzã, care duce la nemulþumirea oamenilor estecã autoritãþile satului erau foarte severe, ba mai mult nedrepte:Apoi mulþimea de domni: consilieri comunali, primarul, domnulcomendant al pieþii, domnul cãpitan ºi domnul administratorlocotenent, domnul plutonier de administraþie ºi copistul companiei,domnul colonel ºi ceilalþi ofiþeri de ºtab, prea asprul administra-tor cãpitan Schwab ºi în sfârºit Înalta Comandã generalã ºiÎnaltul Consiliu Aulic de rãzboiul.... Toþi ne poruncesc ºi necomandã, unul, «la dreapta», altul «la stânga», unul «hi!», altul«ho!». Chiar ºi sfinþia sa domnul preot, domnul forestier ºi«satirii» lui (pãdurarii) se comportã ca superiori ai noºtri, în aºafel, cã nu mai ºtim de cine sã ascultãm întâi ºi în definitiv ce sãfacem ºi ce nu. Tinerii sunt opriþi sã cânte pe stradã, toatãmiºcarea ºi tot pasul, tot cuvântul, tot lucrul se noteazã ºi esteraportat «prea supus onoratei companii». Capii noºtri sunt constrânºisã urmeze ºcoala, noi sã ne ducem la bisericã ºi la «sfântaspovedanie». ªi dacã cineva nu-i peste tot «cel mai supus servi-tor», este trimis la raport, i se dã acolo «o sãpunealã jalnicã», saufierele în închisoare, sau chiar «douãzeci ºi cinci ºi» ºi în sfârºit«nuielile»... Asta-i curatã sclavie în sãlbatica Valahie”.8 Toate

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

2013201320132013201374

aceste nemulþumiri au fost consemnate într-un raport de cãtregeneralul brigadier Schon V. Trauenwert, însoþit de generalul derãzboi Kollman, în data de 12 iulie 1932. Rezultatele raportului aufost unele într-adevãr nemulþumitoare, deoarece agricultura,industrializarea lemnului nu oferã destule mijloace de trai. Cuvitele primite de la ierar – termen folosit pentru a desemna ofuncþie la acea vreme – nu s-au putut face multe lucruri,deoarece acestora le lipsea nutreþul, iar fãrã hranã nici animalelenu dau lapte. De asemenea, rodul pãmântului nu are timp sã secoacã, pentru cã iernile sunt prea lungi9.

Pe de altã parte, în Weidenthal ºi Wolfsberg s-a constatatcã locuitorii au lucrat mult pentru îmbunãtãþirea gospodãriilor,zidindu-se grajduri, ºoproane, pivniþe. În faþa caselor sunt plantaþipomi fructiferi, însã din pricina frigului, cel mai probabil nurodesc, gerul împiedicã orice spor la rod10. S-a mai constatat faptulcã între Wolfsberg ºi Weidenthal s-a construit o moarã cu douãpietre, deoarece distanþa pânã la moara din Slatina-Timiº eradestul de mare. Aceastã moarã mai existã ºi astãzi, este unadevãrat exponat muzeistic în aer liber. A fost construiã în anul1932. Joagãrul a fost ridicat în anul 1842 ºi înlocuit cu unul nou.„Despre mecanismul morii de apã: o roatã hidraulicã cu admisiunesuperioarã pune în miºcare volantul. Douã roþi activeazã angrenajul.Prin curelele de transmisie sunt puse în funcþiune cele douã moricu pietre: meliþa ºi lada cu sitã ºi moara de urluit. Fiecare moarãeste alcãtuitã dintr-o piatrã de moarã inferioarã rotundã, binefixatã, ºi dintr-o piatrã de moarã alergãtoare, mobilã. Aceasta dinurmã este mai grea decât prima; datoritã greutãþii ºi ascuþimiisale ea sfãrâmã boabele de grâu. Ambele pietre au un jgheab maiadânc ºi unul mai plat. Prin cel adânc se macinã boabele, iar princel neted materialul de mãcinat e împins spre margine. Despreprocesul de mãcinare: boabele cad dintr-o pâlnie într-un ciurvibrator, de aici într-un orificiu al pietrei de moarã alergãtoare,dupã care ajung între cele douã pietre. Acestea sunt înveliteîntr-o carcasã de lemn. Boabele sunt mãcinate ºi împinse spremarginea pietrelor, de unde fãina, tãrâþele ºi cojile cad printr-odeschizãturã într-un burduf de cernere. Fãina este pulverizatãîntr-o ladã pentru mãcinat, iar restul se varsã într-o gãleatã.”11

Cea mai mare parte a terenului este acoperitã de pãduriseculare, suprafaþa arabilã fiind într-o proporþie mai micã ºi lao distanþã de trei sferturi de orã, o orã jumãtate distanþã de sat.

75

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

Cel mai interesant lucru ar fi faptul cã decât sã se muteîn satele româneºti, preferã sã se înapoieze în Boemia, în jurulanilor 1850. De altfel, mãrturie pentru acest lucru stau interviurile:cãsãtoriile între pemi ºi români nu erau admise.

Raportul fãcut nu i-a mulþumit pe superiori, astfel cã s-aucerut mostre de sol pentru a verifica chiar ei veridicitatearaportului; aceastã misiune a îndeplinit-o administratorul cãpitanSchwab, din regimentul 13, care , împreunã cu locotenentul Hermany,inspectase în cursul anului 1832 ( 8 ºi 9 April, 18 ºi 19 Mai, 21, 25, 26,17 Iulie, 11, 12, ºi 13 Septembrie) toate satele de coloniºti. În raportulsãu, cãpitanul Schwab conchide cã Cehii ºi Germanii colonizaþi suntcei mai potriviþi pentru condiþiile de trai din aceste regiuni muntoase.Ei au început sã se adapteze climei ºi traiului din munþi. Românii sauSârbii nici nu ar pute trãi aci, cãci ei sunt obiºnuiþi cu porumbul, fãrãde care nu pot trãi ºi acesta nu se face în munþi.12

Drept urmare, autoritãþile au luat mãsuri de împiedicarea migrãrii, se fãceau promisiuni irealizabile, alteori se recurgeala pedepse, ameninþãri. Era destul ca cineva sã vorbeascã numaidespre emigrare, pentru ca fapta lui sã constituie o subordonare ºisã fie tratatã ca atare.13 Într-un final, autoritãþile au realizat cãnu au de ales, ºi cã le vor permite acestora sã migreze, însãle-au cerut sã înapoieze tot ceea ce au primit.

O parte din populaþie a rãmas, constituind o comunitatede pemi. Însã în prezent satul a devenit unul turistic din douãpuncte de vedere, al localnicilor, care majoritatea perioadeianului locuiesc în Germania, reîntorcându-se vara, ºi al vizitatorilor,turiºtilor, care îºi petrec concediile sau sfârºiturile de sãptãmânãîn acest loc.

Urmãrind recensãmintele, populaþia Wolfsbergului apareînregistratã din anul 188014 cu 111 case, 713 locuitori, dintrecare germani 676, 16 maghiari ºi 1 strãin. Religia este romano-catolicã pentru toþi, iar numãrul persoanelor alfabetizate este de323. În recensãmântul din anul 1900, situaþia se schimbã, fiindmai detaliat, având rubrici pentru categorii de vârstã, pentrustare civilã, materialele din care sunt construite casele. Populaþiaeste în creºtere, sunt înregistrate 882 de persoane, iar în anul191015 sunt înregistrate 961 de persoane, dintre care 956 germaniºi 5 maghiari. Scriu ºi citesc 728, ungureºte ºtiu 16.16

Satul a progresat ºi a devenit unul bogat ºi renumitpentru hãrnicia localnicilor. Casele au fost aliniate, dupã un plan

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

2013201320132013201376

edilitar, întocmit de autoritatea militarã. În situaþia prezentã,Gãrâna este locuitã mai puþin de localnici de origine germanã,deoarece aceºtia au emigrat dupã anii 1990 în Germania, undeori au primit o pensie de la statul german, ori au avut rude lacare au mers. Satul este locuit de români, care au cumpãratcasele pentru a le transforma în pensiuni, sau pãstrându-le careºedinþe de vacanþã. Cert este cã aceastã identitate a pemilordin Wolfsberg rãmâne în negura timpului, deoarece sunt puþinioameni originari de acolo ºi care trãiesc în continuare acolo,astfel cã identitatea pemilor a rãmas raportatã la trecut. Doarcu ajutorul memoriei se mai pot recupera fragmente din trecut,mãrturii din care reiese atât tristeþea pentru faptul cã nu maipot trãi aici, cât ºi bucuria pentru faptul cã au plecat înGermania, unde au condiþii mai bune de trai.

IASMINA-DARIANA STANCIU

1 Prefaþã la Smaranda Vultur, Germanii din Banat, EdituraPaideia, Bucureºti, 2000, pag. 21

2 idem3 Termeni folosiþi de cãtre localnici pentru locuitorii din

Gãrâna ºi Brebu Nou4 idem5 Antoniu Marchescu, Grãnicerii bãnãþeni ºi Comunitatea de Avere,

Caransebeº, Tiparul Tipografiei Diecezane, 1942, pag. 158.6 idem7 Ibidem, pag. 1598 Antoniu Marchescu, op. cit., pag. 160.9 Idem10 Ibidem, pag. 16111 Smaranda Vultur, Germanii din Banat, pag. 33312 Antoniu Marchescu, op. cit., pag. 163.13 Idem, pag. 164.14 Recensãmântul din 1880, Traian Rotariu, coordonator, Editura

Stoff, 1997, Studia Censualia Transilvanica, Universitatea Babeº-Bolyai, Cluj-Napoca, Catedra ºi Laboratorul de Sociologie.

15 Recensãmântul din 1910, Traian Rotariu, coordonator, EdituraStoff, 1997, Studia Censualia Transilvanica, Universitatea Babeº-Bolyai, Cluj-Napoca, Catedra ºi Laboratorul de Sociologie.

16 Recensãmântul din 1920, Traian Rotariu, coordonator, EdituraStoff, 1997, Studia Censualia Transilvanica, Universitatea Babeº-Bolyai, Cluj-Napoca, Catedra ºi Laboratorul de Sociologie.

77

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

Identitate cãrãºeanã

Nedeia

Literatura dialectalã bãnãþeanãîn actualitate

În anul 1974, Gabriel Þepelea, autorul temeiniculuistudiu Literatura în grai bãnãþean, a publicat la EdituraFacla din Timiºoara volumul Ano, Ano Lugojano. Versuriîn grai bãnãþean. Lui îi aparþin selecþia poeziilor,prezentãrile autorilor ºi ampla introducere a lucrãrii.El menþiona faptul cã aceastã culegere este o continuareºi o completare a unor lucrãri anterioare: Plugariicondeieri din Banat, 1984 (...) ºi Literatura în grai bãnãþean,studiu realizat la îndemnul lui George Cãlinescu în1947. În aceastã lucrare, Gabriel Þepelea îºi propuneaanaliza condiþiilor istorico-sociale, perspectivelor literaturiiîn grai bãnãþean axatã pe cultul valorilor locale, dorindsã evidenþieze contribuþia specificã a Banatului laspiritualitatea româneascã.

Un asemenea deziderat îl au toate culegerile depoezie în grai bãnãþean. Acestea au mai apãrut abiadupã anul 1989, când libertatea de exprimare ºi creareaunor condiþii prielnice, pentru larga afirmare publicã arostirii în grai, au condus la publicarea mai multorvolume colective.

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

2013201320132013201378

Începutul l-a fãcut Cenaclul radiofonic GuraSatului, prin cele trei culegeri publicate la EdituraMirton din Timiºoara.

În anul 1999, ªtefan Pãtruþ – poet în grai, anima-tor al creaþiei de acest gen ºi cercetãtor al fenomenuluirespectiv – a publicat Antologia poeziei în grai bãnãþean,Editura Dacia Europa Nova, Lugoj, care este o oglindãveridicã a evoluþiei creaþiei poetice dialectale din Banat,pânã la acel moment. Dezvoltarea acestei miºcãri literarese dovedea a fi uimitoare.

Un asemenea fapt îl învederau ºi volumele LaPoºmândre, publicate de cenaclul radiofonic, omonim,din Caransebeº, prin grija Dorinei ªovre ºi a luiConstantin ªovre, precum ºi culegerile Bãdiþa Mihuþa ºiurmaºii sãi (Casa de Culturã „George Suru” dinCaransebeº), la care se adaugã Grai ºi suflet (antologie aCenaclului „Aurel Novac” din Bocºa) ºi Antologie depoezie în grai (selecþie din creaþiile prezentate la Festivalul„Tata Oancea”, într-un pãtrar de veac), ambele lucrãrifiind publicate sub egida Casei de Culturã din Bocºa.

O amploare deosebitã cunoaºte ºi poezia în graibãnãþean publicatã de scriitorii români din Voivodina,Serbia. I. Stoiþ ºi V. Barbu au îngrijit o culegere depoezie în grai, Când urducaþi drâmbon în bucfarie, apãrutãcu sprijinul Studioului de Radio Reºiþa.

S-a publicat multã poezie în grai în reviste literarede profil, apãrute în întreg Banatul istoric. Cea mailongevivã ºi mai bine clãditã publicaþie dintre acesteaeste „Tãt Bãnatu-i fruncea”, editatã de Asociaþia Scrii-torilor în Grai Bãnãþean, care reflectã, în toatã com-plexitatea ei, larga miºcare literarã în grai, de peaceste meleaguri.

De-a lungul timpului însã literatura dialectalã s-arelansat. Cornel Ungureanu, spre exemplu, este unuldin cei care au militat pentru relansarea literaturii

79

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

dialectale bãnãþene, aceasta constituind o realitatesemnificativã, elocventã ºi specificã în cultura provincieinoastre.

Proiectul criticului Cornel Ungureanu vizeazãalcãtuirea ºi editarea unui ºir de volume antologice,precum ºi manifestãri în care sã se punã în evidenþãdimensiunea spectacularã a vieþii acestei literaturi. IoanViorel Boldureanu considerã cã reabilitarea literaturiidialectale reprezintã un proces important pentru înþe-legerea culturii bãnãþene.

Antologia literaturii dialectale bãnãþene (poezie,prozã, teatru) 1891-2011 este o lucrare alcãtuitã de treireputaþi intelectuali bãnãþeni – Ioan Viorel Boldureanu,Simion Dãnilã, Cornel Ungureanu. Autorii acestei lucrãri– filologi bine cunoscuþi, membri ai Uniunii Scriitorilordin România – reuºesc sã realizeze un model de antologiede literaturã dialectalã care se bazeazã pe riguroasenorme ºtiinþifice. Ioan Viorel Boldureanu este prozator,eseist ºi etnolog, profesor în cadrul catedrei de Literaturãromânã ºi comparatã a Universitãþii de Vest, autor deliteraturã dialectalã – Niepoþî lu Moº Costa (teatru) ºialte scrieri adunate, printre altele, în volumele Gurasatului la Radio Timiºoara (1993, 1994, 1996, 2010). Cor-nel Ungureanu, critic ºi istoric literar, alãturi de IoanViorel Boldureanu, s-a ocupat de selecþia textelor,cronologie, note ºi menþiuni bio-bibliografice. SimionDãnilã, cunoscut istoric literar ºi lingvist, traducãtor allui Nietzsche, este cel care, împreunã cu I.V. Boldureanu,a întocmit un glosar de termeni, fapt care subliniazã odatã în plus modul profesionist în care a fost alcãtuitãaceastã antologie. Glosarul cuprinde, conform lui SimionDãnilã ºi I.V. Boldureanu, cuvintele din subdialectulbãnãþean care se regãsesc în textele prezente în aceastãAntologie, care finalizeazã proiectul de relansare, darmai ales de reabilitare a literaturii dialectale bãnãþene.

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

2013201320132013201380

Dovezi cum cã literatura dialectalã bãnãþeanã sebucurã în momentul de faþã de atenþie ºi interes dinpartea unui public tot mai larg dar ºi a cunoscãtorilorºi specialiºtilor sunt: absorbþia, într-un singur an, 2011,a celor trei volume ale proiectului de redresare ºireabilitare a acestei literaturi, editate ºi difuzate într-untiraj total de peste 1400 de exemplare (din care aproape800 ale masivului volum Antologia (…)1891-2011), precumºi faptul cã în acelaºi rãstimp au apãrut consemnãri ºimenþiuni, recenzii ºi cronici în mass-media ºi presascrisã din zonã: dr. Vasile Pistolea, O antologie de excepþie(„Banat”, Anul VIII, nr. 11(95), noiembrie 2011, p. 11);dr. Diana Dincã, Antologia literaturii dialectale bãnãþene(poezie, prozã, teatru)1891-2011 („Lumea cãrþii”, Anul VI,numãrul 1 (11), iunie 2011, p. 11); prof. dr. Eliza Trif,Teatru în grai bãnãþean. Antologie („Demnitatea”, AnulXII, nr. 24, 2011, Periodic de culturã ºi educaþie editatde Fundaþia „Ioan Slavici” Timiºoara, p. 9-10) ºi desigur,în revistele asociaþiilor literar-artistice ale românilordin Voivodina (Serbia): „Tibiscus” (Uzdin), „Glasulcerbiciei” (Vârºeþ) sau din Banatul românesc „Tãt Bãnatu-ifruncea” (Lugoj-Fãget).

În timp, literatura dialectalã bãnãþeanã a reuºitsã câºtige preþuirea unui public larg ºi divers, mai alesîn lumea satului, lucru care demonstreazã încã o datãstatutul pe care aceasta îl are în cadrul vast al literaturiiºi culturii româneºti.

Prof. dr. VALENTINA FIªTEA-HOMESCU

81

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

Oameni ºi locuri

Nedeia

Un veac de la moartea luiALEXA BÂRCÃ – culegãtorul

„Horei de la Oraviþa”

Întâia înregistrare a unui cântec popularromânesc s-a fãcut în Banat

Faima despre lãutarul ºi cântecele sale ajunsesela începutul veacului al XX-lea pânã la Paris, în oraºulLuminã de pe Sena. Îndatã o echipã de tehnicieni ºispecialiºti s-a deplasat la Oraviþa, în Caraº, o echipã dela renumita Casã de discuri Pathé-Fréres. S-a întâmplatîn 1905, iar înregistrarea s-a fãcut în reputatul local„Coroana” din aceastã localitate. Lãutarul faimos a fostAlexa Bârcã ºi taraful sãu Fraþii Bârcã, fraþii sãi fiind:Carol Bârcã ºi Iosif Bârcã, vestiþi lãutari.

Specialiºtii (tehnicieni ºi muzicieni) au imprimatîn restaurantul „Coroanã” un numãr de 20 de melodiipopulare cãrãºene, iar la Paris s-au executat un numãrde 9 (nouã) discuri.

Socot imperios necesar sã înseilez date ºi faptedespre Alexa Bârcã. Era bãºtinaº din satul cãrãºean

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

2013201320132013201382

Ciclova Montanã, un sat pe aproape de Oraviþa, trã-gându-ºi rãdãcina din pãrinþi muzicanþi din tatã-n fiu.Numele de „Bârcã” ajuns de faimã era porecla celor treifraþi, ei se numeau în acte „Cocoº” ºi moºii lor veniserãîn Ciclova Montanã, pe aproape de lucrãtorii de laminele din zonã ºi de cele câteva cafenele ºi localuridin Oraviþa, dupã cum vom vedea. Fraþii Bârcã îºiaveau rãdãcinile în Rudãria din Almãj.

Alexa Bârcã (1857-1912) ºi taraful sãu cântase princafenele ºi localurile din Oraviþa, dar în sezon estivalcântase în localurile din Staþiunea Marila, de asemeneaîn Caraº, staþiune vizitatã de la un sezon la celãlalt deoameni cu bani de la Budapesta, Viena ºi chiar dinmetropola Franþei, ca ºi de ruºii albi din Petersburg,din capitala Rusiei þariste. În staþiunea climatericã Marila,Alexa Bârcã ºi ai sãi au debutat în vara anului 1880,unde nu vor fi lipsiþi varã de varã. Alexa Bârcã (celmai talentat dintre fraþi) era un interpret de cântecpopular la vioarã, cum nu era altul, dar el, AlexaBârcã, era ºi un creator de folclor. În afara cântecelorromâneºti moºtenite din bãtrâni, conservate de lautalui Alexa, acesta era pãrintele vechilor cântãri: „Doinalui Meiþã”, „Doina Drâncionilor” ºi „Hora de la Oraviþa”.Câteºtrele piese muzicale se gãsesc pe discul Casei dediscuri Pathé-Fréres alãturi de alte cântece, precum:Doina din Cliciova, De doi, Dorul Ducnecenei, Doinã,Mãzãricã, Pe loc, Horã, Dunãrincã, O mândrã am avut,Pe picior, Din Arad pânã la ªimand, De pe coaste,Prisacã, prisacã, Doina lui Cigãreanu, Þarinã, Horã ºiPãcurariul. (La imprimare, prezenþi în „Coroanã” aufost: avocatul Mihai Gropºianu, prof. C. Nedelcu, înv.Gh. Jianu ºi studentul Ion Nedelcu, viitor avocat.)

Desigur, cele nouã discuri înregistrate de Pathé-Fréres au circulat prin marile oraºe ale lumii, aºa seexplicã cã Taraful Fraþii Bârcã au primit la Oraviþa,

83

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

unde se stabiliserã, contracte muzicale pe durate maimari sau mai mici, contracte onorate în oraºele: Bucureºti(1906, când cu serbãrile jubiliare), Budapesta, Viena,Frankfurt am Main, Dusseldorf, Berna ºi Zürich (1907).

Se ºtie cã marile oraºe ale Germaniei ºi Elveþiei,din primul deceniu al veacului al XX-lea, au fost frecventvizitate de conþi ºi contese, duci ºi ducese din Rusiaþaristã, ºi nu în ultimul rând de vestiþi scriitori întrecare Tolstoi ºi Dostoievski. Aºa se explicã invitaþiaÞarului Nicolae al II-lea ca Alexa Bârcã ºi taraful sãusã cânte în Rusia, în Palatul de Iarnã (Petrograd) ºi înSaloanele de lux ale Moscovei. În anul 1908, Bârcã ºi aisãi s-au înapoiat din turneul de la Berna ºi Zürich laOraviþa, strãlucind ei ºi cântãrile populare bãnãþene înmarile enclave spirituale ruseºti. La plecare, personalÞarul Nicolae al II-lea i-a dãruit lui Alexa Bârcã otabacherã din aur masiv, cu o dedicaþie gravatã (VasileVãrãdean: „Cântecul la el acasã ...”, Editura MitropolieiBanatului, Timiºoara, 1985, pp. 39-40)

Alexa Bârcã nu a fost doar un strãlucit interpretºi creator de cântec popular românesc, legat sufleteºtede români (deºi el era de neam de þigani), în perioadade adânci vicisitudini în vremea dualismului austro-ungar. Narãm în cele ce urmeazã un episod demn denumele lui Alexa Bârcã.

Într-o zi intrã în „Coroanã” solgabirãul maghiar,Balayty, mai marele peste plasa Oraviþei, individ alecãrui sentimente ºovine, antiromâneºti erau arhicunoscuteîn zonã. S-a aºezat la masã, chelnerii roatã pe lângã el,a comandat ce a comandat, a fost servit prompt, apoi i-acerut lui Alexa Bârcã sã-i cânte ceva „magyar nóták”,cu intenþia vãditã „de a face sânge rãu unor româniorãviþeni, cãrora le cânta româneºte”.

Alexa Bârcã nici nu s-a sinchisit de prezenþa ºi

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

2013201320132013201384

cererea solgabirãului ungur. Pur ºi simplu l-a sfidat ºinu l-a bãgat în seamã. Solgabirãul l-a chemat la masalui ºi i-a poruncit cu asprime în glas ºi cu autoritateasa ca Alexa Bârcã sã nu mai cânte. Alexa nu a rãspuns,l-a privit în ochi, dupã care a luat vioara, prietena sadragã de care nu s-ar fi despãrþit vreodatã, a luat-o, arupt-o în douã de genunchi ºi a aruncat-o la picioareleungurului. Acesta vazându-se ofensat de un simplu „lãutaº”,galben la faþã, a amuþit! S-a ridicat de la masã ºi aieºit ca o „furtunã” pe uºa localului. Alexa Bârcã s-aapropiat de „þiganii lui”, a luat din mâna unuia o vioarãºi a început sã cânte o doinã, sã improvizeze un cântecnou, în care ºi-a vãrsat întreaga obidã, focul ºi revoltainimii sale. Cânta patetic românilor, cãrora le cântasemai înainte, aceºtia ascultau ºi lãcrimau ºi frãmântaudin mãsele, solidarizându-se cu revolta ce mocnea însufletul artistului Alexa Bârcã.

NICOLAE DANCIU PETNICEANU

Bibliografie:1. Vasile Vãrãdeanu, Cântecul la el acasã ..., Editura

Mitropoliei Timiºoara, 1985, pp. 27-196)2. N.D. Petniceanu, Rapsodul din Þara Almãjului, Ed.

Gordian, Timiºoara, 20053. Gh. Jianu, Înmormântarea lui Alexa Bârcã, în ziarul

„Progresul”, Oraviþa

85

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

In cei 40 de ani, cât am lucrat la TVR, în calitate derealizator de emisiuni folclorice, am avut prilejul sã colaborez cucei mai mari interpreþi ºi dirijori de muzicã popularã din þaranoastrã ca: Maria Tãnase, Maria Lãtãreþu, Ioana Radu, AchimNica, Ion Dolãnescu, Ionel Budiºteanu, George Vancu, Nicolaeºi Laci Perescu ºi mulþi alþii. Printre aceºtia s-a numãrat ºiFlorentin Iosif despre care astãzi, la nici un an de la dispariþiaaltui mare doinitor al Banatului Achim Nica, din nefericirevorbim la trecut.

L-am cunoscut pe Florentin Iosif încã din 1963. De laînceput am apreciat, pe lângã þinuta sa scenicã, pentru cã eraun barbat frumos, înalt ºi drept ca un brad, vocea lui caldã, binetimbratã, ºi mai ales repertoriul sãu alcãtuit îndeosebi dindoine, atât de iubite atunci în Banat ºi în toatã þara, dar ºi dincântece de joc, pe ritm de brâu, ardeleanã sau de doi. Melodiica „Cine trece-acuma dealu”, „Vino mândro întotdeauna”, „Coborâipe Bistra...”, „Trecui seara pe uliþã” ºi altele, interpretate cumultã sensibilitate au devenit foarte cunoscute.

Florentin Iosif a avut colegi de marcã la ansamblul„Ciocârlia”, din Bucureºti, la „Doina Banatului” din Caransebeº,sau la ansamblul „Banatul” din Timiºoara ca Ana Pacatiuº, AnaMunteanu, Maria Tudor, Tiberiu Ceia ºi alþii.

Cãsãtorit cu o dansatoare, fiica unor gospodari înstãriþi

Uncântãreþ

alBanatului:Florentin

Iosif

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

2013201320132013201386

din Glimboca, Florentin Iosif ºi toatã familia ºi-au dorit uncopilaº, care pe vremea aceea era mititel ºi foarte alintat. M-amtemut atunci pentru ceea ce va deveni acest copil atât derãsfãþat, ºi mult mai târziu am aflat cu satisfacþie cã este unreputat medic dermatolog în Timiºoara.

Florentin Iosif s-a stins la 77 de ani dar a lãsat în urmalui numeroase înregistrãri la radio ºi Electrecord, ca ºi amintireaunui interpret deosebit, familist convins, un exemplu pentrugeneraþia tânãrã.

Bucureºti, 7 octombrie 2013

THEODORA POPESCU, realizator RTV.

ªtia sã ajungã în sufletul publicului

Când vorbim despre cântecul popular, nu se poate sã nufacem referire ºi la nume de interpreþi care au fãcut acest gensã fie cunoscut ºi apreciat, nu numai de cãtre cei ce-l cerceteazãci ºi cei care îl ºi ascultã.

Printre aceste nume se aflã scris cu litere mari ºiFLORENTIN IOSIF.

Nãscut într-un sat bãnãþean, Gera, în 5 martie 1936,copilãria însã ºi-a petrecut-o în satul Toager, lângã Banloc,micuþul Iosif are contact cu muzicanþii locului, pe care-i admira,stând mult în preajma lor.

Dupã ani, aproape douãzeci, îl gãsim solist la AnsamblulCiocârlia din Bucureºti. Era în perioada satisfacerii stagiuluimilitar. Aici apare pe scenã alãturi de mari soliºti de la careînvaþã ce înseamnã sã fii cu adevãrat profesionist. ªi despreFLORENTIN IOSIF putem spune cu adevãrat cã a fost unprofesionist.

Dupã terminarea stagiului militar a revenit în Banat, ºiastfel, anul 1959 îl gãseºte ca solist al Ansamblului Profesionist„Lazãr Cernescu’’ apoi „Doina Banatului” din Caransebeº.

Aici, a trecut printr-o adevãratã ºcoala având alãturi

87

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

instrumentiºti de mare valoare de la care a avut ce învãþa ºicare i-au ºi dat multe melodii care au format repertoriul sãu:„Cine trece acuma dealul’’; „Mândruliþã Bãnãþeanã’’; „La birtuþuldin pãdure’’ ºi chiar ºi „Banii, banii’’, cântec pe care l-a preluatde la Ion CRISTOREANU, dar pe care el l-a fãcut cu adevãratcunoscut.

A venit apoi, dupã anul 1970, la o altã „ºcoalã’’, aceea dela Ansamblul Profesionist de Cântece ºi Dansuri Banatul dinTimiºoara. Aici ajunge la o deplinã maturitate interpretativã,rolul sãu în cadrul spectacolelor ansamblului fiind bine definit.

Îmi amintesc de intrãrile lui în scenã: înalt, frumos,îngrijit îmbrãcat în costumul sãu popular ºi învârtind un ºnur allaibãrului sãu în jurul degetului arãtãtor. Succesul era apropeasigurat ºi când începea sã cânte cu vocea lui gravã, puternicãºi curatã publicul era gata câºtigat. ªtia sã ajungã în sufletullor. O fãcea fãrã niciun efort. Era ceva din nãscare. Bis-urilecurgeau, FLORENTIN IOSIF, zâmbitor, fãrã a avea însã aerulde superioritate, pe care din pãcate îl afiºeazã unii soliºti,rãspundea de fiecare datã cu un nou cântec … ºi un nou cântec,pânã când eu, ca dirijor, puneam capãt solicitãrilor, încercândsã-l menajez, fiindcã ne aºteptau alte ºi alte spectacole.

Au fost ani frumoºi pe care i-am petrecut împreunã, elfiind un adevãrat coleg, mai ales pentru soliºtii mai tineri,împãrtãºindu-le din experienþa sa.

Dupã anul 1975, pãrãseºte Ansamblul devenind solistliber profesionist, iar restaurantele Continental ºi Bastion, dinTimiºoara devenind locul în care FLORENTIN IOSIF împãrþeadarul sãu cu cei care veneau sã-l asculte.

Dar, cum toate, pentru toþi, au un sfârºit, anul 2013 ni-lia de lângã noi, lãsându-ne cu amintirile ºi cântecele sale,cântece care vor dãinui în timp datoritã valorii lor.

Prof. GELU MIRCEA STANFolclorist, Dirijor

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

2013201320132013201388

Ne-a pãrãsit Ion Colojoarã

În chiar ziua când, la Muzeul Satului Bãnãþean dinTimiºoara, debuta ediþia din acest an a tradiþionalului festival alcondeierilor plugari din Banat (17 iunie), de unde era nelipsit, încomuna Vrani, de pe malul Cãraºului, se stingea din viaþã IonColojoarã, ultimul reprezentant autentic al acestui fenomen, celuase o amploare fãrã precedent în perioada interbelicã. Miºcareaa fost revigoratã în deceniile 70-80 ale secolului trecut prinînfiinþarea Cenaclului judeþean „Paul Târbãþiu” ºi prin declanºareaFestivalului Naþional „Cântarea României”.

Prietenul Ion Colojoarã (pseudonimul literar a lui IoanTitu Criþu) s-a nãscut în Vrani, la 5 septembrie 1932, a absolvitciclul gimnazial în timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial,dupã care, împreunã cu familia, a cunoscut calvarul deportãriiîn Bãrãgan (1951-1956), perioadã pe care a ºi evocat-o într-oemoþionantã carte de memorii, apãrutã în 2012, la Editura„Brumar” din Timiºoara. A publicat de-a lungul vremii în revistede profil ºi în ziare din arealul bãnãþean, în volume colective, aparticipat la festivaluri de poezie în grai bãnãþean, organizate înjudeþ ºi în þarã, la manifestãri culturale, ºi a mai semnaturmãtoarele volume de poezie: A treia tinereþe, Editura InterGraf,Reºiþa 2003, Scrisori spre dunga cerului, dedicat memoriei luiTata Oancea ºi Legenda dascãlului Duma ultimele douã apãrutecu sprijinul scriitorului Ionel Bota, directorul Centrului Cultural„Teatrul Vechi «Mihai Eminescu»” din Oraviþa.

Blând la vorbã, de o modestie ºi sensibilitate cum rarmi-a fost dat sã întâlnesc, dar ºi cu o memorie de invidiat, cuuica Ion am tãifãsuit adesea despre sat ºi oamenii sãi, despreliteraturã, istorie, numismaticã etc. Dumnezeu sã-l odihneascãîn pace.

NICOLAE IRIMIA

89

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

Lumea de altãdatã

Nedeia

CHIZÃTÃU – „mica Vienã apustei bãnãþene”1

Despre Banat se ºtie cã „e þara simþãmântului artistic,unde cântecul e la el acasã ºi unde un suflet cald palpitã latoate atingerile, ca o minunatã harfã”2, dupã cum afirma, laînceputul secolului trecut, Octavian Goga. De aceea, piatra detemelie a renumitului cor din Chizãtãu trebuie cãutatã în stranabisericii din sat – „singura supapã” de rãsuflare a libertãþii înveacul al XIX-lea, loc în care se strângeau, la acea vreme, ceiînzestraþi cu darul cântãrii3.

Satul Chizãtãu, aparþinând comunei Belinþ, este aºezatpe malul stâng al râului Beghei (Bega), în nord-estul Banatului,nu prea departe de lunca Timiºului.

Unii cercetãtori aratã cã originea slavo-românã a denumiriilocalitãþii Chizãtãu (< kise „acru” + tãu „baltã”, deci „BaltãAcrã”)4 poate indica vechimea mare a aºezãrii. Alþii sunt depãrere cã este vorba despre un toponim de origine maghiarã:Kiszetö, legat de numele pârâului Kisgyei (= Chizdiei), care sevarsã din partea dreaptã în râul Bega. Sufixul tö înseamnã„gura apei”, aºadar, Chizãtãu ar însemna „gura pârâului Köszeg”5.

De la începuturi, religia predominantã a locului a fostcea ortodoxã, parohia fiind înfiinþatã în 1775 de cãtre preotulAndrei Iancovici, fiul primarului din sat. Prima bisericã – ziditãdin bârne de stejar late ºi bine geluite – se afla pe locul undeeste ridicatã cea de astãzi6. În 1821 s-a început construirea

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

2013201320132013201390

bisericii din cãrãmidã, care dãinuie pânã în zilele noastre. Dinrândul preoþilor care au slujit acest lãcaº de cult s-au ridicatformatorul ºi dirijorii de mai târziu ai vestitului cor de plugaridin satul bãnãþean Chizãtãu. Astfel, în documentele pãstratestau scrise numele lor: Trifu ªepeþian, fiu de þãran din Secusigiu,Lucian ªepeþian, fiul lui Trifu, Sever ªepeþian, fiul lui Lucian.

Clãdirea Cãminului Cultural de acum este declaratãmonument istoric, aici pãstrându-se placa ce aminteºte devizacorului: „Mândrã þarã e Banatu’, / cã la noi cântã tot natu”. Înacest loc erau organizate petreceri în Ajun de Crãciun ori deAnul Nou, când chizãtãienii petreceau, pânã în zori, „cu litri devin ºi jucând cãrþi la lumina Petroluxului”7.

*În 1840, tânãrul preot Trifu ªepeþian, fãrã a cunoaºte

notele muzicale, nici el ºi nici cei pe care îi strângea în jurullui, având ca „ajutor” doar un flaut, cu multã osârdie, organizarepetiþii mai ales în serile de iarnã, reuºind sã închege primulcor de plugari pe trei voci, cu care putea „sã execute imnurireligioase ºi cântece de lume”8. Personalitatea muzicalã a preotuluiªepeþian se rezuma la marea pasiune pentru muzica coralã,însoþitã de o voce plãcutã, caldã. La Institutul Teologic din Arad,unde, student fiind, îndeplinise funcþia de cantor al catedraleidin localitate, dar ºi a institutului unde studia, învãþase sãinstruiascã corul studenþilor pe trei voci, dupã modelul cântãrilorbizantine, în care melodia era acompaniatã liber de o a douavoce ºi de un ison þinut continuu de cea de-a treia voce9.

Primii coriºti erau iobagi, ca, de altfel, toþi oamenii dinsat; aceºtia nu cunoºteau decât cântarea bisericeascã. Deºi corulplugarilor din Chizãtãu îºi are începuturile prin anii 1840, subforma unei grupãri de iobagi strânºi în jurul tânãrului preotªepeþian, el se organizeazã mai bine abia în 1857, când va fiprezentat publicului ca fiind Corulu(i) vocalu alu plugariloru dinChiseteu, datã de la care vor fi aranjate petreceri ºi concerte înChizãtãu ºi în satele vecine10.

De-a lungul timpului, „cel dintâi ºi mai vestit cor deplugari” din România a funcþionat sub mai multe denumiri:Corul Bisericesc (1857, 1886), Corul Cãminului Cultural (1952),Corul Plugarilor (1889, 1895, 1900), Corul Vocal de Plugari (1881),

91

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

Reuniunea de Cântãri ºi Muzicã (1874)11 sau Corul Vocal Bisericescal Plugarilor din Chizãtãu12.

Dupã 1857, situaþia generalã avea sã se schimbe: coriºtii,patruzeci de bãrbaþi, încep o activitate mai constructivã; repertoriulse îmbogãþeºte, iar cântecele în terþet sunt înlocuite cu cvartete13.

Mai târziu, ajutat de fiul sãu mai mare, Ioniþã, unvirtuoz violonist14, preotul Trifu orânduieºte corul la patru voci,obiºnuindu-l cu notele muzicale. Astfel, primele cinci piese încvartet vor fi: Deºteaptã-te, române, Acum e miezul nopþii, Iancumerge la Abrud, Eu aveam odatã dreaptã avuþie, Ca un glob de aur.Cu asemenea cântãri, corul va fi prezent la primele trei manifestãripublice în Timiºoara (16 ºi 18 februarie 1866) ºi Arad (6februarie 1870), evenimente ce vor aduce dirijorului ºi celor 34de coriºti-plugari faimã ºi admiraþia tuturor românilor15.

Dupã dispariþia preotului Trifu ºi a fiului sãu mai mare,corul a fost preluat de al doilea fiu al preotului ªepeþian,Lucian, care îl va duce printr-o perioadã de glorie pânã laconcertul de succes din 1910 de la Timiºoara, cu „jucarea Rugiide la Chizãtãu”16. Primul concert organizat sub bagheta lui Lucianªepeþian va avea loc în anul 1878 la Lipova, apoi, în 1879, laSecusigiu, iar în 1880 – la ªemlac. Dupã aceasta, locuitoriisatului Secusigiu ºi, ulterior, sãtenii din ªemlac au luat hotãrâreade a înfiinþa ºi ei coruri în localitãþile lor. Cam din aceastãperioadã, corurile þãrãneºti ºi-au lãrgit activitatea artisticã ºiprin arta teatralã.

Marea dorinþã a noului preot Lucian ªepeþian a fostreorganizarea corului. Fiindcã pregãtirea muzicalã a sãtenilornu permitea crearea unei opere serioase, preotul Lucian vaorganiza cursuri de alfabetizare muzicalã pentru coriºti, la carevor participa ºi elevii de ciclu primar, bãieþi ºi fete. De asemenea,a pus bazele unei ºcoli de dirijori. Astfel, localul instituþiei deînvãþãmânt va deveni un „mic conservator de muzicã, cu pereþiiîmpãnaþi de tablouri cu note”17. Cursurile au durat aproape zeceani ºi s-au desfãºurat în lunile de iarnã; pe lângã acestea, maiexista o ºcoalã de muzicã instrumentalã a dirijorilor. PreotulLucian ªepeþian îºi instruia corul cu vioara, iar pe discipoli îiînvãþa flautul, întrucât acest instrument avea o degetaþie maiuºoarã. Aºa au fost începuturile primei ºcoli de dirijat coral, cu

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

2013201320132013201392

cei dintâi dirijori-þãrani, dintre care pot fi amintiþi: fraþii Toma,Dimitrie ºi Tuþã Gârda, Costa Manea, Achim ºi Lucian ªuman,Constantin Lazãr, Dimitrie ºi Ioan ªuman ºi renumitul IonDrãghici18, care singur a contribuit la înfiinþarea a 18 coruri înalte localitãþi, fiind decorat în 192219.

La ºcoala lui Lucian ªepeþian, al doilea fiu al preotului-iniþiator al corului din Chizãtãu, s-au format dirijorii care vorîmpânzi Banatul cu 84 de coruri20. Dintre corurile formate deasemenea dirijori pot fi amintite cele din: Babºa, Belinþ, Bobda,Bucovãþ, Budinþ, Chevereº, Ciacova, Comorâºte, Coºtei, Curtici,Deva (intelectuali), Doman, Foeni, Gârliºte, Hitiaº, Honorici,Ictar, Ilidia, Jebel, Mãnãºtur, Mercina, Micãlaca, Nadãº, Nãdlac,Nerãu, Pecica, Pesac, Racoviþa, Secusigiu, ªdioara (Jdioara),Sicheviþa, Socolari, Topolovãþu Mare, Toracu Mare, Vãrãdia,Vrani, Zorlenþu Mare etc.21

În 1882 se împlineau 25 de ani de existenþã a corului,lucru ce impunea sãrbãtorirea acestui eveniment cu mare fast.La Chizãtãu au fost invitate toate corurile existente în satelebãnãþene la acea vreme22. Pentru aceasta s-au mobilizat toateclasele sociale, mai ales ºi datoritã faptului cã exista, pe atunci,un „curent” favorabil în presa epocii, afiliat fenomenului din„satul ciudat al þãranilor deschizãtori de erã muzicalã”23.

Lucrarea lui Iosif Vulcan – Ruga de la Chizãtãu, o comediepopularã scrisã în 1889 – a fost jucatã, pentru prima datã, decoriºtii chizãtãieni acasã la ei, cu ocazia hramului bisericii din1889. De altfel, la vremea respectivã, aceastã creaþie a fostfoarte rãspânditã printre artiºtii-amatori din Banat. Popularitateaei reiese ºi din faptul cã în 1909 a apãrut ediþia a doua alucrãrii. Autorul s-a inspirat, în crearea piesei, din serbãrileorganizate cu ocazia hramului bisericilor ortodoxe bãnãþene –numit rugã sau nedeie, serbãri cu caracter mai mult laic, cupetreceri neobiºnuit de mari: lume multã, costume frumoase,spectacole, jocuri24.

O altã contribuþie semnificativã a lui Lucian ªepeþian oreprezintã alãturarea sa la ideea constituirii, din iniþiativa luiIon Vidu ºi a lui Iosif Velceanu, a Asociaþiei Corurilor ºi FanfarelorRomâne din Banat. Dupã realizarea Unirii, a reîntregirii naþiunii,în toate aºezãrile urbane, dar ºi rurale din Banat a avut loc ºi

93

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

o revigorare spiritualã. Astfel a fost posibilã organizarea vieþiiculturale româneºti ºi, în special, a muzicii corale. Prin înfiinþareaAsociaþiei Corurilor ºi Fanfarelor Române din Banat s-a realizatcrearea unui for muzical unic în þarã, care ºi-a atins scopurileredate în statutele elaborate, în cadrul sãrbãtoresc al rugii de laChizãtãu25. Dintre statutele Asociaþiei pot fi amintite urmãtoarele:cultivarea ºi popularizarea muzicii corale ºi instrumentale,înfiinþarea de societãþi corale ºi instrumentale acolo unde nuexistau încã, organizarea de Festivaluri muzicale, împreunã cuemulãri ºi concursuri, înzestrarea cu material muzical a societãþilor,sprijinirea învãþãmântului muzical în ºcoli, organizarea de Congresemuzicale, iniþierea de Cursuri muzicale, înfiinþarea unei revistemuzicale, participarea ºi colaborarea la festivaluri, ce se vor þinedin cinci în cinci ani, organizarea de turnee26.

Începând din anul 1922, apar în miºcarea muzicalã dinBanat noi manifestãri artistice – aºa-zisele olimpiade, concursurianuale ale corurilor þãrãneºti, unde cele mai bune dintre formaþiierau premiate. Acestea aveau loc la Chizãtãu, sub patronajulcorului din localitate, ºi urmãreau intensificarea vieþii corale, omai bunã pregãtire a cântãreþilor ºi perfecþionarea dirijorilor.Ideea acestor întreceri aparþinea dr. Ion ªepeþian, cel care a ºiformulat regulamentul olimpiadelor27. Prima olimpiadã s-a þinutcu ocazia rugii satului, în ziua de 8/21 septembrie 1922. Aici ºiacum va lua fiinþã Asociaþia Corurilor ºi Fanfarelor Române dinBanat – ca un omagiu adus corului din Chizãtãu28. Au fostprezente delegaþii de la 28 de reuniuni corale din diferitelocalitãþi. Ca premiu era oferit un steag ce trebuia înapoiat decãtre câºtigãtori la urmãtoarea olimpiadã. Corul din Chizãtãu aparticipat la toate cele ºase olimpiade din 1922, 1923, 1924,1925, 1926, 1927.

În perioada Primului Rãzboi Mondial, la conducerea coruluia urmat fiul preotului Lucian – Sever ªepeþian, care, în dorinþade a revigora activitatea muzicalã, va instrui chiar ºi o fanfarã.Reuºeºte acest lucru începând cu anul 1921, când va participa lajubileul de 40 de ani al Corului Ion Vidu din Lugoj.

În anul 1937, la Chizãtãu s-a serbat jubileul celor 80 deani de la atestarea grupãrii muzicale. Cu sprijinul oferit dePrefectura judeþului Timiº, serbarea a avut „un aspect neobiºnuit

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

2013201320132013201394

de pitoresc”, fiind „o încoronare a tradiþiei cântecului bãnãþean,ce se reazãmã pe cele opt decenii de frãmântãri ºi înjghebãrirurale, ca o imanentã învingere þãrãneascã, specificã acestui colþde þarã”29.

Între 1937 ºi 1952, dupã pensionarea preotului Severªepeþian, conducerea corului trece asupra singurului preot parohrãmas în sat, Teodor ªchiopu. În perioada celui de-al DoileaRãzboi Mondial, activitatea coralã se restrânge, iar corul deplugari va funcþiona doar pe plan local, la manifestãrile culturaledin sat. Va reapãrea pe scena publicã abia dupã 1952, când, înurma strãdaniilor învãþãtorului Ion Cãrãbaº, va porni o activitatemai intensã, bogatã în rezultate.

La conducerea corului urmeazã ca dirijor cunoscutulNicolae Ursu, sub bagheta cãruia gruparea coralã va obþinePremiul I în 29 iulie 1956, în cadrul celui de-al patrulea concurspe þarã al echipelor artistice de amatori. De altfel, între anii1953 ºi 1955, corul va participa la peste 20 de concerte organizateîn Chizãtãu, Buziaº, Belinþ, Ictar, Budinþ, Lugoj, Traian Vuiaetc.

În 27 ºi 28 septembrie 1957 au fost organizate amplemanifestãri ce marcau centenarul corului de plugari de laChizãtãu. Sãrbãtoarea a fost gânditã cu grijã de cãtre autoritãþilelocalitãþii. Satul s-a pregãtit intens pentru aceastã aniversare lacare au venit peste 2000 de oaspeþi, oficialitãþi, compozitori ºidirijori renumiþi, 42 de coruri, fanfare ºi alte grupãri artistice.Dintre muzicienii vremii ce au luat parte la manifestãri pot fiamintiþi: Sabin V. Drãgoi, Tiberiu Brediceanu, Filaret Barbu30.Festivitãþile s-au desfãºurat la Cãminul Cultural, unde „a fostatâta fiertoare, cu mulþi profesori ºi multã lume”31. Cu acestprilej, corul din Chizãtãu a primit mai multe daruri: o plachetãcomemorativã, un aparat de radio, diferite instrumente muzicale,3 fluiere olteneºti, douã albume, dintre care unul legat în pielea devenit ulterior Cartea de aur a corului, un drapel jubiliar32.Cât priveºte portul coriºtilor la acea vreme, povestesc foºtiimembri ai corului cã femeile purtau: spãcele sau ciupage, conci,catrinþe cu aur (þesute în rãzboi) ºi cu opreg la spate, „cârpe decap” cu tricolor legate înapoi; ºi pantofii trebuiau „sã fi fost devro formã”. Bãrbaþii erau „în chimeaºã, izmene, pantofi ºilaibãre albe cu ºnur negru”33.

95

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

În ziua de 20 august 1964, sub bagheta dirijorului SavaIlin, care preluase corul deja cu un an înainte, la recomandareaprofesorului Dimitrie Stan, Reuniunea din Chizãtãu va obþinePremiul al III-lea la etapa finalã a Concursului coral de laBucureºti34. Sava Ilin a rãmas 6 ani la conducerea coruluichizãtãian (1963-1969), abandonându-l în urma îmbolnãvirii sale35.

În 1971, sub conducerea unui nou dirijor – profesorulDiodor Nicoarã – gruparea coralã din satul bãnãþean va obþinePremiul al II-lea la faza finalã a celui de-al X-lea Concurs CoralNaþional. Urmeazã în 1973 o searã de neuitat la Belinþ, undecoriºtii bãnãþeni au primit vizita corului „Madrigal” din Bucureºti,dirijat de Marin Constantin. În 1974, sub bagheta aceluiaºidirijor-profesor Diodor Nicoarã, corul va lua Premiul I la etapafinalã a Concursului Coral Naþional, eveniment urmat de unturneu al corului în comuna Coºtei din Iugoslavia36.

Sãrbãtorirea celor 125 de ani de existenþã a Corului dePlugari din Chizãtãu a fost organizatã în 11 decembrie 1982.

În 1995, în cadrul Festivalului Coral „Ion Vidu” dinLugoj, corul din Chizãtãu este invitat sã participe, oferindu-i-se,totodatã, ºi o Diplomã de excelenþã.

În 2 septembrie 2001 s-au sãrbãtorit 150 de ani de laprima atestare documentarã a Corului de Plugari, evenimentmarcat la Chizãtãu de cãtre fiii satului37. Tot în acest an, corulva susþine un recital la Primãria din Viena, sub îndrumareaînvãþãtorului Ioan Horvath, iar în anul urmãtor va participa lajubileul centenarului Corului þãrãnesc „Ion Mihalache” din Dobreºti,judeþul Argeº.

*Îmbogãþit mereu, repertoriul corului din Chizãtãu a

numãrat 185 de piese muzicale, printre care cântece din folclorulbãnãþean, cântece patriotice, partituri clasice ale unor compozitoricelebri. Corul a interpretat creaþii ale urmãtorilor compozitoriromâni: Tiberiu Brediceanu, Sabin V. Drãgoi, Ion Vidu, TimoteiPopovici, Dumitru G. Kiriac, Iosif Velceanu – unul dintre principaliianimatori ai miºcãrii corale din Banat, primul secretar general,iar, mai apoi, preºedinte al Asociaþiei Corurilor ºi FanfarelorRomâne din Banat, înfiinþatã la Chizãtãu cu ocazia rugii satului(în 8/21 septembrie 1922). De asemenea, chizãtãienii au cântat,de-a lungul vremii, ºi numeroase piese ale unor autori strãini.

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

2013201320132013201396

Dupã 1880, repertoriul se completeazã cu lucrãri ale lui CiprianPorumbescu, N. Popovici ºi Gavriil Musicescu, apoi, treptat-treptat, cu creaþii ale altor compozitori români, pânã în zilelenoastre. Din programele susþinute ulterior se observã cã„repertoriul corului de la Chizãtãu a cãutat, pe cât posibil, sãþinã pas cu creaþiile timpului”38.

În ceea ce priveºte cântarea bisericeascã, nu se potpreciza exact cântãrile liturgice abordate de cor pânã în momentulincluderii vocilor femeieºti, în anul 1884. Se ºtie doar cã înformaþie mixtã s-a cântat liturghia greceascã de B. Randhartinger– cvartet cu sopran, tenor, bariton ºi bas. Apoi, pe mãsurã ce„elementul femeiesc a crescut, s-au adoptat liturghiile cu «alto»ale lui Musicescu ºi Dima. Azi se cântã Musicescu, cu intercalãride imnuri din diverºi autori”39.

*În concluzie, fenomenul de la Chizãtãu cu renumitul cor

de plugari a constituit unul dintre polii muzicii corale româneºti40,pornind la drum sub forma unui grup vocal bisericesc alcãtuitdin þãrani iobagi, iubitori de cânt ºi neam. Dupã modelulacestuia au fost constituite, rând pe rând, la sate ºi la oraºe, oseamã de societãþi corale, atât în Banatul de munte, cât ºi în celde câmpie.

Primii dirijori-þãrani, formaþi la ºcoala lui Lucian ªepeþian,mergând din sat în sat, au închegat câte un cor nou, iniþiind, larândul lor, alþi dirijori-þãrani. Aceastã „ºcoalã” a dat mai bine de100 de dirijori, care au împânzit satele ºi localitãþile bãnãþene,înfiinþând alte coruri, adevãrate „pârghii” de înãlþare spiritualãa neamului, totalizând un numãr de aproximativ 80 de formaþiide acest fel, fapt pentru care Chizãtãul a fost socotit drept „ceadintâi ºcoalã de dirijori” sau „leagãnul corurilor bãnãþene”41.

MARIA VÂTCÖ doctorand în filologie –

ANEXE

1 Dumitru Jompan, Coruri din Banat. Lexicon, vol. I (A– J),Editura „Banatul Montan”, Reºiþa, 2005, p. 104.

97

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

2 Octavian Goga, Despre Banat, în „Revista Institutului SocialBanat-Criºana”, III, 1935, p. 13.

3 Dimitrie Onciulescu, Ion Cãrãbaº, Chizãtãu - leagãnul corurilorbãnãþene. La 125 de ani de cântec organizat. Schiþã monograficã, Timiºoara,1982, p. 23.

4 Ibidem, p. 5.5 Remus Creþan, Vasile Frãþilã, Dicþionar geografico-istoric ºi

toponimic al judeþului Timiº, Editura Universitãþii de Vest, Timiºoara,2007, p. 104.

6 Constantin-Tufan Stan, Corul din Chizãtãu, Editura Marineasa,Timiºoara, 2004, p. 92.

7 Viorica Barbu, 80 de ani, localnicã.8 Dimitrie Onciulescu, Ion Cãrãbaº, op. cit., p. 24.9 Sever ªepeþian, Corul de la Chizãtãu, Editura Didacticã ºi

Pedagogicã, Bucureºti, 1957, p. 31.10 Dimitrie Onciulescu, Ion Cãrãbaº, op. cit., p. 24.11 Dumitru Jompan, op. cit., p. 100.12 Constantin-Tufan Stan, op. cit., p. 211.13 Sever ªepeþian, op. cit., p. 34.14 Ibidem, p. 30.15 Dimitrie Onciulescu, Ion Cãrãbaº, op. cit., pp. 24-25.16 Ibidem, p. 31.17 Sever ªepeþian, op. cit., p. 41.18 Dimitrie Onciulescu, Ion Cãrãbaº, op. cit., p. 42.19 Ibidem, p. 30.20 Ibidem, p. 29.21 Sever ªepeþian, op. cit., p. 78.22 Constantin-Tufan Stan, op. cit., p. 20.23 Sever ªepeþian, op. cit., p. 45.24 Ibidem, p. 59.25 George Pascu, Viaþa muzicalã româneascã interbelicã, Editura

Artes, Iaºi, 2007, p. 157-158.26 Cf. cu Statutele Asociaþiei Corurilor ºi Fanfarelor Române

din Banat, Timiºoara, 1936, p. 3-4.27 Sever ªepeþian, op. cit., p. 83.28 Ibidem, p. 85.29 Ibidem, p. 88.30 Dimitrie Onciulescu, Ion Cãrãbaº, op. cit., p. 34.31 Viorica Barbu, 80 de ani, localnicã.32 Dimitrie Onciulescu, Ion Cãrãbaº, op. cit., p. 36.33 Viorica Barbu, 80 de ani, localnicã.34 Constantin-Tufan Stan, op. cit., p. 250.35 Ovidiu Giulvezan, Sava Ilin. Viaþa ºi scrierile muzicale, Editura

Brumar, Timiºoara, 1997, pp. 110-111.

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

2013201320132013201398

36 Constantin-Tufan Stan, op. cit., p. 251.37 Ibidem, p. 254.38 Sever ªepeþian, op. cit., p. 68.39 Ibidem40 Constantin-Tufan Stan, De la Reuniunea Românã de cântãri ºi

muzicã la corul „Ion Vidu”, Editura Eurostampa, Timiºoara, 2010, p.11.

41 Dumitru Jompan, op. cit., p. 101.

Biserica ortodoxãastãzi

Monumentul eroilorîn spate – ªcoala veche

Viorica Barbu,80 de ani –membrã acorului –

Cartea de aur acorului

Devizacorului– placãpãstratã

pânãastãzi

99

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

Nedeia

Cuina bãnãþeanã

Aspecte ale tradiþiei culinarebãnãþene

O trãsãturã - simplitateaÎn general, se fac o serie de presupuneri ºi speculaþii în

ceea ce priveºte „specificul culinar” al fiecãrui popor. Multiplesunt explicaþiile, motivaþiile, legendele ºi miturile. Realitateaeste cã aceste lucruri sunt foarte legate de cotidian, de viaþa dezi cu zi. În fapt, fiecare consumã ceea ce a fost obiºnuit de-alungul timpului ºi, mai ales, ceea ce a fost îndãtinat sã creascã.Întrebarea care se pune este urmãtoarea: ce are omul, þãranulpe lângã casa sa? În principiu, are (avea) de toate, ceea ce nuînseamnã însã ºi cã ºi sacrifica, oricând ºi oricum, orice (animaldin ogradã). De asemenea, perioadele de tãiere ºi consum þin ºide caracteristicile fiecãrui animal în parte. Astfel, începând cumielul (iedul), acesta se consumã, în general, la douã luni dupãnaºtere. Existã, astfel, ciobani care îºi dau unele exemplare laîmperecheat în toamnã, astfel încât sã existe miei pentruconsum deja de Crãciun (aceasta nefiind, însã, o regulã generalã).De obicei lucrurile sunt programate în aºa fel încât fãtãrilemasive sã aibã loc undeva în ianuarie-februarie deoarece mieiiau timp suficient sã creascã pânã la Paºti, atunci când are locsacrificiul ritualic ºi când este absolut necesar sã se consumemiel, ºi nimic altceva.

Gâsca ºi curcanul se vor tãia, la fel, în mod obligatoriu,la Sântã Mãrie Mare (ºi pentru faptul cã respectivele pãsãri deogradã ating la aceastã datã maximum de greutate) pe cândporcul, iarãºi, absolut obligatoriu, la Crãciun. Atât sacrificarea,

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013100

cât ºi consumul ºi cultul, în ultimã instanþã, al acestor animalese leagã de sezon. De sezonul ritual, dar ºi de acela al împerecherii,al creºterii, al necesitãþii imperioase a sacrificãrii lor atunci, ºinicicând altcândva. Existã, de pildã, credinþa cã porcul, dupãCrãciun, nu se mai îngraºã, deoarece el ºi-a visat cuþitul înnoaptea de Ajun ºi de aici încolo pofta de viaþã i-a pierit. În fapt,realitatea „agricolã”, dacã vreþi, ne spune cã, dupã aceastã datã,porcul nu se mai îngraºã foarte mult. În consecinþã, va fi hrãnitdegeaba, ceea ce þãranul nu îºi poate permite. Aºa se întâmplãlucrurile ºi cu gâºtele, cu raþele, care sunt sacrificate deoarece,potrivit unui calcul economic foarte bine stabilit, dupã aceea,mãnâncã, aºa cum se spune, pâinea degeaba.

Tãierea altor animale însã nu are o legãturã foartestrânsã cu ritualul sau cu un anumit moment al anului. Puiul,de pildã, se taie tot timpul, existând practica clocirii în serii,tocmai pentru a avea pãsãri în ogradã în permanenþã. Nutrebuie însã interpretat eronat nici acest aspect. Cele spuse maisus nu înseamnã, adicã, faptul cã þãranul în general, ºi bãnãþeanulîn special, stau toatã ziua ºi mãnâncã pui. Puiul (gãina) reprezintã,la fel, o mâncare de sãrbãtoare ºi, pentru cei mai cuprinºi, celmult de duminicã. De fiecare duminicã, chiar, am putea spune,ajungându-se la o anumitã stereotipie. Un fost student mi-arelatat cazul unui pictor de biserici care, într-un sat, a fostrepartizat sã ia masa în fiecare zi în altã familie (episodul avealoc într-un sat bãnãþean). Felurile de mâncare erau, ca sãspunem astfel, de un stas îngrozitor: zamã de gãinã cu tãiþei,fripturã de pui ºi porc cu cartofi piure, sarmale ºi „toartã” (tort,adicã). Este mâncarea de sãrbãtoare a bãnãþeanului, de rugã, denigee, de hram ºi de orice altã „serbare” a casei ori a familiei.Un grup de prieteni francezi, venit în România imediat dupãRevoluþie, cu puþin înaintea Crãciunului, a fost primit în comunaConstantin Daicoviciu (Cãvãrani), din Caraº-Severin, de o asociaþiede prietenie româno-francezã, înfiinþatã cu un an înainte. Deºiau repetat de mai multe ori cã nu vor sã fie serviþi cu ceva(fuseserã repartizaþi în familii, ºi ºtiau cam ce îi aºteaptã acolo,din vizitele anterioare) au fost primiþi de un comitet, la sediulasociaþiei, care le-a oferit doar „une petite collation”: þuicã, zamãde gãinã, carne cu crumpiri pireu, sarme ºi, bineînþeles, toartã.Apoi li s-a comunicat faptul cã sunt aºteptaþi la Primãrie. Dupãce au protestat, au acceptat, cãci era vorba de autoritãþile

101

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

locale, totuºi, dar cu o singurã condiþie: nimic de mâncare. Lis-a oferit, totuºi, une petite collation, dupã ce au fost primiþi dePrimar, pe treptele Primãriei, pavoazat cu cocardã tricolorã, cusceptrul în mânã, în sunete de fanfare. Din ce credeþi cã eraformatã mica gustare? Aþi ghicit: þuicã, zamã de gãinã, fripturãcu cartofi piure ºi nelipsita toartã. Cu mare greutate au mâncatºi acum (nu puteau refuza, era vorba despre primar, oriºicâtuºi),dar au trimis vorbã la familiile-gazdã, sã nu care cumva sã maiîi aºtepte cu mâncare, deoarece ei au servit, deja, ce-o fi fost:prânz, cinã, cãci începuse sã se întunece biniºor. La caselegazdelor, agitaþie mare. În spatele francezilor, care protestauvehement, foºneau nanele, care aduceau de prin cuine la petitecollation: þuicã, zamã, fripturã, sarme, toartã.

Dar sã ne întoarcem la pãrinþelul nostru, pictorul debiserici. În a cincea zi (fiind ºi vineri, chiar se potrivea), a trimisvorbã familiei la care urma sã ia masa sã îi facã: macaroane cubrânzã. Organismul sãu nu mai suporta atâta „sãrbãtoare”.Oamenii s-au dus atunci la preotul satului, plângându-se ºiîntrebând de ce s-a supãrat pictorul pe ei, cerându-le sã pregãteascãmacaroane, ºi fãcându-i astfel de râsul satului?

Revenind la sacrificiul unui animal, acesta este în legãturãºi cu perioada ºi specificul împerecherii. De pildã, vaca se taiedacã nu mai are viþel ºi a rãmas stearpã, calul, dacã s-a ologit,berbecii, toamna, dupã împerechere (moment foarte important,deoarece berbecul este un animal-cheie în petrecerile bahice, alevinului), cocoºul, la fel ca ºi berbecul, pentru cã nu mai are rostsã îi dai de mâncare (degeaba), în timpul iernii.

Este evident faptul cã existã o strânsã legãturã între„animalul ritualic” ºi caracteristicile lui zoo-anatomice. De pildã,porcul are o anumitã perioadã de reproducere ºi de gestaþieastfel încât, þinând cont ºi de faptul cã este nevoie de o anumitãperioadã de dezvoltare, ca ºi de o anumitã „epocã” (porumbul dinplin, toamna, ºi la fel ºi jirul), el este numai bun de tãiat iarna,de Crãciun. El „prosperã” atunci când ai mâncare mai multã, iarasta se întâmplã, toamna, când se adunã roadele câmpului ºicând se poate vorbi de belºug. Iarna, când „dã frigul”, se depunegrãsimea pe el, ca o mãsurã de protecþie (proces natural, dealtfel, la toate animalele). În decembrie, pentru cã acumuleazãmulte grãsimi, porcul ajunge sã punã 1 kg la zi. Atunci seîngraºã, de fapt, deoarece pânã atunci el doar creºte. Dupã

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013102

aceastã datã (în speþã, Crãciunul, Anul Nou), nu mai are nici unrost sã þii porcul: din cauza frigului, el stagneazã. Nu maicreºte. Aºadar, orice cheltuialã cu hrana devine inutilã, deoareceporcul nu mai acumuleazã, practic, nimic, nu mai „produce”.Poate cã ºi de aici provine „obligaþia” ritualã de a-l tãia deCrãciun.

În ceea ce priveºte consumul cãrnii de porc, trebuie sãspunem faptul cã aceasta era practicatã, pe actualul teritoriu alþãrii noastre, încã din perioada... geto-dacilor, deºi nu eraalimentul „cel mai iubit” al acestora, ba chiar se situa undevaîn coada listei preferinþelor culinare.

Într-o vreme circula, în mediile pedagogice, ,,o povestioarã”cu caracter anecdotic: se spunea cã, întrebaþi cum aratã o vacã,majoritatea copiilor din Germania au spus cã este... mov.Desigur, aceasta era culoarea pe care ei o vãzuserã la televizor,de nenumãrate ori, în spoturile publicitare.

Din pãcate, aceasta nici nu era, ºi nici nu este o glumã,ci o realitate, la fel de ,,actuale” ºi pentru societatea româneascã.Aglomerarea în centrele urbane tinde sã devinã o componentãsocialã, ºi la noi. Copilul mai poate privi animale în imaginilespeciale dedicate vârstei, sau pe ,,Discovery”, ori ,,Animal Planet”,asta în cel mai bun caz, ºi dacã nu cumva (aºa cum se întâmplãde obicei) va avea câºtig de cauzã cine ºtie ce ,,Pokemon” sau,,Spider Man”, adicã sinistrele desene animate „pentru copii”.

Cultura tradiþionalã pregãtea, prin basme, poveºti, ºi totarsenalul de naraþiuni populare, copiii pentru viaþa viitoare.Practicã, pragmaticã, economicã, dar ºi spiritualã. Dacã animaluldomestic avea o însemnãtate covârºitoare în familia satuluiromânesc tradiþional, aceasta nu se întâmpla numai din motiveeconomice, ci ºi afective ºi chiar spirituale.

Fiecare animal îºi are locul sãu în bestiarul tradiþional,fie acesta domestic sau nu.

Printre toate aceste animale, calul are un loc deosebit.Animal de povarã, factor esenþial în arta militarã, timp demilenii, el a avut, de-a lungul secolelor, ºi o impresionantãcarierã... miticã. Dacã am aminti numai funcþia de animalpsihopomp, prezentã, practic, în toate religiile lumii, sau peaceea de adjuvant din basmele populare, ºi ar fi de ajuns.

103

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

Ni se va replica faptul cã astãzi nu mai este nevoie deastfel de ,,cunoºtinþe” ºi cã lumea basmului este vetustã ºidepãºitã pentru copilul de azi. Vom rãspunde cã o astfel ,,deeducaþie” este cu mult mai folositoare în plan spiritual decâtoricare alta. Dezvoltarea imaginaþiei depinde crucial de acestelucruri. Chiar dacã mai târziu îºi va pierde (sau nu) credinþa înele, aceste valori îi vor rãmâne întipãrite întotdeauna în conºtiinþã,cãlãuzindu-l, direct dar mai cu seamã indirect, în viaþã. Într-olume în care confuzia valorilor ºi deruta ontologicã este regula,nu ni se pare deloc puþin lucru.

Basmul popular consemneazã o carierã prodigioasã acalului. Îl întâlnim, în cadrul naraþiunilor populare, practic întoate ipostazele enunþate anterior. Considerãm, în ceea ce nepriveºte, cã textul basmului nu reprezintã atât o degradare amitului, aºa cum este definit în majoritatea teoriilor desprebasm ci, mai degrabã, o ilustrare a riturilor de trecere ºi, înspecial, a celor care se referã la „transferul” dintr-o lume încealaltã, din lumea de aici în lumea de dincolo.

Animal sacru în toate religiile antice, calul este, înprimul rând, o fiinþã infernalã, nãscutã din adâncurile pãmântuluisau din cele ale mãrilor (…). Ivit din tenebre, calul este legatde moarte. Animal oracular, el o anunþã. Psihopomp – o poartãîn ºa. Dar, conform acestei persistente ambivalenþe, el profetizeazãºi puterea, dominaþia.1

Principalul merit al calului este acela de a fi clarvãzãtorîn adevãratul sens al cuvântului. Cunoscãtor al lucrurilor de pelumea cealaltã (duce carul soarelui chiar ºi în cursa lui nocturnã),el vede ceea ce omul nu poate vedea. În cavalcada lui nocturnã, eleste cel care-l conduce pe cãlãreþ. În nenumãrate poveºti, eleste cel care-ºi conduce stãpânul. El prevede capcanele, descoperãfantomele, se opreºte în faþa obstacolului nevãzut de om.

Calul este prevestitor de nenorociri precum în Apocalipsã,unde calul alb desemneazã duºmanul venit din afarã, calul roib– rãzboiul, calul negru-foametea, iar calul vânãt-ciuma.

Aºadar nu este de mirare faptul cã în ritualurile deiniþiere, calul joacã un rol esenþial. Iniþiaþii în Extremul Orientse deghizau în geambaºi. În societãþile secrete chinezeºti, neofiþiitreceau drept cai tineri, mânji. În Occident, ocultiºtii au insistatasupra apropierii fonetice între cale (chavale, cavale) ºi cabalã.Calul a devenit în tratatele lor un animal cabalistic prin excelenþã,

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013104

vehicul al cunoaºterii. ªamanii, se spunea, aveau ochi de cal,iar cãlãtoria lor iniþiaticã era o cavalcadã.

A visa un cal este o prevestire de moarte, afirmãArtemidoros. Un oracol al lui Apollonius din Tyana comparãmoartea cu un bidiviu iute, sprinten ºi rapid. Demeter dinArcadia era reprezentatã cu un cap de cal, fiind identificatã cuuna din Erinii, executoare a justiþiei infernale din unirea cuPoseidon, ºi ar fi dat naºtere unui alt cal Aerion, cel care aveasã fie cãlãrit de Herakles2.

Locul important pe care-l ocupã calul în riturile extaticeale ºamanilor ne obligã sã examinãm rolul acestui animal înpracticile dionisiace ºi, în general, în riturile legate de posedareºi de iniþiere. Se impune, astfel, o constatare: în vaudou-ulhaitian ºi african, în zar-ul abisinian, ca ºi în strãvechile misteredin Asia Micã, rãsturnarea de roluri dintre cal ºi cãlãreþ seprelungeºte pânã la ultimele ei consecinþe. În toate acestetradiþii, omul, adicã posedatul, devine el însuºi cal, spre a ficãlãrit de un duh.

Despre adepþii misterelor dionisiace se spunea cã suntcãlãriþi de zei. În preajma lui Dionysos, Marele Maestru alpracticilor extatice, apar nenumãrate figuri hipomorfe: astfel,Silenii ºi Satirii, tovarãºi ai Menadelor în alaiul dionisiac, suntoameni – cai, aidoma centaurilor, pe care zeul i-a îmbãtatstârnind astfel lupta dintre el ºi Herakles. Eroinele tradiþiilorlegendare privitoare la orgiile bahice, aratã H. Jeanmaire,poartã nume în a cãror componenþã intra extrem de frecventelementul hippo sau epitetele care amintesc de calitãþile calului.

Calul nu este consumat prea frecvent în România. Deobicei se taie atunci când nu mai este bun de lucru (accident,orbire etc.). Se mai taie mânzi de circa 1 an, când stãpânul aremai mulþi mânzi ºi porci, pentru a amesteca astfel carnea de calcu grãsimea porcului, în obþinerea unor cârnaþi de foarte bunãcalitate. Modul de pãstrare este la fel ca ºi la vacã, numai cusare, dacã nu se fac cârnaþi. Nici afumarea nu este o soluþiefoarte adecvatã, deoarece carnea de cal, dacã este afumatã preamult, se amãrãºte. În plus, amestecul cu carnea de porc, pentrucârnaþi, este absolut obligatorie, deoarece calul, ca ºi vaca, nuare grãsime. Prezentãm, în cele ce urmeazã, câteva reþete dincarne de cal, „culese” din Banatul de munte, zona Oraviþa,Ciclova-Montanã.

105

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

Cârnaþi de cal:La o cantitate de carne de cal datã se pune aceeaºi cantitate

de grãsime (slãninã crudã de porc) ºi jumãtate din aceeaºi cantitate,de carne de porc. Se condimenteazã cu mult usturoi, boia dulce ºiboia iute, sare ºi piper. Se lasã la uscat cel puþin 24 h. înainte deafumare.

Supã din carne de calLa fel ca ºi la vitã, se folosesc, pentru aceasta, oasele cu

mãduvã ºi carne. Se fierb, se spumeazã, se pune zarzavatul (pãtrunjel,þelinã, morcov, pãstârnac) ºi, dupã ce s-a strecurat, se fierb gãluºtele(sau tãiþeii).

Mâncare din carne de cal cu sos de hrean:Din supã se scot oasele, de pe care se desprinde carnea. În

puþin ulei se pun 3-4 linguri de hrean, 3-4 linguri de fãinã, se prãjesc,se sting cu apã rece, se fierbe compoziþia ºi se condimenteazã cu sareºi piper. Pe un platou se pun: carnea de cal, tãiatã felii, zarzavaturile,iar peste se toarnã sosul de hrean. Se poate orna cu frunze depãtrunjel tocat.

Tocãniþã din carne de calSe prãjeºte multã ceapã, în unturã de porc, de preferinþã,

aceasta deoarece carnea de cal este seacã ºi, în acest mod, dobândeºtesuculenþã. Se punea carne de cal tãiatã bucãþele. Se cãleºte puþin ºise adaugã apã, pentru a fierbe. Când începe sã fiarbã se pune sare ºi,atunci când a început sã se înmoaie carnea, se pun bucãþele de slãninã,proaspãtã sau afumatã. Se mai pot adãuga roºii tocate, ardei tocat.Se condimenteazã cu piper ºi pãtrunjel tocat. Se poate servi cu cartofipiure sau mãmãligã.

ªniþel de mânzatSe taie carnea de mânzat foarte subþire. Se bate bine, cu

ciocanul de bãtut ºniþele, se condimenetazã cu sare ºi piper. Se dauprin fãinã, ou ºi pesmet ºi se prãjesc în ulei încins.

Conf. dr. GHEORGHE SECHEªANNote1 Jean-Paul Claubert, Dicþionar de simboluri animaliere,

Bucureºti, Editura Artemis & Cavallioti, 1995, p. 492 Ibidem

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013106

Mâncãruri din Boºneag

Despre câteva feluri demâncare ale comunitãþii ger-mane din Banat am stat devorbã cu Irmgard Mateiaºevici(n. Wenemoser, 22 august 1939,Moldova Nouã). Tanti Ghearta,cum îi spun cunoscuþii, e ul-tima „nemþoaicã” din Boºneag(vechiul nume pentru MoldovaNouã) ºi încã pãstreazã stilulde viaþã specific acestei etnii.

[…]- Ce fãceau de mâncare

nemþii din Boºneag?- Mâncãruri nemþeºti sunt

multe. Asta mi-a plãcut mult,sosul vânãtoresc. Se fãcea ºidin carne de vitã, sau… mai bun,din vânat.

- Cum se face?- Carnea e fiartã cu mor-

covi, cu ceapã, cu foi de dafin,piper, lãsatã o zi - douã, aºa, sãstea, cum sã spun, în baiþ[,,marinatã”], aºa zicem noi,nemþii. ªi atuncea am fãcut adoua - a treia zi, un rântaº [sosfãcut din fãinã prãjitã în grãsime,pentru a fi adãugat la unelemâncãruri - n.n.]. Zeama aiaunde a fost fiartã carnea, aia afost strecuratã ºi pusã acolo,acritã un pic, ori cu lãmâie, oricu oþet. ªi gãluºte… poate ºtii deaºa ceva, gãluºte de pâine -crutoane - sau de fãinã. Asta s-amâncat cu sos de smântânã,bineînþeles. E foarte bun. Pe-urmã margaronul îl mai facemnoi.

- Ce-i margaronul?- Mãghiran. Tot din carne

tãiatã cubuleþe se face mâncareasta.

- Ce fel de carne?- De vitã… ºi porcu-i bun.

Porcu-i bun la orice. Carne cuceapã, aºa, dinstuitã [,,prãjitã”],ºi-i dau ºi pe nemþeºte… Tot aºa,când îi gata, pui o lingurã defãinã, margaronul ãsta înãuntru,puþinã apã. ªi fierbi separat,fierbi tãiþei ori macaroane, aºa.ªi le-amesteci cu mãrgãronulãsta. Ãsta-i foarte bun iarã.

- Dar prãjituri?- Prãjituri… astea-s multe,

multe. ªi-ale vechi prãjituriparcã-s mai bune. Eu le mai fac.Îs multe, îs multe: îi Doboº, îiTrunchiul, Tortul cu lãmâie,prãjituri mãrunte… astea-smulte, multe.

- Spuneþi-mi una dintreele.

- Nussenstangel.- Cu nuci ºi albuº de ou.- Vezi cã ºtii. […] Nucã, ou

ºi zahãr... nucã mãcinatã cuzahãr, un ou ºi un gãlbenuº. 250zahãr, 250 nucã, douã gãlbe-nuºuri: asta frãmântat, întins ºideasupra albuºul bãtut cu douãlinguri de zahãr. Se fac ºtangle[,,bastonaºe”], aºa, mai multuscate în cuptor, ºi-s foarte bune.Asta de sãrbãtori, mai ales deCrãciun, atuncia.

Fragment dintr-uninterviu realizat de AdelaLungu-Schindler în 14septembrie 2013

107

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

Rostul vorbei

Nedeia

Din lada de zestre a Memoriei

În cei 80 de ani trecuþi mi-am întãrit convingerea cãam fost înzestrat cu o memorie bunã. Constatarea nu e nicimotiv de laudã, nici nu am de gând sã-i spun celui care,când povesteam câte ceva, sã-i fie ruºine, tranºa o anumitãîntâmplare povestitã de mine ºi colportatã de alþii cu dispreþulunor vorbe ca acestea: „Eh, d-ale lui Ioniþã“! Inocula astfelideea cã aº fi un mitoman, productiv chiar, fãcându-mi chiardin scornelele mele «operã». Cã era convins irevocabil deînzestrarea mea mitomanã numesc doar pe cel care ne eracoleg (cu maºinã) ºi ne-a purtat pe la Porþile de Fier cuocazia unei manifestãri lingvistice pe mine ºi pe regretatulAlexandru Graur, oaspete la respectiva manifestare. Ampovestit câteva mici întâmplãri în efemera publicaþie„Harababura” a celui mai „boem” dintre „boemii” „Cetãþii cupoeþi”, pe scurt: cum era sã intru în istoria lingvisticii pe uºadin spate, scãpându-l pe savant pe meschinele scãri carecoborau din stradã pe malul Dunãrii (cred cã aveau o lãþimecu câþiva centimetri mai puþin decât numãrul încãlþãminteicelui mai vajnic evreu care a apãrat toatã viaþa acurateþealimbii româneºti). Apoi, tot cu acelaºi prilej, toþi trei, AlexandruGraur, eu ºi colegul-ºofer, am bãut niºte cafele la RestaurantulOrºovei cum nu cred sã mai fi existat în acele vremi în altãparte. Zic asta pentru cã au fost ºi gratis: responsabilul delocal neluându-ne nici un leu, spre uimirea Academicianului.

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013108

I-am explicat cã a fost recunoscut din apariþiile salesãptãmânale de la TV, unde se strãduia sã ne îndreptelimbile. Chestia cu memoria bunã, trainicã, neînfloritã – mãjur, dacã vreþi – e de domeniul trecutului. Acum de cândcandidez (mai bine spus dau târcoale) sã intru în partidulneamþului ãla micu, ãla care îmi tot ascunde ochelarii, m-amîmpãcat cu nemiloasa rãzbunare a neuronului care mãpedepseºte drastic pentru cã-i fur din blidul cu unica-i mâncare(colesterolul). Hãloºenia mea are ºi ea o motivaþie. Þinându-micolesterolul la limita de avarie, fur astfel din blidul neoronului,iar rãzbunarea lui constã în dislexii, disgrafii ºi alte erezii...

Altceva aº vrea sã spun cititorilor revistei „Nedeia”.Dupã ce mi-am dãruit Bibliotecii Orãºeneºti „Tata Oancea” oparte din cãrþile din care m-am hrãnit o bunã bucatã dinviaþa mea, o altã parte dãruind-o unei tinere colege care asusþinut o tezã de doctorat despre „terminologia religioasã înlimba românã”, ea înfiinþând o salã de bibliotecã cu cãrþiledãruite de mine ºi, probabil, ºi de alþii bibliotecii unei societãþiºcolãreºti care poartã denumirea „Nicolae Iorga” ºi se aflã înCaransebeº, deci dupã aceste douã acte de danie, am fãcutordine în hârtii: le-am orânduit „tematic”, le-am pus în niºtemape improvizate ºi urmeazã sã le dãruiesc vredniceibibliotecare Gabriela ªerban. Multe le-am dat focului sau lemai þin pe lângã mine din nu ºtiu ce motive. Multe sunt noteluate din presã, cãrþi încercând sã pãstrez ceea ce mi sepãrea mie atunci cã meritã pãstrat în memorie. Iatã, depildã, ce am notat în 17 august 2002 din suplimentulcotidianului „Adevãrul”, siglat de mine ALA, nr. 628, din6.08.02., p.15: „De o bunã vreme – scria Felicia Antip –asistãm neputincioºi ºi la procesul de împuþinare, de schilodire,de mitocanizare a românei vorbite ºi scrise în România. Nuprin preluãri din alte limbi, ci prin pierderea de substanþãproprie. Stâlcitã decenii în ºir prin turnarea ei în calapoadelerigide ale limbii de lemn ºi agresatã acum de ofensivalexicului, topicii ºi pronunþiei de mahala, este pânditã deprimejdii infinit mai reale decât acelea pe care îºi propune sã

109

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

le combatã un proiect de lege bizar ºi neavenit (de celebrulGeorge Pruteanu, cel cu celebrele-i bãtãlii pierdute, n.m.,V.I.). Nu de legi e nevoie – continuã F. Antip – în aceastãprivinþã, ci de dascãli, de ºcoalã, de cãrþi, de exemple, despirit de rãspundere”. ªi de o presã responsabilã – aº adãugaeu.

Cu mâhnire trebuie sã recunoaºtem cã ºi semnataradin ALA a pierdut bãtãlia, ºi alþii, încât – oricât de prãpãstiosm-aþi crede – am pierdut rãzboiul, cu excepþia unei singurevictorii ... Cei care rãspund de soarta noastrã în toateprivinþele (era sã zic organele!) au decretat: „Ziua de 31august este ziua sãrbãtoririi limbii române!”

Am fost 14 ani colaboratorul postului de radio local,cu multiple obligaþii, majoritatea impunându-mi-le singur:mai întâi citeam ºi îndreptam (dacã era cazul ºi nu prea era)ºtirile date pe post, am monitorizat comod, din poziþia culcat,cu aparatul de radio lângã mine pe cei care vorbeau de lamicrofonul postului de radio reºiþean. Înrãdãcinându-mi poziþiaîn schema postului, mi-am întãrit relaþiile dintre mine ºislujbaºii de drept ai postului: îmi erau colegi ºi ciraci, elevi(pentru cine nu ºtie ce înseamnã cuvântul cirac). Am scris ºio carte cu titlul ºugubãþ („Uite cine, ce ºi cum vorbeºte”) încare am folosit o seamã de erori pe care le fãceau ciraciimei, puse în contexte ad-hoc confecþionate. Îi invitam pevirtualii beneficiari sã caute erorile, cuvintele impropriu folosite,construcþiile sintactice neconforme cu spiritul limbii române.Dupã ce le identificau trebuiau sã caute în partea a doua asus-numitei cãrþi, unde fãceam comentarii ample. Indirect,mã luptam cu Primãria, cu Poliþia ºi alte instituþii care (aþiobservat) au limbajul lor, cliºeele învãþate pe de rost. Edestul sã mã refer la avalanºa de gerunzii a unui lucrãtor dela Poliþie („Ajungând la locul accidentului, constatând urmãrileetc., þinând cont de etc.”), la cliºeele meteorologice caretrebuiau (pretindeam eu) sã fie dezbrãcate de haina „deserviciu” ºi îmbrãcate în haina de sãrbãtoare a limbii române.În parte am reuºit sã mã impun, dar în alte situaþii ba.

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013110

Ciracii mei au înþeles cã se spune „Calea Timiºoarei”, nuTimiºorii, ca domniºoarã, domniºoarei, dar Primãria ce sãfacã?

Sã se apuce sã schimbe toate indicatoarele? ªi, slavãDomnului, calea cu pricina e lungã, lungã. Era odatã laPrefecturã convocatã un fel de comisie, printre ai cãreimembri mã aflam: eram consultaþi în privinþa schimbãriiunor denumiri de localitãþi, de strãzi º.a. ªtiu cã atunci s-apus problema schimbãrii denumirii Oþelu Roºu. Am propus sãi se spunã Negoteºti, drept care am pledat ºi în douã articoledin ziarul „Timpul”. Argumentele erau solide, dar – recunoscacum – propunerea mea era utopicã.

Închei, reluând cele spuse de F. Antip, repetândfragmentul „primejdii infinit mai reale” ºi mã gândesc sãscriu în numãrul urmãtor despre o oarecare Maricica dinPaºcani care nu mai zice vãleu, ci „Uau”, eventual cu dublusau triplu a, adicã „Uaau, mãmucã a dat laptele în foc”. V-aþiprins, nu? Aº vrea sã scriu despre avalanºa strãinismelor,dar mi-e fricã sã nu fiu socotit un Iorgu de la Sadagura, cãcischimbând planurile, declar, fãrã sã mã mândresc, cã eun-am pus mâna niciodatã pe mausul vreunui calculator, nuºtiu sã þin la ureche un mobil etc. Dar despre Maricica totam sã scriu, cu orice risc.

VASILE IONIÞÃ

111

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

Nume de locuri din BanatToponime preromane. Prezumþii

Numele de locuri, la fel ca ºi termenii ce fac parte dinmasa vocabularului, nu au toate aceeaºi vârstã. A. Dauzatsusþine cã toponimele, ca fosile ale geografiei umane ne permitsã distingem aspectele cronologice ale modului în care s-auadãugat de-a lungul epocilor numele de locuri dintr-un anumitþinut. Cercetarea diacronicã ºi sincronicã ne permite alcãtuireaistoriei demografice, sociale ºi lingvistice dintr-un anumit þinut(1).

Cele mai vechi toponime sunt considerate a fi hidronimele(numele de pâraie, râuri, lacuri, fluvii etc.), oronime (toponimecare desemneazã forme de relief de la cele mai mici la cele maiimpunãtoare) ºi oiconimele (totalitatea numelor de aºezãriomeneºti), adicã ceea ce se numeºte toponimie majorã. Aceastaînsã nu este singura care ne poate furniza informaþii de ordinistoric, social sau etnic, în special în cazul aºezãrilor unde viaþaurbanã apare mai târziu sau unde limba oficialã nu era aceeaºicu a populaþiei bãºtinaºe majoritare (2). În cazul acestora, unrol important îl constituie toponimia minorã (numele de vãi,râpe, ºesuri, dealuri, lunci, mici accidente de teren, izlaze,fâneþe, pãduri), care „oglindeºte mai fidel viaþa oamenilor locului,continuitatea neîntreruptã a aceloraºi oameni ºi locuri” (3).

În studierea toponimelor o problemã care apare esteaceea a clasificãrii numelor de locuri, din punct de vedereistoric. De cele mai multe ori, cel mai vechi strat aparþinepopulaþiei autohtone, peste ele suprapunându-se alte straturi. Încazul numelor topice româneºti, putem stabili moºtenirea dacicã,apoi pe cea romanã, numele create de români de-a lungulsecolelor, precum ºi diferite aspecte legate de convieþuirearomânilor cu alte grupui etnice.

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013112

Un toponim care se pare cã apartine stratului autohtoneste Berzovia. Iorgu Iordan afirmã cã originea acestuia estetracã, iar pronunþia lui exactã a fost Berzava. Peste acesta s-asuprapus un slav Brezova sau Breazava, care l-a dat pe Bîrzava(Top.) (4). Berzobis, Berzovia sunt denumiri dacoromane date deoficialitaþile române, începând cu anul 1926. Alþi lingviºti, precumNicolae Drãganu, Al. Philippide sau V. Ioniþã susþin origineaautohtonã a acestui nume. Localitatea are ºi un nume popular,Jidovini, pluralul lui Jidovin (,,cetate a uriaºilor”) < v.sl.Zidovinm sau dupã cum considerã DA < jidov ,,uriaº” + s uf.local –inã. V. Ioniþã susþine cã dupã credinþa poporului, uriaºiidin basme, numiþi jidovi, au populat pãmântul înaintea oamenilor.Apelativul jidov stã la baza numelor de locuri cu ruine, consi-derate rãmãºiþe ale aºezãrilor populate de aceºti jidovi. Acestapelativ stã la baza unor toponime ca Jidioara (Jdioara), sauJidaia ºi desigur Jidovini, numele popular al Berzoviei, acolounde s-au gãsit ca urmare a sãpãturilor arheologice, urme aleunei vechi aºezãri preromane (5).

Satul Bigãr apare târziu în documente, în anul 1825 cândau fost aduºi aici pemii, locuitori din Boemia, spaþiu din care aufost colonizaþi ºi pemii din satele Gãrâna, Brebu Nou ºi Lindenfeld.La un an dupã ce au venit pemii, satul a primit denumirea deSchnellersruhe, dupã numele generalului Schneller, guvernatoral Timiºoarei. Sensul cuvântului bigãr este acela de ,,izbuc” adicã„loc unde apa apare la suprafaþa cu clocot” (6). La Globurãu,Bigãr înseamnã ,,loc unde fântâneºte apa, þâºneºte apa dinpãmânt”. V. Ioniþã îl întâlneºte ºi la Berzasca unde cuvântul areînþelesul de ,,locul unde apare la suprafaþa o apã subteranã,într-o regiune carspicã”, deci tot un fel de izbuc, un postverbalal verbului a izbucni (despre apã), a izvorî cu putere, a ieºi încantitãþi mari ,,golgãnind” , cuvânt de origine bulgarã (blg.Izbuknuvam) ,,plesnesc, dau muguri” sau în scr. Vatra ji buknuia(„focul a izbucnit”). Printr-o deplasare de sens bigãr înseamnã ºi„stalactitã”, iar în graiurile bulgãreºti ,,peºterã”. Cu toate astea,bigãr se pare cã nu e nici de origine bulgarã ºi nici de originesârbeascã, ci aparþine unui strat iliric vechi. Dovadã stã faptulcã îl întâlnim ca nume comun în limba albanezã (bigar). Aºadar,în românã acest termen ar fi putut sã rãmânã odatã cu puþineleelemente traco-dacice. ªi T. Papahagi descoperã în aromânã

113

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

termeni ca Bigã,biguri (,,piatrã”) ºi numele topic Bigã pe care îltrimite la alb. Bigorr ºi îl alãtura pe aceasta rom. Bihor(7).

În urma cercetãrilor arheologice, s-a stabilit cã unelelocalitãþi din judeþul Caraº-Severin dateazã din epoca romanã ºicã numele acestora au fost date de cãtre populaþia romanã ºi nude cãtre localnici. Nu existã însã dovezi clare referitoare laaceastã perioadã, ci doar unele prezumþii. Existã ºi pãreri caresusþin, cu argumente lingvistice originea preromanã a unortoponime. Din lipsa unor dovezi foarte sigure nu se poate afirmacu certitudine, toponime. Numãrul acestora nu este, însã, foartemare.

Un nume topic controversat este cel al localitãþii Marga.Dupã pãrerea lui V. Ioniþã, Marga nu provine din numele depersoanã Marga, hipocoristic al prenumelui feminin Margaretasau din termenul ºtiinþific morgã, explicaþii acceptate de DTB.Prima atestare a localitãþii apare în anul 1470, dar probabil cãlocalitatea exista de pe vremea romanilor sau încã dinainteavenirii lor. C. Suciu o identificã cu aºezarea romanã PonsAugusti. Datoritã aºezãrii sale geografice ºi a faptului cã înaceastã zonã s-a practicat mult pãstoritul, V. Ioniþã crede cãtoponimul ar avea legãturã cu lat. Malga cu înþelesul de,,gospodãrie la munte”, din care provin o serie de cuvinteexistente în idiomurile romanice apusene, precum piemontezulºi lombardezul malga ,,pãºune”, malges ,,pãstor”, malgar ºimarge ,,vânzãtor de lapte” sau malgaria ,,lãptãrie”, toate acestecuvinte aparþinând câmpului semantic referitor la pãstorit. Pede altã parte, Ov. Densusianu într-un articol Irano-romanicapublicat în ,,Grai ºi suflet”, I , nr. 1, p. 235-238, afirma cãformele romanice aratã cã trebuie sã plecãm de la *malg sau*marg, adãugând cã ,,în iranianã consoana r trece frecvent l”.Densusianu considera cã acest cuvânt are originea iranianã ºide aici a fost transmis latinilor (8).

Etimologia toponimului Mehadia a fost pusã în legãturãcu anticul Ad Mediam care reprezintã probabil un autohton*Mehedia, Mehadia cu h intervocalic nenotat de romani. Origineafinalei –dia este neclarã. Încercarea de a explica toponimuluidin magh. meh ,,albinã” nu se susþine pentru cã în teritoriile delimbã maghiarã nu existã nici un derivat cu sufixul –dia de lameh. Pronunþarea media se explicã prin cãderea lui h intervocalic

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013114

ºi prin asimilarea lui e - a la e - e ºi apoi e (9). Origineaautohtonã a toponimului Mehadea, *Mehedia, *Mehadia estesusþinutã ºi de V. Frãþilã (10).

Etimologia localitãþii Teregova pune anumite semne deîntrebare, întrucât, deºi mulþi lingviºti îl considerã slav dincauza sufixului slav -ova, nu se ºtie exact ce înseamnã tematoponimului. Prima atestare a localitãþii dateazã din anul 1447(Twreguba), apoi peste un secol apare sub o altã formã(Thwrygowa), dupã aceastã datã în partea finalã nemaiapãrând –b-, ci regulat –v-, numele pãstrându-ºi astfel un aspect slav.Forma iniþialã a localitãþii ar putea avea legãturã cu ar. guva,,gaurã” cf. gavrã, lat. cavula; alb. guve. Pentru partea deînceput a toponimului Tara-, Turi-, Tãrã-, Tre- se poate face ocomparaþie cu localitatea aromânã Turia. S-ar putea aºadar ºi cadupã venirea slavilor acest toponim de origine dacoromanã sã fisuferit procesul slavizãrii peste vechiul *Turignva sã fi fostadoptatã o pronunþie slavã deformatã ulterior de administraþie(11). V. Frãþilã considerã cã numele localitãþii Teregova are oetimologie neelucidatã, fiind probabil o adaptare a unui numepreslav, neidentificat însã, pânã acum (12).

SORINA-MIRELA LUNGU

1. A. Dauzat, La toponymie française, Paris, 1974, p. 3, apud.V. Ioniþã, Nume de locuri din Banat, Timiºoara, Editura Facla, 1982, p.37.

2. V. Frãþilã, Lexicologie ºi toponimie româneascã, Timiºoara,Editura Facla, 1987, p. 98.

3. ªt. Pascu, Cuvânt înainte la volumul Studii de onomasticã,Cluj-Napoca, 1976, p. III, apud. V. Frãþilã, op. cit., p. 98-99.

4. I. Iordan, Toponimia româneascã, Bucureºti, 1963, p. 81.5. V. Ioniþã, op. cit., p.80.6. DTB, vol. I, p. 81.7. V. Ioniþã, ,,Timpul”, nr. 251, 26 octombrie, 2001, p. 2.8. Idem ,,Timpul”, nr. 98, 20 mai 1994, p. 4.9. DTB, vol VI , p. 35-36.10. V. Frãþilã, Studii de toponimie ºi dialectologie, Timiºoara,

Editura Excelsior Art, 2002, p. 39.11. V. Ioniþã, Note de toponimie bãnãþeanã în ,,Studii de limbã,

literaturã ºi folclor”, Banatica, vol. III, Reºiþa, 1976, p. 307.12. V. Frãþilã, Contribuþii lingvistice, Timiºoara, Editura de

Vest, 1993, p. 170, nota 52.

115

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

Raftul cu cãrþi

Nedeia

Tata Oancea,ANOTIMPURI,la ediþia a doua

Antologia Anotimpuris-a tipãrit în vremea când podulcãsuþei lui Tata Oancea eraplin cu gratulãrile condes-cendente ale celor care-l vizitaufãrã sã-l poatã ajuta în alt feldecât prin susþinere moralã ªinu erau puþini, îndeosebipersonalitãþi cunoscute aleculturii ºi literaturii din Banat,care s-au strãduit sã aducã ºisã menþinã în actualitate numelelui Tata Oancea.

Dintre acestea, amintimîn primul rând pe regizorul ºiprozatorul Iosif Maria Bâta(originar din Moceriº-ValeaAlmãjului), care a publicat, înziarul „Flamura roºie” dinReºiþa, articolul Figuri bãnãþene.Tata Oancea. A scris, apoi, în„Drapelul roºu”, un Omagiu „mo-destelor scrieri”, Virgil Birou,

al cãrui volum Oameni ºi locuridin Cãraº îl prezentase TataOancea în revista „Vasiova”. Aurmat Petru Vintilã, cu unarticol din „Albina”. Iar într-oscrisoare emoþionantã, PavelBellu (nãscut la Vrãniuþ - ValeaCaraºului) rememora anii cândliceanul de la Oraviþa erapublicat în revista „Vasiova” ºiamintea un articol al lui Marcel

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013116

Breslaºu despre NonagenarulTata Oancea. Aceste semne depreþuire antumã, reproduse înantologia din 1970, nu l-au ajutatpe Tata Oancea sã revinã înviaþa culturalã dupã ce revista„Vasiova” a încetat sã aparã, în1948, de când nu avem ºtiinþãca el sã mai fi publicat ceva.

Gânditã cu ocazia sãr-bãtoririi a patru decenii de laapariþia revistei „Vasiova” (în1969) ºi tipãritã un an maitârziu, prima ediþie a antolo-giei Anotimpuri a fost ultimulpas important în demersulnostru pentru recuperareaoperei literar-publicistice a luiTata Oancea dupã ce, în urmadocumentaþiei trimise lui TomaGeorge Maiorescu în 12 oct.1967, primise pensie de laUniunea Scriitorilor.

Primul pas a fost fãcutîn 14 dec. 1969, când amsãrbãtorit patru decenii de laapariþia revistei „Vasiova”,simpozion la care a luat parte,printre alþii, ºi Petru Vintilã.Tot atunci s-a întocmit ºireferatul trimis la Comitetul deStat pentru Culturã ºi Artã dinBucureºti, cu propunerea de a ise conferi lui Petru E. Oance omedalie, iar în 6 februarie 1970i-a fost înmânat „Ordinul Cul-tural” clasa a IV-a. În acestcontext aniversar ºi sãrbãtoresc,

antologia Anotimpuri încununastrãdaniile noastre de cinstireantumã, de scoatere în lume(anouã) a personalitãþii lui TataOancea prin aducerea sub ochiicititorilor a unei pãrþi din creaþiasa scriitoriceascã ºi publicisticã.La selectarea textelor, confrun-tarea dactilogramei cu originaleleºi la corectura volumului (tipãritîn Arad) m-a ajutat prietenulIosif Schärfer, colegul meu defacultate ºi inspector la foruljudeþean de culturã. Valoareaantologiei a sporit prin glosarulbine alcãtuit de Vasile Ioniþã.

În bibliografia de recep-tare a operei lui Tata Oanceaantologia Anotimpuri a pus încircuitul cultural, pe lângãcelebrele Controla, Ruga de laVasiova, ºi titluri mai puþincunoscute (La cãzan, ªî mãibunã sara pauri, Nãcazuri dã prîla sacie), poezii preluate ºi încâteva antologii ulterioare (alui Gabriel Þepelea, Ioan ViorelBoldureanu). Volumul a trezitinteresul pentru proza, re-portajele de cãlãtorie ºi pentrujurnalele lui Tata Oancea, textecare întregesc imaginea scrii-torului ºi a publicistului carese considera în primul rândpoet: când îl vizitai te întâmpinacu urarea sã ajungi ministrula culturã ºi la finanþe, ca sã-itipãreºti volumul de versuri

117

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

Iarna, rãmas în manuscris. Deaceea, nu mai þin minte cât ºidacã l-a bucurat (sau nu) apariþiaantologiei Anotimpuri, pe lângãmulþumirea pentru drepturile deautor. Ne-a pus la dispoziþie cupromptitudine colecþia revisteiºi cele trei volume de versurifãrã vreo pretenþie cu privire lastructura antologiei, înþelegândcã atunci nu se putea tipãriorice.

Ediþia a doua a anto-logiei Anotimpuri apare laîmplinirea a patru decenii dela trecerea lui Tata Oancea lacele veºnice, apariþie gânditãde Dan Liuþ, care meritã toatãlauda pentru strãdania de aasigura resursele financiarenecesare tiparului executat întimp record la Editura DavidPress Print din Timiºoara. Fiindo ediþie ne varietur, am corectatdoar greºelile de tipar des-coperite în prima ediþie. În plus,am adãugat, la Controla, ul-timele douã versuri din strofaa treia, versuri eliminate, iniþial,dintr-o excesivã autocenzurã aeditorilor. De asemenea, î afost înlocuit cu â, revenind astfella ortografia din volume ºirevistã*. Faþã de prima ediþie,am optat pentru varianta PetruE. Oance a numelui, aºa cumîl scrie Vasile Bogdan, deºiautorul nu ne-a reproºat forma

Oancea (preluatã ºi de CornelUngureanu).

Habent sua fata libelli!

Reºiþa, 15 oct. 2013

Marcu Mihail Deleanu

* Mai ales în volumele deversuri ale lui Tata Oancea aparefrecvent (dar nu consecvent)semnul î în cuvinte care sepronunþã literar cu e (pîntru, dîla„de la”= sau cu i: cosît, dîn, dzîºie,dzîua, mãgãzînã, mãrºînã, prîn, sîlã,strîgã, þînie º.a. Am optat pentruâ ºi în asemenea cazuri.

² Volumul a fost lansat laBocºa, în 9 noiembrie a.c.,cu prilejul Festivalului depoezie în grai „Tata Oancea“.Despre aceastã reeditare ascrierilor lui Tata Oancea,mult cerutã de public, auvorbit realizatorul antologiei,Marcu Mihail Deleanu,editorul Ioan David, precumºi alþi numeroºi oameni deculturã prezenþi la eveniment,între care: poetul Ion Cocora,Nicolae Irimia, Titus Criºciu,prof. univ. dr. Nicolae Bocºan.

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013118

¬ Andreea Lazea,Pentru o antropologie apatrimoniului ºi patri-monializãrii. Perspectiveasupra monumenteloristorice în România,Editura Lumen, Iaºi,2012.

Demersul Andreei Lazeaeste unul de sintezã, coerent,deplin justificat în contextul încare trãim azi. O carte binedocumentatã ºi structuratã carepune pe hârtie mai multeabordãri ale patrimoniului ºipatrimonializãrii, cuvinte-cheieanunþate din titlul lucrãrii.Andreea Lazea e doctor înantropologie al Universitãþii dinBordeaux (Franþa) ºi al ªcoliiNaþionale de Studii Politice ºiAdministrative din Bucureºti.Predã cursuri de politicãpatrimonialã ºi comunicare laUniversitatea de Vest din Ti-miºoara.

Structural, volumulPentru o antropologie a patri-moniului ºi patrimonializãrii.Perspective asupra monumen-telor istorice în Româniacuprinde douã secþiuni: Perspec-tive asupra patrimoniului ºipatrimonializãrii în ºtiinþelesocio-umane urmatã de Monu-mentele istorice ºi patrimonia-lizare în România. Opiniilecercetãtoarei sunt bine argu-

mentate, mereu þinute în frâu,niciodatã hazardate, interpre-tãrile propuse sunt controlabile,fiind susþinute ºi de o biblio-grafie impresionantã.

Cartea, ne mãrturiseºteautoarea, e rezultatul încercã-rilor de a gãsi rãspuns unorprobleme cu caracter general:,,dupã un prim rãspuns laîntrebarea: «Cine sunt principaliiactori ai patrimonializãrii monu-mentelor istorice?», au apãrutnoi interogaþii precum: «Caresunt semnificaþiile pe carefiecare dintre aceºtia le acordãmonumentelor istorice?», «Careeste rolul social pe care actoriisociali îl conferã monumenteloristorice?», «Cum se raporteazãunii la alþii ºi cum, prininteracþiuni, prin comunicare ºinegociere, este produsã o

119

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

anumitã concepþie, generalasumatã, asupra monumenteloristorice?»”.

Dintre tipurile diverse depatrimoniu Andreea Lazea seopreºte mai mult asupra cate-goriei monumentelor istorice, iarperspectiva este dinspre prezentînspre trecut. Termenul depatrimoniu e vãzut, pe de oparte, dintr-un punct de vedereesenþializat, ca având anumitetrãsãturi intrinseci, dar, pe dealtã parte, patrimonial e onoþiune flexibilã, dinamicã, unelement ce intrã în relaþiicomplexe cu alte dimensiuni alevieþii sociale. Patrimonializareaeste un proces inegal, o noþiuneîn permanentã negociere ºiredefinire, monumentul istoriceste învestit cu valoare în funcþiede interesele ºi necesitãþileepocilor (mize ideologice, politice,economice) ºi de interacþiunilediverºilor actori (instituþii, profe-sioniºti în diverse domenii,oameni politici, autoritãþi locale,mass-media, comunitãþi locale,organisme internaþionale etc).Procesul patrimonializãrii înRomânia e privit dintr-o per-spectivã centratã asupra politi-cilor statale ºi reprezentãriispecialiºtilor din domeniileconexe ale monumentelor isto-rice ºi nu asupra reprezentãriisocietãþii în ansamblul ei.

Din necesitãþi metodolo-gice autoarea descompunepatrimonializarea în trei etape

corespunzãtoare momentelorparcursului bunurilor de lasimple obiecte la monumenteistorice: dobândirea conºtiinþeipatrimoniale, reglementareadomeniului ºi clasificarea ºiprotecþia patrimoniului. AndreeaLazea utilizeazã deopotrivã sursescrise (documentele, diverseproduse de actorii studiaþi), darpe de altã parte sursele orale,adicã interviuri luate unorreprezentanþi ai instituþiilorvizate. De asemenea un locimportant îl are observareaprincipalilor actori ai patri-monializãrii, semnificaþiile pecare aceºtia le acordã monu-mentelor istorice, rolul pe careîl au în societate, cum inter-acþioneazã ºi negociazã înprocesul de patrimonializare.

Adela Lungu-Schindler

¬ Nicolae Magiar,Eduard Magiar, Mono-grafia localitãþii Soceni,Editura Tim, Reºiþa, 2007.

E lesne de observat cãîn ultimii ani cãrþile care au întitulatura lor cuvântul ,,mo-nografie” sunt tot mai nume-roase, însã nu toate se înca-dreazã în canoanele ºtiinþificepe care le presupune o mono-grafie. Cele mai multe sunt

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013120

precum: Cadrul geografic; Isto-ricul localitãþi; Viaþa economicã,ocupaþiile, populaþia; Admi-nistraþia; ªcoala ºi intelec-tualitatea satului; Biserica;Culturã ºi tradiþie; Cuvinte vechi(folosite ºi în prezent de localniciiîn vârstã). Bibliografia, notele desubsol, tabelele, situaþiilestatistice, reproducerile dupãdocumente vechi ºi ilustraþiilesusþin un demers ºtiinþific încare observaþia atentã ºi argu-mentarea opiniilor se com-pleteazã reciproc.

Izvoarele istorice spuncã Soceniul e menþionat calocalitate începând cu epocafeudalã. A avut de-a lungulvremii mai multe denumiri, iaractualul toponim se presupune(probabil prin etimologiepopularã - n.n.) cã derivã de lasoc, soci (Sambucus nigra),plantã ce creºte din abundenþãla hotarul satului. Traseul istorice refãcut din perioada medievalã(când putem vorbi de o localitatemicã) trece prin perioada 1848,rãzboaiele mondiale ºi se opreºteîn prezent. Ocupaþiile celor dinSoceni sunt mai ales agricole(creºterea vitelor, pomiculturaîn special). Toamna ºi primãvarasocenenþii plecau la câmpie înscopuri comerciale sã-ºi vândãfructele în schimbul cerealelor.Administrativ, Soceniul s-aîncadrat în funcþie de epocã ºide conjunctura vremii, iar

însemnãri foarte subiectivefãcute de oamenii locului careprintr-o muncã uriaºã adunãinformaþii de la tineri ºi bãtrânirememorându-ºi mai degrabã cunostalgie copilãria petrecutã înlocul natal. Chiar ºi acesteîncercãri trebuie luate în seamã,mãcar pentru faptul cã ele conþindate ce se pot pierde odatã cudispariþia unei generaþii. Feno-menul rãspândirii acestor scrieriîn ultima perioadã poate fi pusîn legãturã cu o încercare deredefinire ºi descoperire aidentitãþii prin prisma rãdãci-nilor pe care omul modern lepierde tot mai mult.

Începuturile acestor în-treprinderi monografice suntfixate în Banatul de munte încãdin anul 1895 prin încercãrileînvãþãtorului Sofronie MarcuLiuba care scrie Topografiasatului Maidan. Lãsând la oparte scãpãrile de ordin tehnic,aceastã lucrare pune totuºipiatra de temelie a monografieiîn cultura românã.

Monografia localitãþiiSoceni semnatã de NicolaeMagiar ºi Eduard Magiar vinecu o perspectivã ºtiinþificã,sinteticã asupra realitãþii. Autoriisunt în deopotrivã ,,fii ai satului”ºi cercetãtori, iar subiectivitatea,atât cât existã, e mereu con-trolatã de rigorile istoricului.Citind Cuprinsul lucrãrii regãsimcâteva aspecte bine sintetizate

121

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

documentele întregesc imagineadespre evoluþia în timp acomunitãþii rurale. ªcoala dinSoceni se presupune cã a fostziditã dupã anul 1700, din 1781comunitatea asigurând o lo-cuinþã învãþãtorului. Azi, datãfiind natalitatea scãzutã ºi îmbã-trânirea populaþiei numãrul deelevi e tot mai mic. Interesantesunt matricolele din perioadainterbelicã ce cuprind date foarteamãnunþite, pornind de lamediul social, starea fizicã acopilului pânã la profilul luipsihologic. Despre bisericaOrtodoxã din Soceni se ºtie cãa fost construitã înainte de 1700,dar iniþial nu avea turn (turciinu permiteau clopotniþa pentuca locuitorii sã nu fie alarmaþiîn caz de pericol). Biserica areazi în inventarul ei cãrþi vechi,de mare valoare. Corul bisericiia fost înfiinþat în 1934. De câþivaani pe pãmântul dintre Soceniºi Brebu e o mânãstire de maici.

Tradiþiile satului în le-gãturã cu naºterea, nunta ºimoartea sunt consemnate decei doi cercetãtori aºa cum le-aucunoscut ei în sat sau cum le-au auzit de la cei bãtrâni. Darºi obiceiurile legate de muncã,viaþã în general, se pãstreazãpânã azi: a face cruce pe pâineînainte de a tãia prima datãdin ea, curastra, pomanaMoºilor, Joi Mari, straiþanaºului, Caii lui Sântoager,

Babele, Blagoveºtenia, sãrbã-torile legate de fulgere ºitrãsnete (Sãmãrghita, Pãlia,Opârlia), ieºitul cu litia. Portulde sãrbãtoare, eliminat aziaproape total, e descris cu toatecomponentele sale. Ultimasecþiune a lucrãrii e conceputãsub forma unui glosar ceordoneazã cuvintele caracteris-tice vorbitorilor din Soceni,multe pe cale de dispariþie,folosite doar de cei bãtrâni.

Din pãcate – atragatenþia cei doi autori –, e foartepuþin cunoscut cã pe razalocalitãþii se aflã o rezervaþiede tip dendrologic, foartevaloroasã ce cuprinde bogatedepozite fosilifere de moluºterare din perioada Panonian ºiSarmaþian, rezervaþie cunoscutãdin punct de vedere ºtiinþific lanivel mondial.

De semnalat cã volumula apãrut într-o primã ediþie înanul 2000, fiind semnat deNicolae Magiar, iar peste ºapteani, Monografia localitãþii Socenie reeditatã într-o variantãadãugitã ce recupereazã maibine istoria localã aducânddocumente inedite. La care seadaugã contribuþia lui EduardMagiar, coautor ºi fiu al luiNicolae Magiar.

Adela Lungu-Schindler

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013122

¬ Pavel Brebu,Elena Cozâltea, Ilidia.Monografie, Editura„Cosmopolitan Art”, Ti-miºoara, 2013

Doi iubitori de sat,primul - cadru didactic laUniversitatea de ªtiinþe Agricoleºi Medicinã Veterinarã aBanatului din Timiºoara, ºi celde-al doilea, profesor la Liceul„Sabin Pãutza” din Reºiþa aupus text lângã text ºi fotografielângã fotografie ºi au realizat,la începutul acestui an, o nouãmonografie a satului Ilidia dupãcea realizatã de Iosif Stãnilã,cu ani în urmã. Cititorulinteresat de satul doctorului IonÞeicu, poreclit cândva ºi„America Micã”, poate aflaamãnunte despre aºezareageograficã, istorie, clãdiri,poduri, mori, populaþie, nivelde trai, stare de sãnãtate,învãþãmânt, culturã, serviciipoºtale, hranã, îmbrãcãminte,încãlþãminte, religie, folclorulvieþii de familie, economie,sãrbãtori ºi obiceiuri.

Cele douã anexe cuprindun glosar cu expresii locale ºiun catalog cu fiºe de informatori.De asemenea, am remarcatnumãrul mare de fotografii,realizate în diverse etape

istorice ale aºezãrii, dar ºiconcepþia graficã a lucrãrii.

¬ Iosif Chirilã, Fãr’perdele, Seria „Condeieriplugari”, Editura „Mari-neasa”, Timiºoara, 2011

Un proiect ambiþios,lansat cu ani în urmã de dr.etnolog Maria Mândroane,menit sã valorifice creaþiilecondeierilor plugari din spaþiulbãnãþean, continuã, cu sprijinulConsiliului Judeþean Timiº, sãproducã evenimente editorialedemne de consemnat. Dovadãºi volumul de poezie în graibãnãþean al regretatului poetIosif Chirilã (1924-2005), dinSlatina Nera, cunoscut mai cuseamã prin textele scrise înlimba literarã, adunate învolumele de versuri „Dinãuntruºi de sus” (Biblioteca Judeþeanã„Paul Iorgovici”, 1996) ºi„Adiacente” (Editura „Modus”,1997), ambele tipãrite la Reºiþa.

Chiar dacã nu suntadeptul unui asemenea gen depoezie (sub stindardul cãruiadefileazã de peste douã decenii,tot felul de semianalfabeþi),cartea lui Iosif Chirilã, apãrutãpostum, precum cele ale unuiMarius Munteanu, se parcurgecu interes ºi încântare pentru

123

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

cã autorul are har ºi discursliric acroºant, ºtie sã poves-teascã întâmplãri „ºoage”, cusemnificaþie, din lumea satului.ªi nu numai, pentru cã unpersonaj, moº Ilia, „om trãitprân crâng, prã lunci”, e plimbatde nepot printr-un atelier deprelucrare a fierului de laAnina, unde trãieºte o adevãratãaventurã a cunoaºterii într-unastfel de mediu. Ca sã nu maivorbim de poeziile „Târgu’ dãla Bozovici”, ori „Moda”, ce artrebui sã constituie modelepentru amatorii genului. Con-cluzionând, putem spune cã IosifChirilã rãmâne poet ºi cândscrie în „grai bãnãþean”, ºi cândo face în limba literarã.

¬ Dumitru Brânzei,Icoane de la sate, Editura„Brumar”, Timiºoara,2013

Cunoscut în perioadainterbelicã de confraþii de scrisdin arealul bãnãþean, dreptþãranul cu cea mai bogatãbibliotecã, însumând peste 3.000de volume, fapt consemnat dealtfel ºi de reputatul sociologDimitrie Gusti (care l-a vizitat,în anul 1933, în satul sãu na-tal, Ciclova Românã), DumitruBrânzei a colaborat cu prozã

scurtã, cu amintiri din rãzboiºi articole la cele mai importantereviste ºi ziare ce apãreau înzonã. În ultimii ani ai vieþii,Dumitru Brânzei (1884-1970)ºi-a adunat, sub titlul de maisus, o parte din creaþii care,din lipsã de bani, n-au maivãzut lumina tiparului. Dorinþai-a fost împlinitã de aceeaºiMaria Mândroane, abia în acestan, în seria „condeieri plugari”.Povestirile sunt inspirate dediverse legende ºi întâmplãrimai mult sau mai puþindramatice din satul natal ºisunt ornamentate cu descrieride naturã, istorii mai vechi saumai noi, evenimente la care aluat parte, nume de oameni ºide locuri, credinþe ºi obiceiurietc.

O importantã valoare dedocument au ºi textele despre„rãzmeriþa de la ’48", din zonaOraviþei, ori excepþionalelemãrturisiri despre Cassian R.Munteanu. Pãcat cã asemeneacãrþi sunt tipãrite în tiraje deo sutã sau douã de exemplareºi nu ajung nici mãcar în mânaspecialiºtilor interesaþi de acestfenomen al „condeierilor plugari”din Banat!

Nicolae Irimia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013124

FOLCLORIªTI BÃNÃÞENI ÎNBOTANICA POPORANÃ A LUI

S. FL. MARIAN

Aurei Brãdãþanla trecerea «Nel mezzo delcamin...»

O revistã de culturã tra-diþionalã precum „Nedeia” (apãrutãla Reºiþa) este binevenitã chiar ºi înceasul al treisprezecelea. În articolul-program Argument din primul numãr(iunie 2013), redactorul-ºef AngelicaHerac-Stanciu ºi colectivul de redacþieîºi propun, printre altele, sã menþinãîn atenþia cititorilor „tradiþiile,obiceiurile specifice locului”, sã punãîn valoare „zestrea bãnãþenilor prinfolclor”.

Pe lângã aceste îndreptãþite ºi inerente comandamenteale strãdaniilor actuale, instituþionalizate ºi private, de conservareºi promovare a culturii tradiþionale, o altã direcþie de punere învaloare a culturii populare din Banatul Montan ar putea fi ºidescoperirea tezaurului folcloric pãstrat în tipãrituri din a douajumãtate a secolului al XIX-lea, în culegeri de autor ºi înreviste precum „Familia” de la Oradea (dar nu numai).

ªi dacã nu existã suficiente forþe, nici instituþii decercetare academicã sau universitarã, dacã lipsesc iniþiativele ºiresursele financiare pentru publicarea unui corpus al literaturiipopulare din Banatul Montan de la începuturile editãrii ei¹, arfi posibil mãcar un indice al culegãtorilor ºi informatorilor din

125

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

Caraº-Severin2, o bibliografie care sã consemneze nume încãprea puþin cunoscute în literatura de specialitate. Astfel, ca sãdãm un singur exemplu, în celebrele culegeri publicate deAtanasie Marian Marienescu o bunã parte din texte sunt notatede la informatori de învãþãtorii folcloriºti Iosif Olariu din Doman,Ion Simu din Reºiþa, Gheorghe Ivãnescu din Borlova, Iosif Miocdin Broºteni, Iosif Novac din Oraviþa, Ion Orz din Ciclova Românã,Constantin Ungureanu din Sasca Montanã, Sofronie Liuba dinMaidan, Iacob Oþianu din Petrilova. Sã nu-i uitãm pe protopopiiNicolae Andreevici din Caransebeº, Nicolae Tincu Velia din Secaº(=Secãºeni), pe preoþii Pavel Botoº din Bocºa Montanã, IonSporea din Comorâºte, ºi pe cei care, nefiind intelectuali aisatelor, au rãspuns apelurilor lui Marienescu: Mihai Blidaru dinValea Bolvaºniþa, Nicolae Hersilã din Bãnia, Ion Gãinã din Bozovici,David Lazarici din Glimboca, Gheorghe Novac din Oraviþa3.

Intelectualii români din Banatul Montan cu preocupãrietnofolclorice sunt citaþi ºi în alte capodopere ale culturii naþionaledin acest domeniu. Cele scrise de ei au devenit surse deinformaþii importante în cãrþile lui Simion Florea Marian desprenaºtere (1892), nuntã (1890), înmormântare (1892) ºi în trilogiaSãrbãtorile la români (1898-1901). Cei mai importanþi sunt amintiþiºi în tratatul Botanica poporanã românã, apãrut postum în ediþiacriticã întocmitã de Aura Brãdãþan: vol. I (699 p.) la EdituraMuºatinii din Suceava în 2008; vol. II (771 p.) ºi III (741 p.) laEditura Academiei Române, în 2010.

Cele trei volume (format : 28/22 cm) constituie o izbândãeditorialã de excepþie, inclusiv sub formã graficã ºi tipograficã.Fiºele pentru cele 644 de nume botanice sunt însoþite dereproducerea primei pagini din manuscris, iar Aura Brãdãþan aadãugat câte trei imagini color ale plantei, arbustului, florii saufructului în discuþie. Valoarea ºtiinþificã a ediþiei ºi strãdaniileeditoarei Aura Brãdãþan au fost distinse de Academia Românãcu premiul „Simion Florea Marian” în 2010. Acest remarcabilact de culturã este un model de urmat pentru instituþiile deprofil judeþene ºi pentru factorii administrativi care pot finanþaasemenea iniþiative.

Dintre cãrturarii Banatului Montan este citat de SimionFlorea Marian în primul rând acad. Simeon Mangiuca dinOraviþa, la loc de cinste aflându-se calendarele populare ale

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013126

acestuia (pe anii 1882, 1883) ºi studiul De însemnãtatea botaniciiromâneºti, publicat în mai multe numere ale revistei „Familia”în 1874. Numeroasele trimiteri la scrierile lui Mangiuca potconstitui obiectivul unei cercetãri comparative pe aceastã temã.

Pentru zona Oraviþei este folosit ca sursã bibliograficã ºiarticolul Medicina popularã. Credinþe, datini, doftorii ºi descântecepoporale, serial publicat de Sofronie Liuba ºi Aurel Iana (dinMaidan) în „Familia“ din anii 1891 ºi 1892. Nu lipsesc ºi altenume de bãnãþeni din tratatul lui Marian.

• La termenii botanici liliac, lileac, ililiac, iorgovan,scumpinã (II, 261) este amintit Iosif Olariu, despre care Marianscrie cã a fost învãþãtor în Maidan: de fapt, era originar de aici,unde s-a retras dupã ieºirea la pensie din Doman.

• În acelaºi loc, pentru mãlin-roºu, melin-roºu se facetrimitere la articolul medicului (oculist) G. Crãiniceanu (originardin Ciclova Montanã) publicat de „Convorbiri literare” în 1889-1890: Nomenclatura româno-latinã din istoria naturalã. II.Nomenclatura botanicã. Acelaºi autor este citat pentru tratareade gâlci cu frunzã de sfeclã; vezi III, 306: De ale higienei (medicinei)poporale, în „Familia”, 1893.

• La iorgovan este amintitã balada Ion Iorgovan ºi ºarpelenegru, publicatã de At. M. Marienescu în „Familia” din 1874.Aceeaºi baladã este citatã pentru termenii siminic sau semenic:„În fine, meritã a fi amintit ºi aceea cã Siminoc se numeºte un eroude poveºti, iar Semenic, un munte în Caraº”. (III, 314). Pentruleoºtean, luºteanã, lioºtean se face trimitere la un articol publicatde Marienescu în „Familia” din 1873. (III, 241)

Dintre scrierile lui Enea Hodoº sunt cercetate de S.Fl.Marian culegerile Poezii poporale din Bãnat.I, Caransebeº, 1892,ºi Cântece bãnãþene, Caransebeº, 1898. Sunt reproduse mai multetexte pentru a ilustra prezenþa unor termeni botanici în folclorulliterar. Pentru caracterul lor autentic ºi pentru realizarea lorartisticã vom reþine câteva asemenea doine care pot servi camodel soliºtilor de muzicã popularã.

• O doinã din Duleu:«Frunzã verde iorgovan/Am un bade belinþan/ªî-i viþã de visãgan/

Nu ºtiu nume/Cum i-oi pune?/ ªi i-aº pune frunzã verde,/Dar mã tem cãiar l-oi pierde,/Cã l-am mai pierdut o datã,/De-am umblat în lumea toatã/ªi abia mi l-am gãsit/Dupã masã la un birt,/ În oraº la birtu mare/Cu trei

127

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

mândre-alãturare,/ Una mi-l bãtea pe piept,/Jura mândra cã-i cumãt;/Una mi-l bãtea pe spate;/ Jura mândra cã mi-i frate/; Una mi-l bãtea pecap,/ Jura mândra cã-i bãrbat. (II, 263).

• Un text din Þerova:„Frunzã lemn-domnesc,/Dupã mândra mã topesc,/I-aº spune, ºi

nu-ndrãznesc, Aº tãcea ºi mã cãiesc”. (II, 240).• Altul, din Domaºnea:„Ploauã, Doamne, apa vine,/Dar pe apã ce mi-þi vine?/Doi colini(!)

din rãdãcine/ªi doi brazi/Rostogolaþi./La tulpina brazilor,/Brazilorfrumoºilor,/ Iat-un pat/Rostogolat,/Dar în el cine-i culcat?/E neicuþa mortde beat. /Dar nu-i beat de bãuturã, /Ci-i beat de fermecãturã,/Cã pe el l-orfermecat/Douã mândre dintr-un sat/ Cu peanã de ilileac/Ca sã nu-ºi maidea de leac”. (II, 264).

• Un text din Mehadica:„Floare micã, floare mare,/Stai pe creangã, nu pica-re,/Cã nu-i

neica sã te ia-re,/ Cã s-au dus la Pârvova/Sã-ºi batã ibovnica/C-o jordiþã/De mlãdiþã,/S-o înveþe la furchiþã,/C-o jordiþã de briboi,/S-o înveþe larãzboi,/C-o jordiþã da de nuc/S-o înveþe la cusut”. (I, 265).

• Un text frumos din Caransebeº:„Semenic de pe cetate,/Spune-i mândrei sãnãtate/Cã la ea nu pot

strãbate,/ Ferestrile sunt de fier,/Or gândit cã ºi io pier./N-am pierit cândam fost mic,/Dar acum cã sunt voinic?!/N-am pierit când am supt þâþã,/Dar acum cã am drãguþã!” (II, 313-314).

Sunt, cele câteva exemple de pânã aici, o dovadã peremptoriecã Banatul Montan, prin intelectualii sãi din secolul XIX, eraprezent în marile sinteze academice din domeniul culturii noastrepopulare.

În încheiere, adãugãm cã S. Fl. Marian avea, pentrubotanica lui, ºi informaþii din/despre Banat primite pe caleepistolarã, în urma corespondenþei purtate cu unii reprezentanþide frunte ai folcloristicii din actualul judeþ Caraº-Severin. Dupãcum vom vedea, aceste informaþii nu au fost utilizate în formafinalã a lucrãrii.

Din scrisoarea trimisã de Enea Hodoº la Suceava în 18iulie 1905 aflãm cã profesorul caransebeºean îi confirmã câtevanume de plante despre care se interesa Marian: iorgovan, liliac,ililiac (pentru care Marian citeazã doinele culese de Hodoº dinDuleu ºi Domaºnea), crestãþel, briboi, priboi, chiºãrãu sau arpagic,dulete. La briboi/priboi Marian citeazã o doinã din Mehadica,trimiþând însã ºi la studiul lui Mangiuca din 1874. Încã nu amreuºit sã gãsesc unde citeazã Marian arpagicul/chiºãrãul/

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013128

bruscanul, crestãþelul ºi duletele comunicate de Hodoº (ºi dupã cesursã bibliograficã). Oricum, scrisoarea de la Caransebeº din1905 e puþin probabil sã fi fost folositã de Marian la redactarealucrãrii, acesta decedând în 1907, iar primele fascicule/litereerau deja scrise în 1870. Se vede însã cã Marian a revenit cuadãugiri ulterioare, de vreme ce la agriº (I, 63) citeazã articolullui G. Crãiniceanu din 1889-1890.

Un rãspuns la întrebãrile lui Marian despre botanicapopularã din Banat (scrisoare din 11/23 dec. 1881) îi trimisese ºiSimeon Mangiuca de la Oraviþa, în 17 ian. 1882. Mangiuca îiscria cã a pierdut o bunã parte din colecþia lui botanicã lamutarea sa din Oraviþa în Biserica Albã ºi înapoi. Dupã ce îirelateazã mai multe obiceiuri ºi practici legate de sãrbãtoarea(ºi floarea) Sânziana (Marian citeazã doar un singur fapt dincalendar), Mangiuca aminteºte ungerea „cânepii cu unt ºidescântarea respectivã”, dar despre care trebuie sã ºtiriceascã„de la muieri ºtiutoare”, însã nu are timp. Marian nu menþioneazãculegerea rouãi de pe sânziene ºi nici ungerea cânepii. Acestobicei este amintit de Marian pentru Bucovina, unde se sânzieneºtecânepa. (III, 254). Pentru Banat, ungerea ºi descântarea cânepiivor fi descrise de Emilian Novacoviciu, în Colecþiune folcloristicã[ ...], Oraviþa, 1902, p. 167: „de sânziene se simziazã cânepele...”

MARCU MIHAIL DELEANUNOTE

1 O izbândã recentã este în volumul: Emilian Novacoviciu,Restituiri (706 p.) apãrut prin strãdaniile Ninei Ceranu, laEditura Eubeea din Timiºoara în 2013. Au iniþiat ºi sprijinitevenimentul: Nicolae Murgu, Ioan Albu, consiliile locale dinOraviþa ºi Rãcãjdia.

2 Acest obiectiv era cuprins ºi în programul AsociaþieiFolcloriºtilor din Caraº-Severin în 1984. (Vezi: M.M. Deleanu,Memorial etnofolcloric, 3, 2008, p.97).

3 Am citat aceste nume pentru autorii de monografii locale,care pot prelua texte din culegerile lui At. M. Marienescu.

129

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

Nedeia

Evenimente

SEMENICUL ªI-A MUTATÎNÃLÞIMILE ÎN SERBIA

Unul dintre cele mai reprezentative Ansambluri artisticedin judeþ ,,Semenicul”, al CJPCPCT Caraº-Severin, a fost invitatîn 20 iulie 2013, de cãtre Cenaclul ,,Vãtaf” al românilor dinCuvin – preºedinte, Mugurel Bunda –, sã participe la Zilele deCreaþie ºi Culturã, manifestare care, în acest an, împlineºte 15ani. Aceastã zi a fost ºi ziua când românii de aici sãrbãtorescRuga. La ora 17, în Sala de ºedinþe a Primãriei din Cuvin –primar, medic dr. Gordana Joriþ –, autoritãþile locale au primto delegaþie a Ansamblului ,,Semenicul”, condusã de prof. GheorgheÞunea, directorul CJPCPCT Caraº-Severin ºi al Ansamblului,care a fãcut o informare referitoare la activitatea culturalã, ºi înspecial la festivalurile naþionale ºi internaþionale organizate înCaraº-Severin. Din delegaþie a fãcut parte ºi fostul prefect aljudeþului Caraº-Severin, Octavian Þunea, care, printre altele, aprezentat ºi multe aspecte economico-administrative. De la ora20, pe scena din centrul Cuvinului s-a desfãºurat spectacolulfolcloric susþinut de Ansamblul ,,Semenicul”, în care tineriidansatori au prezentat dansuri din aproape toate zonele folclorice,instruiþi de coregraful Nistor Ghimboaºã, iar orchestra i-aacompaniat pe soliºtii de muzicã popularã Amalia Novac, SorinChiºãrãu, Florica Franþ ºi pe subsemnatul. În 11 septembriea.c., Ansamblul ,,Semenicul” s-a deplasat la Majdanpek, unde aavut loc primul festival de cântece ºi dansuri; Ansamblul,,Semenicul” coordonat de directorul Gheorghe Þunea a fostoaspetele de cinste al organizatorilor. Pe distanþa de circa 60 de

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013130

km pe malul sârbesc de la Porþile de Fier pânã la Majdanpek,admirând un traseu istoric, am ajuns la destinaþie cu o întârzierede cca douã ore, ratând vizita de la primãrie, fiind reprezentaþide directorul Gheorghe Þunea ºi Ion Ghiaur, care au ajuns latimp, deplasându-se cu maºina. La Hotelul D.O.O.Golden Innunde am fost cazaþi, ne-am întâlnit cu primarul Dejan Vagner ºiLiubomir Brânduºan, directorul Asociaþiei de Culturã ºi Artã,Dragiœa Bulutic, director tehnic la ,,Zlatara” Majdanpek, BranislavTomic, director RBU, ºi Iulian Niþu – Consul General. Dupãparada portului ºi dansului popular, de la ora 20.00 s-a þinut înSala polivalentã prima ediþie a Festivalului, unde, pe lângãAnsamblul ,,Semenicul”, conducerea muzicalã Petricã Viþa,coregrafia Nistor Ghimboaºã, soliºtii Ramona Viþa ºi subsemnatul,au participat formaþii artistice, soliºti vocali ºi instrumentiºti dinzonã. Gazdele au interpretat ºi au prezentat cântece ºi dansuriatât sârbeºti, cât ºi româneºti, festivalul fiind o reuºitã,organizatorii îndeplinindu-ºi obiectivele propuse pentru aceastãmanifestare culturalã. A doua zi am vizitat cariera unde seexploateazã aur ºi cupru ºi lacul antropic de aici, care pare sãimite albastrul de Voroneþ în mãruntaiele pãmântului sârbesc,care nu este însã nici pe departe aºa, limpezimea sa fiind datã

131

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

TABERELE DE CREAÞIE, IZVOR DEVIAÞÃ

Cu multã vreme în urmã la Reºiþa se vorbea despre„oraºul cu poeþi“, astãzi se completeazã cu un additio, putând fivorba ºi de „oraºul cu pictori” cã sunt destui. În acest caz fiindvorba de pictori ºi în special mã refer la pictorii care practicã artanaivã, a luat o amploare deosebitã, fãcându-se cunoscuþi nunumai în þarã dar ºi dincolo de hotarele acesteia. Cu mai bine de30 de ani în urmã ne-am fãcut prezenþi la „Marea manifestareculturalã” care a cuprins „totul” însã la un moment dat s-aterminat cu totul. În judeþul nostru am început sã ne organizãmla început în grupuri mici în cenacluri, asociaþii ºi fundaþii deartã. În zona Banatului Montan un numãr de pictori am hotãrâtsã ne constituim într-un cenaclu ARPLANA, apoi o fundaþie cuspecificul de artã naivã ºi de aici începe totul. În acest sens amprimit sprijin din partea unor instituþii de culturã în organizareade expoziþii, simpozioane ºi apoi tabere de creaþie.

Atunci când vorbim despre pictura naivã, a existat ºi uninteres din partea noastrã de a ne face prezenþi la diversele

de cianuri, oxizii de cupru ºi otrãvurile existente acolo. OraºulMajdanpek este unul dintre cele mai importante centre minieredin Serbia. Am mai vizitat Peºtera Rajkova, unde cele treirâuri, Rajkova Reka, Jankova Reka ºi Paskova Reka, au contribuitla formarea unui sistem carstic complex, generând speleotheme(stalactite, stalagmite, coloane, curgeri parietale, fosile descoperiteaici etc.) de o rarã frumuseþe, adevãrate bijuterii ale lumiisubterane. Am fost însoþiþi de domnul Liubomir Brânduºan ºiMariana Pavlovic, coordonatoarea de la Peºterã. Ansamblul,,Semenicul” s-a constituit, în petrecerea celor 44 de ani deactivitate, într-o fereastrã larg deschisã cãtre luminã, culoare ºifrumos, cãtre inimile oamenilor. Este condus de oameni pricepuþiºi iubitori de folclor, începând cu directorul Ansamblului, GheorgheÞunea, conducãtorul orchestrei – Petricã Viþa ºi coregrafulNistor Ghimboaºã.

ªtefan Isac

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013132

concursuri, saloane ºi festivaluri internaþionale, fiindcã aveam ºinoi ceva de spus. Se mai adaugã ºi ca un fel de imbold dinpartea unor personalitãþi de seamã din domeniul artelor,literaturii, specialiºti în domeniu, care ne-au ºi onorat cuprezenþa la aceste manifestãri, cum ar fi: Valentin Silvestru(critic de artã), Viktor Ernest Maºek (estetician), Ion Sãliºteanu(pictor), Liviu Tudor Samuilã (RTV), Vasile Savonea (pictor),Petru Vintilã (scriitor ºi pictor) º.a. care ne-au oferit un vis înafara prezenþelor pe simeze, de a ne întruni în tabere decreaþie. Deveneam astfel beneficiarii unor contacte ºi schimburide experienþã cu diverºi pictori, cu posibilitãþi de prezenþãîn zonele montane, înconjuraþi de frumuseþi naturale, ºi încontact direct cu oamenii din mediul rustic,acolo unde nedesfãºurãm activitatea: la Gãrâna, Vãliug, Oraviþa „Cabana 7brazi”, pe versantul Dunãrii la Pojejena, Moldova Veche,Caransebeº, Bãile Herculane ºi Poiana Mãrului (cum îi ziceagazetarul Titus Criºciu, „Poiana Picturii Naive”). În acest mod,a avut ºi sprijinul instituþiilor de culturã, al Consiliului Judeþean,al unor primãrii ºi al altor sponsori care ne-au fãcut sã fimprezenþi în cele mai frumoase colþuri ale judeþului.

Dacã ar fi sã facem un bilanþ, pânã în prezent amrealizat un numãr de 23 tabere naþionale ºi 6 internaþionale decreaþie de artã plasticã naivã, unde au fost invitaþi cei mai bunipictori din toate judeþele þãrii cu un palmares recunoscut peplan naþional ºi internaþional, precum ºi invitaþi, pictori dinstatul vecin Serbia ºi din Germania. Pot spune cã pentru noitaberele de creaþie au constituit oaze de sete ºi frumos, undeam gãsit o stare de liniºte în care ochiul ºi creierul se odihnescspre bucuria noastrã. Lucrãrile executate în tabere au poposit înexpoziþiile organizate ad hoc ºi pe simezele unor galerii dinunele localitãþi ºi oraºe ale judeþului nostru ºi nu numai. Multedintre acestea înfrumuseþeazã spaþiile unor instituþii ºi galeriide artã. Trebuie spus cã lucrãrile executate de pictori s-aureferit mai mult la portul popular, la obiceiurile ºi la tradiþiiledin Banat, ca: tãiatul porcului, nunþi, botezuri, întâmplãri dinviaþa satului, la câmp, în gospodãrie, la locul de muncã º.a.,pãstrând modele culese din folclor ºi arta popularã, careconstituie, putem spune, un bun depozitar de arhivã tradiþionalã.

Am vrut încã de la bun început sã evit de a mã scoateîn evidenþã cu toate cã aceste întâmplãri s-au derulat prin

133

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

organizarea de cãtre Fundaþia Artiºtilor Plastici Naivi Vintilã -Arplana al cãrei preºedinte sunt, în colaborare foarte bunã ºiparteneriat cu Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi PromovareaCulturii Tradiþionale dar ºi cu sprijinul altor sponsori mai multsau mai puþin generoºi.

ªi dacã pânã în prezent am þinut 29 de ediþii aletaberelor de creaþie am dorit foarte mult, pentru cã nu maiºtiam dacã mai am timp de acum înainte, sã consemnez despreaceste tabere ºi atunci am editat un volum-album „Pictori în…plein air“ de peste 200 de pagini cu aspecte din taberele decreaþie, reportaje, impresii din tabere, note critice din presascrisã ºi vorbitã, un numãr mare de imagini din tabere , în albnegru ºi color. Ca ºi în alte dãþi, pentru publicarea acestuivolum au contribuit financiar Centrul Judeþean pentru Conservareaºi Promovarea Culturii Tradiþionale precum ºi Primãria MunicipiuluiCaransebeº.

În fine, toate aceste manifestãri culturale la care am fostun pãrtaº modest nu au constituit pentru mine altceva decât un

Participanþi la tabãra de creaþie plasticã

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013134

Pictori… în plein air

Primele zi le ale luioctombrie ne-au adus nouã,reºiþenilor, bucuria reîntâlniriicu pictura naivã, cu prilejulvernisãrii expoziþiei cu lucrãrileparticipanþilor la cea de a 29-atabãrã, organizatã de FundaþiaVINTILÃ-ARPLANA, cusprijinul ROMVAC Bucureºti ºial forurilor judeþene. Estecunoscut faptul cã pictura naivãdin judeþul nostru datoreazãenorm de mult stradaniilorneobositului Mihai Vintilã, carede la începutul anilor ‘80 afãcut totul pentru a menþinemereu vie posibilitatea deexprimare, pe aceastã cale, afrumosului neaoº. Ei bine,vernisajul care a avut loc laGaleria „Agora”, pe lângã bogãþiade culoare ºi prospeþime,degajatã de pe simeze, a fostcompletatã ºi de lansarea celeide a zecea cãrþi „Pictori…inplein air”, a dãruitului pictorMihai Vintilã.

Cele mai bine de 150 depagini de text reunesc opinii ºiaprecieri, formulate în decursulanilor, de personalitãþi marcante

schimb de experienþã ºi un climat de dialog fertil între talente.Aceste schimburi de pãreri, gânduri ºi sentimente au devenit unfactor dãtãtor de viaþã ºi …iatã-mã întinerit.

Mihai Vintilã

ale vieþii, ºi mai ales criticii,noastre plastice, dar ºi de maimodeºti semnatari, care auþinut sã-ºi facã cunoscute opiniileîn legãturã cu pictura naivã ºislujitorii sãi. Sã nu uitãm cãtoate aceste materiale au apãrutdatoritã existenþei taberelor decreaþie, despre care chiarbeneficiarii acestor reuniri ºi-au spus, în parte, pãrerea. Maisunt, datoritã grijii autorului,numele tuturor participanþilorla tabere le pânã acumorganizate. În mod categoriccititorul se va simþi cu adevãratparticipant la aceste tabere,parcurgând întregul material,selectat cu grijã ºi încredinþatpaginii. A fost un prilej în plusde a se remarca locul pe care-locupã pictura naivã, în peisajulartistic al zonei noastre, totodatãºi meritelor neobositului MihaiVint i lã , re levate de toþ ivorbitorii. Se mai desprindeceva, în urma lecturii, ºi anumefaptul cã organizarea acestorateliere de stimulare a creaþieiplastice naive este ºi rod alexistenþei Fundaþiei ARPLANA-VINTILÃ, cadru organizat cucare a putut fructuos colabora

135

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

Centrul Judeþean pentruConservarea ºi PromovareaCulturii Tradiþionale, factor deseamã în organizarea tuturormarilor manifestãri culturaledin judeþ.

Revenind la carte, maitrebuie remarcat faptul cãautorul acordã cea mai înaltãpreþuire celor care, ca ºi el,sãvârºesc actul de picturã,asta fie ºi numai datoritãfaptului cã toate pozele defamilie din tabere, în care seaflã cei de lângã el, suntredate color, în raport cuîntreaga iconografie, dealtfelbogatã ºi atent selectatã,redatã în alb-negru. Deºiîntr-un format atipic editatã,cartea se citeºte cu plãcere,prilejuind o adevãratã incur-siune în sfera preocupãrilorºi lumii pictorilor naivi, zonãpe care încearcã s-o descifrezeºi semnatarii unor articole,aflaþi în afara exprimãrii frusteprin gest plastic.

Ar mai rãmâne de fãcutun lucru, la îndemâna noastrã,ºi anume acela al organizãriiunui simpozion, în cadrulcãruia sã se defineascã factoriicare stârnesc aceastã tentaþiede exprimare prin mijloacelespecifice ale picturii naive.

Adrian Stepan

Triunghiul sacru

A apãrut o nouã revistãîn peisajul destul de sãrac aljudeþului: Piatra Goznei – re-vistã de cãlãtorie prin spa-þiul, timpul ºi cultura Bana-tului Montan. Primul numãreste datat octombrie 2013 ºi afost lansat în cadrul „Zilelorculturii reºiþene“, la Casa deCulturã a Sindicatelor. Fon-dator este dr. Mircea Meilã, iarcolectivul redacþional este com-pus din: prof. dr. Sabin Pautza,ing. dipl. Dan Gh. Perianu, ing.dipl. Marius ªtiru, dr MirceaMeilã – toþi fiind absolvenþi aiLiceului „Diaconovici-Tietz“,promoþiile 1959-1960. În arti-colul-program, Mircea Meilãscrie: „Muntele ocrotitor alBanatului stã reazãm ceruluiboltit prin cele mai înaltepiscuri ale sale: Semenic,Nedeia ºi Piatra Goznei. Cunumele primelor douã au fostbotezate reviste ce apar dejala Reºiþa prin lãudabila oste-nealã a unor împãtimiþi aicuvântului dãruit altora. Pen-tru echilibru, revista care vedeacum lumina apariþiei poartãdenumirea de «Piatra Goznei»,închizând triunghiul oronimic.“Revista cuprinde interesantetexte despre Banat, fotografii,desene etc. Sã-i dorim zborînalt!

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013136

FESTIVALUL VÃIIALMÃJULUI, ediþia a

XVIII-a

Partea artisticã a Festi-valului cultural-artistic al VãiiAlmãjului s-a derulat duminicã,22 septembrie 2013, în localitateaPrigor. Manifestarea a începutcu parada colectivelor partici-pante pe traseul ºcoalã-bisericã(tur-retur).

În faþa Casei Culturaledin Prigor au intrat în horãartiºtii prezenþi care au jucatpe ritmurile Fanfarei din Bãnia.Din cele 7 localitãþi ale VãiiAlmãjului au fost prezente 5(Bozovici, Bãnia, Eftimie Murgu,Prigor ºi Lãpuºnicu Mare).

Dupã alocuþiunile rostitede Pavel Verindeanu – prima-rul localitãþii, academicianulPãun Otiman, deputatul IonTabugan, Pavel Panduru – di-rector, ªcoala din Prigor, ºiGheorghe Þunea, spectacolul afost deschis de colectiveleartistice ale localitãþii Prigor:„Doina Prigoreanã” – ansamblude soliºti vocali ºi instrumentiºtiºi ºezãtoarea prezentatã de eleviiªcolii generale din Prigor.

În urma tragerii la sorþipe scena Casei Culturale dinPrigor au evoluat: Ansamblul„Cununiþa” din Bãnia, Fanfaradin Bãnia adulþi ºi copii,

Ansamblul „Almãjana” dinBozovici, Taraful ªcolii cu claseleI-VIII din Eftimie Murgu ºiFanfara din Lãpuºnicu Mare.

Un juriu format din prof.univ. dr. Alimpie Ignea, vice-preºedinte al Societãþii cultu-rale Þara Almãjului, prof. IosifBãcilã (poet) ºi prof. PavelPanduru au acordat premiiformaþiilor ºi interpreþilor careau evoluat în spectacol. Astfelpremiul I a fost obþinut deAnsamblul „Cununiþa” din Bãnia.A fost o ediþie care s-a impusprin calitate ºi trebuie sãmenþionãm faptul cã artiºtii aubeneficiat de condiþii foarte buneoferite de Casa Culturalã carerecent a fost modernizatã decãtre Primãria Prigor. Deasemenea trebuie sã subliniemºi aportul organizatorilor locali:Consiliul Local ºi PrimãriaPrigor care s-au implicat în modserios ºi profesionist în organi-zarea acestui evenimet.

Au fost acordate diplomedin partea Consiliului JudeþeanCaraº-Severin ºi CentruluiJudeþean pentru Conservarea ºiPromovarea Culturii TradiþionaleCaraº-Severin tuturor colecti-velor participante. La anul,Festivalul se va derula înlocalitatea Eftimie Murgu, pestedoi ani la ªopotu Nou urmândapoi a se relua circuitul culocalitatea Bozovici.

O notã aparte a acestei

137

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

ediþii a fost datã de frumuseþeaºi varietatea costumelor popularetradiþionale aduse în cadrulmanifestãrii ºi publicul cald ºinumeros prezent la CasaCulturalã. Felicitãm organizatoriiºi le mulþumim pentru ospita-litatea oferitã!

Gheorghe ÞUNEA

Acþiuni în luna august¬ Tabãrã de picturã pe

sticlã, lemn, confecþionare mãºti- 1-7 august, Râul Alb, Reºiþa

¬ Întâlnire cu fiii satului- 2 august 2013, Lescoviþa(Naidãº)

¬ Aniversarea a 55 deani a Cenaclului Virgil Biroude la Anina ºi lansarea revisteiArcadia, nr. 2-3 – 9 august2013, Anina

¬ Festivalul „Ceaunulde aur” - 8 august 2013,Moldova Nouã

¬ Zilele Credinþei ºiculturii la Gârliºte - 15 august2013, Gârliºte

¬ Ansamblul Semenicul– 24-25 august 2013, participareFestivalul Internaþional deFolclor de la Criuleni, Rep.Moldova

¬ Festivalul Rromilor,ed. a IX-a – 17 august 2013,Greoni

¬ Întâlnirea Fanfarelordin judeþ – 19 august 2013,Anina

¬ Serbãrile oraºuluiMoldova Nouã – 15 august2013, Moldova Nouã

Alte acþiuni în septembrie2013:

¬ „Ceaunul pierdut” - 1septembrie 2013, Moldova Nouã– manifestare cultural-gastro-nomicã/concurs de gãtit ciorbãde peºte, urmat de spectacolfolcloric

¬ Festivalul-concursNaþional de Interpretare Vocalã„Mariana Drãghicescu”, ediþiaa XI-a, Timiºoara ºi Bogâltin

¬ Întâlnire cu fiii satului– 8 septembrie 2013, SadovaNouã (Slatina Timiº)

¬ Întâlnire cu fiii sa-tului – 8 septembrie 2013, Bãnia

¬ Întâlnire cu fiii sa-tului – 9-10 septembrie 2013,Buchin

¬ Seminar Internaþional„Dunãrea, alianþã între români”- 21 septembrie 2013, ªcoalaprimarã ªopotu Vechi

Zilele oraºului BãileHerculane

Staþiunea balneo-climatericãBãile Herculane este unadintre cele mai cunoscutestaþiuni din þarã. Aºadar, aicise organizeazã evenimente cucaracter tradiþional, în carese pune accentul pe valorilelocale. Totodatã, potenþialul

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013138

6 septembrie - 8 septembrie2013, în centrul vechi a ls ta þ iuni i , Pr imãr ia Bãi leHerculane ºi Consiliul LocalBãile Herculane organizea-zã ,,Zilele Oraºului BãileHerculane”. Zilele OraºuluiBãile Herculane (sau nedeeasau nigeea la Bãni) în termenipopulari reprezintã manifestareaoraºului. Evenimentul a avutloc în cadrul proiectului „BãileHerculane – emblema turis-ticã a Banatului montan”.

Cu aceastã ocazie înBãile Herculane a fost organizatun complex de activitãþi dupãcum urmeazã: ¬ spectacole defolclor ºi ¬ muzicã uºoarãpentru cei tineri ¬ expoziþii demeºteºuguri tradiþionale etc.

Pe durata desfãºurãrii

turistic pe care zona îl are aîncurajat modernizarea ºidezvoltarea laturii terapeutice.Impres ionant pr in cadrulnatural aparte, oraºul BãileHerculane este o micã perlã aRomâniei celebratã an de anprin festivitãþi care îi pãstreazãrenumele. „Z i l e le Oraºu lu i Bãi leHerculane” a fost ideea regre-tatului primar Popovici Ion, celcare a þinut prima ediþie înanul 2000. De atunci ºi pânãîn prezent, Bãile Herculane aa juns ca anul aces ta sãorganizeze cea de a 13-a ediþie.Ca în fiecare an, în lunaseptembrie, timp de 3 zile,oraºul de pe Valea Cernei esteînvelit în muzicã ºi bunãdispoziþie. Astfel, în perioada

139

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

FESTIVALUL„AFILON LAÞCU ªI

ION MUNTEAN” 2013

24 octombrie 2013 areunit în localitatea Glimbocacoregrafi ºi colective artisticecare au venit pentru a omagiape cei doi coregrafi ai Banatuluiºi nu numai. Manifestarea aînceput la orele 11.00 cu Sim-pozionul „Coregrafia bãnãþeanãîntre tradiþional ºi contemporan”.Înainte de dezbaterile propriu-zise profesorul Gheorghe Grozaa prezentat cartea Sãlaºele dinValea Bistrei, al cãrei autor este.În cadrul Simpozionului au luatcuvântul Petru Crâsnic – prima-rul local i tãþ i i Gl imboca,Gheorghe Þunea, MarianaDãnescu, Traian Barbu ºicoregrafii Nistor Ghimboaºã,Avram Boþa, Dumitru Dragomir,Nicolae Borozan, N.D.Vlãdulescu, Simion Dragalina,Dorin Cucuruz, Semenica Laþcu,Filaret Cristescu, Ion Ghiaur,Luþã Bunei etc.

La finalul simpozionuluis-a propus tipãrirea unui lexi-con al coregrafilor din Banat ºial unui ghid al colectivelorartistice reprezentative alejudeþului Caraº-Severin.

La orele 13.00 parti-cipanþii s-au deplasat la cimitiruldin localitate unde au avut locdepuneri de coroane din parteaCentrului Judeþean pentruConservarea ºi PromovareaCulturii Tradiþionale Caraº-Severin, a ªcolii Populare deArte ºi Meserii „Ion Românu”Reºiþa ºi a Consiliului Local ºiPrimãriei din Glimboca.

Începând cu orele 17.00în sala Casei Culturale alocalitãþii Glimboca a avut locprimul spectacol din cadrulFestivalului, spectacol susþinutde formaþia de dansuri dinlocalitate, formaþia de dansuridin cadrul cercului de dans alCasei de Culturã „George Suru”din Caransebeº ºi Ansamblurile„Semenicul”, „Reºiþeana” ºi„Datina” din Reºiþa.

Spectacolul susþinut deformaþiile enumerate a fostîntregit de solistul vocal PetricãMoise, venit special pentru aomagia cele douã personalitãþi.

Vineri, 25 octombrie2013, începând cu orele 18.00pe scena Casei de Culturã dinOþelu-Roºu a început al doileaspectacol folcloric susþinut deun numãr de 8 ansamblurifolclorice:

evenimentului strada din cen-trul staþiunii a fost închisã,traficul rutier fiind deviat ºiau fost amplasate corturi undeturiºtii ºi localnicii au pututdegusta mâncãruri specificeromâneºti.

Ilie Rãdoi

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013140

Gugulan cu car cumere

Sâmbãtã, 2 noiembrie,la Caransebeº s-a desfãºurat ceade-a III-a ediþie a Festivaluluide folclor „Gugulan cu car cumere”, care, de aceastã datã

- Ansamblul „Armeni-ºana” din Armeniº, Ansam-blurile „Zestrea gugulanã” ºi„Junii Gugulani” din Caransebeº,Ansamblul „Gugulana” ºi „Ie-dera” din Oþelu-Roºu, Ansamblul„Izvoraºul” din Buziaº, Ansam-blul din Ofcea (Serbia) ºiAnsamblul „Bârzava” din Reºiþa.

Manifestarea a fost ono-ratã în cele douã zile de domnulIonesie Ghiorghioni – vicepre-ºedinte al Consiliului JudeþeanCaraº-Severin.

Ca o notã aparte trebuieamintitã contribuþia soliºtilorvocali: Delia Mirabela, MariaGaraº, Titian Puichiþã, RamonaViþa, Lili Badea, Adrian Stanca,Traian Barbu, Camelia Ceocuºi publicul numeros care printr-ogenerozitate specificã Vãii Bis-trei a susþinut evoluþia artisticãa participanþilor.

Festivalul a fost prezen-tat de Dan Liuþ care ºi-a aduso contribuþie ºi de aceastã datãla promovarea graiului bãnãþean.

ªi cu aceastã ocazieorganizatorii au reuºit sãpromoveze întru amintirea celordoi dispãruþi costumul popular,cântecul popular ºi jocul popu-lar bãnãþean oferind publiculuimomente de înaltã spiritualitate.

Pe cei doi omagiaþiDumnezeu sã-i odihneascã iarorganizatorilor: Consiliul Jude-þean Caraº-Severin, CentrulJudeþean pentru Conservareaºi Promovarea Culturii Tradi-

þionale Caraº-Severin, ªcoalaPopularã de Arte ºi Meserii„Ion Românu” Reºiþa, ConsiliileLocale ºi Primãriile Glimbocaºi Oþelu-Roºu, sã le dea sãnãtateastfel încât sã continue ºi înanii urmãtori acest evenimentdevenit tradiþional ºi repre-zentativ pentru Valea Bistrei.

Alte acþiuni – lunaoctombrie 2013:

¬ Întâlnire cu fii isatului – 6-7 octombrie 2013,ªopotu Nou

¬ Întâlnire cu fiii satului– 26 octombrie 2013, Teregova

¬ Întâlnire cu fiii satului– 26-27 octombrie 2013, Feneº(Armeniº)

¬ Zilele Culturii laMoldova Nouã – 25-26octombrie 2013, Moldova Nouã

¬ Ruga Rromilor –14-15 octombrie 2013, Armeniº

¬ În 3-4 octombrie afost programat ºi festivalul-con-curs de muzicã popularã: „AnaMunteanu“, ediþia a IV-a

141

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

s-a bucurat de participareinternaþionalã. La festival s-auînscris preºcolari ºi elevi dinciclurile primar, gimnazial ºiliceal din unitãþile ºcolare dinBanat, Oltenia, Muntenia,Transilvania, Criºana ºi Banatulsârbesc, care au participat ladiferite secþiuni de concurs:recitare de poezie în grai, soliºtivocali, soliºti intrumentiºti ºidansuri populare. Potrivit prof.Maria Bîrzã de la Grãdiniþa PPnr. 4, iniþiatorul ºi coor-donatorul acestui festival avemdatoria moralã de a pãstra ºicultiva în sufletele generaþiilorcare urmeazã, dragostea ºirespectul faþã de tradiþiile ºiobiceiurile româneºti cât ºi faþãde arta popularã specificã zoneinoastre. „Acest festival este ooportunitate prin care copiii ºicadrele didactice pot lua con-tact direct cu valorile culturale,se pot întoarce la izvoare, latot ceea ce este autentic, pentrua se constitui în ceea ce trebuiesã numim cu dragoste ºimândrie „identitate naþionalã”,a mai adãugat Maria Bîrzã.

Manifestarea, organizatãde Grãdiniþa PP nr. 4, PrimãriaCaransebeº, Casa de Culturã„George Suru”, Inspectoratulªcolar, Casa Corpului DidacticCaraº-Severin ºi alþi parteneri,a avut loc în sala de spectacolea Casei de Culturã „GeorgeSuru” din municipiu, ºi în salade festivitãþi a EpiscopieiCaransebeº, începând de la ora11.00. Deschiderea oficialã s-a

O scrisoare cãtreFestivalul „George

Motoia Craiu“

Cu prilejul festivaluluidedicat memoriei interpretuluiGeorge Motoia Craiu, soþiaacestuia a adresat participanþiloro scrisoare pe care o repro-ducem în continuare:Stimaþi invitaþi ºi dragi consãteni,

Este greu sã spun princuvinte, sentimentele ce mãcuprind în acest moment când mãaflu alãturi de dumneavoastrãlângã mormântul celui care mi-afost un minunat soþ ºi un marecântãreþ, George Motoia Craiu.

De aceea am aºezat câtevacuvinte pe hârtie gândind cãemoþia momentului mã va copleºi.

Mi-am unit destinul cu acestminunat cântãreþ îndrãgostindu-mã ºi de minunatele sale cântecedar mai cu seamã de frumuseþealãuntricã a lui. Visam sã avemîmpreunã o viaþã frumoasã ºifericitã mulþi ani.

derulat la Casa de Culturã,începând de la ora 10.00.

Alte acþiuni – noiembrie2013:

¬ Întâlnire cu fiii satului– 11 noiembrie 2013, Ravensca(ªopotu Nou)

¬ Fest ivalul „TataOancea“ la Bocºa

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013142

ÞÃRANI, SCRIITORIªI SCRIITORI ÞÃRANI

- repere ale satuluicãrãºean -

În cadrul proiectului„Educaþie prin culturã cu tineriºi pentru tineri" (coordonatori:Angelica Herac – referentCJCPCT CS ºi prof. AdelaLungu-Schindler – ColegiulNaþ ional „Mircea El iade“Reºiþa), la Biblioteca ColegiuluiNaþional „Mircea Eliade“, a avutloc, în 13 octombrie 2013,manifestarea ÞÃRANI,SCRIITORI ªI SCRIITORIÞÃRANI - repere ale satuluicãrãºean, dupã titlul uneicãrþi semnate de NicolaeIrimia. Elevii clasei a IX-a Ds-au bucurat nu numai deprezenþa autorului, scriitorul ºigazetarul Nicolae Irimia, darºi de un discurs-pledoarie pentrucondeiul þãranilor ºi scriitorilorþãrani susþinut de binecu-

adevãrat „crai al muzicii” alacestui þinut lãsat de Dumnezeua fost un soþ minunat ºi unom adevãrat.

Vã mulþumesc din suflettuturor celor care v-aþi strãduitºi vã veþi strãdui pe mai departeca sã pãstraþi vie ºi nemuritoareamintirea lui George MotoiaCraiu.

Dumnezeu sã-l odihneascã!Ana Motoia

Bucuria noastrã a fostmare atunci când Dumnezeune-a dãruit o minunatã fetiþã.Soþul meu George s-a bucuratenorm împãrtãºindu-ºi bucuriacu toate rudele ºi prietenii sãi.

Din pãcate, de multe orimarile bucurii sunt scurte ºitrecãtoare aici pe pãmânt. Aºaa fost ºi la noi.

Soþul meu s-a îmbolnãvitºi toate eforturile medicilor aufost zadarnice.

Simþind cã Dumnezeu îlcheamã sã cânte în orchestracereascã, într-o zi mi-a spus:„Ana, tu vei fi aceea care seva ocupa de creºterea ºi educa-rea fetiþei noastre Georgeta”.

Presimþirea lui avea sãse împlineascã peste treisãptãmâni: în ziua de 29 iunie,zi în care îi sãrbãtorim peapostolii Petru ºi Pavel, soþulmeu George a plecat la ceruri,la numai 49 de ani.

În ziua înmormântãriisale, Valea Ciclovei avea sãdevinã o vale a plângerii cândlacrimile celor prezenþi atuncis-au unit cu „lacrimile cerului”aºa cum a spus atât de frumosconsãteana mea, Maria Mân-droane.

Se spune cã viaþa mergeînainte. Aºa este.

Destinul vieþii ne-a dusdeparte de þarã ºi de sat pemine ºi pe fetiþa mea Georgeta.

Oriunde aº fi nu voi uitaniciodatã cã cel care a fost un

143

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013

noscutu l cr i t i c l i terar,Gheorghe Jurma.

Statutul condeierilorþãrani a constituit subiectulprincipal al discuþiilor însãau mai fost dezbãtute ºialtele: nevoia de identitatenaþionalã ºi prin prisma atot ce înseamnã tradiþional:obiceiuri, tradiþii, literaturad ia lec ta lã , mani fes tãr iderulate în lumea satului saude cãtre instituþiile care auca domeniu de activitateconservarea ºi promovareaculturii tradiþionale.

La finalul acþiunii,elevilor li s-au dãruit cãrþipoºtale cu poezii purtândsemnãtura autorului. (a.h.)

² În cadrul aceluiaºiproiect „Educaþie prin culturãcu tineri ºi pentru tineri", laBiblioteca Colegiului Naþional„Mircea El iade“ , în 3decembrie a.c., a avut loc ofrumoasã întâlnire cu poeþiiIon Cãliman ºi Ion Ghera.S-a discutat despre poezie,despre fo lc lor, poez iadialectalã, despre tradiþie ºivalori, s-au prezentat cãrþiale acestor autori.

Festivalul ComunitãþilorEtnice din Banat

Ediþia a XIII-a s-a desfãºuratîn acest an la Caransebeº. ParculTeiuº l-a gãzduit în data de 11noiembrie 2013 începând cu ora 15.00iar formaþiile participante ºi-au etalatdansul ºi portul specific fiecãrei etniicu mândrie ºi naturaleþe. Au participat:Corul „ZELENA LISCENA” al UniuniiUcrain ieni lor din România-localitateaCopãcele, Ansamblul„KARAªEVSKA ZORA” al UniuniiCroaþilor din Romania - Caraºova,Ansamblul sârbesc „STENCA” dinlocalitatea Liubcova al ªcolii gim-naziale Berzasca, Ansamblul „Enzian”al Forumului Democrat GermanCaraº-Severin, Ansamblul sârbesc alCãminului Cultural Moldova Veche,Ansamblul „RROMALES” al Casei deCulturã „Ion Stoia Udrea” din Greoni,Ansamblul de dansuri ucrainiene„BARVINOK” din localitatea CornuþelBanat, Ansamblul de cântece ºidansuri rrome „VOINÞA” al Asociaþieiculturale „Voinþa” din Rãcãºdia,Ansamblul „HORA CARAªULUI“ alCasei de Culturã Mihai Eninescudin Oraviþa ºi Ansamblul „ZESTREAGUGULANÔ din Caransebeº.

Din programul de acþiuni pe luna decembrie- Manifestãri complexe dedicate Zilei Naþionale a României

– 1 Decembrie 2013, Reºiþa ºi judeþ- Festivalul Reuniunea de cântãri ºi muzicã „IOSIF

VELCEANU “, ediþia a XXVIII-a - 1 Decembrie 2013- Festivalul de colinde „La ieslea minunatã”, 15 dec.

2013, Bozovici; ediþia a III-a - Manifestãri complexe dedicatesãrbãtorilor de iarnã – 24 decembrie 2013, Reºiþa ºi judeþ

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia

Nedeia 2

- 2- 2- 2- 2-

20132013201320132013144

Corespondenþele se trimit pe adresa revistei, la CentrulJudeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii

Tradiþionale Caraº-Severin, Reºiþa, Str. Fãgãraºului, nr.12A, tel. 0255/226698

e-mail: revistanedeia@yahoo.com

Revista NEDEIA este editatã de CentrulJudeþean pentru Conservarea ºi Promovarea

Culturii TradiþionaleCaraº-Severin

director: Gheorghe ÞuneaColectiv redacþional:

Angelica Herac, redactor-ºefAdela Lungu-Schindler, Nicolae Irimia,

Gheorghe Jurma

Revista apare cu sprijinul Editurii Tim Reºiþa

În preajma sãrbãtorilor de iarnã, s-a încetãþenit tradiþiaorganizãrii de manifestãri artistice (expoziþii de icoane,

concerte de colinde etc.) închinate Naºterii Domnului. Înimaginile de sus: icoane din colecþia Gheorghe Blejan.