„Nimeni pre sine să nu se înşele. De i se pare cuiva între voi că este înţelept în veacul acesta, nebun să se facă, ca să fie înţelept” (I Corinteni 3:18)

Nebunul

M-a chemat nebunu-acela Să urc muntele - Sinnai,

Să-mi arate a sa cale Ce urca pieptiş spre Rai.

Când credeam că am aflat Multe despre tainele sfinte,

Domnul m-a înştiinţat Că de-un sfânt n-am luat aminte.

Erai tu Sinnai, un munte

Dar te-arătai drept grăunte, Lucrând în smerenie

Sfânta Umilenie.

Un copil între copii Tu o viaţă ai trăit,

Iar pe pruncii cei sărmani Cu dor i-ai înveselit.

Pe creştinii moleşiţi

Sau cu suflet amorţit, Din morţi tu i-ai făcut vii

Cu Duh i-ai însufleţit.

Şi fără de răutate, La toţi rănile-ai pansat, Iar Hristos cu a Sa milă Degrabă le-a vindecat.

Ca Ioan cel milostiv, Multe daruri ai făcut, Şi ca Mina cel sfinţit Ai ajutat foarte mult.

Ai fost noul Nicolae Îngrijind de cel lipsit, Iar celui ce nu avea

Grabnic tu l-ai miluit.

Viaţă îngerească În lume-ai trăit, Şi cu biruinţă

Mândria-i zdrobit.

Căci tu paza minţii Bine-ai săvârşit,

Şi lucrând doar binele Nu te-ai semeţit.

Ai fost rug nears

Şi sfânt nor de taină, Nebun lui Hristos

Purtând a Sa haină.

Căci Smerenia este A Domnului haină, Şi cel ce o-mbracă O poartă în taină.

Fuge de mândrie De slavă deşartă,

Ca de Duhul Sfânt Să nu se despartă.

Drag şi Sfânt prieten

Roagă-te Maicii PreaSfinte, Pentru ca şi noi, de acum Să trăim curat – cuminte.

Pilda vieţii tale

Plină de sfântă iubire, Şi noi să o trăim Cu desăvârşire.

Să avem ruşină multă Căci păcatul nemilos,

E pornit să ne răpească Raiul, Cerul, pe Hristos.

Suflet de copil Fără răutate,

Ai fost pentru toţi Mamă, tată, frate.

Citind a ta viaţă

Mult m-am minunat, Căci peste-o comoară Simt că azi am dat.

Ai primit o viaţă-ntreagă Vorbe reci şi chiar ocări, Iar celor ce te-alungau Dădeai binecuvântări.

Încă de copil

Din a ta pruncie, Ai luptat să urci Către veşnicie.

Te-ai suit la Cer

La Sfânta Fecioară, În Împărăţia

Unde nu e seară.

Astăzi am greşit şi eu Te-am dezvăluit,

Căci tu sigur ai fi vrut Să fii tăinuit.

Lucrând în ascuns

În scop binecuvântat, N-ai strigat prin pieţe

Nu te-ai lăudat.

Plata ce-ai dorit A fost numai una,

Să fii lângă Domnul Pentru totdeauna.

Dragoste, milostivire Smerenie şi iubire,

Jertfă, nevoinţă Post şi cu pocăinţă.

Evanghelia, Psaltirea Proloagele, Sinaxarul Asta ai dăruit la toţi

Şi Domnul a înmulţit Harul.

Eşti o candelă nestinsă Ca Pavel cel covertit,

Care fără încetare Pe sine s-a prihănit.

Cei nebuni pentru PreaSfântul

În această vale-a plângerii, Sunt bineplăcuţi în Cer

Vor slavoslovi cu îngerii.

În păruta nebunie Toate le-au socotit gunoaie,

N-au pus preţ pe avuţie Pe case, pământ sau straie.

Căci inima lor

Foarte mult ardea, cu jale, Pelerini în astă viaţă

Mergând doar pe Sfânta Cale.

„Va veni vremea ca oamenii să înnebunească şi când vor vedea pe cineva că nu înnebuneşte se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru

că nu este asemenea lor”. (Patericul - Pentru avva Antonie, 27)