Murray Rothbard - Schimbul Indirect Si Avantajele Utilizarii Banilor

3
Schimbul indirect şi avantajele utilizării banilor 1 Schimbul indirect [] Prin încercare şi eroare, omul a descoperit drumul care îi permite să ajungă la o economie incomparabil mai extinsă: schimbul indirect. În condiţiile schimbului indirect, fiecare îşi vinde produsul nu pe un bun care să îi satisfacă în mod direct o nevoie, ci pe un alt bun care poate fi vândut, la rândul său, contra bunului dorit. La prima vedere, acest lucru dă impresia unei operaţii stângace şi ocolite. Dar el constituie, de fapt, acel instrument minunat care face posibilă dezvoltarea civilizaţiei. Să luăm cazul lui A, fermierul, care doreşte să cumpere pantofii făcuţi de B. Cum B nu are trebuinţă de ouă, A află ce doreşte de fapt B să zicem că unt. A îşi schimbă atunci ouăle pe untul lui C şi îi vinde apoi lui B untul în schimbul pantofilor. El cumpără mai întâi untul nu pentru că i -ar satisface în mod direct vreo nevoie, ci pentru că îi facilitează achiziţionarea pantofilor. La fel Smith, deţinătorul unui plug, îşi va vinde plugul în schimbul unei mărfi (unt, de exemplu) pe care o poate diviza şi vinde mai uşor şi va schimba apoi părţi din cantitatea de unt pe ouă, pâine, haine etc. În ambele cazuri, superioritatea untului - motivul pentru care el beneficiază de o cerere suplimentară, în afară de aceea pentru consum - se explică prin vandabilitatea (marketability) sa mai mare. Dacă un bun este mai vandabil decât altul - adică dacă toţi vor fi încrezători că el poate fi vândut mai uşor - atunci pentru acel bun va exista o cerere mai mare pentru că va fi utilizat ca mijloc de schimb. El va fi instrumentul prin care cineva specializat într-o anumită producţie îşi va schimba bunurile pe cele ale altor producători specializaţi. Dar aşa cum în natură avem o mare varietate de aptitudini şi resurse, tot aşa există şi o gradaţie în vandabilitatea bunurilor. Unele bunuri sunt mai cerute decât altele, unele sunt mai uşor divizibile în unităţi mai mici fără a-şi pierde din valoare, altele se păstrează mai uşor pe perioade lungi de timp, iar altele pot fi transportate fără dificultăţi pe distanţe mari. Toate aceste avantaje fac ca o marfă să fie mai vandabilă. Este limpede că în orice societate bunurile cele mai vandabile vor fi încet-încet selectate ca mijloace de schimb. Pe măsură ce această selecţie a mijloacelor avansează, cererea pentru ele creşte datorită acestei noi utilizări şi în acest fel ele devin şi mai vandabile. Rezultatul e o spirală auto-întreţinută: vandabilitatea mai mare duce la o mai largă utilizare ca mijloc de schimb care, la rândul ei, duce la o vandabilitate mai mare, etc. În cele din urmă, unul sau două bunuri vor fi în mod obişnuit utilizate ca mijloace universale - în aproape toate schimburile - şi acestea sunt numite bani. De-a lungul istoriei, multe bunuri au fost utilizate ca mijloace de schimb: tutunul în Virginia colonială, zahărul în Indiile Occidentale, sarea în Abisinia, vitele în Grecia antică, cuiele în Scoţia, arama în Egiptul antic precum şi grânele, perlele, ceaiul, pieile de animale şi cârligele de undiţă. În decursul timpului, două mărfuri, aurul şi argintul, au ajuns la stadiul de bani prin libera concurenţă de pe piaţă şi au eliminat din acest rol celelalte bunuri. Ambele au o vandabilitate ieşită din comun, sunt intens cerute pentru fabricarea podoabelor şi excelează în 1 Textul prezentat aici este o preluare din cartea What has Government done to our money?a lui Murray N. Rothbard. Traducerea integrală a cărţii poate fi regăsită pe site-ul Institutului Ludwig von Mises din România: http://mises.ro/233/

description

Schimbul indirect si avantajele utilizarii banilor

Transcript of Murray Rothbard - Schimbul Indirect Si Avantajele Utilizarii Banilor

  • Schimbul indirect i avantajele utilizrii banilor1

    Schimbul indirect

    [] Prin ncercare i eroare, omul a descoperit drumul care i permite s ajung la o economie incomparabil mai extins: schimbul indirect. n condiiile schimbului indirect, fiecare i vinde produsul nu pe un bun care s i satisfac n mod direct o nevoie, ci pe un alt bun care poate fi vndut, la rndul su, contra bunului dorit. La prima vedere, acest lucru d impresia unei operaii stngace i ocolite. Dar el constituie, de fapt, acel instrument minunat care face posibil dezvoltarea civilizaiei.

    S lum cazul lui A, fermierul, care dorete s cumpere pantofii fcui de B. Cum B nu are trebuin de ou, A afl ce dorete de fapt B s zicem c unt. A i schimb atunci oule pe untul lui C i i vinde apoi lui B untul n schimbul pantofilor. El cumpr mai nti untul nu pentru c i-ar satisface n mod direct vreo nevoie, ci pentru c i faciliteaz achiziionarea pantofilor. La fel Smith, deintorul unui plug, i va vinde plugul n schimbul unei mrfi (unt, de exemplu) pe care o poate diviza i vinde mai uor i va schimba apoi pri din cantitatea de unt pe ou, pine, haine etc. n ambele cazuri, superioritatea untului - motivul pentru care el beneficiaz de o cerere suplimentar, n afar de aceea pentru consum - se explic prin vandabilitatea (marketability) sa mai mare. Dac un bun este mai vandabil dect altul - adic dac toi vor fi ncreztori c el poate fi vndut mai uor - atunci pentru acel bun va exista o cerere mai mare pentru c va fi utilizat ca mijloc de schimb. El va fi instrumentul prin care cineva specializat ntr-o anumit producie i va schimba bunurile pe cele ale altor productori specializai.

    Dar aa cum n natur avem o mare varietate de aptitudini i resurse, tot aa exist i o gradaie n vandabilitatea bunurilor. Unele bunuri sunt mai cerute dect altele, unele sunt mai uor divizibile n uniti mai mici fr a-i pierde din valoare, altele se pstreaz mai uor pe perioade lungi de timp, iar altele pot fi transportate fr dificulti pe distane mari. Toate aceste avantaje fac ca o marf s fie mai vandabil. Este limpede c n orice societate bunurile cele mai vandabile vor fi ncet-ncet selectate ca mijloace de schimb. Pe msur ce aceast selecie a mijloacelor avanseaz, cererea pentru ele crete datorit acestei noi utilizri i n acest fel ele devin i mai vandabile. Rezultatul e o spiral auto-ntreinut: vandabilitatea mai mare duce la o mai larg utilizare ca mijloc de schimb care, la rndul ei, duce la o vandabilitate mai mare, etc. n cele din

    urm, unul sau dou bunuri vor fi n mod obinuit utilizate ca mijloace universale - n aproape toate schimburile - i acestea sunt numite bani.

    De-a lungul istoriei, multe bunuri au fost utilizate ca mijloace de schimb: tutunul n Virginia

    colonial, zahrul n Indiile Occidentale, sarea n Abisinia, vitele n Grecia antic, cuiele n Scoia, arama n Egiptul antic precum i grnele, perlele, ceaiul, pieile de animale i crligele de undi. n decursul timpului, dou mrfuri, aurul i argintul, au ajuns la stadiul de bani prin libera concuren de pe pia i au eliminat din acest rol celelalte bunuri. Ambele au o vandabilitate ieit din comun, sunt intens cerute pentru fabricarea podoabelor i exceleaz n

    1 Textul prezentat aici este o preluare din cartea What has Government done to our money? a lui Murray N. Rothbard. Traducerea integral a crii poate fi regsit pe site-ul Institutului Ludwig von Mises din Romnia: http://mises.ro/233/

  • privina tuturor celorlalte atribute necesare. n vremurile mai apropiate de noi, argintul, devenind relativ mai abundent dect aurul, a fost utilizat cu precdere n schimburile de valoare mai mic, pe cnd aurul se vdete mai potrivit pentru tranzaciile de valoare mare. n orice caz, ceea ce conteaz e c, indiferent de motiv, piaa liber a socotit aurul i argintul ca fiind cele mai potrivite pentru a juca rolul de bani.

    Acest proces - dezvoltarea cumulativ dintr-o marf a unui mijloc de schimb pe o pia liber - este singura modalitate prin care o moned poate veni la existen. Nu se poate nchipui nici o alt cale de generare a unei monede; o moned nu se poate nate nici prin decizia brusc a unui grup de a o crea dintr-un material nefolositor, nici prin emiterea de ctre guvern a unui decret prin care anumite buci de hrtie s fie numite bani. i aceasta pentru c cererea de moned are ncorporat n ea informaiile despre preurile exprimate n moned din trecutul imediat; spre deosebire de bunurile de consum sau de producie, ce pot fi utilizate direct, o moned are nevoie de preuri preexistente pe care s se ntemeieze o cerere (de moned). Dar singura posibilitate ca acest lucru s se ntmple este s pornim de la un bun util n condiii de barter i apoi s suprapunem cererea pentru acel bun n calitate de mijloc de schimb peste cererea anterioar ca bun direct utilizabil (de exemplu, n cazul aurului, cererea pentru fabricarea de podoabe)

    2. Prin

    urmare orice guvern este neputincios cnd e vorba s creeze moned pentru o economie; aceasta poate fi dezvoltat numai prin procesele dinamice ale unei piee libere.

    Un adevr esenial despre bani se degaj acum cu claritate din discuia noastr: banii sunt o marf. nsuirea acestei lecii simple este una din cele mai importante sarcini pentru lumea de azi. Prea adesea s-a vorbit despre bani ca despre ceva care ar fi mai mult sau mai puin dect o marf. Banii nu sunt o unitate de calcul abstract, separabil de un bun concret; ei nu sunt un simplu simbol fr nici o valoare, bun doar pentru schimburi; nu sunt nici o crean asupra societii i nici o garanie pentru un nivel stabil al preurilor. Ei sunt pur i simplu o marf. Banii difer de alte mrfuri prin aceea c sunt cerui, n principal, n calitate de mijloc de schimb. ns, cu acest unic amendament, ei sunt o marf - i, ca toate mrfurile, au un stoc existent, se confrunt cu cereri din partea oamenilor de a-i cumpra i a-i deine etc. Ca la orice marf, preul lor - exprimat n celelalte bunuri - este determinat prin interaciunea ofertei totale de bani (sau a stocului) cu cererea total a oamenilor de a-i cumpra i a-i deine. (Oamenii cumpr bani vnznd bunuri i servicii n schimbul lor, tot aa cum vnd bani atunci cnd cumpr bunuri i servicii.)

    Avantajele conferite de utilizarea banilor

    Apariia banilor a fost o mare binefacere pentru rasa uman. Fr bani fr un mijloc universal de schimb - nu ar fi fost posibil o specializare real, nici un progres al economiei dincolo de nivelul primitiv, de supravieuire. O dat cu apariia banilor, toate problemele legate de indivizibilitate i de coincidena nevoilor, ce afectau societatea ce tranzaciona n barter, dispar. Acum Jones poate angaja muncitori pe care i pltete cu bani. Smith i poate vinde plugul la schimb cu uniti de bani. Moneda-marf este divizibil n pri mici i general acceptat n schimburi. n acest fel, toate bunurile i serviciile se vnd pe bani iar banii, la rndul lor, sunt folosii pentru a cumpra alte bunuri i servicii pe care oamenii le doresc. Datorit

    2 Despre originea monedei, cf. Carl Menger, Principles of Economics (Glencoe, Ill.: Free Press, 1950), p. 257-271;

    Ludwig von Mises, Theory of Money and Credit, 3rd ed. (New Haven: Yale University Press, 1951), p. 97-123.

  • banilor, o complicat structur a produciei se poate dezvolta, n care resursele naturale, munca i bunurile de capital coopereaz la avansarea produciei n fiecare stadiu i i primesc plile n bani.

    Statornicirea monedei aduce cu sine i un alt avantaj nsemnat. Cum toate schimburile sunt fcute n bani, toate raporturile de schimb sunt exprimate n bani i astfel oamenii pot acum s compare valoarea de pia a fiecrui bun cu aceea a oricrui alt bun. Dac un televizor se schimb pe trei uncii de aur iar un automobil pe aizeci de uncii de aur, atunci oricine vede c un automobil valoreaz pe pia douzeci de televizoare. Aceste raporturi de schimb se numesc preuri iar moneda-marf servete ca numitor comun pentru toate preurile. Numai i numai prin formarea liber a preurilor n moned pe pia devine posibil dezvoltarea unei economii civilizate pentru c numai aceste preuri permit oamenilor de afaceri s calculeze economic. ntreprinztorii pot acum s aprecieze ct de bine satisfac cererile consumatorilor fcnd o comparaie ntre preurile de vnzare ale produselor lor i preurile pe care trebuie s le plteasc pentru factorii de producie (costurile lor). Cum toate aceste preuri sunt exprimate n moned, ntreprinztorul poate constata dac obine profituri sau sufer pierderi. Acest gen de calcule i orienteaz pe ntreprinztori, muncitori, proprietari de pmnt n cutarea lor continu de venituri bneti pe pia. Numai n temeiul unor asemenea calcule pot fi alocate resursele ctre utilizrile cele mai productive pentru producerea acelor bunuri care satisfac cel mai bine cererea consumatorilor.

    n multe manuale se afirm c banii au mai multe funcii: de mijloc de schimb, de unitate de calcul sau de msur a valorii, de rezerv a valorii, etc. Totui, ar trebui s fie clar c toate aceste funcii sunt simple corolare ale funciei principale: aceea de mijloc de schimb. Deoarece aurul este un mijloc de schimb universal, el este cel mai vandabil, poate fi tezaurizat pentru a

    servi ca mijloc de schimb att n viitor ct i n prezent i toate preurile sunt exprimate n aur3. Datorit faptului c aurul e o marf care joac rolul de intermediar pentru toate schimburile poate el s serveasc drept unitate de calcul pentru preurile prezente i pentru cele viitoare, anticipate. Este important s ne dm seama c banii nu pot fi o unitate de msur abstract sau o crean dect n msura n care servesc ca mijloc de schimb.

    3 Banii nu msoar preurile sau valoarea; ei constituie numitorul comun pentru exprimarea lor. ntr-un cuvnt, preurile sunt exprimate n bani; ele nu se msoar n bani.