Moise Maimonide(s) în a sa „Călăuza celor rătăciți”.

Capitolul 1.

Comentariu asupra versetului 26 din capitolul 1 din Geneza. sauCe înseamnă cuvintele: Să facem om după chipul și asemănarea noastră.

Unii au fost de părere că ebraicul Zelem , trebuie înțeles ca forma și figura, iar această explicație a făcut oamenii să creadă în corporalitatea [ ființei divine]: pentru că ei au înțeles cuvintele "Să facem om după chipul (zelem) nostru" (Gen.i.26), că îl arată pe Dumnezeu având forma unei ființe umane, adică, El a avut chip și formă, și că, în consecință, a fost corporeal/ trupesc.

Au aderat cu fidelitate la acest punct de vedere, și au crezut că, dacă vor renunța, ei ar respinge adevărul Bibliei: și în continuare, dacă ei nu îl percep pe Dumnezeu ca având un trup care posedă față și membre, asemănător cu ale lor în aparență, ei ar trebui să nege chiar și existența lui Dumnezeu. Diferența de bază pe care au recunoscut-o, a fost că El întrece în măreție și splendoare și că substanța Sa nu era din carne și sânge.

Așadar atât de departe a mers înțelegerea lor despre măreția și slava lui Dumnezeu. Incorporalitatea ființei divine, și unitatea Sa, în adevăratul sens al cuvântului,( pentru că nu există nici o unitate adevărată fără incorporalitate) va fi pe deplin dovedită în cursul prezentului tratat. (Partea II., Cap. I.)

În acest capitol, intenția noastră este exclusiv de a explica înțelesul cuvintelor Zelem (chip/imagine) și demut (asemănare). Unii susțin că echivalentul ebraic pentru cuvântul "formă" în înțelegerea de toate zilele, adică, figura și forma unui lucru, este “toar”. Astfel, vom găsi " Și Iosif era frumos în toar ("statură/formă"), și frumos la aspect/chip "(Geneza XXXIX 6.) 1 Sam 28:14: El i-a zis: „Cum e la chip (toar)?...” Judecători 8:18 „Erau ca tine, fiecare avea înfăţişarea (toar) unui fiu de împărat.”

Este de asemenea utilizat pentru forma făcută de munca unui om, "13 Lemnarul întinde sfoara, face o trăsătură cu creionul, făţuieşte (toar) lemnul cu o rindea şi-i însemnează mărimea (toar) cu compasul; (Isaia 44 cu 13). Acest termen nu este deloc aplicabil pentru Dumnezeu. Termenul zelem, pe de altă parte, semnifică forma specifică, adică, aceea care constituie esența unui lucru, prin care lucrul este ceea ce este; realitatea unui lucru, în măsura în care aceasta este acea ființă unicată. La om, "forma" este acel element constitutive care îi dă percepția umană, și datorită acestei percepții intelectuale, termenul Zelem este folosit în exemple precum: Dumnezeu a făcut pe om după chipul (zelem) Său, l-a făcut după chipul (zelem) lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. " (Geneza 1: 27.). Prin urmare, pe bună dreptate s-a spus: "Tu disprețuiești sufletul ( Zelem) lor" (PS LXIII 20..): iar disprețul se poate referi numai la forma specifică a sufletului de om, nu proprietățile și forma corpului său.

Eu de asemenea sunt de părere că motivul pentru care acest termen este folosit pentru "idoli" poate fi găsit în împrejurarea în care aceștia sunt venerați pe baza ideii oamenilor, nu pe baza chipului și formei.

Din același motiv, termenul este folosit în expresia " 5 Faceţi nişte chipuri după umflăturile voastre (1Sam. VI. 5), aici obiectul principal a fost înlăturarea rănii cauzate de bubele rele la șezut, nu o schimbare de formă a lor. Așa cum de asemenea trebuie admis că termenul Zelem este angajat în aceste două cazuri, și anume. "chipul bubelor rele la șezut" și "idolii" cu chipul lor, termenul Zelem

este fie un omonim sau un termen hibrid, și denotă atât formă specifică și forma exterioară și proprietățile similar referitoare la dimensiunile și forma corpurilor materiale; si in expresia "Să facem om după chipul (Zelem) nostru" (Geneza. 26), termenul semnifică "forma specifică" a omului, adică, percepția intelectuală, și nu se referă la "figura" lui sau "forma/chipul". Astfel, noi am arătat diferența dintre Zelem și toar, și am explicat sensul cuvântului Zelem.

Demut este derivat din verbul damah, "el este ca/precum." Acest termen de asemenea, se referă la un acord în ceea ce privește o anumită relație abstractă: "Sunt ca un pelicanul din pustie" (. Ps CII 7.):

autorul nu se compară cu pelicanul în ce privește aripile și penele, ci în ce privește tristețea. " niciun copac din grădina lui Dumnezeu nu era ca el în frumuseţe. "(Ezechiel 31: 8.): Comparația se referă la ideea de frumusețe. "otrava lor este ca otrava unui șarpe "(. Ps LVIII 5.):" El se aseamănă cu un leu "(Ps xvii 12..): asemănarea indicată în aceste pasaje nu se referă la chip și/sau asemănare, ci la o oarecare idee abstractă. În același mod este folosit "asemănarea tronului" (Ezechiel 1:26..); comparația este făcută cu privire la măreție și slavă, nu, așa cum cred mulți, în ceea ce privește forma sa pătrată, lățimea sau lungimea picioarelor sale.

Așa cum distincția omului constă într-o proprietate pe care nici o altă creatură pe pământ nu o posedă, adică, percepția intelectuală, în care el nu angajează simțurile sale, nici nu își mișcă mâna sau piciorul, pentru a percepe. Această percepție a fost comparată (deși numai în aparență și nu în mod absolut), cu percepția divină, care nu necesită nici un organ dintr-un corp. În acest sens, adică, în ce privește intelectul Divin cu care omul a fost înzestrat, se spune că a fost făcut după chipul/forma și asemănare a Celui Atotputernic, dar noțiunea este departe de a arăta că Ființa Supremă este trupească, sau avand o formă materială.