Moromeţii

de Marin Preda

   Marin Preda a fost un scriitor, nuvelist, romancier şi membru al Academiei Române.

Romanul „Moromeţii” ia naştere în urma unui îndelung proces de elaborare. Volumul întâi cunoaşte o primă elaborare în 1949, apoi este reluat în anul 1955, când va vedea şi lumina tiparului. Acesta prezintă destrămarea simbolică pentru gospodăria ţărănească tradiţională, a unei familii de ţărani dintr-un sat din Câmpia Dunării, Siliştea-Gumeşti.

Romanul este opera epică în proză, de mare întindere, cu o acţiune desfăşurată pe mai multe planuri şi la care participă un număr mare de personaje.

Cea mai importantă temă a prozei lui Marin Preda este dispariţia ţărănimii tradiţionale. Dar, alături de această problemă, autorul tratează şi tema istoriei, a timpului „care nu mai avea răbdare”, care trece fără a ţine cont de dorinţa oamenilor şi care aduce cu el schimbări radicale şi neaşteptate.

Titlul operei aşează tema familiei în centrul romanului, însă evoluţia şi criza familiei sunt simbolice pentru transformările din satul românesc.

Perspectiva naratorului obiectiv se completează prin aceea a reflectorilor: în primul volum rolul de personaj reflector îi aparţine lui Ilie Moromete. De asemenea există şi personaje-informatoari, cum ar fi de exemplu Parizianu care le povesteşte celorlalţi săteni de vizita lui Moromete la băieţi, la Bucureşti.

Simetria compoziţională este dată de cele două referiri la tema timpului în primul şi în ultimul paragraf al volumului. La început, aparent îngăduitor „timpul era foarte răbdător cu oamenii; viaţa se scurgea fără conflicte mari”, pentru ca enunţul din finalul volumului „timpul nu mai avea răbdare”, să modifice imaginea timpului, care devine necruţător şi intolerant.

În volumul „Moromeţii” există câteva scene de mare profunzine. Prima din ele este cea a descrierii cinei, care se realizează foarte lent, dar în detaliu. Astfel Ilie Moromete pare a domina o familie formată din copii proveniţi din două căsătorii, învrăjbiţi din cauza averii. Aşezarea în jurul mesei sugerează evoluţia ulterioară a conflictului şi iminenta destrămare a familiei.

O altă scenă semnificativă cu valoare simbolică este aceea a tăierii salcâmului. Tăierea salcâmului Duminica în zori prefigurează destrămarea familiei şi prăbuşirea satului tradiţional. Odată distrus arborele sacru, axis mundi, lumea Moromeţilor îşi pierde sacralitatea, haosul se instalează treptat.

Personajul principal din roman, dar şi totodată cel mai important al literaturii lui Marin Preda, Ilie Moromete, îl are ca model pe Tudor Călăraşu, tatăl scriitorului, după cum mărturiseşte acesta „… Moromete care a existat în realitate, a fost tatăl meu”.

În concluzie, având în vedere cele discutate mai sus, putem afirma că opera „Moromeţii” de Marin Preda, întruneşte toate notele definitorii unui roman. În care putem observa că în paralel cu procesul de destrămare al familiei este prezentată destrămarea satului tradiţional.