Alexandru Macedonski comentariu

7/28/2019 Alexandru Macedonski comentariu

1/32

Alexandru Macedonski 2012

- 1 -

1.Noaptea de decembrie

Pustie i alb e camera moart...i focul sub vatr se stinge scrumit...Poetul, alturi, trsnit st de soart,Cu nici o scnteie n ochiu-adormit...Iar geniu-i mare e-aproape un mit...i nici o scnteie n ochiu-adormit.

Pustie i alb e-ntinsa cmpie...Sub viscolu-albastru ea geme cumplit...

Slbatic fiar, rstritea-l sfie,i luna-l privete cu ochi-oelit...E-n negura nopii un alb monolit...

i luna-l privete cu ochi oelit.

Nmeii de umbr n juru-i s-adun...Fptura de hum de mult a pierit

Dar fruntea, tot mndr, rmne n lunChiar alba odaie n noapte-a murit...

Fptura de hum de mult a pierit.

E moart odaia, i mort e poetul...n zare, lupi groaznici s-aud, rguit,Cum latr, cum url, cum urc, cu-ncetul,

Un tremol sinistru de vnt-nbuit...Iar crivul ip... dar el, ce-a greit?

Un haos, urgia se face cu-ncetul.

Urgia e mare i-n gndu-i -afar,i luna e rece n el, i pe cer...

i bezna lungete o stranic ghear,i lumile umbrei chiar fruntea i-o cer...

i luna e rece n el, i pe cer.Dar scrumul sub vatr, deodat, clipete...

Pe ziduri, alearg albastre nluci...O flacr vie pe co izbucnete,

Se urc, palpit, trosnete, vorbete...Arhanghel de aur, cu tine ce-aduci?"

i flacra spune: Aduc inspirarea...Ascult, i cnt, i tnr refii...n slava-nvierii neac oftarea...

Avut i puternic emir, voi s fii."


2/32


- 2 -

i flacra spune: Aduc inspirareai-n alba odaie alearg vibrarea.

Rstritea zpezii de-afar, dispare...Deasupr-i e aur, i aur e-n zare,

i iat-l emirul oraului rar...Palatele sale sunt albe fantasme,

S-ascund printre frunze cu poame din basme,Privindu-se-n luciul prului clar.

Bagdadul! Bagdadul! i el e emirul...Prin aer, petale de roze plutesc...

Mtasea-nflorit mrit cu firul

Nuane, ce-n umbr, ncet, vetejesc... Havuzele cnt... voci limpezi optesc...Bagdadul! Bagdadul! i el e emirul.

i el e emirul, i are-n tezaur,Movile nalte de-argint i de aur,

i jaruri de pietre cu flcri de sori;Hangiare-n tot locul, oeluri cumplite

n grajduri, cai repezi cu foc n copite,i-ochi mprejuru-i ori spuz, ori flori.

Bagdadul! cer galben i roz ce palpit,Rai de-aripi de vise, i rai de grdini,Argint de izvoare, i zare-aurit

Bagdadul, poiana de roze i criniDjamii minarete i cer ce palpit.

i el e emirul, i toate le are...E tnr, e farmec, e trsnet, e zeu,

Dar zilnic se simte furat de-o visare...Spre Meka se duce cu gndul mereu,i-n faa dorinei ce este dispare

Iar el e emirul, i toate le are.Spre Meka-l rpete credina voina,

Cetatea preasfnt l cheam n ea,i cere simirea, i cere fiina,

i vrea frumuseea tot sufletu-i vreaDin tlpi pn-n cretet i cere fiina.

Dar Meka e-n zarea de flacri departeDe ea o pustie imens-l desparte,

i prad pustiei ci oameni nu cad?

Pustia e-o mare aprins de soare,


3/32


- 3 -

Nici cntec de paseri, nici pomi, nici izvoarei dulce e viaa n rozul Bagdad.

i dulce e viaa n sli de-alabastru,Sub boli lucitoare de-argint i de-azur,

n vie lumin tronnd ca un astru,Cu albele forme de silfi mprejur,

n ochi cu lumina din lotusu-albastru.

Dar iati ziua cnd robii i-armeaz...Cmile gtete, i negri-armsari,

Convoiul se-nir n zori scnteiaz,Pornete cu zgomot, mulimea-l urmeaz,

Spre pori npustit cu mici i cu mari.

i el ce e-n frunte pe-o alb cmil,Jar viu de lumin sub rou-oranisc,S-oprete, o clip, pe verdele pisc,

Privindu-i oraul n roza idil...

S-oprete, o clip, pe verdele pisc...Din ochiul su mare o lacrim pic,

Pe cnd, de sub dealuri, al soarelui discn gloria-i de-aur ncet se ridic...

i lacrima, clar, lucete, i pic...Din apa fntnii pe care o tie

n urm, mai cere, o dat, s bea...Curmalii-o-nfoar c-o umbr-albstrie...

Aceeai e apa spre care veneaCopil, s-i alinte blondeea n ea

i-ntreag, fntna, e tot cum o tie.

E tot cum o tie, dar, searbd la fa,Sub magica-i umbr, un om se rsfa...

Mai slut e ca iadul, zdrenos, i pocit,Hoit jalnic de bube, de drum prfuit,Viclean la privire, i searbd la fa.

De nume-l ntreab emirul, deodat,-acesta-i rspunde cu vocea ciudat La Meka, plecat-am a merge i eu.

La Meka? La Meka?... i vocea ciudat La Meka! La Meka! rsun mereu.

i pleac drumeul pe-un drum ce cotete...

Pocit, chiop i searbd, abia se trete...


4/32


- 4 -

i drumu-ocolete mai mult, tot mai mult,Dar mica potec sub pomi erpuiete,

O tnr umbr de soare-l ferete,Auzu-i se umple de-un vesel tumult,i drumu-ocolete mai mult tot mai mult.

Iar el, el emirul, de-asemenea pleacPustia l-ateapt n largu-i s-o treac...

Prin prafu-i se-nir cmile i cai,Se mistuie-n soare Bagdadul, i piere,Mai ters dect rozul de flori efemere,

Mai stins dect visul pierdutului rai.

n largu-i pustia, s treac-l ateaptE dreapt tot dreapt dar zilele curg,i foc e n aer, n zori, i-n amurgi el nainteaz, dar zilele curg.

Nici urm de ierburi, nici pomi, nici izvoare...i el nainteaz sub flcri de soare...n ochi o nluc de snge n gt

Un chin fr margini de sete-arztoare...Nisip, i deasupra, cer rou -atti toi nainteaz sub flcri de soare.

i tot fr margini pustia se-ntinde,i tot nu s-arat oraul preasfnt

Nimic n-o sfrete n zori cnd s-aprinde,i n-o-nvioreaz suflare de vnt

Lucete, vibreaz, i-ntruna se-ntinde.

Abia, ici i colo, gsesc, cteodat,Verdeaa de oaz cu dor ateptat...Sgeat, alearg cal alb i cal murg,

Cmilele-alearg sgeati ele,

La cntecul apei se fac uurele...Izvor sau citern n clip le scurgDar chinul rencepe, i zilele curg.

i tot nu s-arat nluca sublim...i apa, n foale, descrete mereu...

Cnd calul, cnd omul, s-abate victim,Iar mersul se face din greu i mai greu...Cu trei i cu patru, mor toi plini de zile,Dragi tineri, cai ageri, i mndre cmile.

i tot nu s-arat cetatea de vise...


5/32


- 5 -

Merindele, zilnic, n triti se sfresc...Prdalnice zboruri de paseri, sosesc...

S-arunc pe leuri cu ciocuri deschise,Cmile, cai, oameni, cad, pier, se rresc...Doar negrele paseri mereu se-nmulesc

i tot nu s-arat cetatea din vise.

Cetatea din vise departe e nc,i vine i ziua cumplit cnd el,

Rmas din toi singur, sub cer de oel,Pe minte i simte o noapte adnc...

Cnd setea, cnd foamea, grozave la fel,Pe piept, ori pe pntec, i pun cte-o stnc,

Prin aeru-n flcri, sub cerul de-oel.

Pierdui sunt toi robii, cu cai, cu cmile...Sub aeru-n flcri, zac roii movile...

Nainte n lturi napoi pestetot,Oribil palpit aceeai culoare...

E-aprins chiar pmntul hrnit cu dogoare,Iar ochii se uit zadarnic, ct pot

Tot rou de snge zresc pestetotSub aeru-n flcri al lungilor zile.

i foamea se face mai mare mai mare,i, zilnic, tot cerul s-aprinde mai tare...Bat tmplele... ochii sunt demoni cumplii...

Cutremur e setea, -a foamei simireE arpe, ducndu-i a ei zvrcolire

n pntec, n snge, n nervii-ndrjii...Bat tmplele... ochii sunt demoni cumplii.

Abia mai pete cmila ce-l poart...Sperana, chiar dnsa, e-n sufletu-i moart...

Dar iat... prere s fie, sau, ea?...

n zarea de flcri, n zarea de snge,Lucete... Emirul puterea i-o strnge...Chiar porile albe le poate vedea...

E Meka! E Meka! -alearg spre ea.

Spre albele ziduri, alearg alearg,i albele ziduri, lucesc strlucesc,Dar Meka ncepe i dnsa s meargCu pasuri ce-n fundul de zri o rpesc,i albele ziduri, lucesc, strlucesc!

Ca gndul alearg spre alba nluc,


6/32


- 6 -

Spre poamele de-aur din visu-i ceresc...Cmila, ct poate, grbete s-l duc...

Dar visu-i, nu este un vis omenesci poamele de-aur lucesc strlucescIar alba cetate rmne nluc.

Rmne nluc, dar tot o zreteCu pori de topaze, cu turnuri de-argint,

i tot ctre ele s-ajung zorete,Cu toate ctie prea bine c-l mint

i pori de topaze, i turnuri de-argint.

Rmne nluc n zarea pustiei

Regina trufa, regina magiei,Frumoasa lui Meka tot visul intit,i vede pe-o iasm c-i trece sub poart...

Pe cnd oviete cmila ce-l poart...i-n Meka strbate drumeul pocit,

Plecat chiop i searbd pe drumul cotitPe cnd oviete cmila ce-l poart...

i moare emirul sub jarul pustieii focu-n odaie se stinge i el,

Iar lupii tot url pe-ntinsul cmpiei,i frigul se face un brici de oel...Dar luna cea rece, -acea dumnieDe lupi care url, -acea srcie

Ce-alunec zilnic spre ultima treapt,Sunt toate pustia din calea cea dreapt,

-acea izolare, -acea dezolare,Sunt Meka cereasc, sunt Meka cea mare...

Murit-a emirul sub jarul pustiei.

2.Comentariu Noapte de decemvrie:

Alexandru Macedonski (1854-1920) a fost poet si prozator, dar si

teoretician al curentului simbolist, prin articolele publicate in

revista Literatorul" (pe care a condus-o mai bine de un sfert de secol); in

paginile acesteia si-au publicat creatiile poetii afiliati noului curent literar,


7/32


- 7 -

lirica romaneasca fiind astfel integrata celei europene.

Scriitor de tranzitie. in opera caruia se imbina elementele romantice cuacelea simboliste. Macedonski a fost intaiul reprezentant de seama al

lirismului citadin.

Volumele..sale..de..versuri:Prima.verba"(1872),Poezii"(1882),

Flori sacre"(1912),Poema rondelurilor"(1927) se caracterizeaza

printr-o permanenta oscilatie intre elevatie si damnare, intre ideal si real,

constituie un amestec intre amaraciunea neagra si iubirea frenetica a vietii.

Ciclul Noptilor" macedonskiene (cu punctul de pornire in poemelesimilar intitulate ale poetului francez Alfred de Musset), oscileaza intre

imaginile grotesti din Noaptea de noiembrie"si frenezia contopirii cu natura

din Noaptea de mai".

Tema poemului Noaptea de decemvrie"o constituie conditia

nefericita a poetului (geniului), intr-o lume plina de adversitati:

poezia simbolizeaza drama gemului, intr-o evocare de mari incandescente,

reprezentativa pentru intreaga conceptie a poetului si, poate, si mai mult,pentru drama propriei sale existente, fascinata de vis, himera si ideal,

irealizabil ca orice absolut"(Adrian Marino).

Geneza poemului:

Aparuta in 1912 si inclusa in volumul Flori

sacre", Noaptea de decemvrie"are la baza un poem in proza intitu-

lat Meka si Meka"si publicat in ziarul Romanul", in 1890. Ideea centrala a

acestuia era statornicia credintei intr-un ideal, aceasta desprinzandu-sedintr-o istorioara orientala:

Lui Ali-ben-Mohamet-ben-Hassan ii moare tatal. in ultimele lui clipe,

acesta isi sfatuieste fiul ca niciodata in viata sa nu se abata de la drumul cel

drept.


8/32


- 8 -

Devenind emir al Bagdadului, Aii are tot ceea ce isi doreste (bogatie,

tinerete, glorie), dar este mereu chemat de fascinatia Mekai - cetatea sfantaa musulmanilor.

Atras irezistibil de acest ideal, Aii porneste spre Meka, insotit de un

numeros convoi si pregatit sa traverseze desertul, mergand pe drumul cel

drept.

Odata cu tanarul emir, purcede spre aceeasi tinta si Pocitan-ben-

Pehlivan (un drumet pocit) decis sa ajunga la Meka pe cai ocolite.

Pe masura ce timpul trece, traversarea pustiului se vadeste a fi tot mai greapentru tanarul emir: oamenii si animalele mor, iar intinsul desert se umple

de lesuri.

Ramas singur, sub cerul de foc, Aii are, pentru o clipa, iluzia ca vede

alba cetate; cu ultimele puteri alearga spre ea, dar totul se vadeste a fi

un.miraj al desertului.

Inainte de a muri, Aii mai are insa si o alta viziune: pe cea a lui

Pocitan care intra biruitor pe poarta Mekai.Aceasta naratiune va deveni partea a Ii-a a poemului Noaptea de

decemvrie".

Structura, continut:

Poemul intitulat Noaptea de decemvrie"este alcatuit din 237 de

versuri dispuse in doua parti si un episod de legatura, dupa cum urmeaza:

Partea I(versurile 1-28) justifica titlul poemului si prezinta geniul in ipostazasa umana (de poet).

Decorul descris este cel al camerei poetului, spatiu in care, intr-o

noapte geroasa de iarna, acesta viseaza la gura sobei.

Golita de obiecte (Pustie si alba e camera moarta..."), odaia devine cadrul

propice inspiratiei si transpunerii in ideal; focul (care se transforma in

scrum) sugereaza damnarea poetului trasnit" de soarta"asemenea

ingerului cazut in lumea profana.


9/32


- 9 -

Imaginea simbolica a acestei lumi se incheaga incepand cu strofa a Ii-a,

cand imensa campiepustie si alba"fuzioneaza cu alba odaie, antrenand

frigul cosmic. Acest cadru exterior dusmanos (cu viscol albastru si lupi care

urla) simbolizeaza lumea contemporana in interiorul careia orgoliosul

Macedonski s-a simtit mereu nedreptatit:

Pustie si alba e camera moarta... Si focul sub vatra se stinge scrumit...Poetul, alaturi, trasnit sta de soarta, Cu nici o schinteie in ochiu-adormit...

Iar geniu-i mare e-aproape un mit...Si nici o schinteie in ochiu-adormit.

Pustie si alba e-ntinsa campie... Sub viscolu-albastru ea geme cumplit...Salbatica fiara -rastristea-l sfasie -Si luna-l priveste cu ochi otelit... E-n

negura noptii un alb monolit...Si luna-l priveste cu ochi otelit"

In cele doua strofe, epitetele ornante (..Pustie si alba e camera

moarta," Pustie si alba e-ntinsa campie", viscolu-albastru") personificarile(camera a murit, campia geme, luna are ochi otelit") creaza impresia unui

spatiu sublunar incremenit in noapte si in moarte.

Si in strofele urmatoare, metafora lumii ostile se contureaza puternic;

la aceasta contribuie mai multe mijloace artistice: epitetul

ornant (lupi groaznici"), gradatia ascendenta (cum latra, cum urla, cum

urca...") imaginile auditive terifiante (Un tremol sinistru", Iar crivatul

tipa"), pana la uniformizarea tabloului in versul: Un haos urgia se face cu-ncetul".

Simtindu-se nefericit (si chiar damnat) in aceasta lume, poetul tinde

spre o alta, ideala, care ar putea reprezenta Absolutul.

Solutia o constituie o propensie in inalt, prin ignorarea materiei

opace (Faptura de huma de mult a pierit") si a realitatii (Chiar alba odaie


10/32


- 10 -

in noapte-a murit"); doar fruntea poetului tot mandra ramane in

luna", facilitand transformarea lui intr-o proiectie ideala.Cele doua parti mari ale poemului Noaptea de decemvrie"ilustreaza

oscilatia dintre real si ideal (pe care o intalnim in intreaga opera a lui

Macedonski).

Episodul de legatura(versurile 29-39) prezinta momentul in care

flacara din soba izbucneste navalnic, transformandu-1 pe poet in ipostaza sa

ideala: cea a emirului din Bagdad.

Partea a doua a poemului(versurile 40-237) evoca, intr-o mareincandescenta de imagini si culori, fascinanta aventura a emirului din

Bagdad.

Acesta reprezinta geniul, fiinta singulara si indragostita de o idee, ucis

fiind, in final, chiar de propria sa aspiratie, asa cum sta scris in destinul

cautatorilor de ideal.

Traind intr-un spatiu oriental feeric (Bagdadul! Cer galben si roz ce

palpita / Rai de-aripi, de vise, si rai de gradini") si inconjurat de bogatiiuriase, tanarul emir este stapanit de dorinta de a vedea Meka - cetatea

sfanta a musulmanilor. Si cum chemarea idealului este mai puternica decat

propria-i fiinta, el se pregateste de plecare, urmand sa strabata desertul pe

drumul cel drept (conform preceptelor testamentare ale tatalui sau).

La iesirea din Bagdad, langa fantana copilariei, emirul gaseste un drumet

slut si pocit, care-i marturiseste ca pleaca tot la Meka; drumul celui din urma

mergand insa pe cai ocolite, cei doi se despart.Calatoria prin pustiul incins releva greutati nebanuite, demonstrand ca

emirul/geniul este un ales, o fiinta neobisnuita care infrunta dogoarea, setea

si moartea, pentru a ajunge la idealul sau:

Nici urma de ierburi, nici pomi, nici izvoare...Si el nainteaza sub flacari de soare...

in ochi o naluca de sange - in gat


11/32


- 11 -

Un chin fara margini de sete-arzatoare...Nisip, si deasupra, cer rosu - s-atat -"

Rand pe rand, caii, oamenii si camilele mor, lasandu-1 pe Aii singur sub

cerul de foc. O singura data, el are iluzia Mekai si alearga spre ea, dar totul

se pierde in departari, in mirajul apei mortilor".

Sfarsitul emirului este simbolic: el moare sub jarul pustiei", in timp ce

drumetul pocit intra pe poarta cetatii.

Ipostaza ideala a geniului macedonskian intruneste trasaturile

indragostitului de absolut: acesta este un om superior, mereu statornic in

aspiratia sa singulara, cu atat mai frumoasa, cu cat este mai greu de atins.

Este mai putin important ca drumetul cel pocit intra pe poarta Mekai,

intrucat drumul sau labirintic nu-i releva nici o calitate, mentinandu-1 in

uraciunea lui marunta.

In final, cel care va ajunge la Meka cereasca", la Meka cea mare", va

fi tot geniul. Noaptea de decemvrie"este, in esenta, un poem

romantic. Astfel, motivul literar al nefericirii poetului, destinul geniului,

personajul damnat, cadrul nocturn, metamorfoza, antitezele etc. incadreaza

opera pe care o discutam in curentul romantic.

n acelasi timp, repetarea unor versuri sau fragmente de vers si

alternarea refrenelor ca si structura muzicala a unor versuri sunt trasaturi

ale simbolismului.

Tot aici, imaginea pietrelor pretioase si revarsarea de metale rare

constituie o trasatura aparnasianismului: Si el e emirul, si are-n tezaur,

Movile inalte de-argint si de aur,

Si jaruri de pietre cu flacari de sori".

In concluzie: poemul Noaptea de decemvrie"de Al. Macedonski, este

o lucrare romantica, in care apar si elemente simboliste si chiar parnasiene.

Pin valoarea si profunzimea sa, poemul mentionat a fost comparat


12/32


- 12 -

cu Luceafarul"lui Eminescu; marele Calinescu il considera capodopera lui

Macedonski, poemul delirant al mirajului".

Semnificatia simbolurilor:

In poemul Noaptea de decemvrie"pot fi intalnite mai multe

semnificatii simbolice: Emirul din Bagdadil simbolizeaza pe omul superior

chemat de Idee. El este un pelerin spre Absolut, maret prin statornicia

credintei in ideal.

Emirul poate fi comparat cu printul din Levant (din balada Mistretul cu

colti de argint"de St. A. Doinas); amandoi au un ideal neobisnuit, amandoi

traiesc o drama in cautarea absolutului, amandoi mor ucisi chiar de idealul

pe care l-au dorit cu atata ardoare.

Mekasimbolizeaza chiar idealul omului superior. Cetatea prea

sfanta"inconjurata de ziduri albe, constituie, in termenii lui Mircea Eliade, un

Centru al lumii" si un spatiu sacru, simbol deopotriva cosmologic si

paradisiac.Fascinanta prin frumusete, Meka mai poate reprezenta taramul pur al

Ideii (in sensul dat de filosoful Platon), adica Absolutul. Aici, geniul isi poate

realiza menirea (de a atinge Absolutul) si de aici deriva puternica ei atractie

ca o chemare a originilor.

In termenii lui C. Noica, Meka este o ar fi sa fie", posibilitate care nu

va fi atinsa, pentru ca realizarea ei ar contrazice destinul indragostitului de

ideal; episodul in care cetatea se dovedeste a fi un miraj se inscrie in acelasidestin, conform caruia, pe masura ce cautatorul se apropie, idealul se

indeparteaza.

Ajunge geniul, in viata lui pamanteana, la Ideea pura sau doar o

zareste inainte sa moara?

Din aceasta dramatica ecuatie existentiala ar putea rezulta faptul ca:

destinul geniului (osciland intre inaltare si suferinta, intre elevatie si

damnare) este guvernat de fascinatia visului, himerei si idealului: geniul


13/32


- 13 -

ajunge la absolut abia in ..Meka cereasca", adica in eternitate.Drumul prin

deserteste calea grea spre ideal, sfarsita in moarte.Rondelul rozei ce nflorete

O roz-nflorete, suav...Ca nor risipit e necazul.

Puternic m poart extazulSpre-o nalti tainic slav.

Nu-mi pas de-a vieii otrav,De chinul ce-i urc talazul

O roz-nflorete, suav;Ca nor risipit e necazul.

Stpn sunt de-acum pe rgazul,S-mi fac din ursit o sclav,i nu mai e viaa grozav,

Dei mi-a brzdat tot obrazulO roz-nflorete, suav.

Comentariu Rondelul rozei ce-nflorete

Alexandru MACEDONSKIRondelul rozei ce infloreste

Rondelul rozei ce-nfloreste este o ars poetica, fiindca exprima conceptia despre

poet si poezie a lui Macedonski. Poetul este un profet, un psalmist asa cum il gasim

in Psalmii moderni: Oh! Doamne, Tarana, Iertare, Dusmanii, Zburam Si-au zis. Cat am

trudit. Eram, N-am in ceruri. Doamne, toate, M-am uitat: jar poezia este un drum spre,

Dumnezeu.

Poetul devine un simbol in imprejurari simbolice,.asa cum dorea Macedonski in

ipostaza emirului din Noapte de decembrie, cand pornea spre cetatea ideala adica spre

universul poeziei pure. Simbolul rozei sugereaza aceasta a doua nastere, spirituala, care

aduce o alta intelegere a lumii, a vietii (si nu mai e viata grozava), desi poetul a ajuns

asemeni drumetului pocit din Noapte de decembrie ("Desi mi-a brazdat tot obrazul").


14/32


- 14 -

Rondelul este o poezie cu forma fixa, care se adapteaza usor la estetica simbolista,

fiindca prin repetarea versurilor (1-2; 7-8; 13) cultiva lait-motivul, spre a concentrapoezia pe simbolul roza.

Roza sugereaza viata spirituala, a doua nastere, care infloreste atunci cand

samanta simbolica a credintei (Spre Meka il poarta credinta-vointa) creste si devine

iubire fata de Dumnezeu. Asa cum falsa credinta a emirului il pierde in iadul desertului

lumii, lot asa iubirea crestina ortodoxa din Psalmi, genereaza extazul mantuirii si slavei

lui Dumnezeu (Puternic ma poarta extazul / Spre-o nalta si tainica slava). Iubirea este

cheia cerului pentru suflet si cheia universului poetic, al poeziei * pure, al poeziei

religioase, al poeziei sacre, al inefabilului: "O roza-nfloreste suava".

Conceptele de corespondenta (extazul-necazul), panta rhei (talazul), fortuna

lahilix ("Sa-mi fac din ursita o sclava") sunt depasite de marele adevar relevat prin

extaz. Valoarea afectiva a textului este data de sentimentul de melancolie ("Nu mai e

viata grozava"), care este dominat de sentimentul de bucurie ("Puternic ma,poarta

extazul"). Simbolurile: roza, talazul, ursita sugereaza conceptele de renastere, panta

rhei si fortuna lahilis. Imaginile construite prin metafora si comparatie: "a vietii otrava",

"ca nor risipit e necazul", ca si cele metonimice: "mi-a brazdat tot obrazul", ,.Sa-mi fac

din ursita o sclava", sugereaza acea crestere interioara a sentimentului de iubire fata de

Dumnezeu,- care se exprima deplin in Psalmi.

Rondelul rozelor de august:

Rondelul rozelor de august de Alexandru MACEDONSKI (Poezie)

Mai sunt inca roze - mai sunt,Si tot parfumate si eleAsa cum au fost si aceleCand ceru-l credeam pe pamant.


15/32


- 15 -

Pe-atunci eram falnic avant

Priveam, dintre oameni, spre stele; --Mai sunt inca roze - mai sunt,Si tot parfumate si ele.

Zadarnic al vietii cuvantA stins bucuriile mele,Mereu cand zambesc uit, si cant,In ciuda cercarilor grele,Mai sunt inca roze, - mai sunt.

Comentariu la Rondelul rozelor de august:

Rondelul rozelor de august"face parte din volumulPoema

rondelurilor"(1927) si apartine ultimei perioade de activitate a poetului, cand

seninatatea ia locul sentimentului de frustrare resimtit anterior.

Poezia cuprinde o meditatie pe tema trecerii timpului, dar si a puterii omului

de a depasi incercarile vietii:

/. "Mai sunt inca roze - mai sunt,2. Si tot parfumate si ele

3. asa cum au fost si acele4. Cand ceru-l credeam pe pamant.

5. Pe?atunci eram falnic avant6. Priveam, dintre oameni, spre stele; -7. Mai sunt inca roze - mai sunt,

8. Si tot parfumate si ele.9. Zadarnic al vietii cuvant10. a stins bucuriile mele,

11. Mereu cand zambesc uit, si cant,12. In ciuda cercarilor grele,

13. Mai sunt inca roze - mai sunt."Structura, motive:

Din punct de vedere compozitional,Rondelul rozelor de

august"respecta normele speciei: este alcatuit din 13 versuri, dintre care,


16/32


- 16 -

primele doua se repeta in pozitiile 7 si 8, iar primul(Mai sunt inca roze, -

mai sunt") este reluat si in final.Poezia concentreaza mai multe motive tipic macedon-skiene:

Primul dintre acestea este motivul rozelor(flori al caror parfum diafan il

duce pe poet intr-o lume ideala); in acest mod, factorul olfactiv are un rol

magic, necazurile fiind uitate atata vreme cat pe pamant infloresc rozele.

Prezent inca dinNoaptea de mai"(1887), in universala chemare spre

plenitudine vitala (in aer e parfum de roze. -Veniti: privighetoarea

canta"), acest motiv constituie axa lirismului din intreg ciclulintitulatRondelurile rozelor".

Importanta motivului rozelor este relevata prin prezenta sa in versurile

- refren (atat de incarcate de sugestii) cat si prin repetarea verbului

existential a fi" (la prezent); ultimul procedeu transforma rozele intr-un

garant al iubirii si al iertarii.

Motivul conditiei nefericite a poetuluistrabate, de asemenea, intreaga

creatie a lui Macedonski. n textul de fata, acesta este exprimat in ultimastrofa, prin paralelismul trecut/prezent: cel care fusese nedreptatit de un

destin vitreg (al vietii cuvant") care i-a adus nefericire (a stins bucuriile

mele"), gaseste acum balsamul uitarii si seninatatea iertarii. Tipic

macedonskiana este si oscilatia intre elevatie si damnare. inaltare si

suferinta.

Traind, ca orice geniu, in lumea inalta a Ideii, la care oamenii obisnuiti

nu pot ajunge(Priveam, dintre oameni, spre stele"), poetul isi faurise unspatiu ideal si perfect (Cand ceru-l credeam pe pamant"), mica sa Meka. Si

daca minunatul sau avant s-a frant, coborandu-1 intr-o lume incapabila sa-1

inteleaga, vindecarea i-au adus-o timpul si rozele mereu parfumate, chiar si

la sfarsitul verii.

Specia literara = rondel.


17/32


- 17 -

Rondelul este o specie a genului liric. Este o poezie cu forma fixa, avand

13-14 versuri, repartizate in trei strofe: primele doua versuri se repeta lamijlocul si apoi la sfarsitul poemului, versul intai fiind identic cu ultimul.Rimele sunt numai doua.

Rondelul rozelor ce mor

E vremea rozelor ce mor,Mor in gradini, si mor si-n mine --S-au fost atat de viata pline,Si azi se sting asa usor.

In tot, se simte un fior.

O jale e in orisicine.E vremea rozelor ce mor --Mor in gradini, si mor si-n mine.

Pe sub amurgu-ntristator,Curg valmasaguri de suspine,Si-n marea noapte care vineDuioase-si pleaca fruntea lor --E vremea rozelor ce mor.

Comentariu la Rondelul rozelor ce mor:

Aparut postum (in 1927), volumulPoema rondelurilor"instaureaza un anume

echilibru in lirica macedonskiana, prin perfectiunea structurala a poeziilor ca si prin

inflexiunile invaluitoare ale versurilor.


18/32


- 18 -

Volumul Poema rondelurilor"cuprinde mai multe cicluri: Rondelurile pribege",

Rondelurile celor patru vanturi", Rondelurile rozelor", Rondelurile Senei", Rondelurilede portelan".

Dintre acestea, ultimele doua cicluri,continand momente tipice ale Occidentului

si Orientului, alcatuiesc infernul si paradisul lui Macedonski, atat de obsedat de

Divina Comedie"(G. Calinescu).

Rondelul este o poezie cu forma fixa alcatuita, de regula, din 13 versuri ftrei

catrene si un vers izolat"): schema compozitionala a rondelului impune repetarea

versurilor 1 si 2 in pozitiile 7 si 8. Versul final este identic cu primul vers. in rondel exista

doar doua rime.

Rondelul rozelor ce mor"(scris in 1916), este inspirat, aparent, de viata efemera a

florilor; privita in profunzime, tema poeziei o constituie moartea ca destin universal,

harazit atat oamenilor cat si naturii".

/. E vremea rozelor ce mor,2. Mor in gradini, si mor si-n mine- -3. S-au fost atat de viata pline,

4. Si azi se sting asa usor.5. In tot se simte un fior.6. O jale e in orisicine.

7. E vremea rozelor ce mor -8. Mor in gradini si mor si-n mine.

9. Pe sub amurgu-ntristator10. Curg valmasaguri de suspine,11. Si-n marea noapte care vine

12. Duioase-si pleaca fruntea lor... -13. E vremea rozelor ce mor."

Tema enuntata mai sus se concretizeaza prin mai multe njij-loace:

Repetarea versului E vremea rozelor ce mor"(care ocupa pozitiile 1, 7 si 13, conform

regulilor rondelului).

Din multitudinea de aspecte ale toamnei, poetul s-a oprit doar asupra mortii

trandafirilor - frumoasele, perfectele si gingasele flori ale verii.


19/32


- 19 -

Folosirea refrenului constituie si primul element simbolist al poeziei.

Existenta a doua planuri: unul exterior (alcatuit din multimea rozelor care mor ingradini) si unul interior, sugerand starile sufletesti ale poetului, determinate de acest

tablou: durere adanca (mor si-n mine"), nostalgie dupa vremea cand rozele erau de

viata pline", constiinta unui destin comun.

Se stabileste astfel o relatie ascunsa, o ..corespondenta" intre universul floral si

cel uman. acesta ar fi al doilea element simbolist al poeziei puse in discutie.

Tabloul rozelor care se ofilesc in gradini, creeaza, prin multimea florilor atinse de

boala" cosmica, sugestia mortii universale.

Aceasta este resimtita in misteriosul fior care strabate intreaga natura, ca si in

jalea metafizica extinsa la nivelul umanitatii (O jale e in orisicine"). Convertita

in valmasaguri de suspine"(care curg asemeni unui rau), aceasta jale umple amurgul

(epitetul amurgu-ntristator"),capatand dimensiuni cosmice.

Totul culmineaza cu metafora marea noapte care vine", sugerand moartea

totala, ca la un sfarsit de Univers.

Sentimentele eului liric sunt diferite si difuze: iubirea pentru delicatele flori

(personificareaDuioase-si pleaca fruntea lor"), tristetea, presentimentul mortii.

aceste stari sufletesti nu sunt insa exprimate cu claritate, ci sunt vagi, obscure,

transmise fiind pe calea sugestiei. aceasta ar fi cea de a treia trasatura simbolista.

Folosirea simbolului constituie un alt element simbolist.

Ca si poetul francez Abert Samain (autorul volumului in gradina

infantei"), Macedonski extrage din spectacolul cotidian obisnuit, inalte semnificatii

spirituale: rozele simbolizeaza frumusetea, perfectiunea, sufletul, inima si iubirea; in

unele doctrine, trandafirii au chiar conotatii sacre.

Prin moartea acestor flori, lumea (natura) cunoaste o moarte rituala, pentru a

renaste in viitoarea primavara. Dincolo de tristetea pe care o degaja versurile, se poate

intrezari minunatul refren din Noaptea de mai": Veniti: privighetoarea canta si liliacul

e-nflorit!".

Rozele fiind niste simboluri, acesta ar fi al IV-lea element simbolist.


20/32


- 20 -

Psalmi moderni:

Psalmi moderni de Alexandru MACEDONSKI (Poezie)

I - Oh! DoamneOh! Doamne, rau m-ai urgisit,In soarta mea m-am impietrit

Raman ca marmura de receSa plang, sa sufar, am uitat.Am fost un cantec care trece,Si sunt un cantec incetatRaman ca marmura de receUscat e tot ce-a inflorit,Entuziasmul a murit,Si a mea inima a-nghetat

Am fost un cantec care treceSi sunt un cantec incetat.

II - TaranaTarana - suntem toti tarana,E de prisos orice trufieCe-a fost, in veci are sa fieDin noi nimic n-o sa ramana.Zadarnic falnice palateSunt in pamant radacinateNici o pieire nu s-amana.Despoti, cu frunti incoronate,

Poeti, cu harpe coronate,Filozofi, oameni de stiinta,Pagani, vestiti prin necredinta,Nici o pieire nu s-amanaTarana, suntem toti tarana.

III - IertareIertare! Sunt ca orice omM-am indoit de-a ta putere,Am ras de sfintele mistere


21/32


- 21 -

Ce sunt in fiecare-atomIertare! Sunt ca orice om.

Sunt ticalosul peste careDaca se lasa o-ntristareDe toti se crede prigonit,Dar, Doamne, nu m-ai parasitSunt om ca orice om - iertare.

IV - DusmaniiDusmanii mei se inmultescSi nedreptatea ma-nfasoaraAbia mai pot sa mai traiesc

De cine n-am lasat sa moara,Alearga toti si ma-nnegresc,Ah! Viata nu este usoara.

V - ZburamZburam pe aripi straluciteCopilul cel de altadataNevinovat ca si o fataNevestejita de ispite,E azi mocirla noroioasa

Cu adancime-ntunecoasaSi cu miasme otravite.Sunt eu de vina, sau nu sunt,Oh! Dumnezeule preasfant,Auzi-mi glasul pocaintei,Reda-mi puterea biruintei,Refa-ma omul care-am fostSau da-mi obstescul adapostZburam pe aripi stralucite.

VI - Si-au zisSi-au zis: - e singur - e pierdutAsupra mea se napustiraOnoarea mea o nimicira,

Am sangerat, dar am tacut.Ma injosira, ma lovira,Cu mici, cu mari ma rastignira;Din inima nu mi-au lasatUn singur colt nesfasiat.Frati, rude, toti ma dusmanira,

Pe cat plangeam, pe-atat ranjira,


22/32


- 22 -

O tara-ntreaga s-a-ntrecutSa-mi dea venin - si l-am baut.

Dar, Doamne, nu te biruira.

VII - Cat am truditCat am trudit, cat am muncit,Si cum nimic n-am folosit,In lume nu este rasplataDreptatea este blestemata,Si omul bun nesocotit.Pe fruntea mea n-am nici o pata --Zadarnic! - sunt un osandit,

In lume nu este rasplata.Cat am trudit, cat am muncit.

VIII - EramEram puternic imparatPrin sufleteasca poezie,Prin tinerete, prin mandrie,Prin chip de inger intrupat.Mi se-mplinea orice dorinta,

Era o lege-a mea vointa;Radeam de orice dusmaniePrin sufleteasca poezie,Domneam de soarta nencercat.Eram puternic imparat.

IX - N-am in ceruriN-am in ceruri nici o steaSoarta mea e soarta rea,Am pierdut orice credinta

Inecata-n suferinta,Am pierdut orice putereNimicita de durere;Insa viata nu-mi blestemSi nici moartea nu mi-o chem;Fara scop traiesc in lumeNu mai sunt decat un nume,Nu mai plang, nici nu mai gem,Iar cuprins de griji amare,Nu mai sunt decat rabdareN-am in ceruri nici o stea.


23/32


- 23 -

X - Doamne, toate

Doamne, toate sunt prin tineSi averea, si puterea,Fericirea, mangaierea:Ce ne trebuie stii bine.Dai cu dreapta socotinta;

Multumiri si suferinta:Lui Isus i-ai dat o cruceCaci stiai c-o poate duce;Cand dureri ne dai si noua,Ne dai plansul ca o roua;

Cand dai marilor putere,Nu le dai nici o placere,Cand dai railor cruzime,Dai blandete la victime.Esti puterea inteleaptaSi justitia cea dreapta;Fa oricand ce vrei din mine.Doamne, toate sunt prin tine

XI - M-am uitat

M-am uitat la fericitiI-am vazut nemultumitiE orice zadarnicie.Cei pe care-i vezi in slaviAdapati sunt cu otravi;Cei traiti in saraciePlang pe-a lor nemernicie;Cei mai mandri imparatiSunt de chinuri zbuciumatiE orice zadarnicie.Vai, nascut esti sa traiesti,

Nencetat sa patimestiFii frumos, fii sanatos,Esti de-acelasi vierme ros;Traiul crud si nempacat

Te sfarama nencetat,Sa te soarba are pripa,Nu-ti da pace de o clipa.Bogatie, saracie,E orice zadarnicie.Sanatate, tinerete,

Minte, suflet, frumusete,


24/32


- 24 -

Tot ce-a fost, ce-are sa fie,E orice zadarnicie.

Fiti, traiti, dar nu doritiM-am uitat la fericiti

Comentariu Psalmi

Alexandru MACEDONSKIPsalmi moderni

Psalmii moderni ai lui Macedonski nu au versetele si modelul clasic al psalmilor ci

sunt alcatuiti in general din trei catrene cu versuri scurte de cateva silabe dar au

sentimentul de evlavie, au credinta, au o traire crestina.

Oh! Doamne este un psalm pe tema impietririi launtrice provocata de racirea

iubirii sale fata de Dumnezeu: Raman ca marmura de rece" Si a mea inima a inghetat.

Aceasta impietrire in soarta mea m-am impietrit" Il determina sa mediteze pe temafortuna labilis si sa-si exprime tristetea: Si sunt un cantec neincetat".

Tarana continua meditatia pe tema fortuna labilis parafrazand un un verset din

Ecleziastul Nimicnicia nimicniciilor toate sunt. nimicnicii: Tarana suntem toti tarana".

Moartea este aceeasi pentru pagani si filozofi, poeti si despoti.

Iertare are ca tema smerenia celui care recunoaste: M-am indoit de-a ta putere/

Am ras de sfintele mistere", dar care desi a decazut: Sunt ticalosul peste care/ Daca se

lasa o-ntristare/ De toti se crede prigonit", nu a fost parasit de Dumnezeu: Dar,Doamne, nu m-ai parasit".

Dusmanii este o parafraza a proverbului ca, pe cine nu-l lasi sa moara, nu te lasa

sa traiesti.

Zburam compara viata de inger cand era copil: zburam pe aripi stralucite" si

Kenoza pe care i-o aduce pacatul: E azi mocirla noroioasa I cu-adancime - alunecoasa"


25/32


- 25 -

Si-au zis are ca tema Kenoza: Cu mici cu mari ma rastignira:/ Din inima nu mi-au lasat/Un singur colt nesfasiat/ Frati, rude, toti ma dusmanira/ Pe cat plangeam, pe-atat

ranjira/ O tara-ntreaga s-a-ntrecut/ Sa-mi dea venin-si l-am baut". Momentul Teonozei

este evidentiat in final: Dar, Doamne, nu Te biruita".

Eram este un moment de bucurie trait ca emir, ca print al poeziei: Eram puternic

imparat:/ Prin sufleteasca poezie/ Prin tinerete, prin mandrie". Acest moment cand: Era

o lege-a mea vointa", cand Domneam de soarta neincercat" este urmat, caderea in

durere.

N-am in ceruri este momenlul de deznadejde si durere din momentul cand vine

incercarea: Am pierdut orice putere/ Nimicita "de durere/. insa viata nu-mi blestem/ Si

nici moartea nu mi-o chem".

Doamne, toate este renuntarea definitiva la voia proprie. Poetul a inteles ca

sensul vietii este integrarea in vointa lui Dumnezeu: Esti puterea inteleapta/ Si justitia

cea dreapta;/ Fa oricand ce vrei din mine.", fiindca Dumnezeu este Atotstiutor,

Atotputernic: Doamne, toate sunt prin Tine: / Si averea si puterea. / Fericirea,

mangaierea."

M-am uitat este de fapt o meditatie pe tenia fortuna labilis, a nefericirii Cei pe

care-i vezi in slavi/ Adapati sunt cu otravi/ Cei traiti in saracie/ Plang pe-a lor

nemernicie". Toate sunt zadarnice fiindca Traiul crud si nempacat/ Te sfarama

nencetat", si are ca sens sa dea o invatatura morala: Fiti, trraiti, dar nu doriti".

Alexandru Macedonski, Opera

Personalitate complexa, spirit inovator, Alexandru Macedonski s-a

remarcat n literatura romna prin opera sa de o mare valoare, prin stilul sau

inconfundabil, prin multitudinea curentelor abordate.

Poet modern, precursor al simbolismului european si teoretician al

simbolismului romnesc, creatia sa constituie o sinteza, el mbinnd


26/32


- 26 -

elementele apartinnd clasicismului, romantismului, parnasianismului si

simbolismului, fapt pentru care istoria literara cu greu l-a putut fixa ntr-uncurent literar.

Mi s-au parut interesante opiniile si argumentele cercetatorilor

referitoare la opera sa, la locul pe care acesta l ocupa n literatura noastra.

Astfel, Nicolae Davidescu l considera cel mai mare clasic al nostru, G.

Calinescu afirma ca Macedonski este un romantic de tip Byron Musset,

elementele parnasiene regasite n Rondelurile sale fac parte acesta ca un

poet parnasian.Deoarece s-a pus mereu ntrebarea daca Macedonski este un poet

romantic, n lucrarea de fata, mi-am propus fara sa contrazic critica, sa-l

ncadrez si eu pe acest poet ntr-un curent literar.

Am evidentiat n acest scurt studiu caracterul romantic si simbolist al

operei sale, ntre aceste curente literare consumndu-se experientele

estetice ale acestuia.

n prima parte, m-am axat pe ciclul Noptilor prin care Macedonskieste considerat poet romantic, am evidentiat temele si procedeele romantice

pe care autorul Noptilor le-a folosit.

n partea a doua a studiului, am prezentat opiniile poetului referitoare

la simbolism, precum elementele simboliste ntlnite n opera sa.

Spirit cultivat, poet, prozator, dramaturg si publicist, Alexandru Macedonski

a lasat literaturii romne o opera de o valoare incontestabila.

Contemporan cu Eminescu si cu generatia marilor clasici, s-a deosebit deacestia, att prin structura sa umana, ct si prin conceptia literara, fiind

considerat un scriitor de tranzitie, deoarece a mbinat elementele romantice

cu cele simboliste si parnasiene.

Critica literara a ncercat sa-l ncadreze pe poet ntr-un curent literar,

fapt care a generat controverse. Unii cercetatori, precum Tudor Vianu,

Vladimir Streinu, Nicolae Davidescu, l-au ncadrat n clasicism, cei mai multi

critici l-au considerat romantic, Macedonski se considera, dupa cum el nsusi


27/32


- 27 -

marturisea, un poet simbolist. Elementele parnasiene care se regasesc n

opera sa,i-au determinat pe unii cercetatori sa-l ncadreze n curentulparnasian. Criticul literar George Calinescu afirma ca la Macedonski ntlnim

un romantism de tip Byron Musset care se amesteca cu un parnasianism

pictoric, dar si cu ecouri de simbolism, ceea ce arata ca nu-l putem fixa ntr-

un curent literar si totodata remarcam polivalenta creatorului.

ntr-un studiu consacrat lui Macedonski , A. Marino sustinea ca desi

acesta era promotor al unui curent antiromantic, el ramne totusi un

temperament romantic, poet al eului contradictoriu reflectat n creatie printr-o suita de dihotomii: elevatie prabusire; vointa fatalitate; revolta sociala

sete de liniste; evadare regresiune. Tot A. Marino considera ca poetul

poate fi citit cu un ochi clasic si cu unul modern, opera sa impunnd sinteza,

dar si selectie.

Macedonski realizeaza necesitatea nnoirii liricii noastre de la sfrsitul

secolului al XIX lea, afectata de tendinte nonestetice si propune mai mult

n plan teoretic solutii pentru iesirea din impas. n articolele sale, poetul ancurajat parnasianismul, naturalismul, decadentismul si simbolismul, tot

ceea ce se deosebea de poezia romneasca si putea impresiona prin bizar si

neobisnuit.

Alexandru Macedonski Sub conducerea lui apare in 1880 revista Literatorul. Are

volume de poezii dintre care amintim Excelsior, Poeme, Flori sacre. Are opere scrise in

limba franceza. El este cunoscut in literatura mai ales ca poet al noptilor si ca

teoretician al simbolismului. Poet al noptilor. Dupa modelul noptilor lui Alfred de Musset,

Macedonski publica un ciclu de 11 nopti cu tema variata. Dintre acestea Noaptea de

Aprilie si Noaptea de Septembrie au ca tema dragostea.

Noaptea de Iunie urmareste pozitia jalnica a poetului in societate. In Noaptea de

Ianuarie isi exprima solidaritatea cu cei ce sufera in chip demn ridicand lupta vietii in

frunti semete de eroism. In Noaptea de Februarie ia apararea femeii decazute. Noaptea

de Mai este un imn dedicat naturii vindecatoare de nevroze care comunica omului forta

ei innoitoare Noaptea de Decemvrie. Noaptea de decemvrie Noaptea de decemvrie s-a


28/32


- 28 -

dezvoltat dintr-o legenda in proza intitulata Meka si Meka, publicata de Macedonski in

Romanul lui C. A. Rosetti din 13 ianuarie 1890. Legenda vorbeste despre Mohamed -

ben - Hassan, care il sfatuieste inainte de moarte pe fiul sau Ali sa mearga la cetatea

sfanta Meka pentru a obtine iertarea pacatelor lui.

Conditia pentru aceasta era sa nu se abata de la calea dreapta. Ali strabate cu

caravana in linie dreapta pustiul si moare inainte de a pune piciorul in Cetatea Sfanta. In

acelasi timp Pocitan - ben - Pehlivan, un zdrentaros pornit odata cu el la drum si

urmand o cale ocolita ajunge la Meka. Sensul pe care l-a extras Macedonski din

aceasta legenda este asemanator cu acela pe care Eminescu il scotea in Luceafarul din

basmul Fata in gradina de aur.

Ca in orice poem romantic, planul real alterneaza in Noaptea de decemvrie cu

cel fantastic, al visului. La inceput, vedem pe poetul de geniu trasnit de soarta cuprins

de un somn adanc in camera-i pustie cu focul stins, inconjurat de umbre, ca de nameti:

Pustie si alba e camera moarta Si focul sub vatra se stinse scrumit Poetul, alaturi,

trasnit sta de soarta, Cu nici o schinteie in ochiu-adormit Iar geniu-i mare e-aproape un

mit Se aud geamatul viscolului si urletele sinistre de lupi, realitati externe, dar si

simboluri ale zbuciumului interior ale fapturii de huma. Deodata o flacara izbucnita subforma unui arhanghel de aur, inspiratia, preface pe poet intr-un print arab tanar, emir al

Bagdadului, bogat, posesor de gramezi de argint si de aur, jaruri cu pietre scumpe,

arme de pret, cai repezi, palate si gradini parfumate de roze si crini: Si el e emirul, si

are-n tezaur, Movile inalte de-argint si aur, Si jaruri de pietre cu flacari de sori;

Hangiare-n tot locul, oteluri cumplite In grajduri, cai repezi cu foc in copite, Si-ochi

imprejuru-i ori spuza cu flori.

Ca si poetul care a faptuit opere marete, bogatul emir nu este multumit de

bogatia sa, el fiind chinuit de dorinta gloriei. Pentru el atingerea absolutului inseamna

cetatea Meka: Spre Meka-l rapeste credinta-vointa, Cetatea prea sfanta il cheama in

ea, Ii cere simtirea, ii cere fiinta, Ii vrea frumusetea tot sufletu-i vrea Din talpi pana-n

crestet ii cere fiinta. Constient ca idealul nu e usor de atins, ca cetatea sfanta Meka este

despartita de Bagdad printr-un desert, metaforic numit o mare aprinsa de soare, emirul

se pregateste totusi sa-l strabata cu orice risc. In fruntea unei caravane de armasari si

camile, emirul pleaca in zori salutat de aurora si condus de multime pana la portile


29/32


- 29 -

orasului. La fantana umbrita de curmali unde se opreste sa bea apa, printul zareste un

om pocit, in zdrente, dar cu o privire vicleana care ii marturiseste ca se indreapta spre

acelasi loc. Emirul isi pune intrebarea, daca acest zdrentaros va ajunge la Meka. El

care a renuntat la bogatii pentru a merge la Meka este increzator in fortele sale, isi

intelege aspiratiile ca pe o chestiune de onoare si nu concepe sa ocoleasca obstacolele

la fel ca si Hyperion. Printul alege drumul drept, ia pustiul in piept, indura zile de-a

randul sub flacari de soare setea pe care si-o potoleste la razele oaze, ce ii ies in cale.

In vreme ce insotitorii mor cate 3-4 odata, caii si camilele cad, apa si hrana scade,

pasarile de prada dau tarnale, cetatea riscata ramane departe de orizont.

Emirul ramane in cele din urma singur pe camila ce sovaie, si are o clipa mirajul

orasului sfant si posedat de fata morgana naluca inchipuirilor sale, se grabeste sa

ajunga la Meka. Acesta are ziduri albe, poame de aur, porti de topaze si turnuri de

argint, dar regina trufasa a magiei, frumoasa Meka este, ca orice ideal de desavarsire,

ca perfectiunea pentru artist, de neatins. Marea arta cere efort sau sacrificiu si poetul ce

viseaza, emirul in drum spre cetatea sfanta, moare intr-o incordare suprema, nu insa

inainte de a-si vedea visul cu ochii, fie si numai sub forma de iluzii. Poetul spune ca

succesul inteles in chip vulgar este rezervat numai spiritelor inferioare, ca acelzdrentaros care urmand drumul ocolit ajunge la Meka.Ca si Luceafarul lui Eminescu,

Noaptea de decemvrie se termina cu izolarea poetului de lumea ostila, din jurul sau,

incapabila de a intelege avantul creator, efortul artistului de a se desavarsi, de a atinge

perfectiunea. In cadrul poeziei Macedonski foloseste simbolul. Astfel arhanghelul de aur

este simbolul inspiratiei, elementul hotarator pentru opera unui artist.

Framantarile creatorului in timpul elaborarii unei opere de arta are ca simbol

vantul, crivatul, urletul lupilor. Emirul reprezinta credinta nestramutata intr-un ideal,

capacitatea omului de a ramane fidel drumului ales. Meka este simbolul idealului. Omul

pocit este simbolul omului comun, capabil de compromisuri. Drumul ocolit strabatut de

omul pocit este simbolul eticii inferioare a omului comun. Poetul foloseste epitete

simple, duble si triple, asociatii noi pe baza principiului corespondentelor, a

intrepatrunderii senzatiilor de vaz, auz si miros, vorbind, de exemplu de un viscol

albastru. Alte elemente simboliste pe care le gasim in poezie sunt neologisme: tremol,

monolit, solfi, blondete, nume de pietre scumpe, topaze, alabastru. In deosebi refrenul


30/32


- 30 -

si repetitia dau poemului o cadenta melodioasa, un farmec muzical propriu. Poezia este

scrisa in ritm amfibrahi si metru de 12 silabe.

Poetul aduce inovatii de ordin tehnic, in primul rand in dispozitia rimelor. Strofele

sunt senarii (6 versuri) cu o rima incrucisata si trei rime alaturate. Unele versuri au

functie de refren, altele sunt repetate cu mici schimbari obsedant. In ultimii ani ai vietii

Macedonski a compus un numar apreciabil de poezii cu forma fixa, rondeluri. Acestea

sunt grupate in 5 cicluri: Rondelurile pribege, Rondelurile celor patru vanturi,

Rondelurile rozelor, Rondelurile senei si Rondelurile de portelan.

Aceste cicluri au fost adunate si publicate postum in 1927 cu titlul Poema

rondelurilor. Dintre aceste rondeluri putem aminti Rondelul rozei ce infloreste in care

poetul exprima emotia pe care i-o trezeste inflorirea trandafirului. Macedonski se

insenineaza contempland frumosul, simtind ca natura ii ofera recompensa pentru

suferintele vietii. El uita necazurile imobilizandu-si existenta prin arta: O roza-nfloreste,

suava Ca nor risipit e necazul. Puternic ma poarta extazul Spre-o nalta si tainica slava.

O alta latura a activitatii lui Macedonski este aceea de teoretician al simbolismului.

Pentru el ideea de poezie este egala cu spontaneitatea.

In articolul Poezia viitorul sau Despre logica poeziei el considera poezia in primulrand forma si muzica. Originea poeziei se afla in misterul universal si se construieste

dupa o logica proprie. El afirma arta versurilor este nici mai mult, nici mai putin decat

arta muzicii. El pune in evidenta capacitatea de sugestie a poeziei, suveranitatea

emotiei artistice. Macedonski este adept al instrumentalismului, la el aparand ideea de

sinestezie. Macedonski a deschis orizontul liricii romanesti prin noi motive poetice,

forme noi de poezie si specii noi.

Opera scriitorului Alexandru Macedonski (1854-1920) cuprinde: versuri

(Prima verba -1872, Poezii-1882, Excelsior-1895, Flori sacre-1912,

Bronzes-Paris, n limba francez-1897, Poema rondelelor-1916-1920-

1927), proz (Cartea de aur-1906, Le Calvaire de feu-1906, Thalossa-


31/32


- 31 -

1915), articole de teoretizare asupra simolismului (Logica poeziei-1880,

Arta versurilor-1881, Poezia viitorului - primul manifest al simbolismuluiromnesc-1892)

Scriitor de tranziie, n opera cruia se mbin elementele romantice cu cele

simboliste, Macedonski a fost ntiul reprezentant de seam al lirismului citadin.

Macedonski a avut un destin de om i poet cum literatura noastr nu cunoate

altul mai fr pace i mai mprtiat (Istoria literaturii romane moderne, erban

cioculescu, Vladimir Streinu, Tudor Vianu) Cum sforarea de a se impune literar nu

avusese efectul scontat n Convorbiri i poetul rmnea pentru junimiti uniremediabil ratat, o figur ciudat, el se dezlnuie n repetate rnduri n polemici pline

de venin mpotrivaJunimii. Mihai Eminescu, n care Macedonski vede un exponent tipic

al Junimii, este sistematic atacat pe tema imperfeciunilor formale. n 1883, cnd

Eminescu era bolnav, Macedonski public, fr a bnui urmrile, o nefericit epigram,

care ridic mpotriv-i valul indignrii publice, cu consecine dintre cele mai grave pentru

viaa i opera sa.

Dup afacerea epigramei, n structura spiritului macedonskian, nclinat nc din

tineree spre mizantropie, obsesia damnrii se instaleaz definitiv, consolidat i de

identifficarea geniului cu nefericirea.

nceputurile poeziei macedonskiene prefigureaz teme i atitudini lirice specifice.

Poezia social i satira anun marile nverunri antiburgheze caracteristice

Nopilor.Nostalgia vrstei revolute, pure, a copilriei este secondat de gestul orgolios

al nfruntrii destinului vitreg (Mngierea dezmotenirii); meditaia sumbr asupra

inexorabilului morii, care urmeaz capriciilor norocului (Destinul, Filozofia

morii) se prelungete, vindicativ, n ideea generalizatoare a condiiei umane supus

legii supreme a stingerii.Tentaia evaziunii n iluzoriu i himeric, schiat de pe acum,

apare ca o revan, un salt in imaginar al eului macedonskian lovit i ncarcerat n real.

Imaginea romantic a geniului i ncercarea de evaziune din real configureaz axa n jurul

creia se organizeaz ntreaga reea de motive i teme: mitul damnrii, al soartei ostile,

motivul evaziunii din real, etc.


32/32


- 32 -

O reacie tipic a spiritului macedonskian ulcerat este ntoarcerea spre trecut,

adevrat punere n parantez a prezentului ingrat (Dicionarul literaturii romne dela origini pn la 1900, editura Academiei Romne, Institutul de Filologie Romn

Alexandru Filipide).

Marea tem romantic a liricii lui Macedonski, mitul ei central, rmne simbolicul

excelisor al nlrii i eliberrii de real prin art, prin poezie.

Poemul Noaptea de decemvrie, concentreaz semnificaiile tensiunii real-ideal

n legenda alegoric a emirului (geniul) fascinat de viziunea Mecci (idealul). George

Clinescu numea aceast poezie capodopera lui Macedonski, poemul delirant almirajului (Istoria literaturii romne...).

n Excelsior i Flori sacre, romantismul de tip Byron-Musset se amestec cu

accente de parnasianism i cu ecouri de simbolism. De acum, efect al condiiilor de via,

Macedonski apare invadat de psihoza de persecuie (G. Clinescu, op.cit.)

Rondelurile Senei i Rondelurile de porelan, coninnd momente tipice ale

Occidentului i Orientului, alctuiesc infernul i paradisul lui Macedonski, att de

obsedat deDivina Comedie (G. Clinescu, op.cit.).De o mare coeren n complexitatea ei, poezia lui Macedonski relev o structur

romantic dominat de tensiunea real-ideal, de osesia eului i a soartei.

Teatrul lui Macedonski este partea cea mai puin reuit a operei sale

(Dicionarul literaturii romne de la origini pn la 1900, editura Academiei Romne,

Institutul de Filologie Romn Alexandru Filipide).

Alexandru Macedonski comentariu

Documents

Transcript of Alexandru Macedonski comentariu