Monografie, Politica externa Republicii Moldova in contextul proceselor integraţioniste

În investigaţia dată, autorii proiectează trăsăturile principale ale politicii externe, în general, şi cele ale politicii externe ale Republicii Moldova, în particular. Ei definesc noţiunea de politică externă, analizând concepţiile lui P. Tsygankov, N. Machiavelli, J. K. Holsti. Autorii determină particularităţile politicii externe a statelor, stabilesc factorii ce contribuie la realizarea intereselor naţionale şi evaluează gradul de eficienţă a acţiunilor de politică externă şi concordanţa acestora cu dreptul internaţional. G. Căldare şi R. Gorincioi ajung la concluzia că datorită faptului că principiile generale ale dreptului internaţional sunt respectate de către state, scopurile politicii externe şi mijlocele folosite pentru realizarea lor sunt formulate în baza unor valori morale universale. În lucrarea sa, cercetătorii autohtoni analizează inclusiv cadrul juridic de realizare a politicii externe al Republicii Moldova şi explică specificul diplomaţiei Moldovei la etapa actuală. De asemenea, menţionăm articolul lui R. Gorincioi „Impactul politicii interne asupra politicii externe în Republica Moldova”, unde sunt proiectate perspectivele cele mai viabile de integrare europeană, ca prioritate a politicii externe a Republicii Moldova. Un interes deosebit pentru cercetarea noastră îl prezintă ideea autorului privind diversitatea de interese, opţiuni şi valori împărtăşite de societate, diferenţele de mentalitate ce dau naştere conflictului dintre generaţii şi provoacă o distorsionare a valorilor democratice în statul nostru. Toate acestea contravin intereselor de stat ale Moldovei şi ştirbesc din imaginea statului nostru pe arena internaţională. În lucrarea „Cadrul normativ-legislativ de realizare a politicii externe a RepubliciiMoldova”, cercetătorul C. Solomon efectuează o analiză amplă a legislaţiei în evoluţia politicii externe a Republicii Moldova în perioada anilor 2001-2009, ca element complementar şi indispensabil pentru o mai bună cunoaştere a politicii externe a statului nostru. Autorul aduce înrevistă principalele regulamente şi acte normative care au contribuit la obţinerea statutului de subiect al relaţiilor internaţionale a Republicii Moldova şi reglementează principiile de realizarea politicii externe a statului nostru. Importante prin conţinut pentru investigarea noastră s-au dovedit a fi cercetările în domeniul politicii externe a Republicii Moldova, efectuate de către S. Cebotari şi V. Saca. „Redimensionarea politicii externe a Republicii Moldova în arealul post sovietic”, „Configurarea politicii externe a Republicii Moldova în spaţiul integraţionist european” . Aceste lucrări au contribuit la elucidarea identificărilor conceptuale ale politicii externe, în general şi la elaborarea conceptual-teoretică şi practică a politicii externe a Republicii Moldova, în particular. Autorii efectuează o analiză retrospectivă a relaţiilor Republicii Moldova, determină vectorii interesului naţional şi priorităţile politicii externe juridic privind organizarea şi funcţionarea serviciului diplomatic al Republicii Moldova ca parte a serviciului public. Documentul ce reglementează activitatea consulară a ţării noastre este Statutul Consular, aprobat de către Guvernul Republicii Moldova la 28 martie 2002. Elaborat în baza Legii cu privire la serviciul diplomatic, Statutul Consular stabileşte modalităţile de desfăşurare a activităţilor consulare ale misiunilor diplomatice şi ale instituţiilor consulare ale Republicii Moldova.În activitatea practică de realizare a politicii externe, după stabilirea relaţiilor diplomatice, o importanţă majoră o are crearea cadrului juridic respectiv pentru dezvoltarea raporturilor bilaterale. În prezent Republica Moldova a încheiat un şir de tratate şi acorduri cu statele vecine, dar şi cu ţările cu care colaborarea este avantajoasă pentru ţara noastră. Astfel, au fost semnate tratate de bază cu aşa state ca Bulgaria, Ucraina, Franţa, Turcia, Federaţia Rusă etc. De asemenea, au fost semnate cu mai multe state acorduri de colaborae în diverse domenii: economic, al transporturilor, energeticii, al educaţiei, culturii, ştiinţei ş.a. Desigur, procesul de constituire a cadrului juridic de dezvoltare a relaţiilor bilaterale ale Republicii Mildova cu unele state este încă insuficient.De la proclamarea independenţei sale pînă în prezent Moldova a deschis misiuni diplomatice cu statut permanent în 24 de state, iar în peste 60 de state ţara noastră este acreditată prin cumul. Numărul insuficient de misiuni diplomatice pe care le avea Moldova după 1991 era explicabil, avîndu-se în vedere capacităţile financiare limitate ale ţării, numărul redus al cadrelor diplomatice etc. Însă în momentul de faţă este absolut necesar ca

numărul ambasadelor Moldovei să fie completat, fapt ce va contribui substanţial atît la diversificarea şi aprofundarea colaborării cu un număr mai mare de state, dar şi la promovarea intereselor naţionale ale ţării noastre.În scopul promovării unei politici externe active este importantă şi reprezentarea statelor în organizaţiile internaţionale. În prezent Moldova este membru a circa 90 organizaţii internaţionale, regionale şi subregionale. Ţara noastră are deschise reprezentanţe permanente pe lîngă aşa organisme internaţionale, cum ar fi Organizaţia Naţiunilor Unite (New York şi Geneva), organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (Viena), Consiliul Europei (Strasbourg), Uniunea Europeană (Bruxelles). De asemenea, R. Moldova participă la activitatea unui şir de organizaţii regionale şi subregionale, printre care se numără Organizaţia pentru Cooperare Economică la Marea Neagră, Comunitatea Statelor Independente, Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, Grupul de state GUAM (Georgia, Ucraina, Azerbaidjan, Moldova), Procesul de Cooperare în Europa de Sud- Est, Îniţiativa Central Europeană, Comisia Dunăreană etc. Totodată, la Chişinău şi au deschis re prezentanţele sale aşa organizaţii internaţionale, ca ONU, OSCE, Consiliul Europei, Uniunea Europeană şi a. De remarcat că partciparea ţării noastre la activitatea structurilor internaţionale este de mare importanţă, deoarece permite Moldovei să se includă activ în rezolvarea diverselor probleme cu care se confruntă în prezent omenirea. Totodată, prin intermediul organismelor internaţionale Republica Moldova îşi promovează propriile sale interese naţionale, participă activ la colaborarea politică şi economică internaţională, devenind un subiect deplin al dreptului internaţional. Politica externă a Moldovei la etapa actuală este destul de activă şi dinamică. Una din direcţiile prioritare ale activităţii externe a Moldovei în momentul de faţă se încadrează în ceea ce am putea numi drept diplomaţie economică. Dacă în primii ani după proclamarea independenţei sarcinile principale ale diplomaţiei moldoveneşti se rezumau, în linii mari, la recunoaşterea interaţională a ţării noastre, stabilirea relaţiilor diplomatice cu diferite ţări, accederea în organismele internaţionale, în prezent una din direcţiile majore de activitate externă este instituirea unor relaţii comercial economice reciproc avantajoase cu diferite ţări, includerea plenară a Moldovei în activitatea organismelor internaţionale şi regionale. În contextul dezvoltării relaţiilor comercial-economice externe este semnificativ de comparat evoluţia volumului comerţului exterior al Moldovei după obţinerea independenţei cu indicii respectivi din anul 2005. Astfel, în anul 1993 volumul total al comerţului exterior al Moldovei constituia 1,111mlrd. USD, din acestea 67,4% reveneau ţărilor CSI, iar comerţul cu ţările Uniunii Europene era mai mult decît modest Cereş I.. Spre comparaţie, în anul 2005 volumul comerţului exterior al Republicii Moldova s-a cifrat la 3,403 mlrd. USD, din acesta ţărilor CSI revenindu-le 1,467 mlrd. USD (50,51% din exportul ţării noastre şi 39,62% din import). Potrivit datelor „Comerţul exterior al Republicii Moldova în anul 2005”, cota ţărilor UE în relaţiile comercial-economice ale ţării noastre în perioada de referinţă a fost în continuă creştere, constituind circa 30% în prezent; acest indice marcheză amplificarea relaţiilor economice ale ţării noastre cu statele UE. Desigur, nu putem ignora nici rolul statelor CSI în relaţiile comercial-economice ale Moldovei, în special, avînd în vedere că în prezent pe piaţa estică se realizează circa 50% din mărfurile moldoveneşti. Totodată, Moldova importă cantităţi considerabile de carburanţi, cum ar fi gazele naturale din CSI, în special din Rusia. Important este ca aceste relaţii să fie reciproc avantajoase, să se dezvolte în baza unor acorduri care să fie respectate de ambele părţi.La început de nou mileniu situaţia internaţională a cunoscut schimbări profunde. Omenirea astăzi se confruntă cu noi riscuri şi sfidări la adresa securităţii sale, au loc procese complexe de globalizare, pe continentul european sînt practic la etapa finală procesele de integrare a tuturor ţărilor în structurile 326 euro-atlantice. Republica Moldova a devenit frontiera estică a NATO şi UE. Astfel, în contextul proceselor integraţioniste contemporane, diplomaţia modovenească trebuie să fie la înălţimea sarcinilor ce îi revin pentru a asigura interesele naţionale ale Moldovei în noile condiţii geopolitice. Din punct de vedere politologic acţiunea de obicei se leagă de comportamentul subiecţilor sociali care tind să atingă un scop, să realizeze o poziţie sau o influenţă în sistemul politic, în guvernare, în elaborarea şi implementarea în societate a politicilor publice. De aici definim acţiunea ca o totalitate de comportamente organizate a subiecţilor

sociali manifestate atît în interiorul sistemului politic, cît şi în afara lui şi supuse realizării intereselor şi scopurilor general- sociale cu ajutorul instituţiilor puterii. În baza acestei abordări remarcăm unele trăsături de esenţă ale acţiunii politice.În primul rînd, acţiunea politică are caracter complex, contradictoriu de terminat în fond atît de conţinutul propriu-zis al sistemului politic, cît şi de input-urile acestuia, inclusiv de alte tipuri de acţiuni sociale. În acest context acţiunea politică joacă un rolcheie în cadrul sistemului politic în particular şi sistemului global al acţiunii sociale în general, întrucît ea, în baza puterii, influenţează în mod decisiv natura ambelor sisteme. În al doilea rînd, expresia directă a acţiunii politice o constituie compor tamentul politic.Acesta reflectă mecanismul desfăşurării acţiunii, gradul ei de procesualitate şi stabilitate, obiectivarea în acţiune a convingerilor şi atitudinilor politice, corelată cu anumite interese ca motivaţie şi cu anumite scopuri ca modele mentale ale subiecţilor acţionali sine qua non a unei acţiuni politice eficiente ţine de corespunderea acesteia fenomenului realităţii politice. Competiţia dintre UE şi Rusia are valenţe de ordin geopolitic. Aici se regăsesc interese economice şi strategice, dar schimbarea balanţei geopolitice în favoarea unei părţi determină şi statutul geopolitic al ambilor concurenţi. Cu cât UE se va extinde mai mult, cu atât potenţialul geopolitic al acesteia se va mări. Extinderea europeană afectează nu doar potenţialul geopolitic al Rusiei, dar şi statutul ei internaţional. Treptat Rusia pierde sfera sa de control „tradiţională” în favoarea altei puteri. Doctrina „străinătăţii apropiate” sau Comunitatea Statelor Independente (CSI) este un proiect geopolitic rusesc care suferă schimbări profunde, mai ales odată cu crearea GUAM-ului. Dacă pe parcursul anilor nouăzeci CSI a fost o organizaţie relativ funcţională, odată cu apropierea NATO şi UE, după anul 2004, aceasta, ca structură, devine simbolică.De la declararea independenţei sale Republica Moldova se află într-un permanent proces de identificare a locului şi rolului său în contextul geopolitic regional, adică a statutului său geopolitic. Ea tinde să-şi fixeze propriile obiective reieşind din necesitatea asigurării intereselor naţionale vitale. Unii cercetători ai politicii contemporane sunt siguri că potenţialul geopolitic al Moldovei nu este sub nici o formă însemnat în raport cu al celor două centre de putere, acesta reieşind din indicatorii economici, demografici, dar şi spaţiali. Ambele puteri privesc Republica Moldova din perspectivă mai mult geostrategică, deoarece statul nostru este un element al unei scheme geostrategice cu mult mai extinse, centrul căreia se regăseşte în spaţiul Mării Negre. În viitor coliziunea dintre Rusia şi Occident se va da pentru controlul asupra spaţiului pontic. El leagă, din punct de vedere geoeconomic, UE cu zonele cele mai bogate în resurse energetice, şi anume: Bazinul Caspic, Asia Mijlocie şi Golful Piersic. În prezent, se dă lupta pentru controlul acestor zone bogate, precum şi căilor care le unesc cu lumea occidentală. Astfel că Republica Moldova este importantă din punct de vedere geostrategic şi pentru Occident (NATO şi UE), şi pentru Rusia. Ambele părţi depun eforturi de a-şi întări poziţiile. Rusia încearcă să-şi menţină influenţa în Republica Moldova prin conservarea conflictului transnistrean şi susţinerea comunităţii rusofone. Problema transnistreană reprezintă cel mai dificil aspect al relaţiilor dintre Chişinău şi Moscova, deoarece refuzul Rusiei de a accepta soluţionarea problemei transnistrene rezultă nu doar din raporturile sale cu Republica Moldova, dar şi din raporturile cu Occidentul (NATO şi UE). Pentru Rusia menţinerea controlului asupra Transnistriei reprezintă o blocare a extinderii NATO şi UE. De aceea Rusia va depune toate eforturile pentru a-şi menţine statutul geopolitic, folosind diverse instrumente politice şi economice. În situaţia geopolitică creată, Republica Moldova încearcă să intre în astfel de scheme regionale, care i-ar permite să iasă din zona de coliziune dintre Occident şi Rusia. Ca o perspectivă posibilă de soluţionare a situaţiei geopolitice conflictuale poate fi considerată ideea de integrare în structurile euro-atlantice, care presupune includerea Moldovei în sfera de influenţă a acesteia cu tot teritoriul recunoscut internaţional. Un scenariu posibil ar fi ca linia de coliziune să fie deplasată spre est, posibil pe teritoriul ucrainean. Ucraina de Est şi Crimeea sunt regiuni cu populaţie majoritar rusă, economic sunt dependente de Rusia, iar în Crimeea Rusia deţine cea mai mare bază militară de la Marea Neagră. În aşa fel, Rusia ar avea suficiente pârghii pentru a stabili în acele regiuni linia de coliziune cu Occidentul, astfel că nu trebuie diminuat factorul ucrainean în relaţiile dintre Moldova şi Rusia, precum şi în relaţiile dintre Occident şi Rusia.

Aşa dar, din punct de vedere a poziţiei geopolitice Republica Moldova se află într-o zonă de maximă intensitate geopolitică. Teritoriul Moldovei reprezintă un segment a liniei de coliziune dintre NATO/UE, pe de o parte, şi Rusia, pe de altă parte. După 1 ianuarie 2007, când Moldova a devenit vecină directă a spaţiului UE/NATO, situaţia geopolitică a ţării noastre capătă noi configuraţii, care necesită idei şi acţiuni adecvate.Geopolitica este o dimensiune importantă a politicii externe a statelor. Reprezentând un mod de a gândi şi a acţiona din perspectiva puterii asupra unui spaţiu aflat în afara teritoriului suveran al statului, ea nu oferă doar raţionamente cu privire la acţiunile care trebuie întreprinse de stat în planul politicii externe, dar ne explică şi modul în care un stat îşi exercită puterea în afara teritoriului suveran pentru realizarea anumitor interese. Cercetările analitice mai dispun de alte baze fundamentale cum este practica diplomatică şi politică. Exemplu poate servi operele liderului politic american H. Kissinger, care în anii 1970-1980 a ocupat funcţii responsabile în administraţia SUA. Studierea documentelor ca metodă a relaţiilor internaţionale prezintă deosebit interes în cercetarea istoriei, problemelor actuale etc. Documentele adesea conţin informaţia ce se referă la politica externă şi relaţiile internaţionale, frecvent conţin secrete de stat, informaţie puţin cunoscută maselor largi, în special dacă ele conţin documente şi materiale ale statelor străine. Studierea majorităţii documentelor devin posibile numai după anumit timp, deseori peste cîteva decenii, în special atunci cînd ele reprezintă interes, în deosebi, pentru istorici. În cazurile cînd documentele accesibile nu permit de a aprecia adecvat intenţiile, scopurile, prognozarea posibilelor decizii şi acţiunilor actorilor procesului politicii externe, specialiştii pot folosi metoda content-analiză (analiza conţinutului). Astfel de metodă a fost elaborată de sociologii americani în anii 1939-1940 la analiza alocuţiunilor liderilor Germaniei naziste, publicate în presă şi transmise la radio. Specialiştii americani cu o exactitate nedescrisă au prognozat intervalul invaziei asupra URSS, locul şi ordinea efectuării multor operaţii militare, au evidenţiat planurile secrete ideologice a fascismului german. Instituţiile speciale ale SUA au folosit metoda content-analiză şi în scopurile de recunoaştere. Această metodă a obţinut statut metodologic abia în 1950 şi se foloseşte în studierea fenomenelor sociale.La studierea relaţiilor internaţionale e folosită şi metoda ivent-analiză (analiza evenimentelor), la baza căreia se afla dinamica evenimentelor pe arena internaţională cu scopul determinării tendinţelor principale în dezvoltarea situaţiei politice în unele ţări, regiuni şi în lume.Cu ajutorul metodei ivent-analiză, cercetătorii studiază negocierile internaţionale. În acest caz în centrul atenţiei se află dinamica comportării actorilor procesului negociat, intensitatea propunerilor, dinamismul cedărilor reciproce etc.Pe baza concepţiei sistemă a fost elaborată metoda nivelului de analiză. Ea se referă prioritar la metodele de calitate. Noţiunea „nivelul de analiză” a fost folosită prima dată de savantul K.Waltz în lucrarea „Omul, statul şi războiul” publicată în 1965. Cercetînd conflictele armate internaţionale el face concluzia, că cauzele conflictelor trebuie reduse în 3 sfere politice sau la 3 niveluri: nivelul personalităţii, care adoptă decizii; nivelul factorului politicii interne; nivelul sistemului interstatal. Importanţa metodologică a acestei metode constă în aceea, că ea permite cercetătorului relaţiilor internaţionale să se concentreze asupra unei sfere politice.În cercetarea relaţiilor internaţionale se foloseşte pe larg metoda cartonării cognitive, care permite de a determina cum unul ori alt lider politic evidenţiază cauzele şi urmările principalelor noţiuni. Carta cognitivă e supusă unei analize suplimentare, apoi sunt reliefate concluziile, dacă pentru liderul indicat îi sunt prioritare politica internă ori cea externă, care e corelaţia emoţiilor pozitive şi negative în anumite situaţii a politicii internaţionale. În cercetarea relaţiilor internaţionale un rol deosebit le revin şi metodelor sistemei de modelare, care necesită cunoştinţe speciale matematice etc.Gradul saturat de evenimente a secolului XX (două războaie mondiale, crearea armelor de nimicire în masă, războiul rece, modificările în lume după încheierea lui etc.) a stimulat dezvoltarea teoriei şi în domeniul relaţiilor internaţionale. Concomitent potenţialul meditativ ştiinţific în ştiinţele sociale ale sec.XX a contribuit la o tratare teoretică deplină a acelor evenimente pe arena mondială. Din aceste cauze teoria relaţiilor internaţionale şi politicii mondiale capătă în secolul XX o dezvoltare largă, în primul rînd în SUA. În teoria relaţiilor internaţionale un loc deosebit îi revine unor aşa paradigme ca realismul, liberalismul şi marxism-

leninismul.Geopolitica, potrivit literaturii, este un domeniu al relaţiilor internaţionale care are legătură cu politica statelor şi cu influenţele reciproce, cu dreptul internaţional, cu relaţiile diplomatice, cu securitatea şi apărarea, cu raporturile de putere în lume. Este vorba şi de studiul acţiunilor diferitor organisme internaţionale prin prisma „regulilor jocului”, aplicate la spaţiu în aspectele lor cantitative şi calitative: jurisdicţia internaţională (delimitări de suveranitate teritorială, problema frontierelor), modalităţile de trecere şi circulaţie în lume (strâmtori, arhipelaguri, survolarea teritoriului), diverse reglementări, eventual de opinii, atitudini şi comportament (pacte de neagresiune, tratate de asistenţă, acorduri militare, alianţe diplomatice, restricţii de deplasare, diferende de frontieră, litigii istorice). Adică „geopolitica este viaţa politică planetară condiţionată şi explicată prin geografie”, iar „analiza geopolitică oferă temeiuri pentru o interpretare ce poate fundamenta strategii adecvate în raport cu oportunităţile sau ameninţările ce privesc un stat”. Analistul francez Francois Thual susţine că geopolitica ne învaţă să descifrăm actualitatea, şi anume în cazul unui eveniment (tensiune, criză, conflict, război, negocieri), trebuie să ştim să punem întrebările cele mai potrivite: Cine ce vrea? Cu cine? Cum? De ce?. Prin urmare, trebuie identificaţi actorii, analizate motivaţiile lor, descrise intenţiile lor, reperate alianţele în curs de formare sau din contra alianţele pe cale de destrămare, la nivel local, regional, continental sau global. Potrivit lui P.Claval, geopolitica acţionează în trei direcţii: construieşte tabloul forţelor prezente într-un câmp geopolitic şi a factorilor care le influenţează; reperează ţintele profunde ale actorilor şi explorează filosofiile sau ideologiile pe care le legitimează; arată modul în care mijloacele fiecăruia sunt aplicate prin geostrategii concepute pentru a se apropia de scopurile fixate, ţinând cont de reacţiile previzibile ale celorlalţi protagonişti.Avînd în vedere cele menţionate, dat fiind existenţa unei multitudini de perspective de abordare a geopoliticii, în funcţie de diferite curente de gândire sau chiar de autoritatea intelectuală a unor reputaţi autori şi specialişti în studierea fenomenului geopolitic contemporan, putem constata că obiectul de studiu al disciplinei supuse examinării n-a fost încă definit în termeni unanim acceptaţi. Definiţiile clasice ale geopoliticii nu întrunesc multe din fenomenele cu caracter geopolitic care se petrec pe mapamond, mai ales dat fiind faptul că sistemul internaţional se află în continuă schimbare, devine unul tot mai complex. Vorbind la modul general, se poate totuşi afirma că geopolitica este o ştiinţă care-şi creează obiectul de studiu din analiza fenomenelor care se raportează la spaţiul sistemului internaţional prin prisma relaţiilor de putere şi de interese.Geopolitica nu se poate ralia ideii că statul nu mai este actorul central în relaţiile internaţionale. Globalizarea şi mondializarea au ca efecte apariţia noilor actori suficient de puternici, care, probabil, vor slăbi statele-naţiuni. În orice analiză geopolitică trebuie să se ţină seama de importanţa actorilor non-statali, fără a uita, însă, că în cadrul fenomenelor geopolitice statul reprezintă totuşi elementul principal. Din această perspectiva, la etapa actuală geopoliti-ca depăşeşte studiul fenomenului statal în raport cu spaţiul, ea abordează diverşi actori care se manifestă pe plan zonal, regional sau planetar. În acelaşi timp, aceasta regândeşte obiectul său principal de studiu, deplasându-l către domeniul axiologic, evidenţiind relaţia existentă între macrointerese şi domeniul spaţial, prin macrointerese înţelegându-se interesele strategice sau vitale ale statelor. Geopolitica leagă problematica interesului strategic de conceptele: putere şi forţă, înţelegând prin prima acea stare de potenţialitate care garantează susţinerea interesului, iar prin a doua - suportul care imprimă mişcarea acestuia până la satisfacere. Toate acestea se produc în mediul geopolitic planetar, continental sau regional unde convieţuiesc subiecţii geopoliticii, care sunt state libere de angajamente ori conglomerate statale constituite pe bază de interese politice, politico-militare, economice, financiare ori tradiţii spirituale, lingvistice etc.Astfel, se poate spune că geopolitica ia în considerare totalitatea preocupărilor actorilor prezenţi pe scena internaţională, atât personalizaţi, cât şi instituţionalizaţi. Ea este sensibilă la ceea ce, în planurile actorilor, reflectă eterogenitatea spaţiului ca: condiţiile naturale, istoria, religia, diversitatea etnică etc. Geopolitica include în sfera sa de preocupări acele configuraţii ale geografiei, considerate drept o miză majoră pentru obţinerea unei dominaţii sau influenţe asupra strâmtorilor, câmpurilor petroliere sau zonelor bogate în alte resurse, anumite teritorii ce permit controlul asupra unor regiuni ale lumii.