monitor nr. 1-2 10 mai - ispaim.mapn.roispaim.mapn.ro/app/webroot/fileslib/upload/files/Monitor...

MONITOR STRATEGIC

REDREDREDREDREDAAAAACTCTCTCTCTOR {EFOR {EFOR {EFOR {EFOR {EF• General maior (r) drGeneral maior (r) drGeneral maior (r) drGeneral maior (r) drGeneral maior (r) dr. MIHAIL E. MIHAIL E. MIHAIL E. MIHAIL E. MIHAIL E. IONESCU. IONESCU. IONESCU. IONESCU. IONESCU, Directorul Institutului

pentru Studii Politice de Ap\rare [i Istorie Militar\, Ministerul Ap\r\rii,România

COLEGIUL DE REDCOLEGIUL DE REDCOLEGIUL DE REDCOLEGIUL DE REDCOLEGIUL DE REDAAAAAC}IEC}IEC}IEC}IEC}IE• General de brigad\ (r) profGeneral de brigad\ (r) profGeneral de brigad\ (r) profGeneral de brigad\ (r) profGeneral de brigad\ (r) prof. . . . . MICHAEL CLEMMESENMICHAEL CLEMMESENMICHAEL CLEMMESENMICHAEL CLEMMESENMICHAEL CLEMMESEN, R, R, R, R, Royal Danishoyal Danishoyal Danishoyal Danishoyal Danish

Defence College, Copenhaga, DanemarcaDefence College, Copenhaga, DanemarcaDefence College, Copenhaga, DanemarcaDefence College, Copenhaga, DanemarcaDefence College, Copenhaga, Danemarca• Prof• Prof• Prof• Prof• Prof. asociat dr. asociat dr. asociat dr. asociat dr. asociat dr. JORD. JORD. JORD. JORD. JORDAN BAEVAN BAEVAN BAEVAN BAEVAN BAEV, The New Bulgarian University,

Bulgaria• ProfProfProfProfProf. univ. univ. univ. univ. univ. dr. dr. dr. dr. dr. DENNIS DELET. DENNIS DELET. DENNIS DELET. DENNIS DELET. DENNIS DELETANTANTANTANTANT, London University, Marea Britanie• SORIN ENCU}ESCUSORIN ENCU}ESCUSORIN ENCU}ESCUSORIN ENCU}ESCUSORIN ENCU}ESCU, pre[edintele Asocia]iei „Manfred Wörner“,

Bucure[ti, România• Lector univLector univLector univLector univLector univ. IULIAN FO. IULIAN FO. IULIAN FO. IULIAN FO. IULIAN FOTTTTTAAAAA, Directorul Colegiului Na]ional de Ap\rare,

Ministerul Ap\r\rii, România• DrDrDrDrDr. SERGEY K. SERGEY K. SERGEY K. SERGEY K. SERGEY KONOPLONOPLONOPLONOPLONOPLYYYYYOOOOOVVVVV, Harvard University Program for Black Sea

Security, SUA• ProfProfProfProfProf. univ. univ. univ. univ. univ. dr. dr. dr. dr. dr. V. V. V. V. VASILE SEC|RE{ASILE SEC|RE{ASILE SEC|RE{ASILE SEC|RE{ASILE SEC|RE{, {coala Na]ional\ de Studii Politice

[i Administrative Bucure[ti, Rom=nia• ProfProfProfProfProf. univ. univ. univ. univ. univ. dr. dr. dr. dr. dr. MICHAEL SHAFIR. MICHAEL SHAFIR. MICHAEL SHAFIR. MICHAEL SHAFIR. MICHAEL SHAFIR, Universitatea din Cluj-Napoca, România• SHASHASHASHASHAUL SHAUL SHAUL SHAUL SHAUL SHAYYYYY, [eful Departamentului de Istorie Militar\ al Statului

Major al Armatei Israeliene• DrDrDrDrDr. JEFFREY SIMON. JEFFREY SIMON. JEFFREY SIMON. JEFFREY SIMON. JEFFREY SIMON, Institutul de Studii Strategice al Universit\]ii

Na]ionale de Ap\rare din Washington D.C., SUA• ZHOU JIANZHOU JIANZHOU JIANZHOU JIANZHOU JIAN, Institutul pentru Studii Strategice [i Interna]ionale, Beijing, China• Comandor (r) GHEORGHE VComandor (r) GHEORGHE VComandor (r) GHEORGHE VComandor (r) GHEORGHE VComandor (r) GHEORGHE VARTICARTICARTICARTICARTIC, Redactor [ef al „Revistei de Istorie

Militar\”, Ministerul Ap\r\rii, România

ADRESAADRESAADRESAADRESAADRESAStr. Constantin Mille nr.6, sector 1, Bucure[ti, cod 010142,telefon> 0040 21 315.17.00, fax> 0040 21 319.58.01www.ispaim.ro www.sarindar.roe-mail>[email protected]

Revista este inclusă în baza de date a Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice din ÎnvăţământulSuperior, fiind evaluată la categoria „B”.

Revistă editată de Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară,membru al Consorţiului Academiilor de Apărare şi Institutelor de Studii deSecuritate din cadrul Parteneriatului pentru Pace, membru asociat al Proiectuluide Istorie Paralelă pentru Securitate prin Cooperare (PHP).

• REGIUNEA EXTINS| A M|RII NEGRE- Riscuri [i amenin]\ri la adresa securit\]ii conductelor de hidrocarburi – {ERBAN FILIPCIOCULESCU .................................................................................................................. 5

• REFORMA SECTORULUI DE SECURITATE- Educa]ie, securitate [i bun\ guvernare. Imperativul occidentaliz\rii înv\]\mântului militarromânesc – IULIAN FOTA .............................................................................................. 17- Rolul organiza]iilor societ\]ii civile în promovarea reformei politicii de securitate [i ap\rareîn România (1990-2006) – CORINA CARP ...................................................................... 23

• ST|RI DE CRIZ|- Conflictul Israel-Hezbollah – c\pitan DARIE DA{U ...................................................... 39- R\zboaiele imposibile. Interven]ie [i reconstruc]ie politic\ în Afganistan – CLAUDIUCR|CIUN ......................................................................................................................... 43

• SECURITATE INTERNA}IONAL|- Aspecte ale globaliz\rii [i noii ordini mondiale globale, relevante pentru noile politici– PAUL IONESCU ............................................................................................................ 53- Evolu]ia de la izola]ionism la preemption în politica american\. Paradigma interven]ionist\în discursul american – IOANA MATE{ ........................................................................... 60- Doctrina Bush [i noua configura]ie de securitate interna]ional\ – maior SIMONA}U}UIANU ...................................................................................................................... 69

• RUSIA – CSI- Accente geo-economice în politica extern\ rus\ – STANISLAV SECRIERU ................... 75- „Imperiul liberal” în refacere> resursele energetice [i reafirmarea global\ a Rusiei– OCTAVIAN MILEVSCHI ................................................................................................ 87- Politici de securitate> statele baltice versus Republica Moldova – ALIONA NEGOI}| ..... 104

• ORIENTUL MIJLOCIU- Procesul de democratizare a Irakului – ALEXANDRU VOICU ....................................... 115

•LESSONS LEARNED- Fighting the Mujahideen> Lessons from the Soviet Counter-Insurgency Experience inAfghanistan – Major TONY BALASEVICIUS, Major GREG SMITH (RMC, Canada) ......... 123

•OPINII- Problema „împ\r]irii costurilor” în alian]ele moderne – MIHAI ZODIAN ..................... 139

• DOCUMENTAR- „Military Balance 2007” [i evolu]ia for]elor armate ale marilor puteri – ANDREI MIROIU,SIMONA SOARE .............................................................................................................. 149

• DIN AGENDA {TIIN}IFIC| A ISPAIM- Lansarea Proiectului TCT – c\pitan DARIE DA{U ......................................................... 159

• RECENZII- Tom Robertsen, Making New Ambitions Work. The Transformation of NorwegianSpecial Operations Forces, Oslo, 2007 – DRAGO{ B|NESCU ....................................... 163- Ministerul Federal al Ap\r\rii. Carta Alb\ privind Politica de Securitate a Germaniei [i viitorul Bundeswehrului, octombrie, 2006 – maior STELIAN FIZE{AN ...................... 165- Zbigniew Brzezinski, Triada geostrategic\. Convie]uirea cu China, Europa, Rusia, EdituraHistoria, Bucure[ti, 2006 – CERASELA MOLDOVEANU ................................................. 168- Constantin Vlad, Diploma]ia secolului XX, Editura Funda]iei Europene Titulescu,Bucure[ti, 2006 – CRISTINA ROMILA ............................................................................. 170

SUMAR

Redactori> {erban Filip Cioculescu • c\pitan Darie Da[u • maior Stelian Fize[an • dr. Mircea Soreanu• Alexandru VoicuTiparul executat la Centrul Tehnic Editorial al Armatei sub comanda nr. 4953

B 136/19/05/2007

ISPA

IM —

mon

itor

stra

tegi

c 1-

2 / 2

007

REGIUNEA EXTINS|A M|RII NEGRE

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 20074

Monitor Strategic

Monitor Strategic

5REGIUNEA EXTINS| A M|RII NEGRE

Este un lucru banal în zilele noastre s\ sevorbeasc\ despre terorism, iar cititorul nespe-cializat în aceast\ problematic\ multi-discipli-nar\ tinde s\ perceap\ evenimentele ceimplic\ ac]iuni teroriste la un nivel prepon-derent emo]ional. Teroristul, în accep]iuneapopular\ a termenului, este cel care ucidecivili nevinova]i spre a-[i realiza un set deobiective politice clare. {antajarea unor statecu for]e armate implicate în Afganistan [i Irak,timorarea opiniei publice, crearea unuicurent de opinie ostil particip\rii la coali]iaantiterorist\ mondial\ sunt scopurile cele maifrecvente ale terorismului asociat extremis-mului religios.

„Petro-jihadul”Exist\ [i aspecte mai pu]in mediatizate ale

fenomenului terorist, îns\ cu repercusiunigrave, de lung\ durat\. Unul dintre acesteaeste constituit de atacurile comise de diversegrup\ri rebele asupra conductelor de petrol[i gaze ce aprovizioneaz\ statele membre aleUE, NATO [i nu numai. Desigur, teroristul carealege s\ atace o conduct\ [i nu indivizi (fieace[tia civili anonimi, miliari, personalit\]i),ori cl\diri cu însemn\tate simbolic\, sta]ii demetrou [i cale ferat\, se preteaz\ unor denu-miri alternative> lupt\tor pentru libertate,for]\ de gheril\, insurgent, rebel. Mai ales c\atacurile au loc pe teritoriul unde acestegrupuri fiin]eaz\ [i asupra c\rora emitrevendic\ri de independen]\ prin secesiune.În acest context, petro-jihadul devine oop]iune de prim ordin a grup\rilor insurgente[i teroriste1.

Desigur, se cunosc câteva cazuri clare deatacuri ale unor for]e islamiste asupra con-ductelor din Irak, Arabia Saudit\ etc., înscopul de a lovi în economia statelor produ-c\toare de energie, conduse de for]e ostileradicalismului religios [i aliate ale SUA încampania interna]ional\ contra terorismului.

În decembrie 2004, Osama bin Laden atransmis prin intermediul unei benzi audioun mesaj adresat jihadi[tilor, în care le cereas\ atace industria petrolier\ din OrientulMijlociu, spre a lovi în aprovizionarea cu car-buran]i a statelor inamice. Gruparea Al Qae-da, prin filiala sa din Arabia Saudit\, s-a adre-sat islami[tilor din Peninsula Arabic\, cu în-demnul de a distruge „rezervele de petrolcare nu sunt puse în slujba na]iunii Islamului”2.A[adar, dup\ momentul 11 septembrie, tero-ri[tii din întreaga lume au inclus în arsenalullor [i petro-jihadul, fiind con[tien]i de efectelefoarte grave ale acestor atacuri asupra econo-miilor statelor afectate. În octombrie 2003,s-a aflat c\ for]ele saudite de securitate auarestat un comando de activi[ti Al Qaeda carelucraser\ pentru compania de stat Aramco,fiind dup\ toate probabilit\]ile antrena]i pen-tru un atac terorist contra infrastructurilorpetroliere, mai ales contra marii rafin\rii RasTanura. Prin aceast\ rafin\rie trece cam 6%din cantitatea de petrol consumat\ zilnic înlume, a[adar distrugerea ei ar fi cauzat o lips\acut\ de produse petroliere pe termen lung3.Pe 29 mai 2004, terori[tii au atacat la Al Qhobar,în Arabia Saudit\, cl\dirile administrative aleunor companii petroliere cu participare occi-dental\ (nemusulman\), atac soldat cu uci-

Riscuri şi ameninţări la adresasecurităţii conductelor

de hidrocarburiŞerban Filip Cioculescu

Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 20076

Monitor Strategic

derea unor civili (24) [i luarea de ostatici.Dorin]a acestora era de a sustrage petrolulsaudit controlului str\in, exercitat de „necre-dincio[i”. În aprilie 2007, autorit\]ile sauditeau anun]at dezmembrarea unei organiza]iiteroriste care complotase pentru a sabotainfrastructuri petroliere. 172 de persoane aufost arestate [i s-a afirmat c\ acestea urm\reaus\ pun\ mâna pe avioane cu care s\ atacerafin\rii [i conducte de mare importan]\precum Abqaiq, Ras Tanura, Juaymah, Rabigh[i Yanbu. Rafin\ria de la Abqaiq a fost dejaatacat\ de terori[tii islami[ti în februarie 2006.Ulterior, în septembrie 2006, un grup de radi-cali islami[ti a e[uat în încercarea de a atacarafin\ria de la Al Dhabba, proprietate aCanadian Nexen Petroleum Company.

În cadrul r\zboiului de tip complex ce areloc în Irak, unde au ap\rut zeci de grupuriarmate cu fundament religios, etnic, politic,ce lupt\ atât între ele cât [i cu for]ele coali]ieimultina]ionale, atacarea infrastructurilorpetroliere a devenit una dintre strategiilepredilecte ale celor care vor s\ men]in\destabilizarea intern\ la cote paroxistice.Aceste atacuri au avut loc mai ales în nordulIrakului, fiind vorba de conducta Kirkuk-Ceyhan (care porne[te din zona Kurdistanuluiirakian), dar [i în Sud, la Basra, regiune deunde se extrage cca. 60% din petrolul irakian.Chiar [i conductele ce duc c\tre rafin\ria Bayji,aflat\ la 140 km de Bagdad, au suferit atacurirepetate în 2004-2005. Kirkuk-Ceyhan are950 km [i poate pompa chiar [i 800 000 barilipe zi, îns\ în aprilie 2003 a fost grav sabotat\de insurgen]i ostili prezen]ei for]elor americane[i domina]iei kurde asupra Irakului de Nord.

Chiar dac\ nu exist\ o coordonare la nivelna]ional a acestor atacuri, fiind vorba de operaunor grup\ri regionale sau transna]ionale,efectul lor negativ nu este mai pu]in evident.Aceste sabotaje au dus la cre[terea exagerat\a costurilor de operare, între]inere [i paz\ aconductelor [i sta]iilor de pompare [i în ge-neral au descurajat multe companii interna-]ionale dornice s\ investeasc\ în sectorulenergetic irakian. Companiile implicate aufost nevoite s\ angajeze vaste armate de mer-cenari, s\ investeasc\ în echipamente sofis-

ticate sau s\ pl\teasc\ adev\rate „biruri” (taxede protec]ie) unor seniori ai r\zboiului saulideri tribali, religio[i etc. Modelul atacurilordin Arabia Saudit\ [i Irak a fost copiat [i înalte state, de pild\ Sudan, unde un grupterorist a atacat în decembrie 2004 un câmppetrolifer, sau Yemen, unde activeaz\ maimulte grupuri rebele.

Terori[tii în „the big game”din zona Caucazului [i a Asiei Centrale

Uneori conductele sunt atacate [i de ho]i,mai ales în ]\ri s\race precum Nigeria, Ecuador,dar intervin adesea [i grup\ri rebele locale,precum gherilele popula]iilor din Delta Nige-rului, care saboteaz\ conducte [i r\pesc str\inipentru r\scump\rare, denun]ând controlul gu-vernamental asupra petrolului în dauna auto-htonilor. În timp ce în Africa sub-saharian\ [iîn America Latin\ predomin\ furturile [isabotajele cu motiv politic, în Orientul Mijlo-ciu [i zona Caucaz-Asia Central\ predomin\atacurile teroriste comise de islami[ti [iatacurile efectuate de insurgen]i separati[ti.

În Zona Extins\ a M\rii Negre, care inclu-de [i statele din flancul vestic al Caspicii,sabotarea conductelor se face mai ales dec\tre unele grup\ri bazate pe separatism etnicsau iredentism, grup\ri al c\ror ]el estedesprinderea unor teritorii din cadrul unorstate multi-etnice [i formarea unui nou stat.Aceste elemente doresc de fapt s\ loveasc\în imaginea ]\rilor pe care le consider\ vino-vate de neîndeplinirea obiectivelor lor na]io-nale. De pild\, insurgen]ii ceceni [i daghes-tanezi au atacat frecvent conducte ruse[ti cetreceau prin zona lor. Cecenii lupt\ pentrusecesiunea de Federa]ia Rus\, iar sabotareaconductelor ruse[ti constituie o ]int\ pre-dilect\ [i mai facil\ decât atacarea prinsurprindere a unor baze militare sau cl\diriguvernamentale. În anul 2004, de pild\, s-au înregistrat sabotaje asupra infrastructurilorenergetice în Daghestan, Stavropol dar [i înapropierea Moscovei.

Kurzi afilia]i Partidului Muncitorilor dinKurdistan (PKK), grupare marxist\ cu obiec-tive secesioniste, au sabotat în multe rânduriconducte ce tranzitau zona kurd\ din Turcia,

Monitor Strategic


mai ales în anii ’90 ai secolului trecut. Spreexemplu, în iulie 1991, insurgen]ii PKK auatacat baza de cercetare a Turkish Petroleumde la Kurtalan, pentru ca în luna decembries\ distrug\ cu rachete instala]iile de pompareale aceleia[i companii de lâng\ ora[ulBatman. În august 1992, gherilele kurdeaveau s\ atace cu succes depozite de petrolale companiei Shell lâng\ Diyarbakir, fiindincendiate mari tancuri de combustibil. Îniulie 1996, elemente de gheril\ ale PKK auexecutat un atac spectaculos [i devastatorasupra conductei Kirkuk – Yumurtalik, laSilopi, în Irak. Aceea[i conduct\ a fost atacat\[i în 1997, dar în Turcia, la Mardin4. Abiadup\ arestarea liderului PKK, AbdullahOcalan, în februarie 1999, aceste atacuri audevenit sporadice [i mai pu]in distrug\toare.

De asemenea, în India, Frontul Unit deEliberare a Asamului, grup ce militeaz\ pentrusecesiunea regiunii Asam, a revendicat maimulte atacuri asupra unor oleoducte. În martie2003, separati[tii au aruncat în aer tancuride depozitare a petrolului, situate la rafin\riaDigboi, în nord-estul Asamului, ulterior sabo-tând [i o conduct\ de gaz. {i separati[tii dinprovincia indonezian\ Aceh au executat unatac contra unui terminal de procesare agazului, Arun, apar]inând ExxonMobil.

În Columbia, mi[carea de gheril\ marxist\FARC (For]ele Armate Revolu]ionare dinColumbia) a sabotat în mai multe rândurioleoductul Cao-Limon-Covenas, producândpierderi la export de 100.000 barili pe zi,timp de mai multe s\pt\mâni5. Se pare c\aceast\ conduct\ de]ine tristul record al celeimai atacate infrastructuri de energie dinlume. Doar în anul 2002 a fost atacat\ de numai pu]in de 123 de ori!

Desigur, terori[tii [i lupt\torii de gheril\cunosc însemn\tatea individual\ a conduc-telor, ei fiind preg\ti]i s\ le atace pe cele maivaloroase economic [i strategic.

De pild\, conducta Baku-Tbilisi-Ceyhan(BTC), care conecteaz\ Turcia, Azerbaidjan,Georgia, ar putea constitui o ]int\ predilect\pentru sabotaje. În acest sens, serviciile deinforma]ii din cele trei state tranzitate au inter-ceptat mesaje de amenin]are înc\ din anii

de dinainte de darea în func]iune a acesteia.Cu cei 1 760 km, acest oleoduct este al doileaca lungime din lume. SUA au sprijinit con-stant construirea sa, ca o metod\ de a evitacontrolul absolut al Rusiei asupra petroluluicaspic [i de a sprijini afirmarea regional\ aTurciei. De aceea, s-a spus c\ aceast\ con-duct\ are o importan]\ geopolitic\ la fel demare ca [i cea economic\ propriu-zis\6. Uniianali[ti au mers chiar pân\ la a afirma c\„Rusia vede conducta Baku-Tbilisi-Ceyhan cafiind o conspira]ie a SUA spre a o scoate dinregiune”7. }inând cont de acest aspect, încazul în care ar avea loc un sabotaj masivasupra conductei, ar plana suspiciuni asupraunor cercuri apropiate puterii de la Moscova.

Dar [i grup\rile islamiste care militeaz\pentru alungarea regimurilor laice pro-occidentale sau pro-ruse din Azerbaidjan,Uzbekistan, Turkmenistan, au ar\tat uninteres clar pentru atacarea acestei conducte.Fostul ministru al Securit\]ii Na]ionale dinAzerbaidjan, Namiq Abasov, a afirmat c\ ]arasa de]ine informa]ii privind planuri de sabotajpuse la cale de insurgen]i locali [i elementeale Al Qaeda, [tiindu-se c\ Azerbaidjanul,Georgia [i Turcia sunt parteneri apropia]i aiSUA în lupta contra terorismului. Pentruinstaurarea unui califat islamic militeaz\ [igrupurile Mi[carea Islamic\ din Uzbekistan(care a dobândit un plus de legitimitate înochii multor uzbeci, dup\ masacrul de laAndijan, din 2005), Partidul islamic dinTurkestanul de Est (China [i Kazahstan) dar [iHizb-ut-Tahrir al Islami etc.

De-a lungul conductei BTC, exist\ optsta]ii de pompare, iar petrolul caspic estedirijat c\tre bazinul Mediteranei. Acesteaconstituie poten]iale puncte predilecte deatac din partea terori[tilor [i sabotorilor. Circa4 miliarde USD au fost investite de compa-niile europene [i americane în acest proiect,a[adar un atac reu[it, de amploare, ar produ-ce pagube economice însemnate.

Se a[teapt\ ca volumul transportat zilnicprin conduct\ s\ fie de 1 milion de barili pezi. În plus, din 2007, Kazahstanul va începes\ pompeze 3 milioane tone petrol anual înBTC, conform acordului cadru din iunie 2006

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 20078

Monitor Strategic

privind sistemul de tranzitare a petroluluidinspre Kazahstan c\tre Azerbaidjan. Aspectulsensibil din punctul de vedere al securit\]iienrgetice este dat de faptul c\ traseul con-ductei este apropiat de unele focare de con-flict – Kurdistan, Cecenia, Nagorno Karabah,Abhazia [i Osetia de Sud. De asemenea,riscul seismic nu trebuie neglijat.

În paralel cu BTC, s-a construit [i gazo-ductul Baku-Tbilisi-Erzurum, inaugurat lafinele lui 2006. Acest coridor energetic estedeja folosit pentru transportarea gazuluinatural ce provine din marele z\c\mântoffshore al Azerbaidjanului, Shah Deniz.Exploatarea ofer\ 3,4 milioane de metri cubide gaz [i 1 300 de tone de gaz condensat pezi. Estim\rile arat\ c\ în viitorul apropiat seva ajunge la 5,6 milioane metri cubi [i 2 500tone pe zi. De[i totul era preg\tit pentru dareaîn func]iune a conductei înc\ din octombrie2006, s-a amânat momentul pân\ în decem-brie. Georgia prime[te 5% din gazele livrateTurciei (ca tax\ de tranzit) [i are dreptul s\cumpere alte 5% la un pre] preferen]ial (55USD mia de metri cubi). În a[teptarea livr\-rilor de gaz azer, Georgia a primit asigur\ride la Azerbaidjan c\ acest stat poate servidrept coridor de tranzit pentru gazele ira-niene cump\rate de georgieni. Îns\ capaci-tatea maxim\ de transport nu poate dep\[i2 000 de metri cubi pe zi, ceea ce reprezint\abia 30% din nevoile Georgiei8.

Erzurum se afl\ într-o zon\ a Turciei undePKK este înc\ activ, a[adar exist\ riscul unorsabotaje comise asupra gazoductului.

Consor]iul de companii petroliere care aconstruit BTC, a pus la punct un set de m\suride siguran]\ foarte riguroase [i o Joint PipelineSecurity Commission. Este vorba de nece-sitatea de a descuraja tentativele de sabotajsau furt, din partea popula]iilor locale carenu întotdeauna au acceptat de bun\ voieexproprierile. Exist\ [i un sistem de camerede luat vederi, dar [i paz\ armat\ regulat\ încele trei state str\b\tute de conduct\.Echipele mobile de interven]ie rapid\ au fostpreferate mini-avioanelor f\r\ pilot propuseini]ial. Cu fonduri date de British Petroleum(BP), Georgia a înfiin]at de curând a[a-

numitul Strategic Pipeline ProtectionDepartment (SPPD), compus din peste 700de persoane9. BTC trece la 15 km deNagorno-Karabah, la 130 km de Abhazia [ila 55 km de Osetia de Sud, unde exist\grupuri armate ostile Azerbaidjanului [iGeorgiei. Statul georgian se confrunt\ [i cuopozi]ia minorit\]ii armene din zona Javakheti,unde aceasta constituie cca. 95% din popula-]ie [i tinde s\ solicite nu doar autonomie, cichiar independen]\! Conflictele etnice ridic\proleme de securitate majore pentru compa-niile de petrol [i gaze, provocând întârzieri [icosturi suplimentare pentru darea în folosin]\[i între]inere. Aceste m\suri nu pot garantaevitarea oric\rui atac terorist.

Exist\ precedente periculoase în acestsens, cum ar fi sabotajul comis în ianuarie2003 asupra conductei Baku-Supsa pe teri-toriul Georgiei, eveniment soldat cu scurgereaunor cantita]i mari de petrol10. Se [tie c\ seg-mentul georgian al conductei trece foarteapoape de Defileul Borjomi, singurul parcna]ional din Caucaz [i o zon\ turistic\ des-tinat\ unei dezvolt\ri spectaculoase. Aiciexist\ [i izvoare de ap\ mineral\ foarte apre-ciate. Un sabotaj reu[it ar conduce la polu-area grav\ a zonei [i la protestele energiceale ecologi[tilor [i ale liderilor locali11. Con-ducta trece destul de aproape de Abhazia [iOsetia de Sud, iar executarea unor atacuride sabotaj de c\tre elemente rebele nu sepoate exclude, mai ales dup\ ce regimulShevardnadze a ordonat ocuparea unei p\r]idin defileul Kodori, alungând un lider apro-piat de separati[ti. :n iulie 2003, un raportreferitor la posibilitatea unui sabotaj asupraconductei BTC a fost postat pe site-ulMinisterului Securit\]ii de Stat din Georgia,f\r\ a se specifica despre ce grup\ri rebeleputea fi vorba.

Turcia [i Azerbaidjan nu au semnat cuBritish Petroleum acorduri suplimentare deprotec]ie [i paz\, bazându-se pe for]ele ar-mate na]ionale. De men]ionat c\ Turcia,Georgia [i Azerbaidjan au semnat înc\ din2002 un acord antiterorist dublat de un acordmilitar pentru protejarea conductelor co-mune. Din anul 1999, Georgia [i Azerbaidjan

Monitor Strategic


au organizat exerci]ii militare comune înscopul securiz\rii conductelor de hidrocar-buri. La rândul lor, SUA, spre a descuraja po-ten]ialele atacuri teroriste asupra platformelorde exploatare a hidrocarburilor din MareaCaspic\, au lansat Ini]iativa Caspian Guard, princare ofer\ Azerbaidjanului [i Kazahstanuluiechipamente [i instructaj pentru activit\]ileg\rzii de coast\. Începând din anul 2002, mi-siunea SUA de antrenare a for]elor armate geor-giene a cuprins [i aspectul protej\rii infra-structurilor energetice. Contraatacând, Rusia apropus crearea Casfor, organiza]ie de securitateprin cooperare a statelor caspice, proiect respinsde ceilal]i actori importan]i ai regiunii. Uneventual sabotaj comis de for]e abhaze sauosetine ar pune, în mod inevitabil, problemaposibilei implic\ri a Rusiei în ac]iune, dat\ fiindopozi]ia Moscovei fa]\ de conducta BTC12.Acest lucru ar accentua tensiunile deja foartemari între Georgia [i Rusia (dup\ scandalularest\rii [i expulz\rii în 2006 a unor militariru[i acuza]i de spionaj de c\tre Georgia) [i ard\una [i rela]iilor Rusiei cu UE [i SUA.

Trebuie men]ionat faptul c\ asist\m [i lao tendin]\ de privatizare a securit\]ii conduc-telor, nu doar unii „seniori ai r\zboiului” fiinddornici s\ î[i pun\ for]ele paramilitare ladispozi]ia posesorilor conductelor, ci [i unelecompanii energetice fiind dispuse s\ angajezefor]e de paz\ [i protec]ie. Recent, un grupde deputa]i din Duma de Stat (Camera in-ferioar\ a parlamentului rus) a propus camarile companii Gazprom [i Transneft, ceprezint\ un interes strategic major pentruRusia, s\ aib\ dreptul de a avea for]e armateproprii spre a-[i proteja eficient infrastructurade produc]ie [i de transport. Practic, legeaprivind „livr\rile de produse pentru nevoilefederale de stat” ar primi un amendamentprin care for]ele paramilitare angajate de celedou\ companii-mamut ar avea „dreptul de afolosi [i utiliza armele din dotare [i mijloacelespeciale pentru asigurarea securit\]ii produc-]iei furnizate pentru nevoile federale alestatului [i pentru ap\rarea obiectivelor ei deextrac]ie, prelucrare [i transport, precum [ipentru asigurarea securit\]ii altor patrimonii,necesare pentru îndeplinirea contractelor de

stat, inclusiv pe timpul transportului”13. Nutoat\ lumea este dispus\ s\ accepte ase-menea evolu]ii. Directorul Centrului pentruStudii Etnopolitice [i Regionale din Moscova,Emil Pain, a afirmat în ziarul NezavisimaiaGazeta c\ „Înarmarea corpora]iilor este unelement destul de îngrijor\tor, iar în condi]iileRusiei acest lucru poate fi [i mai periculospentru societate”14.

Desigur, marile companii energetice potinvoca riscuri teroriste [i sabotaje spre a cereasemenea privilegii. Astfel, în ianuarie 2006,conducta de gaze dinspre Rusia spre Georgia aexplodat subit, vorbindu-se de posibilitateaunui sabotaj sau a unui accident. Exploziile auoprit fluxul de electricitate din Rusia [i tranzitulde gaze naturale c\tre Caucazul de Nord. Dou\gazoducte au fost aruncate în aer în mun]iiOsetiei de Nord. Astfel, statul georgian a fostprivat de gaze, fiind nevoit s\ solicite sprijinulAzerbaidjanului spre a nu suferi un colaps eco-nomic. Pre[edintele georgian Saakashvili aacuzat un complot rusesc contra ]\rii sale, darautorit\]ile ruse au dezmin]it [i au dat vina peun act de sabotaj comis de elemente criminale.De altfel, oficialii ru[i vorbesc de regul\ desabotaje dac\ atacurile sunt comise în afarateritoriului Federa]iei, [i de terorism dac\ eleau loc în interiorul acesteia, în zona Ceceniei [iDaghestanului15.

Pe 24 ianuarie 2006, Ministrul de Interneal Georgiei a solicitat Rusiei extr\darea a doiofi]eri de informa]ii ru[i, suspecta]i de impli-carea în atacuri teroriste [i sabotaje asupraunor sta]ii electrice [i cabluri pe teritoriul ge-orgian. Rusia a refuzat, acuzând de rea cre-din]\ guvernul de la Tbilisi. În orice caz, site-ul principal al insurgen]ilor din Osetia a negatimplicarea gherilelor osetine în sabotajulgazoductelor din ianuarie 2006. Trebuiemen]ionat c\ mul]i exper]i în regiunea Cau-cazului afirm\ c\ petrolul furat din con-ductele ruse[ti din Cecenia a alimentat obun\ parte din activit\]ile insurgen]ilor dinCaucazul de Nord.

În 2004, sabotajele au afectat,de pild\,conducta Baku-Novorossiisk, iar conductaSamara-Lisichansk a fost aruncat\ în aer lâng\Volgograd16. Inclusiv importan]a conductelor

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 200710

Monitor Strategic

din Caucazul de Nord, în special cea dintreBaku [i Novorossiisk, explic\ hot\rârea de anu ceda Cecenia a administra]iilor preziden-]iale din Rusia care s-au succedat dup\ 199117.

În ceea ce o prive[te, România î[i punemari speran]e mai ales în conductele Constan-]a-Trieste [i Nabucco. Ultima a primit undaverde [i curând se va demara construc]ia ei.Nabucco reprezint\ un proiect ambi]ios detransportare a gazului din Azerbaidjan, Kaza-hstan [i eventual Iran18, c\tre Turcia, Bulgaria,România, Ungaria [i Austria, lungimea fiindde 3300 km. Pre]ul estimativ este de cca. 5miliarde dolari, dintre care României îi revinde pl\tit 800 de milioane de euro19. De men-]ionat c\ România, al\turi de celelalte stateimplicate, a semnat la Viena acordul de dema-rare a lucr\rilor la conduct\, în iunie 2006.UE este foarte interesat\ de realizarea acestuicoridor energetic, care îi va permite s\ dimi-nueze importan]a concernului rusesc de gazGazprom. Se estimeaz\ c\ abia în anul 2020conducta va ajunge la gradul de maxim\opera]ionalizare, permi]ând transportarea a26-32 de miliarde de metri cubi pe an (între70 [i 90 de milioane de metri cubi pe zi).Pentru început, se vor exploata gazele dinimensul depozit off shore azer Shah Deniz(peste 1000 de miliarde metri cubi).

Firmele implicate în acest proiect sunt>Botas (Turcia), BulgarGaz (Bulgaria), Trans-Gaz (Romania), MOL (Ungaria), OMV(Austria), fiecare cu câte 20%. Aceste com-panii au cerut Comisiei Europene o scutirede la clauza care impune acordarea accesuluila conduct\ pentru operatori la un pre]reglementat în prealabil, scutiri spre a puteaîncheia contracte de furnizare pe termen lung(de peste 10 ani).

Surse din cercul comisarului europeanpentru Energie, Andris Piebalgs, consider\posibil\ acordarea unor scutiri dintr-un motivsimplu> ini]ial neglijat, acest proiect estefoarte interesant pentru UE, actor interna-]ional aflat într-o stare de nepl\cut\ depen-den]\ fa]\ de importurile de petrol [i gaz dinRusia. Dac\ se va realiza, Nabucco va permitediminuarea influen]ei ruse[ti în dirijareafluxurilor energetice c\tre Europa. „Comisia

European\ este interesat\ în proiectul«Nabucco», ca o surs\ alternativ\ de energie“,a declarat purtatorul de cuvânt al comisaruluipentru Energie, Ferran Tarradellas i Espunyziarului Cotidianul în 2006. „Construirea uneinoi conducte de gaz, care s\ lege Europa cuzona Turciei, este o prioritate pentru Comisie,interesat\ s\-[i diversifice sursele [i infra-structura”.

Desigur, nu se poate exclude riscul unoratacuri teroriste comise în zona Caucazului[i a Turciei de grup\ri islamiste sau etnic-separatiste, [i chiar a unor sabotaje comisede grup\ri afiliate unor state ostile statu quo-ului. În ceea ce prive[te viitoarea conduct\Constan]a-Trieste, în cazul în care ea se vaconstrui finalmente, riscul unor asemeneaatacuri este foarte sc\zut, un pericol mai marevenind din partea accidentelor ecologice saua posibilelor sabotaje comise de huligani.Faptul c\ ea trece prin zone calme, stabile,f\r\ poten]ial de conflicte, constituie un argu-ment în favoarea construirii acesteia.

Semnifica]ia atacurilorExist\ mai multe niveluri de interpretare

a acestor atacuri contra conductelor>

1. Nivelul ideologic – sunt atacate astfelstate bogate, puternice, considerate asupri-toare de c\tre terori[ti sau gherile.

2. Nivelul intereselor – aceste for]e potlovi în interesele europene [i americane f\r\s\ trimit\ comandouri de atentatori înOccident.

3. Nivelul economic – este afectat\ eco-nomia statelor beneficiare [i a celor de tranzit,cre[te pre]ul energiei, scade cre[terea eco-nomic\, sunt descurajate investi]iile în infras-tructuri< m\surile anti-teroriste aplicate înperimetrul conductelor sunt costisitoare, elesporesc artificial pre]ul per baril de petrol [imetru cub de gaz.

4. Nivelul politico-diplomatic – statele cebeneficiaz\ de hidrocarburi tind uneori s\fac\ presiuni asupra statului unde a avut locatacul, spre a se acorda drepturi politico-eco-nomice unor minorit\]i turbulente, cu poten-]ial de sabotare a unor infrastructuri energe-

Monitor Strategic


tice. Terori[tii sper\, de asemenea, ca acesteîntreruperi ale aprovizion\rii s\ tensionezerela]iile diplomatice dintre statele de tranzit[i cele de destina]ie a hidrocarburilor.

5. Nivelul cooper\rii în domeniul informa-]iilor – terori[tii nu ignor\ faptul c\ asemeneaatacuri vor determina un grad sporit de coo-perare, pe viitor, între agen]iile de informa]iidin aceste ]\ri afectate, precum [i sprijinexterior în instruirea unor for]e speciale deinterven]ie anti-terorist\.

Nivelul de dificultate a atacurilor[i a prevenirii acestora

În practic\, se consider\ c\ atacarea unorconducte de energie este relativ facil\,[tiindu-se faptul c\ plasarea unor înc\rc\turiexplozive în punctele vulnerabile ale acestora(îmbin\ri etc.) poate duce la scoaterea dinfunc]iune a acestor infrastructuri pentru inter-vale de timp de zile sau chiar s\pt\mâni.

De regul\, conductele trec prin locuripu]in populate, unele sunt îngropate adânc,p\zite, monitorizate, altele sunt la suprafa]asolului [i beneficiaz\ de m\suri de securitateminimale. Desigur, statele tranzitate de acesteinfrastructuri se str\duiesc s\ le asigure unnivel de paz\ suficient, instalând echipa-mente electronice de supraveghere (senzoride mi[care, camere video cu infraro[ii), mini-avioane f\r\ pilot – UAV (Unmanned AerialVehicles) – dotate cu camere video, punândpatrule [i instalând garduri, pere]i protectori,zone tampon interzise circula]iei, ori îngro-pând conductele la câ]iva metri adâncime.Avioanele de tip UAV (dron\) culeg [i trimitimagini centrelor de supraveghere, iar uneleau chiar posibilitatea de a transporta armeautomate contra terori[tilor. În ceea ce pri-ve[te rezisten]a materialelor din care sefabric\ aceste conducte, s-au testat cu succestehnologii relativ rezistente la explozii demic\ [i medie putere, mai ales prin înveli-[urile de fibr\ de carbon.

Terori[tii specializa]i în „jihadul conduc-telor”, la fel ca [i cei ce atac\ civili sau altetipuri de obiective cu valoare politic\, eco-nomic\ ori simbolic\, nu pot fi în generaldescuraja]i. Ei pot fi anihila]i fie la distan]\,adic\ pe teritoriul lor originar, prin cooperarea

serviciilor de informa]ii din mai multe state,fie prin surprindere tactic\, chiar în momen-tele de dinaintea comiterii atacurilor. Esteesen]ial ca serviciile de informa]ii [i for]elearmate ale acestor state s\ aib\ o rela]iepozitiv\ cu popula]iile locale [i liderii aces-tora, deoarece în acest fel se pot culege infor-ma]ii asupra unor grupuri de nou-veni]i cucomportament suspect, iar terori[tii se voramesteca mai greu în masa civililor dinregiune. Culegerea de informa]ii este esen-]ial\, mai ales cea realizat\ prin intermediulhumint-ului (sursele secrete umane), îns\exist\ controverse în cadrul statutelor ser-viciilor de informa]ii privitoare la gradul deimplicare a agen]ilor acoperi]i în activit\]ileilicite ale grup\rilor vizate20. De asemenea,liderii locali pot fi cointeresa]i financiar înpaza conductelor, ei furnizând în acest cazfor]ele de protec]ie necesare. Dar poatedeveni cooptarea unor „seniori ai r\zboiului”sau lideri de clanuri, secte etc. în garantareasecurit\]ii energetice a Occidentului o prac-tic\ acceptabil\ pe termen lung?

Viitorul securit\]ii energetice a statelormembre ale UE [i NATO este unul destul deincert. În general, se consider\ c\ sabotajeleasupra conductelor ce trec prin OrientulMijlociu, Caspica sau zona M\rii Negre nuar avea o amploare atât de mare încât s\întrerup\ pe termen lung aprovizionarea cuhidrocarburi a Europei [i a Americii. Cel maiprobabil, ele ar fi de regul\ executate degrup\ri locale de tip insurgen]\, revendicândsecesiunea. Îns\ nu se poate exclude ac]iuneaconcertat\ a unor nuclee teroriste asupra maimultor conducte de importan]\ strategic\,executat\ simultan, inclusiv prin implicareaunor comandouri de sinuciga[i. O gruparede tip Al Qaeda poate valorifica leg\turiledeja existente cu unele mi[c\ri locale spre aplanifica lovituri chirurgicale în multiplepuncte vulnerabile asupra unor infrastructuriesen]iale. Cea mai grav\ situa]ie ar fi în aceleregiuni unde, pe lâng\ mi[c\rile de insurgen]\cu motiva]ii politice, exist\ [i grup\ri teroristeactive. De exemplu, Turcia, Georgia [i Azer-baidjan se confrunt\ atât cu separatismul pebaze etnice, cât [i cu ostilitatea unor grup\riislamiste anti-americane, dat\ fiind pozi]ia de

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 200712

Monitor Strategic

parteneri strategici sau chiar alia]i ai SUAdup\ 11 septembrie 2001.

Consecin]e negative pare s\ aib\ [i feno-menul „militariz\rii” zonelor adiacente cori-doarelor energetice. Atât în zona Georgiei,învecinat\ cu Osetia de Sud [i Abhazia, cât[i în zona turc\ populat\ preponderent dekurzi, s-au dislocat importante for]e de paz\[i protec]ie, apar]inând mai ales jandarmeriei[i ministerelor de interne. Prezen]a acestorfor]e [i ac]iunile lor de descurajare [i anihilareau produs mult\ iritare în rândul popula]iilorlocale, acestea fiind supuse unor controalesevere la trecerea prin zona conductelor [iunor interdic]ii de circula]ie. Atât kurzii, cât[i abhazii [i osetinii au acuzat adesea Turcia[i, respectiv, Georgia de violarea drepturiloromului [i ac]iuni abuzive contra civililor.

NATO – gardianul conductelor?Despre implicarea eventual\ a NATO în

asigurarea securit\]ii coridoarelor energeticevitale pentru statele membre s-a vorbit înc\din anii 2002-2003, elocvent fiind un comen-tariu al jurnalului Georgian Times din decem-brie 2002, care anun]a c\ NATO ar puteacrea o for]\ de interven]ie rapid\ spre a pro-teja infrastructurile energetice din Caucaz.De[i Alian]a Nord-Atlantic\ este o organiza]iepolitico-militar\ de ap\rare colectiv\, exist\[i o preocupare pentru alte niveluri de securi-tate decât cea militar\ iar securitatea energe-tic\ figureaz\ în Conceptul Strategic al NATOdin 1999. Senatorul american Richard Lugar,pre[edinte al Senate Foreign Relations Co-mmittee a afirmat la Riga, pe 27 noiembrie2007, c\ ar trebui oficializat\ o nou\ doctrin\de securitate în cadrul NATO, care s\ prevad\sprijinul colectiv al statelor aliate pentru statulmembru al c\rui acces la energie este obstruc-]ionat, folosindu-se inclusiv clauza de ap\-rare colectiv\ (articolul V al Tratatului de laWashington). Lugar a comparat coerci]iaenergetic\ generat\ de ostilitatea unui statnemembru cu blocadele militare clasice saumanevrele de intimidare efectuate la grani]eleterestre [i navale21. Acest punct de vedere afost primit cu atitudini diferite în diverse ]\ridin cadrul NATO [i din afara acesteia. Dac\

în Federa]ia Rus\ s-a manifestat o ostilitateclar\ fa]\ de ini]iativa Lugar, în Polonia [iStatele Baltice ideea a fost primit\ prepon-derent cu optimism iar în Cehia cu un scepti-cism moderat. De exemplu, ambasadorul ger-man în Polonia, Marek Prawda, s-a pronun-]at pentru solidaritate în domeniul energeticla nivel european, dar s-a ar\tat neîncrez\torfa]\ de posibilitatea recursului la art. V alcartei NATO. Jiri Schneider, directorul Pro-ramului de Securitate Atlantic\ din Praga, s-aar\tat receptiv fa]\ de implicarea NATO însecuritatea energetic\, dar nu prin metodecoercitive, deoarece acestea pot duce laescaladarea unor conflicte.

Cu ocazia recentului summit al ConsiliuluiNord-Atlantic de la Riga, liderii Alian]ei auluat în calcul necesitatea de a se garanta secu-ritatea energetic\ a ]\rilor lor, spre a se evitaîntreruperea intempestiv\ a fluxurilor dehidrocarburi („resurse vitale”), fiind nevoiede un efort coordonat de evaluare a riscurilorenergetice, insistându-se pe securitatea in-frastructurilor energetice. Se are în vedereap\rarea intereselor energetice ale alia]ilor,la cererea acestora, [i definirea domeniilorde ac]iune în care NATO ar putea aduce o„plus valoare”22. Desigur, acest interes ar\tatde Alian]\ fa]\ de petrol [i gaze a trezit iritareaRusiei, stat care dore[te s\ controleze în mareparte tranzitul hidrocarburilor din Asia Cen-tral\ [i Marea Caspic\ prin Zona Extins\ aM\rii Negre. Discutarea problematicii ener-getice se poate face [i în cadrul ConsiliuluiNATO-Rusia, spre a se detensiona rela]iilebilaterale [i a demonstra Rusiei c\ nu exist\inten]ii ostile la adresa sa.

În concluzie, fenomenul atacurilor tero-riste [i al sabotajelor comise asupra infrastruc-turilor energetice, ce tranziteaz\ zone turbu-lente din punctul de vedere al securit\]ii,constituie o preocupare de prim ordin pentruserviciile de informa]ii din statele implicateîn produc]ia, tranzitul sau utilizarea hidrocar-burilor. De[i nu exist\ metode perfecte deimunizare contra acestor atacuri, o mai bun\coordonare la nivelul serviciilor [i agen]iilorde informa]ii, precum [i schimbul de expe-

Monitor Strategic


rien]\ între structurile militare ale ]\rilorrespective pot contribui la reducerea semni-ficativ\ a acestui risc de tip neconven]ional.{i, evident, solu]ionarea conflictelor înghe]atedin Europa de Est, Caucaz [i a celor acutedin Orientul Mijlociu constituie principalasolu]ie pentru securizarea coridoarelorenergetice de care beneficiaz\ statele mem-bre ale UE [i NATO.

1 În general, petrojihadul este definit ca fiindac]iunea de instrumentalizare a hidrocarburilorde c\tre grup\ri islamice, mai mult sau mai pu]inviolente, în scopul promov\rii obiectivelor politice[i religioase ale acestora. Vezi Ali A. Mazrui,Changing the Guards from Hindus to Muslims>Collective Third World Security in a CulturalPerspective, „International Affairs” (Royal Instituteof International Affairs 1944), Vol. 57, No. 1(Winter, 1980-1981), pp. 1-20.

2 Gal Luft, Pipeline sabotage is terrorist’ sweapon of choice, „Pipeline & Gas Journal”,March 2005.

3 Ed. Blanche, „The Oil Industry is Vulnerable toTerrorist Attacks”, 21.04.2004, www.gasandoil.com.

4 Saulius Piksrys, „Conflict, militarisation,human rights and the Baku-Tbilisi-Ceyhanpipeline”, 2005, www.bakuceyhan.org.uk.

5 Ibidem.6 Alexandros Petersen, „ BTC Ssecurity

Questions Persist», 7/11/06, http>//www.-eurasianet.org.

7 Hasene Karasac, Actors of the new GreatGame, Caspian Oil Politics, „Journal of SouthernEurope and the Balkans”, Vol. 4, No. 1, 2002,pp. 18-19.

8 Ibidem.

NOTE

9 Ibidem.10 Chris Smith, „Baku-Ceyhan> the geopolitics

of oil”, 17.08.2005, www.opendemocracy.net.11 Tom Parfitt, Terror alert as Caspian Oil

Pipeline Open, „The Observer”, May 28, 2006.12 Kamer Kasim, The Transportation of Caspian

Oil and Regional Stability, „Journal of SouthernEurope and the Balkans”, Vol. 4, No. 1, 2002.

13 Citat din Viorica Marin, “Gazprom [iTransneft vor avea propriile armate”, http>//www.adevarulonline.ro/articole/gazprom-si-transneft-vor-avea-propriile-armate/305023, 3martie 2007.

14 Ibidem.15 Andrei Smirnov, Russians, Georgians, or

Caucasus Rebels> Who Blew Up the Pipelines,„Eurasia Daily Monitor”, Vol. 3, Issue 23, February02, 2006.

16 Roman Kupchinsky, „Chechnya> StolenOiland Purchased Guns”, October 25, 2005,www.rferl.org.

17 Cristian Barna, „Amenin]\ri teroriste înregiunea M\rii Negre”, 2006, www.sarindar.ro.

18 Iranul export\ deja petrol multor stateeuropene, membre ale UE – Germania, Italia,Fran]a, Spania, Austria, Olanda etc.

19 Nabucco schimb\ Rusia cu Iranul,„Cotidianul”, 9 februarie 2006, http>//www.-c o t i d i a n u l . r o / i n d e x . p h p ? i d =3 9 6 1 & -art=9100&cHash=fe84d5bb95

20 Cristian Barna, Terorismul – Ultima solu]ie?,Top Form, Bucure[ti, 2005, pp. 80-81.

21 Judy Dempsey, U.S. senator urges use ofNATO defense clause for energy, „InternationalHerald Tribune”, 28 November 2006.

22 “Riga Summit Declaration, issued by theHeads of State and Government participating inthe meeting of the North Atlantic Council in Rigaon 29 November 2006”, http>//www.nato.int/docu/pr/2006/p06-150e.htm.

This study emphasizes the need to ensure the oil and gas pipelines security, as they facenumerous risks and threats emanating from rebel groups, terrorists and other insurgents. Moreand more frequently, ethnic separatists and islamist insurgents, as well as political extremistschose to target energetic assets in order to coerce the governments to change their behaviour,and to get publicity worldwide. Only a close cooperation among information services and militarybodies of the threatened countries could allow a diminution of these kind of attacks, whilekeeping at a low level the tendency to see a „privatisation” of the pipelines’s defense forceswhich benefits warlords and private energy corporations.

SUMMARY

{erban Cioculescu is a PhD candidate in political science at the University of Bucharestand a scientific researcher in international security studies within the Institute for Political Studiesof Defense and Military History.

REFORMA SECTORULUIDE SECURITATE

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 200716

Monitor Strategic

Monitor Strategic

17REFORMA SECTORULUI DE SECURITATE

IntroducereSe cunoa[te înc\ din secolul al XVII-lea,

de la Francis Bacon, c\ „knowledge is power”1.Cunoa[terea este cea care a declan[at [iîntre]inut trei revolu]ii, începând cu revolu]iaindustrial\ de la începutul secolului al XIX-lea,continuând cu revolu]ia tehnico-[tiin]ific\din prima jum\tate a secolului al XX-lea [i,în sfâr[it, revolu]ia informa]ional\, ai c\reimartori oculari suntem începând cu anii ’60ai secolului trecut. Cunoa[terea este resursaprincipal\ a secolului al XXI-lea, politic [i eco-nomic, a[a cum energia a fost resursa princi-pal\ a secolului al XX-lea.

În ]\rile occidentale, educa]ia a repre-zentat un domeniu strategic înc\ din epocamedieval\. Este un fapt bine cunoscut c\,pentru a putea atrage sau men]ine un num\rsuficient de mare de înv\]a]i, universit\]ileprimeau diferite privilegii, indiferent c\ eleveneau de la pap\, rege sau împ\rat. Practicaunor astfel de „favoruri” se continu\ [i ast\zi,în multe state occidentale înv\]\mântul supe-rior [i cercetarea beneficiind de o aten]iedeosebit\, inclusiv de natur\ bugetar\, dinpartea statului. {i asta pentru c\ „In today’sworld, intellectual skills are just as importantas professional qualifications”2, [i calitateaînv\]\mântului superior [i a universit\]ilorreprezint\ diferen]a între ]\rile moderne,dezvoltate economic, [i celelalte.

Educa]ia – interes strategic pentruOccident

În Occident, educa]ia este un factor cheie[i un element de importan]\ strategic\ pentruasigurarea securit\]ii, prosperit\]ii [i iden-tit\]ii. Într-o lume supus\ tot mai mult presi-

Educaţie, securitate şi bună guvernare.Imperativul occidentalizării

învăţământului militar românescIulian Fota

Directorul Colegiului Naţional de Apărare

unilor globaliz\rii, [ansele de succes ale unei]\ri sau ale unei organiza]ii interna]ionale suntdirect influen]ate de calitatea educa]iei pecare o asigur\, atât cet\]enilor s\i, în general,cât [i propriilor func]ionari. Exemple [i argu-mente în vederea sus]inerii afirma]iei de maisus g\sim, atât în ac]iunea statelor occiden-tale importante, cât [i a UE [i NATO.

Când la sfâr[itul anilor ’80 înv\]\mântulamerican a trecut printr-o criz\ de calitate,situa]ia a fost comparat\ cu una de r\zboi,starea precar\ a înv\]\mântului fiind consi-derat\ la fel de grav\ ca [i cea din timpulunei crize de securitate na]ional\3. Analizacomparativ\ a calit\]ii înv\]\mântului civil [imilitar american a scos în eviden]\ perfor-man]a celui militar, ulterior luându-se deciziade a folosi modelul înv\]\mântului superiormilitar ca baz\ de reformare a înv\]\mântuluisuperior civil.

În Marea Britanie, în ultimii ani, premierulTony Blair [i-a propus în domeniul educa]ieidou\ obiective majore. În primul rând, jum\-tate din tinerii britanici s\ fie absorbi]i în facul-t\]i, iar în al doilea rând guvernul s\ sprijineuniversit\]ile britanice, atât pentru a-[i puteamen]ine ascendentul calitativ asupra celor depe continent, cât [i pentru a-[i men]ine atrac-tivitatea în competi]ia cu puternicele univer-sit\]i americane. Ulterior, întreaga Europ\Occidental\ s-a mobilizat pentru a nu-[i pier-de studen]ii în favoarea universit\]ilor ameri-cane.

Începând cu anii ’70, UE a desemnat edu-ca]ia, în special cea superioar\, ca o prioritateîn dezvoltarea Uniunii4. În 1976 au fostadoptate „Programele de Mobilitate UE.Programele Comune de Studii”, care urm\-

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 200718

Monitor Strategic

reau promovarea programelor comune destudii [i cercetare între institu]iile din maimulte state membre, ulterior completate, per-fec]ionate [i transformate în mult mai vestitulERASMUS - Programul European de Ac]iunepentru Mobilitatea Studen]ilor. Sfâr[itul seco-lului al XX-lea a impus [i mai mult ideea c\f\r\ o educa]ie de vârf [i f\r\ combinareaacesteia cu cercetarea, UE nu-[i va putea p\s-tra avantajul competitiv în rela]ia cu ceilal]imari actori economici globali, respectiv SUA[i Japonia. O astfel de judecat\ a determinatadoptarea Agendei de la Lisabona5, printreideile sale centrale fiind [i aceea de“knowledge-based economy” [i “knowledgesociety”. „The Union must become the mostcompetitive and dynamic knowledge-basedeconomy in the world capable of sustainableeconomic growth with more and better jobsand greater social cohesion (EuropeanCouncil, Lisbon, March 2000)”. Presiuneaglobaliz\rii [i o economie mondial\ în con-tinu\ schimbare, o nou\ balan]\ a puterii prinascensiunea Chinei [i a Japoniei, to]i ace[tifactori reclam\ investi]ii continui în educa]ie[i inova]ie tehnologic\6. Pentru urm\torii ani,UE î[i propune s\ dezvolte un pachet amplude m\suri care ar cuprinde punerea în valoarea ideii de înv\]\mânt continuu [i crearea unui„Spa]iu European de Cercetare”. Se va insistaîn continuare, în spiritul Bolognei7, pe cre[-terea calit\]ii înv\]\mântului superior, iarrezultatele deja se v\d. În ultimii ani, pentrua sprijinii realizarea PESC [i PESA, UE [i-acreat un institut specializat în domeniulsecurit\]ii interna]ionale8 [i, ulterior, un Cole-giu European de Securitate [i Ap\rare. Celedou\ institu]ii sunt deja vectori importan]i îndezvoltarea unei culturi strategice proprii.

{i pentru a încheia aceast\ scurt\ argu-menta]ie în favoarea importan]ei strategicea educa]iei, dorim s\ subliniem faptul c\ înacest moment NATO lucreaz\ la finalizareaunui document intitulat „Education forReform – Building a Euro-Atlantic Network”9,care va pune accentul pe ideea c\ educa]ia,un anumit tip de educa]ie, este un factoresen]ial în succesul eforturilor de democra-tizare a zonei centrale [i de est a continen-tului, inclusiv în reforma sistemului de se-

curitate [i a organismului militar. „To succeedin building a common security and defenceculture, we need to build greater commonunderstanding of concepts related to security,defence, and defence reform”10. Efortul NATOeste cu atât mai important cu cât „în multe]\ri rezisten]a la reform\ este cu mult maimare în sistemele educa]ionale ale armatei,poli]iei [i a[a mai departe”11 .

Modernizare [i educa]ie na]ional\În cadrul proceselor de modernizare,

educa]ia [i cultura joac\ roluri extrem deimportante putând fie s\ ac]ioneze ca uncatalizator al procesului, fie ca o barier\.Secolul al XIX-lea [i secolul al XX-lea au fostmartore ale unor remarcabile procese demodernizare na]ional\ [i transformare radi-cal\ a structurii sociale [i economice a stateloroccidentale sau a unora din statele Asiei.Republica a III-a francez\ a transformat unpopor de ]\rani într-un popor de cet\]eni,ajutându-se de o armat\ de institutori12. Irlan-da a fost secole de-a rândul unul din celemai s\race state, mult r\mas în urma Europei,fapt ce a f\cut ca mai multe valuri de irlan-dezi s\ emigreze în toat\ lumea, în specialîn SUA. La fel ca [i România, Irlanda era o]ar\ cu un larg sector agricol. În prezent,Irlanda este unul din cele mai dezvoltate stateeuropene, cu o economie foarte competitiv\,fiind cunoscut\ ast\zi ca “tigrul celtic”.Pentru prima dat\ în 2006, migra]ia din SUAîn Irlanda a dep\[it numeric migra]ia dinIrlada în SUA13. Cheia acestei remarcabiletransform\rii o constituie investi]iile masiveîn cre[terea calit\]ii educa]iei, în dezvoltareacercet\rii [tiin]ifice cu efect direct [i pozitivasupra moderniz\rii tehnologice. Aceea[istrategie a moderniz\rii înv\]\mântului afolosit [i Coreea de Sud când la, începutulanilor 50’, a început ofensiva moderniz\rii.Printre elementele importante s-a num\ratreaducerea în ]ar\ a coreenilor posesori dedoctorate în [tiin]e, care predau [i cercetauîn ]\rile occidentale avansate economic14. Lacei aproximativ 60 de doctori în [tiin]e afla]iîn Coreea de Sud la acea dat\, într-un timpscurt s-au ad\ugat al]i 200, veni]i din Japoniasau Occident. Actuala dezvoltare economic\

Monitor Strategic


a Coreei de Sud, inclusiv poten]ialul [tiin]ific[i tehnologic pe care îl de]ine, se datoreaz\într-o mare m\sur\ acelei decizii.

{i pentru România chestiunea educa]ieia reprezentat constant o provocare, abor-darea ei f\când distinc]ia între succesul istoric[i e[ec. Marile realiz\ri de la mijlocul secolu-lui al XIX-lea, Unirea de la 1859 [i Indepen-den]a din 1877 nu ar fi fost posibile f\r\ rolulextrem de important pe care l-a jucat edu-ca]ia15. Genera]ia pa[optist\ era compus\, înmare parte, din fii de boieri „majoritatea edu-ca]i în Apus”16. Între 1830 [i 1840 s-au pusbazele sistemului de înv\]\mânt modern.Zona rural\, aflat\ în plin\ explozie demo-grafic\ beneficia de prezen]a intelectualit\]ii,care în zonele rurale „cre[te vertiginos”17, înspecial înv\]\tori, dar [i notari sau preo]i.Spiritul pa[optist începea s\ prind\ la sate.Ideea de bine general devenea mai impor-tant\ decât satisfac]ia personal\, iar con[tiin]ana]ional\, sentimentul c\ românii sunt unsingur popor c\p\ta consisten]\. {coala pri-mar\ din sat era un vehicul esen]ial pentru adezvolta la nivelul maselor de ]\rani o “vizi-une nou\ [i cuprinz\toare asupra na]iunii”18,con]inând clare elemente de modernitate.Efortul, de[i remarcabil, nu a putut ]ine pasulcu cre[terea demografic\ a popula]iei princi-patelor [i cu cerin]ele moderniz\rii, în specialîn dimensiunea sa industrial\, astfel încât spresfâr[itul secolului al XIX-lea [i începutulsecolului al XX-lea în România mic\ erau doar4 000 de înv\]\tori la o popula]ie [colar\ de650 000 de elevi, realitate ce nu putea înl\-tura „bariera enorma a analfabetismului”. ÎnRomânia anului 1900, în ciuda eforturilor luiSpiru Haret, 87% din popula]ie era analfabet\.

Necesitatea [i scopul transform\rii înv\-]\mântului militar românesc (IMR)

Procesul de transformare este cu atât mainecesar cu cât demersuri similare ce au avutloc dup\ 199019 s-au petrecut cu mult înainteca România s\ adere la NATO [i nu [i-aupropus niciodat\ occidentalizarea înv\]\-mântului militar românesc (compatibili-zarea lui, atât cu cel din ]\rile NATO [i/sauUE, cât [i cu cerin]ele acestor organisme).Acele demersuri anterioare, de[i importante,au fost concentrate doar pe dou\ obiective.

În primul rând a trebuit “decomunizat [idepolitizat înv\]\mântul”, în special prinscoaterea din programe a materiilor de studiulegate de marxism-leninism [i par]ialadisponibilizare a ideologilor militari ai PCR.În al doilea rând au fost adoptate o serie dedecizii institu]ionale [i organizatorice, pentruo mai bun\ subordonare [i ordonare asistemului. Din punctul de vedere al calit\]iiînv\]\mântului (programe [i profesori) nu auexistat evalu\ri [i nici tentative de compati-bilizare cu înv\]\mântul militar occidental.O excep]ie notabil\ a existat totu[i în perioa-da 1997-1998, când ca urmare a sugestiiloroccidentale [i mai ales a asisten]ei financiare(britanice [i americane), s-au înfiin]at Centrulregional PfP (finan]are [i asisten]\ britanic\)[i Centrul regional pentru managementul re-surselor de ap\rare (finan]are [i asisten]\american\).

Scopul transform\rii IMRAdev\ratul scop al actualului efort de

transformare a înv\]\mântului militar trebuies\ fie occidentalizarea înv\]\mântului militardin România – compatibilizarea lui, atât cucel din ]\rile NATO [i/sau UE, cât [i cucerin]ele acestor organisme. Ceea ceînseamn\ compatibilizarea programelor deînv\]\mânt [i îmbun\t\]irea calit\]ii profe-sorilor [i a tehnicilor de înv\]are, pentru caabsolven]ii s\ acumuleze acele cuno[tin]e [iinforma]ii care s\ le permit\ a îndeplini câtmai bine noile misiuni ce le vor reveni, atâtpe linia responsabilit\]ilor militare na]ionale,cât mai ales, pe linia responsabilit\]ilor inter-na]ionale, în special cele conferite de NATO[i UE. Transformarea ar presupune corelareacu cerin]ele integr\rii euro-atlantice [i adu-cerea programelor la zi, în pas cu no]iunileoccidentale din domeniul [tiin]ei militare [ial studiilor de securitate. Îmbun\t\]irea cali-t\]ii profesorilor presupune în primul rândîntinerirea corpului profesoral cu ofi]eri careau avut deja [ansa unor posturi sau misiuniîn str\in\tate, care [tiu limba englez\ [i potciti lucr\rile de specialitate cele mai bune,îns\ bineîn]eles cu respectarea voca]ieipentru profesorat. {i, nu în ultimul rând,efortul didactic trebuie concentrat pe stu-den]i, pe înv\]are [i pe ce ar vrea ei s\ înve]e

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 200720

Monitor Strategic

[i nu exclusiv pe predare [i pe ce poate pro-fesorul s\ predea. Înv\]\mântul militar, dup\15 ani de diferite experimente [i mai alesacum, dup\ integrarea în NATO [i UE arenevoie de un spirit nou, occidental. Aspectulmaterial, referitor la organizarea institu]ional\,subordonare, bugetare este [i el important,dar secundar. Platon [i Aristotel predau în aerliber [i înv\]\tura lor a fundamentat 2000 deani de progres occidental. S\lile de clas\ potfi perfecte, îns\ dac\ spiritul înv\]\mântuluieste îmbâcsit ideologic [i retardat profesionalefortul este zadarnic.

O schimbare calitativ\ a înv\]\mântuluimilitar românesc ar fi un imens câ[tig, nu nu-mai pentru Ministerul Ap\r\rii, dar [i pentruRomânia. Mai mult decât atât, occidenta-lizarea înv\]\mântului militar l-ar transformaîntr-o resurs\ important\ la dispozi]ia NATO[i UE cu posibil\ utilizare în procesele dedemocratizare [i modernizare din zona M\riiNegre [i a Orientului Mijlociu. Astfel, interna-]ionalizarea înv\]\mântului militar românesc,în special prin deschiderea sa c\tre reprezen-tan]ii regiunilor amintite mai sus, ar fi o nou\cale de cre[tere a prestigiului interna]ional alRomâniei. Prin aceste eforturi România nuar face decât s\ se alinieze statelor occiden-tale, în efortul lor de a considera educa]ia ochestiune de importan]\ strategic\.

Argumente în favoarea occidentaliz\riiIMR

În primul rând, misiunile pe care armataromâna le va avea de îndeplinit s-au schimbatsemnificativ, multe dintre ele fiind cu totulnoi. Prin integrarea în NATO, beneficiind dearticolul 5, dar [i prin rela]ia special\ cu SUAsau integrarea în UE, România beneficiaz\de cele mai bune garan]ii de securitate pecare le-a avut în ultimii 150 de ani. În plus,suntem înconjura]i de state membre NATOsau UE, sau de state care doresc o rela]ie câtmai deschis\ cu aceste organiza]ii ori chiarintegrarea în aceste organisme în viitorulapropiat. {i, nu în ultimul rând, nu mai avemgrani]\ comun\ cu Rusia. Misiunile dedescurajare a unei agresiuni î[i pierd rele-van]a, iar ap\rarea s-a transformat în securi-tate. Protec]ia militar\ a frontierelor se faceast\zi în Bosnia, Kosovo, Afganistan sau Irak.

Rostul principal al Armatei, acela de a descu-raja o eventual\ agresiune a fost într-o marem\sur\ preluat de NATO (articolul 5), misiunemult u[urat\ de faptul c\ deja Ungaria [iBulgaria sunt [i ele membre NATO. Gamamisiunilor reale pe care Armata le va aveade îndeplinit mai con]ine [i misiuni clasice(de exemplu contraspionajul împotrivaEstului [i a Orientului), dar con]ine [i multemisiuni noi, precum lupta împotriva tero-rismului, sau activit\]i de stabilizare [i recon-struc]ie. Un c\pitan, element tactic prin defi-ni]ie pe timpul „luptei întregului popor”, prinprezen]a sa în str\in\tate ac]ioneaz\ la nivelstrategic (interna]ionalul pentru noi devenindstrategic) [i poate îndeplini misiuni de impor-tan]\ strategic\. S\ ne închipuim c\ poateun astfel de c\pitan a contribuit în Irak la eli-berarea ziari[tilor ostatici sau poate un loco-tenent din trupele speciale l-ar putea capturape Osama bin Laden în Afganistan, în viitor.Cât\ strategie [i rela]ii interna]ionale înva]\locotenen]ii [i c\pitanii în înv\]\mântul mili-tar românesc?

În al doilea rând, transformarea înv\]\-mântului este esen]ial\ pentru reu[ita pro-cesului mai amplu al transform\rii armateiromâne. În statele membre NATO [i în specialîn SUA, nevoia trecerii la transformare a fostgenerat\ de evolu]ia societ\]ii omene[ti dela era industrial\ înspre era informa]ional\20.Resursa principal\ nu mai este energia, ciinforma]ia. Iar una din consecin]ele majoreeste aceea c\ re]eaua (network) devine maiimportant\ decât ierarhia. În termeni educa-]ionali, înseamn\ c\ [i celelalte noduri alere]elei (pe lâng\ lider) trebuie s\ aib\ un largacces la informa]ii [i o preg\tire cât mai bun\.Omogenitatea preg\tirii este esen]ial\.Transformarea face ca s\ devin\ esen]ial nu„complexul militaro-industrial”, ci cel „mili-taro-intelectual”, lucru de altfel anticipat deAlvin Toeffler în R\zboi [i anti-r\zboi21. Într-o lucrare celebr\, tradus\ de curând [i înlimba româna22, este foarte clar explicat cumdup\ al Doilea R\zboi Mondial s-a evoluatde la liderul combatant la actualul model delider militar, „militarul om de stat“. Exemplelefolosite în carte sunt Wesley Clark [i HughShelton, care au fost numi]i pe func]iile lor

Monitor Strategic


de patru stele pentru c\, pe lâng\ buni mili-tari, erau în egal\ m\sur\ [i „erudi]i [i bunidiploma]i”. Pare paradoxal, dar în ]\rile NATO[i UE se [tie c\ garan]ia ob]inerii unui bunofi]er de stat major este dat\ de o diplom\civil\ ([tiin]e politice, rela]ii interna]ionale,administra]ie public\ etc.), care este consi-derat\ complementar\ celei militare. Pem\sur\ ce statutul nostru de membru NATOse consolideaz\, se reduce drastic asisten]afinanciar\ vestic\ pentru a sprijinii în conti-nuare participarea ofi]erilor [i civililor românila cursurile institu]iilor militare occidentale.Ori, singura [ans\ de a avea în continuareacces la un astfel de înv\]\mânt este s\ cons-truim unul de aceea[i calitate acas\ la noi.

În al treilea rând, expunerea interna]io-nal\ a ofi]erilor [i civililor din Ministerul Ap\-r\rii cre[te exponen]ial. În urma cerin]elorlegate de integrarea în NATO, la care se adug\cele legate de integrarea în UE, num\rulofi]erilor români reprezentând ]ara în acesteorganiza]ii interna]ionale va ajunge la câtevasute. Ei vor interac]iona zilnic cu colegii [ialia]ii lor. Calitatea lor intelectual\, dat\ decalitatea înv\]\mântului militar, este cea careva forma imaginea României la NATO [i UE.Dup\ cum aveam s\ m\ conving personal23,în astfel de organiza]ii interna]ionale timpul[i aten]ia care ]i se acord\ sunt propor]ionalecu calit\]ile tale intelectuale.

În al patrulea rând, Ministerul Ap\r\rii ajucat în mod constant un rol important înpreg\tirea civililor în probleme de ap\rare [isecuritate na]ional\. Fie prin intermediulColegiului Na]ional de Ap\rare, fie prin inter-mediul Universit\]ii Na]ionale de Ap\rare saual altor structuri specializate, precum Aca-demia Naval\ sau liceele militare, avem res-ponsabilitatea preg\tirii acestora [i nu estedeloc un lucru lipsit de importan]\, cu atâtmai mult cu cât, dup\ absolvire, unii civiliajung s\ ocupe func]ii extrem de importanteîn stat, performan]a lor acolo fiind influen]at\[i de calitatea preg\tirii în cadrul acestorinstitu]ii de înv\]\mânt militar.

{i, în al cincilea rând, dar nu în cel dinurm\, calitatea înv\]\mântului militar ro-

mânesc reprezint\ [i o dubl\ miz\ interna-]ional\. Calitatea înv\]\mântului românesceste important\ [i pentru cei care î[i trimit lapreg\tire în România reprezentan]ii na]ionali.Prin generoasele locuri oferite de M.Ap. secontribuie la un efort aliat de promovare areformelor democratice [i militare în zoneprecum cea a M\rii Negre, Europei de Sud-Est [i, mai nou, a Orientului Mijlociu. Iaraceast\ tendin]\ va cre[te [i se va diversifica,lucru mai mult decât evident în documentulNATO privind importan]a educa]iei pentrusuccesul reformelor. În plus de asta, în toat\lumea occidental\ domeniul înv\]\mântuluieste unul al prestigiului interna]ional, un clubal în]elep]ilor [i, nu în ultimul rând, un foarteimportant canal de influen]\, atât asupraevolu]iilor interna]ionale, cât [i asupra perso-nalit\]ilor interna]ionale.

Marile probleme ale înv\]\mântuluimilitar românesc

Înv\]\mântul militar românesc are treiprobleme majore, una de natur\ mana-gerial\ sau institu]ional\, una legat\ decalitatea acestui înv\]\mânt (o problem\specific\ [i înv\]\mântului universitar civil),iar cea de-a treia legat\ de slaba ofert\ depreg\tire sau specializare pentru func]ionariipublici [i salaria]ii civili cu studii superioaredin minister.

Problema managerial\ este generat\ dedecalajul de evolu]ie între reforma armatei,inclusiv reducerea ei, [i reforma înv\]\mân-tului militar. Cu alte cuvinte, în timp ce restularmatei se adapta [i evolua în întâmpinareacerin]elor NATO, sistemul înv\]\mântuluimilitar ignora aceste evolu]ii, astfel încât ast\ziavem în sistemul IMR mult personal (câtevamii de oameni), în exces pentru un num\ratât de mic de studen]i. Din aceast\ prim\problem\ se deduce [i primul mare obiectival transform\rii, cel al „reducerii [i restructu-r\rii IMR”.

A doua mare problem\ este cea a calit\]iiînv\]\mântului militar, explica]iile ]inând deslaba preg\tire a profesorilor (mul]i fiind demod\ veche, necunoscând limba englez\,fiind f\r\ studii în Vest [i f\r\ niciun fel de

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 200722

Monitor Strategic

experien]\ interna]ional\), programe nea-daptate actualului context na]ional sau inter-na]ional (unele de pe vremea „luptei între-gului popor”) [i, nu în ultimul rând, meto-delor pedagogice neadecvate, care punaccentul pe profesor [i pe predare [i nu pestudent [i pe înv\]are (a[a cum ar trebui).

A treia mare problem\ este [i ultima ap\-rut\ pe agend\, în special pentru c\, foartemul]i ani, oferta generoas\ a Occidentului(Marshall, Oberramergau, sau ofertelena]ionale) a suplinit nevoia preg\tirii civililor.Fiind ]ar\ membr\ NATO, România nu maiare acela[i acces la aceste fonduri [i atuncisingura alternativ\ este construc]ia unuiînv\]\mânt occidental la Bucure[ti [i/sau înalte ora[e.

1 Francis Bacon, Novum Organum, 1620.2 Royal Canadian Defence College, http>//

www.rmc.ca/home_e.html .3 Raportul fundaþiei Carnegie intitulat „A

Nation at Risk”, 1983.4 Erol Kulahci, Politica social\, politica de

ocupare a for]ei de munc\ [i politica în domeniulînv\]\mântului superior [i cercet\rii în UE, Ma-nualul Afacerilor Europene, Institutul European dinRom=nia, 2005, p 253-264.

5 „Cadran Politic” aprilie 2005, p 6.6 The Lisbon Scorecard VII>Will globalization

leave Europe stranded?, Center for EuropeanReform, London, February 2007.

7 www.bologna-bergen2005.no

8 EU-ISS, Institutul pentru Studii de Securitatede la Paris, www.eu-iss.eu.int.

9 Document aflat în lucru la Secretariatulinterna]ional al NATO.

10 Secretarul general al NATO în „Report onthe Euro-Atlantic Partnership since the IstanbulSummit”, noiembrie 2004.

11 Chris Donnelly, „The Chalenge ofTransformation in the Security Landscape ofToday”, în Security Sector Reform in SoutheasternEurope, Kluwer Academic Publishers(forthcoming).

12 A. Pippidi în prefa]a lucr\rii Na]iuni [ina]ionalism a lui E.J. Hobsbawm, Editura ARC1997, p XIV.

13 Documentar BBC, luna februarie 2007.14 Prelegere a academicianului Ion Haiduc,

pre[edintele Academiei Române la ColegiulNational de Ap\rare, noiembrie 2006.

15 K. Hitchins, Des\vâr[irea na]iunii româneîn lucrarea colectiv\ Istoria României, EdituraEnciclopedic\ 1999, p 361.

16 Ibidem.17 Ibidem, p 365 .18 Ibidem, p 365.19 Iulian Fota, „From democratic reform to

good governance>military and civilian training ondefence issues”, în lucrarea colectiv\ Defence andSecurity Sector Governance and Reform in SouthEast Europe> insights and perspectives, editat\ deJan A.Trappans [i Philipp H. Fluri, DCAF 2003.

20 The implementation of Network-CentricWarfare, DoD- Office of Transformation, 2005.

21 Alvin Toffler, R\zboi [i anti-r\zboi, EdituraAntet, 1995.

22 Charles Moskos, Armata mai mult decât oocupa]ie?, Editura Ziua, 2005.

23 Autorul acestor rânduri a lucrat timp de treiani (1998-2001) la Bruxelles, în calitate de [ef alSec]iunii Militare din cadrul Misiunii Românieipe lâng\ NATO [i UEO.

NOTE

Iulian Fota is the director of the National Defense College of Romania. He is also an invitedprofessor at the National School for Political and Administrative Sciences and he is specialized ininternational security, geopolitics and globalization studies.

This article is about the issue of the connection among education, security and good governancein EU countries, including Romania. In the western countries, education is a strategically importantelement in ensuring the national security. Within the modernization process, education and cultureplay very important roles, therefore there is a need for the Romanian military education to becomefully integrated in the EU and NATO education standards, and “westernized”. Romanian militaryeducation suffers today from three main problems> a managerial problem, a quality-related problemand the poor offer for training and specialization of the high-education graduated civil servantswithin the Ministry of Defence.

SUMMARY

Monitor Strategic


Analizând diverse aspecte ale reformeiarmatei [i reconfigur\rii politicii de ap\rareîn perioada ce s-a scurs de la sfâr[itul R\z-boiului Rece, vom constata c\ una dintre celemai prolifice teme o constituie analiza rela-]iilor civili-militari. Nu de]inem o m\surarecantitativ\ riguroas\ a contribu]iilor pe aceas-t\ tem\ înainte [i dup\ 1989, îns\ simplaconstatare empiric\ a surselor bibliograficeconsultate ne sus]ine observa]ia c\ interesulpentru teoria rela]iilor civili-militari în perioa-da postcomunist\ a sporit în compara]ie cucercet\rile din perioada comunist\. Unadintre posibilele explica]ii rezid\ în transpa-ren]a tot mai evident\ a domeniului militar.Totodat\, stabilirea unei rela]ii cauzale întreproblemele generate de coabitarea zilnic\ amilitarilor cu spa]iul politic [i e[ecul, saum\car compromiterea tranzi]iei spre demo-cra]ie a fost, f\r\ îndoial\, un factor catali-zator. Miza echilibrului dintre civili [i militaritrece, începând cu decembrie 1989, dincolode limitele t\râmului militar sau domeniuluiguvernamental civil, punând la încercareviitorul unui proiect de modernizare politic\mult mai amplu.

Despre începuturile analizei rela]iilorcivili-militari s-a scris mult, chiar [i în Româ-nia. Prin urmare nu vom detalia acum lec]iateoretic\ a echilibrului dintre cele dou\ com-ponente ale unei societ\]i democratice, darconsider\m util s\ trecem în revist\ preocu-p\rile române[ti în domeniu. De[i multe dinarticolele sau capitolele de carte referitoarela România sunt majoritar contribu]ii des-

Rolul organizaţiilor societăţii civileîn promovarea reformei

politicii de securitate şi apărareîn România (1990-2006)

Corina CarpInstitutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară

criptive, adesea f\r\ o ipotez\ de lucru clar\,vom încerca s\ rezum\m cele câteva ideicirculate de literatura în domeniu. Astfel, oprim\ tez\ se refer\ la nevoia de lideri civili înarmat\, întrucât ace[tia în]eleg [i se identific\mai u[or cu valorile democratice, decât elitelemilitare1. S-a afirmat, de asemenea, c\ noilemisiuni ale armatei în probleme de securitatear putea înt\ri controlul civil [i ar putea înglobaexpertiza civil\ în structurile militare, de pild\în probleme de diploma]ie militar\2. Cel maiadesea, implementarea mecanismelor decontrol democratic al armatei a fost interpre-tat\ drept o condi]ie esen]ial\ în vedereaintegr\rii, obiectiv al politicii de securitate [iap\rare3. Rareori, îns\, contribu]iile descriptivesau analitice au avut în vedere [i altceva decâtactorii principali ai rela]iei, respectiv lideriicivili [i cei militari, care [i-au asumat guver-narea politicii de ap\rare. Iat\, a[adar, unargument în favoarea demersului prezenteilucr\ri care extinde sensul no]iunii de civil dela liderii civili, cei care au responsabilit\]ioficiale în promovarea politicilor publice îndomeniul securit\]ii, la societatea civil\4.Acesta ar fi elementul de noutate care, înopinia noastr\, ar putea îmbog\]i paradigmarela]iilor civili-militari, încercând totodat\ s\completeze unele lipsuri ale studiului de cazromânesc dup\ 1989.

În accep]iunea noastr\, societatea civil\reprezint\ acele forme de asociere voluntar\a membrilor unei societ\]i, care promovea-z\ interese, priorit\]i, sau exprim\ obiec]ii cuprivire la modul în care se desf\[oar\ via]a

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 200724

Monitor Strategic

public\ într-o comunitate. Cu alte cuvinte,cet\]enii decid s\ se implice, într-o form\organizat\, în via]a public\ a comunit\]ii.Desigur, acest fapt presupune existen]a unuipublic capabil s\ se implice în formulareapoliticilor publice, s\ ac]ioneze în a[a fel încâts\ influen]eze articularea acestora [i s\-[ipromoveze propriile interese. Ac]iunea civic\se contureaz\ în jurul unor norme [i valori,care în societ\]ile democratice dezvoltatetind s\ fie tot mai diverse. Dup\ cum vomar\ta în continuare, diversitatea intereselor,precum [i impactul ac]iunilor organiza]iilorsociet\]ii civile depind în mod direct deaccesul la informa]ie [i de comunicarea cuinstitu]iile guvernamentale. În felul acesta,organiza]iile societ\]ii civile pot fi veritabilecanale de exprimare a intereselor sociale di-verse, uneori chiar contradictorii.

De obicei, organiza]iile societ\]ii civilecare au ca domeniu de activitate politica desecuritate, î[i asum\ un rol dual. Pe de oparte, ele sunt constituite la ini]iativa eliteiintelectuale cu expertiz\ în acest domeniu,[i care astfel se interpune între cei care guver-neaz\ [i publicul general. Pe de alt\ parte,membrii acestor organiza]ii civice î[i asum\responsabilitatea de a oferi expertiz\ [i con-siliere în g\sirea celor mai bune r\spunsuri laproblemele din domeniul de competen]\asumat, diminuând astfel probabilitatea dea-[i exercita rolul de critic al politicilor ofi-ciale. Dac\ la aceste dou\ imperative ad\u-g\m [i faptul c\ organiza]iile societ\]ii civiletrebuie s\ ac]ioneze [i ca formatori de opinie,s\ contribuie astfel la r\spândirea informa]ieiîn rândul publicului, vom constata cât demare este probabilitatea ca opinia indus\publicului s\ fie subiectiv\.

Ipoteza de lucru [i metodelede cercetare utilizate

Prin apartenen]a sa la NATO [i UniuneaEuropean\, este foarte pu]in probabil caRomânia s\ înregistreze în urm\torii ani dera-paje majore în rela]ia dintre elitele care-[iîmpart guvernarea politicilor de securitate,civili [i militari deopotriv\. Probleme pot ap\-rea îns\ în rela]ia societate civil\-militari, saupoate mai cu seam\ între societatea civil\ [i

managerii politicii de securitate, adic\ aceleelite guvernamentale civile [i militare v\zuteîmpreun\, ca un grup de interes unitar. Prinurmare, acest studiu va urm\ri s\ identificeeventuale caren]e în raportul dintre societateacivil\ [i cei delega]i/desemna]i s\ gestionezepoliticile publice în domeniul securit\]ii. Por-nind de la aceste caren]e, vom anticipa posi-bilitatea apari]iei unor fenomene patologiceîn func]ionarea sistemului politic democratic.

Elementul de noutate al acestei cercet\riîl constituie în]elesul extins pe care îl d\no]iunii de civil, propunând o nou\ interpre-tare a teoriei clasice privind rela]iile civili-militari. În subsidiar, lucrarea va prezenta oserie de date empirice noi, reunite în vedereasus]inerii argumenta]iei noastre.

Metoda de cercetare utilizat\ o constituie,în principal, analiza de con]inut a diverselorsurse care ne puteau oferi date relevantepentru cercetarea noastr\> presa româneasc\[i, uneori, str\in\ pentru datele empirice<volumele publicate în urma seminariilor,conferin]elor [i forumurilor publice privindpolitica de securitate< curricula universitar\relevant\ pentru studiile de securitate< pa-ginile de Internet ale diverselor organiza]ii alesociet\]ii civile, care pot fi analizate din pers-pectiva interesului cercet\rii noastre.

Ceva vechi, ceva nou. Prima etap\a transform\rii rela]iilor civili-militari

Revolu]ia din decembrie 1989, privit\adesea ca un moment de ruptur\, de sfâr[ital unui regim politic [i început al unuia nou,n-a însemnat îns\ un moment eminamentecrucial în transformarea rela]iilor dintre arma-t\ [i societate. Cu excep]ia episodului revolu-]ionar din decembrie, sfâr[itul anului 1989[i începutul anilor 1990 nu ne ofer\ o imaginev\dit diferit\ a rela]iei dintre armat\ [i socie-tate. Avem, e adev\rat, momentul esen]ial alpactiz\rii armatei cu popula]ia în r\sturnareaunui regim politic ce se dovedise ostil pro-priului popor, iar acest eveniment merit\ oanaliz\ separat\. Îns\ ceea ce a urmat Revo-lu]iei din decembrie 1989 a fost o prelungirepentru câ]iva ani a unor cutume [i institu]iicreate în timpul regimului comunist. {i acestanu doar pentru firava rela]ie a civililor cu mili-

Monitor Strategic


tarii, ci, a[a cum s-a scris adesea5, pentru în-treaga societate. S-a afirmat, astfel, c\ am asis-tat de fapt la o Revolu]ie „cu dou\ ritmuri>cel al str\zii, studen]ilor, intelectualilor, alcelor care doreau ca reformele s\ fie realizateîntr-un ritm rapid, [i cel al armatei, biro-cra]ilor, marii mase a popula]iei, care doreauo schimbare gradual\, lipsit\ de conflicte,considerând suficient\ c\derea regimuluiceau[ist6”.

Treptat, latura anticeau[ist\ a revoltei aprevalat, iar cea anticomunist\ a fost trecut\sub t\cere, fapt care a înghe]at „criza revolu-]ionar\ în acest punct ([i) a f\cut ca demo-cratizarea societ\]ii române[ti s\ fie un procesde lung\ durat\, cu deschideri tardive [i limi-tate7". Acest conflict identificat la nivelulsociet\]ii era reprodus [i în interiorul armatei.Pe de o parte s-au manifestat încerc\ri dedemocratizare a institu]iei, iar pe de altazbateri tenace de a le sufoca gradual, [i de amen]ine o realitate institu]ional\ în perfect\consonan]\ cu evolu]ia lent\ a sistemuluipolitic. Ini]iative ale unor tineri ofi]eri, cuviziuni surprinz\tor de deschise [i avansate,sunt ascultate ini]ial, pentru ca în cele dinurm\ s\ fie aspru reprimate.

Perioada cea mai confuz\ a rela]iilor civili-militari din perspectiva societ\]ii civile estereprezentat\ de activitatea Comitetului deAc]iune pentru Democratizarea Armatei.De[i un fenomen cu puternic poten]ial refor-mator, activitatea CADA nu a beneficiat pân\acum de o analiz\ exhaustiv\. Referirile laaceasta sunt de obicei marginale [i disparate,mi[carea fiind privit\ mai degrab\ în con-textul politic agitat al anilor 1990-1991. C\u-tând s\ formuleze un rechizitoriu al mine-riadei din 13-15 iunie 1990, un grup de treiautori8 public\ un volum de însemn\ri, maiîntâi în limba francez\, apoi în limba român\,apreciind ca fiind semnificativ impactulmi[c\rii CADA> „Armata este grav atins\ deactivitatea CADA, pe care autorit\]ile nu auizbutit s\-l elimine nici prin decretul emis la14 iunie, nici ulterior, în octombrie, prin tenta-tiva nereu[it\ de atragere în Asocia]ia CadrelorMilitare”9. Un alt fapt relevant, dar men]ionatîn grab\, este [i acela c\ mi[carea dezvoltarela]ii cu societatea civil\ în formare. De

pild\, Comunicatul Asocia]iei 15 noiembrie(Bra[ov), cu privire la reuniunea de comemo-rare a rezisten]ei împotriva regimului Ceau-[escu, apreciaz\ „ca pozitiv\ atitudinea deprincipiu a CADA [i sprijin\ continuareaactivit\]ii sale10”. Un alt autor, Walter Bacon,în încercarea de a descifra complicata rela]iedintre civili [i militari în România anilor 1990,men]ioneaz\ CADA ca fiind una din cele treiorient\ri manifeste în armat\ imediat dup\revolu]ie, al\turi de grupul generaluluiMilitaru [i a celorlal]i generali activa]i, precum[i grupul generalului St\nculescu împreun\cu cadrele militare profesioniste care autrecut de partea revolu]ionarilor la 22 decem-brie, dar care erau înc\ produsul vechiuluiregim. F\r\ s\ insiste asupra analizei mi[c\rii,Bacon o apreciaz\ ca fiind o „reac]ie la pre-luarea conducerii Ministerului Ap\r\rii Na]io-nale de c\tre «conspiratorii militari»11”. Dinperspectiva autorilor români, CADA a fostperceput\ drept o „mi[care social\ careexprima dorin]a unei largi p\r]i a societ\]iicivile [i a militarilor în vederea transform\riirapide a institu]iei militare. (…) În ciudafaptului c\ mi[carea s-a dezintegrat12 înaintes\-[i ating\ scopurile de democratizarepropuse, ea a avut un impact deosebit asupraviitoarelor ONG-uri preocupate de politicade securitate [i ap\rare, întrucât a deschisdezbaterea privind controlul democratic almilitarilor într-o societate democratic\”13.

În fine, o contribu]ie ceva mai recent\ nuface decât s\ adânceasc\ confuzia asuprami[c\rii CADA. Vorbind despre crearea [idestinul opozi]iei politice din România, DanPavel [i Iulia Huiu fac referire la diverse per-sonalit\]i care s-au f\cut remarcate în curen-tul de opozi]ie civic\ [i politic\ din anii 1990.Una dintre acestea este [i Valerian Stan,despre care autorii afirm\ c\ provenea „dinrândurile CADA, un grup de militari în spatelec\ruia se afla o anumit\ parte a fostei Securi-t\]i, mai precis contrainforma]iile militare,departament care ar fi avut un rol nefast [i întimpul evenimentelor din decembrie 1989"14.A[adar, pe cât de pu]ine sunt analizele feno-menului militar, pe atât de diverse concluziilelor privitoare la CADA> grup de militari in-dezirabil în armat\< grup de militari opu[i

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 200726

Monitor Strategic

altor dou\ orient\ri conduse de generalulMilitaru, respectiv generalul St\nculescu<mi[care social\ promotoare a transform\riirapide a institu]iei militare [i, în fine, grup deofi]eri manipula]i de contrainforma]iile mili-tare. Cam acestea sunt referirile la CADA,mult prea sumare, apreciem noi, în ciudafaptului c\ i se recunoa[te meritul de a fi in-trodus pe agenda politic\ tema democratiz\riiinstitu]iei militare. Prin urmare, nu consi-der\m c\ este deloc dep\[it dac\ ne întreb\mast\zi ce reprezint\ CADA pentru destinululterior al societ\]ii civile, dar [i al reformeiinstitu]iei militare.

Istoria mi[c\rii este strâns legat\ deprimele decizii luate de Ion Iliescu în decem-brie 1989 privind rechemarea unor generalidin rezerv\ [i numirea unei noi conduceri laMinisterul Ap\r\rii Na]ionale. Era esen]ialpentru consolidarea puterii sale politice s\aib\ o conducere loial\ la vârful armatei.Rechemarea15 generalului Nicolae Militaru [inumirea sa la conducerea Ministerului Ap\-r\rii Na]ionale16, precum [i valul de generaliîn rezerv\ pe care acesta l-a reactivat, numitîn func]ii [i apoi înaintat în grad, au atrassuspiciunea unor tineri ofi]eri din armat\,care au sesizat „rondoul” f\cut la vârful ar-matei. Ace[tia au pus serios la îndoial\direc]ia în care se îndrepta armata, [i augenerat o mi[care de protest împotriva noiiconduceri. Acuzele deschise la adresa mi-nistrului ap\r\rii f\ceau referire la calitateasa de colaborator al KGB. Mai mult, deciziilesale de la sfâr[itul anului 1989 [i începutullui 1990 de reactivare a unor generali asuprac\rora planau suspiciuni de colaborare cuMoscova17, nu r\mân f\r\ ecou în armat\.Un val de proteste ia amploare înc\ dinprimele zile ale lui 1990, fiind amplificatede atitudinea rigid\ a generalului Militaru,care refuza orice dialog cu contestatarii s\i.Rumorile interne iau treptat forma protestuluideschis, la 12 februarie 1990 presa central\publicând un apel la reform\ institu]ional\,semnat de Comitetul de Ac]iune pentruDemocratizarea Armatei (CADA). În cele 13puncte ale sale, apelul solicita transform\rimult prea radicale pentru o institu]ietradi]ional conservatoare, nemaivorbind deo conducere care câ[tigase teren [i î[i contura

o alt\ agend\. Revendic\rile din apelul CADAmerit\ enun]ate, fiind o lec]ie de platform\-program ce ar fi putut demara mult mai ener-gic reforma organismului militar< stabilireaadev\rului cu privire la participarea armateila evenimentele din decembrie 1989 [i depoli-tizarea institu]iei, aceasta nemaiputând fifolosit\ în scopuri politice< demiterea minis-trului ap\r\rii [i a ministrului de interne<prevederea în mod expres, în viitoarea Con-stitu]ie, a faptului c\ armata nu va face uz dearme împotriva propriului popor< dreptul lademisie al cadrelor militare< numirea unei per-sonalit\]i civile în func]ia de ministru al ap\-r\rii< adaptarea con]inutului jur\mântuluimilitar [i a statutului cadrelor militare< asigura-rea treptat\ a compatibilit\]ii cadrului legisla-tiv al armatei, precum [i a posibilit\]ilor deinstruire [i preg\tire cu cele ale armatelor dinstatele membre NATO< înfiin]area asocia]iilorcadrelor militare cu afilierea acestora la orga-nismul european de ap\rare a intereselor mili-tarilor< reanalizarea [i restructurarea Direc]ieide educa]ie patriotic\ [i cultur\ a armatei18.

Lipsa de dialog a conducerii ministeruluicu protestatarii face ca reprezentan]i aimilitarilor s\ protesteze în fa]a Guvernului,solicitând o întrevedere cu primul ministru.Mi[carea de contestare a noii conduceri luaseamploare, fiind sus]inut\ de reprezentan]i dingarnizoanele marilor ora[e din ]ar\, îndeosebiTimi[oara [i Cluj. Probabil teama de a nupierde din mân\ o institu]ie esen]ial\ precumarmata l-a determinat pe Ion Iliescu s\ decid\înlocuirea generalului Militaru cu generalulV. Atanasie St\nculescu, în speran]a c\ astfelse vor potoli spiritele.

Personalitate maleabil\, cunoscut\ pentrudiscursul s\u pregnant metaforic, adesea cuo pronun]at\ tent\ de bufonerie, chiar [iatunci când aborda cele mai acute probleme,generalul St\nculescu înfirip\ un dialog cureprezentan]ii unit\]ilor, constitui]i treptatîntr-un grup de reflec]ie. Î[i asum\ statutulde novice în înv\]area democra]iei> „De laministru pân\ la comandantul de pluton avemo insuficient\ cultur\ democratic\, ie[im cugreu din schemele impuse de anii în care amtr\it. (…) Oamenii înva]\ democra]ia tr\ind-o”19.Ia o serie de decizii prin care demonstreaz\disponibilitatea sa spre dialog> organizeaz\

Monitor Strategic


o prim\ întâlnire20 cu reprezentan]ii mani-festan]ilor din fa]a Guvernului< ordon\ cons-tituirea unor comisii de anchet\ la nivelultuturor unit\]ilor, care s\ cerceteze [i s\ ana-lizeze rolul pe care l-au jucat ofi]erii din aceaunitate în reprimarea demonstran]ilor pân\pe 22 decembrie 198921< lanseaz\ întâlniricu reprezentan]i ai unit\]ilor militare din toat\]ara pentru a discuta proiecte de reform\ [idemocratizare a armatei. Pare un începutîncurajator, interviurile22 generalului l\sândimpresia de consecven]\ în adoptarea unordecizii democratice. Mai mult, ziarul oficialal ministerului, Armata poporului, media-tizeaz\ apelurile CADA23 [i sintezele subiec-telor abordate în cursul întâlnirilor cu minis-trul, solicitând cititorilor24 opinii [i propuneride reformare a armatei. Totu[i, în paginileziarului, entuziasmul democratic se reg\seaal\turi de încrâncenarea multor articole ceprezentau armata ca pe o institu]ie care aveanevoie mai degrab\ de „stabilitate” decât dedemocra]ie.

Combina]ia stranie de entuziasm demo-cratic, uimitor de lucid, am spune ast\zi, cândanaliz\m propunerile de reform\ lansateatunci, cu interven]ii patetic-mobilizatoare,care îndeamn\ la pruden]\ [i r\bdare, carac-terizeaz\ [i prima întrunire a reprezentan]ilorunit\]ilor militare cu reprezentan]ii noii puteripolitice, din 12 martie 1990. Având aluraunei adun\ri populare plebiscitare, întâlnireaare loc la Studioul de concerte al Radio-televiziunii române, la aceasta participând [ipre[edintele CPUN, Ion Iliescu. Sintetizate,lu\rile de cuvânt din cursul acelei întruniri arputea fi clasificate în trei categorii> propuneripunctuale de reform\, apeluri vehemente labun\ rânduial\ [i unitate [i, în cele din urm\,un inventar de revendic\ri disparate denatur\ social\. Pozi]iile [i discursurile eraumult prea divergente pentru a deschide caleadialogului. Revendic\rile precise [i riguroasecuprindeau> depolitizarea armatei, adaptareacon]inutului jur\mântului militar în a[a felîncât s\ fie evitat\ pe viitor orice interpretarecare s\ oblige armata în a ac]iona ca for]\ deordine intern\< constituirii unei Asocia]ii acadrelor militare, care ulterior s\ se afiliezela EUROMIL.

Nu [tim care au fost evalu\rile st\rii despirit din armat\ formulate de conducereapolitic\ de atunci, dar cu siguran]\ au stârnitîngrijorare încerc\rile de alc\tuire a uneiplatforme-proiect de reform\ institu]ional\promovate de CADA. Din acest moment,pozi]ia ministerului devine rigid\. Oficiosulacestuia public\ cu prec\dere opinii împo-triva CADA, cu acuza]ii grave la adresa ini]ia-tivelor acesteia. La scurt timp, mi[c\rile pro-testatare se diversific\, apar diverse apeluri[i platforme program, menite a spori confuziaîn jurul mi[c\rii de reform\. Re]in aten]iaîndeosebi dou\ apeluri-program. Cel dintâi,intitulat Ac]iunea Pentru Dreptatea Militar\,este publicat în num\rul din 25 aprilie 1990de c\tre oficiosul Ministerului Ap\r\rii Na]io-nale, sub semn\tura c\pitanului ValerianStan25. În cuprinsul a [aisprezece revendic\ri,platforma-program a ac]iunii enum\r\ o seriede revendic\ri privitoare exclusiv la politicade cadre [i chestiunile de personal. Se în-tâmpl\ chiar, ca unele dintre revendic\ri s\apar\ reformulate în cursul altui alineat. Depild\, alineatul 3 solicit\ „înl\turarea dinfunc]iile decizionale a cadrelor a c\ror promo-vare prin corup]ie [i nepotism este notorie”,iar alineatul imediat urm\tor prezint\ aceea[iidee, de ast\ dat\ într-o formulare pozitiv\>„promovarea în func]ii corespunz\toare a ca-drelor de o autentic\ [i recunoscut\ valoare”.Singurul punct comun cu platforma CADA îlconstituie alineatul 16, prin care se solicit\„angajarea r\spunderii cadrelor militare impli-cate în reprimarea mi[c\rii revolu]ionare dinarmat\”. Am deschis aceast\ parantez\ cuprivire la Ac]iunea pentru Dreptate Militar\(ADM), întrucât nu o consider\m pe de-a-ntregul str\in\ de diminuarea intensit\]iiac]iunilor CADA, mai cu seam\ dup\ scoa-terea acesteia în afara legii la 14 iunie 1990.ADM a pornit la drum în momentul consoli-d\rii pozi]iei CADA, iar dup\ 13-15 iunie1990, când ofi]eri CADA au fost acuza]i denesupunere pentru refuzul de a conduceunit\]ile militare împotriva demonstran]ilor[i organiza]ia scoas\ în afara legii, a g\sitmomentul propice pentru a propune unparteneriat. Întrucât CADA se bucura de

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 200728

Monitor Strategic

sprijin în rândul ofi]erilor, chiar [i dup\ inter-zicerea sa, asocierea cu o alt\ mi[care de re-form\ ar fi putut s\-i compromit\ în cele dinurm\ imaginea. A[a se face c\, la 12 noiem-brie 1990, CADA [i ADM fuzioneaz\, dup\ce cu patru zile înainte lansaser\ un comu-nicat comun în care reafirmau necesitateareform\rii institu]iei militare26. În scurt timpapar dezacordurile dintre reprezentan]ii celordou\ mi[c\ri, care duc la dizolvarea CADA[i, pe cale de consecin]\, a ADM în prim\varaanului 1991.

Cel de-al doilea Apel-program urm\reaconstituirea unei Asocia]ii a cadrelor militare,organiza]ie profesional\ care urma s\ promo-veze interesele militarilor. În acest sens, ziarulArmata poporului public\ în mai multe rân-duri articole privind dreptul la asociere almilitarilor din diferite state europene, precum[i un scurt documentar referitor la EUROMIL,o federa]ie a asocia]iilor militare din Europa.Lansarea acestor dou\ programe-apelsimultan cu clarificarea planului de ac]iuneCADA ne îndrept\]e[te s\ credem c\ au fostini]iative special promovate pentru a dispersainteresul [i aten]ia ofi]erilor c\tre o multitu-dine de ini]iative, cu scopul de a împiedicacoagularea unei singure for]e de opozi]ie lanoua agend\ a elitelor militare. Din p\cate,proiectul Asocia]iei cadrelor militare, de[i utilîn perspectiv\, a fost compromis, ofi]erii ro-mâni neavând nici pân\ ast\zi o asocia]ieprofesional\ afiliat\ la EUROMIL.

Protestele [i apelurile ofi]erilor reformatoricontinu\ [i în prima parte a anului 1991, darimpactul ac]iunii lor este limitat. Dintre reven-dic\rile lor, doar dou\ au succes imediat>demiterea ministrului ap\r\rii, generalul Mili-taru, [i desfiin]area Direc]iei pentru educa-]ie patriotic\ [i cultur\. Unele prevederi aleApelului vor constitui agenda de baz\ a refor-mei în armat\, [i ne referim aici cu deose-bire la teza adapt\rii legislative [i doctrinarela standardele ]\rilor NATO, dar paternitatealor nu va fi apreciat\ ulterior.

Imaginea general\ pentru perioada 1989-1991 era aceea de incertitudine [i confuzie,dar, în fundal, noua conducere politic\ î[iconsolida pozi]ia, iar odat\ cu ea [i aripa

reformatorilor „graduali” din Ministerul Ap\-r\rii Na]ionale. Scenariul aplicat societ\]iicivile române[ti este reprodus în aceia[i ter-meni [i în interiorul armatei, cu cei doi timpiai desf\[ur\rii sale. Mobilizarea social\, masi-v\ de-a lungul anului 1990, g\sise a[adaradep]i ai transform\rii radicale în rândul ofi]e-rilor tineri. Conducerea armatei, îns\, preferaritmul gradual al transform\rilor.

În m\sura în care nu-[i propuneau s\reformeze „establishmentul” pe cale de a seconsolida, asocia]iile civice din sfera noastr\de interes se constituiau cu sprijinul, uneorichiar la ini]iativa conducerii armatei. Aparastfel> Asocia]ia Cavalerilor Ordinului „MihaiViteazul”, Liga Na]ional\ a Ofi]erilor în Re-zerv\ [i în Retragere, Asocia]ia Na]ional\ aVeteranilor de R\zboi, Societatea CultulEroilor. Dup\ cum putem deduce din denu-mire, sunt asocia]ii de protejare a intereselorofi]erilor în rezerv\ [i retragere, sau de pro-movare a reabilit\rii [i construc]iei de monu-mente, ele având un impact redus asupra pro-cesului de reform\ institu]ional\ [i doctrinar\.

Dup\ cum am putut observa, primii doiani dup\ ’89 au fost domina]i [i în armat\ detensiuni, contradic]ii, dezbin\ri, pentru carenu au existat canale eficiente de promovarea intereselor spre puterea politic\ care, ori-cum, era interesat\ de men]inerea institu]iilorexistente. Ast\zi ne-ar putea p\rea paradoxalfaptul c\ organiza]ii de tip „voluntar”, speci-fice „democra]iilor populare”, î[i continuauexisten]a [i dup\ 1989, îns\ continuitateapost-decembrist\ a nucleului fostului ComitetNa]ional pentru Ap\rarea P\cii (CNAP) neofer\ un studiu de caz extrem de interesant.Astfel, în]elegerea deschiderii societ\]ii sprevoluntariat [i dependen]a de autoritate potfi evaluate pornind de la acest studiu de caz.Astfel, Alian]a pentru Pace din România (APR)avea s\ mo[teneasc\ patrimoniul, personalulprecum [i atribu]iile27 acestui Comitet Na]io-nal pentru Ap\rarea P\cii (CNAP). Comitetul,creat la rândul s\u cu scopul de a mo[tenipatrimoniul [i atribu]iile mai vechii Asocia]iiVoluntare pentru Sprijinirea Ap\r\rii Patriei28,func]iona în calitate de „organiza]ie demo-cratic\ [i ob[teasc\, f\r\ caracter politic” pe

Monitor Strategic


lâng\ Partidul Comunist Român. Era de fapto asocia]ie caracterizat\ adesea ca fiind detip paramilitar, în realitate apropiindu-se demodelul cerceta[ilor, [i care avea drept scoppreg\tirea tineretului pentru diverse activit\]ide ap\rare a ]\rii. Asocia]ia avea omologi înstatele foste membre ale Pactului de la Var-[ovia> Asocia]ia Voluntar\ pentru SprijinireaFor]elor Aeriene, Terestre [i Navale (DOSAAF)în Uniunea Sovietic\, Uniunea pentru Coo-perare cu Armata (SVAZARM) în Cehoslo-vacia, Asocia]ia pentru Ap\rarea Na]ional\ aUngariei (MHSz) sau Societatea pentru Sport[i Tehnologie (GST) în Germania Democrat\.Dup\ modul în care [i-a definit scopurile29

Asocia]ia se identifica cu organiza]iile de tipneguvernamental care aveau s\ apar\ înnum\r mare câ]iva ani mai târziu. Dateledisponibile referitoare la APR sunt sumare,activit\]ile asocia]iei nefiind mediatizate înpres\. Se [tie c\ pentru anul 1990 bugetulalocat acestei organiza]ii a fost de 1 001 000de lei, reprezentând „parte din sumele v\r-sate de Comitetul Na]ional pentru Ap\rareaP\cii, în cursul anului 1989, la bugetul fostuluipartid comunist român, din disponibilit\]iler\mase de la acesta”30. Hot\rârea maistipuleaz\ posibilitatea aloc\rii de fondurivalutare, de comun acord cu MinisterulFinan]elor, pentru eventualele activit\]i exter-ne ale organiza]iei. De asemenea, este prev\-zut\ o anex\ cuprinzând detalii privind înca-drarea celor 12 posturi alocate31. De[i nuapare listat\ în „Catalogul organiza]iilor negu-vernamentale din România”, editat în 1994de Funda]ia Soros pentru o Societate Des-chis\32, Alian]a este prezentat\ în edi]ia din1999 a Catalogului33, care men]ioneaz\totodat\ faptul c\ APR are 42 de filiale,practic în toate jude]ele ]\rii. Activit\]ile aso-cia]iei au ca scop „promovarea [i ap\rareadrepturilor [i libert\]ilor fundamentale aleomului, în primul rând dreptul la pace [i lavia]\, idealurile de pace, prietenie [i bun\în]elegere între oameni, popoare [i etnii”34.

A[adar, prima etap\ a definirii rela]iei ci-vili-militari, în sensul extins propus de cerce-tarea noastr\, a fost caracterizat\ de prezen]asimultan\ a proiectelor tip manifest ce pro-

puneau o reform\ institu]ional\ profund\, cumimetismul transform\rii graduale care aperpetuat în bun\ m\sur\ aceea[i realitateinstitu]ional\ de dinainte de 1989. Dup\cum era de a[teptat, aceast\ coabitare a dou\proiecte profund divergente a n\scut puter-nice tensiuni care au deviat adesea în epi-soade de violen]\. Nu atât tensiuni între civili[i militari cât, mai cu seam\, tensiuni, întresus]in\torii prefacerilor graduale, reprezenta]ide noua conducere politic\ [i militar\, [i ini-]iatorii proclama]iilor-apel de regenerare ainstitu]iei militare, reprezenta]i de tineri ofi]erice câ[tigaser\ treptat sprijinul presei [i algermenilor societ\]ii civile.

De la civismul militant la organiza]iiale societ\]ii civile

Câteva observa]ii preliminare privinddezvoltarea organiza]iilor de tip voluntar dinsocietatea civil\ româneasc\ de dup\ 1989vor oferi un cadru mai coerent de în]elegerea premiselor de la care porne[te cercetareade fa]\. Astfel, consider\m apari]ia [i dezvol-tarea formelor de angajare civic\ organizat\ca fiind un fenomen simultan construc]ieiinstitu]ionale a noii societ\]i, a noului tip deregim politic. Aceast\ evolu]ie sincronizat\,pe de o parte a societ\]ii civile, iar pe de altaa societ\]ii politice înse[i, ar fi putut favorizaimplicarea masiv\ a societ\]ii civile în defi-nirea „ma[in\riei statale”, în modelarea insti-tu]iilor politice [i a cadrului juridic care deli-miteaz\ modul de ac]iune al acestora, dardin p\cate activit\]ile [i impactul acestora aufost limitate. O a doua observa]ie vizeaz\ ine-ficien]a diferitelor forme de asociere civic\voluntar\ la începutul anilor ’90. Adev\rataexplozie de asocia]ii [i funda]ii care au fostconstituite înc\ din 1990 s-a dovedit curândlipsit\ de efecte concrete asupra implic\riicivice, ele fiind pu]in interesate de influen-]area procesului politic sau a dezbaterilorpublice. Din acest motiv, num\rul organiza-]iilor non-guvernamentale ap\rute curânddup\ decembrie 1989 nu poate fi folositdrept criteriu de m\surare a eficien]ei lor lanivelul întregii societ\]i35. În fine, o alt\ carac-

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 200730

Monitor Strategic

teristic\ a organiza]iilor societ\]ii civile activeîn domeniul sectorului de securitate o consti-tuie dezvoltarea sa neechilibrat\. Dup\ cumam men]ionat deja, formele de asociere detip organiza]ie non-guvernamental\ au ap\rutînc\ de la începutul anilor ’90, în vreme ceasocia]iile profesionale sunt mai degrab\ dedat\ recent\. Mai mult, fenomenul sindicalîn acest domeniu este foarte slab dezvoltat,iar faptul c\ asocia]iile profesionale suntezitante în asumarea rolului de promotori aiintereselor angaja]ilor din structurile secto-rului de securitate, las\ gol acest palier alac]iunii civice.

Principalele tipuri de organiza]iiale societ\]ii civile active în sfera

sectorului de securitate

Dup\ cum am men]ionat pe scurt laînceputul acestui studiu, fenomenul cel maivizibil al dezvolt\rii societ\]ii civile dup\ 1989a fost apari]ia în num\r foarte mare a organi-za]iilor non-guvernamentale. Cu toate acestea,pu]ine dintre ONG-urile constituite la începu-tul anilor ‘90 [i-au dovedit capacitatea de a-[iatinge obiectivele generoase pe care [i le-aupropus. La fel ca [i în alte ]\ri din estul Europei,aflate în tranzi]ie spre o societate democratic\,[i în România „ONG-urile au devenit maidegrab\ un mod de via]\ decât o cauz\”36.

Luând drept criteriu grupul ]int\ c\ruia ise adreseaz\, organiza]iile societ\]ii civileactive în sfera sectorului de securitate pot figrupate în organiza]ii orientate top-down, aiciincluzând ONG-urile orientate cvasi exclusivspre campanii de mediatizare a politicii deap\rare [i securit\]ii interna]ionale, [i organi-za]ii bottom-up, cum sunt organiza]iile demonitorizare a institu]iilor cu atribu]ii îndomeniul securit\]ii interne.

Organiza]iile de tip top-down sunt aceleasocia]ii voluntare al c\ror scop este acelade a contribui la informarea opiniei publice,de a promova în rândul popula]iei acele valoricare au coagulat deja consensul elitei politice.Cât\ vreme activitatea lor este larg media-tizat\ pe canalele de informare na]ional\,activitatea lor este cunoscut\ adesea la nivelul

întregii ]\ri. Cu toate acestea, trebuie subliniatfaptul c\ toate aceste ONG-uri, a c\ror acti-vitate este mediatizat\ la nivel na]ional, suntexclusiv concentrate în Bucure[ti. De pild\,Asocia]ia Euro-Atlantic\ „Manfred Wörner”,creat\ cu scopul de a impulsiona dezbaterilepublice pe teme de politic\ de securitate [iap\rare, cu un accent special pe proble-matica integr\rii în NATO. O alt\ organiza]iede acest tip este „Casa NATO”, care în ultimiiani a reu[it s\ stabileasc\ pârghii de comuni-care între institu]iile guvernamentale [isocietatea civil\, totu[i activit\]ile sale fiindexclusiv orientate spre mediatizarea deciziilorde politic\ de securitate [i a valorilor promo-vate de comunitatea euro-atlantic\. De ase-menea, funda]ia EURISC s-a f\cut cunoscut\tot ca un canal de informare a opiniei publiceasupra diferitelor ac]iuni guvernamentale îndomeniul integr\rii euro-atlantice. Cu altecuvinte, avem de-a face cu un model deorganiza]ii al c\ror scop este acela de amediatiza subiecte de politici publice careau ob]inut deja consensul elitelor politice,a[adar de a informa opinia public\ [i maipu]in de a oferi alternative la deciziileguvernamentale. Prin urmare, este evidentfaptul c\ agenda activit\]ilor desf\[urate deaceste organiza]ii este limitat\, [i nu acoper\temele complexe ale politicii de securitate.Orientarea de tip top-down face ca ele s\ seconstituie mai degrab\ ca o interfa]\ întreinstitu]iile statale [i societate, ca un mijlocde diseminare a informa]iei în rândurileopiniei publice.

Dac\ spectrul organiza]iilor care-[i propuns\ informeze publicul larg asupra chestiunilorce ]in de politica de securitate [i ap\rare pares\ fie bine articulat, putem vorbi despre ungol în sfera organiza]iilor care-[i propun in-fluen]area deciziilor guvernamentale. Nevoiade a impulsiona constituirea acestor tipuri deorganiza]ii se justific\, cel pu]in din câtevapuncte de vedere. Mai întâi pentru c\ institu-]iile sectorului de securitate nu pot fi cu ade-v\rat transparente [i responsabile în fa]a cet\-]enilor, dac\ interesele acestora nu se reflect\în formularea politicii de securitate, dac\ înidentificarea temelor de securitate [i a modu-

Monitor Strategic


lui în care acestea se transform\ în politicipublice nu intervin [i organiza]iile societ\]iicivile. În al doilea rând, pentru c\ aspecteprecum reforma [i profesionalizarea for]elorarmate, participarea la opera]iuni în sprijinulp\cii, renun]area la serviciul militar obliga-toriu, au fost [i sunt teme care afecteaz\ directinteresele individului. Ele implic\ cheltuieliridicate din bugetul statului, precum [i partici-parea unei p\r]i însemnate din popula]ie, [ica atare este nevoie ca vocea acestor cet\]enis\ se fac\ auzit\.

Un alt tip de organiza]ii care influen]eaz\dezbaterile de politic\ de securitate sunt ins-titutele de analiz\ a politicilor publice, a[anumitele think tank-uri. Ap\rute înc\ de lamijlocul anilor ’90, acest tip de institu]ii s-audezvoltat dup\ modelul centrelor de cerce-tare (contract research units ) ap\rute înStatele Unite [i Europa Occidental\ dup\sfâr[itul celui de-al Doilea R\zboi Mondial.Finan]ate exclusiv de c\tre stat, institutele decercetare a politicilor publice au fost createîn subordinea diferitelor ministere, cu scopulde a oferi fundament [tiin]ific deciziilorpolitice. Astfel, în subordinea MinisteruluiAp\r\rii Na]ionale a func]ionat Institutulpentru Studii Operativ Strategice [i IstorieMilitar\, reorganizat în 1998 sub numele deInstitutul pentru Studii Politice de Ap\rare [iIstorie Militar\. În mod similar, în cadrulMinisterului Afacerilor Externe a fost creatInstitutul Român pentru Studii Interna]ionale,în vreme ce în subordinea Ministerului Inte-gr\rii Europene a fost creat, în anul 2000,Institutul European din România, ale c\ruiobiective includ analiza politicilor UniuniiEuropene, prin urmare inclusiv aspecte pri-vind cel de-al treilea pilon al justi]iei [i afa-cerilor interne sau politica european\ desecuritate [i ap\rare.

În paralel au ap\rut o serie de institutede cercet\ri non-partizane, constituite încadrul diferitelor universit\]i, precum Centrulde Cercet\ri Politice al Universit\]ii dinBucure[ti, Centrul de Studii Euro-Atlantice depe lâng\ Facultatea de Istorie a Universit\]iidin Bucure[ti, sau Centrul de Studii NATOde pe lâng\ {coala Na]ional\ pentru StudiiPolitice [i Administrative. Fie c\ au fost create

la ini]iativ\ ministerial\, fie c\ sunt afiliateunor universit\]i de stat, institutele de cerce-tare a politicilor publice sunt finan]ate dec\tre stat. Ca fenomen recent se remarc\apari]ia unor think tank-uri independente,ini]iative private, dar existen]a acestora de-pinde în m\sur\ foarte mare de finan]\rileexterne. Este cazul Institutului pentru PoliticiPublice (IPP), care s-a remarcat prin publi-carea unui studiu referitor la rolul ConsiliuluiSuprem de Ap\rare a }\rii în formulareapoliticii de securitate a României37.

Un alt tip de organiza]ii cu activit\]i însfera sectorului de securitate sunt asocia]iileetnice. Preocupate aproape exclusiv deaspecte punctuale ale fenomenului discri-min\rii persoanelor apar]inând unei etnii,asocia]iile constituite pe baze etnice suntpreocupate îndeosebi de monitorizarea pro-blemelor ivite în implementarea diferitelorpolitici guvernamentale, inclusiv a politicii desecuritate [i ap\rare. A devenit deja o cutum\asocierea lor cu un alt ONG specializat înproblemele de securitate [i ap\rare în vede-rea promov\rii unei ini]iative în acest do-meniu. Una dintre cele mai active ONG-uriîn acest sens este Romani CRISS, asocia]ie aetnicilor romi preocupat\ de promovareaintereselor minorit\]ii rome [i monitorizareaoric\ror tendin]e de înc\lcare a drepturilorlor. Organiza]ia s-a implicat în proiecte vizândmai cu seam\ integrarea tinerilor romi încor-pora]i în unit\]ile militare în vederea satis-facerii stagiului militar.

Exemplele la care am recurs pân\ înprezent ilustreaz\, f\r\ îndoial\, o serie deprogrese semnificative în dezvoltarea socie-t\]ii civile din România. Cu toate acestea,exist\ înc\ multe goluri în zona ini]iativeiprivate în domeniul de securitate. Limitateîn principal de cadrul legislativ, înc\ in-complet sau restrictiv pe alocuri, ini]iativelede constituire a unor organiza]ii de tip sindicalale angaja]ilor din institu]iile sectorului desecuritate nu au dat rezultate. Militarii suntîn mod deosebit afecta]i de condi]iile impusede actualul cadru legislativ, ca urmare a res-tric]iilor care le sunt impuse privind consti-tuirea de sindicate sau asocia]ii profesionaleca instrumente de promovare a intereselor

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 200732

Monitor Strategic

de grup. În acest sens, se apreciaz\ c\ maieste înc\ loc pentru îmbun\t\]irea statutuluimilitarului în societate prin garantarea dreptu-lui la asociere.

Rela]iile organiza]iilor societ\]iicivile cu institu]iile guvernamentale

Principalele modele de interac]iune stat– organiza]ii ale societ\]ii civile s-au formatde-a lungul a trei paliere> legal, financiar [istabilirea agendei. Cadrul legal privinddreptul la asociere a fost configurat într-unritm lent dup\ 1989. Astfel, chiar dac\Constitu]ia din 1991 garanta dreptul la aso-ciere38, Parlamentul a adoptat într-un ritm ex-trem de lent legisla]ia necesar\ pentru des-f\[urarea activit\]ilor bazate pe asocierevoluntar\. Pentru mai bine de zece ani de laschimbarea regimului politic, singura baz\ dereglementare a procesului de asociere civic\o constituia Legea privind persoanele legaleadoptat\ în 1924 [i suspendat\ în perioadacomunist\39. Abia la începutul anului 2000,Guvernul a adoptat o Ordonana]\ de urgen]\privind asocia]iile [i funda]iile40, care a fostulterior aprobat\ de Parlament. Aceasta stabi-le[te cadrul legal de exercitare a dreptului laasociere, indicând o serie de pârghii pentrufacilitarea accesului la resurse publice [iprivate, canale de parteneriat între autorit\-]ile publice [i persoanele fizice non-profit.Potrivit prevederilor Ordonan]ei, o asocia]iepoate fi constituit\ la ini]iativa a trei sau maimulte persoane, care aduc împreun\ o contri-bu]ie financiar\, cuno[tin]ele [i eforturile lorpentru a desf\[ura activit\]i non-profit îninteresul general al societ\]ii sau, particular,al comunit\]ii.

Explozia de asocia]ii [i funda]ii constituiteîn primii ani dup\ 1989 poate fi explicat\prin faptul c\ procedura de constituire a uneiasocia]ii a fost extrem de permisiv\. Îns\[ifaptul c\ una din patru asocia]ii legal înregis-trate desf\[oar\ activit\]i curente, dovede[tefaptul c\ fenomenul asocierii voluntare a atinsun nivel remarcabil. Pe de alt\ parte, celemai multe dintre asocia]iile cu obiective civi-ce se concentreaz\ asupra activit\]ilor electo-

rale, educa]iei civice, monitoriz\rii respec-t\rii drepturilor omului, [i doar câteva suntpreocupate de aspecte ale politicii de secu-ritate. Se observ\ totodat\ existen]a unuinum\r mult mai mare de asocia]ii cu activit\]iîn sfera protec]iei sociale, a s\n\t\]ii publice,sau ONG-uri preocupate de probleme localeale comunit\]ii, în compara]ie cu num\rulrelativ restrâns al celor preocupate de aspecteale politicii de securitate. Motiva]ia acesteidezvolt\ri inegale o constituie faptul c\ anu-mite activit\]i sociale, precum s\n\tateapublic\, protec]ia mediului, [i în generalactivit\]i ce ]in de probleme ale comunit\]iilocale, care în perioada comunist\ erau decompeten]a puterii centrale a statului, auînceput s\ fie treptat delegate ONG-urilor.De aici [i nevoia unui num\r mare de asocia]iiorientate spre exercitarea unor servicii comu-nitare. Pe de alt\ parte, chestiunile de securi-tate [i ordine public\ au constituit întot-deauna responsabilitatea exclusiv\ a statului,delegarea acestora oric\ror alte organiza]iiinterne nefiind posibil\.

Un alt canal de comunicare între stat [iorganiza]iile societ\]ii civile îl constituie me-canismele de distribu]ie a resurselor finan-ciare. La acest punct se remarc\ politica statu-lui de a oferi sprijin financiar, sau facilit\]imateriale (sedii scutite de chirie, scutiri deanumite taxe [i impozite). Începând chiar din1990, statul a sprijinit activitatea unor asocia-]ii ale societ\]ii civile fie direct, prin alocareaunor fonduri de la bugetul de stat, fie indirect,prin alocarea de subsidii institu]iilor „mam\”,cum a fost cazul institutelor de cercetareafiliate universit\]ilor. Totu[i, este dificil deestimat nivelul asisten]ei financiare oferit dec\tre stat41 asocia]iilor societ\]ii civile activeîn sfera sectorului de securitate, din dou\motive. Mai întâi, pentru c\ singura surs\oficial\ privind aloc\rile de la bugetul de stateste însu[i bugetul anual42, care men]ioneaz\doar suma total\ alocat\ asocia]iilor [ifunda]iilor, f\r\ a face referiri explicite ladomeniul de activitate al asocia]iilor [ifunda]iilor care au dobândit acces la acesteresurse. În al doilea rând, este dificil deestimat sprijinul financiar de care a beneficiat

Monitor Strategic


o anumit\ asocia]ie a societ\]ii civile, întrucâtasocia]iile [i funda]iile nu sunt obligate prinlege s\ prezinte un raport public asuprafondurilor ob]inute din surse publice.

Ini]ial, situa]ia economic\, iar apoi dimi-nuarea fondurilor externe atribuite societ\]iicivile, au avut un efect negativ asupra ONG-urilor, unele dintre acestea fiind obligate s\apeleze în m\sur\ mai mare la fonduriguvernamentale, ceea ce a diminuat posibili-tatea promov\rii unor opinii diverse. Cuprivire la universit\]ile [i institutele de cerce-tare a politicilor publice create pe lâng\ aces-tea, care sunt preocupate de sfera sectoruluide securitate, se remarc\ faptul c\ ele suntcu deosebire ini]iative ale universit\]ilor destat. Un fenomen destul de larg r\spândit estecel al dublei afilieri a speciali[tilor, determinatadesea de motive individuale de ordin financiar.Este deja recunoscut\ utilizarea „în comun” aacelora[i speciali[ti/exper]i de c\tre universit\]i,institute de cercetare [i diferite departamenteale administra]iei publice. Acest fapt are atâtconsecin]e pozitive, cât [i negative. Pe de oparte, prin dubla lor afiliere, „intelectualii secto-rului de securitate” contribuie la colaborareasporit\ între institu]ii, la stabilirea de parte-neriate. Pe de alt\ parte, afilierile profesionalemultiple afecteaz\ negativ atât diversitateaexpertizei, cât [i eficien]a exper]ilor. Acest fapteste direct legat de stabilirea agendei în cazulunei asocia]ii a societ\]ii civile. Cum orga-niza]iile preocupate de sectorul de securitatelucreaz\ îndeosebi cu elite [i sunt concentrateîn Bucure[ti, agenda lor reflect\ cel mai adeseapoliticile guvernamentale.

Canale de influen]are a politicilor

Dup\ cum am ar\tat deja, organiza]iilesociet\]ii civile active în sfera sectorului desecuritate au dezvoltat cu prec\dere pro-grame privind chestiuni de decizie politic\,activând prin urmare în sensul inform\riiopiniei publice asupra unei politici guver-namentale. Deoarece spectrul organiza]iilorsociet\]ii civile este incomplet dezvoltat, cusl\biciuni manifeste îndeosebi în zona institu-telor de cercetare, anumite stadii ale elabo-

r\rii [i implement\rii politicii de securitater\mân nemonitorizate, fiind rezultatul exclu-siv al deliber\rii guvernamentale. Astfel,pentru întreaga perioad\ de dup\ 1989 nuam identificat vreun caz în care institutelede cercetare s\ fi oferit expertiz\ tehnic\,pentru politica de securitate, candida]ilor încampania electoral\. Singura expertiz\ careprovine din zona academic\ ajunge la parti-dele politice abia dup\ alegeri, prin interme-diul exper]ilor cu dubl\ afiliere la care amf\cut referire anterior. Dar, dup\ cum amar\tat deja, acest dublu angajament al ex-per]ilor se dovede[te pe termen lung a ficontraproductiv, cel pu]in din dou\ perspec-tive, anume eficien]a [i pluralitatea ideilor.

Organiza]iile societ\]ii civile [i opiniapublic\. Tipuri de activit\]i

În vreme ce organiza]iile societ\]ii civilepar a avea o influen]\ limitat\ asupra formu-l\rii politicilor publice în domeniul securit\]ii,ele sunt deosebit de active în informareaopiniei publice. Motivul acestei discrepan]e îlpoate constitui nivelul sc\zut al expertizei îndomeniu, suficient\ pentru activit\]i deinformare public\, dar imatur\ în oferirea deconsultan]\ politic\. A[a se explic\ faptul c\cea mai des întâlnit\ activitate desf\[urat\ desocietatea civil\ o constituie organizarea deseminarii, conferin]e, forumuri [i mese rotun-de. Tematica acestor ac]iuni de informarepublic\ este centrat\ în jurul unor subiecteprecum> integrarea euro-atlantic\, participa-rea la misiuni de men]inere a p\cii, luptaîmpotriva terorismului [i amenin]\rile la adresasecurit\]ii, controlul democratic al institu]iilorresponsabile cu formularea [i implementareapoliticii de securitate. A fost stabilit\ deja ocutum\ a public\rii unor volume cu lucr\rileconferin]elor, adeseori în edi]ie bilingv\, careau fost ulterior distribuite publicului interesat.De[i formatul conferin]elor publice [i alseminariilor facilita constituirea de rela]iiinformale între speciali[ti, rareori s-a reu[itgenerarea spiritului de echip\ necesar pentrua se angaja în proiecte comune, pe o agend\de cercetare cu poten]ial uria[. Este aproape

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 200734

Monitor Strategic

simptomatic\ lipsa unor volume indispensabilede studiu al politicilor de securitate, politiciiexterne sau managementului crizelor [irezolv\rii conflictelor.

Ca modalitate de comunicare cu opiniapublic\, cele mai multe organiza]ii [i-au creatpagini de internet. Din p\cate, mai cu seam\paginile ONG-urilor, con]in informa]ii perimate,niciuna dintre acestea nefiind capabil\ s\ ofereo baz\ de date referitoare la legisla]ia îndomeniu, sau alte documente relevante pentrupoliticile de securitate> strategia de securitatena]ional\, Carta alb\ a Guvernului, sau, depild\, capitolele din programele de guvernarereferitoare la politica de securitate [i ap\rare.

Concluzii

Istoria rela]iilor civili-militari din Româniadup\ 1989 ne ofer\ dou\ modele de studiu.O prim\ etap\, a manifestelor programatice, ademonstra]iilor publice [i apelurilor platform\<o a doua etap\, a negocierii clasice între asocia]iiale societ\]ii civile [i „managerii” politicilor desecuritate, civili [i militari deopotriv\. Pentruambele etape, paradigma clasic\ a rela]iilorcivili-militari nu ne ofer\ instrumente suficientede interpretare [i prognoz\. Nu avem de-a facecu situa]ia clasic\ de manifestare a tendin]elorbonapartiste în rândurile militarilor de rang înalt,dornici s\-[i asume puterea în numele stabiliriiordinii [i moderniz\rii politice. Cu excep]iaprelungirii experien]ei comuniste în primii anide dup\ revolu]ie, dar nu mai târziu de 1994,nu au existat nici încerc\ri de politizare aarmatei, [i de atragere a ei în lupta politic\. Amputea spune c\ avem de-a face cu o situa]ieideal\, pentru c\ ambele extreme ale teorieinu sunt sus]inute de cazul românesc. {i, totu[i,probleme în democratizarea procesului deplanificare [i implementare exist\. Ele sereg\sesc în aria de interese a societ\]ii civile [iarmatei, unde, de[i nu exist\ un conflictmanifest, nu putem afirma c\ dialogul este pedeplin conturat. Dup\ cum am ar\tat, paliereîntregi ale deliber\rii civice [i guvernamentaledeopotriv\, cum ar fi, de pild\, expertizaparalel\ a institutelor de cercetare sau activit\]ilede consiliere în perioade pre [i post electorale,sunt într-un stadiu incipient.

1 Adriana St\nescu, Romania’s Civil-Military

Transition> Democratising Civilian Control, Centrefor European Security Studies, „HarmoniePapers”, nr. 5, Groningen, martie 1999< MarianZulean, Transformation of the Romanian civil-

military relations after 1989, DCAF, „WorkingPaper” nr. 25, Geneva, 2002< Larry L. Watts, Refor-

ming Civil military Relations in Post-Communist

States> Civil Control vs. Democratic Control,„Journal of Political and Military Sociology”, 2002,vol. 30, no. 1, (summer), p. 51-70< ClaudiuDegeratu, Civil-Military Relations in Romania>

Objectives and Priorities, în Plamen Pantev (ed.)Civil-Military Relations in South-East Europe,Institut für Internationale Friedenssicherung,Viena, 2001, p. 157-174.

2 George Cristian Maior, Mihaela Matei,Bridging the Gap in Civil-Military Relations in

Southeastern Europe> Romania’s Defense-Planning

Case, „Mediterranean Quarterly”, spring 2003,vol 2, p. 68.

3 Majoritatea contribu]iilor române[ti utili-zeaz\ aceast\ paradigm\, de altfel singura careeste exclusiv descriptiv\, rezumându-se la simplaprezentare a situa]iei de fapt în rela]iile civil-mili-tare. Vezi în acest sens> Milica Neac[u, Politica de

ap\rare, „Gândirea militar\ româneasc\”, serienou\, anul XIII, nr.1, ianuarie-februarie 2002, p.77-81< Constantin Monac, Rolul Parlamentului în

promovarea [i materializarea securit\]ii na]ionale,„Gândirea militar\ româneasc\”, serie nou\, anXVI, nr 1, ianuarie-februarie 2005, p. 137-150<Ionel Nicu Sava, Civil-Military Relations, Western

Assistance & Democracy in South Eastern Europe,Conflict Studies Research Centre, Defence Aca-demy of the United Kingdom, August 2003< LiviuMure[an, Security sector reform> an opportunity

for the Euro-Atlantic integration of Romania, DCAFWorking Paper nr. 11, Geneva, 2002.

4 Pe aceast\ tem\ vezi [i Ionel Nicu Sava, The

Role of Public Opinion and NGO’s in Shaping the

Legal Framework of DCAF in the New East

European Democracies. The Case of Romania,DCAF „Working Paper Series”, nr. 55, 2002.Contribu]ia îns\ se limiteaz\ la enumerarea [iprezentarea laconic\ a principalelor ONG-uriactive în domeniul politicii de securitate, ignorând

NOTE

Monitor Strategic


[i alte forme de ac]iune civic\ prezente, mai cuseam\ la începutul anilor 1990.

5 Alina Mungiu-Pippidi, Politica dup\

comunism> structur\, cultur\ [i psihologie politic\,Bucure[ti, Humanitas, 2002< Stelian T\nase,Miracolul revolu]iei. O istorie politic\ a c\derii regi-

murilor comuniste, Bucure[ti, Humanitas, 1999.6 Alina Mungiu-Pippidi, op.cit., p. 26.7 Stelian T\nase, op.cit., p. 358.8 Mihnea Berindei, Ariadna Combes, Anne

Planche, România, cartea alb\> 13-15 iunie 1990,traducere Monica Pârvu, Bucure[ti, Humanitas,1991, p. 192.

9 Ibidem.10 Ibidem, p. 194-196.11 Walter M. Bacon Jr., Romanian Civil-Military

Relations after 1989 în Constantine P. Danopoulos,Daniel Zirker (ed.), The Military and Society in the

Former Eastern Bloc, Westview Press, 1998,p. 188-189.

12 Sava pune dezintegrarea CADA pe seamalipsei de sprijin din partea liderilor politici. VeziSava, The role of public oppinion…, p. 8-9.

13 Ionel Nicu Sava, op.cit., p. 8.14 Dan Pavel, Iulia Huiu, Nu putem reu[i decât

împreun\. O istorie analitic\ a Conven]iei Demo-

cratice, 1989-2000, Ia[i, Polirom, 2003, p. 338.15 Decret privind rechemarea unui general în

cadrele active ale armatei, nr. 2 din 26 decembrie

1989, „Monitorul Oficial”, nr. 5, 27 decembrie1989.

16 Decret privind numirea ministrului ap\r\riina]ionale, nr. 3 din 26 decembrie 1989, „Moni-torul Oficial”, nr. 5, 27 decembrie 1989.

17 În perioada 26 decembrie 1989-4 ianuarie1990 sunt emise patru decrete de rechemare încadrele active ale armatei, pentru un num\r de19 generali. Cei mai mul]i dintre ace[tia ocup\func]ii decizionale importante în Ministerul Ap\-r\rii [i Ministerul de Interne.

18 Decret pentru modificarea Decretului nr.444/

1972 privind organizarea [i func]ionarea Ministe-

rului Ap\r\rii Na]ionale, nr. 13 din 3 ianuarie 1990,Consiliul Frontului Salv\rii Na]ionale, „MonitorulOficial” nr. 1 din 3 ianuarie 1990.

19 General-colonel Victor St\nculescu, Demo-

cratizarea armatei, interviu, „Armata poporului”,anul II, nr. 10(13), 7 martie 1990, p. 1.

20 La 23 februarie 1990 se întâlne[te pentruprima dat\ cu reprezentan]ii CADA. Vezi în acest

sens Am câ[tigat o b\t\lie pentru armat\, „Armatapoporului”, anul II, nr. 9 (12), 28 februarie 1990,p. 1 [i 2.

21 Ordin Circular al ministrului ap\r\rii na]io-

nale privind constituirea [i modul de ac]iune a

comisiilor pentru rezolvarea unor probleme din

armat\ ap\rute dup\ revolu]ia din decembrie

1989. Proiect, „Armata poporului”, anul II,nr. 10(13), 7 martie 1990, p. 1.

22 Prim\vara democra]iei, interviu, VictorSt\nculescu, „Armata poporului”, nr.15(18), 11aprilie 1990 , p. 1.

23 Comunicatul Comitetului de Ac]iune pentru

Democratizarea Armatei, „Armata poporului”,anul II, nr. 9(12), 28 februarie 1990, p. 1.

24 Pânã la începutul lui 1991, ziarul a avutdistribu]ie exclusiv cazon\.

25 Ac]iunea Pentru Dreptatea Militar\, „Armatapoporului”, anul II, nr.17 (20), 25 aprilie 1990,p. 4.

26 „România liber\”, 8 noiembrie 1990, Co-municat comun CADA [i ADM.

27 Hot\rârea de Guvern nr. 793 din 23 iulie

1990, „Monitorul Oficial” nr. 276 din 5 noiembrie1992. Potrivit art. 4, personalul Comitetului… seconsider\ „transferat în interesul serviciului” laAlian]\.

28 Cu privire la încetarea activit\]ii AVSAPexist\ date diferite. Vezi HCM 970 din 12 iulie1960. Vezi [i Decretul CM nr. 135 din 3 martie1962, nepublicat [i abrogat prin Legea privind

declararea ca abrogate a unor acte normative

nepublicate, nr. 121 din 7 iulie 2000, „MonitorulOficial” nr. 325 din 12 iulie 2000.

29 Ibidem, art. 1.30 Ibidem, art. 3.31 Ibidem. Conform anexei, APR avea dreptul

la 1 secretar executiv, 5 referenþi de specialitate(economi[ti), 1 secretar dactilograf, 1 arhivarprincipal [i 4 posturi pentru personal de redac]ie.

32 Catalogul organizaþiilor neguvernamentale

din România, Funda]ia Soros pentru o SocietateDeschis\, Bucure[ti, 1994.

33 Catalogul Asocia]iilor [i Funda]iilor din

România, Funda]ia pentru Dezvoltarea Societ\]iiCivile, Bucure[ti, 1999.

34 Ibidem, intrarea nr. 934.35 Un proiect coordonat de Funda]ia pentru o

Societate Civil\ a identificat peste 19 000 de

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 200736

Monitor Strategic

asocia]ii [i funda]ii constituite în perioada 1989-1999. Dup\ ce au fost aplicate o serie de ches-tionare, în vederea public\rii unei enciclopedii aasocia]iilor [i funda]iilor din România, s-a cons-tatat c\ doar 5 173 dintre acestea desf\[urau cuadev\rat activit\]i.

36 Thomas Carothers, Aiding Democracy

Abroad. The Learning Curve, CarnegieEndowment for International Peace, WashingtonD.C., 1999, p. 215.

37 Sever Voinescu, Constantin Dudu Ionescu,Consiliul Suprem de Ap\rare a }\rii – principal

instrument de decizie în politica de securitate a

României, Institutul pentru Politici Publice,Bucure[ti, iunie 2005.

38 Articolul 33 al Constitu]iei din 1991 stipuladreptul „cet\]enilor de a se asocia în partide poli-tice, sindicate [i alte tipuri de asocia]ii”.

39 Legea privind persoanele legale (asocia]ii [i

funda]ii), nr. 21/1924, „Monitorul Oficial” nr. 27din 2 iunie 1924.

40 Ordonan]a de guvern privind asocia]iile [i

funda]iile, nr. 26/2000, „Monitorul Oficial” nr. 39din 31 ianuarie 2000.

41 Ordonan]a de guvern nr. 26/ 2000 introduceun nou concept, cel al asocia]iilor [i funda]iilorde „utilitate public\”, care dobândesc dreptul dea primi fonduri de la bugetul de stat sau dinbugetele locale.

42 Pentru aloca]iile bugetare destinate asocia-]iilor [i funda]iilor a se vedea capitolul 5001,subcapitolul 40, art. 41 al bugetului de stat anual.Legea bugetului de stat pentru 1992, nr. 36 din 8aprilie 1992, „Monitorul Oficial” nr. 69 din 21aprilie 1992< Legea bugetului de stat pentru 1993,nr. 21 din 6 mai 1993, „Monitorul Oficial” nr. 89din 11 mai 1993< Legea bugetului de stat pentru

1994, nr. 36 din iunie 1994, „Monitorul Oficial”nr. 148 din 10 iunie 1994< Legea bugetului de stat

pentru 1995 nr. 22 din 21 martie 1995, „MonitorulOficial” nr. 53 din 22martie 1995; Legea bugetului

de stat pentru 1996 nr. 29 din 6 mai 1996,„Monitorul Oficial” nr. 91 [i 91 bis din 6 mai 1996<Legea bugetului de stat pentru 1997 nr. 72 din 29aprilie 1997, „Monitorul Oficial” nr. 76 [i 76 bisdin 29 aprilie 1997< Legea bugetului de stat pentru

1998 nr. 109 din 3 iunie 1998, „Monitorul Oficial”nr. 207 [i 207 bis din 3 iunie 1998< Legea bugetului

de stat pentru 1999 nr. 36 din 8 martie 1999,„Monitorul Oficial” nr. 97 din 8 martie 1999< Legea

bugetului de stat pentru 2000 nr. 76 din 4 mai 2000,„Monitorul Oficial” nr. 195 din 5 mai 2000< Legea

bugetului de stat pentru 2001 nr. 216 din 26 aprilie2001, „Monitorul Oficial” nr. 214 din 26 aprilie2001< Legea bugetului de stat pentru 2002 nr. 743din 6 decembrie 2001, „Monitorul Oficial” nr. 784din 11 decembrie 2001< Legea bugetului de stat

pentru 2003 nr. 631din 25 noiembrie 2002,„Monitorul Oficial” nr. 863 din 29 noiembrie 2002.

Researcher at the Institute for Political Studies of Defense and Military History, Corina Carphas been generally interested in issues related to reform and democratization of the securitysector in Eastern Europe. Currently, she is PhD Candidate at the University of Bucharest.

Contemporary analyses with regard to the reform of the armed forces often emphasize theimportance of democratic control. Traditionally, the mechanism of democratic control has beendescribed as a set of rules governing the relationship between the military and civilian leadership.This article extends the connotation of civil from the civilian leadership to civil society, proposingan evaluation of civil society organizations active in the Romanian defense sphere.

.

SUMMARY

Monitor Strategic


ST|RI DE CRIZ|

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 200738

Monitor Strategic

Monitor Strategic

39ST|RI DE CRIZ|

Cel mai recent conflict armat în care afost implicat un stat na]ional – cel israelian,[i o entitate non-statal\ – organiza]ia Hezbollah,a suscitat dezbateri aprinse legate de efecteleîn plan militar, politic [i economic. Dar poateîntrebarea cea mai dificil\ face referire lacâ[tig\torul acestei confrunt\ri. Acest articolî[i propune s\ demonstreze diferen]a deabordare dintre cei doi combatan]i, argu-menta]ia înscriindu-se în contextul apari]ieimanifeste a celei de a patra genera]ii de con-flicte, dar s\ [i ofere un posibil r\spuns înceea ce prive[te identitatea înving\torului.

Modul în care a decurs acest conflictarmat a demonstrat faptul c\ liderii militariai Hezbollah au înv\]at din gre[elile care aucondus la repetatele înfrângeri ale for]elorarmate regulate arabe în confrunt\rile cuarmata israelian\. Ierarhia strict\ pe vertical\,generatoare în majoritatea cazurilor de lips\de ini]iativ\ [i creativitate în abordarea feno-menului militar, precum [i de birocra]ieineficient\, a fost înlocuit\ de o descen-tralizare a actului de comand\, capabil\ s\genereze reac]ii rapide [i adaptate la ac]iunilemilitare israeliene.

Conflictul dintre Israel [i Hezbollah estereprezentativ pentru instabilitatea continu\,generat\ de lipsa unei solu]ii viabile pentruprocesul de pace arabo-israelian [i de afec-tarea independen]ei [i suveranit\]ii Libanului,ca urmare a incapacit\]ii de dezarmare aHezbollah. În afara celor trei combatan]i prin-cipali ([i vizibili) din regiune – Israel,Hezbollah [i Hamas – al]i doi actori secundari– Iran [i Siria – sunt profund implica]i îneconomia conflictelor, prin calitatea de prin-cipali furnizori de armament, fonduri [i asis-

Conflictul Israel-Hezbollahcăpitan Darie Daşu


ten]\ militar\ ai celor dou\ organiza]ii arabe.Din acest punct de vedere, calitatea desponsor a Iranului poate fi asociat\ celei deprincipal competitor al Israelului la statutulde putere regional\ de prim rang.

Confruntarea armat\ din sudul Libanuluieste cea mai recent\ manifestare a conflictu-lui de la grani]a Israelului cu Libanul [i Siria,a c\rei demarcare a reprezentat un motiv dedisput\ pentru mult timp [i care a fost exacer-bat de starea tehnic\ de r\zboi dintre statulevreu [i cei doi vecini de la nord. În ceea ceîi prive[te pe libanezi, guvernele majoritarsunite sau cre[tine, incapabile s\-[i exerciteautoritatea asupra întregului teritoriu, auacordat o aten]ie redus\ sudului predominant[iit. F\r\ o manifestare intens\ a administra]ieicentrale [i f\r\ o emergen]\ a economiei, sudullibanez a reprezentat un mediu propice [iextrem de permeabil pentru grup\rile arabeanti-israeliene, [i înainte de momentul la carechiar localnicii [ii]i s-au organizat într-o mili-]ie. Pân\ la apari]ia în scen\ a organiza]ieiHezbollah, Organiza]ia pentru EliberareaPalestinei (OEP) a utilizat sudul Libanuluidrept baz\ pentru lansarea de atacuri anti-israeliene, acestea reprezentând unul dintremotivele ini]ierii r\zboiului civil libanez, carea durat cincisprezece ani. Pentru a îndep\rtaOEP de grani]a sa, Israelul a ocupat timp deoptsprezece ani o zon\ tampon în sudul liba-nez, ceea ce, în opinia unora1, a contribuitsemnificativ la coagularea politic\ a libane-zilor [ii]i [i, cu ajutorul semnificativ al Iranului,la crearea organiza]iei Hezbollah.

Dup\ p\r\sirea de c\tre OEP a Libanului[i retragerea trupelor siriene în urma presiuni-lor interne [i interna]ionale recente, Hezbollah

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 200740

Monitor Strategic

a profitat de vidul de putere din sudul ]\rii [ia reînceput s\ amenin]e Israelul cu sprijinulcelor doi sponsori, Iran [i Siria. Siria inten]io-neaz\ s\ recupereze În\l]imile Golan, pier-dute în favoarea Israelului în urma R\zboiuluide [ase zile din iunie 1967, precum [i s\ob]in\ controlul litoralului M\rii Galileea, osurs\ semnificativ\ de ap\ dulce.

De ce ar putea fi Hezbollah câ[tig\torulacestui conflict?

În cei [ase ani de la retragerea Israeluluidin sudul Libanului, organiza]ia arab\ a f\cuteforturi considerabile pentru realizarea uneiinfrastructuri defensive semnificative, pentruinstruirea militan]ilor s\i, pentru realizareaunor depozite de rezerve (în special arma-ment [i muni]ie) pe tot cuprinsul suduluiLibanului [i pentru preg\tirea unor planuride ac]iune. În cadrul acestor demersuri,Hezbollah a fost sprijinit de Siria [i în modintensiv [i extensiv de Iran, cu fonduri, echi-pament [i personal2.

Tehnologiile militare avansate ale Israeluluiau fost contracarate în cadrul acestui conflictde re]eaua bine executat\ de puncte fortifi-cate [i depozite subterane, care au furnizato protec]ie eficient\ împotriva atacurilorrepetate ale avia]iei [i artileriei israeliene, faptcare a obligat oponentul s\ declan[eze opera-]iuni terestre. Hezbollah, lipsit de aportulsistemelor de armament cu putere de foc [ib\taie mare, a f\cut apel la unele dintre celemai moderne echipamente militare com-pacte care, utilizate de unit\]i de mici dimen-siuni, mobile [i greu de detectat, au opus orezisten]\ greu de anticipat de c\tre for]eleterestre conven]ionale israeliene. Rezervelede echipament realizate din timp, precum [isprijinul acordat de popula]ia local\ le-aupermis unit\]ilor Hezbollah s\ continue luptaf\r\ a avea nevoie de reaprovizionare, neutra-lizând astfel eforturile intense f\cute de for]elearmate israeliene pentru a le izola. Mai multdecât atât, cunoa[terea excep]ional\ a

caracteristicilor terenului, re]eaua de forti-fica]ii [i tehnicile de lupt\ utilizate (ambus-cada, raidul, incursiunea) au permis înceti-nirea semnificativ\ a înaint\rii for]elorisraeliene.

Cea mai vizibil\ [i mai eficace arm\ aorganiza]iei arabe împotriva statului evreu afost reprezentat\ de rachetele lansate peparcursul întregii campanii, în ciuda tuturoreforturilor f\cute de una dintre cele maitehnologizate armate din lume [i probabil ceamai avansat\ din regiune. În conformitate cuunele estim\ri3, Hezbollah a lansat aproxi-mativ 4 000-5 000 de rachete, o treime dinarsenalul realizat cu sprijinul Siriei [i Iranului.De[i în anumite cazuri armata israelian\ afost capabil\ s\ loveasc\ cu artileria loca]iade lansare a rachetelor împotriva ora[elorevreie[ti, mobilitatea sistemelor de lansaresau declan[area focului de la distan]\ auredus semnificativ pierderile umane [i detehnic\ ale Hezbollah, permi]ând astfelcontinuarea campaniei de lovire a Israelului,în ciuda opera]iunilor de limitare a libert\]iide mi[care pe rutele de aprovizionare dinspreSiria. În plus, distrugerea rutelor de accesdinspre Siria, pentru a împiedica sau îngreunareaprovizionarea cu rachete, nu a avut efectulscontat deoarece al-Moqawama al-Islamia(Rezisten]a Islamic\) – aripa militar\ aHezbollah – avusese grij\ s\ se aprovizionezedin timp.

Din punct de vedere strict militar, preciziarachetelor utilizate de organiza]ia arab\ esterelativ redus\, neputând reprezenta un vectorsemnificativ într-o confruntare de genera]iaa treia. În contextul amenin]\rilor asimetrice,îns\, impactul asupra popula]iei civile cuîntregul spectru de reac]ii politice, economice[i sociale ulterioare este extrem de important.Reac]iile extrem de critice ale societ\]ii civileisraeliene la adresa eficien]ei abord\riiguvernamentale [i a pierderilor umane [imateriale dispropor]ionate în raport cucâ[tigurile militare au demonstrat viabilitateastrategiei organiza]iei arabe, capabile s\ seadapteze noilor matrice politice [i sociale.

Monitor Strategic

41ST|RI DE CRIZ|

Israelul [i imaginea invincibilit\]ii

Chiar dac\ ini]ierea campaniei militareîmpotriva Hezbollah a fost intens sus]inut\de popula]ia [i de media israelian\, car\spuns legitim la atacurile împotriva suve-ranit\]ii [i la atacurile cu rachete suferite denordul Israelului, desf\[urarea opera]iunilora generat numeroase controverse [i critici laadresa guvernului [i conducerii militare.Printre critici s-au num\rat incapacitatea dea elibera militarii r\pi]i, ezitarea în luareadeciziilor, concentrarea excesiv\ pe utilizareafor]elor aeriene, lansarea tardiv\ a ofensiveiterestre, lipsa de eficien]\ a serviciilor deinforma]ii, instruirea [i echiparea precar\ arezervi[tilor, utilizarea unor tactici dep\[ite[i inadaptate situa]iei [i insuficienta sus]inerea punctului de vedere israelian în cadrulconflictului mediatic interna]ional.

E[ecul serviciilor militare de informa]ii dea furniza armatei israeliene date privindloca]ia bunc\relor [i stocurilor de armament[i muni]ie [i a sistemelor de lansare a rache-telor poate fi explicat prin încercarea utiliz\riiunei scheme care s-a dovedit eficient\ încazul teritoriilor palestiniene, dar care s-adovedit un e[ec în cazul conflictului cuHezbollah. În 39 de ani de ocupa]ie, serviciilede informa]ii israeliene au construit [idezvoltat în comunit\]ile palestiniene o re]eaextins\ de informatori, prin mit\ [i presiunipsihologice4. În mod evident, nu au putut fig\si]ii colaboratori în rândurile Hezbollah [i,f\r\ ace[tia, serviciile de informa]ii au fost„oarbe”.

Unul dintre obiectivele cruciale pentrusuccesul opera]iunilor de contra-insurgen]\este limitarea sau chiar eliminarea sprijinuluiacordat de popula]ie insurgen]ilor. Comandaarmatei israeliene a considerat c\ distrugereaunor obiective economice vitale pentrubun\starea sudului Libanului va determinapopula]ia local\ s\ preseze guvernul s\ preiacontrolul asupra zonei [i s\ îndep\rtezeHezbollah de grani]a cu Israelul. Efectulob]inut de canonada israelian\ a fost îns\

unul contrar, înt\rind sprijinul oferit de local-nici organiza]iei arabe, sl\bind alia]ii dininteriorul Libanului [i din lumea arab\ [idiminuând curentul de simpatie interna]ionalfa]\ de Israel, generat de pierderile de vie]iomene[ti cauzate de tirurile imprecise [inediscriminatorii ale rachetelor arabe.

Sus]in\torii campaniei israeliene au iden-tificat printre efectele acesteia> îndep\rtareaorganiza]iei arabe de grani]a cu Israelul, eli-minarea unui num\r semnificativ dintrevectorii de lansare a rachetelor cu raz\ medie[i lung\ de ac]iune dar, cel mai important,for]area guvernului libanez de a prelua con-rolul întregului s\u teritoriu.

În loc de concluzie

Conflictul din Liban poate fi abordat cafiind fie cea mai recent\ b\t\lie în lungulr\zboi global împotriva terorismului, avândca protagoni[ti democra]iile [i organiza]iileteroriste sus]inute de regimuri radicale, fie ca oconfruntare între puternicele state-na]iuni Israel[i Iran pentru statutul de putere regional\, prinintermediul ter]ilor. În acela[i timp, confruntareadin iulie-august 2006 este doar un alt capitoldin lunga istorie a violen]elor regionale arabo-israeliene, în lipsa identific\rii unei solu]ii viabilea problemei palestiniene.

Luând în calcul decalajul enorm dintre ceidoi combatan]i în ceea ce prive[te capaci-t\]ile tehnologice, resursele umane, materiale[i financiare [i cultura militar\, simplul faptc\ Hezbollah a supravie]uit acestui conflictechivaleaz\ cu o victorie simbolic\. În acela[itimp, lunga serie de victorii categorice aleIsraelului în confrunt\rile cu state arabe a fostîntrerupt\ de o organiza]ie non-statal\ care,de[i sus]inut\ de dou\ state, nu a pututangrena în conflict un mecanism militarcomparabil ca dimensiuni [i capabilit\]i, faptcare a general o cre[tere a sus]inerii pentru[ii]ii libanezi din partea musulmanilor.

Dar poate c\ cel mai important efect alultimei confrunt\ri const\ în faptul c\ sis-temele de armament ale Hezbollah i-au

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 200742

Monitor Strategic

NOTE1 Magnus Ranstorp, Hizbollah in Lebanon, St.

Martin’s Press, p. 30-40.2 Iran Answers Hizbullah call for SAM systems,

„Jane’s Defence Weekly”, 9 august 20063 Israeli Commandos Raid Tyre, „USA Today”,

5 august 2006.4 Center for Defense Information, What Has

Happened to Israeli Army? Straus Military ReformProject, 14 august 2006.

5 Dr. McGregor, Concerns Mount overHezbollah’s Rearmament,Terrorism Focus, Vol. III,Nr. 38, 3 octombrie 2006.

acordat organiza]iei o greutate politic\enorm\ în cadrul contextului politic libanez,demonstrându-le celorlalte organiza]ii c\numai reînarmându-se pot conta în arenapolitic\ din Liban5. Pân\ la reconfigurareabalan]ei de putere din regiune, beneficiindde un nou nucleu de veterani bine preg\ti]i[i de un arsenal semnificativ, de un sprijinpolitic manifest din partea popula]iei civile,Hezbollah va r\mâne, probabil, principalulcompetitor militar al Israelului în OrientulMijlociu.

Captain Darie DA{U is an Airborne/Artillery officer. He earned a bachelor degree in PoliticalSciences and a master degree in International Conflict Analysis. Currently he is serving as scientificresearcher in the Institute for Political Studies of Defense and Military History in Bucharest.

SUMMARY

In this article, the author is shortly presenting military, economic and political aspects of therecent conflict between the state of Israel and Hezbollah, trying to highlight the new dimensionsof modern conflict represented significantly within this clash> the power of accurate and timelyinformation, the impact of war casualties and damages to public opinion and the negative resultsof using conventional forces into a fourth generation conflict.

Monitor Strategic

43ST|RI DE CRIZ|

Recent, trupele NATO au început o ope-ra]iune menit\ s\ ob]in\ controlul militarasupra zonei de sud a Afganistanului. Opera-]iunea Achilles se concentreaz\ asupra pro-vinciei Helmand, printre ultimele în caretalibanii înc\ de]in controlul. Aceast\ opera-]iune este considerat\ o continuare a opera-]iunii mai vaste din vara anului trecut (Opera-]iunea Mountain Thrust), care, cu o for]\ dedou\ ori mai mare fa]\ de cea actual\, a lansato ofensiv\ puternic\ în aceea[i zon\. Rezul-tatele acesteia au fost însemnate, dar nu aurezolvat în mod conving\tor raportul de for]edintre guvernul central afgan [i for]eleinterna]ionale care îl sus]in. Semnifica]iaOpera]iunii Achilles este îns\ mai mare. Dac\are succes, ar putea fi un pas decisiv c\tredes\vâr[irea controlului militar interna]ional[i guvernamental asupra teritoriuluiAfganistanului. Ne propunem în continuares\ analiz\m dificult\]ile reconstruc]iei politice[i institu]ionale ale Afganistanului. Argu-mentul principal este c\ victoria [i pree-minen]a militar\ constituie doar o compo-nent\ a unei rela]ii problematice între institu-]iile [i for]ele sociale afgane. Sintagma din titlunu chestioneaz\ posibilitatea unei victoriimilitare complete în Afganistan, care este pro-babil\, ci [ansele unui nou regim de a seinstitui [i a crea o ordine politic\, social\ [ieconomic\ viabil\. Astfel, obiectivul ultim alr\zboiului, [i anume starea de pace [i sta-bilitate, poate fi greu, dac\ nu imposibil deatins. Experien]a istoric\ a Afganistanului nu

Războaiele imposibile.Intervenţie şi reconstrucţie politică

în Afganistan

Claudiu CrăciunŞcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative

ofer\ pove[ti de succes, pentru construc]iaunui centru politic puternic [i cu atât maipu]in pentru succesul unei interven]ii ex-terne. R\mâne de v\zut dac\ actualul regim[i for]ele interna]ionale ce îl sus]in vor reu[is\ sparg\ cercul vicios al violen]ei, crimina-liz\rii economiei [i fragilit\]ii institu]ionale.

Spre deosebire de alte cazuri de inter-ven]ii externe, Afganistanul se afl\ într-ositua]ie special\. Cea recent\, organizat\ [icondus\ de Statele Unite ale Americii încadrul luptei antiteroriste, face parte dincategoria interven]iilor pentru schimbarearegimului. Aceste tipuri de interven]ii se potconfunda u[or cu un conflict inter-statal. Înmomentul interven]iei, guvernul talibande]inea autoritatea politic\ [i conducea statulchiar dac\ m\sura în care î[i asigurase con-trolul teritoriului [i sus]inerea popula]iei eralimitat\. Ceea ce individualizeaz\ interven]iaîn Afganistan, [i în aceea[i m\sura cea dinIrak (2003), este procesul de reconstruc]iesocial\, politic\ [i economic\ sus]inut deagen]ii externi ai interven]iei. Experien]aafgan\ st\ al\turi de alte cazuri de interven]ie,dep\[ind îns\ ca obiective [i resurse dedicateinterven]iile tipice sub egida ONU.Afganistanul este unul dintre cazurile inte-resante de e[ec statal, asociat atât cu o slab\capacitate constitutiv\, dar mai ales cu o slab\capacitate infrastructural\1. În plus, elemen-tul religios este central în contextul political conflictului [i interven]iei [i acoper\ par]ialanaliza autorit\]ii [i violen]ei politice încontext islamic.

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 200744

Monitor Strategic

Construc]ia modern\ a Afganistanului estetraversat\ de dezbateri [i conflicte ideologiceimportante, dominate de e[ecul continuu dea construi un guvern central puternic. De[iapar]inând unui stat colonial, permanentsupus presiunilor geopolitice [i ideologiceexterne, societatea afgan\ – tipic segmentat\[i stratificat\ – s-a dovedit extrem de rezis-tent\ la schimbare [i modernizare2. Structuriletradi]ionale de autoritate politic\ [i militar\de la începutul secolului sunt la fel deinfluente acum, dup\ mai mult de un secol,f\când parte din aranjamentul institu]ional[i procesul politic promovat prin interven]iaStatelor Unite ale Americii în anul 2001.

Afganistanul a fost scindat în ultimul secolîntre tabere ideologice diferite, care s-auînfruntat permanent. Sl\biciunea statuluiafgan nu rezid\ numai în diversitatea [ifragmentarea societal\, ci [i în promovareaunor politici specifice3. Istoria modern\ aAfganistanului este marcat\ de domina]iagrupului etnic pashtun, care a evoluat ca grupdominant, indispensabil pentru mobilizarea[i administrarea imperial\ a Afganistanului.Marea Britanie dorea s\ protejeze posesiuneacolonial\ cea mai pre]ioas\, India, consi-derând Afganistanul o zon\ periculoas\. Rusiaîl considera un spa]iu potrivit pentru extin-derea influen]ei geopolitice proprii.

R\zboaiele purtate de Marea Britanie [i,ulterior, ocuparea de c\tre aceasta aAfganistanului au modificat raportul de for]eîn interiorul ]\rii. Accesul la resursele tehno-logice moderne, mai ales militare, au înt\ritputerea regal\ împotriva tendin]elor entro-pice tribale [i locale. Astfel, conducerea cen-tral\ devenea par]ial dependent\ de putereacolonial\, dar nu putea renun]a la ea datorit\avantajului oferit în proiectul de pacificareintern\, foarte dificil în condi]iile în care auto-ritatea politic\ era fragmentat\ la nivelul fie-c\rui trib [i fiec\rei etnii. În secolul al XIX-lea[i începutul secolului al XX-lea, autoritateacentral\ regal\ a trebuit s\ poarte un r\zboiintern pentru mic[orarea influen]ei structu-rilor statale intermediare. În acest scop, afolosit drept platform\ pentru mobilizareana]ional\ religia islamic\, considerat\ liant

moral [i cod de conduit\ elevat fa]\ de arbi-trarul [i particularismul tribal [i etnic. Religiaislamic\ a fost folosit\ [i pentru a înt\ri capaci-tatea infrastructural\ a statului, puterea regal\creând un sistem juridic [i de educa]ie depromovare a preceptelor islamice. La înce-putul secolului al XX-lea, Afganistanul era unstat unitar cu grani]e recunoscute, în careautoritatea de stat era relativ puternic\ [ilegitim\, bazându-se în acest scop pe for]aspiritual\ a islamului [i pe for]a militar\ aarmatei. Succesul proiectului de construc]iea încurajat monarhii afgani s\ caute indepen-den]a fa]\ de statul britanic. Acest lucru s-aîntâmplat în 1919, când în urma unui r\zboi,Afganistanul a devenit independent. Înce-pând cu acel moment, puterea regal\ adeclan[at un proiect generos de modernizarea ]\rii [i a sistemului politic [i administrativ4.Proiectul modernizator s-a lovit de opozi]iaintern\, coagulat\ în interiorul regimului [ila nivelul institu]iilor religioase.

Proiectul de construc]ie a statului [i na]i-unii afgane a continuat îns\. În perioada dedup\ cel de-al Doilea R\zboi Mondial, statulafgan a trecut printr-o serie de transform\ri,cea mai notabil\ fiind mobilizarea ideologic\na]ionalist\ din jurul identit\]ii pashtune (subconducerea prim-ministrului Daoud – 1953-1963). Opozi]ia fa]\ de politicile regimului,atât a liderilor religio[i cât [i a diferitelor etnii,a fost comb\tut\ prin for]a militar\. Creareaunui stat puternic, r\spândirea ideii de na-]iune, limitarea influen]ei islamului au fostprincipii moderne limitate de opozi]ia fa]\de proiectul de modernizare. Existen]a uneipopula]ii rurale numeroase [i dezavantajatea fost un factor ce a f\cut Afganistanul vul-nerabil la influen]a comunist\. În 1978, co-muni[tii organizeaz\ cu succes o lovitur\ destat împotriva conduc\torului statului. Con-flictul ce a urmat a favorizat interven]iaUniunii Sovietice. Timp de 10 ani, între 1979[i 1989, armata sovietic\ a dus un r\zboiîndelungat, la sfâr[itul c\ruia a trebuit s\ seretrag\ f\r\ a fi învins puternica rezisten]\local\5. Logica R\zboiului Rece a determinatStatele Unite ale Americii s\ asiste militar, prinintermediul statului vecin, Pakistan, rezisten]a

Monitor Strategic

45ST|RI DE CRIZ|

împotriva sovieticilor, organizat\ de c\tremujahedini, un grup tradi]ional de lupt\toriislamici modera]i.

Perioada de r\zboi a însemnat un regressemnificativ al economiei [i dezvolt\rii socialea ]\rii. Dup\ înl\turarea pre[edintelui, în1992, a urmat o perioad\ de conflicte care adeschis calea instal\rii la putere, în 1996, aregimului taliban, regim sus]inut de grupuriislamiste radicale. În perioada de conduceretaliban\, Afganistanul a revenit la legea isla-mic\ [i a practicat o politica de distrugere aopozi]iei politice din ]ar\. Controlul exercitatasupra societ\]ii era limitat, militarizat [idescentralizat, amintind de aranjamenteleinstitu]ionale medievale6. În urma atacurilordin 2001, a refuzului regimului taliban de acolabora pentru prinderea vinova]ilor, StateleUnite ale Americii, împreun\ cu o coali]iemultina]ional\, au atacat Afganistanul, înl\-turând regimul taliban. Acesta a fost înlocuitcu un regim tranzi]ional, care a fost legitimatprin alegeri libere organizate pentru pre[e-dinte (2004) [i pentru parlament (2005).

În ceea ce prive[te capacitatea constitu-tiv\ a statului afgan exist\ [apte grupuri etniceprincipale, cele mai importante fiind pash-tunii – 42%, tadjicii – 27%, uzbecii [i hazarii,aproximativ 9% fiecare. Majoritatea popula-]iei este musulman\, ritul sunnit fiind celprincipal, aproximativ 80% dintre credincio[i.În istoria politic\ recent\, conducerea cen-tral\ a obi[nuit s\ instige grupurile etnice lalupt\ între ele, pentru a înt\ri autoritateapolitic\ a guvernului. Comunit\]ile etniceafgane au aproape toate corespondente înafara grani]elor ]\rii [i în unele cazuri acesteasunt concentrate în cadrul unor state na]io-nale (tadjicii). Mai recent, odat\ cu încerc\rilede modernizare a statului [i construc]ie aidentit\]ii na]ional trans-etnice [i trans-religioase, guvernul a promovat grupul etnicpashtun ca grup dominant, individualizându-l[i alienându-l de restul comunit\]ilor. Coopta-rea institu]iilor sociale în procesul guvern\riieste mare.

Societatea afgan\ a practicat particula-rismul [i comunalismul politic [i religios.Numeroase interpret\ri ale religiei islamice

au ap\rut [i au produs fragment\ri. În plus,religia islamic\ intr\ în contradic]ie cu statulmodern în ceea ce prive[te o serie de politicicare par a contrazice preceptele religioasecu privire la educa]ie [i statutul femeilor.Astfel, islamul a contribuit la crearea uneiidentit\]i comune împotriva influen]elorstr\ine, dar a [i limitat rolul statului [i a auto-rit\]ilor centrale.

În niciun alt stat modern, institu]iile tra-di]ionale nu [i-au p\strat influen]a ca înAfganistan. Relieful este foarte greu accesibil[i divizat în mod natural (exist\ patru v\i aleunor râuri care comunic\ foarte greu unelecu altele). Condi]iile adverse (conflicte [iinvazii) au izolat comunit\]ile, în special pecele care [i-au men]inut o economie desubzisten]\ [i auto-suficien]\, dar [i formeletradi]ionale de autoritate. Identificarea princet\]enie [i na]iune este slab\ [i pu]in institu-]ionalizat\7. Autoritatea central\ de stat estedisputat\ de o perioad\ lung\ de timp, iarinstitu]iile statului nu reu[esc s\ substan]iezeideea de cet\]enie. Din cauza proprieisl\biciuni, statul nu poate proiecta o imagineconving\toare [i func]ional\ a cet\]eniei.Regimurile politice afgane au fost în mod pre-ponderent autoritariste, atât în forma monar-hic\, cât [i în cea republican\. Regimul tali-ban a practicat un autoritarism fundamen-talist, bazat pe practica preceptelor islamice.Alegerile libere au fost proceduri rare [i pu]inrelevante în procesul politic. Schimb\rile deregim politic au avut loc fie prin lovituri destat (înso]ite sau nu de asasinate politice), fieprin insurgen]e sau invazii str\ine. Lipsa conti-nuit\]ii în procesul politic [i al transform\riiîn sens democratic a produs o neîncredereîn procedurile de organizare statal\ modern\.Organiza]iile politice sunt slabe, sectarizate[i dependente de resursele militare pe carele pot mobiliza. Lipsa legitimit\]ii regimurilorpolitice a fost suplinit\ de autorit\]ile tradi-]ionale, care au asistat schimb\rile majore.Acestea sunt Adun\ri ale În]elep]ilor (LoyaJirga), formate din reprezentan]i ai triburilor[i comunit\]ilor. Ultima adunare de acest tipa avut loc în 2003, pentru a aproba nouaconstitu]ie a statului afgan. Conform acesteia,

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 200746

Monitor Strategic

Afganistanul este o republic\ preziden]ial\,pre[edintele având deplina autoritate asuprafunc]iilor executive ale statului8.

De[i constitu]ia instituie un sistem politicechilibrat [i predictibil, acesta valideaz\ loculreligiei în stat [i preeminen]a moral\ [i juri-dic\ a acesteia. Parlamentul este bicameral,Camera superioar\ (Wole[i Jirga) fiind aleas\prin vot propor]ional în circumscrip]ii regio-nale care se suprapun celor 32 de regiuni alestatului. Camera inferioar\ (Meshrano Jirga)este o camer\ de notabilit\]i, numite de c\trestructuri regionale [i locale [i chiar depre[edinte. Femeile [i popula]ia nomad\ aucote de reprezentare asigurate. Noul sistempolitic este înc\ fragil. Problema autorit\]iicentrale [i cea a rela]iei acesteia cu elitelelocale r\mân în continuare nerezolvate. Caurmare a conflictelor civile [i r\zboaielor, eli-tele locale s-au militarizat (warlords) [i audevenit structuri de autoritate separate decele statale. M\sura în care noul regim poli-tic, construit cu ajutorul [i sub presiunea co-munit\]ii interna]ionale va reu[i s\ se stabi-lizeze, depinde de performan]a acestuia [ide abilitatea de a mobiliza comunit\]ile [ielitele locale în sprijinul proiectului de pacifi-care [i dezvoltare. Opozi]ia intern\ este activ\[i este nevoie de un stat puternic [i autonompentru a o limita.

Capacitatea infrastructural\ a statuluiafgan a fost în mare m\sura compromis\ deconflicte ce dureaz\ de mai mult de dou\decenii. Afganistanul este una dintre cele mais\race ]\ri [i cea mai mare produc\toare deopium din lume, de[i [ansele de dezvoltareeconomic\ s-au îmbun\t\]it considerabildup\ interven]ia extern\ din 2001. Controlulteritoriului de c\tre stat este limitat, existândînc\ mi[c\ri de rezisten]\ armat\ taliban\active. Problema securit\]ii [i a controluluiteritoriului se afl\ în responsabilitatea prin-cipal\ a Statelor Unite ale Americii [i a ]\riloraliate care particip\ cu trupe de men]inere ap\cii. De[i aceste ]\ri au la dispozi]ie tehno-logie militar\ modern\ [i personal antrenat,dificultatea terenului [i tradi]ia militarist\ aafganilor împiedic\ o pacificare complet\ a]\rii. Controlul este complet doar în a[ez\rile

urbane [i în anumite zone rurale. Institu]iilejuridice [i cele de ordine public\ sunt foarteslab dezvoltate [i au o r\spândire limitat\.For]a na]ional\ de poli]ie este neprofesionist\,slab echipat\ [i î[i p\streaz\ loialitatea fa]\de liderii militari care le-au asigurat accesulîn institu]ie [i fa]\ de stat ca atare9.

În privin]a capacit\]ii de a extrage [i folosiresurse, Afganistanul se afl\ într-o situa]iedelicat\. Economia agricol\ de subzisten]\este predominant\, iar relativa lips\ a resur-selor naturale [i a industriei face din aceast\]ar\ o candidat\ la s\r\cie cronic\. Rata[omajului se ridic\ la 40%, iar persoanele caretr\iesc sub pragul s\r\ciei reprezint\ 53% dinpopula]ia total\10. Economia este dependent\de asisten]a extern\, din 2001 aceasta ajun-gând la nivelul de aproximativ 8 miliarde dedolari, una dintre cele mai mari sume asociatecu experien]ele interven]iilor externe recente.Cea mai serioas\ problem\ r\mâne depen-den]a de cultivarea opiumului. Combatereacultiv\rii acestuia este foarte dificil\, afect=ndstabilitatea precar\ a economiei ]\rii. Diversi-ficarea economiei [i cre[terea sectorului ser-viciilor sunt tendin]e pozitive recente, dar nupot genera rezultate notabile dac\ nu suntsuficient sus]inute financiar de agen]iile deresort. Institu]iile administrative ale statuluisunt în permanent\ extindere [i dezvoltare,mai ales în zonele urbane [i în cele intenspopulate. Serviciile publice, ca acces [i cali-tate sunt insuficiente. Infrastructura des\n\tate are lipsuri fundamentale, speran]ade via]\ fiind de numai 43 de ani. Este nevoiede o perioad\ îndelungat\ de timp pentruca infrastructura institu]ional\ [i economic\a statului s\ permit\ îmbun\t\]irea stan-dardului de via]\ al cet\]enilor afgani. Dificul-t\]ile terenului fac foarte dificil\ penetrareainstitu]ional\ [i administrativ\ a teritoriului.

Violen]a politic\ din Afganistan nu [i-aschimbat în timp natura [i actorii. Afganiiau fost permanent dezavantaja]i de calitateatehnologiei atunci când s-au angajat în con-flicte cu puteri coloniale (Marea Britanie), saucu puteri hegemonice (Uniunea Sovietic\ [iStatele Unite ale Americii). Relieful [i culturale-au permis îns\ dezvoltarea unor structuri

Monitor Strategic

47ST|RI DE CRIZ|

militare flexibile [i rezistente. Acestea au fost[i actorii conflictelor civile care au avut ca-racter de regularitate. Regimurile politice aufolosit în mod intensiv violen]a împotrivaelitelor tradi]ionale a militan]ilor islami[ti, dar[i a organiza]iilor marxiste. La rândul lor,acestea au utilizat violen]a pentru schimbarearegimurilor [i/sau îndep\rtarea liderilor de laguvernare. În urma câ[tig\rii puterii de c\tretalibani, o mi[care islamic\ radical\, violen]as-a propagat la toate nivelurile societ\]iiafgane, practicându-se atât violen]a deschis\împotriva opozan]ilor politici, cât [i ceastructural\ contra unor simboluri culturale.

Interven]ia extern\ din 2003 a reu[it înmare m\sur\ s\ limiteze violen]a utilizat\ dec\tre talibani. Societatea afgan\ r\mâne îns\o societate violent\ [i vulnerabil\. Perioadalung\ de conflict, precum [i înarmarea con-tinu\ început\ odat\ cu invadarea ]\rii dec\tre Uniunea Sovietic\ încetinesc pacifi-carea societ\]ii. R\spândirea armelor este pe-riculoas\, fiind în conjunc]ie cu prezervareasistemului de autoritate ce men]ine con-duc\torii militari locali [i regionali în sistemulguvern\rii11. Ace[tia au fost utili în eforturileStatelor Unite ale Americii de a învinge petalibani, având avantajul experien]ei [i fami-liarit\]ii cu condi]iile locale. Cooptarea aces-tor lideri împotriva talibanilor le legitimeaz\îns\ prezen]a în politica regional\ [i central\afgan\. Ace[tia ac]ioneaz\ ca factori de pre-siune împotriva guvernului central, p\strân-du-[i intacte capacit\]ile militare, dar [iloialitatea sus]in\torilor, în m\sura în careparticip\ la reconstruc]ie, dar [i beneficiaz\în urma acesteia. Poten]ialul de conflict însocietatea afgan\ r\mâne foarte ridicat.Probabilitatea unor conflicte violente cre[teconsiderabil dac\ for]ele str\ine s-ar retragedin ]ar\. Cât timp guvernul este slab [i depen-dent de for]a politic\ [i militar\ a liderilormilitari locali [i regionali, va fi extrem de fragilîn fa]a unor insurec]ii armate islamice sau aunor conflicte între liderii militari.

Interven]ia extern\ în Afganistan a avutscopul de a înl\tura un regim represiv, carepromova politici agresive, atât în interior, cât[i în exterior. În principiu, interven]iile pentru

schimbarea regimului se pot lovi de o rezis-ten]\ local\ puternic\, în func]ie de nivelulde legitimitate a regimului. În cazulAfganistanului, legitimitatea a fost relativredus\, împotriva for]ei de interven]ie mobili-zându-se doar sus]in\torii direc]i ai regimuluitaliban. Succesul acestui tip de interven]ie estedificil de estimat. Înl\turarea unui regim cares-a dovedit fragil este o misiune u[oar\comparativ cu misiunea de a reconstrui poli-tic [i economic o ]ar\ care timp de dou\decenii a traversat un conflict continuu. Dac\,pentru primul scop, superioritatea militar\pur\ este suficient\, pentru cel de-al doileacomplexitatea organiza]ional\ [i nivelul deimplicare sunt în mod necesar mai mari.Tranzi]ia politic\ asistat\ a Afganistanului parec\ s-a încheiat cu un succes provizoriu. Noileinstitu]ii au primit validarea popular\, iarconstitu]ia asigur\ un cadru pentru reglareacompeti]iei politice. Construc]iaconstitu]ional\ [i guvernarea au beneficiat departiciparea unui spectru larg de actori, careau sus]inut [i substan]iat procesul. Singuraexcep]ie sunt talibanii, care sunt înc\ defini]idrept adversari ai noului regim.

Acordul de la Bonn, semnat în 2001, [isus]inut de Organiza]ia Na]iunilor Unite [i deactorii cheie ai tranzi]iei afgane, nu a stabilitcon]inutul detaliat al aranjamentelor constitu-]ionale [i politice post-conflict. Acordul agarantat un mandat larg for]elor politice îndezbaterea în cadrul na]ional [i participativa noilor reguli. Dezbaterea asupra noii cons-titu]ii a durat aproape doi ani, timp în carestatul a fost condus de o autoritate de tran-zi]ie. În cadrul noului regim, opozan]ii ceimai puternici ai talibanilor [i cei care ausus]inut cel mai activ interven]ia american\au ob]inut un rol proeminent, marele bene-ficiar fiind Alian]a Nordului, grup de opozi]ietadjik\, singurul care se mai opunea taliba-nilor în momentul interven]iei. {i-au asumatun rol important [i reprezentan]ii diasporeiafgane, foarte numeroas\, influent\ [i în ma-joritate sus]in\toare a elementelor regalistetradi]ionale. De[i Organiza]ia Na]iunilorUnite a supervizat semnarea acordului de laBonn, nu [i-a asumat un rol extins a[a cum a

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 200748

Monitor Strategic

f\cut-o în Bosnia [i Timorul de Est. S-a consi-derat necesar ca noua administra]ie s\ fiecompus\ [i condus\ de afgani, pentru a înt\riviitoarea capacitate a statului. Limitele pro-cesului de la Bonn au constat în faptul c\noile proceduri politice erau rezultatul rela]ii-lor de putere din interiorul societ\]ii afgane dinimediata proximitate a conflictului. Astfel,Alian]a Nordului, datorit\ rolului ei importantîn conflict, a reu[it s\ î[i asigure o serie de pozi]ii-cheie, marginalizând alte grupuri [i etnii.Alegerile care au urmat Acordului de la Bonnau confirmat alinierea electoratului în func]iede afilierile etnice, religioase [i comunale.

Rolul agen]ilor externi în schimbarea regi-mului [i, respectiv, în procesul de recon-struc]ie este intens disputat. Implicarearedus\, dar ferm\, a Organiza]iei Na]iunilorUnite în problemele administra]iei politicetranzi]ionale pare s\ fi adus beneficii con-sistente la nivelul asum\rii responsabilit\]iipentru proces din partea elitelor locale12. AtâtONU, cât [i Statele Unite ale Americii suntîns\ criticate c\ nu reu[esc s\ reconstruiasc\infrastructura statului afgan. Critica general\este c\ se încearc\ impunerea unui modelde stat care nu poate adera pe termen lungla textura cultural\, religioas\ [i institu]ional\a Afganistanului13. Criticile punctuale adre-sate Statelor Unite ale Americii se refer\ lainteresul lor limitat pentru probleme din afaraariei securit\]ii [i raporturilor de for]\ militare.De asemenea, SUA sunt criticate pentru coop-tarea elitelor militare locale [i regionale (war-lords) în combaterea talibanilor, oferindu-lealia]ilor de conjunctur\ o greutate exagerat\în politica afgan\ [i posibilitatea de a-[i pre-zerva capacit\]ile militare14. Existen]a unorelite tradi]ionale, fie [i dislocate temporar(diaspora), sau de alt\ compozi]ie etnic\decât majoritatea (tadjici) a asistat îns\ agen]iiinterven]iei în crearea unei noi elite politicecapabile s\ sus]in\ un regim. Alte critici serefer\ la succesul limitat al coordon\rii întredonatori [i structurile care contribuie la re-construc]ie. Num\rul mare de actori [i agen-dele lor diferite au f\cut coordonarea dificil\,compromi]ând uneori atât perspectivele dedezvoltare, cât [i credibilitate lor ca organiza]ii.

Cazul Afganistanului este exemplar în adezv\lui dificult\]ile unui proces general dereconstruc]ie politic\ [i economic\. Distru-gerile ce au durat dou\ decenii [i conflictulprelungit au transformat fundamental socie-tatea afgan\. Terenul îngreuneaz\ sensibilefortul de reconstruc]ie. Elitele tradi]ionalemai mult sau mai pu]in militarizate s-au legiti-mat în timp [i reprezint\ unit\]i de baz\ aleprocesului [i regimului politic. Religia islami-c\, de[i în variante radicale se afl\ în retra-gere, este puternic\ [i are abilitatea de aafecta procesul democratic, mai ales în zonaap\r\rii drepturilor [i libert\]ilor civice. Auexistat [i factori care au facilitat procesul.Lipsa de legitimitate a regimului taliban alimitat pierderile [i perioada de timp necesar\îndep\rt\rii acestuia. Prezen]a unor elite tra-di]ionale, înc\ neafectate de invazia sovie-tic\ sau regimul taliban, au dat sens [i legiti-mitate procesului politic tranzi]ional. Cuexcep]ia Pakistanului, care are o politic\ ne-decis\ fa]\ de Afganistan, niciun alt actorstatal extern nu amenin]\ suveranitatea [iintegritatea statului. Nu în ultimul rând, pre-zen]a masiv\ a donatorilor [i agen]iilor dedezvoltare interna]ional\ poate completa cusucces ac]iunile militare, oferind perspectivaredres\rii economice [i bun\st\rii. Succesulultim al interven]iei, a[a cum a fost formulat,atât ca schimbare a regimului cât [i ca stabi-lizare, dezvoltare [i democratizare a societ\]iipoate fi greu de atins. Atât comunitateainterna]ional\, cât [i Statele Unite ale Americiitrebuie s\ asiste societatea afgan\ în vedereadezvolt\rii unei noi genera]ii, loial\ statului,[i mai pu]in liderilor tradi]ionali sau grup\riloretnice [i comunale15.

1 Folosesc în descrierea capacit\]ilor statuluidou\ dimensiuni> constitutiv\ (abilitatea statuluide coopta [i mobiliza grupuri [i institu]ii socialeîn sprijinul regimului [i a procesului guvern\rii prindiferen]ierea [i participarea grupurilor sociale,aderen]a [i cooperarea institu]iilor sociale, identi-ficarea primar\ a locuitorilor prin cet\]enie [ina]iune [i distribu]ia pe vertical\ a puterii politice

NOTE

Monitor Strategic

49ST|RI DE CRIZ|

[i legitimitatea institu]iilor politice [i a politicilor)[i infrastructural\ (abilitatea statului de a penetrainstitu]ional societatea prin control efectiv al teri-toriului, extragere [i gestionare a resurselor, pene-trarea administrativ\ a teritoriului [i oferirea deservicii publice primare [i extinse).

2 Robert L. Canfield, Ethnic, Regional andSectarian Alignments în Afghanistan. În Ali Banuazizi[i Myron Weiner, The State, Religion, and EthnicPolitics> Afghanistan, Iran, and Pakistan. SyracuseUniversity, Press Syracuse, NY, 1986, p. 24.

3 M. N. Shahrani, State building and socialfragmentation în Afghanistan. A HistoricalPerspective. În Ali Banuazizi [i Myron Weiner, ed.cit.

4 H. Emadi, State, Revolution and Superpowersin Afghanistan, New York Praeger Publishers,1990, p. 3.

5 P. Allan, Albert A. Stahel, Tribal GuerrillaWarfare against a Colonial Power> Analyzing theWar in Afghanistan, „The Journal of ConflictResolution”, Vol. 27, Nr. 4., Decembrie, 1983,pp. 590-617, p. 615-616.

6M. Ottaway [i A Lieven, RebuildingAfghanistan> Fantasy versus Reality (Policy Brief),Carnegie Endowment for International Peace,2002, p. 5 http>//www.carnegieendowment.org/files/Policybrief12.pdf. Accesat 14 august 2006.

7 P. Centlivres [i M. Centlivres-Demont, State,national awareness and levels of identity inAfghanistan from monarchy to Islamic state, „CentralAsian Survey”, 19(3/4), 2000, 419–428. p. 419.

8 Vezi pentru o critic\ a regimului preziden-]ialist afgan L. Goodson, Afghanistan’s long roadto reconstruction, „Journal of Democracy” 14(1),2003, 82-99, p. 89.

9 United States Institute of Peace, SpecialReport> Establishing the rule of law in Afghanistan,2004, p.10, www.usip.org

10 U.S. Central Intelligence Agency, World CIAFactbook 2006, Afganistan Country Profile https>//www.cia.gov/cia/publications/factbook/print/af.html

11 Thomas J. Barfield, Problems in EstablishingLegitimacy in Afghanistan, „Iranian Studies”,Vol. 37, 2004, Nr. 2, June, p. 293.

12 A. Their [i J. Chopra, The road ahead>political and institutional reconstruction inAfghanistan, „Third World Quarterly”, 23(5),2002, p. 893-907.

13 Christopher P. Freeman, DissonantDiscourse> Forging Islamist States through SecularModels-The Case of Afghanistan, „CambridgeReview of International Affairs”, Vol. 15, 2002,Nr. 3, p. 548.

14 L. Goodson, Building democracy afterconflict> bullets, ballots, and poppies inAfghanistan, „Journal of Democracy” 16(1), 2005,24-38, p. 25.

15 K Papagianni, Transitional politics inAfghanistan and Iraq> inclusion, consultation, andpublic participation, „Development in Practice”,Vol. 15, 2005, Nr. 6, Noiembrie, p. 756.

Claudiu Craciun is PhD student in Political Science at the National School of PoliticalStudies and Administration, Bucharest, Romania. His PhD thesis studies the historical sociologyof sovereignty with focus on external interventions in weak and failed states. Other major researchinterests include political institutions, the development of the modern state and the Europeanconstruction.

A major NATO lead operation is currently underway in Afghanistan. If successful, this canmean the central government backed by international forces gains full control of the territory.Helmand province is the last region where the Taliban still maintain control. The article arguesmilitary victory is only the first step towards a stable and orderly society. The political andhistorical traditions of the country shows any attempt to build strong political centres are notablydifficult. The ultimate goal of the intervention will only be attained if Afghan institutions andgroups reach a stable agreement on what political community means, entails and offers to all ofits members.

SUMMARY

SECURITATE INTERNA}IONAL|

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 200752

Monitor Strategic

Monitor Strategic

53SECURITATE INTERNA}IONAL|

Globalizarea, prin natura modific\rilor pecare le produce, impune noi reguli de guver-nare na]ional\ [i adaptarea lor continu\ ladinamica general\.

În fapt, asist\m la o planificare diferit\ apoliticilor interne [i externe, dominat\ tot maimult de proiectarea pe termen mediu [i lunga unui raport cât mai profitabil al gândirii înprofil „cost-eficien]\”. În egal\ m\sur\,constat\m necesitatea de gestionare diferit\a rela]iilor între subiec]ii Dreptului Interna-]ional Public, concordant cu cei doi factoriîn continu\ schimbare ai ecua]iei multilateral-bilateral, pentru dobândirea unei pozi]ion\ristrategice cât mai avantajoase în raport cuceilal]i actori ai comunit\]ii interna]ionale.

Globalizarea [i noile politiciOrice încercare de descriere a procesului

globaliz\rii implic\ tenta]ia de a începe prin-tr-un recurs la istoria rela]iilor interna]ionale,de unde se obi[nuie[te extragerea acelorprocese [i dinamici care s\ apar\ drept rele-vante pentru sublinierea etapelor parcursepân\ la timpurile de ast\zi [i modelarea noilorpolitici. În afar\ de interconexiuni, corela]ii[i geometrii diferite ale factorilor de deter-minare a politicilor, de cele mai multe ori suntc\utate exemplele aparent [ocante ori denatur\ s\ eviden]ieze contradic]ii care coexist\în aceea[i matc\ evolutiv\.

Vom trece, ca majoritatea autorilor, pestespa]ii largi de timp cu o anumit\ lejeritate,încercând s\ re]inem doar unele caracteristicicare au finalitate proeminent\ [i în prezent,cu focalizare pe cele dou\ mari categorii deactori ai politicii globale, respectiv, statele [istructurile transna]ionale.

Aspecte ale globalizării şi noii ordinimondiale globale, relevante

pentru noile politiciPaul Ionescu

O prim\ constatare care se impune estec\ interac]iunile dintre state au crescut con-tinuu în timp, fenomenul fiind notat dreptrezultat al expansiunii dincolo de limiteleteritoriale aflate sub st\pânire administrativ\evident\, devenite treptat frontiere supuseunui regim interna]ional specific. Din acestpunct de vedere se disting dou\ faze carepartajeaz\ sfera interconexiunilor statale. Înprimul rând, este faza expansiunii fondate pepreponderen]a rela]ion\rii directe, având labaz\ nevoia de colaborare în diferite do-menii. În al doilea rând, avem de-a face cuexpansiunea în afara grupului de state puter-nice, cu poten]ial comparabil, spre alte zoneale lumii, subdezvoltate.

Primordialitatea expansiunii în ambeleforme a apar]inut, evident, Europei. Aici aavut loc prima structurare robust\ a sistemuluide state moderne. De fapt, s-a petrecut ocristalizare intern\, materializat\ în con-centrarea puterii politice, rafinarea guvern\riibazat\ pe solidificarea administra]iei, moder-nizarea fiscalit\]ii, extinderea serviciuluidiplomatic [i a sectorului de ap\rare, procescare a debutat înc\ din secolul al XVI-lea. Peaceasta baz\ s-a produs declan[area expan-siunii statelor europene pe glob în c\utarede infuzii pentru cre[terea puterii lor încontinuare. „Erau avantajate acele state carese puteau baza pe o infrastructur\ admini-strativ\ solid\, o popula]ie numeroas\ [i obaz\ fiscal\ larg\, al\turi de armat\ [i industrianaval\. De acest avantaj s-au bucurat stateleabsolutiste [i constitu]ionale din secolele alXVII-lea [i al XVIII-lea, tot ele fiind cele careau evoluat spre atributul de stat-na]iune

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 200754

Monitor Strategic

modern [i avantajele deduse din acesta,începând cu secolul al XIX-lea”1.

Cu toate beneficiile pe care le-a adusconstruc]ia [i consolidarea sistemelor colo-niale ca form\ concret\ a expansiunii la carene-am referit, evolu]iile în diferite p\r]i alelumii au început s\ eviden]ieze, treptat,raporturi „cost-eficien]\” tot mai neconclu-dente, ceea ce a pus sub semnul întreb\riioportunitatea pe termen lung a „prezen]eiadministrative peste m\ri”.

Gestionarea direct\ de c\tre centrul deputere colonial a început s\ fie acompaniat\de formule distincte de control [i domina]ie,non-teritoriale, consacrându-se (prin organi-za]ii interna]ionale) ceea ce s-ar putea numicontrolul infrastructural asupra altor state.Aceast\ nou\ evolu]ie, pe care o consider\mînceputul transna]ionaliz\rii moderne, esteinterpretat\ de unii autori ca „efortul de stabi-lire a noii capacit\]i de a sincroniza timpulglobal [i de a coordona interac]iunile dinlume(…) prin elaborarea de sisteme de con-ol bazate pe comunica]ii(…) care au începuts\ (…) înl\n]uie omenirea în circuitele globaleale puterii”2.

A ap\rut astfel starea de globalizare real\a politicii, în care p=rghiile de putere au trecutdincolo de sfera tradi]ional\ a guvern\riistatelor-na]iuni. Ea a fost urmat\ de necesi-tatea unei gestion\ri mai complexe, încondi]iile unei ordini politice bazate pe oproliferare a organiza]iilor interguverna-mentale, a practicilor transna]ionale [i are]elelor de schimb – în industrie [i b\nci, îninforma]ii [i comunica]ii, în transport [irela]iile culturale3.

Multitudinea de organiza]ii interna]ionale,ap\rute dup\ înfiin]area în 1865 a UniuniiTelegrafice Interna]ionale, a stimulat [i apari-]ia în regim de „stand-by” a dou\ contempl\-ri, care se reg\sesc [i acum în gândirea poli-tic\. S-a n\scut, pe de o parte, întrebareadac\ nu se produce cumva un derapaj alstatelor suverane, materializat în pierdereacontrolului asupra instrumentelor de ges-tionare a intereselor na]ionale prin încuraja-rea velocit\]ii angajamentelor pe plan inter-na]ional în raport cu structurile transna]ionale.

Pe de alt\ parte, s-a profilat interoga]iadac\ o „guvernare invizibil\” a afacerilor

interna]ionale este sau nu posibil\ prin mul]i-mea de organiza]ii interguvernamentaleresponsabile cu reglementarea [i ordonareadiverselor domenii de activitate. Acestepercep]ii, în multe privin]e contradictorii, auf\cut ca stratificarea în rela]iile interna]ionale[i ordonarea pe vertical\ a proceselortransna]ionale s\ fie extrem de difuze.

Lipsa unei autorit\]i care s\ gestionezea[a-zisa „guvernare global\” prin conven]iitransna]ionale nu a împiedicat îns\ apari]ia[i dezvoltarea unei jurisdic]ii globale. Estesemnificativ c\ procesul de reglementare prinorganiza]ii interna]ionale, de[i era doar laînceput înainte de Primul R\zboi Mondial,cuprindea deja în anul 1914 opt domenii încare statele resim]iser\ nevoia de asociereliber\.

Produsele evolu]iei de mai târziu, respectivnoile entit\]i legate de politica multilateral\ [imultina]ional\, au fost instituite tot prin voin]asau cu acordul guvernelor [i au evoluat treptatspre o re]ea extins\, compus\ din organiza]iiinterna]ionale guvernamentale (OIG), grupuride presiune transna]ionale (GTP) [i organiza]iiinterna]ionale neguvernamentale (ONG).

Factorul de multiplicare al structurilormen]ionate a fost impresionant în decursulsecolului al XX-lea. Între 1909 si 1996, deexemplu, num\rul OIG-urilor a crescut de la37 la 260, iar al ONG-urilor, de la 176 la5472 (Sursa> Uniunea Asocia]iilor Interna-]ionale, 1996). În plus, între 1946 [i 1975,num\rul tratatelor interna]ionale între gu-verne a crescut de la 6 351 la 14 061, iarnum\rul tratatelor [i conven]iilor intrate învigoare sub egida organiza]iilor intergu-vernamentale s-a extins de la 623 la 2 303.

Am ajuns la momentul în care trebuiepunctat faptul c\, pornind de la era expan-siunii multiforme, în care anticiparea nouluisistem interna]ional era foarte limitat\, statelemoderne s-au v\zut angrenate într-o formul\de interconectare nou\, în care multe dindeciziile na]ionale ajung s\ fie considerateop]iuni cu relevan]\ pentru arena global\,dup\ cum decizia în sine devine tot maiputernic interna]ionalizat\.

Aceste întrep\trunderi i-au f\cut peMansbach [i Rosenau s\ defineasc\ arenaglobal\ ca pe „un sistem mixt de actori,

Monitor Strategic


poliarhic, în care autoritatea [i sursele ac]iuniipolitice sunt r\spândite pe scar\ larg\”4. Estevorba nu doar de deciziile în domenii-cheie,cum au fost prin tradi]ie considerate ap\rarea[i securitatea, ci [i de ordin economic, social[i ecologic.

F\r\ a încerca explicarea amploareifluxurilor globale, not\m totu[i faptul c\rela]iile transna]ionale sunt în mod evidentprezente în aproape toate sferele, l\sândneabordate foarte pu]ine sectoare ale socie-t\]ii. Enumerarea problematicii incluse înfluxurile globale aproape c\ nu poate ficomplet\, motiv pentru care evoc\m sintezaprincipiului esen]ial pe care se întemeiaz\Uniunea European\. Potrivit acestuia, Uniu-nea, prin membrii s\i, asigur\ patru libert\]itransfrontaliere, considerate a fi fluxuri libereîn spa]ial comunitar> bunuri, servicii, capital[i oameni.

În pofida disparit\]ilor [i a amenin]\rilorla adresa p\cii mondiale pornite din frustr\riinterpretate a fi rezultatul ciocnirii sistemelorde valori, lumea în care tr\im nu este totu[iuna a civiliza]iilor separate, fiind puternicinterconectat\. Principala consecin]\ aacestei st\ri de fapt este c\ dezvolt\rile de lanivel global pot induce cu mare vitez\ con-secin]e na]ionale [i invers.

În alt\ formulare, ideea ar fi c\ „politicaglobal\” relativizeaz\ o serie de raporturi pecare s-a construit în mod tradi]ional conceptulde suveranitate, respectiv> intern/interna-]ional, interior/exterior, teritorial/extrate-ritorial. De asemenea, este pus\ în lumin\complexitatea întrep\trunderilor statelor [isociet\]ilor în ordinea global\. Guvernele [istatele r\mân, bineîn]eles, actorii cei maiputernici, ele împart îns\ acum arena global\cu o serie de agen]ii [i organiza]ii.

Este clar c\ intensitatea implic\rii statuluiîn raport cu num\rul enorm de organiza]iiinterguvernamentale (OIG), agen]ii interna-]ionale [i regimuri care opereaz\ pe diverse arii,prin institu]ii cvasisuprana]ionale, asemeneaUniunii Europene, nu blocheaz\, ci poten]eaz\eficien]a actului guvern\rii, chiar dac\ în planulac]iunii concrete meritul succesului este unulpartajat cu actorii non-statali, corpurile transna-]ionale, corpora]iile multina]ionale [i al]iparticipan]i la politica global\.

Aceast\ situa]ie ar trebui s\ generezediscu]ii constructive asupra politicii [i guver-n\rii globale, ca [i asupra evolu]iei în conti-nuare a regimurilor interna]ionale. În egal\m\sur\, îns\, par a fi inevitabile polemicilepotrivit c\rora suveranitatea statului-na]iuneeste subminat\ atunci când guverneleaccept\ sau rela]ioneaz\ cu forme „supe-rioare” [i/sau independente, [i/sau deterito-rializate, [i/sau func]ionale ale autorit\]ii, carereduc baza decizional\ „legitimizat\” într-uncadru na]ional.

Suntem de p\rere c\ înainte de a se lansaîntrebarea dac\ suveranitatea statului-na]iuneiese sl\bit\ din jocul globaliz\rii politice, artrebui de fapt s\ fie evaluate pierderileneimplic\rii în acest proces ori ca urmare adevierii de la linia de conduit\ a celorlal]iactori ai rela]iilor interna]ionale. Globalizareanu reprezint\ un proces de la care anumitestate sau zone ale lumii se pot sustrage. Statelepot reprezenta actori mai mult sau mai pu]inactivi în sistemul multiplu al interdepen-den]elor globale, dar concentrarea majorit\]iiliderilor politici mondiali nu se îndreapt\ sprecontemplarea pur teoretic\ a st\rii suvera-nit\]ii, ci spre exercitarea cât mai abil\ acapacit\]ii de a formula [i realiza obiectivepolitice strategice în mod independent.Împ\rt\[im p\rerea c\ globalizarea echiva-leaz\ cu o for]\ interconectat\ prin care sepoate canaliza puterea, din care beneficiilese pot extrage propor]ional cu contribu]ia laeforturile comune reclamate de aderarea ladiferite agen]ii [i regimuri interna]ionale.

Dac\ vom constata ob]inerea de beneficii,atunci trebuie s\ remarc\m [i existen]a unorcerin]e, prima dintre acestea fiind dat\ denecesitatea sus]inerii intereselor na]ionaleîntr-o formul\ [i cu mijloace diferite de nor-mele tradi]ionale ale guvern\rii. Într-o alt\exprimare, marja de eroare la negocierile sautratarea în format multilateral devine tot maiîngust\, datorit\ cadrului concuren]ial oferitcu deschidere egal\ tuturor juc\torilor. Maxi-mizarea [anselor depinde astfel de profun-zimea cu care o ]ar\ reu[e[te s\ digere speci-ficul institu]ional în care se implic\, dar [i declaritatea propriilor strategii [i programe.

Fostul pre[edinte al Comisiei Europene,Jacques Santer, obi[nuia s\ afirme c\ „globali-

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 200756

Monitor Strategic

zarea este conceptul despre care se vorbe[tecel mai mult, dar este cel mai pu]in definit”.De fapt, sunt f\cute numeroase referiri lafor]ele globaliz\rii [i la efectele sale, iar anali[-tii prefer\, în majoritatea lucr\rilor, accep-tarea logic\ general\ conform c\reia globali-zarea este procesul sau contextul la care seraporteaz\ schimb\rile majore din lume.

Jean Marie Guéhenno, [ef al Institutuluide Înalte Studii de Ap\rare de la Paris, dez-volt\ în 1998 o teorie cu relevan]\ în materie.El men]iona c\ globalizarea ar putea fi sin-dromul incertitudinilor conceptuale ale sfâr-[itului secolului 20. „Cunoa[tem ceea ce aml\sat în urm\, dar înc\ nu suntem clarifica]iasupra caracteristicilor lumii în care intr\m”5.În aceea[i lucrare, autorul analiza una dintransform\rile de referin]\ deduse din globa-lizare, cu implica]ii asupra statului. Dezin-tegrarea imperiilor coloniale [i a URSS, pre-cum [i multiplicarea num\rului de ]\ri (carecontinu\ [i în prezent) nu au înt\rit statele,ci, din contr\, au eviden]iat limitele statalit\]ii.

Evolu]iile integratoare la nivelul con-tinentului au creat transferuri de competen]e,care indic\ faptul c\ atât democra]iile, cât [iregimurile autoritare [i-au pierdut monopolulasupra rela]iilor interna]ionale. Statele suntnevoite s\ intre în competi]ie [i chiar s\ fieimplacabil perturbate de „actorii transna-]ionali”. În fapt, ace[tia din urm\, corpora]iitransna]ionale, institu]ii financiare, organiza]iide media [i neguvernamentale, au impus unnou „sistem interna]ional”, a c\rui esen]\ nuse mai sprijin\ exclusiv pe „aranjamentulinterstatal”.

Dup\ opinia lui J. M. Guéhenno, con-secin]ele acestor muta]ii nu sunt înc\ dra-matice. Chiar dac\ suveranitatea financiar\deplin\ a statelor nu mai exist\, pie]ele con-tinu\ s\ func]ioneze corespunz\tor princadrul legal impus de autorit\]ile statului, iarapari]ia unor instan]e independente autore-gulatoare nu împiedic\ statul s\ r\mân\ultimul decident. Mai mult, legitimitateapolitic\ continu\ s\ apar]in\ statului, [i ar fio iluzie periculoas\ s\ se cread\ c\ for]eleglobaliz\rii pot elimina/înlocui politicaintern\.

Concluzia este c\ globalizarea reprezint\un proces care schimb\ atât contextul interna-

]ional în care opereaz\ statele cât [i naturastatalit\]ii [i a comunit\]ilor politice6.

Coagularea politic\, economic\ [i finan-ciar\ declan[at\ în Europa prin procesul dereconstruc]ie postbelic\ reprezint\ doar unsegment al replierii statelor în raport cu glo-balizarea. Baza implic\rii unui stat în UE, deexemplu, este acceptarea [i însu[irea normelordeja convenite, descrise din punct de vederejuridic prin „acquis-ul comunitar”, care reflect\importantele „ced\ri de suveranitate” reci-proce la care au consim]it statele membre.

Ordinea interna]ional\ – ciocniri [icongruen]e de interese strategice

Studiul ordinii interna]ionale pune îneviden]\ apari]ia cu o anumit\ ciclicitate înistorie a unor momente de referin]\ pentruprofilarea de noi sisteme interna]ionale.Henry Kissinger nota, în consonan]\ cu al]iautori care s-au aplecat asupra acestui do-meniu, relevan]a faptului c\ ordinea care aap\rut în urma P\cii westfaliene a durat 150de ani, sistemul interna]ional creat de Con-gresul de la Viena s-a men]inut vreme de 100de ani, iar ordinea interna]ional\ caracte-rizat\ de R\zboiul Rece a luat sfâr[it dup\40 de ani7. El sugera, implicit, c\ între acestemomente, omenirea a avut de-a face cuperioade de tranzi]ie mai lungi sau mai scurte,pres\rate cu evolu]ii bruscate de diferendesau conflicte armate, respectiv cu varia]iuniale echilibrului de putere interna]ional, carepun în eviden]\ un anumit factor de „dez-ordine”.

Suntem de p\rere c\ sensul care trebuiedat în perspectiv\, pe termen lung, no]iuniide „dezordine interna]ional\” nu trebuieal\turat neap\rat celui de „perturba]ie nega-tiv\”. Este adev\rat c\ nemul]umirea unorstate fa]\ de sistemul mondial în care suntnevoite s\ evolueze poate genera alterarearela]iilor interna]ionale. Totodat\, trebuie s\excludem, la început de secol al XXI-lea, carefacerea echilibrului s\ se mai poat\ realizape calea conflagra]iilor mondiale.

Pe fondul acestor dou\ premise, vedemc\ multiplele interdependen]e [i conexiuni,evidente în procesul de globalizare, nu facaltceva decât s\ indice c\, cel mai probabil,structurarea unei noi ordini interna]ionale va

Monitor Strategic


fi consecin]a rea[ez\rii graduale [i adapt\riinegociate la realit\]i a regimurilor [i reglemen-t\rilor interna]ionale. Între multele amprentepuse de globalizare asupra structur\rii uneinoi ordini interna]ionale, cea mai evident\este cre[terea în complexitate.

Dac\ spa]iul temporal s-a redus continuuîntre momentul Westfalia [i Viena, întreacesta din urm\ [i instituirea R\zboiului Rece,iar apoi pân\ la încetarea diviz\rii Europei,nu înseamn\ c\ lumea se g\se[te acum în-tr-o nou\ ordine mondial\ post-R\zboi Recedeja structurat\. Din contr\, în comporta-mentul actorilor interna]ionali se fac resim]itetot mai multe sensibilit\]i care ne fac s\credem c\ aceast\ structurare se va producedestul de lent [i în continuare. Faptul c\ pro-cesul de ratificare a Tratatului pentru oConstitu]ie a Uniunii Europene se afl\ [i înprezent într-o faz\ de blocaj este evident unexemplu de recul, cauzat de cursul înc\reversibil al adâncirii integr\rii europene înconcordan]\ cu specificul globaliz\rii.

Cu toate acestea, putem anticipa c\ nuva fi departe momentul când va trebui s\ seopereze cu termeni mai adânc contura]i, cade exemplu noua ordine politic\, economic\[i de securitate interna]ional\. Aceasta, cu atâtmai mult cu cât un stat î[i gestioneaz\ fiecaredin cele trei planuri de pozi]ionare strategic\fa]\ de partenerii s\i interna]ionali prin regi-muri multilaterale specializate, cu geometriidiferite de cuprindere spa]ial\ (statal\).

Pre[edintele George Bush [i-a declarat în1990 speran]a pentru o nou\ ordine mon-dial\ în termeni clasici wilsonieni> „Avemviziunea unui nou parteneriat al na]iunilor,care transcede R\zboiului Rece. Un parte-neriat bazat pe consultare, cooperare [i ac]i-une colectiv\, în special prin intermediul unororganiza]ii interna]ionale [i regionale. Unparteneriat unit prin for]a principiului [idomnia legii [i sprijinit printr-o asumare încomun atât a costurilor, cât [i a angajamen-telor. Un parteneriat ale c\rui obiective suntsporirea democra]iei, sporirea prosperit\]ii,sporirea p\cii [i reducerea armamentului”(George Bush, The U.N.> World Parliamentof Peace, discurs în Adunarea General\ aNa]iunilor Unite, New York, 1 octombrie1990). Trei ani mai târziu, succesorul s\u la

Casa Alb\, Bill Clinton, a exprimat obiectiveleAmericii în termeni foarte asem\n\tori,dezvoltând tema „l\rgirii democra]iei”> „Într-o nou\ er\ a pericolului [i oportunit\]ii, obiec-tivul nostru prioritar trebuie s\ fie l\rgirea [iînt\rirea comunit\]ii interna]ionale a demo-cra]iilor bazate pe economia de pia]\. Întimpul R\zboiului Rece am c\utat s\ îngr\dimo amenin]are pentru supravie]uirea institu]iilorlibere. Acum încerc\m s\ l\rgim cerculna]iunilor care tr\iesc sub acele institu]iilibere, pentru c\ noi vis\m la o zi în careopiniilor [i energiilor fiec\rei persoane dinlume li se va da expresie deplin\ într-o lumea democra]iilor prospere care coopereaz\ [itr\iesc în pace” (Bill Clinton, Confronting theChallenges of a Broader World, discurs înAdunarea General\ a Na]iunilor Unite, NewYork, 27 septembrie 1993)8.

Henry Kissinger este de p\rere c\ cei doilideri americani au vorbit despre ordineamondial\ ca [i cum aceasta s-ar fi aflat„imediat dup\ col]”. De fapt, noua ordine seafl\ înc\ într-o perioad\ de gesta]ie, caredureaz\ de un deceniu [i jum\tate, iar formafinal\ nu va fi vizibil\ decât dup\ ce se vaintra mai bine în secolul al XXI-lea9.

În acela[i sens se pronun]\ ImmanuelWallerstein când sus]ine> „În construireasistemului succesor celui actual (sau sis-temelor), trebuie s\ opt\m fie pentru unsistem ierarhic care s\ acorde sau s\ permit\privilegii în concordan]\ cu rangul de]inut înraport cu ceilal]i (dup\ criterii meritocratice),fie pentru unul relativ democratic [i relativegalitarist. Una din marile virtu]i ale sistemuluimondial actual este c\, de[i nu a rezolvatniciuna din aceste dezbateri – [i este departede a o face – a adus tot mai mult dezbatereala ramp\… Perioada de tranzi]ie de la unsistem mondial la altul este una de marelupt\, mare incertitudine [i de mari interoga]iidespre structurile de cuno[tin]e. Trebuie ca,mai întâi, s\ încerc\m a în]elege clar ce seîntâmpl\. Dup\ aceea, va trebui s\ alegemdirec]ia în care dorim s\ mearg\ Lumea. Înfinal, s\ ne imagin\m cum trebuie s\ ac]io-n\m acum pentru a face probabil\ mi[careaîn direc]ia pe care o dorim”10.

Wallerstein sugereaz\ c\ perioada detranzi]ie pe care o parcurgem poate fi nu

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 200758

Monitor Strategic

numai complicat\ prin tematicile c\roratrebuie s\ li se dea r\spuns, ci [i prin faptulc\ procesul de reflec]ie asupra acestora estela îndemâna comunit\]ilor de tot felul, na]iu-nilor, tuturor statelor [i centrelor de putere.

Dac\ pe fond nu este gre[it c\ dezbatereaasupra pattern-ului viitoarei ordini mondialeeste „la vedere”, cristalizarea noii ordini mon-diale îndeamn\ la pruden]\ pe multipleplanuri. Nu trebuie s\ uit\m c\ tema linieicare divide „inclu[ii” [i „exclu[ii” genereaz\sistematic sensibilit\]i la nivelul cet\]eanuluisau al colectivit\]ilor. Mai mult, pe fondulacceler\rii dezbaterilor privind „ciocnireaciviliza]iilor”, ni se pare c\ ar fi contrapro-ductiv ca raportul „inclus-exclus” s\ fie can-tonat în mod restrictiv doar în spa]iul analizeipolitice na]ionale. El poate sta oricând la bazaalter\rii echilibrului de putere la nivel regional[i global11.

În consecin]\, percep]iile care se pot coa-gula în leg\tur\ cu noua ordine mondial\,evident unipolar\, au toate [ansele s\ generezescenarii despre conflictul de interese între„periferiile” noului sistem [i „centrul” sau „cen-trele” de putere12. Considera]iile de mai susne determin\ s\ revenim la necesitatea pru-den]ei în folosirea curent\ a no]iunii de „ordinepolitic\, economic\ [i/sau de securitate”.

Din punctul de vedere al rela]iilor dintrestate, noua ordine, a[a cum este v\zut\ deHenry Kissinger, va fi în mai mare m\sur\asem\n\toare sistemului european de statedin secolele al XVIII-lea [i al XIX-lea decâttiparelor R\zboiului Rece. Ea va con]ine celpu]in [ase mari puteri – Statele Unite,Uniunea European\, China, Japonia, Rusia[i, probabil, India – precum [i o multitudinede ]\ri mijlocii [i mici. În acela[i timp, rela]iileinterna]ionale vor deveni pentru întâia dat\cu adev\rat globale. Un întreg set de proble-me va aduce în prim-plan faptul c\ nu sepoate trata decât la scar\ mondial\ cuchestiuni precum proliferarea nuclear\,mediul înconjur\tor, explozia demografic\ [iinterdependen]a economic\13.

În prefa]a la volumul „The Choice”,Zbigniew Brzezinski abordeaz\ principaleleplanuri de a[ezare strategic\ a factorilor noiiordini mondiale, pornind, evident, de la rolulAmericii de „cel mai înalt garant al stabilit\]ii

globale”. El continu\> „Puterea Americii [idinamica sa social\, lucrând împreun\, potpromova ridicarea gradual\ a Comunit\]iiGlobale de interese partajate. Folosirea lorproast\, ori în contradic]ie una cu alta, poateîmpinge îns\ Lumea în haos, l\sând Americavulnerabil\”14.

Am putea cataloga evalu\rile luiBrzezinski drept unele evident pro-ameri-cane, cu nuan]e de diminuare voit\ a meri-telor procesului integrator care se produceîn Europa. Contemplând îns\ anumiteaspecte ale transform\rilor din Europa,vedem c\ atât vectorul adâncirii integr\rii cât[i cel al extinderii pun în mod special accentulpe evitarea fragiliz\rii situa]iei generale.

Pe de alt\ parte, nici despre Europa nu sepoate spune c\ nu lupt\ pentru a-[i protejainteresele politico-strategice, sau c\ institu]iileeuropene fac derog\ri p\gubitoare pentrubun\starea general\ a Uniunii.

Lideri europeni precum Jacques Santer [iapoi Romano Prodi (în fruntea ComisieiEuropene), Jacques Chirac [i GerhardSchröder [i-au cantonat adesea declara]iilepe op]iunea strategic\ conform c\reia„Europa trebuie s\ devin\ un actor interna-]ional cu influen]\ global\”.

Sunt frecvent exprimate insatisfac]ii,reflectate în declara]ii mai mult sau mai pu]indure, chiar în spa]iul comunitar, conformc\rora exist\ o dispropor]ie între puterea [iinfluen]a economic\ a Europei în lume [iautoritatea sa politic\ [i militar\. Disecândunele afirma]ii cu aceast\ tent\ ale înal]ilordemnitari europeni ([efi de state [i guverne,mini[tri, func]ionari comunitari la vârf), apareclar c\ proiectarea unei noi Europe, declan-[at\ înc\ din anul 2000 printr-un ampluproces de reflec]ie, ia în calcul [i direc]io-neaz\ ac]iunea menit\ s\ consolideze acestcentru de putere pe un orizont de timp carese va întinde mult dup\ ce va fi adoptat\Constitu]ia European\.

Apar, de altfel, în mod curent explicit\ride genul celor extrase din discursul fostuluipre[edinte al Comisiei Europene, RomanoProdi, intitulat „Drumul spre viitorul Europei”.Noi, cei din Uniunea European\, ar\ta Prodi,spunem> „Cet\]enii no[tri trebuie s\ în]eleag\nu doar semnifica]ia istoric\ a extinderii, dar

Monitor Strategic


[i avantajele sale practice...”, “Europa va fi ofor]\ mondial\ a binelui care va valorificafor]ele globaliz\rii [i va modela lumea demâine în conformitate cu valorile pe care lerespect\m”. În contextul analizei prezente,vocea autorizat\ a celui mai mare contributorla bugetul comunitar – Germania, prin fostulcancelar Gerhard Schröder, indica> „Acumzece ani, nimeni nu [tia cum ar fi Europa deast\zi. Acum, nimeni nu [tie cum va fi Europapeste zece ani. Dar ast\zi, ca [i ieri, exist\ ocertitudine – viitorul Europei st\ în mâinilecet\]enilor s\i. De aceea, noi vrem s\ lupt\mpentru un viitor bun al s\u”15.

În cele din urm\, pentru a reflecta în modcorect realitatea în care sunt gestionate afa-cerile lumii moderne, se impune s\ pornimde la premisa c\ reperul omniprezent peplanul evalu\rii schimb\rilor produse înprocesul globaliz\rii [i în reconfigurarearela]iilor interna]ionale st\ de fapt în jocul deputere.

Este evident, chiar f\r\ nevoia de a explo-ra în detaliu dinamicile [i conexiunile lumiiîn care tr\im, c\ „puterea” este aceea caremodeleaz\ conexiunile mondiale moderne,nu atât în privin]a tehnicit\]ii setului dereglement\ri multilaterale, cât mai ales im-punând ierarhizarea în sistemul mondial încare sunt integrate na]iunile.

În concluzie, ne limit\m la a ne exprimaacordul cu unele concluzii analitice conformc\rora în]elegerea noilor mijloace de exercitarea puterii prin globalizare r\mâne provocareafundamental\ pentru guvernarea intern\ [iextern\ [i statecraft-ul secolului al XXI-lea16.

1 David Held, Anthony Mc Grew, DavidGoldblatt, Jonathan Perraton, Transform\ri globale– Politica, Economie [i Cultur\, Edit. Polirom, 2004.

2 M. Geyer [i C. Bright, World History in aGlobal Age, „American Historical Review”, 100,1955.

3 David Held et al., op.cit.4 R.W Mansbach [.a., The Web of World Politics,

Engewood Cliffs, Prentice Hall, 1976. J. Rosenau,Along the Domestic-Foreign Frontier, Cambridge,Cambridge University Press, 1997.

5 Jean Marie Guéhenno, The Impact of Globa-lization on Strategy, Survival, the IIS Quarterly, 1998-1999.

6 Ibidem.7 Kissinger, H., Diploma]ia, Editura Bic All,

2003.8 Ibidem.9 Ibidem.10 I. Wallerstein, World-System Analysis – An

Introduction, Duke University Press, 2004.11 Ibidem.12 Ibidem.13 H. Kissinger, op.cit.14 Z. Brzezinski, The Choice, Basic Books, 2004.15 Gerhard Schröder, Mo]iunea de la 30 aprilie

2001 pentru dezbaterea în Congresul PSD de laNürnberg, 22-23 noiembrie 2001.

16 Sean Kay, Globalization, Power and Security,„Security Dialogue”, Vol 35 , No 1, March, 2004.

Alte lucr\ri consultate>C. Murphy, International Organization and

International Change> Global Governance since1850, Cambridge, Polity Press, pp. 47-48.

Bertrand le Gendre, L’Europe de demain secherche un passé, „Le Monde”, 23 noiembrie,2002.

Romano Prodi, Discurs în cadrul PrezidiuluiFederal al Confedera]iei Germane a UniunilorSindicale (DGB), 7 noiembrie 2000.

The paper signed by Paul Ionescu consists in an analysis of the main global trends thatappeared after the end of the Cold War. The world has already entered a new historical era, onethat is still in a “gestation period”, and the general picture still hasn’t taken shape. Structured intwo chapters, the papers analyses the relations between global actors (be them state or non-state) and the way their interests shape the new global policies.

NOTE

SUMMARY

A Faculty of Mathematics graduate, Paul Ionescu is at present a PhD candidate at theDepartment of Sociology of the University of Bucharest with the thesis “The Configuration of theNew Global World Order”. He has published various papers on applied mathematics research,international security, reform and management of the intelligence services and others.

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 200760

Monitor Strategic

P\rin]ii Fondatori ai Statelor Unite aupromovat politica izola]ionismului ca ometod\ sigur\ de a evita meandrele politiciiechilibrului de putere european. În “FarewellAddress” din 1796, Pre[edintele GeorgeWashington a conturat politica izola]ionist\american\, care va constitui, pentru o lung\perioad\ de timp, linia de gândire adoptat\ [ide succesorii s\i.

Principalele elemente ale discursului s\use constituie ;n necesitatea men]inerii, în ceamai mare m\sur\, doar a unor rela]ii comer-ciale cu alte na]iuni [i „cât mai pu]ine con-tacte politice.

Pre[edintele Jefferson a fost cel care a dusmai departe tor]a izola]ionismului, sus]inândîn cadrul unui discurs c\ politica american\trebuie s\ se rezume la „pace, comer], prie-tenie sincer\ cu toate na]iunile [i nicio alian]\cu vreuna dintre ele.”

În 1823, îns\, pre[edintele american JamesMonroe a reformulat politica izola]ionist\,f\când primul pas spre adoptarea uneidoctrine interven]ioniste. El a trasat o linie clar\de ac]iune, sus]inând în continuare teza nea-mestecului în politica statelor europene1,

Evoluţia de la izolaţionism la preemptionîn politica americană.

Paradigma intervenţionistăîn discursul american

Ioana Mateş

considerând totodat\ c\ toate chestiunilelegate de power politics [i balan]a de puterenu trebuie s\ intereseze Statele Unite.

Pe de alt\ parte îns\, el a construit obarier\ imaginar\ între Europa [i cele dou\Americi, ar\tând c\ în m\sura în care StateleUnite nu intervin în afacerile interne aleEuropei [i ale coloniilor sale, în aceea[i m\-sur\ Europa nu ar trebui s\ intervin\ în sferacontinentului american, nici s\ nu urm\-reasc\ stabilirea unor noi colonii în LumeaNou\. La aproximativ un secol distan]\ deacest moment a fost enun]at CorolarulRoosevelt, prin care pre[edintele TeddyRoosevelt a amendat Doctrina Monroe,incluzând posibilitatea interven]iei dac\Statele Unite consider\ c\ aceasta va fi util\pentru promovarea intereselor americane2.

Într-adev\r, pentru o bun\ perioad\ detimp, atât în secolul al XIX-lea, cât [i la înce-putul secolului al XX-lea, Statele Unite s-aumen]inut în izola]ionism. Este surprinz\toareaceast\ consecven]\, chiar [i pentru istorici,dar faptul poate fi justificat prin luarea încalcul a dou\ coordonate> una geografic\ [ialta politic\ (distan]a fa]\ de Europa). La ora

„There are things we know that we know. There are known unknowns. Thereare things we don’t know we don’t know. Each year we discover a few more ofthose unknown unknowns.”

Donald Rumsfeld

Monitor Strategic


actual\ înc\ mai exist\ sus]in\tori ai reveniriila politica de izola]ionism, chiar dac\ aceastapare a fi privit\ de majoritatea americanilorca o perspectiv\ nerealist\, chiar naiv\. Pro-gresi[ti ca Ralph Nander [i conservatori caPat Buchanan sunt considera]i în afaracurentului.

Dup\ încheierea celui de-al Doilea R\z-boi Mondial a devenit foarte clar c\ StateleUnite s-au desprins definitiv de politicaizola]ionist\. În acest context, diverse doc-trine americane au conturat [i au definit ariaintereselor Statelor Unite. De obicei, acestedoctrine au ap\rut ca r\spuns la desf\[urareaanumitor evenimente în universul dominatde cele dou\ superputeri – Statele Unite [iURSS –, evenimente cu relevan]\ în sferaintereselor geopolitice, strategice [i militareale Statelor Unite. Vom face o scurt\ analiz\a discursului ce fundamenteaz\ acestedoctrine, în scopul observ\rii evolu]iei spreadoptarea politicii ac]iunilor preemptive.

Doctrina Eisenhower. Importan]a crizeicanalului de Suez în modificarea confi-gura]iei distribu]iei de putere în OrientulMijlociu

Pentru a în]elege cauzele apari]iei doc-trinei Eisenhower, trebuie s\ privim cu pu]intimp în urm\, adic\ la sfâr[itul anului 1956,când criza Canalului Suez a provocat nunumai o reac]ie virulent\ a Statelor Unite,aparent neinformate de inten]ia alian]eiinedite Israel – Marea Britanie-Fran]a – de aataca Egiptul, dar [i o reac]ie la fel deputernic\ din partea Uniunii Sovietice, carenu s-a sfiit s\ amenin]e inclusiv cu folosireaarmei nucleare. Importan]a crizei este maimult decât evident\. Ea a contribuit lapromovarea pan-Arabismului în lume, iar pede alt\ parte a gr\bit procesul de decolo-nizare, astfel c\, în urm\torii ani, coloniilebritanice [i franceze r\mase [i-au c\p\tatindependen]a. Gamal Abdel Nasser a fostconsiderat, în urma conflictului, un erou alcauzei na]ionalismului arab. Pe de alt\ parte,de[i nu [i-a recâ[tigat dreptul de a folosicanalul de Suez, Israelul [i-a redobânditdrepturile de naviga]ie în strâmtoarea Tiran.

Pentru Marea Britanie [i Fran]a, îns\, a urmato mic[orare considerabil\ a influen]ei lor înOrientul Mijlociu. Criza marcheaz\ o ma-jor\ modificare a distribu]iei de putere înEuropa, diminuând, a[a cum am mai ar\tat,influen]a Marii Britanii ca putere imperial\[i colonial\.

Pe de alt\ parte, la acest moment seîntrev\d op]iunile diferite de orientare a celordou\ mari puteri europene> pe de o parteFran]a a realizat c\ nu se poate bizui pesprijinul american, accelerându-[i programulnuclear, iar Marea Britanie, mai pragmatic\,a în]eles noua configura]ie de putere [imuta]iile produse, ajungând la concluzia c\pe viitor este imposibil\ o interven]ie f\r\sus]inerea [i acordul Statelor Unite. Cu altecuvinte, este vorba de asumarea pe viitor, dec\tre Fran]a, a politicii sale gaulliste, care nuaccept\ prezen]a pe scena interna]ional\doar a celor dou\ puteri [i care dore[te onou\ redistribu]ie a puterii la nivel mondial,iar în cazul Marii Britanii, de urmare a uneipolitici pan-Americane.

Criza Suezului a constituit un veritabilsucces militar pentru triunghiul de putereformat ad-hoc, dar din punct de vederediplomatic toat\ opera]iunea s-a soldat cu une[ec, deoarece Marea Britanie, Fran]a [iIsraelul nu au putut s\ men]in\ statu-quo-ul[i în plan diplomatic. Acest e[ec s-a datoratîn special opozi]iei Statelor Unite, care în acestmod [i-a înt\rit nu numai pozi]ia în zonaOrientului Mijlociu, dar [i pozi]ia dehyperpuissance – cum ar spune generalul deGaulle – pe plan mondial.

URSS-ul lui Hru[ciov a demonstrat, îns\,c\ este aliatul natural al arabilor din OrientulMijlociu, împotriva vechilor [i b\trânelorputeri europene, care nu au renun]at înc\ lamanifest\rile de tip colonialist.

Prima doctrin\ american\ care formu-leaz\ explicit interesul geostrategic al StatelorUnite pentru zona Asiei Centrale [i a Orien-tului Mijlociu este doctrina Eisenhower3, pre-zentat\ în timpul mesajului – discurs ]inutde c\tre pre[edinte în fa]a Congresuluiamerican în data de 5 ianuarie 1957. Mesajultransmis era deosebit de bine conturat>

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 200762

Monitor Strategic

oric\rei agresiuni iminente sau efective afor]elor comuniste în Orientul Mijlociu i seva r\spunde cu for]\ armat\. Doctrina a fostaplicat\ mai târziu, în cursul aceluia[i an,justificând interven]ia american\ în Liban.

Eisenhower definea foarte concis intereseleamericane în zon\, dar [i con]inutul no]iuniide geopolitic\ în aria Orientului Mijlociu>datorit\ pozi]iei sale – la intersec]ia conti-nentelor aflate în emisfera estic\ – acestteritoriu este o poart\ de trecere c\tre Eurasia[i Africa. Totodat\, mult disputatul Canal deSuez faciliteaz\ comer]ul dintre Asia [i Europa,consolidând prosperitatea lor economic\. Pede alt\ parte, îns\, convingerea Statelor Unite,cel pu]in la acea vreme, era c\ UniuneaSovietic\ nu putea avea în zon\ decât intereselegate de con]inutul no]iunii de power politics,întrucât, se [tia, resursele energetice de caredispuneau erau suficiente pentru asigurareaconsumului intern. “The reason for Russia’sinterest in the Middle East is solely that ofpower politics. Considering her announcedpurpose of Communizing the world, it is easyto understand her hope of dominating theMiddle East”4.

Con[tientizarea dependen]ei de resurselepetroliere din zona Orientul Mijlociu se f\cu-se mult mai devreme. Îns\ formularea acestuifapt într-un asemenea discurs provoca unimpact deosebit> pre[edintele american nunumai c\ recuno[tea dependen]a EuropeiOccidentale [i a Statelor Unite de rezerveleenergetice din zona Orientului Mijlociu, dar,pentru prima dat\, asigurarea securit\]ii aces-tor zone era echivalat\ cu asigurarea securi-t\]ii na]ionale. Eisenhower mergea chiar maideparte [i afirma c\ strangularea unei vie]ieconomice normale în aceast\ zon\ ar puteafi echivalat\, ca nivel de amenin]are la adresasecurit\]ii na]ionale a statelor din zona Nord-Atlantic\, doar cu inexisten]a Organiza]ieiNord-Atlantice sau a Planului Marshall5.

Doctrina CarterLa sfâr[itul perioadei de détente, era mai

mult decât evident faptul c\ b\t\lia dintrecele dou\ superputeri se va duce pe alte

fronturi, decât cele de pân\ atunci. DoctrinaCarter este formulat\ în cadrul State of theUnion Adress din 23 ianuarie 1980, a pre[e-dintelui american Jimmy Carter. R\spunzândferm invaziei sovietice din Afganistan, careîncepuse în 25-26 decembrie 1979, pre[e-dintele american afirma c\ “orice încercare aunei for]e exterioare de a câ[tiga controlulasupra zonei Golfului Persic va fi privit\ ca unatac asupra intereselor vitale americane, [iunui asemenea atac i se va r\spunde prin toatemijloacele posibile, inclusiv prin for]a mili-tar\”6. Declara]ia este cu atât mai impre-sionant\ cu cât ea con]ine, în mod pragmatic[i explicit, o recunoa[tere a tuturor etapelorrela]iei cu imperiul sovietic> COOPERARE-COMPETI}IE-CONFRUNTARE>“Since theend of the Second World War, America hasled other nations in meeting the challenge ofmounting Soviet power. This has not been asimple or a static relationship. Between usthere has been cooperation, there has beencompetition, and at times there has beenconfrontation”7.

Pentru prima dat\, este eviden]iat\ [irelevan]a zonei Central Asiatice din punct devedere geostrategic> invadarea Afganistanuluinu a reprezentat doar o încercarea de aca-parare a resurselor energetice din aceast\zon\, ci [i pretextul apropierii trupelor sovie-tice de Strâmtoarea Hormuz, element esen-]ial în ecua]ia transporturilor de petrol. Admi-nistra]ia american\ vedea în acest fapt oîncercare a Uniunii Sovietice de a-[i con-solida pozi]ia strategic\, punând astfel în gravpericol libera circula]ie a petrolului din zonaOrientului Mijlociu.

În paralel cu invazia sovietic\, îns\,militan]i islami[ti au organizat o rebeliune laMecca. În acest context, pre[edintele Carterî[i punea în aplicare doctrina, stabilindcrearea unei for]e de reac]ie rapid\ (RapidDeployment Force), care s\ î[i aib\ bazele înStatele Unite, dar care s\ poat\ fi desf\[uratefoarte rapid în zona Golfului8.

Ulterior, aceast\ for]\ a fost plasat\ subComanda Central\ a For]elor Americane, careî[i desf\[oar\ activitatea acum în aceast\

Monitor Strategic


regiune. De asemenea, tot în scopul imple-ment\rii doctrinei sale, Carter a dispus trimi-terea în zon\ a unor vase de r\zboi [i a în-cheiat unele aranjamente diplomatico –militare care s\ îi permit\ utilizarea bazelormilitare din Bahrein, Oman [i Arabia Saudit\,dar [i a celei de pe Diego Garcia (o insul\din Oceanul Indian controlat\ de MareaBritanie) – toate fiind folosite în timpul pri-mului r\zboi din Irak. Considerând c\prezen]a sovietic\ în Afganistan i-ar sl\biinfluen]a în zona Golfului, SUA au declan[ato serie de opera]iuni secrete menite s\r\stoarne regimul comunist de acolo.

Familia Saudit\ a sus]inut foarte puternicfinanciar ini]iativa SUA, permi]ând cet\]enilors\i s\ participe ca [i combatan]i sau s\finan]eze opera]iunea. Consecin]ele acesteiac]iuni au fost deosebit de dramatice, logis-tica [i dezvoltarea capacit\]ilor de intelligencedobândite de mujahedini [i al]i combatan]iislamici în aceast\ perioad\ fiind folosit\, maitârziu, în teribilele atacuri de la 11 septembrie.

Din perspectiva unei abord\ri interven-]ioniste, doctrina Carter este deosebit deimportant\ pentru o imagine mai clar\ asuprafeedback-ului pe care îl poate produce oneevaluare corect\ a consecin]elor inter-ven]iei preventive. În acest sens, doctrinaCarter este f\r\ îndoial\, în opinia mea, oaplicare clar\ a acestei doctrine preventive,în m\sura în care decizia pre[edinteluiamerican Jimmy Carter [i a consilierului s\upe probleme de ap\rare exprim\ o op]iuneclar\ pentru unele tipuri de interven]ionism.

Premisele apari]iei doctrinei preemptiveConsider c\ pentru a în]elege condi]iile

[i justific\rile legale ale apari]iei doctrineipreemptive trebuie s\ lu\m în considera]ieatât condi]iile, cât [i evolu]ia recunoa[teriidreptului la o ac]iune preemptiv\ în dreptulinterna]ional. Este nu numai util, dar [ibenefic în evalu\rile [i concluziile finale alelucr\rii de fa]\.

Afacerea Caroline se refer\ la o serie deevenimente care s-au petrecut începând cuanul 1837, [i care au tensionat rela]iile dintreStatele Unite [i Canada. Aceste evenimente

sunt deosebit de importante din perspectivadreptului interna]ional, deoarece în aceast\perioad\ s-a fundamentat principiul “autoa-p\r\rii anticipative”, adic\ al loviturilorpreemptive.

În încercarea de a contracara ac]iunileunor rebeli canadieni condu[i de WilliamMackenzie, refugia]i în zona CascadeiNiagara – care erau aproviziona]i de simpa-tizan]i americani cu arme, provizii [i baniprintr-un vapor numit SS Caroline –, la 29decembrie, colonelul canadian Sir AllanMacNab a ordonat ca un grup de mili]ie s\distrug\ vasul Caroline. Grupul a p\truns peteritoriull american, g\sind nava ancorat\ laFort Schlosser, New York. Dup\ capturareavasului a urmat distrugerea lui [i uciderea maimultor civili americani. Ca ripost\, la 29 mai1838, for]ele americane au incendiat navabritanic\ Sir Robert Peel, care se afla peteritoriul Statelor Unite. Tensiunile au fost, înfinal, aplanate prin încheierea TratatuluiWebster-Ashburton.

În scrisoarea pe care secretarul de stat alStatelor Unite, Daniel Webster, i-a trimis-olui Alexander Baring, membru în ConsiliulMarii Britanii, acesta justific\ distrugereavasului Caroline, în scopul ap\r\rii teritoriuluibritanic de atacurile neprovocate ale rebelilorbritanici (Canada era teritoriu supus juris-dic]iei Coroanei Britanice) [i ale unor cet\]eniamericani care au permis ca rebelii s\ seorganizeze [i înarmeze pe teritoriul StatelorUnite9.

De asemenea, considera]iile sale asupraprincipiului non-interven]iei constituie, [iîn prezent, punctul de reper în dreptulinterna]ional – „Statele Unite consider\, deasemenea, c\ salutara doctrin\ a nonin-terven]iei uneia dintre na]iuni în afacerileunei altei ]\ri poate fi afectat\ în modesen]ial dac\, în timp ce guvernele se ab]inde la interferen]\ cu politica unui alt stat,ele totu[i permit indivizilor, cet\]eni aistatului, s\ comit\ astfel de acte repro-babile”.

Într-o coresponden]\ ulterioar\, DanielWebster a afirmat f\r\ echivoc c\, în spiritulrespectului fa]\ de „marile principii ale

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 200764

Monitor Strategic

dreptului public”, [i al respectului profundfa]\ de caracterul inviolabil al teritoriilorstatelor independente, excep]iile de laprincipiile dreptului interna]ional laautoap\rare, respectiv ac]iunile preemptive,trebuie s\ se limiteze la cazurile undenecesitatea ac]iunii preemptive de autoa-p\rare este „instantanee, cople[itoare [i nulas\ nicio alternativ\ sau moment pentrudeliberare”10.

Defense Planning GuidanceDoctrina preemptiv\ a administra]ie Bush

nu a reprezentat o surpriz\ pentru mediulpolitic american. Noua Stategie de Securitatereia idei mai vechi, vehiculate în timpul pri-mei administra]ii Bush. Atunci, un proiect al„Ghidului de Planificare a Ap\r\rii” (DefensePlanning Guidance), al secretarului adjunctal ap\r\rii, Paul Wolfowitz, a declan[atdiscu]ii [i controverse aprinse. Publicareaacestui proiect în Washington Post [i New YorkTimes a determinat Casa Alb\ s\ solicitemodificarea lui. Îns\, punctele esen]iale dinacel proiect nu numai c\ se reg\sesc în nouadoctrin\ preemptiv\ a pre[edintelui Bush, daracestea au [i fost puse par]ial în practic\.

În viziunea lui Paul Wolfowitz, obiectivulprioritar al politicii externe americane artrebui s\ fie prevenirea apari]iei unei altesuperputeri care ar putea concura cu StateleUnite 11, referindu-se, surprinz\tor, la ]\ri dinvestul Europei, fosta URSS sau Asia. Acestfapt îmi confirm\ teza, formulat\ cu alt\ocazie, c\ Statele Unite [i Europa vor treceu[or de la cooperare la competi]ie, [i chiar laconfruntare, chiar dac\ numai la niveldiplomatic.

Un alt obiectiv major, din aceea[i perspec-tiv\, ar trebui s\ fie protejarea intereselor [ipromovarea valorilor americane.

Elementul poate cel mai controversat dinacest proiect l-a constituit sugestia ca, încazul în care se consider\ necesar, StateleUnite trebuie s\ fie preg\tite s\ ac]ioneze înmod unilateral, prin ac]iuni preemptive cares\ pedepseasc\ folosirea armelor nucleare,chimice sau biologice, „chiar în conflicte carenu angajeaz\ direct interesele americane”12.

Considerând c\ Statele Unite nu pot s\ î[iasume un rol de poli]ist al lumii, oficialul con-sidera necesar ca Statele Unite s\ î[i asumeresponsabilitatea selectiv pentru acele ame-nin]\ri care se adreseaz\ intereselor ameri-cane, dar [i celor ale alia]ilor, sau amenin]\ricare pot s\ afecteze ordinea interna]ional\.Continuând cu o serie de scenarii, secretaruladjunct al ap\r\rii considera necesareeventuale interven]ii în Coreea de Nord [iIrak, urmate de mici incursiuni în Panama, [iprobabil în zona Columbiei.

În privin]a statelor din estul Europei,Statele Unite considerau necesar s\ le garan-teze în mod unilateral securitatea, preferabilîn cooperarea cu alte state NATO.

Critica neoconservatoareTextul preferat de neo-conservatorii

americani este R\zboiul Peloponesiac al luiTucidide. În aria politicii externe, aceste atitu-dini pot fi rezumate în urm\toarele teze>

1. Patriotismul este un sentiment natural[i s\n\tos [i trebuie încurajat atât de institu]iilepublice, cât [i de cele private. Tocmai dincauza originii imigrante a poporului ameri-can, patriotismul trebuie s\ prevaleze.

2. O guvernare mondial\ poate ducela tiranie [i de aceea trebuie privit\ cu sus-piciune.

3. Oamenii de stat trebuie s\ disting\între prieteni [i du[mani în politica extern\.

4. Interesul na]ional nu este un termengeografic. Na]iunile puternice, ca StateleUnite au interese mai mari. O na]iune cuidentitate ideologic\ are [i interese ideo-logice13.

Disputa ideologic\ început\ în vara anului2004 de Francis Fukuyama, cu articolul Theneoconservative moment, din The NationalInterest, se extinde pân\ în ziua de azi.Criticile lui, legate de r\zboiul din Irak, alc\rui sus]in\tor fusese [i el la început, au fostîndreptate în special asupra lui CharlesKrauthammer, a c\rui gândire strategic\ oconsidera emblematic\ pentru neo-conser-vatorismul american. În criticile aduse politiciineoconservatoare a lui Bush el se concen-treaz\ asupra unor chestiuni esen]iale>

Monitor Strategic


1. Ingineria social\. Fukuyama consi-der\ c\ prezum]ia administra]iei Bush detransformare a Irakului în democra]ie de tipoccidental este fals\, deoarece calculeleneoconservatoare nu iau în calcul factorulsocial< cultura unei na]iuni joac\ un rol esen-]ial în construc]ia statal\, în modul în carevor fi edificate na]iunile.

2. Construc]ia statal\. Pune la îndoial\capacit\]ile de reconstruc]ie [i în special celede reconstruc]ie statal\ (nation building),printr-o analiz\ a ac]iunilor anterioare ale SUAde implicare în atare tipuri de ac]iuni. Deasemenea, critic\ modul în care SUA intr\ înmod neplanificat în r\zboi, f\r\ s\ evaluezeperspectivele [i costurile reconstruc]iei statale.

3. Chestiunea legitimit\]ii. Evolu]iapoliticii neoconservatoare americane spre oadev\rat\ schism\ în rela]iile transatlantice,sus]inut\ în mod frenetic de Kagan, deexemplu, dar [i dilema legalitate vs. legitimi-tate, la care se refer\ tot mai mult criticismulnon-american.

4. Israelpolitik. Fukuyama argumen-teaz\ c\ linia dur\ a politicii externe ameri-cane este dat\ de faptul c\ neoconservatoriiv\d politica extern\ american\ prin prismaconflictului arabo-palestinian. Sus]ine c\politica strategic\ a unui stat mic înconjuratde inamici nu poate fi adoptat\ [i de unicasuperputere a lumii. De asemenea, el sus]ineadoptarea unui alt tip de politic\ în cazulna]iunilor arabe.

R\spunsul lui Krauthammer, tot în TheNational Interest vine virulent, mai ales înprivin]a identific\rii intereselor politicii ex-terne americane de c\tre neoconservatori cucele ale statului Israel. Referindu-se la Bush,Cheney [i Blair, Krauthammer se întreab\retoric care au fost argumentele cu careace[tia au ajuns s\ adopte o atare identificare,dac\ nu „au fost hipnotiza]i de neoconser-vatori în a împ\r]i aceea[i leg\tur\ tribal\?”În r\spunsul dat c\tre Open Democracyreferitor la atitudinea [i articolul lui Fukuyama,John Mearsheimer remarc\ importan]a schim-b\rii atitudinii particulare a lui Fukuyama, nudoar în sensul unei mi[c\ri interioare curen-

tului neoconservator, ci [i în cel al afirm\riiunor pozi]ii radicale care s\ conduc\ ladezbateri constructive.

Mearsheimer consider\ c\ cele maiimportante evolu]ii sunt> 1) în sensul puneriila îndoial\ a „impulsului unilateralist” careeste înr\d\cinat în doctrina neoconser-vatoare< 2) în sensul disput\rii ideii „efectuluide domino” pe care r\zboiul din Irak poates\ îl aduc\ în promovarea democra]iei înlumea arabo-islamic\14.

Ultimul articol celebru a lui FrancisFukuyama, publicat în 19 februarie 2006 înNew York Times [i intitulat „After Neocon-servatism”15 este o analiz\ critic\ asupraevolu]iei doctrinei neoconservatoare. Elargumenteaz\ c\ Doctrina Bush, expresietactic\ a doctrinei neoconservatoare ameri-cane, presupunea lansarea de r\zboaie pre-ventive pentru a se proteja împotriva roguestates, cât [i împotriva terori[tilor, iar pentruîndeplinirea acestui obiectiv, potrivit luiFukuyama, America putea s\ ac]ioneze chiar[i singur\. Dar, a[a cum afirm\ autorul, „oac]iune preemptiv\ eficient\ depinde deabilitatea de a prezice viitorul în mod exact,corect [i de un intelligence foarte bun, carenu a fost îns\ furnizat, în timp ce unilatera-lismul perceput al Americii a izolat-o caniciodat\ înainte”.

În opinia lui Fukuyama, odat\ cu reformu-larea Strategiei Na]ionale de Securitate aStatelor Unite, în noul mandat preziden]ialal Pre[edintelui Bush, se produce [i o schim-bare a paradigmelor politicii externeamericane. Acest moment semnific\ declinuldoctrinei neoconservatoare în defavoareatradi]iei realiste a lui Kissinger.

Atât opinia public\ american\, care con-form sondajelor se îndreapt\ spre izola]io-nism, cât [i opinia speciali[tilor americaniexprimat\ în nenum\ratele articole de pres\deplâng „mo[tenirea neoconservatoare” [inaivitatea politicii wilsoniene, bazate peideea rolului democratizator al Statelor Unite.

Reiterând ideea originii evreie[ti a neo-conservatorismul, Fukuyama îi identific\originile în grupul de intelectuali evrei ce

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 200766

Monitor Strategic

frecventau City College of New York lasfâr[itul anilor ’30 [i începutul anilor ’40,respectiv Irving Kristol, Daniel Bell, IrvingHowe, Nathan Glazer [i mai târziu DanielPatrick Moynihan.

Este foarte interesant cum, în continuare,controversatul autor american încearc\ s\descifreze ra]ionamentul logic neocon-servator în privin]a asum\rii politicii proactivede „r\spândire a democra]iei” în lume. Elidentific\ originile acestei politici pe o coor-donat\ cronologic\, respectiv la sfâr[itulR\zboiului Rece, dar urmând un ra]ionamentlogic ineficient – toate regimurile autoritareau nevoie doar de un mic imbold externpentru a se pr\bu[i –, [i unul [i mai gre[it, c\odat\ dictatorul mort, popula]ia se va ridica[i va prosl\vi eliberarea. Fukuyama se refer\în mod expres la România [i la moarteadictatorului Ceau[escu, ca la modelul deinspira]ie al neoconservatorilor în reven-dicarea [i motivarea prezum]iilor lor logicede asumare a unui rol activ de democratizarea lumii, respectiv al optimismului exageratprivitor la evolu]ia democra]iilor în tranzi]ie[i la construc]ia institu]iilor democratice.

Compara]ia dintre evolu]iile politicedintre cele dou\ state, respectiv dintre Irak[i România, nu este singular\. În perioadaimediat înaintea izbucnirii conflictului dinIrak, acest tip de analize comparative abun-dau, atât în presa din România, cât [i în ceadin Statele Unite. România devenise într-adev\r un model de evolu]ie post-dictato-rial\. Nu s-a ]inut îns\ cont de paradigmasocio-politic\ româneasc\. Factorii esen]iali,respectiv structura relativ omogen\ apopula]iei din punct de vedere etnic, factorulistoric românesc care influen]eaz\ evolu]iapolitic\, întreaga mo[tenire cultural\ [iinstitu]ional\, factorul geopolitic ce determin\evolu]ii distincte, dar [i structura distinct\ aelitelor române[ti, care au asanat vidul deputere, trebuiau lua]i în considerare.

Considerând c\ momentul neocon-servator a trecut, Fukuyama crede c\ estetimpul ca Statele Unite s\-[i reconceptua-lizeze politica extern\ în câteva direc]iifundamentale, respectiv>

1. Demilitarizarea r\zboiului împotrivaterorismului [i adoptarea unor instrumentede politici.

2. Statele Unite trebuie s\-[i legitimi-zeze „coali]iile de voin]\” (coalition of thewilling), fie prin crearea unor noi institu]ii cares\ întruneasc\ criteriile de legitimitate [ieficien]\, fie prin transformarea celor vechi,care nu întrunesc criteriile actuale.

3. Critica neoconservatoare a eficien]ei[i a legitimit\]ii democratice a organismuluireprezentat de ONU poate fi îndep\rtat\ nuprin înt\rirea unui singur organism global, ciprin înt\rirea [i eficientizarea [i a celorlalteinstitu]ii interna]ionale, ca efect secundar alrenun]\rii la unilateralism.

4. Regândirea rolului [i modului de pro-movare a democra]iei în politica extern\american\ prin promovarea agendei buneiguvern\ri cu alte instrumente, respectiv>reforma, reorganizarea [i finan]area adecvat\a institu]iilor americane care promoveaz\dezvoltarea [i domnia legii în lume, respectivinstitu]ii ca State Department, U.S.A.I.D.,National Endowment for Democracy [i alteleasemenea.

Îndep\rtarea noii administra]ii Bush de„mo[tenirea neoconservatoare”, prin adopta-rea unor abord\ri multilaterale în privin]achestiunilor nucleare (vezi Iran [i Coreea deNord), adoptarea unei noi Strategii Na]ionalede Securitate care ofer\ o alt\ perspectiv\asupra politicii externe americane, iat\ câtevaelemente pe care Fukuyama le consider\fundamentale în evolu]ia post-neoconser-vatoare a SUA.

NOTE

1 Doctrina Monroe, mesajul anual al pre[e-dintelui c\tre Congres, Decembrie 1923, “Thegreat rule of conduct for us, in regard to foreignnations, is in extending our commercial relations,

Monitor Strategic


to have with them as little political connection aspossible. Europe has a set of primary interests,which to us have none, or a very remote relation.Hence she must be engaged in frequentcontroversies the causes of which are essentiallyforeign to our concerns. Hence, therefore, it mustbe unwise in us to implicate ourselves, by artificialties, in the ordinary vicissitudes of her politics, orthe ordinary combinations and collisions of herfriendships or enmities”. http>//www.yale.edu/lawweb/avalon/monroe.htm, accesat la02.12.2003.

“In the wars of the European powers, inmatters relating to themselves, we have nevertaken part, nor does it comport with our policy,so to do. “

2 US Interventionism> Some Notes,www.geoci t ies .com/Athens/ I thaca/9852/usimp.htm

3 http>//www.fordham.edu/halsall/mod/1957eisenhowerdoctrine.html, accesat la06.02.2004.

4 Message from President Eisenhower toCongress, 5 ianuarie, 1957.

5 “These things stress the immense importanceof the Middle East. If the nations of that areashould lose their independence, if they weredominated by alien forces hostile to freedom, thatwould be both a tragedy for the area and for manyother free nations whose economic life would besubject to near strangulation. Western Europewould be endangered just as though there hadbeen no Marshall Plan, no North Atlantic TreatyOrganization. The free nations of Asia and Africa,too, would be placed in serious jeopardy. Andthe countries of the Middle East would lose themarkets upon which their economies depend. Allthis would have the most adverse, if not disastrous,effect upon our own nation’s economic life andpolitical prospects. If the Middle East is to continueits geographic role of uniting rather than separatingEast and West, if its vast economic resources areto serve the well-being of the peoples there, aswell as that of others”.

6”An attempt by an outside force to gaincontrol of the Persian Gulf region will be regardedas an assault on the vital interests of the UnitedStates of America, and such an assault will be

repelled by any means necessary, includingmilitary force.”, http>//en.wikipedia.org/wiki/Carter_Doctrine, accesat la 27.04.2004.

7 http>//www.jimmycarterlibrary.org/, accesatla data de 02.04.2004.

8 www.whitehouse.gov/history/presidents/jc39.html, accesat la data de 23.02.2004.

9 Webster to Ashburton - July 27, 1842 http>//w w w . d a n o r r . c o m / w e b s t e r /webster_july27_1842.html,

“The Undersigned has now to signify to Mr.Fox that the Government of the United States hasnot changed the opinion which it has heretoforeexpressed to Her Majesty’s Government, of thecharacter of the act of destroying the “Caroline “.It does not think that that transaction can bejustified by any reasonable application orconstruction of the right of self-defence under thelaws of nations. It is admitted that a just right ofself-defence attaches always to nations, as well asto individuals, and is equally necessary for thepreservation of both. But the extent of this rightis a question to be judged of by the circumstancesof each particular ease< and when its allegedexercise has led to the commission of hostile acts,within the territory of a power at peace, nothingless than a clear and absolute necessity can affordground of justification”.

10 Webster to Ashburton - August 6, 1842,“The President sees with pleasure that yourLordship fully admits those great principles ofpublic law, applicable to cases of this kind, whichthis Government has expressed< and that on yourpart, as on ours, respect for the inviolablecharacter of the territory of independent States isthe most essential foundation of civilization. Andwhile it is admitted, on both sides, that there areexceptions to this rule, he is gratified to find thatyour Lordship admits that such exceptions mustcome within the limitations stated and the termsused in a former communication from thisDepartment to the British Plenipotentiary here.Undoubtedly it is just, that while it is admittedthat exceptions growing out of the great law ofself-defence do exist, those exceptions should beconfined to ease in which the “necessity of thatself-defence is instant, overwhelming, and leavingno choice of means, and no moment fordeliberation.”

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 200768

Monitor Strategic11 “Our first objective is to prevent the re-

emergence of a new rival. This is a dominantconsideration underlying the new regional defensestrategy and requires that we endeavor to preventany hostile power from dominating a region whoseresources would, under consolidated control, besufficient to generate global power. These regionsinclude Western Europe, East Asia, the territoryof the former Soviet Union, and Southwest Asia.”http>//www.pbs.org/wgbh/pages/frontline/shows/iraq/etc/wolf.html

12 http>//www.pbs.org/wgbh/pages/frontline/shows/iraq/themes/1992.html

13 Irving Kristol, The neoconservativePersuasion, „TheWeekly Standard” , 25.08.2003,www.weeklystandard.com, accesat la data de20.05.2006

14 Danny Postel, Fukuyama’s moment> a Neoconschism opens, 28 octombrie 2004, www.-openDemocracy.net , accesat la data 12. 06.2006

15 Francis Fukuyama, After Neoconservatism,„New York Times”, 19.02.2006, www.ny-times.com/2006/02/19/magazine/neo.html ,accesat la data de 19.02.2006

The distinction between preemption and prevention is not only a conceptual one. Although,the question of legitimacy is a decisive vector which attract states in the decision making process.Whether to act or not, is becoming a strategy of a power politics in the battle against terrorism.The balance will incline on the one who will get the Intell first, whenever will be a state or aterrorist group. The right to act resides only to the one that is legitimate in its action. Thequestion is if the legal norms will evolve toward legitimacy or will remain immutable?

SUMMARY

Ioana Mate[ is a PhD candidate at the National School for Political and AdministrativeStudies, Bucharest.

Monitor Strategic


A[a-numita „doctrin\ Bush”, avându-[isorgintea în strategia de securitate na]ional\a SUA din 2002, continu\ s\ produc\ con-troverse de natur\ juridic\, în condi]iile încare dreptul inerent la ap\rare individual\sau colectiv\ al statelor în cazul produceriiunui atac, prev\zut în articolul 51 al CarteiNa]iunilor Unite, cap\t\ valen]ele unui dreptprezumtiv la ac]iune militar\ unilateral\ pre-ventiv\ [i ofensiv\, împotriva oric\rei ]\ricare încearc\ s\ dobândeasc\ capabilit\]imilitare considerate ostile Washingtonului.Cerin]a referitoare la eviden]ele obiective [ijustificative ale unui atac iminent î[i pierdeastfel din relevan]\, invocate fiind noile pro-voc\ri la adresa securit\]ii [i ordinii mondiale.

Pentru majoritatea criticilor, egocen-trismul politicii de securitate americane

Doctrina Bushşi noua configuraţie

de securitate internaţionalămaior Simona Ţuţuianu


„Legal scholars and international jurists often

conditioned the legitimacy of preemption on the

existence of an imminent threat – most often a

visible mobilization of armies, navies, and air

forces preparing to attack.

We must adapt the concept of imminent

threat to the capabilities and objectives of today’s

adversaries. Rogue states and terrorists do not

seek to attack us using conventional means.

They know such attacks would fail. Instead,

they rely on acts of terror and, potentially, the

use of weapons of mass destruction – weapons

that can be easily concealed, delivered covertly,

and used without warning” 1.George Bush

devine laitmotiv, iar doctrina Bush [i ac]iuneapreemptiv\ promovat\ de aceasta nu suntnicidecum v\zute ca un r\spuns prudentîmpotriva terorismului [i a statelor care arputea folosi arme de distrugere în mas\. Între-barea la care Zbigniew Brzezinski încearc\s\ r\spund\ în cartea sa intitulata „Alegerea>domina]ie global\ sau leadership global”2,este legat\ de ]inta ambigu\ a hegemonieiamericane, anume dac\ na]iunea va reu[i s\configureze un nou sistem global de securi-tate, bazat pe interese comune, sau î[i vafolosi puterea suveran\, interesat\ nemijlocitde propria securitate. Fostul consilier peprobleme de securitate na]ional\, sus]in\torfervent al multilateralismului, ridic\ unsemnal de alarm\, amintind în mod aproapebrutal americanilor faptul c\ preocuparea

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 200770

Monitor Strategic

panicard\ în direc]ia securit\]ii lor na]ionale,cu accente obsesive asupra fenomenuluiterorist, precum [i indiferen]a fa]\ de dezor-dinea politic\ mondial\, nu reprezint\ solu]iibenefice în planul securit\]ii.

Amplitudinile doctrinei Bush continu\ s\fac\ obiectul de cercetare a numero[i anali[tipolitici, raportat îndeosebi la r\zboiul din Irak[i evolu]iile sale actuale. Acest r\zboi a adusîn aten]ia publicului la nivel mondial no]iunilede „preemptive action” [i „preventive action”.Dac\ justificarea ambelor tipuri de ac]iunimilitare porne[te de la autoap\rare, argumen-tarea de substan]\ prezint\ nuan]e distinctede abordare. Pe scurt, un atac preemptiv seduce în încercarea de a respinge o ofensiv\iminent\ sau o invazie, ori de a c\p\ta unavantaj strategic într-un r\zboi inevitabil, întimp ce argumentarea r\zboiului preventivse bazeaz\ pe o a[a-zis\ prevenire a unuiposibil atac, în lipsa unei provoc\ri militare.A[a stând lucrurile, putem afirma c\ normelede drept interna]ional în vigoare condamn\cea din urm\ form\ de interven]ie, consi-derând-o a nu fi diferit\ de un r\zboi deagresiune. În plus, sunt îngr\dite mijloacelenon-militare de rezolvare a problemelor.Dac\ toate statele ar reac]iona la poten]ialiadversari ca [i cum s-ar confrunta cu un ataciminent, securitatea ar fi destabilizat\, iarprevederile articolului 51 al Cartei ONU [i-ar pierde din relevan]\. Putem afirma în acestsens c\ ace[ti trei piloni în jurul c\rora seînvârte justificarea unei ac]iuni militarepreemptive – capabilit\]ile militare aleinamicului, inten]ia [i iminen]a atacului – facdin doctrina Bush un apanaj al interven]ieimilitare moderne, bazate pe realit\]i obiec-tive care impun chiar o reinterpretare [i,eventual, o modificare a normelor de dreptinterna]ional în vigoare. Prin contrast, r\z-boiul preventiv zdruncin\ din r\d\cini justifi-carea tradi]ional\ amintit\, iar tot mai multeprobe arat\ c\ r\zboiul din Irak s-ar încadraîn aceast\ categorie. Se pare îns\ c\ încer-c\rile de delimitare a celor dou\ no]iunitrebuie s\ se raporteze mai cu seam\ la uncontext strategic decât la unul purconceptual.

Consensul interna]ional în privin]a uneiabord\ri unitare a ac]iunilor militare pre-

emptive r\mâne o provocare major\, îns\ nicinu este un deziderat imposibil de atins, dincel pu]in trei puncte de vedere. În primulrând, în urma unei lecturi atente a doctrineiBush, se poate con[tientiza faptul c\ docu-mentul nu reprezint\ un manifest al unilatera-lismului american, ci mai degrab\ un mesajferm, care sus]ine valorile morale universaleprin apelul la cooperare lansat tuturor na]i-unilor civilizate în scopul prezerv\rii demo-cra]iei [i securit\]ii mondiale. Pe de alt\ parte,o dezbatere fundamentat\ asupra subiectuluinu ar trebui s\ omit\ crizele umanitare izvo-râte din încerc\rile de înc\lcare a suveranit\]iistatelor [i interven]iile militare generate deacestea. Pu]ini sunt cei care se aventureaz\s\ afirme c\ episodul Kosovo ar fi fost nelegi-tim, chiar dac\ o abordare de ordin tehnic,legislativ, ar fi complet dezavantajoas\. Lec]iaînv\]at\ aici arat\ f\r\ echivoc faptul c\ potexista circumstan]e de salvgardare a legitimi-t\]ii unei ac]iuni militare, de dragul [i înbeneficiul umanit\]ii, logica moral\ implicit\reprezentând din aceast\ perspectiva o bazaautentic\ de analiz\ [i reflexie. În cel de-altreilea [i ultimul rând, trebuie f\cut\ o distinc-]ie clar\ între termenii „preventiv” [i „pre-emptiv”, în condi]iile în care în practic\ pares\ se îngusteze tot mai mult discrepan]ele,r\mânând sesizabil\ o infim\ deosebire deordin strategic sau chiar moral.

Conceptul de „ac]iune preemptiv\”r\mâne controversat [i datorit\ faptului c\administra]ia american\ i-a atribuit statutulde doctrin\, în condi]iile în care s-ar fi pututrezuma totul la o op]iune la îndemâna guver-nelor na]ionale în circumstan]e extreme.Criticile cele mai acute la adresa politicii desecuritate americane par îns\ s\ nu con[tien-tizeze faptul c\ în cazuri excep]ionale ac]iu-nea preemptiv\ sau chiar preventiv\ repre-zint\ o solu]ie în]eleapt\ [i prudent\.

Unul dintre elementele justificative aledoctrinei Bush subliniate de John Ikenberryîn articolul s\u Imperial Ambitions3 esteprezen]a unor grupuri mici de terori[ti, a c\rorexisten]\ [i identitate sunt necunoscuteserviciilor de informa]ii, care pot s\achizi]ioneze arme de distrugere în mas\,nucleare chimice sau biologice [i s\ lefoloseasc\ în orice moment .

Monitor Strategic


Guvernul SUA a ales s\ numeasc\ „r\zboipreemptiv” ceea ce foarte mul]i europeni arnumi un r\zboi preventiv. Dac\ în forma sade proiect, Strategia de Securitate European$documentul Solana din 2003) con]inea referirila strategia preemptiv\, oponen]ii europeni aiunei abord\ri considerate agresive au reu[its\ le elimine din textul final, astfel c\ putemreg\si în prezent doar sintagma „preventiveengagement” (angajare preventiv$ [i, în acestcaz, f\r\ precizarea unor indica]ii clare asupralegitimit\]ii folosirii for]ei.

Se poate specula c\ aceast\ modificareeste expresia voin]ei politice de a p\stra ooarecare distan]\ fa]\ de SUA [i politicapromovat\ de acestea. Este îns\ un punct devedere paradoxal, atât timp cât una dintremotiva]iile UE de articulare a strategiei desecuritate comune a fost tocmai reconsoli-darea rela]iei transatlantice [i sus]inerearelevan]ei Europei pe agenda de securitate aWashingtonului. De asemenea, documentulUE face multiple trimiteri la rolul extrem deimportant al SUA, chiar în deschidereexistând remarca „SUA au jucat un rol crucialpentru securitatea [i integrarea european\”.Op]iunea „angaj\rii preventive” la nivelulUniunii Europene poate fi argumentat\ logicdin perspectiva dinamismului noilor tipuri deamenin]\ri (proliferarea armelor de distrugereîn mas\, terorismul interna]ional, statelee[uate). De asemenea, ea poate fi v\zut\ cao încercare de actualizare a conceptului clasicde „autoap\rare”< ast\zi, a te ap\ra presu-pune implicarea activ\ în gestionarea crizelorinterna]ionale „out-of-area” – un fel destrategie de containment, de izolare a con-secin]elor acestor crize ce amenin]\ prinefectul de „spill over” s\ afecteze întreagacomunitate interna]ional\, bazat\ pe oac]iune preventiv\ capabil\ s\ blocheze [i s\înghe]e aceast\ dinamic\ care reproduceinstabilitatea.

În final, merit\ men]ionat faptul c\ [i înversiunea preliminar\ a Strategiei de Securi-tate a ]\rii noastre, ap\rut\ la finele luniifebruarie a anului 2006, ap\rea sintagma„capacitatea de ac]iune preemptiv\”, ceprelua conceptul de „preemptive strike” dintextul strategiei de securitate americane.Întrucât s-a considerat, probabil ulterior, c\

textul era confuz [i imprecis conceptual [iterminologic, s-a renun]at la sintagm\,termenul de “preemptiv” nefigurând întreneologismele limbii române. Formularea pareîns\ s\ devin\ tot mai încet\]enit\ în literaturade specialitate.

ConcluziiDiploma]ia preventiv\ poate lua forma

medierii, concilierii [i negocierii. Avertizareatimpurie este o component\ esen]ial\ apoliticii de prevenire [i ONU monitorizeaz\cu aten]ie evenimentele de natur\ politic\care au loc pe plan global, cu scopul de adetecta factori care ar putea amenin]a pacea[i securitatea interna]ional\. De[i diploma]iapreventiv\ este o m\sur\ folosit\ cu succesîn prevenirea conflictelor [i este înc\ m\surapolitica principal\ de prevenire [i rezolvarea conflictelor, experien]a ONU din ultimii ania demonstrat c\ exist\ [i alte mijloace deac]iune cu efect preventiv. Printre acestea senum\ra desf\[urarea preventiv\ de trupe,dezarmare preventiv\, ac]iuni umanitare [im\suri de men]inere a p\cii într-un contextpreventiv. Oricare ar fi îns\ mijloacele deac]iune agreate, este cert c\ dialogul statelorpe teme de securitate [i reforma dreptuluiconflictelor armate trebuie s\ capete noi di-mensiuni. Noile amenin]\ri la adresa securi-t\]ii necesit\ un nou cadru legal de abordare.Charta ONU [i normele de drept interna-]ional în vigoare trebuie actualizate, astfelîncât s\ reflecte realit\]ile geopolitice dinsecolul în care tr\im, realit\]i care fac impera-tiv\ proiectarea unei arhitecturi comune desecuritate.

Mai trebuie subliniat faptul c\ îns\[i istoriaa demonstrat faptul c\ interven]iile preventivenu s-au soldat întotdeauna cu reu[it\ deplin\.Cazul Irakului vorbe[te de la sine, în sensul c\dezideratul câ[tig\rii r\zboiului incumb\ osarcin\ mai dificil\ [i mai provocatoare pentruSUA, aceea a instaur\rii p\cii. Cele dou\alternative la îndemâna administra]iei Bush –continuarea strategiei de containment, saupermanentizarea unui regim de inspec]ii, înpofida contest\rii sale pe plan interna]ional –nu par deocamdat\ a fi suficiente. Noulsecretar de stat american pe probleme deap\rare, Robert Gates, succesorul lui Donald

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 200772

Monitor Strategic

Rumsfeld din decembrie 2006, a apreciat,odat\ cu învestirea sa în func]ie, c\ situa]iadin Irak este nesatisf\c\toare, iar solu]iile dedezamorsare a crizei se reg\sesc mai degrab\în sfera politicului decât în domeniul militar,avertizând totodat\ opinia public\ american\[i interna]ional\ asupra faptului c\ dac\ situa]ianu se stabilizeaz\ în viitorul apropiat, ea poatedegenera într-o conflagra]ie regional\. Chiardac\ pre[edintele Bush sper\ ca noul secretarde stat s\ vin\ urgent cu o viziune nou\ asupradilemei irakiene, acesta din urm\ consider\c\ toate op]iunile au fost deja exploatate,sarcina rezidual\ fiind aceea de a decideasupra unor tactici [i strategii noi [i acceptabilede ac]iune, cea dintâi declarat\ fiind aceeade a c\l\tori în Irak, în scopul consult\riicomandan]ilor militari din teritoriu.

Dac\ în octombrie 2006, pre[edinteleBush afirma c\ SUA sunt înving\toare în Irak,Gates vine [i surprinde prin r\spunsul s\u sec[i negativ în fa]a Comisiei pentru For]eleArmate din Senatul american, întrebat fiinddac\ se poate vorbi de o real\ victorie.Clarificarea sa ulterioar\ a vizat, a[a cum erade a[teptat, necesitatea unei abord\ri vastea crizei, nu doar din perspectiva unui demerspur militar.

Gândit\ în termenii ideali[ti ai unei drept\]iabsolute, problematica r\zboiului din Irak, dinpunctul de vedere al pacifi[tilor convin[i, care

invoc\, pe un ton inflexibil, respectarea unorprincipii utopice referitoare la umanitate,r\mâne o provocare major\ [i riscant\ într-olume în care exist\ interese divergen]e, darnu exist\ înc\ nici setul de principii comune[i nici instrumentele de drept prin care acesteinterese ar putea fi armonizate.

Trupele române[ti din Irak [i-au îndeplinitmisiunea cu mult curaj în cadrul lupteiîmpotriva for]elor care doresc s\ întrerup\progresului statului irakian c\tre democra]ie[i stabilitate. Cooptarea unui general românîn conducerea Direc]iei Opera]ii a For]eiMultina]ionale din Irak, dup\ trei ani deprezen]\ [i implicare activ\ în teritoriu, esteo recunoa[tere a eforturilor depuse deRomânia în lupta împotriva terorismului.Nimeni, în Europa [i în lume, nu trebuie s\se îndoiasc\ c\ România este demn\ deîncredere în calitatea sa de partener de alian]\în cadrul NATO [i de membru al UniuniiEuropene.

SUMMARY

The principles of international law have to be adjusted according to the fundamental changesof the international relation system from the end of the Cold War. Although the principle ofnational sovereignty and of non-interference in the internal affairs of a state is still the primaryprinciple of international law, sovereignty should not constitute itself as a fence or cover forgenocide or other violation of international human right. States are extremely reticent aboutchanging international norms. Double-standard justification of interventions led in the 20 centuryto human catastrophes which questioned the efficiency of United Nation. But we have toacknowledge the fundamental alteration of the nature of the threats, to reconsider the notion ofimminence, as to be able to counter them.

1 ***, National Security Strategy of the UnitedStates of America, www.whitehouse.gov/nsc/nss.html, accesat la 22.04.2004.

2 Zbigniew Brzezinski, The Choice, BasicBooks, 2004.

3 John Ikenberry, Imperial Ambition, theImperial Tense, Ivan R. Dee, Chicago, 2003.

NOTE

SIMONA }U}UIANU is a military justice officer serving in the Institute for Political Studiesof Defense and Military History. Her responsibilities and main areas of interest include issuesrelated to public international law and its facets on international security, disarmament, non-proliferation and arms control. She served as diplomat with the Permanent Mission of Romaniato the UN in New York and covered the activity of the First Committee to the General Assemblyand of the two Security Council subsidiary bodies Romania chaired during its non-permanentmembership (2004-2005), namely the 1540 Committee on non-proliferation of WMD and the1518 Committee on Iraq.

Monitor Strategic


RUSIA – CSI

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 200774

Monitor Strategic

Monitor Strategic

75RUSIA - CSI

IntroducereLa începutul primului mandat, pre[e-

dintele Putin se confrunta cu o dilem\ com-plex\. Pe de o parte, el trebuia s\ r\spund\la întrebarea cum poate fi oprit\ erodareastatutului interna]ional al Rusiei. În acela[itimp, liderul rus trebuia s\ g\seasc\ un modelde dezvoltare care ar spori capabilit\]ileeconomice ale statului, permi]ând Rusiei s\se implice în jocul interna]ional de pe opozi]ie de mare putere. A[adar, sarcina luiPutin a constat în oprirea declinului interna-]ional al Rusiei [i, în paralel, în reconstituireabazei economice de putere prin transfor-marea intern\. Fiind un politician pragmatic,pre[edintele Putin a c\utat ie[irea din acestdublu impas prin politica energetic\, expan-siunea capitalului rus în combina]ie cu balan-sarea neagresiv\, ce se baza pe rela]ii apro-piate cu liderii marilor puteri ale lumii. Fu-ziunea dintre elemente de geopolitic\ [i geo-economie în diploma]ia Rusiei lui Putin a datna[tere la ceea ce exper]ii au numit „noulrealism”1.

Asumarea [i opera]ionalizarea „nouluirealism” de c\tre pre[edintele Putin s-aumanifestat prin sporirea substan]ial\ acomponentei economice în politica extern\rus\. Deoarece, în opinia pre[edintelui, ceislabi încaseaz\ mereu b\taie2, Rusia trebuias\ se transforme într-o entitate puternic\ dinpunct de vedere economic [i independent\financiar. Explicând sarcinile diploma]iei ruseîn etapa actual\, Putin a subliniat> „compo-nenta diploma]iei economice trebuie s\

Accente geo-economiceîn politica externă rusă*

Stanislav Secrieru

sporeasc\ în activitatea Ministerului AfacerilorExterne. Aparatul central al ministerului deresort nu în]elege pe deplin ceea ce se în-tâmpl\ azi în domeniul afacerilor economice.Noi trebuie s\ construim un sistem de promo-vare [i ap\rare a intereselor noastre econo-mice peste hotare, care ar aduce profit maximeconomiei ruse Š[iš ar reduce riscurile la mi-nim în calea integr\rii noastre în economiamondial\”3. În spatele agendei economice înpolitica extern\ rus\ st\ dorin]a Moscovei deintegrare lipsit\ de [ocuri a Rusiei în sistemuleconomic mondial, generarea profiturilorcompaniilor de stat sau a marilor întreprinderiprivate, apropiate de Kremlin, [i, nu în ultimulrând, proiectarea puterii ]\rii în exterior4.

Politica energetic\ multivectorial\Exercitându-[i controlul asupra imenselor

stocuri de resurse naturale, guvernul a atribuitun rol special sectorului energetic în politicaextern\ rus\. Din moment ce revolu]ia post-industrial\ în interiorul ]\rii, la care a în-demnat pre[edintele, era un deziderat alec\rui roade urmau s\ fie culese pe termenmediu [i lung, resursele energetice devin unuldin principalele instrumente economice aleRusiei în implementarea strategiei sale inter-na]ionale. Pre[edintele Putin declar\ c\ aces-te resurse sunt strategice, deoarece reprezint\garan]ia moderniz\rii economice [i instru-mentul pentru înt\rirea pozi]iilor interna-]ionale ale Rusiei. Din aceste motive, guver-nul a decis s\ exercite un control rigurosasupra gestion\rii sectorului energetic [i a

* Acest studiu reprezint\ o versiune extins\ a sub-capitolului Geo-economic Accents, în StanislavSecrieru, Russia’s Quest for Strategic Identity, “NDC Occasional Paper”, No.18, November, Rome,2006, p. 27-33.

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 200776

Monitor Strategic

profiturilor financiare generate de acesta5.Cazurile deja faimoase, precum afacereaYukos (2003-2004) [i preluarea de c\treGazprom a Sibnefti (2005), companie ce seafla pân\ atunci în proprietatea guverna-torului Ciukotkei, Roman Abramovici, suntdovezi clare în acest sens.

Îns\ aceasta nu înseamn\ c\ guvernul russe opune oric\rei particip\ri interna]ionaleîn sectorul s\u energetic. Implicarea înexploatarea resurselor strategice este admis\pe baze de reciprocitate (qui pro quo) [i deobicei sunt favoriza]i cei care respect\ Rusia,în viziunea Kremlinului, [i ]in cont de inte-resele ei pe arena interna]ional\. Acest tipde parteneriate energetice ia forma consor-]iilor dintre companii de stat [i cele private,în majoritatea cazurilor aceste conglomeratefiind controlate de statul rus. Trebuie s\ obser-v\m, îns\, c\ monopolurile energetice de statca Gazprom, RAO ES, Rosneft, precum [icompaniile private apropiate Kremlinului(Lukoil), au devenit nu doar principale sursede venit pentru bugetul de stat, ci [i instru-mente economice esen]iale ale politiciiexterne ruse.

Cel mai emblematic caz de aplicare aschemei de „investi]ii controlate” îl constituieproiectul Gazoductului Nord-European(NEGP) din Marea Baltic\ c\tre Germania(vezi Figura 1), care are companiile Gazprom

Figura 1– ProiectulGazoductului

Nord-European(sursa: INOGATE)

Aceast\ schem\ a fost aplicat\ [i retroactivpentru a prelua controlul asupra unor pro-iecte gestionate integral de companii str\inepe teritoriul rus. Astfel, poate fi amintit\ cam-pania declan[at\ de RosPrirodNadzor (auto-ritatea pentru mediu), în 2005, împotrivaac]ionarilor proiectului Sahalin-2 (Shell,Mitsui [i Mitsubishi) [i cedarea de c\treace[tia la sfâr[itul anului 2006, a 50% dinac]iuni în favoarea Gazpromului. O ofensiv\similar\ a fost declan[at\ de autorit\]ile ruseîn 2006 împotriva TNK-BP în vederea intr\riiGazpromului în proiectul de la Kovytka(Siberia de Est). Respectând acest mecanism,Gazpromul a anun]at în octombrie 2006 c\va dezvolta de unul singur cel mai marez\c\mânt de gaze Shtokman din MareaBaren] [i doar va sub-contracta companiistr\ine pentru asisten]\ tehnic\ [i transfer detehnologii.

Luând în considera]ie instabilitatea dinOrientul Mijlociu [i cre[terea constant\ acererii de resurse energetice, Rusia a încercats\ joace rolul unui furnizor stabil de energie

(ac]ionar majoritar), EON Ruhrgas [i BASF AGca ac]ionari. Se pare c\ aceea[i logic\ va fiaplicat\ [i în cazul unui proiect similar chino-rus între Rosneft [i CNPC (Compania Na]io-nal\ Chinez\ de Petrol), care prevedeexploatarea comun\ a resurselor naturale peteritoriul Rusiei.

Monitor Strategic

77RUSIA - CSI

în sistemul economic mondial. Executivul ruschiar a f\cut public\ inten]ia (2003-2004) dea crea stocuri strategice care ar fi disponibileîn cazul crizelor economice [i politice depropor]ii [i ar fi destinate ]\rilor ce au nevoieurgent\ de petrol [i gaze. Prin intermediulacestor ini]iative, Rusia nu a c\utat doar s\asigure integrarea sa în economia mondial\,ca un element indispensabil al acesteia, ci [is\ se afirme ca o mare putere energetic\, con-solidându-[i astfel pozi]ia în fa]a principalelorcentre de putere din sistemul interna]ional.Dup\ o perioad\ de lung declin, Moscovadorea s\ echilibreze asimetria în rela]iile cualte puteri, iar factorul energetic trebuia s\joace un rol crucial în acest demers.

Gestionarea dosarului energetic Rusia-UEÎncepând cu anul 2000, pre[edintele Putin

a subliniat de mai multe ori natura strategic\a rela]iei Rusia-UE [i importan]a livr\rilorruse[ti de gaze [i petrol pentru stabilitatea [ibuna func]ionare a economiei europene. Caurmare, a fost lansat în 2000 a[a-numitul„dialog energetic”, care prefigura o cooperarestrâns\ între Bruxelles [i Moscova în domeniulextrac]iei, prelucr\rii [i transport\rii resurselorenergetice6. Uniunea European\ s-a ar\tatinteresat\ s\ investeasc\ în sectorul energetical economiei ruse, iar Kremlinul se angaja s\contribuie la securitatea energetic\ a Europeipe termen lung.

În 2003, odat\ cu declan[area cazuluiYukos, contrar inten]iilor enumerate mai sus,a devenit clar c\ Rusia inten]ioneaz\ s\p\streze controlul asupra sectorului energetic.Blocând accesul companiilor europene pri-vate în sectorul energetic rus sau „h\r]uind”pe acelea care î[i desf\[oar\ afaceri dinperioada El]ân, Moscova a dat de în]elesBruxellesului c\ are de gând s\-[i foloseasc\resursele energetice [i monopolul asupratransport\rii acestora ca instrument depresiune în politica sa extern\. Ca urmare,dialogul energetic a stagnat7, iar subiectulresurselor naturale a fost un factor iritantconstant în rela]iile dintre Rusia [i UE. „R\z-boaiele gazelor” cu Belarus [i Ucraina, afec-tând livr\rile c\tre consumatorii europeni, nuau f\cut altceva decât s\ amplifice tensiunile înrela]iile dintre Rusia [i UE.

De la bun început, inten]ia Moscovei eras\ adânceasc\ dependen]a energetic\ a UEfa]\ de Rusia. Din acest motiv, Kremlinul arefuzat s\ ratifice Carta Energetic\ [i proto-colul adi]ional cu privire la tranzit pân\ ce nuvor fi amendate dispozi]iile cu privire la livr\rilede energie pe durata disputelor [i accesulnediscriminatoriu la conducte8. Dac\ Rusia arfi ratificat Carta Energetic\ [i cele dou\protocoale adi]ionale, Gazpromul nu ar maifi putut sista în mod arbitrar livr\rile pe duratadisputelor cu Ucraina sau Belarus, trebuind

Figura 2 – Nabucco (sursa: Wikipedia)

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 200778

Monitor Strategic

În vederea realiz\rii acestui plan, în varaanului 2006 Gazprom [i MOL au semnat unmemorandum care deschide posibilitateaparticip\rii Ungariei la SEGP [i prevedetransformarea acesteia în principalul centrude distribu]ie a gazelor în Europa Central\ [iBalcani. În conformitate cu acordul semnat,MOL va fi responsabil\ pentru elaborareastudiului de fezabilitate pentru SEGP. Înnoiembrie 2006, Gazprom a semnat unmemorandum de cooperare strategic\ cucompania ENI, care face referin]\ [i la SEGP.

s\ asigure acces la infrastructura sa celorlal]iproduc\tori de gaze (din interior sau exterior).Pentru a demonstra fermitatea pozi]iilor saleprivind problema Cartei Energetice, în 2006parlamentul rus a adoptat o lege care atribuieGazpromului rolul exclusiv de exportator degaze naturale din Rusia [i, prin urmare,controlul total asupra re]elei de distribu]ie.

Maximizarea dependen]ei energetice fa]\de Rusia a motivat obstruc]ionarea de c\treMoscova a proiectului energetic al UniuniiEuropene – Nabucco (vezi Figura 2). Consi-derat unul dintre cele mai importanteproiecte energetice ale Bruxellesului,Nabucco trebuie s\ aduc\ în Europa,începând cu 2011, gaze naturale din OrientulMijlociu (Iran, posibil Irak [i Egipt) [i regiuneaM\rii Caspice (Azerbaidjan, Kazahstan,Turkmenistan) traversând Turcia, Bulgaria,Romania, Ungaria [i Austria (Baumgarten).Moscova încearc\ neutralizarea acestuiproiect prin promovarea, începând cu 2006,a Gazoductului Sud-Est European (SEGP) carese dore[te a fi replica NEGP pe flancul sudic.Proiectul SEGP prevede construc]ia pân\ în2012 a conductei „Goluboi Potok-2” (bluestream) pe fundul M\rii Neagre spre Italia prinTurcia, Bulgaria, România, Ungaria, Slovenia.Propunând un traseu aproape similar [i]intind aceea[i pia]\, Rusia dore[te scoatereadin proiect a ]\rilor implicate în Nabucco,ceea ce ar duce automat la e[ecul acestuia.De asemenea, Moscova urm\re[te s\ previn\construc]ia rutelor ocolitoare din regiuneaM\rii Caspice [i s\ î[i conserve statutul deprincipal furnizor de gaze în Europa deSud-Est9.

Deoarece Gazpromul nu de]ine tehnologiisubacvatice (necesare construc]iei por]iuniidin Marea Neagr\), participarea companieiitaliane este vital\ pentru succesul acestuiproiect. Îns\ pentru a se implica în realizareaSEGP, ENI are nevoie de aprobarea Autorit\]iiNa]ionale de Concuren]\ Italiene.

Punerea în practic\ a strategiei de domi-nare energetic\ a Europei a determinatp\trunderea Gazpromului pe pia]a euro-pean\ de distribu]ie a energiei. În 2006,monopolul rus a încercat s\ preia cel maimare distribuitor de gaze din Marea Britanie– Centrica. De[i aceast\ tentativ\ a e[uat,Gazpromul a semnat în 2006 o serie de con-tracte cu companii europene (ENI, Gaz deFrance, BASF AG), ob]inând în schimbulgarant\rii livr\rilor de gaze pe termen lung(20-25 de ani) o cot\ parte pe pia]a intern\de distribu]ie a Italiei, Fran]ei [i Germaniei.Pentru a preveni dominarea pie]ii energeticede un singur actor, Comisia European\, prinvocea lui Jose Manuel Barroso, lansa în 2006ideea liberaliz\rii pie]ii [i a separ\rii pro-duc\torilor de transportatori [i distribuitori.În cazul în care aceast\ ini]iativ\ va fi legi-ferat\, Gazpromul nu se va putea implica îndistribu]ia gazelor din statele membre ale UE.Fiind interpretat\ la Kremlin ca o obstruc]io-nare a expansiunii ruse pe pia]a european\a energiei [i „competi]ie neloial\”, pre[e-dintele Putin a dat de în]eles c\ ar putea redi-rec]iona exporturile de resurse energeticec\tre clien]ii din Asia.

„Axa energetic\” e[uat\ Rusia-SUA

Într-o atmosfer\ de apropiere dup\ aten-tantele teroriste din 11 septembrie 2001 [iprofitând de imperativele diversific\rii surse-lor de energie pentru partenerii americani,guvernul rus a ini]iat un dialog energetic cuStatele Unite. Mai târziu, în 2002, acest pasa fost urmat de primele livr\ri de petrol rusescpentru a completa stocurile strategice aleStatelor Unite. Totodat\, p\r]ile au încheiatun acord care prevedea construirea unuiterminal petrolier la Murmansk, posibilapoart\ principal\ de ie[ire a petrolului rusesc

Monitor Strategic

79RUSIA - CSI

Figura 3 – Posibile conductedin Rusia spre China şi Japonia

(sursa: Energy InformationAdministration, US Depart-

ment of Energy)

Nu a fost uitat nici Orientul Mijlociu, gu-vernul rus fiind principalul contractant alproiectului nuclear din Bushehr, în Iran.Folosind leg\turile Moscovei cu regimulSaddam, Lukoil a semnat înainte de r\zboiuldin Irak o serie de contracte extrem deavantajoase pentru dezvoltarea câmpurilorpetrolifere [i procesarea ]i]eiului. Acestecontracte nu au fost recunoscute pân\ înprezent de noua conducere de la Bagdad.Într-o ac]iune aproape istoric\, Rusia [i ArabiaSaudit\ au decis s\ creeze companii comune(joint ventures), ce vor lansa proiecte însectorul energetic pe teritoriul ambelor ]\ri.De asemenea, compania rus\ Tanfit (al[aselea produc\tor de petrol din Rusia) acâ[tigat drepturile pentru dezvoltarea câmpu-rilor petrolifere în Siria, iar Gazprom, încooperare cu autorit\]ile de la Ierusalim, eva-lueaz\ posibilitatea construc]iei unei rami-fic\ri de la SEGP spre Israel.

Componenta energetic\ a „proiectuluiCSI”

Cu toat\ multitudinea ini]iativelor dinsectorul energetic promovate pe toate pla-nurile, accentele geo-economice în politicaextern\ rus\ s-au manifestat cu cea mai mareintensitate în spa]iul CSI12. Atitudinea pro-activ\ a guvernului rus din 2000 a dat roade,Kremlinul realizând o serie de prelu\ri [icontracte extrem de avantajoase înrepublicile ex-sovietice. Acestea au permisRusiei s\ p\streze pentru o perioad\ quasi-monopolul asupra producerii [i transport\rii

c\tre Statele Unite. De asemenea, guvernulrus a promis livr\ri de gaze lichefiate dinz\c\mântul Shtokman din Marea Baren].Intensificarea dialogului energetic dintreRusia [i Statele Unite a f\cut pe unii comen-tatori s\ declare pe atunci c\ asist\m lacrearea unei „axe energetice”10.

Imposibilitatea cre\rii unei astfel de axe,cel pu]in cu actuala conducere de la Kremlin,a fost demonstrat\ foarte curând în timpulafacerii Yukos. Îngrijorat de planurile com-paniei de a cre[te cota particip\rii investi-torilor str\ini (din Statele Unite) [i de proiecte-le de construc]ie a unei conducte private înChina, Kremlinul orchestreaz\ prin interme-diul Rosneft rena]ionalizarea principaleiunit\]i de produc]ie a Yukosului. Pre[edintelePutin nu putea accepta ca proiectele deimportan]\ strategic\ pentru Rusia, precumlivr\rile de petrol c\tre Statele Unite sauChina, s\ fie gestionate de o companie privat\având o participare str\in\ substan]ial\.R\cirea rela]iilor bilaterale în 2006 a deter-minat Kremlinul s\ retrag\ promisiunea cuprivire la livrarea gazelor din Marea Baren]c\tre Statele Unite.

Azimutul energetic orientalPe direc]ia oriental\, Rusia a încercat s\

balanseze între Japonia [i China în chestiuneaconductei de petrol din Siberia (vezi Figura 3).Speculând „foamea” sporit\ a ambelor ]\ripentru petrol [i gaze [i, respectiv, interesul lorpentru proiectul siberian, guvernul rus a c\utats\ ob]in\ avantaje politice [i economice înrela]iile bilaterale cu Beijingul [i Tokyo11.

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 200780

Monitor Strategic

resurselor energetice [i, prin urmare, i-auînlesnit folosirea energiei ca instrument deafirmare a hegemoniei regionale. Amplitu-dinea investi]iilor ruse în sectorul energetic(nuclear, electric, petrol [i gaze) al fostelorrepublici unionale a determinat pe uniicomentatori s\ descrie Rusia în termenii de„imperiu energetic”13.

În Asia Central\, Gazprom [i-a asumatviguros rolul de principal promotor al intere-selor economice [i de surs\ de propagare aputerii ruse în regiune, prin semnarea con-tractelor pe termen lung care prev\d transpor-tarea gazelor prin re]eaua sa de conducte14.Astfel, Moscova a negociat cu Kazahstan,Uzbekistan [i Turkmenistan contracte valabilepân\ în 2010 sau 2015, care prev\d ca ex-portul gazelor naturale din cele trei republicis\ se fac\ exclusiv prin conducta CentralAsiatic\ (singura rut\ disponibil\ spre Europa),ce str\bate cele trei republici [i face leg\turacu sistemul de distribu]ie al Gazpromului.Finalizând aceste în]elegeri, Rusia a reu[it s\creeze un cartel al produc\torilor de gaze dinCSI, în care Moscova [i-a asumat pozi]iadominant\. În cazul în care membrii acestuicartel î[i vor onora obliga]iile contractuale,Rusia va controla toate exporturile de gazedin Asia Central\ [i va putea stabili pre]urilef\r\ mari constrângeri pentru consumatoriidin CSI. În acest fel, Moscova sper\ s\ exer-cite o mai mare influen]\ asupra evolu]iiloreconomice din republicile ex-sovieticedependente de livr\rile de gaze din Rusia15.

Companiile ruse[ti au intensificat de ase-menea activitatea lor în Asia Central\, Kaza-hstanul devenind principala ]int\ a inves-titorilor ru[i. Doar Lukoil a investit apoximativ1 miliard $ în dezvoltarea câmpurilor petro-liere [i de gaze naturale [i în proiectul CaspianPipeline Consortium (CPC), care prevedeconectarea exploat\rilor din Tengiz (Kazahstan)cu Novorossiisk, portul rus de la MareaNeagr\16. Prin aceste investi]ii, Moscova a doritcanalizarea tuturor fluxurilor de petrol dinKazahstan în re]eau sa de distribu]ie,prevenind astfel racordarea Kazahstanului laruta Baku-Tbilisi-Ceyhan, ce ocole[te Rusia.

Acela[i tipar a fost aplicat în Caucazul deSud, unde Rusia a reu[it s\ preia controlulaproape al întregului sector energetic alArmeniei. Ca parte a schemei de rambursarea datoriilor, pe parcursul anului 2003, auto-rit\]ile armene au cedat în proprietatea RAOES patru din cele cinci unit\]i ale centraleide la Razdan [i au oferit pachetul majoritardin ArmRosGazprom Gazpromului încombina]ie cu holdingul rus privat Itera,respectiv 45% [i 10% din ac]iuni. În acestecircumstan]e, Rusia poate controla livr\rilede energie electric\ nu doar în Armenia, dar[i cele spre Georgia [i Iran. În acela[i timp,guvernul rus poate obstruc]iona eventualelivr\ri de gaze iraniene c\tre Ucraina sau al]iconsumatori din Europa17.

Pia]a georgian\ a energiei a fost la fel deputernic penetrat\ de monopolurile ruse.RAO ES a ob]inut 20% din sectorul de pro-duc]ie a energiei electrice al Georgiei [i 35%din sistemul ei de distribu]ie. Planurilecompaniilor ruse de stat nu se opresc aici,Gazprom inten]ionând s\ participe la pro-cesul de privatizare a sistemului de distribu]iea gazelor din Georgia18. În cazul în caremonopolul rus ar câ[tiga, proiectul de conec-tare a rezervelor de gaze naturale din MareaCaspic\ la consumatorii din Europa de Vestar fi în pericol de a fi întârziat substan]ial sauchiar suspendat. Pe m\sur\ ce proiectulconductei de gaze Baku-Tbilisi-Erzurum (veziFigura 4) se apropia de finalizare, Rusia sporeapresiunea asupra Georgiei.

În toamna anului 2006, Gazpromul aprovocat un „r\zboi energetic” la scal\ redus\(nu au existat sist\ri în livrarea energiei),anun]ând m\rirea, începând cu 1 ianuarie2007, a pre]ului gazelor exportate în Georgiade la 130 $ la 230 $ pentru o mie de metricubi. Autorit\]ile de la Moscova au dat deîn]eles c\ pre]ul poate fi redus (Armenia vapl\ti în continuare 110 $ pentru o mie demetri cubi) în schimbul ob]inerii sistemuluide distribu]ie a gazelor [i al atitudinii maicooperante a guvernului de la Tbilisi la nivelpolitic. Denun]ând „[antajul politic” (politicblackmail), deghizat de Kremlin sub masca„principiilor economiei de pia]\”, Georgia a

Monitor Strategic

81RUSIA - CSI

Figura 4 – GazoductulBaku-Tbilisi-Erzurum

(sursa: The Economist)

c\utat surse alternative de import de gaze.Georgia [i-a îndreptat aten]ia spre z\c\mântulShah-Deniz din Azerbaidjan. Dezvoltat de unconsor]ium format din Statoil [i BP, primelelivr\ri de gaze trebuiau s\ aib\ loc pe 15decembrie 2006 pe conducta Baku-Tbilisi-Erzurum, volumul exporturilor fiind estimatîn 2007 la 5-6 miliarde metri cubi.

Potrivit contractului ini]ial semnat de p\r]i,Georgia avea dreptul la 200 milioane metricubi drept tax\ de tranzit [i putea procuraînc\ 50 milioane metri cubi la un pre]preferen]ial de 55 $ pentru o mie de metricubi. Deoarece aceste cantit\]i nu erausuficiente pentru a trece de iarna 2006/2007,Georgia a sesizat partenerii de proiect,Azerbaidjan [i Turcia, în vederea aloc\rii uneicote mai mari pentru anul respectiv. În ten-tativa de a împiedica solu]ia care se prefi-gura, Rusia a încercat s\ produc\ un deficitenergetic în Azerbaidjan. Astfel, Gazpromula anun]at reducerea cantit\]ilor de gazelivrate în 2007 în Azerbaidjan (folosite pentruproducerea energiei termice), de la 4,5 la 1,5miliarde metri cubi [i respectiv m\rireapre]ului la 230 $ pentru o mie de metri cubi.M\sura a fost dublat\ de RAO ES, care aamenin]at Azerbaidjanul cu reducerea în2007 a cantit\]ilor de energie electric\ livratede la 300 la 60 megawa]i.

Contrar a[tept\rilor Kremlinului, acestem\suri au generat, în special în sectorulenergetic, o cooperare [i o coordonare mai

strâns\ între Azerbaidjan, Georgia [i Turcia.Ac]iunile Moscovei împotriva Azerbaidjanuluiau fost calificate de c\tre pre[edintele Alievdrept un gest neprietenos [i o încercare de aspecula vulnerabilit\]ile ]\rii. De asemenea,campania împotriva Georgiei a fost inter-pretat\ la Baku drept o amenin]are la adresaintereselor na]ionale, republica vecin\, pring\zduirea a dou\ conducte de tranzit, fiindvital\ pentru exporturile de petrol [i gaze dinAzerbaidjan. Judecând în acest fel situa]iacreat\, Baku a sprijinit solicitarea Georgiei cuprivire la împ\r]irea cotelor na]ionale dinShah-Deniz destinate Turciei în 2007. Înurma negocierilor intense, Ankara a cedat800 milioane [i 1,2 miliarde metri cubi înfavoarea Georgiei [i, respectiv, aAzerbaidjanului.

Acest lucru a permis Azerbaidjanului s\renun]e definitiv la importurile de gazeruse[ti. În acela[i timp, pre[edintele Aliev aanun]at suspendarea livr\rilor de petrol prinoleoductul Baku-Novorossiisk [i folosireacantit\]ilor de petrol rezultate la producereaenergiei termice. Din cauza defec]iunilortehnice descoperite în decembrie 2006 laShah-Deniz, Georgia a fost nevoit\ s\ acceptepre]ul Gazpromului, între timp m\rit la 235 $pentru o mie de metri cubi, f\r\ a renun]a lainfrastructura energetic\. Produc]ia la Shah-Deniz a fost reluat\ la începutul lui 2007 [iastfel au fost efectuate primele livr\ri de gazespre Georgia. În condi]iile în care capacitatea

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 200782

Monitor Strategic

de export de gaze a Azerbaidjanului va cre[tesemnificativ pân\ în 2008, Georgia va puteas\-[i asigure consumul intern aproape integralcu ajutorul republicii vecine.

În compara]ie cu Asia Central\ sauCaucazul de Sud, expansiunea economic\ aRusiei în flancul vestic al CSI a creat auto-rit\]ilor de la Moscova numeroase probleme[i a generat un val de critici pentru „r\zboaielegazelor” purtate în 2004 [i 2006 cu Minskul[i Kievul19. Deoarece Belarusul [i Ucraina suntprincipalele rute de tranzit ale exporturilorruse[ti de gaze c\tre pia]a european\, obiec-tivul major al Kremlinului a fost instituireacontrolului asupra re]elei de distribu]ie dinacele dou\ ]\ri, lipsind astfel Minskul [i Kievulde cel mai important avantaj economic înnegocierile cu Rusia.

În decembrie 2005, dup\ câteva încerc\rinereu[ite, Rusia a izbutit s\ ob]in\ controlulasupra por]iunii belaruse a conductei careleag\ exploat\rile din peninsula Yamal cuconsumatorii din Europa de Vest. Aceast\conduct\ asigur\ aproape 10% din exporturileruse[ti de gaze pe pia]a european\. În]elegereaa fost finalizat\ în schimbul stabilirii pre]urilorla gaze sub nivelul celor practicate pe pie]eleinterna]ionale, încheierea unor contractebarter [i anularea unor datorii ale guvernuluide la Minsk20. For]ând preluarea controluluiasupra întregului sistem de distribu]ie a gazelor,în martie 2006, guvernul rus a declaratinten]iile sale de a tripla pre]ul gazelor naturalepentru Belarus. Îns\ oficialii ru[i nu au respinsposibilitatea de a ajunge la un compromis careva depinde de implicarea mai mare aGazpromului în infrastructura de distribu]ie aBelarusului21. Dac\ Gazprom va reu[i s\ preiapachetul majoritar în Beltransgaz, Moscova vaputea exercita controlul asupra întreguluisector industrial al Belarusului, a c\ruicompetitivitate a fost asigurat\ în to]i ace[tiani prin pre]urile preferen]iale pentru gazelenaturale din Rusia. Implicit, acest pas vaconduce la o influen]\ mai mare asupraevolu]iilor politice [i orient\rilor strategice aleBelarusului.

Tentativa Kremlinului de a aplica unscenariu similar în Ucraina a degenerat într-odisput\ „fratricid\” de propor]ii. Pe largreflectat\ în mass-media interna]ional\,„r\zboiul gazelor” din 2006, dintre Rusia [iUcraina, a[a cum au demonstrat [i evolu]iileulterioare, avea mai multe cauze de ordineconomic, politic [i chiar militar. Conflictuldintre Kiev [i Moscova privind pre]ul gazelor[i condi]iile de tranzit ale „combustibiluluialbastru” spre Europa pe teritoriul Ucrainei auscos la iveal\ numeroase probleme, tensiuni[i neîn]elegeri în rela]iile ruso-ucrainene.

În acest sens, sistarea „r\zboiului gazelor”a fost urmat\ în paralel de declan[area„r\zboiului farurilor” în Crimeea, guvernul dela Kiev încercând s\ preia controlul asuprasistemului de naviga]ie de]inut de coman-damentul flotei ruse în Marea Neagr\. Car\spuns la cre[terea pre]urilor la gaze, Ucrainaa avertizat asupra revizuirii contractului cuprivire la amplasarea flotei ruse în Sevastopol,care ar fi dus la cre[terea substan]ial\ a chirieipl\tite de Moscova pentru bazele militare dinCrimeea. Reac]ia Kremlinului nu s-a l\sata[teptat\, ministrul Ap\r\rii, Serghei Ivanov,declarând c\ revizuirea contractului poateduce la anularea acordului din 1997 prin careRusia a recunoscut grani]a administrativ\ din1954 cu Ucraina [i, respectiv, suveranitateaKievului asupra Crimeei. Discursul revizionista fost completat de hot\rârea guvernului rusde a interzice importul produselor din carne[i a celor lactate din Ucraina, lansând astfel„r\zboiului c\rnii [i al laptelui”. În acest climatpolitic, disputa cu privire la delimitareagrani]elor în Marea Azov [i la controlul asuprastrâmtorii de importan]\ strategic\ Kerci s-areaprins [i a c\p\tat o nou\ intensitate22.

Din punct de vedere economic, unul dinprincipalele motive ale „r\zboiului gazelor”este dorin]a Gazpromului de a-[i asiguracontrolul asupra a 50% din conductele degaze ale Ucrainei. Anterior, pre[edinteleKucima a c\zut de acord asupra form\rii unuiconsor]iu ruso-ucrainean care s\ gestionezeaceast\ re]ea de distribu]ie. Dar, în acela[i

Monitor Strategic

83RUSIA - CSI

timp, Kievul a respins orice posibilitate detransfer a acestei infrastructuri în proprietateaGazpromului. Anun]ând în 2005 majorareapre]urilor la gaze, [eful monopolului rus af\cut leg\tura între eventualele negocieri [idrepturile de proprietate asupra sistemuluide distribu]ie a gazelor în Ucraina23.

În ciuda cauzelor economice serioase,aceast\ disput\ a avut motive politiceprofunde, care ]in de locul Ucrainei înEuropa. Privit într-un context strategic mailarg, acest conflict economic reprezint\ odemonstra]ie din partea Moscovei a capa-bilit\]ilor sale de a exercita o influen]\semnificativ\ asupra evolu]iilor politice [ieconomice din Ucraina. Este de remarcat, înacest sens, c\ disputa a izbucnit în ajunulalegerilor parlamentare din Ucraina, opo-nen]ii pre[edintelui Yu[cenko (principalulfiind Viktor Ianukovici) declarând c\ Kievuleste supus la un astfel de tratament din cauzaguvern\rii „portocalii”. A[adar, atât timp câtcalea democratic\ în Ucraina nu este ire-versibil\, iar societatea este divizat\ asupraop]iunilor externe, administra]ia de la Kremlindore[te re-orientarea Kievului de la cursuleuro-atlantic24.

Sanc]iuni economice [i limitarea selec-tiv\ a accesului pe pia]a rus\

Un instrument economic relativ nou înpolitica extern\ rus\ îl constituie sanc]iunileeconomice aplicate (sau amenin]area cuaplicarea lor) republicilor ex-sovietice [istatelor membre UE. Ironia sor]ii a f\cut capentru prima dat\ acest mijloc s\ fie testatîmpotriva enclavei separatiste pro-ruse dinGeorgia. În 2004, Kremlinul a condi]ionatdeschiderea pie]ei sale pentru citricele dinAbhazia de un rezultat favorabil Rusiei înalegerile preziden]iale din aceast\ republic\separatist\. Odat\ creat precedentul, sanc-]iunile economice au început s\ fie aplicatela scar\ larg\.

Autorit\]ile ruse nefiind satisf\cute derezultatele alegerilor parlamentare din R.Moldova (martie 2005) [i de retorica pro-european\ a Chi[in\ului, au interzis în mai

2005 importurile de legume [i fructe dinaceast\ ]ar\. Presiunile autorit\]ilor de laChi[in\u în vederea instaur\rii controluluiasupra frontierei dintre Transnistria [i Ucraina,concretizate în trimiterea în decembrie 2005a misiunii Uniunii Europene (EU BorderAssistance Mission - EUBAM) în aceast\ zon\,au determinat Kremlinul s\ impun\ restric]iisimilare [i asupra vinului moldovenesc. Dato-rit\ activit\]ii diplomatice desf\[urate din2004 de guvernul de la Tbilisi pentru evacu-area bazelor militare ruse din Batumi [iAkhalkalaki [i modificarea radical\ a statu-quo-ului în „conflictele înghe]ate” din Osetiade Sud [i Abhazia, Rusia a impus în 2006restric]ii asupra citricelor, vinurilor [i apeiminerale importate din Georgia. Tot înaceast\ logic\ se înscriu [i restric]iile men-]ionate asupra produselor din carne [i lactatedin Ucraina.

Interzicând importurile de carne, lapte,fructe, legume, vin [i chiar ap\ mineral\,Moscova a invocat nerespectarea standar-delor de c\tre produc\torii externi dinrepublicile nominalizate. M\surile econo-mice adoptate în mod discriminatoriu deMoscova au cauzat prejudicii semnificativeeconomiilor na]ionale respective, ale c\rorexporturi sunt orientate preponderent sprepia]a din Rusia. Astfel, sanc]iunile impuse deRusia reduc rata de cre[tere economic\ aGeorgiei în 2006 cu 1-1,5%, iar deficitulbugetar este estimat s\ se m\reasc\ cu 4%.În acela[i timp, cu toate aceste efecte ne-gative, sanc]iunile economice au gr\bit stra-tegia de diversificare din partea republicilorCSI în vederea identific\rii altor pie]e dedesfacere pentru produsele lor.

De la aplicarea lor ocazional\ în 2005,sanc]iunile economice devin în 2006 uninstrument important folosit sistematic deautorit\]ile ruse pentru atingerea obiectivelorlor strategice în spa]iul CSI. Criza ruso-geor-gian\ din toamna anului 2006, declan[at\ dearestarea a patru ofi]eri ru[i (suspecta]i deactivit\]i de spionaj) [i m\surile de represiuneadoptate de guvernul rus reprezint\ cea maiampl\ [i dur\ aplicare a sanc]iunilor împotriva

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 200784

Monitor Strategic

vreunei ]\ri membre a CSI. Interpretândaceast\ criz\ prin prisma rela]iilor istoricetensionate din ultimii 50 de ani dintre Cuba[i Statele Unite25, Moscova s-a considerat afi într-o situa]ie similar\ [i, drept urmare,împuternicit\ s\ aplice întregul arsenal desanc]iuni, de la suspendarea comunica]iilorferoviare, aeriene [i a expedierilor po[talepân\ la refuzul de a mai elibera vize, inter-zicerea transferurilor bancare, închidereaafacerilor etnicilor gruzini în Rusia (în prin-cipal la Moscova [i Sankt Petersburg), raidurilediscriminatorii ale poli]iei pentru identificareamuncitorilor ilegali din Georgia [i expulzarealor din ]ar\.

Aria de aplicare a restric]iilor privind acce-sul pe pia]a rus\ nu s-a redus doar la ]\rileCSI. În ultimii doi ani, se observ\ proliferareasanc]iunilor economice [i în raporturile cu]\rile Uniunii Europene, care s-au doveditextrem de pro-active în promovarea PoliticiiEuropene de Vecin\tate (PEV) în spa]iul ex-sovietic. Astfel, pot fi amintite restric]iileimpuse în 2006 asupra importurilor deconserve de pe[te din Letonia [i amenin]areacu acelea[i m\suri în cazul Estoniei. Îns\sanc]iunile impuse Poloniei în 2005 au avutcea mai mare rezonan]\ [i au adâncit crizaîn rela]iile Rusiei cu Uniunea European\.

Iritat\ de sprijinul acordat de Var[ovia„revolu]iei portocalii” din Ucraina, Moscovaa decis în 2005 s\ interzic\ importurile decarne, legume [i fructe din Polonia, invocândnerespectarea standardelor de siguran]\alimentar\ [i falsificarea documentelor va-male de export. Polonia a considerat acestem\suri ca fiind motivate politic [i a blocat în2006 începerea negocierilor între UniuneaEuropean\ [i Rusia asupra noului tratatbilateral. Kremlinul a amenin]at cu suspen-darea importurilor de carne din UniuneaEuropean\ începând cu 1 ianuarie 2007 [i apropus încheierea unor acorduri bilateraleseparate cu cei care ar dori în continuare s\exporte carne în Rusia. Rezistând acestui testde unitate, Uniunea European\ a delegat îndecembrie 2006 pe comisarul pentru s\n\-tate Markos Kyprianou pentru negocieri la

Moscova. Ca urmare, Rusia [i-a retras ame-nin]area de aplicare a unor sanc]iuni, solu]iaasupra Poloniei fiind amânat\ pentru 2007.

Concluzii

Sintetizând, sub conducerea lui Putin,componenta economic\ în politica extern\rus\ a sporit substan]ial. Rusia a folosit intensproblematica energetic\ la nivel global pentrua echilibra asimetria în rela]iile cu marileputeri, dar [i pentru a promova agenda saregional\. Instabilitatea din Orientul Mijlociu,cre[terea consumului de resurse energeticeîn China, dorin]a Statelor Unite de a diver-sifica importurile de petrol [i gaze, dezorien-tarea UE pe probleme energetice (2000-2004) [i inten]ia Rusiei de afirmare în calitatede superputere energetic\ au determinatKremlinul s\ utilizeze în mod sistematicinstrumente energetice în strategia interna-]ional\ multivectorial\. De asemenea,Moscova a apelat tot mai des la presiunieconomice, fie camuflate, fie deschise,asupra ]\rilor din „vecin\tatea apropiat\” [ia Uniunii Europene (statelor membre), pentrua neutraliza impulsul euro-atlantic, a-[i rea-firma hegemonia în spa]iul CSI [i a men]inestatu-quo-ul în enclavele separatiste Trans-nistria, Abhazia, Osetia de Sud [i Nagorno-Karabah.

Cauzând daune unor sectoare economice([i operatorilor priva]i), sanc]iunile aplicatede Kremlin au prejudiciat enorm imagineaRusiei în Occident [i în republicile ex-sovie-tice. Tentativa Rusiei de auto-afirmare încalitate de superputere energetic\ a provocatnumeroase r\zboaie comerciale, deter-minând UE s\ ini]ieze strategia pentru diversi-ficarea surselor [i multiplicarea rutelor deimport a resurselor energetice, [i guvernelestatelor CSI s\ exploreze cu mai mult\ insis-ten]\ op]iuni alternative (SUA, UE, Turcia [iChina) de politic\ extern\, în vederea contra-car\rii proiectului Kremlinului de „reimpe-rializare” economic\ a „vecin\t\]ii apro-piate”.

Monitor Strategic

85RUSIA - CSI

NOTE1 Dmitri Trenin, Identicinosti i Integra]iya>

Rossya i Zapad v 21 veke (Identitatea [i integrarea>Rusia [i Occidentul în secolul 21), “Pro et Contra”,vol. 8, No. 3, 2004, p. 11-12.

2 Vladimir Putin, Address in Regard with TragicEvents in Beslan, 4 septembrie, 2004, disponibilpe http>//www.kremlin.ru/appears/2004/09/04/1752_type63374type82634_76320.shtml.

3 Vladimir Putin, O Zadaciyah RossiiskoiDiplomatii (Despre sarcinile diploma]iei ruse),“Mejdunarodnaya Jizni”, No. 2, 2001, p. 4-5.

4 Bobo Lo, Vladimir Putin and the Evolutionof Russian Foreign Policy, Blackwell Publishing,London, 2003, p.55.

5 Marta Olcott, Vladimir Putin i NeftyanaiyaPolitika Rossii (Vladimir Putin [i politica rus\ apetrolului), “Rabocie Material< Moskovskogo}entra Karnegi”, No.1, 2005, p. 9-13.

6 EU-Russia Energy Dialogue, October, 2000,Paris, disponibil pe> http>//www.ec.europa.eu/energy/russia/index_en.htm

7 Lucru recunoscut [i în rapoartele de evaluare.Vezi> Fifth Progress Report on Energy DialogueEU-Russia, November, 2004, disponibil pe> http>//www.europa.eu.int/comm/energy/russian/joint_progress/doc/progress5_en.pdf

8 O analiz\ ampl\ asupra problematicii decooperare energetic\ UE-Rusia se poate g\si înAndrew Monaghan, Dilema EnergheticeskoiBezopasnosti (Dilema Securit\]ii Energetice), “Proet Contra”, vol. 10, No. 2-3, 2006, p. 16-31.

9 Vladimir Socor, The Caspian-Black SeaRegion> A Key to Diversifying Europe’s EnergySupplies, în Next Steps in Forging a EuroatlanticStrategy for the Wider Black Sea, Ronald D.Asmus (ed.), The German Marshall Fund of theUnited States, Washington, D.C., 2006, p.150-151.

10 David G. Victor, Nadejda M. Victor, Axis ofOil?, “Foreign Affairs”, vol. 82, No. 2, March/April,2003, p. 47-61.

11 Pentru o analiz\ detaliat\ vezi> LyleGoldstein, Vitaly Kozyrev, China, Japan and theScramble for Siberia, “Survival”, vol. 48, No.1,2006< Leszek Buszynski, Oil and Territory inPutin‘s Relations with China and Japan, “ThePacific Review”, vol.19, No. 2, September, 2006,p. 287-303.

12 Pentru o analiz\ detaliat\ asupra investi]iilorRusiei în CSI [i impactul acestora vezi> KeithCrane, D.J. Peterson, Olga Oliker, RussianInvestment in the Commonwealth of Independent

States, „Eurasian Geography and Economics”,vol.46, No.6, 2005, p. 405-444.

13 Fiona Hill, Energy Empire> Oil, Gas, andRussia’s Revival, The Foreign Policy Center,London, 2004.

14 Pavel Baev, Assessing Russia’s Cards> ThreePetty Games in Central Asia, “Cambridge Reviewof International Affairs”, vol. 17, No. 2, July, 2004,p.275-276.

15 Stephen Blank, Russia Realizes Its Cartel,“Central Asia – Caucasus Analyst”, vol. 6, No. 23,November 30, 2005, p.10-11.

16 Peter Rutland, Russia’s Response to USRegional Influence, “NBR Analysis”, vol. 14, No.4, November, 2003, p.48-50.

17 Pentru mai multe detalii vezi> VladimirSocor, September 11 and the GeopoliticalRevolution of Our Time, Politeia-SNSPA,Bucharest, 2004, p.47-50< Kim Iskyan, Armeniain Russia’s Embrace, “Moscow Times”, March 24,2004, disponibil pe http>//www.blogrel.com/2004/03/25/armenia-in-russias-embrace/

18 Denis Pinchuk, Buy, Russia, Buy, “Agencyof Conflict Situations”, September 22, 2003,disponibil pe> http>//www.rosbaltnews.com/2003/09/22/64145.html

19 Recunoscând Rusiei dreptul de a vinde gazenaturale la pre]ul pie]ii, liderii occidentali audezaprobat modul în care autorit\]ile de laMoscova au încercat s\ obþin\ acest obiectiv. Vezide pild\> US State Secretary Condoleezza Riceremarks, January 5, 2006, US State Departmentweb site, disponibil pe> http>//www.state.gov/secretary/rm/2006/58725.htm

20 Judy Dempsey, Gazprom Wins BelarusVictory, “International Herald Tribune”, December29, 2005, disponibil pe> http>//www.iht.com/articles/2005/12/28/business/gazprom.php

21 Vicepre[edintele Gazpromului, AlexandrRyazanov, citat în Igor Tomberg, Gazprom to RaiseGas Prices for Belarus from 2007, “RIA Novosti>Opinion & Analysis”, April 10, 2006, disponibilpe> http>//www en.rian.ru/analysis/20060410/45529226.html

22 Masha Lipman, Risking Another Slavic War,“Washington Post”, January 30, 2006, disponibilpe> http>//www.washingtonpost.com/wp-dyn/c o n t e n t / a r t i c l e / 2 0 0 6 / 0 1 / 2 9 /AR2006012900950.html

23 Pentru mai multe detalii cu privire lachestiunea gazelor naturale în relaþiile ruso-ucrainene vezi> Vladimir Socor, Putin GazpromSeeks Control of Ukraine’s Gas Pipelines toEurope, “IASPS Policy Briefings”, October 27,

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 200786

Monitor Strategic

2002, disponibil pe> http>//www.iasps.org/strategic/socor9.htm< Roman Kupchinsky, Russia/Ukraine> Time Running Out in Gas Dispute, “RFE/RL”, December 28, 2005, disponibil pe> http>//www.rferl.org/featuresarticle/2005/12/21569639-8060-401a-82fl-74048e747922.html

24 Pentru orient\rile politicii externe aleUcrainei [i impedimentele în realizarea acestora

vezi> Taras Kuzio, Is Ukraine Part of Europe’sFuture?, „The Washington Quarterly”, vol. 29,No.3, 2006, p. 89-108.

25 Mihail Zâgari, Vladimir Soloviev, TbilisskiiCrizis (Criza de la Tbilisi), „Kommersant-Vlasti”,9 octombrie, 2006, disponibil pe> http>//w w w . k o m m e r s a n t . r u / k - v l a s t /get_page.asp?DocID=711286

At the beginning of his first term in office, President Putin faced an intricate dilemma. Onthe one hand, he had to see how Russia - a power in retreat - could stop the decline of itsposition in the international system. On the other hand, his administration had to establish howto develop and improve Russia’s economic capabilities, which would allow Moscow to playfrom a ‘solid power’ position. President Putin sought a way out of this double impasse throughgeo-economical strategies combined with non-aggressive balancing acts, often based upon goodpersonal relations with ‘great power’ leaders. Kremlin’s adherence to this approach increasedsignificantly the economic component (energy politics and economic sanctions) in Russian foreignpolicy. This article proposes to answer what drives and the way Russia implements its energypolicy in relations with EU, US, China, Japan, Middle East countries and the CIS space.Investigation will also focus on political aspects of Russia’s economic sanctions imposed to ex-soviet republics and some EU member states.

Stanislav Secrieru was born in the Republic of Moldova. He holds post-academic studies inInternational Relations at the National School for Political Studies and Public Administration inBucharest, a BA in law at the Police Academy in Chisinau, and is a PhD candidate of the RomanianGovernment with the thesis “Russia after the Empire> Between Regional Power and GlobalCustodian”.

SUMMARY

Monitor Strategic

87RUSIA - CSI

IntroducereCând cineva se gânde[te ast\zi la Rusia

ca la o mare putere, primul lucru care iese îneviden]\ este rezerva ei de resurse energetice.Împreun\ cu poten]ialul nuclear [i m\rimeateritoriului, resursele energetice reprezint\unul din pilonii principali ai afirm\rii statu-tului de mare putere al Federa]iei Ruse. Lafinele anului 2005, Vladimir Putin declara încadrul [edin]ei Consiliului de Securitate alFedera]iei Ruse c\ „sectorul energetic devineîntr-o m\sur\ tot mai mare fundamentulpoliticii externe a Rusiei” [i chema com-paniile ruse din domeniu s\-[i „înt\reasc\pozi]iile interna]ionale”, iar statul s\ „le ajuteîn mod adecvat”1. Parc\ urmând cuvintelelui V. Putin, anul politic 2006 a început cuun conflict economic pe continentul euro-pean, iar protagonistele acestui „r\zboi algazelor”, cum va fi numit ulterior acestconflict, au fost Rusia [i Ucraina. Conse-cin]ele, îns\, au fost de dimensiuni cel pu]incontinentale, prin impactul economic [ipsihologic pe care l-au avut [i asupra stateloreuropene, mai ales din Europa Central\ [ide Est, dar [i state din Europa Occidental\,în primul rând Germania. Astfel, Kremlinul[i-a „lansat oficial” strategia de dezvoltare [icooperare ca un „imperiu energetic”, ca un„garant” al securit\]ii de materie prim\/resurse minerale al unor state mari, în primulrând din Europa. Nu este clar dac\ momentul„lans\rii” strategiei s-a vrut a fi cu adev\ratoficial [i de un asemenea impact, dar fie c\ afost un calcul gre[it, fie c\ a fost o ac]iunepremeditat\ [i bine calculat\, dezbaterea pecare a declan[at-o acest conflict a f\cutoficiale multe din presupunerile statelor

„Imperiul liberal” în refacere:resursele energetice

şi reafirmarea globală a RusieiOctavian Milevschi

occidentale cu privire la ac]iunile politice [ieconomice interne [i externe ale Kremlinuluidin ultimii ani. Multe elemente ale acesteistrategii sunt clare deja, datorit\ evenimen-telor ce au avut loc atât anterior conflictuluienergetic, cât [i ulterior lui.

Cel pu]in înc\ din vara lui 2005, pro-blemele energetice au început s\ constituieprimul punct al agendei majorit\]ii statelordezvoltate, atât din Vest, cât [i din Est.Catalizatorul acestei preocup\ri au fostcalamit\]ile naturale din SUA [i, ca rezultat,cre[terea vertiginoas\ a pre]urilor la petrol.De asemenea, cel mai mare consumator depetrol din lume, SUA, era puternic îngrijoratde pre]ul petrolului, care oscila între 60-65 $pentru un baril, [i care genera procese infla-]ioniste capabile a submina cre[terea econo-miei mondiale pe termen mediu [i lung. Înmod clar, unul din cei mai mari beneficiari,cel pu]in pe termen scurt, al acestei st\ri defapt era Rusia – cel mai mare exportator degaze din lume [i unul din primii trei expor-tatori de petrol.

Aceste evenimente d\deau înc\ unimpuls neo-imperialismului energetic alRusiei, care nu trebuie v\zut numai ca unfenomen care s-a dezvoltat din interior. El afost impulsionat [i de o serie de evenimenteglobale. Astfel, r\spândirea terorismului,evenimentele din 11 septembrie 2001, insta-bilitatea din Afganistan [i Iraq, au accentuatnecesitatea intensific\rii cooper\rii interna-]ionale, în particular cu Rusia, ca alternativ\viabil\ la hidrocarburile din zonele fierbin]i.Pre]urile ridicate la petrol [i gaz, precum [ipronun]ata dependen]\ de instabila zon\ aOrientului Mijlociu au generat o nou\ nece-

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 200788

Monitor Strategic

sitate – c\utarea de surse sigure de aprovi-zionare. Integrarea mai profund\ a Rusiei încomunitatea interna]ional\, în special activi-tatea sa intens\ de lobby pentru a intra înOrganiza]ia Mondial\ a Comer]ului, i-ausporit prezen]a interna]ional\ [i dorin]a de ainfluen]a statele ce ar putea depinde de eaîn plan energetic. Extinderea NATO [i UE din2004 în Europa de Est [i pe teritoriul fosteiURSS a adus frontiera cu Occidentul multmai aproape, iar fostele republici sovieticebaltice, care de]ineau importante terminalepetroliere, au devenit membre ale structuriloreuro-atlantice [i, în consecin]\, nu maiputeau fi tratate ca simple consumatoarec\rora s\ li se impun\ condi]ii dezavan-tajoase. De asemenea, statele CSI dinproximitatea NATO [i UE [i-au declaratinten]ia de a se integra mai devreme sau maitârziu în marea familie a statelor europene,fapt care contrazicea principiile sferelor deinfluen]\ de care Rusia este atât de ata[at\.

Este evident c\ problemele ce ]in deresursele energetice, produsele sub variiforme, transportul, stabilirea pre]urilor, con-sumul, distribu]ia, conservarea [i utilizareara]ional\ a acestor resurse, problemele demediu, au un aspect economic important,dar aspectul politic nu este mai pu]in de luatîn considera]ie în rela]iile globale, în specialcând resursele energetice ale unui actorcontroversat [i în refacere, cum este Rusia, îipermit s\ se elibereze de eticheta de „mareputere mediocr\”. Probabil c\ Rusia nureprezint\ o prioritate pentru scena global\,dar fie c\ va evolua spre o revenire politic\sau economic\, fie c\ î[i va continua declinul,utilizarea resurselor sale naturale imense, cainstrument de politic\ extern\, va fi o con-stant\ de net\g\duit, iar evolu]iile interne dinRusia din ultimii ani au avut în mare parte oleg\tur\ cu evenimente legate de energie.

În acest articol vom încerca s\ elucid\mimportan]a problematicii energetice înpolitica global\, s\ analiz\m care este rolulRusiei prin prisma promov\rii intereselor salede mare putere, s\ stabilim gradul de poli-tizare al acestei probleme, adic\ utilizarearesurselor energetice ca instrument de poli-

tic\ extern\ [i intern\, [i, nu în ultimul rând,s\ facem anumite predic]ii în ce prive[tepolitica Rusiei fa]\ de consumatorii de resurseenergetice. Pentru aceasta vom încerca s\regionaliz\m vectorii de ac]iune ai politiciienergetice a Rusiei în spa]iul intern, în spa]iul„vecin\t\]ii apropiate”, al UE, al Asiei de Est[i al Orientului îndep\rtat, [i, nu în ultimulrând, pe plan global.

Securitatea energetic\ [i intereselena]ionale ale Rusiei

Politicile actuale ale statului rus reprezint\o provocare direct\ pentru dezvoltarea unorinstitu]ii democratice transparente [i a uneipie]e libere, atât în Rusia cât [i în acele ]\ricare depind puternic de resursele energeticeale Rusiei. De asemenea, în ce prive[te poli-tica extern\ [i de securitate, în ultimii aniKremlinul [i-a folosit metodic statutul demonopol al resurselor energetice pentru ainfluen]a politicile statelor din „vecin\tateaapropiat\” [i chiar din fostul „imperiuexterior”, precum Polonia sau Slovacia.Interesul de securitate na]ional\ a Rusiei, a[acum este el definit de Putin [i administra]iasa, este de a restabili controlul Moscoveiasupra infrastructurii energetice strategicecompus\ din re]eaua de conducte din statelevecine. Acest control ar urma s\ fie utilizatdrept asigurare c\ în aceste ]\ri exist\ guverneprietene, care ar sus]ine interesele economice[i de securitate ale Rusiei. Ar fi exagerat s\definim politica economic\, implicit pe ceaenergetic\ a Rusiei ca pe un vector absolutneo-imperial sau ca [antaj energetic, fiindvorba [i de un profit considerabil, totu[i, înspecial pentru statele din vecin\tatea apro-piat\, aceast\ politic\ are toate ingredientelenecesare pentru a fi considerat\ una neo-colonial\. Mai mult, pe termen lung, aceast\politic\ ar putea reprezenta un model viabilpentru rela]iile cu celelalte ]\ri de pecontinentul european sau chiar la nivel global.

Din octombrie 2003, când a începutafacerea Hodorkovski, marile companii inter-na]ionale din domeniul energiei, [i împreun\cu ele lumea întreag\, au putut vedea cumavea de gând statul rus s\-[i gestioneze sec-

Monitor Strategic

89RUSIA - CSI

torul energetic2. Astfel, începea o perioad\de preluare, rena]ionalizare [i reorganizarea sectorului energetic de c\tre stat, cazurilespecifice ale Rosneft [i Sibneft (preluat\ deGazprom în 2006) fiind bine cunoscute,transform\ri care aveau drept scop înt\rireastatalit\]ii Rusiei [i utilizarea acestui instru-ment pre]ios în promovarea intereselor destat3. Aceste resurse energetice ar fi constituitulterior fundamentul veniturilor statului rus,care ar deveni astfel capabil s\ reinvesteasc\masiv aceste venituri în modernizarea ]\rii[i, totodat\, ar dispune de pârghii poten]ialeimportante în politica mondial\. Aceast\„ofensiv\” politic\ [i economic\ a Rusiei nuîncepe cu anul 2003, ci are un istoric inedit[i mult mai vechi.

În anul 1997, la Institutul Minier de Statdin St. Petersburg, V. Putin î[i sus]inea cusucces teza de doctorat cu tema „Planificareastrategic\ a reproducerii bazei materiale-minerale [i de materie prim\ regionale, încondi]iile form\rii economiei de pia]\ (Sankt-Petersburg [i regiunea Leningrad)”4. Într-unarticol ulterior cu titlul „Rolul resurselor mine-rale în strategia de dezvoltare a economieiRusiei”5 din 1999, care de fapt este unrezumat al tezei de doctorat, autorul sus]ineaîntâietatea statului în fa]a sectorului privat îngestionarea resurselor naturale, cu scopul dea relansa economia Rusiei. Dup\ cum s-av\zut ulterior, teoria dezvoltat\ de Putin înteza sa de doctorat a constituit, prin acce-derea la putere a acestuia, nucleul uneipolitici de stat, iar scenariul „r\zboiuluigazelor” din ianuarie 2006 pare a fi fost scriscu mul]i ani înainte. Dup\ cum reiese dinarticolul lui Putin, pentru realizarea scopuluifinal, adic\ a restabilirii autonomiei statuluirus în politica energetic\ global\ [i pentru aputea concura cu orice companie transna-]ional\ de pe pia]a energetic\ global\, ar fitrebuit parcurs un num\r de etape. Iat\ carear putea fi ele6>

• Crearea unui gigant energetic. Pe lâng\ob]inerea cvasi-monopolului asupra extragerii[i transportului gazului, de]inând astfelaproximativ 40% din rezervele mondiale degaze, Gazpromul7 a încercat în ultimii ani s\

cumpere [i active în companii din sectorulpetrolier, fiind vorba în special de Rosneft.De asemenea, pân\ în prezent compania amai achizi]ionat 11,6% din ac]iunile com-paniei de stat de producere [i distribu]ie aenergiei electrice, RAO UES, devenind celde-al doilea co-proprietar al companiei.Gazpromul a preferat achizi]ionarea înspecial a unit\]ilor care produc energieelectric\ pe baz\ de gaz, iar extinderea înacest sector ar putea aduce veniturisuplimentare în eventualitatea unor cre[terila pre]urile de energie electric\8.

• Promovarea [i implementarea uneipolitici economice liberale în rela]ie cuinvestitorii str\ini pentru atragerea defonduri. Politica Kremlinului în aceast\direc]ie este mai pu]in conturat\ [i chiarcontradictorie uneori, din cauza unui aspectfoarte important> refuzul de a semna CartaEnergetic\, care ar face pia]a energetic\ aRusiei mult mai transparent\ [i mai pre-dictibil\. Rusia condi]ioneaz\, îns\, liberali-zarea pie]ei sale energetice de un tratamentegal pe pia]a european\ a energiei, ceea ceeste greu de realizat din cauza non-echiva-len]ei acestora. Cu toate acestea, înc\ din2002 începea „reforma” industriei ener-getice, în cadrul c\reia trebuia s\ fie acceptataccesul condi]ionat al produc\torilor priva]i,iar unul din rezultate a fost cvasi-interzicereaparticip\rii capitalului str\in prin retragerealicen]elor de exploatare a unor z\c\minte,facilitând, astfel, accesul Gazpromului. Abiaîn 2006 are loc adev\rata liberalizare asectorului energetic pentru a atrage investi]iioccidentale considerabile, cu scopul de aexploata noi z\c\minte, pentru care statul ruspur [i simplu nu are bani. Spre exemplu,numai valorificarea z\c\mintelor din Kovâkta(Siberia de Sud-Est) ar asigura dezvoltareaGazpromului pentru minim 25-30 de ani9.În acela[i scop, ac]iunile Gazpromului au fostlansate pe pia]a de capital la sfâr[itul lui 2005,iar exportul de gaze în Ucraina este gestionatde o companie-intermediar, creat\ cuparticiparea b\ncii austriece Reiffeisen Bank10

pentru a conferi o mai mare credibilitateinterna]ional\. Cu alte cuvinte, se încearc\

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 200790

Monitor Strategic

construc]ia unui imperiu energetic care armima func]ionarea conform legilor liberaleale economiei de pia]\, dar constituind înrealitate un instrument politic neo-imperialal Federa]iei Ruse.

• Controlul infrastructurii na]ionale [i,pe cât posibil, al celei interna]ionale, adic\al re]elelor de conducte [i al întreprin-derilor de prelucrare a petrolului [i gazului.Politica în aceast\ direc]ie impune pentrucompaniile ruse[ti, în primul rând pentruGazprom, ca o companie de stat, s\ nu seconcentreze numai pe valorificarea resurselorinterne, de[i acestea sunt de dimensiunienorme, ci s\ se transforme din companii [imonopoluri na]ionale în companii globale.Primele semne ale acestei transform\ri au fostînregistrate în 2004. Ca model a fost luat\,se pare, una din marile companii transna-]ionale din domeniu – Exxon, Royal DutchShell, British Petroleum, Chevron Texaco.Aceste companii reprezint\ gigan]i energeticicu activit\]i diversificate, care includextragerea, transportul [i prelucrarea petro-lului [i gazului, producerea energiei electrice[i distribu]ia sa pe pie]ele de consum.Implicarea în faza final\ de distribu]ie c\treconsumatori ar aduce venituri suplimentare,cre[tere, dezvoltare [i independen]\ fa]\ deconjunctura pre]urilor pe pia]a global\. Caprim\ etap\, se va pune accent în special peinfrastructura statelor din vecin\tateaapropiat\.

• Întâietatea statului în reglementareatuturor proceselor din domeniul energetic,chiar dac\ sunt ini]iate de companii private.În primul an al pre[edin]iei sale, Putin ap\strat o relativ\ consecven]\ cu politicile luiEl]ân [i nu d\dea semne clare c\ ar vrea s\schimbe ceva în politica energetic\ a Rusiei.La finele lui 2001, dup\ o prim\ etap\ deconsolidare prin numirea în func]ii cheie aunor oameni de încredere, loiali pre[edin-telui, Putin î[i începe ofensiva pentru restabi-lirea „importan]ei geo-economice” a sec-torului energetic, demarând ceea ce el nu-mea asigurarea „verticalit\]ii” companieiGazprom. Astfel, începe transformarea aces-tei companii într-un gigantic instrument de

stat, prin numirea de oameni de încrederedin anturajul lui Putin11 [i prin acaparareaactivelor unor companii de m\rime mediedin sectorul energetic> Purgaz, Severneftegaz,Vostokgaz, Sibur. Datorit\ acestor noi achi-zi]ii, Gazpromul a înregistrat, pentru primaoar\ dup\ mul]i ani, o cre[tere semnificativ\a produc]iei.

• Diversificarea c\ilor de transport alehidrocarburilor [i construc]ia altora noispre alte pie]e. Acest principiu cheie alsecurit\]ii energetice a Rusiei poate duce laîndep\rtarea consumatorilor europeni ceimai importan]i ai gazului rusesc, dar [i la oreac]ie ruseasc\ de r\spuns, adic\ Europa vac\uta noi furnizori, iar Rusia noi pie]e12. Înaceast\ situa]ie, Rusia este într-o pozi]iedezavantajat\, dat fiind c\ unica perspectiv\comparabil\ este China, care este situat\ îndirec]ie opus\ majorit\]ii conductelor maride gaze (conducte care au fost construite petimpul URSS), ceea ce ar necesita investi]iiimense pentru dezvoltarea infrastructuriienergetice din Siberia de Est [i OrientulÎndep\rtat. De asemenea, având China caprincipal partener, Rusia s-ar confrunta cu unmonopol al cererii, adic\ cu pre]uri micipentru hidrocarburi ob]inute la costuri înaltedin cauza condi]iilor naturale dificile deextrac]ie din Siberia. Astfel, dac\ UniuneaEuropean\ este relativ sensibil\ la gaze,pentru care cererea a crescut considerabil înultimii ani [i practic asigurat\ cu privire lapetrol, date fiind multiplele surse dealimentare [i chiar sc\derea consumului înultimii ani, atunci Rusia este cel pu]invulnerabil\ cu privire la veniturile din gazeleexportate în statele europene, care reprezint\aproximativ 60% din exporturile spre UE [i25% din veniturile bugetare, sus]inând practicdezvoltarea economic\ a Rusiei.

• Crearea unor rela]ii de prietenie custate de]in\toare de resurse similare înperspectiva dubl\rii cererii pân\ în 2020,adic\ încheierea de contracte pe termenlung, în primul rând cu statele din AsiaCentral\. Factorul energetic a fost, probabil,cel mai eficient valorificat, în fostele republicisovietice ale Asiei Centrale. În ultimii cinci

Monitor Strategic

91RUSIA - CSI

ani companiile de stat [i private ruse[ti [i-auînt\rit leg\turile în toate domeniile deactivitate energetic\> gaz, petrol [i energieelectric\13. Atât în sectorul energiei electrice,cât [i în sectorul gazului [i al petrolului, scopulRusiei este bine definit> utilizarea surplusuluide energie ieftin\ al Asiei Centrale în interesegeo-economice proprii, în primul rând dato-rit\ relativei izol\ri continentale a acestorstate, care pentru a-[i exporta resursele pepia]a occidental\ trebuie s\ apeleze la infras-tructura Rusiei. Din cele mai mari companiiruse cu interese în regiune, trei sunt de stat –Gazprom, Rosneft [i RAO UES, [i una privat\- LUKOil, care este cunoscut\ ca o companiece colaboreaz\ strâns cu structurile guverna-mentale14. Astfel, Rusia câ[tig\ enorm prinredistribuirea pe pia]a vestic\ a resurselorenergetice cump\rate la pre] redus din AsiaCentral\. De asemenea, pe termen lung,Kremlinul sper\ în crearea unui cartel ener-getic eurasiatic, pornind de la eforturilecomune ale Rusiei, Kazahstanului,Uzbekistanului [i Turkmenistanului, pentru ase orienta spre atractivele pie]e din sud [i est>China, India [i Pakistan. Primii pa[i în aceast\direc]ie au fost f\cu]i deja la 20 mai 2006,când V. Putin [i N. Nazarbaev au semnat unacord referitor la un pre] mai ridicat pentrugazul kazah [i la promovarea cooper\rii învederea men]inerii la parametri optimi asistemului de oleoducte [i gazoducte mo[te-nite de la URSS, [i apoi la 17 iulie 2006, cândcei doi pre[edin]i au f\cut public\ o decla-ra]ie comun\ asupra construc]iei unei mariîntreprinderi pentru producerea gazuluilichefiat în regiunea Karaciagan15, care de]ineuna din cele mai mari rezerve mondiale.Totu[i, ca o confirmare a rela]iilor instabilecu Turkmenistanul, în iunie 2006 pre[edinteleturkmen amenin]a Rusia cu sistarea livr\rilor,dac\ Gazpromul nu va fi de acord cu dubla-rea pre]urilor la gaze, iar pe 5 septembrieGazpromul a semnat un acord valabil pân\în 2009, prin care va pl\ti un pre] de 100$pe mia de metri cubi. Chiar dac\ aceastaînseamn\ c\ Moscova nu va mai cump\ragaz foarte ieftin pentru a-l vinde la pre]urimult mai mari, în special în Ucraina, Rusia

[i-a asigurat dependen]a Turkmenistanului deinfrastructura sa, dar [i abaterea resurselor degaze turkmene de la conductele proiectatede companiile americane, care erau înc\utarea unor rute paralele de transport, înspecial prin Marea Caspic\16.

• Pe termen lung, crearea dependen]eisistemice, în primul rând a Europei, deresursele energetice a Rusiei. Spre deosebirede petrol, pentru importul c\ruia ]\rile UEdispun de un num\r suficient de surse, gazuleste un produs care este importat în principaldin trei ]\ri> Norvegia, Algeria [i Federa]ia Rus\.Aproximativ 60% din exporturile de gaze aleGazpromului sunt orientate spre ]\rile UniuniiEuropene. La rândul ei, Rusia este [i ea pri-zoniera propriului s\u sistem de conducte,care este îndreptat aproape exclusiv spre Vest.Astfel, orice întrerupere a livr\rilor ar producepagube [i mai mari economiei ruse. Deasemenea, Gazpromul încearc\ tot maiinsistent s\ se extind\ [i pe pia]a UE. O prim\tentativ\ a avut loc în prim\vara lui 2006, cânds-a încercat cump\rarea unui pachet deac]iuni de la compania britanic\ de distribu]iea gazelor Centrica, îns\ f\r\ succes. Urmândaceea[i logic\, Rusia a dezvoltat în ultimavreme rela]ii strânse de colaborare cu gigantulalgerian al gazelor Sonatrach, cu un scop binedefinit> posibilitatea cre\rii unui cartel algazului17.

Dialogul energetic UE-Rusia nu se limi-teaz\ aici. Poate cel mai sensibil aspect alrela]iilor Rusia-UE este ratificarea CarteiEnergetice, care ar cere, printre altele, caRusia s\ deschid\ accesul companiilor occi-dentale la infrastructura sa energetic\, ceeace Rusia este dispus\ s\ fac\ numai dac\ ]\rilevestice îndeplinesc „condi]ii speciale”. Astfel,în septembrie 2006, V. Putin formula urm\-toarele patru condi]ii pentru ca ]ara sa s\ratifice Carta>

1. În cazul liberaliz\rii pie]ei, condi]iaeste ca participarea unor intermediari priva]is\ nu duc\ la mic[orarea pre]urilor, aceastanecesitând prevederi suplimentare la textulCartei, dar [i prevederi care ar sfida logicafunc]ion\rii economiei de pia]\.

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 200792

Monitor Strategic

2. În schimbul accesului în sistemulenergetic, Rusia s\ fie r\spl\tit\ cu acelea[iposibilit\]i de participare la resursele euro-pene. Aceasta este greu de îndeplinit pentrusimplul motiv c\ statele UE nu dispun deresurse energetice similare. De aceea, ambelep\r]i ar trebui s\ se pun\ de acord asupraunor bunuri echivalente [i a modului în careRusia s\ primeasc\ acces la ele.

3. Accesul la tehnologie avansat\. Înparticular, Putin a f\cut referin]\ la „imenseleliste de restric]ii” întocmite de Departamentulde Stat al SUA [i care împiedic\ schimbul detehnologii înalte între Rusia [i Occident.

4. Finalmente, Rusia cere un tratamentegal pe pia]a energiei nucleare. Pân\ înprezent Rusia se pretinde a fi fost discriminat\în acest sector energetic18.

Politica conductelorÎn ce prive[te politica conductelor, Rusia

urm\re[te preluarea re]elelor de conducte [ia întreprinderilor de prelucrare, atât de peteritoriul s\u, cât [i cel pu]in de pe cel al ]\rilordin vecin\tatea apropiat\, prin companiilesale Gazprom, pentru conductele de gaze [iTransneft, pentru conductele de petrol. Înmod practic, aceast\ politic\ î[i arat\ con-secin]ele prin exemplul conductei Iaroslav-Ventspils. În anii ’90, singura conduct\ cuie[ire la Marea Baltic\ trecea prin Letonia,iar orice încercare din partea Rusiei de amic[ora taxele de tranzit erau sortite e[ecului.În consecin]\, Putin ia hot\rârea de a construiun nou sistem de conducte la Marea Baltic\,[i, totodat\, de a mic[ora gradual volumulpetrolului transportat prin conducta Ventspils,utilizând transportul pe calea ferat\. Într-unfinal, în 2003 Letonia a acceptat s\ mic[orezetaxele, îns\ era prea târziu, deoarece Rusiafinalizase deja terminalul din Primorsk înGolful Finlandei, iar în prezent terminalul dinVentspils este practic neutilizat19.

Cazul Yukos este cu certitudine cel maibun exemplu de implicare a statului înpoliticile companiilor private din domeniulenergetic, care au o agend\ proprie în aceast\direc]ie. Pe lâng\ aspectul confrunt\rii pol-itice între V. Putin [i M. Hodorkovski, patronul

celei mai mari companii private la acea vremedin industria petrolier\, compania Yukos sef\cea „vinovat\” de a fi ini]iat o campanie deconstruire a primei conducte private de petrolcu ie[ire în portul Murmansk20 [i cu orientarespre pia]a american\, [i, de organizarea unuiputernic lobby pentru o conduct\ spre China,din Ankarsk pân\ în Daqing21, proiect careera sus]inut, printre altele, [i de primul minis-tru de atunci, M. Kasianov. Rezultatul acestorini]iative este bine-cunoscut> Kasianov a fostdemis, iar Hodorkovski s-a ales cu o con-damnare de opt ani „pentru evaziune fiscal\”într-o închisoare din regiunea Cita, nudeparte de traseul conductei atât de multdorite de el.

În august 2003, guvernul rus face public\Strategia Energetic\ a Rusiei, care sus]ine c\pe termen scurt [i mediu toate conductelevor fi numai în proprietatea statului. Vastastrategie energetic\ este un document careprevede, mai ales, metode mai pu]in costi-sitoare de dezvoltare a resurselor, încercândtotodat\ s\ p\streze pre]uri minime pentruconsumatorii bugetari, ceea ce este încontradic]ie cu principiul dezvolt\rii [i cre[-terii economice. Strategia spune pu]in despredirec]ia reglement\rii rela]iilor public-privatîn sectorul energetic, evitând s\ dea vreundetaliu asupra modului în care va fi dezvoltatsistemul conductelor [i din ce resurse22.Cre[terea economic\ a Rusiei, estimat\ a fide 6-7% în urm\torii ani, va fi în mod firescînso]it\ [i de cre[terea consumului intern.Acest fapt, înt\rit de epuizarea treptat\ az\c\mintelor, de cre[terea cererii [i nevoii dea dezvolta noi z\c\minte, în primul rând degaz, va crea o presiune financiar\ asupraguvernului rus, care se afl\ deja în situa]ia dedeficit investi]ional. Este evident c\ preve-derile strategiei sunt în contradictoriu cucre[terea [i dezvoltarea energetic\, fiindnecesare în primul rând venituri pentru in-vesti]ii în vederea men]inerii industriei gazului[i petrolului. Este greu de prezis cine va sus-]ine aceste costuri, dar este de presupus c\ obun\ parte va veni din vânz\rile de pe pia]aeuropean\ [i din veniturile suplimentarerezultate din negocierea pre]urilor cu cump\-

Monitor Strategic

93RUSIA - CSI

r\torii din „vecin\tatea apropiat\”. Dar estepu]in probabil ca aceste venituri s\ fiesuficiente, date fiind estim\rile IEA, conformc\rora cuantumul investi]iilor necesare pentrumen]inerea [i dezvoltarea infrastructuriienergetice din Rusia ar fi de un trilion dedolari pân\ în 203023.

În prezent, Rusia acoper\ aproximativ25% din necesarul de gaze al statelor UniuniiEuropene, iar 80% din conducte trec pe teri-toriul ucrainean, ceea ce face Rusia vulne-rabil\ în fa]a Ucrainei, care, în cazul uneisist\ri a livr\rilor pentru datoriile sale istoriceeste capabil\ s\ „abat\” gazul destinat stateloreuropene spre consumatorii proprii, „r\zboiulgazelor” din ianuarie 2005 fiind un exempluelocvent. De aceea, probabil cea mai impor-tant\ „lovitur\” a anului 2006 o reprezint\începutul devierii traseului conductelorpentru a evita Ucraina, ceea ce se va întâmplape cel pu]in patru c\i>

1. Primul traseu va trece prin Belarus.Pentru aceasta, în 2005 Gazpromul a arendatpe termen lung terenul pe care trece seg-mentul belorus al conductei Yamal-Evropa.De asemenea, Gazpromul a intrat în posesiaa 49,9% din ac]iunile Beltransgaz, inten-ionând ca în curând s\ înceap\ construc]iaunei noi conducte.

2. Al doilea traseu în vederea atenu\rii„problemei ucrainene” îl reprezint\ conductade gaz Blue Stream prin Marea Neagr\, dinRusia în Turcia, care a fost inaugurat\ în 2005.În prezent este discutat\ posibilitatea con-struirii unui segment adi]ional al conducteiBlue Stream pentru exportul de gaze în Italia[i Israel24.

3. Al treilea traseu va fi cel al gazo-ductului Nord European, care va trece prinMarea Baltic\ [i care va avea dou\ ramifica]iispre Germania, prima fiind planificat\ a fidat\ în exploatare în 2010, iar a doua în2013. Ambele ramifica]ii vor avea o capa-citate maxim\ de 55 mld. mc. anual, iarrezervele care vor asigura aceste gazoductese afl\ în Marea Baren], z\c\mântul Shtokman,care se estimeaz\ c\ poate asigura necesarulcumulat al tuturor statelor Europene timp deopt ani25.

4. Al patrulea traseu este reprezentatde conducta Burgas-Alexandropolis ini]iat\de curând, [i care este menit\ a evita strâm-torile de la ie[irea din Marea Neagr\ [i implicita mic[ora dependen]a Rusiei de Turcia.

Astfel, într-o perspectiv\ de cinci-[apteani, capacitatea Ucrainei de a [antaja Rusiase va diminua dramatic, iar „r\zboiul gazelor”din ianuarie 2006 nu r\mâne decât un episoddintr-un lung serial. Se estimeaz\ c\ înurm\torii 20 de ani consumul de gaze înEuropa [i SUA va cre[te de 1,5 ori, iar nevoileJaponiei, Coreii de Sud [i ale Chinei vor cre[tede dou\ ori. De aceea, pentru a-[i asigurapozi]ii de lider pe termen lung, Gazpromul[i-a asigurat contracte pe termen lung cuTurkmenistanul, Uzbekistanul [i Kazahstanul,pentru transportul [i tranzitarea pe teritoriulRusiei a gazelor din Bazinul M\rii Caspice.

În sfâr[it, prin faptul c\ Rusia asigur\aproximativ un sfert din nevoile de gaze alestatelor europene, de[i fiecare stat luat înparte poate consuma mult mai mult26, vaspori [i aten]ia Europei asupra altor surse dealimentare. Odat\ cu consumul va cre[te [idependen]a Europei de Rusia, iar “incidentulucrainean” a generat deja ample discu]ii cuprivire la diversificarea noilor surse de importpentru statele europene, punându-se accentpe securitatea furniz\rii [i competitivitateainstrumentelor de consum, precum [i peutilizarea de surse alternative de energie.Astfel, resursele norvegiene din Marea Baren][i în perspectiv\ din Arctica, sau cele alge-riene [i libiene cap\t\ o importan]\ sporit\27.Pe lâng\ aceasta, sursele de alimentare cuenergie din Rusia sunt tot mai mult subsemnul întreb\rii, din moment ce companiileruse[ti ini]iaz\ tot mai multe proiecte detransport [i stocare a hidrocarburilor [iaproape niciun proiect de dezvoltare a unorz\c\minte noi.

Politica energetic\ în rela]ia cu ]\rile dinAsia de Est [i Orientul Îndep\rtat

O perspectiv\ oarecum diferit\ se contu-reaz\ în ce prive[te rela]iile Rusiei cu stateledin Asia de Est> Japonia, Coreea de Sud [iChina. În aceste trei ]\ri se estimeaz\ c\ pân\

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 200794

Monitor Strategic

în 2020 consumul de energie se va dubla, încazul Coreei de Sud [i al Japoniei, [i se vatripla în cazul Chinei. În aceast\ regiune Rusiadispune de imense resurse energetice, în ceamai mare parte neexplorate înc\. Macro-regiunea Siberiei de Est [i a Orientului Înde-p\rtat rusesc se confrunt\, îns\, cu trei proble-me mari> slab\ populare, infrastructur\precar\ [i lips\ de investi]ii. De aceea, Rusiaîncearc\ s\ joace cartea coinciden]ei inte-reselor celor trei ]\ri pentru a trage câ[tigurimaxime pe termen scurt [i mediu. Prin atra-gerea capitalului acestor ]\ri Rusia încearc\s\ pun\ bazele unor rela]ii de integrare înaceast\ zon\ [i de asigurare a dezvolt\riisus]inute a regiunii asiatice ruse28.

Pentru asigurarea integr\rii energetice înzona asiatic\, Rusia încearc\ s\ dezvolte doivectori de interac]iune regional\> Rusia-China-Japonia pentru petrol [i Rusia-China-Coreea de Sud pentru gaz. În mod evident,aceast\ politic\ de integrare energetic\ aredou\ dimensiuni> economic\ [i politic\. Fur-nizarea stabil\ a resurselor energetice estecondi]ia primar\ pentru o dezvoltare dura-bil\, în timp ce, din punct de vedere politic,aceste procese economice schimb\ agendapriorit\]ilor de politic\ extern\ [i de securi-tate, iar pe termen lung aceasta ar putea s\fie unica [ans\ de a stopa procesele de degra-dare economic\ [i demografic\ a îndep\rta-telor regiuni din Siberia [i Orientul Înde-p\rtat29.

În ce prive[te aceste state, scenarii de tipulcelui ucrainean sunt practic imposibile, unadin cauze fiind lipsa unui ter] în procesulexportului. Totu[i, miza Kremlinului pe unnou vector asiatic al politicii energetice pareuneori un bluf. În timpul summit-ului G-8 dela Strelna, Japonia a demonstrat o vizibil\re]inere în garantarea unui import de petrol[i gaz pe termen lung. Poate cauza politic\cea mai acut\, care reprezint\ o piedic\ nunumai în sfera rela]iilor energetice ruso-japoneze, este problema insulelor Kurile deSud, care au fost anexate de URSS la sfâr[itulcelui de-al Doilea R\zboi Mondial, [i carereprezint\ subiectul unor discu]ii, uneori

aprinse, în societatea japonez\, de cel pu]in15 ani. În plan economic, cel pu]in pe termenscurt [i mediu, Japonia are asigurate maimulte acorduri de concesie a unor bogatebazine petroliere [i de gaz din Asia de Sud-Est, Golful Persic [i Marea Galben\. Deasemenea, Japonia mizeaz\ pe construc]iagazoductului Turkmenistan-Uzbekistan-Tadjikistan-China, care în perspectiv\ arputea fi prelungit pân\ în Coreea de Sud [iJaponia30.

Pre[edin]ia G-8Dup\ o perioad\ de patru luni în care Rusia

[i-a renegociat pre]urile la gaze cu statele CSIca rezultat al „conflictului gazelor”, Rusia î[iaccentua declarativ inten]ia de a conferitematicii energetice un loc preferen]ial lasummitul G-8, care urma s\ aib\ loc înperioada 15-17 iulie 2006, la Strelna, Sankt-Petersburg31. Mai mult, în perioada de dup\conflict nicio vizit\ oficial\ sau eveniment legatde politica energetic\ nu trecea f\r\ ca înal]iidemnitari ru[i s\ declare c\ Rusia este gata s\serveasc\ ca „stabilizator” al pie]ei mondialede petrol [i gaze. Totu[i, contextul în care s-adezvoltat strategia Kremlinului pentru abor-darea acestei probleme la cel mai înalt niveleste unul turbulent [i extrem de avantajospentru Rusia.

Rusia începea anul 2005 cu o imagineproast\ pe plan global din cauza implic\riinegative în Revolu]ia Portocalie din Ucraina[i, în consecin]\, a tensiunilor serioase cuUniunea European\. Summitul de la Bratislavaconsemna un dialog modest [i chiar rece întreV. Putin [i G.W. Bush, iar în cadrul reuniunilorOSCE, pozi]ia Rusiei era limitat\ la o minori-tate de unu. În plan intern, în Rusia avea loco revolt\ a pensionarilor privind modul deimplementare a reformei serviciului social,reform\ care risca s\ e[ueze din cauza proas-tei gestion\ri din partea factorilor de decizie.În ce prive[te „curtea din spate”, adic\ spa]iulCSI, Rusia se confrunta cu o evident\ dezor-ganizare a deciden]ilor dup\ subita r\posarea regimului pro-moscovit al lui Askar Akayevîn Kârgâzstan. În aceast\ situa]ie, mul]i exper]i

Monitor Strategic

95RUSIA - CSI

[i politicieni erau sceptici cu privire la parti-ciparea Rusiei la G-8, iar posibilitatea ca Rusias\ prezideze reuniunile G-8 din 2006 p\reamai mult o glum\32.

Spre sfâr[itul lui 2005, aceast\ situa]iep\rea s\ se fi schimbat în totalitate. Cre[tereadramatic\ a pre]urilor la carburan]i, din cauzauraganelor Catrina [i Rita, p\rea a fi unadev\rat start pentru reabilitarea Rusiei peplan mondial. De asemenea, un num\r deevenimente importante au f\cut ca Rusia s\-[i revin\, dar nu neap\rat prin propriile for]e>respingerea constitu]iei de c\tre Fran]a [iOlanda consuma o bun\ parte din energii înUniunea European\< Germania era preocu-pat\ de o strâns\ lupt\ electoral\ în planintern< Marea Britanie era profund afectat\de atentatele teroriste din Londra, iar orga-niz\rii summitului G-8 îi erau alocate o bun\parte din eforturi< [i, finalmente, SUA, pelâng\ acuta problem\ irakian\, începeaulupta cu deja amintitele uragane. Astfel, Rusiaputea s\ se concentreze asupra politicii salede restabilire a influen]ei în „vecin\tateaapropiat\” [i promovare a intereselor na]io-nale. În consecin]\, Rusia a continuat s\-l sus-]in\ necondi]ionat pe dictatorul Lukashenkoîn Belarus, iar apoi s\ manifeste suportnelimitat pentru politica lui Islam Karimov cuprivire la evenimentele sângeroase dinAndijan33. Urmând aceea[i orientare geo-strategic\, Putin continua s\ livreze expertiz\în ce prive[te politica Iranului de îmbog\]irea uraniului [i, de asemenea, semna un impor-tant contract de vânzare a unor complexeantiaeriene de ultim\ genera]ie cu regimulde la Teheran. În aceste condi]ii, la summitulG-8 din Gleneagles, Putin anun]a c\ una dintemele pre[edin]iei ruse[ti va fi securitateaenergetic\, tem\ care la momentul acela nup\rea s\ fi trezit prea mare interes din parteapublicului larg.

În septembrie 2005, când barilul a atinspre]ul de 70$, Rusia a anun]at c\ va m\riexportul de petrol, pentru a stabiliza pre]urile.În realitate, îns\, Rusia a continuat aceea[ipolitic\, foarte asem\n\toare cu politicaOPEC, de a men]ine acela[i nivel al produc-

]iei, afirmându-[i angajamentul verbal de apromova un pre] absurd de 25-28$. Kremlinula renun]at la politicile de austeritate bugetar\,a m\rit considerabil cheltuielile interne, pebaza veniturilor enorme din exportul de gaze[i petrol, [i a ini]iat programe sociale carepentru a fi implementate ar impune un pre]de 100$ pe baril, ceea ce evident nu cores-punde cu angajamentul s\u în fa]a consu-matorilor globali.

Având în vedere aceste evolu]ii la nivelglobal, Rusia risc\ s\ devin\ un petro-stat saus\ se îmboln\veasc\ de a[a-zisa „boal\olandez\” (Dutch disease), care este definit\prin de-industrializarea unui stat din cauzapreval\rii veniturilor din exportul de resurseminerale, care apreciaz\ moneda acestui stat,m\re[te salariile, duce la cre[terea pre]urilor[i, în consecin]\, bunurile manufacturiere dinalte industrii devin mai pu]in competitive,impulsionând importurile de produse maiieftine care duc la mic[orarea exporturilor34.Pentru ca Rusia s\ evite o asemenea situa]ie,ea ar avea nevoie de o popula]ie mic\, dup\exemplul Norvegiei, Qatarului, Kuweituluisau m\car al Arabiei Saudite. Îns\, la opopula]ie de 147 de milioane de locuitori,media anual\ de extrac]ie [i vânzare ahidrocarburilor în Rusia este de pân\ la 3 tonepe locuitor, ceea ce înseamn\ un venit anualde pân\ la 900-1000 de dolari. Pentru aasigura o dezvoltarea durabil\ multisectorial\,Federa]ia Rus\ ar avea nevoie de un venit pecap de locuitor de cel pu]in 15 000 de dolari.Întrebarea este care ar fi cantitatea de hidro-carburi [i pre]urile necesare pentru a urmamodelul norvegian de dezvoltare35? Astfel, carezultat al acestei dileme [i al nenum\rateloramân\ri ale politicii de reformare radical\ asectorului energetic, prin încurajarea expan-siunii Gazpromului [i în sectorul petrolier,prin redirec]ionarea veniturilor din fondul destabilizare c\tre proiecte de asisten]\ social\sau reforma armatei [i prin puternicasubven]ionare a pre]urilor la consumul intern,Rusia a ajuns în situa]ia de a fi incapabil\ s\exploateze noi z\c\minte [i s\-[i onorezecontractele de livrare a petrolului [i gazului

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 200796

Monitor Strategic

la capacitate maxim\. Astfel, proiectul deanvergur\ cel mai apropiat în timp esteShtokman, a c\rui exploatare va începe abiaîn 2010-2011.

În pofida lipsei de transparen]\ în rela]iacu majoritatea partenerilor, la summitul G-8Rusia a încercat o abordare cât mai coope-rant\ a subiectului energiei. Îns\, atât conflic-tul israeliano-libanez, cât [i multiplele provo-c\ri lansate de Rusia, mai ales în 2006, aucreat o atmosfer\ de superficialitate [i ne-încredere, ceea ce nu a întârziat s\ se r\s-frâng\ asupra declara]iei comune a liderilorG-836, în care nu se vorbe[te nici de obliga]iicomune, nici de ac]iuni comune în direc]iasecurit\]ii energetice [i nici de un posibil noudialog asupra adopt\rii de c\tre Rusia a CarteiEnergetice, care ar debloca substan]ialrela]iile cu Occidentul în aceast\ sfer\.

Regiunea Extins\ a M\rii Negre(REMN)37

Litoralul rusesc al M\rii Negre reprezint\împreun\ cu regiunea Sankt Petersburguluicele dou\ ie[iri directe ale Rusiei în spa]iideschise, [i care nu pun probleme cu privirela tranzit, la taxele legate de el [i nici proble-me de ordin politic. În prezent, Rusia nu aredecât dou\ porturi de dimensiuni mediicapabile s\ exporte petrol> Tuapse [iNovorossiisk. Capacitatea lor este departe dea satisface preten]iile Rusiei în ce prive[teexportul gazului [i petrolului. În consecin]\,Rusia este nevoit\ s\ apeleze la portul ucrai-nean Odessa, sau chiar la portul georgianSupsa, ceea ce impune costuri suplimentarepentru taxe vamale [i de tranzit. Pe lâng\aceasta, odat\ cu finisarea oleoductului Baku-Tbilisi-Ceyhan (BTC), cel mai mare concurental Rusiei în exportul petrolului în regiune,Azerbaidjanul, a început s\ reduc\ cantitateade petrol din conducta Baku-Novorossiisk [is\ manifeste o v\dit\ independen]\ politic\,obligând Rusia s\ ini]ieze discu]ii asupra uneiposibile racord\ri la conducta BTC, pentru areduce pierderile suferite în Novorossiisk38.De asemenea, pentru Georgia aceasta a în-semnat o mai mare independen]\ energetic\fa]\ de Rusia, ceea ce nu a întârziat s\ se

r\sfrâng\ [i asupra rela]iilor politice dejatensionate între cele dou\ ]\ri.

Interesul deosebit al Rusiei pentru regiunese explic\ [i prin al]i factori. Conductele ma-gistrale construite înc\ pe timpul URSS aufost toate îndreptate spre marii consumatori.Ast\zi, cea mai mare parte din aceste con-ducte se afl\ pe teritoriul fostelor republicisovietice, iar pomparea petrolului [i gazuluic\tre ter]e p\r]i se face prin aceste state. Dac\statele de tranzit ar fi proprietarii unici [iabsolu]i ai acestor conducte atunci Gazpromular putea oricând s\ se confrunte cu situa]iade a-i fi reduse cele mai profitabile pie]e dinUE, nemaivorbind de înse[i pie]ele statelorCSI. Amenin]area pentru Federa]ia Rus\ estecu atât mai mare cu cât Georgia [i Ucrainaau ini]iat construc]ii de noi conducte pentrudiversificarea importurilor din Azerbaidjan,Iran, Turkmenistan [i Kazahstan, iar Belarusîncearc\ s\-[i diversifice sursele de energieprin utilizarea propriilor z\c\minte de turb\.Iat\ de ce, în ultimii ani, Gazpromul a mani-festat un interes deosebit pentru conductele]\rilor CSI39.

Pentru a evita aceste vulnerabilit\]i, Rusia,reprezentat\ în special de gigantul Gazprom,încearc\ s\ preia pachetul majoritar deac]iuni ale companiilor de]in\toare. În pre-zent, Gazprom de]ine câte 51% din com-paniile ce gestioneaz\ distribu]ia în Moldova[i Armenia, în Lituania – 34%, în Letonia –20,7%, iar în Estonia – 32,3%. În celelaltestate sistemele de transport al gazului apar]inmonopolurilor de stat. De asemenea,Gazpromul de]ine ac]iuni la companii mixtece opereaz\ în Belarus [i Kazahstan –BelTransGaz, respectiv KazRosGaz. Astfel,Gazpromul de]ine direct sau indirect 14,5%din re]eaua de conducte a statelor CSI [i areposibilitatea s\ m\reasc\ aceast\ parte pân\la 40,3%, dac\ în urm\toarele luni va ob]inecontrolul pachetului majoritar la companiilede stat din Belarus [i Uzbekistan.

Din toate statele CSI, probabil cele maiimportante din punct de vedere al tranzituluisunt Ucraina, Belarus [i Georgia. Prin acestestate Gazpromul furnizeaz\ 225 de miliarde/metri cubi de gaz, iar pentru evitarea unor

Monitor Strategic

97RUSIA - CSI

situa]ii precum cele din ianuarie 2006, Rusiava persevera în direc]ia prelu\rii re]elelor detransport. Dup\ e[ecul din decembrie-ianuarie 2006 din Ucraina, pu]in\ lume [i-adat seama c\ Rusia a mai înregistrat un e[ec[i în preluarea re]elei de transport din Georgia,prin care Gazpromul export\ gaz în Armenia[i care poate oricând face jonc]iune cu Iranul,care are [i el rezerve enorme de gaz. Astfel,pe termen lung, crearea unui cartel eurasiatical gazului ar fi fost aproape de realizare. Dac\afacerea ar fi avut loc, Georgia ar fi primitgaz la pre]uri reduse timp de 25 de ani [i oparte din gazul de tranzit. Îns\, dup\„conflictul gazelor”, scumpirea gazelor,exploziile enigmatice ale conductelor40 cesunt direc]ionate spre statele transcaucaziene[i a recomand\rilor insistente din parteaDepartamentului de Stat al SUA, Georgia [i-aschimbat pozi]ia, concentrându-se pe diver-sificarea importurilor. Alternativele în acestplan nu lipsesc. În primul rând, a fost încheia-t\ o în]elegere pentru gazul azer (300 mil.mc) dup\ inaugurarea conductei transcau-caziene de gaze de la finele anului 2006. Deasemenea, au început lucr\rile pentru re-construc]ia conductelor Iran-Armenia-Georgia, Azerbaidjan-Georgia (capacitate depân\ la 3-4 mld. mc) [i construc]ia a dou\conducte noi> Iran-Nahicevan [i Iran-Armenia,care ar putea fi extinse spre Georgia. Nu înultimul rând, au fost reluate lucr\rile la proiec-tul Poti-Feodosia în valoare de 5 mld dedolari, care va trece prin Marea Neagr\ [i vatransporta gaz din Azerbaidjan [i Iran, prinGeorgia în Ucraina41.

Din cauza pozi]iei geopolitice [i econo-mice diferite, dar [i a unor resurse propriibogate (în special turb\ [i lemn), Belarusul aluat-o pe alt\ cale. Corpora]ia Gazprom de-]ine în Belarus un sector de 575 km dinmagistrala Yamal-Evropa, pe care l-a ob]inutîn 2005. Aceasta, îns\, nu-i permite Rusieis\ ob]in\ controlul deplin asupra infrastruc-turii din Belarus, dar sper\ ca în viitorulapropiat s\ ob]in\ controlul asupra companieide stat BelTransGaz, unica de]in\toare ainfrastructurii. Totu[i, pân\ în prezent Belarus[i-a permis nenum\rate amân\ri în crearea

unei companii mixte ruso-belaruse datorit\lipsei de alternative de tranzit pentru Rusia[i a resurselor proprii. Nu este exclus ca, [i înrela]ie cu Belarus, Rusia s\ recidiveze petermen mediu, sau chiar scurt, [i s\ maideclan[eze un „[antaj energetic”, cu atât maimult cu cât în 2004 Belarusul a mai fost supusunui asemenea tratament.

Din punct de vedere al infrastructurii,Ucraina este cel mai independent actor pepia]a energetic\ a CSI. Chiar dac\ a trebuit s\pl\teasc\ mai scump pentru gazul rusesc dup\conflictul din ianuarie42, ea a reu[it perfor-man]a de fi unicul stat ex-sovietic care de]ine100% din conducte. Pre]urile mici pe care areu[it s\ le men]in\ pân\ în prezent pentrugazul turkmen [i uzbek îi permit s\ evite cuîncredere orice criz\ economico-energetic\ depropor]ii. Mai mult, ca rezultat al evenimen-telor din ianuarie, Ucraina a reu[it s\ se„elibereze” de Gazprom, [i în consecin]\ s\sl\beasc\ dependen]a de Rusia ca furnizordirect, aceast\ func]ie revenindu-i companieiRosUkrEnergo, înregistrat\ în Elve]ia [i repre-zentat\ de Reiffeisen Bank. Pe termen mediu[i lung, scumpirea gazelor va stimula procesulde optimizare a consumului de energie în celemai energofage ramuri ale economiei ucrai-nene. Astfel, Ucraina este mai degrab\câ[tig\toare din punct de vedere economic,[i perdant\ din punct de vedere politic, unadin consecin]ele negative ale „r\zboiuluigazelor” fiind accentuarea instabilit\]ii de pescena politic\ intern\43.

„Re-alipirea” geo-economic\ a fostuluispa]iu sovietic nu face parte numai din fi[a depost a Gazpromului. Monopolul de stat RAOUES, condus de unul din promotorii declara]iai neo-imperialismului rus, Anatoli Ciubais,sus]ine direct independen]a regiunii separa-tiste a Transnistriei. Astfel, în 2005 monopolulrusesc al electricit\]ii, prin intermediulcompaniei ruso-belgiene Saint Gidon Invest,privatizeaz\ centrala de la Cuciurgan, cea maimare central\ de energie electric\ dinRepublica Moldova (aflat\ pe teritoriulTransnistriei), care are capacitatea de a asiguracca. 60% din necesarul de energie electric\.Politica RAO UES este un exemplu elocvent

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 200798

Monitor Strategic

de „coinciden]\” a intereselor corporatiste aleunei companii ruse[ti cu interesele statului rus.Prin aceast\ achizi]ie, RAO UES are posibili-tatea de a intra pe pia]a sud-est european\,iar „imperiul liberal” despre care vorbea atâtde mult Anatoli Ciubais în campania electo-ral\ poate deveni realitate44.

În ce prive[te partea vestic\ a REMN, înprezent cantitatea enorm\ exportat\ de ]\rilebogate în petrol – Rusia, Azerbaidjan [iKazahstan – destinat\ statelor occidentaleeste îndreptat\, în special, spre strâmtorileBosfor [i Dardanele. Dat\ fiind unicitateaacestei c\i maritime [i cantitatea enorm\ depetrol transportat\, se creeaz\ bloc\ri impor-tante de nave transportoare care cost\ multîn bani [i în timp. De aceea, una din priori-t\]ile Rusiei este de a diversifica c\ile detransport. Câ[tigurile ar fi atât economice, cât[i politice> mai mul]i bani, mai mult\ inde-penden]\ politic\ pentru Rusia [i mai marevulnerabilitate pentru ]\rile importatoare.Astfel, Rusia prevede finan]area par]ial\,construc]ia [i utilizarea a cel pu]in trei traseepe termen mediu [i lung>

1. Burgas-Alexandropolis, o conduct\finan]at\ de compania mixt\ ruso-britanic\TNK-BP cu o capacitate maxim\ pe termenlung de 700 000 barili pe zi. Dezavantajeleacestei conducte sunt costul mare deconstruc]ie a celor dou\ porturi [i utilizareaunor nave de transport de m\rime medie.Totu[i, pe termen lung, pentru cele trei ]\riimplicate în acest proiect – Rusia, Bulgaria [iGrecia – avantajele economice sunt de depar-te foarte reconfortante. În primul rând,aceast\ conduct\ diversific\ accesul la o surs\energetic\ important\ pentru Bulgaria [iGrecia, dezvolt\ infrastructura energetic\ aacestor ]\ri [i m\re[te capacitatea concuren-]ial\ a acestora45. Pentru Rusia, aceast\ con-duct\ înseamn\ în primul rând evitarea aglo-mera]iei din strâmtori [i diversificarea c\ilorde acces pe pia]a vestic\. De asemenea, nutrebuie ignorat [i aspectul geo-economic aldiminu\rii pierderii capacit\]ii de a dicta pepia]a petrolului, ca rezultat al intr\rii înfunc]iune a oleoductului BTC.

2. Constan]a-Trieste, care se va întindepe o distan]\ de peste 1200 de km [i va fifinan]at\ de GE, CNOOC [i EBRD.

3. Samsun-Ceyhan, va str\bate Turciapân\ în Mediterana de Est. Pentru construc]iaacestui oleoduct este necesar sprijinul guver-nului rus, care pân\ acum a tergiversat dec-lan[area construc]iei din cauza taxelor pecare vrea s\ le impun\ Turcia pentru trans-port, dar [i de frica unei dependen]e preamari46.

Aceste trasee fac parte din strategia petermen mediu [i lung în ce prive[te MareaNeagr\. Cel mai mare beneficiar, în afar\ deRusia, ar fi Turcia, în timp ce perdantul net alacestei diversific\ri a transportului de petrolar fi Ucraina, care totu[i beneficiaz\ deproiectul Odessa-Brody [i de celelalte con-ducte mo[tenite înc\ de pe timpul URSS. Maimult, toate aceste trasee sunt înc\ în faz\ deproiect, cel mai realizabil proiect în timp fiindBurgas-Alexandropolis.

ConcluziiConform pozi]iei oficiale a Kremlinului,

angajamentul tot mai pronun]at al Rusiei îndinamica global\ este dictat în mare partede pragmatism [i de comercializarea politiciiexterne, adic\ de încercarea de a-[i baza poli-tica extern\ mai degrab\ pe interese econo-mice decât pe nostalgia unui imperiu pierdutsau a dorin]ei de a contrabalansa hegemoniaamerican\. Neoficial îns\, instrumentalizarearesurselor energetice în rela]iile cu statele dinEuropa [i din CSI are un caracter geo-economic tot mai pronun]at de „adunare ateritoriilor pierdute”, mai ales în ce prive[tespa]iul ex-sovietic, iar tot mai multe voci dinelita politic\ a Rusiei vorbesc despre unimperiu neo-liberal pe care trebuie s\-l con-struiasc\ statul rus dac\ vrea s\ supravie-]uiasc\ ca actor global.

Posibilit\]ile pe care le ofer\ resurseleenergetice prin capitalizarea veniturilor dinexport [i transformarea lor în factori de in-fluen]\ asupra dezvolt\rii unor state, în spe-cial din vecin\tatea apropiat\, în direc]iadorit\ de Rusia va fi o constant\ tot maipronun]at\ pe viitor. Schimb\rile în aceast\direc]ie sunt deja vizibile, în special în plan

Monitor Strategic

99RUSIA - CSI

politic [i economic, în Ucraina, Uzbekistansau Moldova, care se îndreapt\ spre pozi]iitot mai ambigue referitoare la rela]iile lor custatele occidentale [i spre recrudescen]eautoritariste sau instabilitate politic\ intern\.În istoria existen]ei sale ca mare putere, aufost pu]ine perioade în care Rusia nu a pro-movat o politic\ dur\ în rela]iile cu parte-nerii s\i, iar revirimentul economic al Rusiei,de[i condi]ionat în mare parte de venituriledin exportul de energie, îi va permite s\men]in\ o pozi]ie tot mai ferm\ în promo-varea intereselor na]ionale.

De[i este de presupus c\ pe termen scurtnu vor avea loc schimb\ri spectaculoase îndirec]ia rela]iilor energetice cu statele impor-tatoare din Occident, în primul rând dincauz\ c\ resursele energetice ale Rusiei des-tinate exportului sunt exploatate la maximdin capacitate, iar veniturile din exporturisunt esen]iale pentru promovarea reformelor,pe termen mediu [i lung, pe m\sur\ ce Rusiase presupune c\ va reu[i s\-[i dezvolte noiresurse, dependen]a strategic\ fa]\ de Rusiapoate cre[te, [i odat\ cu ea resurgen]a neo-imperial\ atât de caracteristic\ con[tiin]eipolitice a elitelor ruse. Tendin]a de a preluainfrastructura energetic\ a statelor ex-so-vietice, precum [i tentativele de cump\rarea unor companii de distribu]ie a energiei, atâtdin Europa de Est, cât [i din Vest, reprezint\exemple de net\g\duit ale înclina]iei spredominare ale Rusiei.

Totu[i, aceasta nu înseamn\ c\ statele UEsau chiar statele CSI vor accepta pasiv aceast\stare de fapt. Aprehensiunea în cre[tereasupra dependen]ei de hidrocarburile ruse[ti[i a tendin]ei de preluare a companiilor na]io-nale de distribu]ie a gazelor, genereaz\ ampledezbateri asupra dezvolt\rii de surse alterna-tive de energie la nivel pan-european [iglobal. De asemenea, nu trebuie ignorat\ nicidependen]a Rusiei de tehnologia [i capitaluloccidental pentru dezvoltarea noilor z\c\-minte de gaze [i petrol, precum [i, în pofidapie]ei chineze în expansiune, continua im-portan]\ a pie]ei europene pentru exporturileruse[ti, ceea ce îi confer\ UE o putere denegociere considerabil\.

Pozi]ia de lider mondial pe pia]a energe-tic\ îi ofer\ Rusiei un puternic instrument deimpunere a propriei agende strategice, celpu]in în regiunile din vecin\tatea sa apropiat\,ceea ce este în concordan]\ cu reflexele saleneo-imperiale deja amintite, atât de bineilustrate de „problema ucrainean\” a Rusiei.Pentru aceasta se va încerca orice posibilitatede izolare a Ucrainei din punct de vedere alresurselor energetice [i al infrastructurii ener-getice, lucru greu de ob]inut chiar [i petermen mediu.

Statele Asiei Centrale, datorit\ pozi]ieigeografice de izolare continental\, vorcontinua s\ reprezinte suplinitori ai deficituluide gaze pentru export al Rusiei, iar acestaeste un factor în plus ce consolideaz\ pozi]iaRusiei din punct de vedere energetic. Totu[i,este pu]in probabil ca Rusia s\ promoveze opolitic\ dur\ în ce prive[te consumatorii dinstatele occidentale bogate sau asiatice, dat\fiind dependen]a sa de capitalul acestora.Politica Rusiei va fi mai degrab\ caracterizat\de pragmatism economic, excep]ie f\cândstatele din „vecin\tatea apropiat\”, caredatorit\ subdezvolt\rii [i a lipsei de resurseenergetice, sau a pozi]iei politice anti-occidentale, cum este cazul Belarusului, vorcontinua s\ fie vulnerabile. În ce prive[terela]iile cu statele bogate în resurse energeticedin Asia Central\ (Kazahstan, Turkmenistan,Uzbekistan), Rusia va încerca o apropiere deacestea, cu scopul de a carteliza eforturilelor de export [i de a formula o politic\ tarifar\comun\.

A[adar, sectorul energetic este atuul prin-cipal prin care Rusia se vede un actor de talieglobal\. Pentru statele occidentale, poten-]ialul de [antaj al Rusiei va însemna tendin]aspre diversificare a surselor de import. Pre]u-rile mari [i consumul de gaze [i petrol încre[tere vor impulsiona Occidentul în direc]iadezvolt\rii la scar\ larg\ a surselor de energienon-poluant\ [i posibil mai ieftin\. De ase-menea, este foarte probabil\ revenirea laenergia atomo-nuclear\, Marea Britanieini]iind deja o nou\ politic\ în aceast\ direc-]ie. Toate aceste ac]iuni, îns\, sunt posibiledoar pe termen lung. Pe termen scurt [imediu, dependen]a fa]\ de Rusia va continua

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 2007100

Monitor Strategic

1 Vstupitelinoe slovo Vladimira Putina nazasedanii Soveta Bezopasnosti po voprosu o roliRossii v obespecenii mejdunarodnoienergheticeskoi bezopasnosti 22 dekabria 2005goda, disponibil pe www.kremlin.ru/text/appears/2005/12/99294.shtml, accesat pe 24.12.2005(Discurs inaugural al lui V. Putin la [edin]aConsiliului de Securitate pe problema rolului Rusieiîn asigurarea securit\]ii energetice interna]ionaledin 22 decembrie 2005).

2 Totu[i, nu ar fi corect s\ privim „afacereaHodorkovski” numai prin prisma doctrinei ener-getice a Kremlinului. Un alt aspect la fel deimportant al acestui conflict intern a fost [i luptaîmpotriva oligarhilor, care aveau ambi]ii peste celeeconomice. Pentru o analiz\ ampl\ a acesteiafaceri precum [i a luptei Kremlinului cu o partedin oligarhia rus\ vezi L. Shevtsova, Putin’s Russia,Carnegie Endowment for International Peace,Washington D.C., 2005, precum [i A. Jack, Rusialui Putin. Toamna oligarhilor, ALL, 2006.

3 M. B. Olcott, Vladimir Putin i neftianayapolitika Rossii, Rabocie material< No.1, 2005,Moskovskii Tsentr Karneghi, Moskva, pp. 8-9,disponibil la http>//www.carnegie.ru/ru/pubs/workpapers/WP-2005-01-www.pdf, accesat pe24.12.2005 (M. B. Olkott, Vladimir Putin [i politicapetrolier\ a Rusiei, Working paper No.1, 2005,Centrul Carnegie Moscova).

4 Strateghiceskoie planirovanie vosproi-zvodstva mineralino-sârievoi bazâ reghiona vusloviah formirovania rânocinâh otnoshenii(Sankt-Peterburg i Leningradskaya oblasti)Štr. orig .š.

5 V. Putin, Mineralino-sârievâie resurs< vstrateghii razvitia rossiiskoi ekonomiki, „ZapiskiGornogo Instituta”, ianvari 1999, preluat de pehttp>//www.gosresurs.ru/jurnal/viewdoc/46.html,versiunea electronic\ a revistei „Gosudarstvennoieupravlenie resursami”, în „Kliuci ot zemnâhkladovâh”, accesat pe 13.06.2006 (V. Putin, Resur-sele prime [i minerale în strategia de dezvoltare aeconomiei ruse[ti, în „Gestionarea na]ional\ aresurselor”, ianuarie 1999).

6 Ideea etapelor a fost preluat\ [i dezvoltat\de la V. Tihomirov, Teoria trubî, „Ogoniok”, No.3,2006, disponibil la http>//www.ogoniok.com/4928/5/, accesat pe 24.05.2006 (V. Tihomirov,Teoria conductei, „Ogoniok”).

NOTE

s\ se accentueze, iar securitatea energetic\a marilor consumatori occidentali [i asiaticiva trebui s\ ia în considerare [i agenda inter-na]ional\ a Rusiei.

7 Pe lâng\ extinderea în sectorul energetic,Gazpromul a achizi]ionat [i pachete majoritarede ac]iuni la importante canale de televiziune [iziare din Rusia, contribuind decisiv la politicaKremlinului de „dirijare a institu]iilor demo-cratice”.

8 Tatiana Mitrova, Iakov Pappe, Gazprom> otbolishoi trubî k bolishomu biznesu, „Pro etContra”, Nr.2-3, martie-iunie, 2006, p. 82(T. Mitrova, J. Pappe, Gazprom> de la mareaconduct\, la marea afacere).

9 J.C. Jarrell, D. Proctor, D. Shannon, B.Trimberger, The Economics and Geo-Politics ofEnergy Supplies in Europe> Russia and Gazprom,“Economics 495> Economics of TransitionResearch Presentation”, March 2006, disponibil\pe http>//www.econ.washington.edu/user/thornj/RusEnergy2.pdf#searchŸ%22%20%20The%20Economic%20and%20Geo-Politics%20of%-20Energy%20Supplies%20in%20Europe%22,accesat pe 24.05.2006.

10 Exportul de gaze în Ucraina are [i uneleaspecte care nu sunt f\cute publice de Rusia. Înprimul rând, nu este cunoscut adev\ratul de]in\toral ac]iunilor reprezentat de Raiffeisen Bank, ceeace prezint\ un factor de risc pentru ambele p\r]i.În al doilea rând, gazul exportat în Ucraina esteîn propor]ie de 60% de origine turkmen\, ceeace confirm\ estim\rile multor exper]i cu privirela capacitatea Rusiei de a extrage suficient gazpentru a satisface cererea, precum [i „îmb\-trânirea” [i epuizarea resurselor de gaze din Ural.Totodat\, dependen]a de gazul turkmen pentruexport prezint\ [i ea factori de risc> cererea practicinepuizabil\ din partea Chinei, c\reia i-au fostpromise cantit\]i enorme de gaz începând cu2009, cantit\]i care sunt peste capacitatea actual\de extrac]ie a Turkmenistanului. Pentru mai multeinforma]ii vezi Vladimir Volkov, Gazprom>riskovannaya strateghia, „Pro et Contra”, martie-iunie, 2006, pp. 86-90 (V. Volkov, Gazprom>strategie riscant\).

11 Who’s the boss of Gazprom?, ISS PolicyAnalysis no. 17, Institute for Strategic Studies,March 2006, pp. 1-2.

12 A. Monagan, Dilemma energheticeskoibezopasnosti, „Pro et Contra”, martie-iunie, 2006,p.19 (A. Monahan, Dilema securit\]ii energetice).

13 Marta Brill Olkott, Drujba narodov v mireenerghetiki, „Pro et Contra”, Nr. 2-3, martie-iunie,2006, p.32 (M. B. Olkott, Prietenia popoarelor îndomeniul energetic).

14 Ibidem, pp. 38-39.15 Sovmestnaya Deklaratsia prezidenta

Rossiiskoi Federatsii i prezidenta RespublikiKazahstan o razvitii dolgosrocinogo sotrudnicestvav oblasti pererabotki i realizatsii gaza

Monitor Strategic

101RUSIA - CSI

karaciaganskogo mestorojdenia, priniataprezidentom Rossiskoi Federatsii V. Putinâm iprezidentom Kazahstana N. Nazarbaevâm v Sankt-Peterburghe 17 iulea 2006, disponibil pe http>//www.kreml in . ru / in te rdocs /2006/07 /17 /0000_type72067_108908.shtml?typeŸ72067,accesatpe 02.09.2006 (Declara]ia comun\ a pre[edin]ilorFedera]iei Ruse [i Republicii Kazahstan asupracolabor\rii pe termen lung în domeniul prelucr\rii[i vinderii gazului din regiunea (z\c\mântul)Karaciagan, adoptat\ de pre[edin]ii V. Putin [i N.Nazarbaev la 17 iulie 2006).

16 Gregory L. White [i Alan Cullison, RussiaFirms Up Grip on Fuel Supply. Accord withTurkmenistan likely to Bolster Reliability of BigEuropean Gas Source, “Wall Street Journal”,September 6, 2006, preluat din “Johnson’s RussiaList”, No.201, 06.09.2006.

17 A. Monagan, Dilemma energheticeskoibezopasnosti, „Pro et Contra”, martie-iunie, 2006,p.23-24 (A. Monahan, Dilema securit\]iienergetice).

18 Igor Torbakov, Russia Upholds Principle ofEquality in Energy Sphere, „Jamestown FoundationEurasia Daily Monitor”, September 15, 2006,disponibil la http>// www.jamestown.org/edm/article.php?article_idŸ2371449, accesat pe20.09.2006.

19 I. Gorst, The Energy Dimension in RussiaGlobal Strategy. Russian Pipeline Strategies>Business versus Politics, The James Baker IIIInstitute For Public Policy of Rice University,October 2004, pp. 11-12, disponibil pe http>//www.r ice.edu/energy/publ icat ions/docs/PEC_Gorst_10_2004.pdf, accesat pe 24.02.2006.

20 Ibidem, pp. 12-14.21 Ibidem, pp. 14-21.22 Energheticeskaya strateghia Rossii na period

do 2020 goda (Strategia energetic\ a Rusiei pân\în 2020), disponibil pe http>//www.minprom.gov.ru/docs/strateg/1, accesat pe24.05.2006.

23 A. Monahan, Dilemma energheticeskoibezopasnosti, „Pro et Contra”, martie-iunie, 2006,p. 25 (A. Monahan, Dilema securit\]ii energetice).

24 J.C. Jarrell, D. Proctor, D. Shannon, B.Trimberger, The Economics and Geo-Politics ofEnergy Supplies in Europe> Russia and Gazprom,„Economics 495> Economics of TransitionResearch Presentation”, March 2006, pp. 23-33.

25 M. Gavril, B\t\lia pentru Shtokman,„Esen]ial”, Nr.45-46, 2006, p. 9.

26 J.C. Jarrell, D. Proctor, D. Shannon, B.Trimberger, op.cit., p. 26.

27 Green Paper, A European Strategy forSustainable, Competitive and Secure Energy,

pp. 3-4, disponibil pe http>//ec.europa.eu/energy/g r e e n - p a p e r - e n e r g y / d o c /2006_03_08_gp_document_en.pdf#searchŸ%22Grenn%20Paper.%20A%20European%20Strategy%20for%20Sustainable%2C%20Competitive%20and%20Secure%20Energy%22, accesat pe 15.06.2006.

28 V. Miheev, V. Iakubovskii, J. Bergher, G.Belokurova, Severo-vostocinaya Azia>Energheticeskie Strateghii Bezopasnosti, RabocieMaterial< No. 6, 2006, Moskovskii TsentrKarneghi, Moskva, pp.5-10 (V. Miheev, V.Iakubovskii, J. Bergher, G. Belokurova, Asia deNord-Est> Strategii de securitate energetic\,Working Paper No. 6, 2006, Centrul CarnegieMoscova).

29 Ibidem, pp.47-48.30 Iurii Solozobov, Komitet energheticeskoi

bezopasnosti, disponibil pe http>//www.apn.ru/publications/article10036.htm, accesat pe12.09.2006 (Iu. Solozobov, Comitetul securit\]iienergetice).

31 Vezi site-ul oficial al summitului G8> http>//en.g8russia.ru/

32 P. K. Baev, Chairing the G8. Russian Energyand Great Power Aspirations, PONARS PolicyMemo No.382, International Peace ResearchInstitute, Oslo, December 2005, p. 93, disponibilpe http>//www.csis.org/media/csis/pubs/pm_0382.pdf, accesat pe 24.02.2006.

33 Ibidem, pp.93-94.34 J.C. Jarrell, D. Proctor, D. Shannon, B. Trim-

berger, op.cit., p. 9.35 Pentru un studiu important asupra mitului

despre dezvoltarea Rusiei dup\ modele de petro-state de succes vezi Vladimir Milov, Mojet li Rossiastati neftianâm raem?, „Pro et Contra”, Nr. 2-3,martie-iunie, 2006, pp.6-15 (V. Milov, Poate oareRusia s\ devin\ un paradis petrolier?).

36 Globalinaya energheticeskaya bezopasnosti,Priniato 16 iulia 2006 goda v Sankt-Peterburgheliderami stran „Gruppî Vosimi”, disponibil pe http>//www.kreml in . ru / in terdocs /2006/07/16/1736_type72067_108822.shtml?typeŸ72067,accesat pe 24.07.2006 (Securitatea Energetic\Global\, adoptat\ la 16 iulie 2006, la Sankt-Petersburg de liderii G-8).

37 O form\ restrâns\ [i adaptat\ a acestui sub-capitol apare în Energy Security in the CIS> theRussian Factor and the Black Sea Energy Hub,disponibil pe http>//www.csis.ro/publications/csis_analysis.html.

38 Country Analysis Briefs/Russia, USDepartment of Energy, Energy InformationAdministration, January 2006, disponibil pe http>// w w w. e i a . d o e . g o v / e m e u / c a b s / R u s s i a /Background.html, accesat pe 24.02.2006.

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 2007102

Monitor Strategic39 Lungimea agregat\ a conductelor este de

77,7 mii de km, aproximativ o jum\tate dinlungimea sistemului european de conducte.Distribu]ia acestor conducte este urm\toarea>Ucraina – 36 mii km, Uzbekistan – 13,2 mii km,Kazahstan – 9 mii km, Belarus – 6,9 mii km,Azerbaidjan – 4 mii km, Turkmenistan – 4 miikm, Georgia – 1,9 km, Armenia – 1,9 mii km,Moldova – 862 km. Pe lâng\ aceasta, din infras-tructur\ fac parte zeci de sta]ii de compresie agazului, precum [i sta]ii de stocare a petrolului [igazului, care este stocat la pre]uri mai mici înspecial în sezonul cald, pentru a fi redistribuit înperioada rece.

40 Georgia, Russia> Energy Attacks EscalateTensions, “Johnson’s Russia List No. 22”,Stratfor.com, January 23, 2006.

41 Uciastie OAO „Gazprom” v gazotransportnâhsistemah stran SNG, disponibil pehttp>//www.apn.ru/publications/article1986.htm,accesat pe 06.03.2006 (Participarea Gazpromuluiîn sistemele de transport al gazului din statele CSI).

42 De[i aparent „conflictul gazelor” s-a limitatla patru zile, el are o durat\ mult mai mare, fiindvorba în special de o faz\ latent\, care nu a fostperceput\ ca atare de publicul larg. Cel pu]indup\ relat\rile [i mesajele directe sau voalate dinmass-media ale demnitarilor de rang înalt [i foarteînalt de la Kremlin [i alte institu]ii de stat, conflictulîncepe în iulie 2006. Pentru o analiz\ detaliat\ arelat\rilor din mass-media rus\ asupra conflictului,vezi Osveshenie „gazovoi voinî” v Rossiskih SMI>osnovnâie i propagandistskie klishe. Disponibil pehttp>//www.apn.ru/publications/article1984.htm,accesat pe 06.03.2006 (Relatarea „r\zboiuluigazelor” în mass- media ruse[ti> subiectele prin-cipale [i cli[eele propagandistice).

43 Pentru un amplu studiu asupra contextului,actorilor statali [i corporativi, precum [i a perdan-]ilor [i câ[tig\torilor „crizei gazelor”, vezi StanislavBelkovskii, Dmitrii Verhoturov, Vladimir Golâshev,Roman Karev, Mihail Remizov, Iurii Solozobov,Geoekonomiceskie itoghi „gazovoi voinî” .Strateghia dlia Rossii> reghionalinaya derjava ilisârievaya kolonia?, „Memorandum Institutanatsionalinoy strateghii”, disponibil pe http>//lenta.ru/articles/2006/02/20/memorandum/,accesat pe 06.03.2006 (S. Belkovskii, D.Verhoturov, V. Golâ[ev, R. Karev, M. Remizov, Iu.Solozobov, Bilan]ul geoeconomic al „r\zboiuluigazelor”. Strategie pentru Rusia> putere regional\sau colonie pentru materie prim\?).

44 Vladimir Bukarskii, Liberalinaya imperia podudarom, disponibil pe http>//www.apn.ru/authors/author186.htm, accesat pe 16.04.2006 (V.Bukarskii, Imperiul liberal sub asediu).

45 Deklaratsia o sotrudnicestve v oblastienerghetiki, Priniata Prezidentom RossiskoyFederatsii Vladimirom Putinâm, PrezidentomRespubliki Bolgaria Ghorghiem Pârvanovâm iPremier-ministrom Greceskoy RespublikiKonstantinosom Karamanlisom v Afinah 4sentiabria 2006 goda, disponibil\ pe http>//www.kreml in . ru / in te rdocs /2006/09 /04 /2355_type72067_110664.shtml?type=72067,accesat pe 16.09.2006 (Declara]ie asupra cola-bor\rii în domeniul energeticii, adoptat\ depre[edintele Federa]iei Ruse V. Putin, pre[edinteleRepublicii Bulgaria G. Pârvanov [i primul-ministrual Republicii Grecia C. Caramanlis în Atena, la 4septembrie 2006).

46 M. Cohen, Energy Security in the Black Sea,„Monitor Strategic”, Nr. 1-2/2006, p. 26.

Bibliografie>1. Baev, P. K., Chairing the G8. Russian Energy

and Great Power Aspirations, PONARS Policy MemoNo. 382, International Peace Research Institute,Oslo, December 2005, disponibil\ pe http>//www.csis.org/media/csis/pubs/pm_0382.pdf

2.Belkovskii, Stanislav, Verhoturov, Dmitrii,Golâshev, Vladimir, Karev, Roman, Remizov, Mihail,Solozobov, Iurii, Geoekonomiceskie itoghi „gazovoivoin;”. Strateghia dlia Rossii> reghionalinaya derjavaili sârievaya kolonia?, „Memorandum Institutanatsionalinoy strateghii”, disponibil pe http>//lenta.ru/articles/2006/02/20/memorandum/, accesat pe06.03.2006.

3. Bukarskii, Vladimir, Liberalinaya imperia podudarom, disponibil la http>//www.apn.ru/authors/author186.htm., accesat pe 16.04.2006.

4. Cohen, M., Energy Security in the Black Sea,„Monitor Strategic”, Nr.1-2/2006, pp. 25-28.

5. Deklaratsia o sotrudnicestve v oblastienerghetiki, Priniata Prezidentom Rossiiskoy FederatsiiVladimirom Putinâm, Prezidentom Respubliki BolgariaGhorghiem Pârvanovâm i Premier-ministromGreceskoy Respubliki Konstantinosom Karamanlisomv Afinah 4 sentiabria 2006 goda, disponibil\ pe http>//www.kreml in . ru / in terdocs /2006/09/04/2355_type72067_110664.shtml?type=7206,accesat pe 16.09.2006.

6. Energeticeskaya strateghia Rossii na period do2020 goda (Strategia energetic\ a Rusiei pân\ în2020), disponibil\ pe http>//www.minprom.gov.ru/docs/strateg/1.

7. Gavril, M., B\t\lia pentru Shtokman,„Esen]ial”, Nr.45-46, 2006.

8. Gorst, I., The Energy Dimension in RussiaGlobal Strategy. Russian Pipeline Strategies> Businessversus Politics, The James Baker III Institute For PublicPolicy of Rice University, October 2004, disponibil\

Monitor Strategic

103RUSIA - CSI

The energy security has become one of the main issues on the world politics agenda. Russia,as the owner of one of the richest deposits of energy resources, has become more and moreaware of the leverage it can yield by transforming energy into one of its main foreign policyinstruments. In this respect, beginning with V. Putin’s first mandate, the Russian administrationon the one hand, started an incremental process of nationalizing the biggest companies andmarginalizing the foreign private partners with respect to having a stake in the oil industry< onthe other hand, Russia started a well-designed campaign of taking over the gas and oil transportnetwork especially in the CIS countries, an undertaking that resulted into the well-known gasconflicts with Belarus, Ukraine and Georgia. Bolstered by the high oil prices and consequentlyhigh revenues, some representatives of the Russian political elite began speaking nostalgicallyabout a “liberal empire” in recovery, which would be driven by an important economic weighton the global scene and a more assertive Russia.

SUMMARY

pe http>//www.rice.edu/energy/publications/docs/PEC_Gorst_10_2004.pdf.

9. Green Paper. A European Strategy for Susta-inable, Competitive and Secure Energy, disponibil\pe http>//ec.europa.eu/energy/green-paper-energy/d o c / 2 0 0 6 _ 0 3 _ 0 8 _ g p _ d o c u m e n t -_en.pdf#searchŸsearchŸ%22Green%20Paper.%20A%20Strategy%20for%20Sustainable%2Compe-titive%20and%20Secure%20Energy%22.

10. Jack A., Rusia lui Putin. Toamna Oligarhilor,ALL, 2006.

11. Jarrell, J.C., Proctor, D., Shannon D.,Trimberger, B., The Economics and Geo-Politics ofEnergy Supplies in Europe> Russia and Gazprom,“Economics 495> Economics of Transition ResearchPresentation”, March 2006. disponibil\ pe http>//www.econ.washington.edu/user/thornj/RusEnergy2.pdf#searchŸ%22%20%20The%20Economics%20and%20Geo-Politics%20Energy%20Supplies%20in%20Europe%22

12. Miheev, V., Iakubovskii, B., Bergher Ia.,Belokurova, G., Severo-vostocinaya Azia>Energheticeskie Strateghii Bezopasnosti, „Rabociematerial< No.6, 2006”, Moskovskii Tsentr Karneghi,Moskva.

13. Milov, Vladimir, Mojet li Rossia stati neftianâmraem?, „Pro et Contra”, Nr. 2-3, martie-iunie, 2006,pp.6-15.

14. Monagan, A., Dilemma energheticeskoybezopasnosti, „Pro et Contra”, martie-iunie, 2006,pp.16-31.

15. Olkott, M., Vladimir Putin i neftianaya politikaRossii, „Rabocie material< No.1/2005”, MoskovskiiTsentr Karneghi, Moskva. http>//www.carnegie.ru/ru/pubs/workpapers/WP-2005-01-www.pdf

16. Putin, V., Mineralino-sârievâie resursî vstrateghii razvitia rossiiskoy ekonomiki, „Zapiski

Gornogo Instituta”, ianvari 1999, preluat de pehttp>//www.gosresurs.ru/jurnal/viewdoc/46.html

17. Shevtsova, L., Putin’s Russia, CarnegieEndowment for International Peace, WashingtonD.C., 2005.

18. Solozobov, Iu., Gazprom protiv Rossii,Rossia protiv Gazproma. Antikolonialinayapovestka natsionalinoy energheticeskoy strateghii,„Aghentstvo Politiceskih Novostei”, disponibil pehttp>//www.apn.ru/publications/article10036.htm

19. Tihomirov, V., Teoria trubî, „Ogoniok”,No.3/2006, disponibil pe http>//www.ogoniok.com/4928/5/.

20. Torbakov, Igor, Russia Upholds Principleof Equality in Energy Sphere, „ JamestownFoundation Eurasia Daily Monitor”, September15, 2006, disponibil pe http>//www.-j a m e s t o w n . o r g / e d m / a r t i c l e . -php?article_id=2371449, accesat 19.09.2006.

21. Twining , D., Putin’s Power Politics,„Colaboraciones”, Grupo de Estudios Strategicos,No.765, January 2006.

22. Vstupitelinoe slovo Vladimira Putina nazasedanii Soveta Bezopasnosti po voprosu o roliRossii v obespecenii mejdunarodnoi energhe-ticeskoi bezopasnosti 22 dekabria 2005 goda,disponibil pe www.kremlin.ru/text/appears/2005/12/99294.shtml, accesat pe 24.12.2005.

23. White Gregory L. {i Cullison, Alan, RussiaFirms Up Grip on Fuel Supply. Accord WithTurkmenistan likely to Bolster Reliability of BigEuropean Gas Source, “Wall Street Journal”,September 6, 2006.

24. Who’s the boss of Gazprom?, ISS PolicyAnalysis no. 17, Institute for Strategic Studies,March 2006.

Octavian Milevschi was born in Republic of Moldova. He holds academic post-graduatesstudies in Political Science at the Bucharest University, and is a PhD candidate at the NationalSchool of Political Studies and Public Administration in Bucharest with a project on security,geo-economy and the Russian factor in the Wider Black Sea Area.

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 2007104

Monitor Strategic

Statele baltice2 (Estonia, Letonia [iLituania) [i Republica Moldova, foste republi-ci sovietice (trecutul sovietic este, probabil,unicul lucru comun care le mai leag\) consti-tuie dou\ exemple de state care au ales c\idiferite de politic\ extern\ [i de securitate.În studiul de fa]\ ne propunem s\ eviden]iemfactorii care au dus la o abordare diferit\ aproblemei securit\]ii, care a fost modalitateaprin care au abordat problema securit\]ii [icare sunt rezultatele unor astfel de politicipentru cele patru state.

***Pentru început, îns\, vom eviden]ia câteva

caracteristici care le aseam\n\ sau fac deose-birea între ele>

Atât statele baltice, cât [i RepublicaMoldova sunt state mici în termeni geografici,demografici [i ai gradului de influen]\ în afa-cerile mondiale. Astfel c\ abordarea noastr\se va face prin prisma teoriei statului mic, carespune c\ un stat poate fi considerat astfel,dac\ teritoriul sau popula]ia sa sunt mici, auun PIB mic [i capacit\]i militare minime3, duclips\ de bog\]ii naturale, organizare (întermenii birocra]iei de stat) [i de influen]\ înpolitica mondial\4. Atunci când statele miciac]ioneaz\ independent, ele nu pot s\ aib\un impact semnificativ pe plan interna]ional5.Ele sunt considerate slabe pentru c\ nu dispunde mijloace pentru maximizarea puterii (întermenii realismului clasic), de aceea intr\ înalian]e [i organiza]ii. Totu[i, atunci când estevorba de comportamentul în politica extern\6,statele mici demonstreaz\ caracteristici ase-m\n\toare> a) particip\ pu]in sau deloc lapolitica mondial\< b) în schimb, particip\ activîn organiza]iile interna]ionale< c) se bazeaz\pe normele dreptului interna]ional în rela]iiledintre state [i caut\ acorduri multina]ionalede securitate< d) nu uzeaz\ de for]\, ci mai

degrab\ de mijloacele diplomatice [i econo-mice în politica lor extern\< e) interesul maimult func]ional [i geografic al politicii lorexterne< f) iau frecvent pozi]ii de pe principiinormative [i morale în probleme interna-]ionale. În completarea acestei teorii, pentruexplicarea politicilor de securitate, importanteste [i conceptul de interdependen]\ com-plex\7, care explic\ în sine cooperarea întrestate, rolul organiza]iilor interna]ionale [itendin]a statelor mici de a apar]ine acestora.

O alt\ asem\nare este trecutul istoriccomun. Atât statele baltice, cât [i RepublicaMoldova (Provincia Basarabia) au fostprovincii ;n cadrul Imperiului ]arist, apoirepublici unionale ale URSS, ambele p\r]ifiind anexate în urma Pactului Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939.

Atât statele baltice, cât [i RepublicaMoldova [i-au declarat independen]a în1991, [i-au proclamat neutralitatea (statelebaltice pân\ în 1994). {i asem\n\rile seopresc cam aici.

La capitolul deosebiri, le eviden]iem atâtîntre cele dou\ p\r]i (statele baltice, luate caîntreg [i Republica Moldova), cât [i întrestatele baltice însele (fapt eviden]iat într-onot\ explicativ\).

Datele din tabel ne explic\ mai clar dece acel mit al unit\]ii baltice nu func]ioneaz\.Coroborate cu datele despre RepublicaMoldova, contrastul este mare. RepublicaMoldova nu a constituit niciodat\ în istorieobiectul unui stat na]ional, spre deosebire decele trei state baltice, R. Moldova nu are untrecut istoric. Este o entitate absolut nou\,ap\rut\ în 1991 ca urmare a conjuncturiipolitice create în urma destr\m\rii URSS.Limba român\ vorbit\ în R. Moldova faceparte din subgrupul estic al limbilor romanice,grupul italic, familia de limbi indo-europene,

Politici de securitate: statele balticevs Republica Moldova1

Aliona Negoiţă

Monitor Strategic

105RUSIA - CSI

deci din acela[i grup familial ca [i Letonia [iLituania. Religia dominant\ este cea orto-dox\, cu influen]\ ruseasc\ predominant\ (unelement important al vidului de securitate înMoldova). În ce prive[te identitatea geo-grafic\, Republica Moldova apar]ine estuluiEuropei (oricât de mult ar vrea geostrategiidin Chi[in\u s\ o identifice cu Europa Cen-tral\!). Acest lucru este important pentrugeopolitica statelor în discu]ie. Estonia [iLetonia apar]in geografic Europei de Nord,regiune care include cele mai prospere,economic vorbind, ]\ri din Europa. „Col]ulde aur”, a[a cum a fost numit\ regiunea, unaa stabilit\]ii [i p\cii. Lituania se identific\geografic cu Europa Central\, regiune care aconsacrat atât cultural, cât [i politic termenulde „Mitteleuropa” [i de identitate central-european\. În schimb, atunci când vorbimdespre estul european, gândul imediat neduce la conflicte, s\r\cie (Republica Moldova[i este cea mai s\rac\ ]ar\ din Europa),instabilitate [i insecuritate. Poate cel mai binea descris situa]ia Grazina Miniotaite> „Statelebaltice au fost create s\ apar]in\ Occiden-tului, deoarece în Est sunt amenin]ate de«al]ii». Vestul este asociat cu prosperitate,securitate [i democra]ie, în timp ce Estul estecaracterizat de s\r\cie, imprevizibil [iinsecuritate. O identificare pozitiv\ cu Vestuleste acompaniat\ de disocierea de non-Europa, accentul c\zând pe amenin]area dinpartea Rusiei”9. {i, nu în ultimul rând, res-pectând logica tabelului, la capitolul influen]eculturale, men]ion\m pentru RepublicaMoldova pe cea român\ [i pe cea rus\.

La capitolul deosebiri (deoarece pe aceas-t\ logic\ este construit\ lucrarea), ne vomreferi [i în continuare când vom analiza pro-blema condi]iilor, factorilor care au deter-minat modalit\]ile diferite de abordare asecurit\]ii.

***Ob]inându-[i independen]a în 1991, ma-

joritatea fostelor republici unionale, printrecare [i statele baltice [i R. Moldova au fostpuse în fa]a câtorva alternative privind rezol-varea problemei securit\]ii, printre caremen]ion\m>

R\mâneau ]\ri neutre< Dezvoltau o re]ea de cooperare regio-

nal\ (statele baltice între ele, pe de o parte,între ele [i statele nordice, în special cuFinlanda [i Suedia< Republica Moldova cuRomânia, Ucraina etc.)<

Op]iunea ader\rii [i integr\rii în struc-turile euro-atlantice.

Primul pas pe care l-au f\cut toate celepatru state a fost de a-[i declara neutralitatea,cu men]iunea c\ doar R. Moldova a preferatstatutul de neutralitate permanent\ (nerecu-noscut\ nici pân\ ast\zi pe plan interna-]ional). Ce presupune o astfel de politic\? Celmai important pentru problema pus\ îndiscu]ie de c\tre noi este c\ neutralitatea pre-vede ne-aderarea la blocuri [i alian]e militare<un stat neutru nu particip\ la conflicte militare[i nu permite sta]ionarea pe propriul teritoriua trupelor str\ine10. Totodat\, statul care î[ideclar\ neutralitatea poart\ o anume res-ponsabilitate, atât pentru stabilitatea [i securi-

Tabel 1. Caracteristicile culturale [i istorice ale statelor baltice8

Statul – Na]iune Limba Religia

dominant\ Identitatea geografic\

Influen]e culturale

Estonia 1918 Fino-ugric\ (familia uralic\)

Luteran\ Europa de Nord

German\, danez\, suedez\, finlandez\

Letonia 1918 Baltic\ (familia indo-european\)

Luteran\ Europa de Nord

German\, suedez\

Lituania Sec. al XIII-lea Baltic\ (familia indo-european\)

Romano-catolic\

Europa Central\

Polonez\

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 2007106

Monitor Strategic

tatea proprie, cât [i pentru cea interna]ional\.Astfel c\ principala obliga]ie care caracterizeaz\statutul legal al statului neutru este> impar]iali-tatea. Totu[i, un stat nu poate fi neutru perma-nent în dreptul interna]ional prin propriadeclara]ie unilateral\. Neutralitatea permanent\este crea]ia unui tratat între marile puteri [i statulcare cere neutralitatea11. Ea trebuie recunoscut$ceea ce nu s-a întâmplat în cazul R. Moldova,ea r\mânând doar la stadiul de declara]ieunilateral$. Neutralitatea statelor baltice a fostdoar o op]iune de moment [i conform\ gândiriipostmoderne nordice. Anul 1994 (retragereatrupelor ruse[ti din regiune) este considerat debaltici drept unul de cotitur\. Astfel, NATO s-atransformat într-o perspectiv\ real\, diminuân-du-se vizibil alternativele la acesta (aplicarea„modelului finlandez [i suedez”). Dup\ cumdeclara Pre[edintele Parlamentului estonian,Ülo Nugis, în octombrie 1991> „Experien]anoastr\ istoric\ a dovedit c\ neutralitatea nune garanteaz\ securitatea (…), o putem ob]inedoar prin aderarea la o alian]\ de securitatecolectiv\. În prezent, o astfel de alian]\ esteNATO”12. De men]ionat [i faptul c\ statelebaltice au trecut prin experien]a neutralit\]ii înperioada interbelic\, când au format [i acea„Antant\ Baltic\” (1934). Aceast\ politic\, îns\,a e[uat [i a permis URSS s\ ocupe cu u[urin]\cele trei state.

Pentru R. Moldova proclamarea neutra-lit\]ii permanente (statuat\ în Constitu]iaR. Moldova din 1994) a fost rezultanta absen-]ei unor priorit\]i clare în domeniul securi-t\]ii [i politicii externe, coroborat\ cu atitu-dinea ambigu\ a politicienilor fa]\ de inte-grarea euro-atlantic\, pozi]ia societ\]ii civileslabe în aceast\ problem\ [i, nu în ultimulrând, faptul c\ reforma securit\]ii nu era oprioritate. Op]iunea, în mare parte, a fostdeterminat\ [i de prezen]a celor dou\ con-flicte – transnistrean [i g\g\uz, cât [i de sta]io-narea trupelor ruse[ti pe teritoriul RepubliciiMoldova (spre deosebire de aceasta, proble-mele minorit\]ilor etnice din Letonia [iEstonia nu au escaladat în conflicte militare).

***Din 1995 încoace politicile de securitate

ale statelor baltice erau construite pe treiprincipii> integrarea euro-atlantic\, coope-

rarea regional\ [i rela]ii de bun\ vecin\tatecu Rusia. Pentru prima dat\, agenda politiciiexterne [i de securitate a celor trei state coi-ncidea în mare parte. Integrarea statelor bal-tice în structurile euro-atlantice a fost înf\p-tuit\ într-o perioad\ destul de scurt\ de timp(mai ales în ce prive[te integrarea în UE, încompara]ie cu celelalte membre, aderareaacestora luând mult mai mult timp). În 1994,statele baltice [i-au exprimat voin]a de ade-rare la NATO, iar în 1995 au semnat acordulcu UE. Din 2004 toate cele trei state balticeau devenit membre cu drepturi depline alecelor dou\ organiza]ii. NATO [i UE eraupentru statele baltice dou\ fe]e ale aceleia[imonede> UE simboliza reunificarea politic\,cultural\ [i ideatic\ cu Europa, iar NATOconstituia garan]ia de securitate mai eficient\împotriva unei amenin]\ri militare. Cu altecuvinte, UE asigura securitatea „soft”, iarNATO pe cea „hard”13. Marea majoritate astudiilor explic\ aderarea statelor baltice laNATO [i UE prin intermediul perspectiveineorealiste din teoria rela]iilor interna]ionale>Rusia r\mânea o amenin]are primar\ laadresa securit\]ii celor trei state prin interesulexprimat de aceasta pentru regiunea Baltic\[i prin politica sa de mare putere, astfel c\statele baltice au c\utat o protec]ie în cadrulunei alian]e împotriva unei mari puteri ame-nin]\toare14. Mai nou, politicii pro-vest astatelor baltice îi este dat\ o explica]ie cons-tructivist\15, care sus]ine urm\toarele> nu oamenin]are la adresa securit\]ii a orientatstatele baltice spre integrarea în structurileeuro-atlantice, ci identitatea comun\ pe careo au acestea cu NATO [i UE. Pe scurt, prinaderarea la cele dou\ organiza]ii a avut loc oinstitu]ionalizare a identific\rii statelor balticecu valorile [i normele occidentale.

De men]ionat faptul c\ niciodat\ proble-ma ader\rii la NATO nu a constituit subiectde dezbatere public\ în cele trei ]\ri. Atâtsocietatea civil\, cât [i cea public\ au sus]inutaproape în unanimitate aderarea16. Factorulcheie al integr\rii statelor baltice în NATO l-aconstituit sprijinul din partea SUA, care eraupoate cele mai interesate (chiar mai multdecât statele europene) în prezen]a lor înNATO. Ra]iunea unui astfel de comportamentdin partea SUA era urm\toarea> prezen]a

Monitor Strategic

107RUSIA - CSI

statelor baltice în NATO diminua posibilitateaunui conflict cu Rusia, cât [i unul de propor]iieuropene< de asemenea, permitea SUA s\controleze Europa de Nord, Rusia de Nord-Vest [i partea vestic\ a Oceanului Arctic17.Parteneriatul strategic cu SUA este [i în conti-nuare perceput ca vital pentru securitateaacestor state> „Trebuie s\ promov\m rela]iiletransatlantice, sus]ine ministrul de externe alLituaniei, Antanas Valionis. Nu este nimic, [iprobabil nici pe viitor nu va exista ceva cares\ înlocuiasc\ parteneriatul transatlantic.Capacitatea noastr\ de a ne ap\ra împotrivaterorismului, de a preveni proliferarea arme-lor de distrugere în mas\ [i de a ne opunealtor provoc\ri contemporane este limitat\f\r\ sprijinul SUA”18. Statele baltice au aceea[iproblem\ a politicii statului mic – trebuie s\men]in\ balan]a între SUA [i UE. Rela]iiletransatlantice nu se reduc doar la faptul de afi pro-american sau pro-european, ci la faptulde a supravie]ui în primul rând19. Cum statelebaltice v\d în Rusia o permanent\ amenin-]are, ele consider\ c\ UE nu dispune de opolitic\ clar\ (PESC este destul de slab\ ca s\fac\ fa]\ pericolului rus), iar dimensiunea deap\rare este slab\ [i nu ar putea face fa]\unui conflict cu Rusia. Con[tient sau nu, bal-ticii caracterizeaz\ politica UE fa]\ de Rusiadrept „mioap\”, ceea ce submineaz\ credibi-litatea UE ca actor strategic în ochii baltici-lor20. Îngrijorarea lor în problema ESDP estec\ UE ar impune standarde militare diferite,iar sistemul de planificare a ap\r\rii se vasepara de cel al NATO, pe de o parte< iar, pede alt\ parte, interesul este ca politica privindarmamentul, promovat\ de Agen]ia Euro-pean\ de Ap\rare, s\ r\mân\ deschis\ coo-per\rii transatlantice, nu doar competi]iei.

În leg\tur\ cu cooperarea regional\ pri-vind securitatea dintre cele trei state baltice,Lituania are o agend\ regional\ mai larg\ [ijoac\ un rol mai activ în politica de vecin\tatea UE, decât Estonia [i Letonia. Aceasta, nuîntâmpl\tor, de vreme ce liderii politici de laVilnius rezerv\ Lituaniei rolul de centru alcooper\rii regionale21. Strategiile politice aleLituaniei în politica regional\ privesc proble-ma regiunii Kaliningrad, sus]inerea eforturilorde integrare în UE [i NATO a Ucrainei [i

democratizarea Belarusului [i a Moldovei,precum [i interesul pentru Caucazul de Sud.Letonia împ\rt\[e[te acelea[i îngrijor\ri în ceprive[te Belarusul [i este interesat\ de evolu]iasitua]iei din Ucraina [i Caucazul de Sud. Esto-nia este mai pu]in preocupat\ de problemaregiunii Kaliningrad [i de Belarus, dar [i-aexprimat interesul pentru Ucraina [i Caucaz.Toate cele trei state baltice consider\ c\ auun cuvânt greu de spus în „politica de vecin\-tate” a UE spre Est, fiindu-le chiar la înde-mân\, prin faptul c\> a) au trecut printr-oexperien]\ comun\ cu Ucraina, R. Moldova,Belarus [i statele din Caucazul de Sud, b)cunoa[terea limbii ruse – ambele atuuri arajuta la împ\rt\[irea acestor state din expe-rien]a economic\ [i de aliniere juridic\ astatelor baltice în drumul spre integrare.„Statele baltice trebuie s\ înceteze s\ mai fieconsumatoare de securitate [i s\ contribuiela securitatea regional\ – Belarus, R. Moldova,Ucraina, Caucazul de Sud”22.

Totodat\, cele trei state baltice au dez-voltat [i o re]ea de cooperare în domeniulsecurit\]ii, atât între ele însele, cât [i cu stateledin nordul Europei, prin mai multe organi-za]ii> Consiliul Statelor M\rii Baltice, Dimen-siunea Nordic\, Ini]iativa Nordic\ European\,BALTSEA (Forumul Baltic de Asisten]\ [i Secu-ritate). În centrul tuturor acestor organiza]iist\ cooperarea nord-baltic\, sub formula5N+3B=NB8. Rezultanta NB8 a fost numit\„un microcosmos european”23 prin faptul c\include în el> state membre ale UE [i NATO(Estonia, Letonia, Lituania, Danemarca)< stateneutre (Finlanda, Suedia)< state care nu suntmembre ale UE (Islanda, Norvegia). Pentruelita politic\ a statelor baltice, asocierea cucele cinci state nordice a fost un succes, prinfaptul c\ acestea din urm\ au constituit instru-mente pentru intrarea statelor baltice în struc-turile europene. În domeniul ap\r\rii Letonia,Estonia [i Lituania au reu[it, de asemenea, s\dezvolte câteva proiecte reu[ite, care au în-lesnit aderarea lor la NATO> BALTBAT (Bata-lionul de Infanterie)< BALTRON (EscadronulNaval Baltic)< BALTNET (Re]eaua Baltic\ deSurvolare Aerian\)< BALTDEFCOL (ColegiulBaltic de Ap\rare) – toate au fost create înainteca statele baltice s\ adere la NATO< din 2005

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 2007108

Monitor Strategic

este opera]ional un proiect propus deGermania, BLTCCIS (Comandamentul Balticde Comand\ [i Control al Sistemului Infor-ma]ional). Toate aceste organiza]ii [i proiectecomune au jucat un rol important pentrusecuritatea statelor baltice.

{i, nu în ultimul rând, problema rela]iilorstatelor baltice cu Rusia a fost deseori carac-terizat\ ca suferind de „o lips\ de percep]ie[i comunicare cronic\”24. Toate cele trei statebaltice au grani]\ comun\ cu Rusia, suntdependente de resursele de gaz [i petrolrusesc. Problema rela]iilor spinoase cu Rusiase refer\ mai mult la Estonia [i Letonia, decâtla Lituania, [i este legat\ în aparen]\ de etniciiru[i, afla]i în num\r mare în cele dou\ ]\ri,dar în realitate este vorba despre faptul Rusiaa pierdut unul, poate, dintre cele mai strate-gice puncte – pentru care a luptat de secoleîntregi – de ie[ire la Marea Baltic\. În strate-giile de securitate ale celor trei state nu sefac referin]e la Rusia ca la o amenin]are mili-tar\, a[a cum era perceput\ ea la începutulanilor’90. Sunt f\cute doar asump]ii indirec-te, precum c\ exist\ state în imediata vecin\-tate care nu-[i exercit\ un control deplinasupra propriilor for]e militare [i pot constituiun poten]ial risc de securitate. Surprinz\torsau nu, dar statele baltice sunt interesateacum de evolu]ia nedemocratic\ a Rusiei25.Este cunoscut faptul c\ Rusia a încercat prindiferite tertipuri s\ împiedice aderarea celortrei state la NATO. Unul dintre ele a fost ofertade garan]ii de securitate din 1997, respins\politicos de statele baltice pe principiul c\venea din partea unei ]\ri care nu împ\r-t\[e[te acelea[i valori ca [i ele> „noi dorimsecuritate, dar nu una propus\ de Rusia”26.Spuneam mai sus c\ Letonia [i Estonia se afl\în rela]ii mai delicate cu Rusia [i aceasta dincauza comunit\]ii mari de ru[i din cele dou\state, ca urmare a politicii de colonizare dinperioada sovietic\27. Astfel c\ legile care aufost adoptate de c\tre cele dou\ state îndomeniul cet\]eniei, limbii [i educa]iei au fostconsiderate drept forme ale politicii desecuritate a celor dou\ state. În contrast culegile cet\]eniei din cele dou\ state, prin care30% din popula]ia lor a r\mas în afaradrepturilor cet\]ene[ti, Lituania a adoptat olege liberal\ a cet\]eniei cu op]iunea „zero”.

Totu[i, câteodat\ cele trei state î[i exprim\diferit interesele na]ionale [i politicile desecuritate fa]\ de Rusia28.

Spre deosebire de statele baltice, Repub-lica Moldova a ales s\ intre în CSI, [i nu „înistoria cea mare”29. Astfel c\ dimensiuneaintegr\rii a fost perceput\ de R. Moldova însensul invers, geografic vorbind, adic\ inte-grarea cu Estul. Nu vom descrie tot procesulprin care Republica Moldova a decis s\participe la integrarea în CSI, vom aminti doarc\ semnarea Acordului privind crearea CSIdin 21 decembrie 1991 de la Alma-Ata a fostun „pre]” cam scump negociat de liderii dela Chi[in\u pentru recunoa[terea indepen-den]ei de c\tre Rusia. În ce prive[te integrareaeuro-atlantic\, conceptul de neutralitatepermanent\ este un obstacol serios pentruaderarea la NATO, de[i, în 1994, R. Moldovas-a al\turat Parteneriatului pentru Pace (PpP)(dep\[it, de altfel), program care în concep]iaMoldovei este principalul mijloc de garantarea securit\]ii [i stabilit\]ii pe continentuleuropean, iar participarea în cadrul lui cre[tecapacitatea de ap\rarea [i securitate aRepublicii Moldova. Faptul c\ NATO esteacum la grani]ele Republicii Moldova nu aschimbat cu nimic situa]ia interna]ional\ aacestui stat. Pentru NATO, Republica Mol-dova r\mâne o zon\ secundar\ de interes,f\r\ impact clar în regiune. În plus, nici cea-lalt\ dimensiune a integr\rii euro-atlantice nua fost clar formulat\ de Chi[in\u ca o priori-tate strategic\. Abia în 1998, prin „Progra-mul de Activitate al Guvernului”, [i apoi în2002, prin „Concep]ia de Politic\ Extern\” aMinisterului Afacerilor Externe, integrarea înUE este descris\ ca „obiectiv strategic princi-pal al politicii externe a R. Moldova”, dar ar\mas doar la forma declarativ\. RepublicaMoldova nu are o strategie de integrare euro-pean\, iar participarea la Pactul de Stabilitatepentru Europa de Sud-Est, la care a aderat îniunie 2001, este prezentat\ de liderii de laChi[in\u drept o alternativ\ la integrareaeuropean\. Important pentru RepublicaMoldova, ca stat neutru, este rolul unor orga-niza]ii precum OSCE [i ONU.

Faptul c\ R.Moldova nu prezint\ interespentru Occident, a[a cum este manifestat fa]\

Monitor Strategic

109RUSIA - CSI

de statele baltice, se datoreaz\ poate în ceamai mare parte liderilor de la Chi[in\u, careau balansat mereu între Est [i Vest. Aceast\stare de incertitudine total\, datorat\ diplo-ma]iei de la Chi[in\u, a p\strat R. Moldovaîntr-o zon\ gri de insecuritate, justificând [imai mult indiferen]a comunit\]ii occidentale.

R. Moldova este membr\ a GUAM –Organiza]ia pentru Democra]ie [i DezvoltareEconomic\, ceea ce ar putea constitui o [ans\pentru Chi[in\u, [i avem aici în vedereevolu]iile de ordin strategic [i politico-militarprivind securizarea zonei M\rii Negre,precum [i rolul României, Bulgariei (membreNATO [i UE) [i al Turciei (membr\ NATO).Transformarea GUAM într-un organism maiviabil [i capabil s\ apere interesele statelormembre în rela]iile cu Rusia ar crea [i uninstrument de integrare euro-atlantic\. Aceas-ta este ocazia R. Moldova de a-[i l\rgi re]eauade cooperare regional\, pe care n-a [tiut s-odezvolte pân\ acum.

Nici în domeniul rela]iilor cu Rusia, R. Mol-dova nu st\ mai bine. Mai mult, spre deose-bire de statele baltice, Rusia a reu[it s\ securi-zeze politica minorit\]ilor na]ionale. Con-flictul din Transnistria [i aceea[i dependen]\de resursele energetice continu\ s\ r\mân\mijloacele de presiune ale Rusiei asupra R.Moldova. Ne[ansa R. Moldova a fost escala-darea timpurie a conflictului din Transnistria(un adev\rat c\lcâi al lui Ahile pentru securi-tatea R.Moldova [i din regiune, prin prezen]aunei re]ele interna]ionale de crim\ organizat\foarte puternice), când R. Moldova abia î[ideclarase independen]a, fapt care a deter-minat toat\ politica de securitate a R. Mol-dova de dup\ 1991 încoace. Atâta timp câtarmata rus\ continu\ s\ sta]ioneze pe teri-toriul R. Moldova [i s\ sus]in\ regimul sepa-ratist de la Tiraspol, securitatea R. Moldovaeste amenin]at\, iar acel principiu de neutra-litate devine un anacronism [i chiar un lucruriscant pentru Moldova.

***Cât de diferit este rolul pe care [i-l asum\

ast\zi statele baltice din pozi]ia de membreale NATO [i UE în regiune, [i cât de static\este politica de securitate a RepubliciiMoldova, ce se bazeaz\ pe un principiu (cel

de neutralitate) care a func]ionat în perioadaR\zboiului Rece, [i acum nu-[i mai are locul,mai ales în cazul Republicii Moldova! Deose-birile le-am constatat [i comparând greut\]ilepe care le-am întâlnit în acumularea dematerial în ce prive[te politicile de securitateale Republicii Moldova cu multiplele studiidedicate acestei probleme f\cute de baltici,cu mult\ seriozitate [i consecven]a care îicaracterizeaz\. Se demonstreaz\ înc\ o dat\c\ balticii au reu[it [i în acest domeniu s\ serealinieze cu brio modului de gândire occi-dental. R. Moldova are într-adev\r de înv\]atde la cele trei state baltice despre cum s\-[ipromoveze politicile de securitate pe viitor.

NOTE1 Versus în cazul dat nu înseamn\ împotriva,

ci analiza comparativ\ a politicilor de securitateîntre cele dou\ p\r]i.

2 Conceptul „State Baltice” este o inven]ie asec. al XX-lea impus\ din exterior, atunci cândOccidentul a creat o entitate geopolitic\,„regiunea baltic\”, care include trei state atât dediferite, atât din punct de vedere istoric, cât [icultural. Destinul celor trei state devine comunabia în sec. al XVIII-lea, când sunt ocupate deImperiul ]arist. De[i în perioada interbelic\ eleau dezvoltat un proiect de cooperare regional\,numit „Antanta Baltic\” (un proiect nereu[it [i carea deschis drumul URSS spre ocuparea acestorstate), termenul de „Baltica” este asociat pentrucele trei state cu guvernarea sovietic\ (1945-1991)– singura experien]\ comun\, al\turi de cea ]arist\.Întotdeauna a fost competi]ie, mai degrab\ decâtcooperare între cele trei state baltice. Simbolic,poate cea mai de amploare manifestare a unit\]iibaltice a „Drumului Baltic” (august 1989) o repre-zint\ demonstra]ia masiv\ împotriva opresiuniisovietice sub forma unui lan] uman de la Vilniusprin Riga spre Tallinn (Vezi Kestutis Paulauskas,The Baltic States> Picking Regions, Shedding Myths,Decoding Acronyms, „Lithuanian Foreign PolicyReview”, nr. 1-2 (15-16), 2005).

3 Maurice A., East, Size and Foreign PolicyBehavior. A Test of Two Models, „World Politics”,Vol. 25, No. 4 (July 1973), p. 557.

4 Jay M. Shafritz, Phill Williamson, Ronald S.Calinger, The Dictionary of 20th Century WorldPolitics, New York, Henry Holt, 1993, p. 614.

5 Robert O. Keohane, Lilliputians’ Dilemmas>Small States in International Politics, „InternationalOrganization”, Vol. 23, No. 2 (Spring 1969), p. 296.

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 2007110

Monitor Strategic6 Maurice A. East, Size and Foreign Policy...,

p. 557.7 Kai-Helin Kaldas, The Evolution of Estonian

Security Options During the 1990s, PfPC AthenaPapers Series No. 4, October 2005, pp. 3-4.

8 Preluat din Kestutis Paulauskas, The BalticStates…, p. 52.

9 Grazina Miniotaite, Lithuanian ForeignSecurity Policy in Search for Identity> FromModernity towards Post-Modernity? pewww.ceeisaconf.ut .ee/orb.aw/classŸfi le/actionŸpreview/idŸ164135/Miniotaite.doc

10 Vezi> Francis Low-Beer, The Concept ofNeutralism, „The American Political ScienceReview”, Vol. 58, No. 2 (Jun. 1964), pp. 383-391.

11 Josef L. Kunz, Austria’s Permanent Neutrality,„The American Journal of International Law”,Vol. 50, No. 2 (Apr. 1956), p. 418.

12 Citat din Toomas Riim, Estonia and NATO>A Constructivist View on a National Interest andAlliance Behaviour, „Baltic Security and DefenceReview”, vol. 8, 2006, p. 34.

13 Dzintra Bungs, Latvia’ s Security Policy Goalsand Possibilities, „Sicherheitspolitik in der GUSund im Baltikum”, (1/01) – Marz, 2000, p. 1 pewww.bmlv.gv.at/wissen-forschung/publikationen/beitrag .php?idŸ320< Kai-Helin Kaldas, TheEvolution of Estonian…, p. 4.

14 Kuus Merje, Security in Flux> InternationalIntegration and the Transformation of Threat inEstonia, „Democratizatsya”, Fall 2003< JaanikaErne, Estonia’s Integration into InternationalOrganisations – from the Viewpoint of Security,„Juridica International”, Nr. IX, 2004< DonatasZiugzda, Baltic States in the Perspective of theRussian’s Policy, „Lithuanian Foreign PolicyReview”, Nr. 4, 1999< Grazina Miniotaite, TheSecurity Policy of Lithuania and the „IntegrationDilemma”, NATO Fellowship, 1999 pewww.nato.int/acad/fellow/97-99/miniotaite.pdf

15 Toomas Riim, Estonia and NATO< AConstructivist View on a National Interest andAlliance Behaviour, „Baltic Security and DefenceReview”, Vol. 8, 2006, p. 34-52.

16 Vahur Made, Transatlantic Controversy in theEU’s Periphery? Comparative Study of the Finnishand Estonian Security Debates, Paper presentedat the 5th International CISS Millenium Con-ference, Salzburg, July 7-8, 2004 pe www.-edk.edu.ee/services.asp?site_idŸ2

17 Ibidem.18 Antanas Valionis, Lithuania, A Meeting Place

in Europe, „Lithuanian Foreign Policy Review”,Nr. 1-2 (13-14), 2004, p. 26.

19 Kestutis Paulauskas, The Baltics> from NationStates to Member States, European Union Institutefor Security Studies, Occasional Paper Nr. 62,February 2006, p. 38 pe www.iss-eu.org/occasion/occ62.pdf

20 În 2002 aflat la Vilnius, George Bush declarac\>„cel care va deveni du[manul Lituaniei, va fi [idu[manul SUA”, fapt nemaiauzit pân\ atunci debaltici. Dimpotriv\, pre[edintele Fran]ei, JacquesChirac, la auzul Comunicatului Grupului de laVilnius, prin care 10 state sus]ineau campaniaamerican\ din Iraq, a comentat în felul urm\tor>„Ei au pierdut ocazia de a t\cea” (Citate preluatedin> Kestutis Paulauskas, The Baltics< from NationStates to Member States…, p. 31).

21 Valdas Adamkus, Lihuania as a Centre ofRegional Cooperation, „Lithuanian Foreign PolicyReview”, Nr. 1-2 (13-14), 2004.

22 Kestutis Paulauskas, The Baltic States> PickingRegions…, p. 63.

23 Ibidem, p. 54.24 Idem, The Baltic States> From Nation…, p. 7.25 Kuus Merje, Security in Flux…26 Toomas Riim, Estonia and NATO…, p. 47.27 Conform datelor statistice, în Estonia lo-

cuiesc 25,6% etnici ru[i (www.stat.ee), iar înLetonia – 29,6% (www.csb.lv)

28 Acest lucru s-a eviden]iat mai ales la aniver-sarea a 60 de ani de la încheierea celui de-alDoilea R\zboi Mondial, când liderii lituanieni [iestonieni au refuzat invita]ia pre[edinteleui rus,iar Letonia a acceptat-o. Cu toate acestea, toatecele trei state au fost acuzate de anti-rusism [icalificate drept fasciste, ceea ce a înt\rit sus-piciunile în ]\rile baltice asupra faptului c\ aniver-sarea a inten]ionat s\ justifice ocuparea lor maidegrab\ decât reconcilierea.

29 Gheorghe E. Cojocaru, Politica extern\ a Re-publicii Moldova. Studii, Chi[in\u, Civitas, 2001.p. 39.

Bibliografie>

1. Adamkus, Valdas, „Lithuania as a Centreof Regional Cooperation”, Lithuanian ForeignPolicy Review, nr. 1-2 (13-14), 2004, pp. 17-20.

2. Brazauskas Algirdas, „The Birth of NewEurope. A View from Lithuania”, Russia in GlobalAffairs, Vol. 2, nr. 2, Aprilie-June 2004, pp. 108-114.

3. Bungs, Dzintra, „Latvia’s Security PolicyGoals and Possibilities”, Sicherheitspolitik in derGUS und im Baltikum, Nr. 1, Marz, 2001 pewww.bmlv.gv.at/wissen-forschung/publikationen/beitrag.php?idŸ320

Monitor Strategic

111RUSIA - CSI

14.Merje, Kuus, „Security in Flux> Interna-tional Integration and the Transformation of Threatin Estonia”, Demokratizatsyia, Fall 2003.

15.Miniotaite, Grazina, „The Security Policyof Lithuania and „Integration Dilemma”, NATOFellowship, 1999 pe www.nato.int/acad/fellow/97-99/miniotaite.pdf

16.Miniotaite, Grazina, Lithuanian ForeignSecurity Policy in Search for Identity> FromModernity towards Post-Modernity? pewww.ceeisaconf.ut .ee/orb.aw/classŸfi le/actionŸpreview/idŸ164135/Miniotaite.doc

17.Paulauskas, Arturas, „Lithuania’s NewForeign Policy”, Lithuanian Foreign Policy Review,nr. 1-2 (13-14), 2004, pp. 7-16.

18.Paulauskas, Kestutis, „The Baltic States>Picking Regions, Shedding Myths, DecodingAcronyms”, Lithuanian Foreign Policy Review,nr. 1-2 (15-16), 2005, pp. 51-65.

19.Paulauskas, Kestutis, „The Baltics> FromNation State to Member States”, European UnionInstitute for Security Studies, Occasional Papernr. 62, February, 2006.

20.Riim, Toomas, „Estonia and NATO> AConstructivist View on a National Interest andAlliance Behaviour”, Baltic Security and DefenceReview, Vol. 8, 2006, pp. 34-52.

21.Shafritz, Jay M., Williamson, Phill,Calinger, Ronald S., The Dictionary of 20thCentury World Politics, New York> Henry Holt,1993.

22.Valionis, Antanas, „Lithuania, A MeetingPlace in Europe „Lithuanian Foreign Policy Review,Nr. 1-2 (13-14), 2004, pp. 21-27.

23.Ziugzda, Donatas, „Baltic States in thePerspective of Russian’s Policy” Lithuanian ForeignPolicy Review, nr. 4, 1999.

4. Cojocaru, Gheorghe E., Politica extern\ aRepublicii Moldova. Studii, Chi[in\u, Civitas,2001.

5. Dual Enlargement and the Baltic States>Security Policy Implications, Report of the GeorgeC. Marshall European Center for Security Studies,Conference on, February 11-13, 2004, Tallin,Estonia.

6. Erne, Jaanika, „Estonia’s Integration intoInternational Organizations – from the Viewpointof Security”, Juridica International, Nr. IX, 2004,pp. 63-69.

7. Feldman, Gregory, „Stabilizing Estonia>The International Dimension of State Security andEthnic Integration Policy”, Demokratizatsyia, Fall2003.

8. Kaldas, Kai-Helin, The Evolution ofEstonian Security Options During the 1990s, PfPC,Athena Papers Series nr. 4, October 2005.

9. Keohane, Robert O., „Lilliputians’Dilemmas> Small States in International Politics”,International Organization, Vol. 23, No. 2 (Spring1969), pp. 291-310.

10.Kunz, Josef L., „Austria’s PermanentNeutrality”, The American Journal of InternationalLaw, Vol. 50, No. 2 (Apr. 1956), pp. 418-425.

11.Low-Beer, Francis, „The Concept ofNeutralism”, The American Political ScienceReview, Vol. 58, No. 2 (Jun. 1964), pp. 383-391.

12.Made, Vahur, Transatlantic Controversy inthe EU’s Periphery? Comparative Study of theFinnish and Estonian Security Debates, PaperPresented at the 5th International CISS MilleniumConference, Salzburg , July 7-8, 2004 pewww.edk.edu.ee/services.asp?site_idŸ2

13.Maurice, A. „East, Size and Foreign PolicyBehavior. A Test of Two Models”, World Politics,Vol. 25, No. 4 (July 1973), pp. 556-576.

Mrs. Aliona Negoi]\ was born in the Republic of Moldova. She holds a master in PoliticalScience and is a PhD candidate in International Relations at the National School for PoliticalStudies and Public Administration in Bucharest.

SUMMARY

This article focuses on the similarities and differences in the foreign and security policies ofthe Baltic States and the Republic of Moldova, since these small states declared independence,following the disintegration of the Soviet Union.

Beginning with the 1995 the Baltic States adopted 3 principles in their foreign policy> Euro-Atlantic integration, regional co-operation and good neighborhood relations with Russia andare now EU and NATO members, but the Republic of Moldova chose the permanent neutrality,especially due to the Russian presence and the conflict in Transdniestria.

ORIENTUL MIJLOCIU

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 2007114

Monitor Strategic

Monitor Strategic

115ORIENTUL MIJLOCIU

La aproape patru ani de la începerea ope-ra]iunilor militare cu scopul r\sturn\rii luiSaddam Hussein [i a regimului s\u, Irakul estedeparte de a fi stabilizat. Pr\bu[irea siste-mului represiv a scos la lumin\ falii etnice [ireligioase care amenin]\ chiar integritateastatului irakian. În scurta sa istorie modern\,Irakul a trecut prin numeroase r\zboaie,lovituri de stat, rebeliuni, iar puterea politic\a fost p\strat\ exclusiv prin for]\. Interven]iamilitar\ a Statelor Unite [i a alia]ilor ar fi tre-buit s\ marcheze un nou început pentru Irak,dar disensiunile interne, existente înc\ de lacrearea statului irakian, au blocat creareaunui climat de stabilitate necesar construc]ieidemocratice. Multe din problemele actualenu pot fi izolate de istoria modern\ a Irakului.

Scurt istoric al Irakului modernIrakul modern î[i are începuturile odat\

cu sfâr[itul Primului R\zboi Mondial [i împ\r-]irea Imperiului Otoman. La 16 mai 1916,Fran]a [i Marea Britanie semnau un tratatsecret, cunoscut sub numele de În]elegereaSykes-Picot, prin care î[i delimitau sferele deinfluen]\ din Orientul Mijlociu1. Dup\ în-cheierea Primului R\zboi Mondial, Irakul aintrat sub mandat britanic prin deciziileadoptate la Conferin]a de la Sanremo, desf\-[urat\ între 19-26 aprilie 1920, confirmateapoi de Consiliul Ligii Na]iunilor la 24 iulie1922. Devenit monarhie în 1921, sub regeleFaisal I, Irakul î[i câ[tiga independen]a în1932. De[i suveran, Irakul a fost ocupat dec\tre britanici în 1941, dup\ ce guvernul luiRashid Ali a rezistat presiunilor britanice dea declara r\zboi Germaniei naziste. Ocupa]iabritanic\ va lua sfâr[it la doi ani dup\ termi-narea celui de-al Doilea R\zboi Mondial, maiprecis la 26 octombrie 1947. Un an mai târ-ziu, Irakul a participat la r\zboiul arabo-

Procesul de democratizare a Irakului

Alexandru VoicuInstitutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară

israelian din 1948, unde a înregistrat pierderigrele. Monarhia irakian\ va dura pân\ în1958, când regele Faisal al II-lea a fost asasi-nat, împreun\ cu o parte a familiei regale, întimpul loviturii de stat conduse de colonelulAbdul Karim Qassim. Acesta din urm\ a apro-piat Irakul de Uniunea Sovietic\ [i a denun]attratatele cu Marea Britanie [i Statele Unitesemnate în timpul monarhiei. În 1963, AbdulQassim a fost asasinat în timpul unei noilovituri de stat, condus\ de colonelul AbdulSalam Arif [i de Ahmed Hassan al-Bakr, acestadin urm\ membru al mi[c\rii Baas. AbdulSalam Arif a murit trei ani mai târziu [i a fostsuccedat de fratele s\u, Abdul Rahman Arif,care, la rândul s\u, a fost r\sturnat în 1968în timpul unei lovituri de stat conduse chiarde Ahmed Hassan al-Bakr, care devine alpatrulea pre[edinte irakian. În cei unsprezeceani (1968-1979) în care a ocupat pozi]ia depre[edinte al Irakului, al-Bakr a na]ionalizatcompania petrolier\ irakian\, a introdus nu-meroase reforme economice [i sociale [i aconsolidat leg\turile cu URSS, semnând cuaceasta, la 9 aprilie 1972, un tratat de prietenie.

Venirea la putere a lui al-Bakr a pavatînceputul ascensiunii lui Saddam Hussein,care devenise cea mai influent\ figur\ dinaparatul de stat irakian cu mult înainte depreluarea formal\ a puterii, la 16 iulie 1979.Regimul instaurat de Saddam Hussein acontinuat, în linii mari, direc]iile predece-sorului s\u [i a avut dou\ coordonate majore>pe de o parte, a urm\rit modernizarea Irakului(prin demararea unor ample programe dealfabetizare2 [i de protec]ie social\, prininstaurarea unui sistem juridic de inspira]ieoccidental\ [i renun]area la legea islamic\ –Sharia –, cât [i prin dezvoltarea infrastructurii[i a industriei), iar, pe de alt\ parte, a eliminatcu brutalitate orice form\ de opozi]ie. Anii ’70

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 2007116

Monitor Strategic

au reprezentat o perioad\ de vârf pentru Irak,care devenise brusc un model în lumea arab\.Dar, odat\ cu boom-ul economic, au crescut [iambi]iile regimului. Irakul va intra curând într-o nou\ er\, marcat\ de r\zboaie [i de izolare.

La 22 septembrie 1980, Irakul a atacatIranul. De[i Saddam Hussein credea într-ovictorie rapid\, iar primele evolu]ii p\reau s\-i confirme aceste a[tept\ri, conflictul s-atransformat rapid într-un r\zboi de uzur\,care s-a prelungit timp de opt ani. Irakul afolosit arme chimice atât împotriva solda]ilor[i civililor iranieni, cât [i împotriva kurzilorirakieni3, suspecta]i c\ ar fi preg\tit o rebe-liune intern\ cu sprijin iranian. Costurile uma-ne [i materiale au fost uria[e [i au devastateconomia. Dintr-o ]ar\ prosper\, din punctde vedere economic, Irakul a ie[it din r\zboif\r\ nici un câ[tig teritorial [i cu o datorieextern\ uria[\. Numai fa]\ de Kuweit,datoriile Irakului însumau 14 miliarde dedolari, fapt ce va cânt\ri în decizia invad\riiacestuia, care va avea loc la 2 august 1990.La 6 august, Consiliul de Securitate al ONUimpunea sanc]iuni economice Irakului prinrezolu]ia nr. 6614, sanc]iuni care au r\mas învigoare pân\ la c\derea lui Saddam Hussein,treisprezece ani mai târziu. La 17 ianuarie1991, o coali]ie interna]ional\ condus\ deStatele Unite a atacat for]ele irakiene de peteritoriul Kuweitului, for]ându-le s\ se retrag\.Irakul nu a mai reu[it s\ se refac\ dup\ înfrân-gerea din Kuweit, din punct de vedere econo-mic [i militar. Totu[i, în ciuda sanc]iunilor eco-nomice, izol\rii interna]ionale, r\scoalelorpopula]iei [iite din sudul Irakului [i a celeikurde din nord [i pr\bu[irii economiei, regi-mul lui Saddam Hussein a reu[it s\ supra-vie]uiasc\. Num\r\toarea invers\ a începutdup\ atentatele teroriste de la 11 septembrie2001, când regimul de la Bagdad a fostperceput ca un promotor al terorismului.Astfel, la 20 martie 2003, a început invaziaIrakului, Bagdadul fiind ocupat la 9 aprilie.

Argumentele în favoarea interven]ieimilitare

În primul rând, Statele Unite suspectauBagdadul c\ ar de]ine arme de distrugere în

mas\ [i c\ ar fi dispus s\ le foloseasc\, cuatât mai mult cu cât o f\cuse în trecut. Exis-ten]a unui regim care avea capacitatea de ale fabrica [i de a le folosi, care prezentase lateleviziunea irakian\ atacurile teroriste de la11 septembrie ca un act just fa]\ de „crimeleîmpotriva umanit\]ii”5 înf\ptuite de ameri-cani, care avea o lung\ istorie de represiunisângeroase îndreptate împotriva opozan]ilorde orice natur\ (reali sau imaginari) [i carepornise mai multe r\zboaie de agresiuneîmpotriva vecinilor p\rea de neconceput încercurile americane de putere de dup\ 11septembrie. Mai mult, Washingtonul vedeaîn democra]ie singura arm\ eficace, petermen lung, împotriva terorismului. Astfel,s-a n\scut ideea c\ un Irak democratic nunumai c\ n-ar mai reprezenta un pericolpentru securitatea Statelor Unite [i a lumii,ci ar putea deveni chiar un model într-o re-giune dominat\ de autocra]ii. Un Irak demo-cratic ar fi reprezentat, deci, un prim pas c\treun Orient Mijlociu democratic. Mai mult,administra]ia de la Washington era înclinat\s\ cread\, mai ales la sugestia unor membriai diasporei irakiene, c\ odat\ ce SaddamHussein va fi înl\turat de la putere, demo-cratizarea Irakului va decurge oarecum de lasine [i se va bucura de sprijinul popula]iei.

Pa[ii parcur[iRealit\]ile de dup\ invazie nu au coincis

cu aceste previziuni optimiste. Trupele ameri-cane nu au g\sit armele de distrugere în mas\,care constituiser\ argumentul pentru necesi-tatea interven]iei militare. Totu[i, irakienii –mai ales kurzii [i arabii [ii]i, care alc\tuiescîmpreun\ aproximativ 80% din popula]ie6 –au salutat înl\turarea lui Saddam Hussein.Dar ceea ce autorit\]ile americane nu auprev\zut – [i, probabil, a constituit cea maimare gre[eal\ de evaluare – a fost c\, odat\cu dispari]ia sistemului represiv, tensiunileetnice [i sectare aveau s\ explodeze cu o for]\neb\nuit\. Aceste tensiuni dateaz\ de laînceputurile Irakului modern, dar haosulcauzat de invazie, frustr\rile acumulate întimpul regimului lui Saddam Hussein [iinfluxul de jihadi[ti din ]\rile vecine le-au

Monitor Strategic


exacerbat. Arabii sunni]i, în mod tradi]ionalsupra-reprezenta]i în aparatul de stat (înc\din perioada mandatului britanic), s-au sim]italiena]i în noua construc]ie politic\. Oguvernare reprezentativ\ – deci în principal[iit\ – echivaleaz\ cu pierderea privilegiilorde]inute în aparatul de stat din timpul luiSaddam Hussein [i anterior acestuia. Alian]adintre [ii]i [i kurzi, grupuri oprimate cubrutalitate în trecut, n-a f\cut decât s\ alimen-teze aceste temeri. Toate aceste adânciclivaje, pe fondul unei delimit\ri geograficeclare a grupurilor etnice [i religioase, aureprezentat catalizatorul violen]elor care auacaparat Irakul. Intensitatea atacurilor i-af\cut pe mul]i observatori s\ sus]in\ c\ Irakulse afl\, de fapt, în pragul unui r\zboi civil.

În ciuda climatului de insecuritate, Irakula f\cut multe progrese politice în ace[ti patruani. La doar câteva zile dup\ ocupareaBagdadului, mai precis la 21 aprilie 2003,coali]ia condus\ de Statele Unite crea a[a-numita Autoritate Provizorie a Coali]iei (CPA),învestit\ cu puteri legislative, executive [ijudec\tore[ti, care juca rolul unui guvern detranzi]ie. Aceasta avea trei ramuri semi-auto-nome, împ\r]ite dup\ cele trei regiuni impor-tante ale Irakului> în nord, cu sediul la Mosul,în centru, cu sediul la Bagdad, [i în sud, cusediul la Basra. Autoritatea Provizorie avearolul de a preg\ti elementele institu]ionale [ide a superviza lucr\rile de reconstruc]ie pân\în momentul învestirii unui guvern irakian.La 13 iulie 2003, Autoritatea Provizoriecreeaz\ în subordinea sa un a[a-numit Con-siliu Irakian de Guvernare (Iraqi GoverningCouncil – IGC). Acest Consiliu reprezentaprima încercare de a aduce la un loc diverselefac]iuni din cadrul societ\]ii irakiene [i avearolul de a consilia Autoritatea Provizorie. Înpractic\, Consiliul reprezenta un cvasi-gu-vern, menit s\ preg\teasc\ grup\rile irakienepentru exerci]iul guvern\rii. Consiliul reunealideri tribali, religio[i [i politici, selecta]i pecriterii reprezentative7.

La 28 iunie 2004, chiar în timpul desf\-[ur\rii summit-ului NATO de la Istanbul,coali]ia condus\ de Statele Unite a transferatputerea politic\ primului guvern irakian de

dup\ r\sturnarea regimului lui SaddamHussein8. Acest guvern interimar, condus deIyad Allawi, avea rolul s\ preg\teasc\ alegerilepentru Adunarea Constituant\ [i, în acela[itimp, trebuia s\ se ocupe de ce cele mai pre-sante probleme ale momentului, în specialde îmbun\t\]irea climatului de securitate [iredresarea economiei9. Data organiz\riiprimelor alegeri a fost stabilit\ pentru 30ianuarie 200510.

Pentru a-[i asigura un rol cât mai impor-tant în noul parlament, partidele [iite auhot\rât s\-[i uneasc\ for]ele într-o coali]iesprijinit\ de Marele Ayatolah Ali al-Sistani,cel mai respectat cleric [iit. Coali]ia (cunos-cut\ sub numele de Alian]a Unit\ Irakian\)era format\ din 16 partide sau organiza]iipolitice, printre care se num\rau> ConsiliulSuprem pentru Revolu]ia Islamic\ în Irak(SCIRI), condus de Abdel Aziz al-Hakim,Partidul Islamic Al-Da’wah, condus deIbrahim al-Jaafari, unul din cei doi vice-pre[e-din]i interimari ai statului [i CongresulNa]ional Irakian, condus de Ahmed Chalabi,fostul protejat al Pentagonului. Lista decandida]i ai coali]iei [iite a fost elaborat\ deun consiliu format din [ase personalit\]inumite de Ali al-Sistani, printre care [iHussain al-Shahristani, cunoscutul savantcondamnat la închisoare în 1979 pentru refu-zul de-a colabora la programul nuclear alIrakului. Alian]a Unit\ Irakiana avea uncompetitor în coali]ia condus\ de prim-ministrul Iyad Allawi, cunoscut\ sub numelede Lista Irakian\ (al-Qayimaal Iraqia), care erapreponderent format\ din [ii]i seculari, mul]idintre ei ocupând pozi]ii în guvernul interi-mar, [i care î[i propunea s\ dep\[easc\ cli-vajele religioase sau etnice. Un alt bloc elec-toral, poate cel mai bine organizat, îl repre-zenta Alian]a Kurdistanului. Precum Alian]aUnit\ Irakian\, coali]ia partidelor minorit\]iikurde avea un caracter eterogen, orientareapolitic\ a membrilor acoperind tot spectrulpolitic, de la comunism pân\ la islamismradical. Oprimarea kurzilor de c\tre regimullui Saddam Hussein a avut ca efect apari]iaunei con[tiin]e etnice puternice, astfel încâtcoali]ia kurd\ putea s\ se bazeze pe cea maimare parte a voturilor exprimate de mino-

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 2007118

Monitor Strategic

ritatea pe care o reprezenta. Principalelepartide din coali]ie erau Uniunea Patriotic\a Kurdistanului (PUK) [i Partidul Democratdin Kurdistan, mi[c\ri care s-au aflat, demulte ori, în adversitate. În schimb, organi-zarea politic\ în zona sunnit\ a Irakului s-adovedit mai lent\. Cele mai multe partidesunnite au hot\rât s\ boicoteze alegerile, cuexcep]ia notabil\ a partidului Alian]a Irakian\,condus de pre[edintele interimar al Irakului,Ghazi Mashal Ajil al-Yawer.

Rezultatele alegerilor au confirmat cliva-jele profunde din societatea irakian\. Pre-zen]a la vot a variat masiv, de la 89% înprovincia kurd\ Dahuk pân\ la 2% în provi-ncia sunnit\ al-Anbar, înregistrând, totu[i, lanivel de ]ar\, o medie încurajatoare de 58%.Electoratul [i-a acordat votul pe criterii sectare[i etnice [i mai pu]in pe criterii ideologice.Conform previziunilor, Alian]a Unit\ Irakian\a câ[tigat cele mai multe voturi (48,19%),fiind urmat\ de Alian]a Kurdistanului (25,73%)[i Lista Irakian\ (13,82%)11. Alian]a Irakian\,singurul partid sunnit care a reu[it s\ intre înparlament, a ob]inut numai 1,78%. La 7 aprilie,era învestit în func]ia de pre[edinte al IrakuluiJalal Talabani, membru fondator al UniuniiPatriotice a Kurdistanului (PUK). La 3 mai2005, în urma negocierilor dintre partide, seforma a[a-numitul guvern irakian de tranzi]ie(în locul guvernul interimar), avându-l înfrunte pe Ibrahim al-Jaafari, iar la 28 aprilieprimea aprobarea noii adun\ri legislative.Conform articolului 61 din Legea Adminis-tr\rii Statului Irakian (TAL), principala sarcin\a adun\rii legislative era aceea de a elaborao constitu]ie permanent\, nu mai târziu de15 august 2005, ratificarea acesteia urmânds\ aib\ loc printr-un referendum, programats\ se desf\[oare la 15 octombrie 2005. De[inoua constitu]ie s-a bucurat de votul favorabilal unei largi majorit\]i (79%), în condi]iile uneiprezen]e la vot mari (61%), rezultatele12 peregiuni au reconfirmat clivajele existente laalegerile din ianuarie13. În dou\ provinciisunnite, Salah ad Din [i al-Anbar, popula]iaa votat zdrobitor împotriva constitu]iei, înpropor]ie de 81,75% [i, respectiv, 96,9%. Oa treia provincie sunnit\, Ninawa, a respinsconstitu]ia cu 55,08%, amenin]ând chiarratificarea acesteia14.

Aprobarea constitu]iei permanente areprezentat un pas important pentru cons-truc]ia politic\ din Irak, definit ca „republic\democrat\, federal\ [i reprezentativ\”15.Odat\ ce constitu]ia a fost ratificat\, mandatulAdun\rii Constituante se apropia de sfâr[it.Irakul intra într-o nou\ curs\ electoral\, dedata aceasta pentru formarea primului guvernpermanent. Drept urmare, alegerile au foststabilite pentru 15 decembrie 2005. Deaceast\ dat\, Irakul era împ\r]it în 18circumscrip]ii electorale (spre deosebire dealegerile din ianuarie), iar sistemul electoralr\mânea cel propor]ional (pe list\). În marem\sur\, alegerile din decembrie au fost oreeditare a celor din ianuarie, cu men]iuneac\ participarea sunni]ilor a fost mult maimare, întrecând cele mai optimiste pre-viziuni. Ca medie na]ional\, prezen]a la vota fost de 70%, mai ridicat\ decât cea de laprimele alegeri. Cea mai mare forma]iunepolitic\ a r\mas Alian]a Unit\ Irakian\(41,2%), fiind urmat\ de Alian]a Kurdistanului(21,7%) [i de Frontul Irakian (15,1%), acestadin urm\ fiind o coali]ie de partide sunnite.Negocierile pentru formarea guvernuluipermanent s-au prelungit pân\ în prim\varaanului 2006, într-un climat de tensiune. Încele din urm\, la 22 aprilie 2006, primul gu-vern permanent era învestit de parlamentulirakian16. Condus de Nouri al-Maliki, guver-nul includea reprezentan]i ai principalelorpartide din parlament, inclusiv ai celorsunnite. Dincolo de importan]a simbolic\ aînvestirii, cabinetul lui Nouri al-Maliki aveas\ se confrunte – [i înc\ o face – cu o escala-dare a violen]ei. Stoparea acesteia a devenitprioritatea sa absolut\.

ConcluziiCei patru ani de la r\sturnarea regimului

lui Saddam Hussein au marcat o perioad\de schimb\ri profunde pentru societateairakian\. Din punct de vedere formal, tran-zi]ia de la o dictatur\ brutal\ la un regimdemocratic a fost un real succes. În prezent,Irakul are un parlament legitim [i repre-zentativ, un guvern care reune[te toate fac-]iunile importante din societatea irakian\, oconstitu]ie democratic\, dar climatul deinsecuritate amenin]\ toate aceste progrese.Violen]a zilnic\ a transformat Irakul într-o ]ar\

Monitor Strategic


aproape neguvernabil\. Pierderile umane auîntrecut cele mai negre previziuni, punândsub semnul întreb\rii capacitatea coali]ieiinterna]ionale de a gestiona problemele desecuritate. Regiunile afectate în mod specialsunt cele din centrul ]\rii – a[a-numitul„triunghi sunnit”17 –, în timp ce Kurdistanuldin nord [i sudul [iit sunt zone relativ paci-ficate. Estim\rile privind num\rul victimelorde la invazia din 2003 pân\ în prezent variaz\foarte mult, în func]ie de metodologiafolosit\, dar cei mai mul]i observatori situeaz\cifra undeva între 50 000 [i 60 000 demor]i18. Recent, un raport ONU a estimat lapeste 34 00019 num\rul victimelor din anul2006. Dincolo de anumite imprecizii [iaproxim\ri inevitabile, cifrele sunt uria[e. Atâtfor]ele de securitate irakiene, cât [i cele alecoali]iei multina]ionale au mari dificult\]i înstoparea violen]ei, iar deteriorarea mediuluide securitate amenin]\ progresele politiceînregistrate pân\ în prezent. Administra]iaamerican\ a admis c\ este nevoie de o schim-bare de direc]ie în ceea ce prive[te Irakul. La11 ianuarie 2007, pre[edintele americanG.W. Bush a anun]at o nou\ strategie20 pentruIrak, care include suplimentarea trupelor cupeste 20 000 solda]i. Ace[tia urmeaz\ s\ fiedesf\[ura]i în, [i în jurul Bagdadului – scenacelor mai sângeroase atacuri – [i vor operaal\turi de for]ele de securitate irakiene. Astfel,num\rul solda]ilor americani din Irak vaajunge la 150 000, cel mai mare num\r dinmomentul încet\rii opera]iunilor militaremajore (mai 2003) pân\ în prezent. Supli-mentarea num\rului solda]ilor are loc în urmapublic\rii raportului a[a-numitului Grup deStudiu al Irakului (ISG)21, care recomand\„m\rirea semnificativ\ a num\rului perso-nalului militar al Statelor Unite”22 din Irak.

La aproape patru ani de la r\sturnarearegimului lui Saddam Hussein, rezultateleinterven]iei militare sunt cel pu]in inegale.Progresele ob]inute au fost contrabalansatede tot atâtea insuccese, iar direc]ia în care seva îndrepta Irakul este înc\ imposibil deprev\zut. Posibilitatea izbucnirii unui ade-v\rat r\zboi civil nu poate [i nu trebuie s\ fieexclus\. Succesul procesului de democra-tizare a Irakului depinde exclusiv de succesulasigur\rii unui climat de securitate. Astfel,dup\ cum sublinia Michael Rubin, editor alMiddle East Quarterly, „de[i tensiunile interne

nu vor disp\rea în viitorul apropiat, irakieniiau dat dovad\ de o rezisten]\ care sugereaz\c\, în ciuda unui drum c\tre democra]iedificil [i pres\rat cu violen]e, sunt hot\râ]i s\fac\ procesul politic s\ func]ioneze”23.

1 Textul în]elegerii se g\se[te la http>//n e t . l i b . b y u . e d u / ~ r d h 7 / w w i / 1 9 1 6 /sykespicot.html.

2 Reformele în domeniul educa]iei i-au aduslui Saddam Hussein o distinc]ie din parteaUNESCO (Organiza]ia Na]iunilor Unite pentruEduca]ie, {tiin]\ [i Cultur\).

3 Opera]iunea al-Anfal a fost o campanieîndreptat\ împotriva kurzilor irakieni, desf\[urat\între 1986 [i 1989. Cifra exact\ a victimelor r\-mâne necunoscut\, iar estim\rile independentevariaz\ între 50 000 [i 100 000 de mor]i, mareamajoritate civili. For]ele lui Saddam Hussein aufolosit arme chimice [i execu]iile sumare pentrua decima popula]ia kurd\. Episodul cel maicunoscut a avut loc la Halabja, în martie 1988,când, într-un singur atac chimic, au murit câtevamii de civili.

4 Textul rezolu]iei se g\se[te la http>//daccessdds.un.org/doc/RESOLUTION/GEN/NR0/575/11/IMG/NR057511.pdf?OpenElement.

5 BBC News, World shock at US attacks, 12septembrie 2001, http>//news.bbc.co.uk/1/hi/world/americas/1537800.stm.

6 Conform CIA – The World Factbook, Irakulare o popula]ie de 26.783.383 de locuitori.Principalele grupuri etnice sunt> arabi (75-80%)[i kurzi (15-20%). Religia predominant\ esteIslamul, în propor]ie de 97%, din care 60-65%[ii]i [i 32-37% sunni]i. Geografic, kurzii sunta[eza]i în nordul Irakului, arabii sunni]i în centru[i cei [ii]i în sud.

7 Consiliul era format din 25 de membri [irespecta propor]ional alc\tuirea etnic\ [i religioas\a Irakului. {ii]ii erau reprezenta]i de 13 membri,sunni]ii de 5, kurzii de 5, iar minorit\]ile turc\ [iasirian\ de câte un membru fiecare. Doi dintremembrii Consiliului, Aqila al-Hashimi [i EzzedineSalim, au fost uci[i în atentate. Componen]a Con-siliului [i scurte prezent\ri ale membrilor pot fig\site la http>//www.globalsecurity.org/military/world/iraq/igc.htm.

8 Vezi Rajiv Chandrasekaran, Doug Struck [iMike Allen, U.S. Transfers Political Authority in Iraq,„Washington Post”, 28 iunie 2004.

9 În absen]a unei constitu]ii permanente, gu-vernul interimar opera în conformitate cu oconstitu]ie interimar\, cunoscut\ sub numele deLegea Administr\rii Statului Irakian (TAL). Aceastafusese adoptat\ la 8 martie 2004 de c\tre ConsiliulIrakian de Guvernare [i a intrat în vigoare odat\cu transferul suveranit\]ii, la 28 iunie 2004. La

NOTE

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 2007120

Monitor Strategic

aceea[i dat\, Irakul î[i desemna [i primul pre[e-dinte de dup\ r\sturnarea lui Saddam Hussein,în persoana lui Ghazi Mashal Ajil al-Yawer. Textulintegral al TAL se g\se[te la http>//www.cpa-iraq.org/government/TAL.html.

10 Conform Constitu]iei interimare adoptatela 8 martie 2004, Irakul devenea o republic\parlamentar\, al c\rei corp legislativ (AdunareaNa]ional\) avea 275 de locuri. Sistemul electoralera propor]ional (pe list\), iar listele propuse departide trebuiau s\ con]in\ între 12 si 275 decandida]i, cu excep]ia candida]ilor independen]i.Vârsta minim\ pentru depunerea candidaturii erade 30 de ani. Întregul Irak func]iona ca o singur\circumscrip]ie electoral\ [i nu exista un pragelectoral. Al\turi de aceste prevederi, au fostadoptate [i m\suri cu caracter afirmativ, care vizauatât componen]a listelor (cel pu]in 25% din locuritrebuiau ocupate de femei), cât [i prezentareaunor anumite garan]ii de moralitate de c\trecandida]i (ne-apartenen]a la partidul Baas sau, încaz contrar, semnarea unui document de renun-]are la orice leg\tura cu organiza]iile acestuia).Parlamentul unicameral alege un pre[edinte alstatului [i doi adjunc]i, care vor forma a[a numitulConsiliu Preziden]ial. Acesta din urma trebuie s\numeasc\, în unanimitate, un prim-ministru, care,la rândul s\u, urma s\ desemneze un consiliu demini[tri. Prima legislatur\ servea [i ca AdunareConstituant\ [i avea sarcina de a elabora oConstitu]ie permanent\, al c\rei proiect trebuiafinalizat cel târziu la 15 august 2005.

11 Rezultatele complete ale alegerilor de la 30ianuarie 2005 pot fi g\site la http>//www.epic-usa.org/Portals/1/UpdatedElectionResults.pdf.

12 Rezultatele referendumului se g\sesc lahttp>//www.ieciraq.org/final%20cand/20051102%20Certified%20Referendum%20Results%20English.pdf.

13 Vezi Dan Murphy [i Jill Carroll, Why Iraq’sSunnis fear constitution, „The Christian ScienceMonitor”, 24 august 2005.

14 Constitu]ia nu putea fi ratificat\ dac\ treiprovincii ar fi respins-o cu o majoritate de 66%din voturile exprimate.

15 Textul integral al Constitu]iei se g\se[te lah t t p > / / w w w. i e c i r a q . o r g / f i n a l % 2 0 c a n d /Draft%20Constitution_2005%5B1%5D.09.20_En.pdf.

16 Nelson Hernandez [i K.I. Ibrahim, IraqiLawmakers End Months of Deadlock, „WashingtonPost”, 23 aprilie 2006.

17 Expresia se refer\ la zona dens populat\delimitat\ de Bagdad, în est, Ramadi, în vest, [iTikrit, în nord.

18 De exemplu, proiectul Iraq Body Count,http>//www.iraqbodycount.org.

19 New York Times, 17 ianuarie, Iraqi DeathToll Exceeded 34,000 in ’06, U.N. Says, http>//www.nytimes.com/2007/01/17/world/middleeast/17iraq.html?_rŸ1&orefŸslogin

20 Transcrierea discursului se g\se[te la http>//w w w. c n n . c o m / 2 0 0 7 / P O L I T I C S / 0 1 / 1 0 /bush.transcript/index.html.

21 Grupul de Studiu al Irakului (Iraq StudyGroup – ISG) este o comisie bipartit\, format\ deCongresul Statelor Unite la 15 martie 2006 pentrua evalua situa]ia din Irak [i pentru a face recoman-d\ri de politic\ extern\. Comisia este format\ dinopt membri (patru republicani [i patru democra]i)[i doi co-pre[edin]i, James Baker [i Lee Hamilton.

22 Iraq Study Group Report, p. 7. http>//www.usip.org/isg/iraq_study_group_report/report/1206/iraq_study_group_report.pdf

23 Michael Rubin, The Future of Iraq>Democracy, Civil War, or Chaos?, „Middle EastReview of International Affairs”, Vol. 9, Nr. 3(Septembrie 2005).

The article signed by Alexandru Voicu consists in an overview of the main events that shapedthe history of Iraq in the last four years. Structured in four chapters, the paper focuses on themain political steps and security challenges Iraq experienced during its bloody transition todemocracy. From a larger perspective, Iraq can be seen like a unique political experiment witha yet undecided outcome. The article puts together the often disparate pieces in order to createa clearer and more fluid image of the successes, failures and limits of the US-led militaryintervention.

SUMMARY

Alexandru Voicu is a Political Science graduate and a researcher within the Institute forPolitical Studies of Defense and Military History. His interests consist in monitoring thedevelopments in the Black Sea area and the Middle East from the perspective of internationalsecurity.

Monitor Strategic


LESSONS LEARNED

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 2007122

Monitor Strategic

Monitor Strategic

123LESSONS LEARNED

The Canadian Forces are currently inAfghanistan, as part of a NATO coalition,where they are playing a major role in acounter-insurgency campaign directedagainst a resurgent Taliban threat. Dealingwith this menace will not be easy as theTaliban, realizing they cannot defeat NATO’ssuperior military strength, have resorted toasymmetric actions that strike at thecoalition’s will through the accumulativeeffects of terror and small scale militaryoperations. Although, NATO must contendwith these tactics, concentrating solely on themilitary aspects of the problem will notaddress the real danger. This is because thetrue nature of the Taliban’s threat rests in itspolitical strength and not in its military capa-bility. In order to destroy the Taliban’s influen-ce in the region a combination of political,social, economic, and military means arenecessary. The complexities of dealing withthese issues in a coherent manner aresignificant; but in the case of Afghanistan, arenot without precedent. Interestingly, theSoviets faced many of these same challengeswhile fighting a counter-insurgency campaignagainst the Mujahideen throughout much ofthe 1980s.1

The Soviet experience should be ofinterest to coalition members as it provides acontemporary example of the challenges ofconducting counter-insurgency operationswithin that country. Contrary to popularbelief, the Soviets followed a logical andmultifaceted, if somewhat brutal, coun-terinsurgency strategy in Afghanistan. Acritical examination of their performancereveals that many of their failings can be

Fighting the Mujahideen: Lessonsfrom the Soviet Counter-Insurgency

Experience in AfghanistanMajor Tony Balasevicius and Major Greg Smith

Royal Military College, Canada

directly attributed to a lack of resources andin this respect, there are a surprising numberof similarities between the operationalenvironment the Soviets faced and the threatthat NATO is currently dealing with. Thispaper will explore various aspects of Sovietcounter-insurgency operations during theiroccupation of Afghanistan. Specifically, it willestablish criteria for the successful conductof insurgency and counter-insurgencycampaigns. It will then highlight Sovietactions within this context examining thestrength and weaknesses of the Sovietapproach. Finally, applicable lessons will bederived from the analysis for their relevanceto the current situation. However, beforedealing with the specific aspects of theSoviet’s performance it is important to firstcomprehend the dynamics of insurgencies.2

In the most basic terms, an insurgency canbe viewed as an uprising against an esta-blished form of authority such as a gover-nment or occupying military force.3 Brad E.O’Neill, a recognized expert on the subject,defines an insurgency as a “struggle betweena non ruling group and the ruling authoritiesin which the non-ruling group consciouslyuses political resources (e.g. organizationalexpertise, propaganda and demonstrations)and violence to destroy, reformulate, orsustain the basis of legitimacy of one or moreaspects of politics.”4 In this context,insurgences are often used by the disaffectedwho recognize their inability to win againstconventional military forces and therefore,resort to actions that exploit popular grie-vances and attack the will and motivation ofthe status quo authority.5

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 2007124

Monitor Strategic

Attacking the will of an enemy is anextremely difficult and time consumingprocess and is unlikely to produce results inthe short term. For insurgents to win this typeof protracted conflict they must be able toachieve very specific operational objectives.According to Lieutenant – Colonel JohnMcCuen, an officer and author on the subjectof counter-revolutionary war, to be successful,at the operational level, insurgents must,“reverse the power relationship (1) by wearingdown the enemy’s strength with the cumu-lative effect of many campaigns and battles(2) by building their own strength throughmobilizing the support of the people, establi-shing bases, and capturing equipment, and(3) by gaining outside political and if possible,military support.”6

In order to achieve success within thisframework the insurgent needs to establishand then maintain certain tactical conditionsthroughout the campaign. Colonel JulianPaget, another leading authority on thesubject of counter-insurgency, believes thatas a minimum the insurgent must have, “acause to fight for, support from the localpopulace, bases, mobility, supplies andinformation.”7 These conditions allow theinsurgent to meet McCuen’s secondoperational objective of building strengththrough mobilizing support, which in turn,provides a foundation for achieving the othertwo operational tasks.

Conversely, counter-insurgency opera-tions are carried out by the establishedauthority and seek to destroy the insurgentthrough the use of political, social, andeconomic reforms that focus on satisfying thesame grievances the insurgents are attemptingto exploit. The established authority mustcarry out these reforms while simultaneouslyattacking the physical entities of the insur-gent’s military and political apparatus.8 Whengoing after the insurgent’s physical capa-bilities, counter-insurgency forces must bevery cautious in their actions, as they mustdeprive the rebels of the basic operationaland tactical conditions needed to sustain theinsurgency, while limiting collateral damage

on the population. Achieving this balance isfar more difficult then it may first appear, asthe insurgents will attempt to embedthemselves within communities so that theycan start to develop the conditions neededfor success and any attempt to attack themusually means hitting the population. In thisrespect, the criteria established by McCuenand Paget provides us with a good constructin which to evaluate the Soviet’s counter-insurgency performance in Afghanistan. 9

The first two conditions set forth by Paget,a cause to fight for and support from the localpopulace, fall under what is now commonlyreferred to as an effective public affairs orpropaganda campaign and the ability to winthe “hearts and minds” of the population.Winning the “hearts and minds” is critical forboth the insurgents and established authorityas it provides the basis for long-term opera-tional sustainment and is a key enabler indeveloping the other conditions essential fortactical success, such as the ability to establishbases, maintaining mobility, and gatheringintelligence. For the established authority towin the “hearts and minds” they must firstbe able to show they can protect the popula-tion and defeat the insurgents.10 As McCuen,points out, “the most important part of acounter insurgency is having the populationorganized for its own self-defence… Even inthis early phase of the war, organization oflocal auxiliary police and militia units shouldbe a first priority task of the governingauthorities.”11

Overlapping these organizations is themilitary’s contribution, which should beprimarily focused on territorial defence.Ideally, this defence will be based on a largenumber of small posts distributed throughoutthe country and backed up by large mobilereserves consisting of the counter-insurgencyforce’s most professional soldiers. Whileresource intensive, this system allows thearmy to maintain contact with the populationand still attack the guerrillas.12 If securitycannot be accomplished the insurgents willbe free to establish control within variouscommunities and over time set the conditions

Monitor Strategic

125LESSONS LEARNED

to win the insurgency. Therefore, establishinga secure environment within Afghanistan wasa critical first step for the success of the Sovietcounter-insurgency effort. Unfortunately,developing this prerequisite proved to be anextremely difficult challenge for the Sovietsonce they entered the country.

The genesis of Soviet involvement inAfghanistan started during the late 1970swhen the People’s Democratic Party ofAfghanistan (PDPA), a Marxist organization,sized control of the Government in Kabul on27 April 1978. Shortly after the PDPA hadtaken over the rains of power, “the newgovernment announced ill-conceived, broad-sweeping reforms that alienated large sectionsof the populace, yet did little to implementthem – alienating the remaining section ofthe populace that might have supportedthem.”13 Rebellion broke out in the Nuristanregion of eastern Afghanistan and in thefollowing months spread throughout otherparts of the country. In order to contain thegrowing unrest the PDPA increasingly reliedon Soviet military assistance. However, byOctober 1979 the situation had become sodire that the Afghan Government was forcedto formally request Soviet intervention.

Although initially hesitant, the Sovietseventually acquiesced to the request anddeployed the 40th Army, which consisted ofthree motorized rifle divisions, an airbornedivision, an assault brigade, two independentmotorized rifle brigades and five separatemotorized rifle regiments.14 This forceinvaded Afghanistan in December 1979rapidly taking control of large populationcentres and securing key lines of communi-cation.15 Even though the occupation of thecountry was swift and impressive in its militaryefficiency, pacification of this rural, warriorsociety proved far more difficult as shortlyafter the invasion, Afghanistan erupted intoa popular revolt against the occupying forces.From the beginning, the Soviets were con-fronted by a number of difficulties, includingthe geography of the country, a fragmentedsociety that held no allegiance to a centralauthority, and a force structure, which proved

totally inadequate for the type of conflict theywere fighting.16 However, the most significantproblem the Soviets faced during theiroccupation, and one they never rectified, wasa lack of resources, specifically the necessary‘boots on the ground’ to establish security.17

The Soviets deployed and maintained aforce of about 100,000 troops in Afghanistan,which was generally believed to have beentotally inadequate for the task they were toundertake. According to American Intelli-gence estimates, “An increase of perhaps100,000 to 150,000 men might Šhaveallowedš the Soviets to clear and hold majorcities and large parts of the countryside orblock infiltration from Pakistan and Iran,although it probably could not do both….An even larger reinforcement of 200,000 to400,000 men probably would Šhave allowedšMoscow to make serious inroads against theinsurgency if the efforts could be sustained.”18

There have been a number of theories putforward as to why the Soviets did not providesufficient manpower to meet the needs ofthe Afghan theatre. Evidence suggests thatinitially, the Soviets entered Afghanistan withthe very limited mandate of providing supportto the established authority. According todeclassified U.S. military reports, the Sovietsimposed limitations on the size of their forcesin Afghanistan, because they believed, “thatthe primary purpose of Štheš Soviet inter-vention of December 1979 was to take oversecurity responsibilities, so that ŠAfghanišgovernment forces could concentrate onputting down the ever-growing insurgency.”19

Although, the Soviets may have initiallyexpected the Afghan Army to carry the mainburden of the fighting against the insurgents,the idea quickly proved unrealistic-at leastin the short term.

This is because Afghan soldiers were ofextremely poor quality and in most casesunwilling to fight. 20 In fact, morale in manyof the units was so low and desertion to theMujahideen so common, that by August1980, the Soviets were forced to remove allanti-armour and anti-aircraft weapons fromAfghan units for fear they would fall into the

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 2007126

Monitor Strategic

hands of the resistance. The inability of theAfghans to provide any meaningful securitycontribution to the counter-insurgency effortforced the already overstretched Soviets totake over additional duties and in so doingthey became the center of gravity for success.21

Unable to expand their military capa-bilities by increasing the Afghan Army theSoviets focused their efforts on securing theirhold of the country’s cities and major towns. 22

Given the circumstances, this action was themost logical course for the Soviets to un-dertake. As the insurgency had alreadybroken out and the governing authority wasclearly on defensive in Afghanistan, the So-viets could not realistically regain the initiativeuntil they had secured their own strategicbases. McCuen stressed the criticality of thisaction in the early phases of an insurgency. Itis “vital that Šthe governmentš initiallyconcentrate their efforts at securing firmstrategic bases from which to operate,” heasserted “it is far better at this stage that thegoverning authorities regain control of apopulous one – third of a country rather thanan apparent control of a populous two-thirds.”23 In other words, the establishedauthority must accept the fact that it has toreduce the operational areas it can controlto fit the resources it has available.

However, once the strategic bases havebeen secured the established authority mustuse these areas as a foundation for expansionas they seek to regain control of the entirecountry. This method is often been referredto as the ‘Oil Spot Strategy’ and recognizesthe fact that the governing authority is unlikelyto have the necessary resources to retake thecountry in one large operation so they focuson taking, consolidating and expanding keyareas as they increase their authority outwardfrom their bases of power.24 Unfortunately,the Soviets never had sufficient resources todevelop the ‘Oil Spot Strategy’ effectively.This is because almost 85 per cent of theapproximately 100,000 troops they hadavailable in theatre were needed to providethe basic security tasks of protecting theirstrategic bases and the outposts along key

supply routes from the Soviet Union. 25 Thismeant that the Russians could not expandtheir hold into the rural areas without sig-nificant reinforcements.

The inability to expand control beyondtheir strategic bases was to prove costly forthe Soviets as more than 80 per cent of thecountry’s population lived in rural areas andthese people were left vulnerable to theMujahideen’s influence.26 In this respect, akey condition for success in the counter-insurgency effort appears to have beenforfeited from the beginning of the campaign.Interestingly, the failure of the Soviets toprovide a permanent security infrastructurefor the population did not deter them fromattempting to persuade the people to stopsupporting the insurgents. In fact, Sovietmethods to win the “hearts and minds,” ofthe Afghans were quite sophisticated andvaried considerably depending on the areathey were targeting.

Winning the “hearts and minds,” can beachieved by the established authority usinga number of different methods, and caninclude understanding and respecting thefeelings and aspirations of the nation,providing firm and fair government, buildingpublic confidence by developing a soundgovernment, giving aid to the population invarious forms, and developing a solid publicrelations or propaganda campaign. Theadministering of security and services to thepopulation can be based on either the carrotor stick technique and Soviet attempts to winthe “hearts and minds” of the Afghan peopleused both of these methods. 27 Their use ofthe carrot approach was particularly cleveras they targeted the most homogeneousinfluence within the fragmented Afghanistansociety – Islam.

Shortly after their occupation the Sovietsintroduced a number of reforms that weredesigned to strengthen the relationshipbetween religion and state. They gave thegovernment in Kabul control of its ownfinances and this included the distribution ofendowments to the country’s mosques.Religious leaders were granted exemption

Monitor Strategic

127LESSONS LEARNED

from military service and permitted a gratuityfor visits to Mecca. These concessions quicklywon over the Afghan mullahs who becameimportant sources of support for the Sovietsas they preached that Islam and Marxismsought a common goal and denounced theactivities of the resistance fighters.28

Other “hearts and minds” initiativesincluded having the Afghan state press placeemphasis on the government’s intention torespect and observe Islam as a “sacredreligion.” In an attempt to showcase Afghanindependence the Soviets allowed thecountry the use of the traditional Afghan flag,they looked at land reforms, attempted arapprochement with its former class enemiesand released a large number of politicalprisoners.29 The Soviets also took a numberof steps towards creating a more homo-geneous society within Afghanistan by slowlymoving the country towards a Marxist philo-sophy.

In this effort the Soviet-backed regime inKabul made extensive changes to thecountry’s education system. The scholasticcurriculum was modified to emulate theSoviet model through the use of translatedSoviet textbooks heavily laden with Marxistpropaganda.30 The government also rewroteofficial Afghan history to reflect a moreharmonious historical relationship with theSoviets and replaced all other foreignlanguages in Afghan schools with Russian,which then became a pre-requisite foradvancement. Such techniques werereferred to simply as the ‘Russification’ ofAfghanistan and sought, over the long-term,to achieve Afghan pacification.31

Intriguingly, the extent to which theSoviets were prepared to go with Afghanpacification was significant. Under oneprogram of ‘Russification’ Afghan childrenwere transported to the Soviet Union to takepart in Marxist indoctrination at PioneerCamps. Some of those transported to theUSSR were children of the country’s elite,while others, were orphans who were picked-up during sweeps and enlisted into theprogram. Eventually, up to as many as 50,000

Afghans were taking part in re-educationprogrammes within the Soviet Union.32 Thesereforms and programs were accompanied byan extensive and multifaceted propagandacampaign, which was specifically targeted atwinning over the population.

In fact, propaganda and psychologicalwarfare became a key aspect of the Soviet’s“hearts and minds” campaign. And for goodreason, as Paget emphasizes, when “properlyapplied Špropaganda and psychologicalwarfarešcan also be used effectively toundermine the insurgents’ belief in theircause…”33 Paget goes on to reinforce thestrength of this weapon when employed incounter-insurgency operations, “In aninsurgent campaign, each side is constantlytrying to undermine and destroy itsopponent’s will to fight on, for success in thatdirection means victory, and Šif exploitedproperlyš it can be one of the easiest andcheapest methods of winning the war.”34 TheRussians clearly understood the tenets of thisphilosophy and tightly control all the activitiesof their press to achieve specific affectsthroughout much of the war.

Journalists wanting to cover Soviet forcesin the Afghan theatre had to be accreditedby one of the communist news agencies andcould only report the details they were given.Control of the press was so complete that ittook some time before the Soviet people evenrealized that their troops were involved inmajor combat operations in Afghanistan. 35

On the other hand, few western journalistswere prepared to make the dangerousjourney into Afghanistan and this resulted inwhat can only be described as inadequateand inconsistent coverage of the Muja-hideen.36 Given an almost free rein in thearea of propaganda, the Russians attemptedto use this advantage to legitimize the Sovietbacked regime in Kabul, while underminingthe insurgents’ belief in their cause. They didthis by targeting specific groups with differentmassages.

For example, Soviet attempts to win-overthe more educated urban populations focu-sed on convincing this group of the benefits

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 2007128

Monitor Strategic

of their presence. To do this the Soviets usedradio, television and literature, which por-trayed the Russians as heroes and defendersof Afghan freedom and as historic friends tothe Afghan people. These means were alsoemployed to convince the urban populaceof the security of the Kabul regime. To illus-trate the point communist propaganda wouldoften highlight refugees returning home fromPakistan.37 In the Hindu Kush mountain rangearea of northern Afghanistan, where thepopulation is ethnically linked with thepeoples of the Soviet Central Asian republics,the Soviet propaganda took on a far differentform.

In these regions, ethnic ties wererepeatedly emphasized and often integratedinto Afghan popular culture through theconduits of documentary films and lovesongs. The Soviets also attempted to focuson their homogeneity with the Soviet CentralAsian republics and the benefits ofCommunism. They continually reminded thepeople of their ethnic pride and theircommon traditions, culture and language,reinforcing these messages with culturalexchanges and through various other media.38 However, despite these efforts the Sovietswere never able to gain significant supportfrom the population or to appreciablydelegitimize the cause of the insurgents.

This lack of success was due in large partto the fact that the Soviets could not makean impact in areas where they were unableto establish permanent security. Over time,the Soviets found that any efforts at con-vincing Afghans in rural areas, particularly inthe south, of the legitimacy and benefits oftheir occupation proved to be useless andthey eventually ended all programmes aimedat winning over the people in these areasusing the carrot method.39 Instead, the Sovietswere forced to try gaining control of thepopulation by using the stick technique ofwinning the “hearts and minds.”

There are several ways of employing thestick technique, which can include minorpunishments such as “curfews, collectivefines, detention of suspects and various

restrictions on individual liberties.”40 “Onepowerful ‘stick’ in the battle for local supportis the use of reprisals and harsh punitivemeasures applied in the hope of making thepopulace more frightened of the securityforces then they are of the insurgents.” 41 Overthe course of the war such measures becamea key part of Soviet strategy in areas wherethe Mujahideen had established firmauthority. Knowing the insurgents werereceiving support from various communitiesthroughout Afghanistan, and unable to putsufficient forces into the area to stop thesupport, the Soviets ruthlessly attempted toeliminate this support by separating theMujahideen from the villages. Using Mao’scomparison that guerrillas are supported bythe population the way fish swimming in thesea are supported by the water, the Sovietapproach in Afghanistan was to progressivelyempty the water out of the bowl, therebykilling the fish.42 The Soviets tried to “emptythe bowl” through the use of reprisal attacksand terror causing what has often beenreferred to as migratory genocide.43

This strategy was based on the premisethat any rebel attack against Soviet troops wasquickly answered with an overwhelmingmilitary response against villages in theimmediate area of the assault.44 Moreover,in certain rural areas plagued with a strongcontingent of rebel forces, the Sovietsattacked using heavy mechanized forces withthe simple goal of exterminating the localpopulation.45 During these operations theSoviets destroyed the agricultural and pastoralsystem upon which the rural population washeavily dependent. Irrigation systems,livestock, orchards, vineyards, water wellsand crops were actively targeted with theexpress purpose of destroying the ruralinfrastructure and these actions forcedcivilians to choose between flight andstarvation.46 After one such attack a Swedishofficial reported> “Russian soldiers shot atanything alive in six villages – people, hens,donkeys – and then they plundered whatremained of value.”47

Monitor Strategic

129LESSONS LEARNED

In quantitative figures, the scope of thispolicy was staggering. At the end of 1986,the United Nations High Commission forRefugees (UNHCR) stated there were appro-ximately 3.2 million Afghan refugees inPakistan with a further 50,000 scattered inEurope, India and the United States.48

Towards the end of the war, it was believedthat there were upwards of 5 million refugeesin Pakistan and India, with a further 2 millionrural Afghanis seeking refuge in Kabul andother Afghan population centres. In their effortsto eliminate potential bases of support, it isbelieved that the Soviets killed off as muchas 9 per cent of Afghanistan’s pre-invasionpopulation.49

Although extreme, the Soviet emphasis oneliminating bases and logistic support of theMujahideen through relocation is notsurprising.50 Paget emphasises that insurgentsneed a secure base from which to operateand from where they can be organized,supplied and controlled. In fact, he empha-sizes the importance of bases and logisticsupport to the insurgents by recommendingthat, “Counter –insurgent forces should makethe enemy bases their first priority target.”51

As the Soviets were unable to secure controlof many villages and thus eliminate their useby the Mujahideen through occupation theyadopted a policy of relocation throughdestruction. The main difficulty with thispolicy was that it backfired causing bothinternational indignation and increased localand international support for the Mujahideen.With international recognition and aid thefreedom fighters were able to fulfill McCuen’sthird requirement for operational success,that of gaining outside political and militarysupport.

More significantly, for the Soviets, thesecounterproductive actions did little to addressthe important problem of eliminating rebelbases. This is because, in addition to the baseslocated in villages, the Mujahideen hadestablished a number of secure bases orsanctuaries along both sides of the Afghan-Pakistani border where they were able toregroup and continue operations.52 Under-

standing the significance of these safe havensthe Soviets made concerted efforts to closethe border area in an attempt to cut-off theAfghan rebels off from their sanctuaries.53

Initially, they attempted to create governmentposts along the Afghan-Pakistani border fromwhich they could launch attacks againstMujahideen columns. This proved unsu-ccessful due to the sheer length of the border,so the Soviets tried to financially co-opt tribesliving in the area to harass the Mujahideenbands as they attempted to move back andforth, which also proved ineffective. 54Whenthese actions failed the Soviets started to carryout direct actions on both sides of the border.Although, initially hesitant to violate Pakistaniair space, by 1986 the Soviets had becomeso desperate they were striking all knownrebel bases with air and artillery attacks. Infact, it is estimated that 700 air and 150artillery attacks were carried out insidePakistan throughout the latter part of thewar.55

In the end, however, all measures toseparate the Mujahideen from their sanc-tuaries proved unsuccessful. Even in 1986,which logistically was the worst year for theAfghan rebels, the Soviets only interceptedone third of supplies crossing the border.56

Their failure to destroy the sanctuariesallowed the Mujahideen to continue longterm operations and this met first requirementfor operational success, which in the case ofthe Mujahideen, meant their ability to keepwearing down the Russian’s strength with thecumulative effects of long term fighting. In adesperate attempt to strike back at the elusiveenemy the Soviets began launching large-scale military operations with their mobilereserves on suspected rebel positions.57

Employing techniques that the Westernmedia often referred to as “Hammer andAnvil” operations, the Soviets would establishblocking positions and then conduct massivemechanized sweeps intended to crush anyguerrillas that were caught between the twoforces. Incredibility, these large-scaleoperations, using heavy mechanized forces,became a standard counterinsurgency tactic

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 2007130

Monitor Strategic

for the Soviets during the early part of thecampaign< however, in the long term, theyproved futile largely because of the poortraining of the soldiers in these units and thefact that the tactics were totally inappropriatefor the conditions in Afghanistan. 58 Overtime, the Soviets realized the limitations ofthese actions and were able to adapt theirorganizations and operations accordingly.Moving away from their reliance on motorrifle units they started focusing on lighter,better trained, and more professional soldiersthat included airborne, air assault, and specialpurpose (spetsnaz) forces. They also intro-duced new types of formations includingmountain motor rifle battalions, and develo-ped training and tactics that focused speci-fically on in-theatre operational requirements.59

Despite these reforms, which clearlyincreased their operational efficiency, theSoviets were unable to achieve decisiveresults. This is largely because these mobilereserves were not operating in conjunctionwith territorial units, police forces and localmilitias organized and coordinated to providethe necessary security outcomes. This lack ofsecurity depth along with a steady flow ofsupplies allowed the Mujahideen to maintaintheir mobility, resulting in Soviet attacks oftenfalling on empty countryside, as the Russianswere rarely able to achieve tactical surpriseor fix the enemy. 60

The inability of the Soviets to achievesurprise was also due to the fact that theinsurgents were able to obtain informationabout the security forces from the populationwhile the Soviets could not do the same. Notsurprisingly, the Mujahideen’s control of thepopulation allowed them to develop anextensive network of observers andmessengers throughout much of the countryand this network maintained an almostcontinuous watch over Soviet movements.61

The Soviets, on the other hand, were forcedto place their emphasis on technicalintelligence through the use of aerial reco-nnaissance, radio intercept, and in somecases agents. Unfortunately, these sources

often failed to produce usable tactical intelli-gence in a timely manner. Moreover, sincethe ground forces were always short ofcombat elements, reconnaissance forces, thatcould have provided the badly neededhuman intelligence capability (HUMINT) thatthe Soviets lacked, were often used in closecombat duties.62

The Soviets did attempt to disrupt rebelactions and gain information throughsubversion operations, which were carriedout by the Soviet intelligence services usingAfghan spies and collaborators. Exploitingthe fragmented nature of the country, theSoviets were able to persuade some villagesto form a truce and reject rebel demands forlogistic support. Such villages were oftenfound near major population centres andwould form their own militia groups thatprotected the village and enforced law andorder within the community. In certain cases,rebel groups were bribed into switchingallegiances, while tribal chiefs were bribedwith land and money to renounce supportfor the Mujahideen. These techniques of co-opting the population had the effect ofcreating “a stratum of people in thecountryside that have a vested political andeconomic stake in the system and are likelyto defend it.”63

Subversion was particularly successfulwhen used to spread conflict and divisionamong the various resistance groups. Afghansociety, and the rebel groups it produced, wasinherently fragmented and wrought withdisunity.64 The Soviets repeatedly attemptedto exploit these divisions and turn the groupsagainst each other. Agents were infiltratedinto these rebel organizations, and attemptedto assassinate Mujahideen leaders, or theytried to turn the organizations to their endsby providing information on insurgent move-ments and tactics. Agents also spread rumo-urs between resistance groups and employeddisinformation to create conflict betweenbands or to discredit the Mujahideen leadersin the eyes of others. The fact that the rebelsacted independently and did not possess

Monitor Strategic

131LESSONS LEARNED

modern means of communication to resolvethese artificial conflicts made this techniqueall the more effective. One Mujahideenleader discussed the effectiveness of thesetechniques in some areas> stating “the KHAD(Democratic Republic of Afghanistan’s secretpolice) agents have rendered mujahed groupscompletely useless by getting them to fightamong themselves.” He added, “Why shouldthe Soviets worry about killing Afghans if theMujahideen do it for them?”65

Despite this success, the Soviet policy ofpitting the various Mujahideen bands againsteach other proved to be of limited value. Thisis due to the fact that the Soviets found theirsubversive tactics were often disrupted by thesame weaknesses they were trying to exploit,the fragmented nature of the Afghan people,“At the root of the Soviet difficulties,” notedone military analyst, “military as well aspolitical, lies the fact that Afghanistan is lessa nation than an agglomeration of some25,000 village-states, each of which is largelyself-governing and self-sufficient.”66 As onescholar put it, “Much has been written aboutthe lack of unity within insurgent ranks, butlittle note has been taken of the extraordinarydifficulties that such disunity poses to thecounter-insurgent.”67

Although, overcoming the disunity of thecountry would have been a key issue for theSoviets in eventually winning the counter-insurgency campaign and pacifyingAfghanistan, the reality on the ground was thatthey were never really able to start the process.This is because they lacked the necessaryresources to do the job they were asked tocarry out. As General (Ret) M.Y. Nawroz andLieutenant-Colonel (Ret) L.W. Graulament intheir article “The Soviet War in Afghanistan>History and Harbinger of Future War>” TheAfghanistan War forced the 40th Army tochange tactics, equipment, training, and forcestructure. However, despite these changes, theSoviet Army never had enough forces inAfghanistan to win. Initially, the Soviets hadunderestimated the strength of their enemy.Logistically, they were hard-pressed to maintain

a larger force and, even if they could havetripled the size of their force, they probablywould still have been unable to win.68

The direct impact of this limitation wasthe Soviet’s inability to establish a permanentpresence in the rural areas where the majorityof the population lived. This single factorprevented the Soviets from creating the basicsecurity conditions necessary for winning the‘hearts and minds’ of the people and withoutthe support of the people defeat wasinevitable. By default, the Mujahideen wereable to gain and maintain control of thepopulation allowing them to achieve Paget’sother tactical conditions for success.

This lesson is the most significant forNATO forces currently in theatre. In a conflictwhere ‘boots on the ground’ are critical tosetting the conditions for success, thecoalition has only 40,000 soldiers currentlydeployed in the country.69 This is comparedto the 109,000 troops the Soviets deployed,which was generally believed to have beentotally inadequate for the task. To overcomethis shortfall NATO will need to train aneffective Afghan security force in amplenumbers to adequately carry out thenecessary police, militia and territorialdefence duties to establish securitythroughout the country as well as providingsome type of mobile capability. Doing socould shift the center of gravity for theconduct of operations from NATO to theAfghan government. However, without asignificant increase in troop strength, NATOwill not have the capacity to establish thenecessary conditions to influence thepopulation and if this cannot be achieved thecoalition is unlikely to create the operationalconditions needed for success in Afghanistan.

Another failure for the Soviets was theirinability to cut off the Mujahideen from theirsupplies, especially along the border areas.This is the same problem currently plaguingNATO forces. Unless the Taliban’s bases andsanctuaries are identified, attacked, anddestroyed they will be able to continuefighting even with significantly reduced

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 2007132

Monitor Strategic

numbers. This in turn will allow them tocontinue striking at NATO forces, eventuallywearing down the coalition’s resolve throughthe cumulative effects resulting from longterm fighting. As a result, NATO and Afghannational forces must eliminate Taliban basesand sanctuaries, regardless of where they arelocated. Moreover, destroying a large numberof the Taliban’s infrastructure in one hardpunch offers the best chance of hurting theTaliban sufficiently long enough to buy thenecessary time to get the Afghan nationalsecurity forces trained, organized and in placefor territorial defence missions.

Finally, the Soviet’s inability to fix theMujahideen for decisive battle was due inpart to the fact that the Soviets placed far toomuch emphasis on technical intelligencegathering that often failed to produceintelligence in a timely manner. The keylesson from this failure is that nothing canreplace human intelligence in counter-insur-gency operations. If NATO is to be successfulin destroying the Taliban and other insurgentsthrough the use of military operations theymust first be able to find and fix the enemyand to do this they need to have excellentintelligence. To achieve this end, a networkof informers needs to be established throu-ghout the country to report on insurgent mo-vements, which must be a priority for thecoalition’s intelligence capabilities.

In summary, despite following a logical,multifaceted counterinsurgency strategy thatclearly recognized the tenets for tactical andoperational success, the Soviets were ham-pered throughout their campaign by a lackof resources< in the end, this prevented themfrom denying the insurgents any of their basicneeds for success. Key, to their failure wastheir inability to secure the country, allowingthe rebels to operate freely by maintainingbases, mobility, supplies and information. Inthis respect, the Soviets were unable toinfluence what increasingly became a hostilepopulation. Unable to sway the ruralpopulations through persuasion, the Sovietsturned to conventional military options in an

effort to contain the growing resistance.Unfortunately for the Soviets, when thesemethods did not work they started usingterror, which eventually turned the popula-tion against them and removed any trace oflegitimacy with their involvement in Afgha-nistan. Conversely, with these basic condi-tions for survival in place the Mujahideenwere, despite significant casualties, able tocontinue with a protracted conflict of wearingdown the enemy’s strength, eventuallyforcing the Soviets to withdraw. With theselessons in mind the question is> can NATOlearn from Soviet mistakes?

NOTE1 Mujahideen> Those who participate in Jehad

(Islamic Holy War) “Soldiers of Islam “. See <http>//www.rawa.org/glossary.html.> Accessed21October 2006. These resistance fighters werecommonly referred to as the mujahideen. Theywere tough, independent fighters who relied uponindividual skills and stamina rather than techno-logy. They were a highly motivated fighting group,inspired by Islam and traditional tribal laws. FromIslam, the jihad or holy war against the invadingRussian infidels drove the mujahideen< death incombat against the Soviets meant martyrdom.From tribal law came the badal or the tradition ofblood for blood. These two facets of the Afghancharacter combined with a fierce independencethat no foreign invader or Afghan government hasbeen able to extinguish created a truly dauntingfoe for the Soviets.

2 The concept of insurgency is not new tomilitary operations. In fact, insurgencies havebeen around for almost as long as organizedwarfare. Examples of such struggles can be foundin ancient Egypt and China, while the Roman,Ottoman and Napoleonic empires each had todeal with various types of insurgencies throughouttheir histories. In more recent times there havebeen numerous insurgencies in response toEuropean colonial expansion into Asia and Africa.In fact, conventional military forces have also usedelements of insurgency doctrine in support ofconventional operations since the First World War.See Gerard Chaliand, Guerrilla Strategies> AHistorical Anthology from the Long March toAfghanistan (Berkeley> University of CaliforniaPress, 1982), 1-7.

Monitor Strategic

133LESSONS LEARNED

3 National Defence, Canadian Army Counter-Insurgency Operations (Draft), (Kingston> LFDTS,2005), Chapter 1, 10-14.

4 Bard E. O’Neill, Insurgency & Terrorism>Inside Modern Revolutionary Warfare (Washington,DC> Brassey’s, 1990), 13. Over the past few years’western nations have come to recognize the trans-national nature of modern insurgencies and nowrefer to insurgency as “a competition involving atleast one non-state movement using means thatinclude violence against an established authorityto achieve political change (Definition asdeveloped by a COIN study group during USMCJoint Urban Warrior 2005. Taken from NationalDefence, Canadian Army Counter-InsurgencyOperations (Draft) (Kingston> LFDTS, 2005).

5 Canadian Army Counter-InsurgencyOperations, 11.

6 John J. McCuen, The Art of Counter-Revolutionary War> The Strategy of Counter-Insurgency (London> Faber and Faber, 1966), 30.Part of McCuen’s quote was taken from Mao Tse-tung, Strategic Problems in the Anti-Japaneseguerrilla War, Vol II, Selected Works (New York>International Publishers, 1954), p. 125.

7 Julian Paget, Counter-insurgency Campaignin,(London> Faber and Faber Limited, 1967), 23.

8 http>//earthops.org/sovereign/low_intensity/100-20.2.html> accessed 20 October 2006.

9 In reality, each criterion established by Pagetis interrelated with the others< however, for thesake of simplicity they will be separated andlooked at individually in this paper.

10 Paget, 168.11 McCuen, 107.12 Ibid., 119.13 Lester W. Grau, The Soviet-Afghan War> A

Superpower Mired In The Mountains (ForeignMilitary Studies Office, Fort Leavenworth, KS). Thisarticle was previously published in The Journal ofSlavic Military Studies ,March 2004, Volume 17,Number 1. http>//fmso.leavenworth.army.mil/documents/miredinmount.htm accessed 1December 2007.

14 Ibid. “Pre-invasion Soviet military planningestimated that they would need 30-35 divisionsto conquer and control Afghanistan completely.It soon became clear that the initial three Sovietdivisions were inadequate. Eventually, the Sovietsfielded five and 2/3rds division equivalents inAfghanistan. They needed far more, however, thiswas the maximum amount that could be suppliedover the over-burdened Afghan road network.Soviet efforts to use theater logistics from the

Soviet military districts broke down at the Afghanborder” http>//fmso.leavenworth.army.mil/documents/miredinmount.htm

15 Stephen J. Blank, Afghanistan and Beyond>Reflections on the Future of Warfare (U.S. ArmyStrategic Studies Institute, PA. 1993, SSI SpecialReport), 9-10.

16Ethnic groups in Afghanistan are brokendown by percentage as follows> Pashtun 42%, Tajik27%, Hazara 9%, Uzbek 9%, Aimak 4%, Turkmen3%, Baloch 2%, other 4% <http>//www.cbc.ca/news/background/afghanistan/canada.html>accessed 12 October 2006.

17 Grau.18 Defense Intelligence Agency, The Economic

Impact of Soviet Involvement in Afghanistan(Directorate for Research, DIA DeclassificationRelease, May 1983), 17.

19 United States Army, Lessons from the Warin Afghanistan Part 1 Introduction (NationalSecurity Archive> Declassified October 9, 2001),22. <http>//www.gwu.edu/~nsarchiv/NSAEBB/NSAEBB57/us.html> accessed 1 November 2006.

The initial Soviets objectives were to controlthe cities and towns, secure the major lines ofcommunications and train and equip governmentforces.

20 General (Ret) M.Y. Nawroz, and LTC (Ret)L.W. Grau, The Soviet War in Afghanistan> Historyand Harbinger of Future War? (Fort Leavenworth>Foreign Military Studies Office), 2. Note> Nawroz,makes an interesting comparison between Soviettroop levels in Afghanistan and the American’s inVietnam “In Vietnam, American military strengthrose to over 500,000 troops and the Americansresorted to many divisional and multi-divisionaloperations. By comparison, in Afghanistan, a regionfive times the size of Vietnam...”see page 2.

21 Blank, 21.22 Department of State Bulletin. Afghanistan>

Eight Years of Soviet Occupation (US Departmentof State> Vol. 88, No. 2132, March 1988), 2. Tothis end, the Soviets put great effort in establishingand securing firm strategic bases. Defences aroundkey communications centers were developed andover time became extensive. For example, in theAfghan capital of Kabul defensive rings were setup around the city that extended as far as 20 milesfrom the downtown district.

23 McCuen, 262.24 McCuen, 196-206. Also see page 158.25 Nawroz and Grau, 7- 9.26 Raimo Vayrynen, Focus on Afghanistan

(Journal of Peace Research, Vol. 17, No. 2, Special

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 2007134

Monitor Strategic

Issue on Imperialism and Militarization, 1980),pp. 93-102 (JPR-1)< http>//links.jstor.org/s i c i ? s i c i Ÿ 0 0 2 2 -3433%281980%3A2%3C93%3AA%3E2.0.CO%3B2-9&sizeŸLARGE>accessed 28 October 2006.Vayrynen states “Afghanistan is still largely atraditional society in which about 85 per cent ofthe population live in the countryside. A largemajority of them belong to settled agriculturalpopulation, but also the nomads are still a livingreality in the country.”

27 Paget, 168.28 Ed. R. Klass, Afghanistan> The great Game

Revisited (London> Freedom House, 1987), 309.Also see Arnold, 106. In fact, news articles oftenchanged the spelling of the cleric’s name to givethe appearance of popular religious backing forthe Kamal regime. When this failed, Kabul wasable to co-opt a renegade Muslim cleric, SayedBahawoddin Jan Aqa, for public appearances totheologically legitimize the regime.

29Ibid., 149.30 J. B. Amstutz, Afghanistan> The First Five Years

of Soviet Occupation (Washington> NationalDefence University, 1986), 304.

31 M. Hauner and R.L. Canfield, Afghanistanand the Soviet Union> Collision and Transformation(Boulder> Westview Press, 1989), 55.

32 Klass, 176. Although, the Soviets hopedthese newly educated children would form thebasis of a new military and political elite withinAfghanistan once the resistance was defeated, theyrealized that this strategy would not likely paydividends for many years. Also see J.J. Collins. TheSoviet Invasion of Afghanistan> A Study in the Useof Force in Soviet Foreign Policy (Toronto>Lexington Books, 1986), 146. It was also hopedthat undermining the mujahideen ideologicallywould eventually change Afghan loyalties. See E.D.Krakowski, Defining Success in Afghanistan(Washington Quarterly, Vol. 8, No. 2, Spring1985), 42.

33 Paget, 173.34 Ibid., 173.35 Nawroz and Grau, 9.36 Ibid., 9.37 A. Arnold, Afghanistan> The Soviet Invasion

in Perspective (Stanford> Hoover Institution Press,1985), 106.

38 R.H. Shultz Jr, R.L. Pfaltzgraff, Jr, U. Ra’anan,W.J. Olson and I. Lukes, Guerrilla Warfare andCounterinsurgency> U.S. – Soviet Policy in the ThirdWorld (Toronto> Lexington, 1989), 285.

39 Ibid., 285. As a result, these people foundthemselves tightly targeted by the more direct andviolent Soviet practices, which were based on thepremise> “kill one, frighten a thousand.”

40 Paget, 169. Paget emphasizes that “This isnot likely to be an acceptable policy to anywestern power today, for it is morally unaccepta-ble that any government should try to out do theaverage insurgent force in terrorism.”

41 Ibid., 169.42 Klass, 174.43 T.T. Hammond, Red Flag Over Afghanistan>

The Communist Coup, the Soviet Invasion, and theConsequences (Boulder> Westview Press, 1984),161.

44 Klass, 341. The technique was designed todissuade the rebels from operating in the area butit was also hoped that it would encourage thelocal population to turn against them “the bom-bing is a key part of pacification strategy> thegovernment tells the villagers that if they join pro-government organizations and prevent theResistance form operating in their area, they willbe safe from bombing…”

45 Amstutz, 145.46 Quoted in J. Laber and B.R. Rubin, A Nation

is Dying, (Evanston> Northwestern UniversityPress, 1988), 62. The significance of these attackswas not lost on villagers> “The irrigation systemwas built through generations to make thislandscape fitted for men to live in.”

47 Amstutz, 145.48 Klass, 91.49 Ibid., 173.50 Klass, 343.51 Paget, 170.52 E.R. Girardet, Afghanistan> Eight Years of

Soviet Occupation (Department of State Bulletin,Vol. 88, No. 2132 (March 1988), 37. Also seeLessons from the War in Afghanistan, 6.

53 Ibid., 37. The attempt was complicated bythe extremely long and rugged nature of theborder between these two countries – over 1400miles with approximately 320 mountain passes.

54 Klass, 180.55 Ibid., 181.56 O. Roy, The Adelphi Papers> Lessons of the

Soviet/Afghan War (London> Brassey’s, 1991), 22.The only example of success of this tactic was inthe narrow Wakhan Province, the area connectingAfghanistan and China. Aided by the roughgeography, Soviet conventional forces were ableto effectively interdict mujahideen supply lines

Monitor Strategic

135LESSONS LEARNED

through the area. From Col. F. Freistetter, TheBattle in Afghanistan> A View from Europe (StrategicReview. Vol. IX, No. 1 Winter 1981), 41.

57 This was about 15% of their force or 15000-20000 troops. If they used more they would haveto take them from security duties in quiet areas.

58 Shultz, 345. An illustrative example of theemployment of conventional tactics andoverwhelming firepower during counterinsurgencyoperations is the Panjshir Valley campaign of 1984.During this operation, the Soviet forces inAfghanistan launched a massive conventionalground attack against suspected rebel strongholdsemploying high-altitude bombing from Badgerbombers from bases in southern USSR. Despitethe use of massive firepower and large conventionalforces, the mujahideen rapidly reoccupied thevalley once the Soviet forces withdrew.

59 Nawroz and Grau, 9.60 Arnold, 100. In fact, by 1984, Soviet

casualties were as high as 30 000 with a $12 billionprice tag and the loss of 536 aircraft, 304 tanks,436 APCs and 2758 other vehicles.

61 Nawroz, 10.62 Ibid., 10.63 Alex. Alexiev, The Unitred States and the

War in Afghanistan, Santa Monica, Rand, 1988, 4.64 E.R. Girardet, Afghanistan> The Soviet War

(New York> St. Martin’s Press, 1985), 36. …thesystematic applications of KGB-style subversionincluded “the use of psychological and economicpressures, informers, agents-provocateurs,financial pay-offs, imprisonment, threats andprivileges…represents an…effective weapon inthe government’s efforts to attract or split loyaltiesamong the tribes, ethnic groups, exiled politicalparties and resistance fronts.”

65 Ibid,. 129.66 Arnold, 97.67 Shultz, 164.68 Nawroz, 8.69 And even with this small number, national

caveats prevent many of the troops deployed toAfghanistan to be used in hot spots, such asKandahar, where they are really needed.

In the article the authors examine Soviet counter-insurgency operations in Afghanistan duringthe 1980s. They conclude that the Soviets, contrary to popular belief, followed a logical andmultifaceted, if somewhat brutal, counterinsurgency strategy in that country. A critical examinationof the Soviet performance reveals that many of their failings can be directly attributed to a lackof resources and in this respect, there are a surprising number of similarities between theoperational environment the Soviets faced and the situation that NATO is currently dealingwith. The article highlights Soviet actions within this context examining the strength andweaknesses of the Soviet approach in an effort to draw out applicable lessons for their relevanceto NATO’s present situation.

SUMMARY

Major Tony Balasevicius is an Infantry Officer in the Canadian Army and is currently amember of Faculty with the Department of Applied Military Science at the Royal Military Collegeof Canada.

Major Greg Smith is an Infantry Officer who has served in mechanized and parachuteinfantry units in Canada, Croatia and Afghanistan. He is currently completing the Joint Commandand Staff Program at the Canadian Forces College.

OPINII

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 2007138

Monitor Strategic

Monitor Strategic

139OPINII

Impresionate de conflictul din Coreea [ide posibilitatea repet\rii scenariului pe con-tinentul european, statele membre ale noiiAlian]e a Tratatului Atlanticului de Nord(NATO) decid, în 1952, la Lisabona, s\ creezeo for]\ de peste 90 de divizii, care s\ rezistecelor circa 100 divizii sovietice dislocate înEuropa Central\ [i de Est. Obiectivele nu aufost atinse1. Adoptat dup\ represiunea sovie-tic\ din Ungaria, un plan similar va avea osoart\ asem\n\toare. Dup\ 1989, europeniiau anun]at c\ doresc dezvoltarea uneicapacit\]i de ac]iune autonome, în timp debugetele de ap\rare sc\deau, iar americaniiau replicat c\ este necesar\ o mai echitabil\„împ\r]ire a poverii”*.

Exemplele de mai sus indic\ faptul c\alian]ele institu]ionalizate se pot confrunta cuo problem\ a dimensiunilor contribu]iilormembrilor, care cap\t\, adeseori, conota]iipolitice deloc de neglijat. Controversele ceau înso]it criza irakian\ sunt ilustrative, dinaceast\ perspectiv\. Lucrarea de fa]\ î[ipropune s\ studieze tema reparti]iei costurilorîn interiorul celor dou\ blocuri „în oglind\”,ce au stat fa]\ în fa]\ în timpul R\zboiuluiRece> NATO [i Pactul de la Var[ovia dinperspectiva [colii alegerii publice [i de arealiza o compara]ie între cele dou\ structuri.

Chestiunea dispropor]ionalit\]ii cheltuie-lilor în]elese în sens larg a primit mai multeexplica]ii. Modelul clasic, realist, sus]ine c\fiecare membru va încerca s\ arunce povarape umerii celorlal]i, o alian]\ nefiind legat\decât de existen]a unei amenin]\ri. Odat\aceasta disp\rut\, structura va disp\rea cutimpul. Statele puternice tind s\ le dominepe cele mai slabe. Concep]ia poate fi criticat\

Problema „împărţirii costurilor” în alianţele moderne

Mihai Zodian

pentru gradul s\u ridicat de generalitate. Rolularmelor nucleare ar putea furniza o alt\ expli-ca]ie a problemei de la care am pornit. Poten-]ialul nuclear al celor dou\ superputeri amutat accentul de la utilizarea for]ei armatec\tre descurajare, context în care un conflict„cald” devenea improbabil.

O combina]ie a celor dou\ teze a fostdezvoltat\ de Kenneth Waltz în „Theory ofInternational Politics”2, dar autorul a preferats\ se concentreze asupra caracteristicilor sis-temului interna]ional, concep]ia sa fiindvulnerabil\ în fa]a acelora[i critici ca [i cearealist\ clasic\. Teoriile liberale pun deseoriaccentul pe rolul factorilor interni, cum ar fio preferin]\ superioar\ pentru dezvoltareaeconomic\ a democra]iilor dezvoltate sau peimpactul opiniei publice, dar nu explic\ ano-maliile [i nici posibilitatea ca state în careaceste condi]ii sunt diferite s\ se comporteîn mod asem\n\tor. Nu în ultimul rând, repre-zentan]ii statelor mari au scos în eviden]\ ge-nerozitatea lor real\ sau presupus\, în con-trast cu ingratitudinea partenerilor ce nu-[iîndeplinesc promisiunile. Asemenea idei aufost lansate în timpul R\zboiului Rece, atâtde Statele Unite, cât [i de Uniunea Sovietic\.

O influen]\ semnificativ\ asupra dez-baterii a avut-o Mancur Olson. În „Logicaac]iunii colective”, autorul a afirmat c\ ungrup de indivizi ra]ionali, con[tien]i de exis-ten]a unuia sau mai multor interese pentruproducerea [i furnizarea de bunuri comune,nu vor realiza în mod automat acest lucru,exceptând anumite condi]ii3. Paradoxul iana[tere deoarece costurile personale sunt maimari decât beneficiile anticipate, atunci cândnu exist\ coerci]ie sau stimuli selectivi pozi-

* Lucrarea a fost elaborat\ ;n cadrul cursului de teoria alegerii ra]ionale al {colii Doctorale SNSPA.:i mul]umesc, cu aceast\ ocazie, domnului profesor Adrian Miroiu pentru tot sprijinul acordat.

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 2007140

Monitor Strategic

tivi. Situa]ia difer\ în func]ie de dimensiuneagrupului. Cele mici, „privilegiate”, tind s\produc\ bunul, de[i la nivel suboptimal,deoarece beneficiile pot fi foarte mariraportate la costuri< la un num\r mic departicipan]i, contribu]ia fiec\ruia este per-ceput\ ca important\ [i membrii pot sanc-]iona „pasagerii clandestini”. Cu cât un grupare mai mul]i membri, cu atât dimensiuneaar reduce câ[tigul disponibil pentru fiecareindivid< beneficiile ac]iunii colective ar filimitate sau negative pentru cei ce suport\cheltuielile, iar „costurile de organizare” arcre[te4. Grupurile mari, „latente”, nu se potmobiliza pentru asigurarea bunului colectiv.O categorie median\ este cea a grupurilorintermediare, unde este posibil\ o suprave-ghere a contribu]iilor individuale.

Cum securitatea na]ional\ este consi-derat\ unul dintre bunurile publice tipice,deoarece aproximeaz\ cerin]ele de non-exclusivitate [i non-rivalitate în consum,aplicarea teoriei enun]ate pentru dilemeleac]iunii colective în rela]iile interna]ionale afost o dezvoltare fireasc\. Într-un articolpublicat împreun\ cu R. Zeckhauser, în 1966,Olson extinde analiza grupurilor privilegiatepentru a explica rela]iile dintre alia]ii NATO5.El a dedus c\ furnizarea securit\]ii va aveaun caracter suboptimal, iar cel mai importantparticipant, SUA, tinde s\ fie „exploatat” destatele mici, care-[i urm\resc interesele înmod ra]ional.

O mic\ nuan]\ este introdus\ [i anume c\statul cel mai interesat de ap\rarea comun\va investi cel mai mult, permi]ând astfel [iexplicarea unor rela]ii precum cea de alian]\dintre Statele Unite [i Israel, de pild\. De ase-menea, bunurile publice sunt înso]ite debeneficii private, de unde autorii consider\c\ o structur\ gen NATO poate supravie]ui [iac]iona cu o oarecare eficien]\ chiar [i atuncicând interesele comune sunt puse sub semnulîntreb\rii, o observa]ie de actualitate.

Articolul s-a bucurat de un succes rapid,discu]iile pe aceast\ tem\ utilizând, pân\ laabuz, termenii de bun public [i chiar de„pasager clandestin”, inclusiv cu o tent\ mo-ralist\, împotriva c\reia au protestat, de altfel,

autorii. NATO a r\mas subiectul preferat destudiu. Todd Sandler a apreciat extindereateoriei, dar a considerat punctul de plecaresimplist. Autorul a f\cut distinc]ie, în modradical, între descurajare nuclear\ [i ap\rare6.Prima presupune prevenirea unui atacnuclear prin amenin]area cu represalii. Adoua implic\ o capacitate de rezisten]\ f\r\a face neap\rat apel la arme atomice sautermonucleare sau limitarea conflictului.

În aceast\ situa]ie, securitatea comun\ nuar mai fi un bun public, ci un amestec. Ap\-rarea ar constitui un bun v\muit, aici aplicân-du-se teoria cluburilor, ce presupune un inte-res comun, participare voluntar\ [i un meca-nism de excludere a „pasagerilor clan-destini”7. Sandler adaug\ [i existen]a altorbunuri private, în cazul alian]elor, op]iune cenu intr\ îns\ în contradic]ie cu Olson. Prob-lema furniz\rii suboptimale ar fi, în principiu,rezolvabil\, spre deosebire de primul model.Cre[terea num\rului membrilor nu ar aducecu sine o sc\dere a eficien]ei organiza]iei.

Nu este clar dac\ modelul poate fi aplicat[i Pactului de la Var[ovia, din cel pu]in dou\motive practice. Alian]a respectiv\ nu eravoluntar\, iar datele despre proiecte saucontribu]ii sunt înc\ secrete8. De pild\, nusunt prea bine cunoscute strategiile sovieticenucleare. Oficial, URSS milita pentru con-trolul armamentului, informal, amenin]a cuo conflagra]ie general\. În consecin]\, o abor-dare inspirat\ din teoria lui Mancur Olsoneste preferabil\. Cele dou\ teorii ignor\, îns\,o tr\s\tur\ distinctiv\ a NATO [i a Pactuluide la Var[ovia. Avem de-a face cu dou\ alian-]e unice, în sensul c\ au fost permanentizatepe timp de pace [i puternic institu]ionalizate,de[i nu la un nivel asem\n\tor. Ultimul feno-men poate explica, în parte, [i de ce NATOcontinu\ s\ existe dup\ 1991, de[i amenin-]area pentru care a fost conceput\ a disp\rut.Pentru a întâlni ceva similar, ar trebui s\ cobo-râm pân\ la coali]iile ora[elor-stat din Greciaantic\.

Astfel, utilizând teoria ac]iunii colectiveîn varianta lui Olson, este de a[teptat s\ existeun decalaj între SUA [i restul alia]ilor, cuMarea Britanie [i Fran]a pe un etaj inter-

Monitor Strategic

141OPINII

mediar. În cazul Pactului de la Var[ovia,ponderea dominant\ trebuia s\ apar]in\Uniunii Sovietice. Pentru început, trebuietrecute în revist\ structurile NATO [i aleTratatului de la Var[ovia, de la cele politice,la cele militare9.

O compara]ie institu]ional\

Înainte de a intra în detalii, este necesar\o scurt\ compara]ie a alian]elor, ]inând contde caracterul rela]ional al securit\]ii [i destructura bipolar\, care impunea existen]aunei interac]iuni speciale între Statele Unite[i Uniunea Sovietic\, tip „nici pace, nici r\z-boi”. Construirea a circa 20 000 focoasenucleare de c\tre fiecare superputere înse-mna c\ exista un interes comun în evitareaunui conflict general [i c\ securitatea uneiadepindea de ac]iunile sau re]inerile celeilalte.Situa]ia a fost reprezentat\ sub forma maimultor variante ale dilemei prizonierilor saua „fricosului”. Con[tientizarea consecin]elordezvolt\rii arsenalelor de nimicire în mas\ ainfluen]at direct strategiile de alian]\ ale su-perputerilor, deoarece consecin]ele erau preamari pentru a justifica utilizarea lor (între 80[i 100 milioane de victime dup\ primul„schimb”10). De aici [i ideea descuraj\rii, con-sacrat\ prin formula „distrugerii reciproc asi-gurate”, implicând constituirea triadei nucleare(aerian\, terestr\ – rachete intercontinentale[i naval\ – submarin\), al\turi de asigurareacapacit\]ii de supravie]uire a for]ei derepresalii.

NATO a luat fiin]\ ca alian]\ regional\ înaprilie 1949, odat\ cu declan[area R\zboiuluiRece, având ca membri formatori StateleUnite, Canada, Marea Britanie, Fran]a, Italia,]\rile Benelux, Danemarca, Portugalia,Norvegia [i Islanda. Pân\ în 1989, au aderatTurcia, Grecia, Germania Federal\ [i Spania11.Tr\s\tura sa distinctiv\ este gradul puternicde institu]ionalizare. Consiliul Nord-Atlanticse ocupa de coordonarea civil\, fiind dublatde un Comitet de Planificare a Ap\r\rii,înfiin]at dup\ retragerea Fran]ei din structuramilitar\. Lor li se ad\ugau un secretariat [iun staff interna]ional. În subordinea Comi-

tetului Militar se aflau principalele coman-damente. {eful for]elor terestre era în acela[itimp [i comandatul unit\]ilor americane dinEuropa. Statele Unite au p\strat un controlferm asupra arsenalului nuclear strategic [itactic, exceptând arsenalul francez.

La apogeul competi]iei bipolare, for]eleconven]ionale constau în peste 60 divizii,elita fiind concentrat\ în Germania Federal\,inclusiv peste 250 000 militari americani,având în total 7 000 de focoase nuclearetactice, circa 10 000 blindate [i peste 3 000avioane, organizate în trei grupuri armat\>nordic, central [i sud-estic. Comandamen-tului European i se ad\ugau alte dou\, unulla Marea Mânecii [i altul în Atlantic12. Struc-tura institu]ional\ a NATO a fost conceput\,în mod con[tient, pentru a dep\[i problemaac]iunii colective în cadrul unei alian]e undemembrii erau consulta]i de cele mai multeori în privin]a deciziilor importante, dar undeera necesar\ existen]a unei capacit\]i deac]iune rapid\ (de reducere a gradului desuboptimalitate). Înfiin]area diverselor co-mitete [i organisme integrate a fost accele-rat\ dup\ r\zboiul din Coreea, care a de-monstrat [i importan]a existen]ei unei for]econven]ionale pentru descurajare [i eventualap\rare înaintat\.

Comparativ, Tratatul de la Var[ovia aap\rut în mai 1955, dup\ încadrarea înNATO a Germaniei Federale, îns\ forme decoordonare militar\ fuseser\ impuse de URSSînc\ din 1944-1945 în Europa de Est, ca pre-ambul al sovietiz\rii regiunii, urmate de di-verse acorduri de „prietenie [i cooperare”13.Membrii fondatori erau Uniunea Sovietic\,Germania R\s\ritean\, Cehoslovacia, Polonia,Ungaria, Bulgaria, România, Albania (retras\la sfâr[itul anilor ‘60). Obiectivul s\u constanu numai în protec]ia zonei est-europene,ci [i în men]inerea la putere a regimurilorcomuniste [i controlul imperial formalizatexercitat de Moscova.

Respectiva caracteristic\ se reflect\ [i înstructura institu]ional\, slab dezvoltat\ fa]\de cea a NATO. Comitetul Politic Consultativera responsabil de coordonarea general\,al\turi de un secretariat [i o comisie. Un

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 2007142

Monitor Strategic

Consiliu al Mini[trilor Ap\r\rii a fost înfiin]atmai târziu, pentru a înlocui subordonareadirect\ a deciden]ilor est-europeni fa]\ deautorit\]ile militare sovietice14. Comanda-mentul comun se ocupa de directa gestionarea problemelor militare, sub control sovietic,împreun\ cu o Comisie Militar\ [i un statmajor interna]ional aflat la Moscova.

Uniunea Sovietic\ desf\[urase circa 100de divizii, dintre care 30 de elit\ în EuropaCentral\ [i de Est (jum\tate blindate) [i peste60 în vestul propriului teritoriu. Armamentulnuclear se afla în întregime sub controlulMoscovei15. For]ele reunite ale Pactului aveaula dispozi]ie peste 3 000 de focoase nuclearetactice, aproximativ 20 000 de blindate [ipiese de artilerie [i circa 4 000 de avioane,organizate în patru grupuri de armat\ (fron-turi), cel mai important fiind cel din Ger-mania16. Comparând cifrele, rezult\ un avan-taj cantitativ al Tratatului de la Var[ovia fa]\de NATO, dar acesta a fost contrabalansatde armele nucleare tactice [i strategice [i apoide ameliorarea armamentului ]\rilor occiden-tale. Structura institu]ional\ a alian]ei a fostmai pu]in dezvoltat\, degenerând în for-malism, mai ales dup\ interven]iile succesivedin Germania, în 1953, Ungaria, în 1956,sau Cehoslovacia, în 1968.

Strategiile militare au reflectat deze-chilibrul de for]e dintre membrii alian]elor,practic fiind definite de SUA [i URSS. Înprimul caz, NATO a adoptat strategiile repre-saliilor masive [i ripostei flexibile în formadorit\ de Washington, cu excep]ia Fran]ei,care a decis s\-[i construiasc\ propria for]\nuclear\17. Armamentul nuclear tactic serveapentru a contrabalansa avantajul sovieticconven]ional ini]ial [i a dep\[i problemaneîndeplinirii obiectivelor de c\tre membriimici. Riposta gradual\ presupunea existen]aunui spectru coerent de confrunt\ri, cecuprindea r\zboi conven]ional limitat, r\zboinuclear tactic, conflict strategic limitat, opera]iitip contrafor]\, lovituri controlate împotrivaora[elor [i conflict nuclear generalizat18. Niciacum nu este clar dac\ escaladarea ar fi pututfi controlat\, pentru a evita transformarea unui

r\zboi local într-unul general. În consecin]\,strategia a sporit impactul for]elor conven-]ionale ca factor suplimentar de descurajare.Strategia sovietic\ este mai pu]in cunoscut\din cauza secretiz\rii ei.

Astfel, se poate sus]ine c\, în ciuda unorasem\n\ri, au existat mari diferen]e întreNATO [i Pactul de la Var[ovia, ultima alian]\fiind construit\ prin for]\. Se na[te întrebareaal cui interes era reprezentat în cadrul acesteiorganiza]ii. Cel mai bun r\spuns disponibileste acela de a sublinia c\ majoritatea regimu-rilor comuniste din Europa de Est depindeade poten]iala interven]ie sovietic\ în caz derevolt\. Pentru simplificare, vom vorbi despreinteresele conducerilor comuniste în loc deinteres na]ional. Ambele alian]e au avut ladispozi]ie structuri institu]ionalizate, de[i îngrade diferite, iar fiecare superputere exercitaun rol dominant în luarea deciziilor [i încontribu]iile economice [i militare. Cele dou\Germanii erau controlate cu aten]ie. Totu[i,în cazul NATO, întâlnim [i foste mari puterica Fran]a, Marea Britanie, care î[i mai p\straupar]ial statutul.

NATO [i ac]iunea colectiv\

Subiectul împ\r]irii costurilor este aproapela fel de vechi ca îns\[i Alian]a TratatuluiAtlanticului de Nord. Dup\ SIPRI, la valoareadolarului din 1978, Statele Unite contribuiau,în 1950, cu circa 40 miliarde din totalul de67 miliarde cheltuieli militare ale NATO, fiindurmate de Marea Britanie, Fran]a [i Ger-mania19. }\ri ca Belgia sau Norvegia furnizausub un miliard de dolari. Peste un deceniu,Washingtonul oferea dou\ treimi din totalulcheltuielilor, urmat de acelea[i trei state. În1970, Statele Unite atingeau un prag maximde 130 miliarde, dup\ care acesta începe s\scad\, iar Germania a dep\[it Fran]a [i MareaBritanie. Din 1979, cheltuielile americane auînceput s\ creasc\ exponen]ial, cu cel pu]in9% anual, pân\ în 1985, conform MilitaryBalance, iar europenii au avut probleme cuîndeplinirea promisiunii de cre[tere a buge-tului anual cu 3%20.

Monitor Strategic

143OPINII

Ca procent din PIB, SUA au utilizat 5% în1950 pentru ap\rare (6% Marea Britanie, 5%Fran]a, 4% Germania, 6% Grecia [i Turcia,2% Norvegia, 1,7 % Danemarca), 9 % în 1960(6,6% Marea Britanie, 6% Fran]a, 4%Germania, [i restul undeva între 1 [i 4%), 8%în 1970 (4,8% Marea Britanie, 3% Germania,4% Fran]a, 7% Portugalia [i între 1 [i 4 %ceilal]i) [i 5,2 % în 1979 (4,9% Marea Britanie,4% Fran]a, 3,3% Germania etc.21).

Studiind evalu\rile cheltuielilor, este evi-dent c\ Statele Unite au contribuit în moddispropor]ionat fa]\ de alia]ii lor cu fonduri,nu numai cu for]e armate [i „cu umbrelanuclear\”. Chiar [i atunci când contribu]iaajunsese la cel mai jos nivel, SUA tot in-vesteau peste 56% din total, urmate de statemedii ca Fran]a sau Marea Britanie, cu aproxi-mativ 10%. }\rile mici urmau modelul luiOlson, fondurile destinate ap\r\rii înregis-trând chiar sc\deri. {i nu trebuie uitat c\principalul punct de reper îl constituiau inves-ti]iile Uniunii Sovietice în ap\rare, securitateafiind în esen]\ rela]ional\ [i implicit dificil dem\surat.

R\mâne problema de interpretare. Dup\Olson [i Zeckhauser, avem de-a face cu uncaz clasic de „exploatare a celui mai puternicde c\tre cel mai slab”22. Statele Unite auasigurat ap\rarea Europei Occidentale, ceeace a permis alia]ilor s\ se concentreze pedezvoltarea economic\, sau s\ poarte r\z-boaie locale, sau ambele. Cu alte cuvinte,de la un anumit nivel, alia]ii s-au concentratpe urm\rirea intereselor private în daunacelui colectiv, chiar dac\ grupul era mic [ibeneficia de avantajele unei structuri institu-]ionale dezvoltate, care îns\ a compensat oparte a deficien]elor, în principal din punctde vedere al coordon\rii militare. Sandlerobiecteaz\ trasând distinc]ia rigid\ întredescurajare [i ap\rare, discutat\ mai sus.Autorul aduce ca argument sc\derea pro-por]iei contribu]iei Statelor Unite în NATO,odat\ cu introducerea doctrinei riposteiflexibile, îns\ argumentul este criticabil. Chiar[i atunci când contribu]ia ajunsese la cel maijos nivel, SUA tot investeau peste 56% din

total, urmate de state medii ca Fran]a sauMarea Britanie, cu aproximativ 10%. }\rilemici urmau modelul lui Olson, fonduriledestinate ap\r\rii înregistrând chiar sc\deri.

Mic[orarea cheltuielilor militare poate fimai bine explicat\ prin disputele internedeterminate de sfâr[itul r\zboiului dinVietnam, scandalul Watergate, contestareaexecutivului din acea perioad\, al\turi defenomene pur economice, precum cele dou\„[ocuri petroliere”, abandonarea etalonului-aur [i trecerea la sistemul de rate de schimbflexibile. De obicei, se consider\ c\ reformu-larea doctrinei ripostei flexibile de c\treadministra]ia Nixon este o consecin]\ [i nu oexplica]ie a sc\derii temporare a fondurilor.Cum îns\ rela]ia dintre ap\rare [i descurajarepare a fi mult mai subtil\ decât a presupusSandler, este convenabil de utilizat modelulbunului public pur, chiar dac\ avem de-a facecu o simplificare.

Poate p\rea ironic, dar anii ‘70 au marcato transformare a tipurilor de armamentnuclear, unde tot Statele Unite au inovat. Aufost introduse sisteme MIRV, care permiteauunei rachete s\ transporte peste 10 focoasenucleare. Proiectul bombardierelor „invizi-bile”, cel al rachetei de croazier\ Tomahawk[i al rachetei balistice MX dateaz\ din perioadarespectiv\. De asemenea, au fost semnate oserie de acorduri de control al armamentuluiîntre SUA [i URSS, dar [i de tip multilateral.

Dar obiec]ia cea mai puternic\ se refer\ laabsen]a unui mecanism de excludere a celorce contribuiau mai pu]in [i beneficiau indirectde investi]iile celorlal]i, odat\ cu deplasareaaccentului spre dezvoltarea for]elorconven]ionale ale Alian]ei Nord-Atlantice.Sandler nu abordeaz\ direct subiectul. Deexemplu, Statele Unite au suportat aproapesingure costurile cursei înarm\rilor cu UniuneaSovietic\, în sensul de investi]ii în cercetaremilitar\ [i în dezvoltarea de noi game dearmament. Marea Britanie, Fran]a [i Germanias-au orientat spre producerea de sistemeparticulare, gen tancul Leopard, dar la un nivellimitat comparativ cu SUA, ;n timp ce de peurma investi]iilor americane au beneficiat cu

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 2007144

Monitor Strategic

to]ii, în sens de securitate sporit\, pân\ la unanumit nivel. Probabil c\, pentru o imaginemai clar\, cifrele brute referitoare la cheltuielilemilitare ar trebui defalcate pe categorii [i apoicomparate.

Uniunea Sovietic\ [i Pactul de la Var[ovia

Am v\zut cum cel pu]in una dintre pre-dic]iile lui Olson se verific\, în sensul c\ aexistat o diferen]iere între statele NATO înfunc]ie de dimensiunile lor [i de importan]ape care o acordau cheltuielilor militare.Pentru a contracara problema suboptimali-t\]ii, Alian]a Nord-Atlantic\ a fost înzestrat\cu o structur\ institu]ional\ dezvoltat\, întimp ce „umbrela nuclear\” [i descurajareaau sporit tenta]ia de reducere a contribu]iilormembrilor mai mici.

Cazul Pactului de la Var[ovia pune maimulte probleme. Întâi, din moment ce dateleoficiale disponibile sunt ori nesigure, cum arfi cele referitoare la Produsul Intern Brut, orisecrete. Nici strategiile [i atitudinile mem-brilor alian]ei nu sunt u[or de descifrat, dinmotive similare. La fel, este dificil de evaluatîn ce m\sur\ statele est-europene „exploa-tau” Uniunea Sovietic\, sau mai curând Mos-cova tr\ia pe seama sateli]ilor. Este ilustrativ,îns\, faptul c\ singurele interven]ii militareale Pactului au fost îndreptate împotrivamembrilor s\i.

Starr a sus]inut c\ [i în aceast\ situa]ie sepoate aplica logica ac]iunii colective, deoa-rece contextul bipolar constrângea NATO s\-[i accentueze coeziunea, determinând oreac]ie similar\ din partea „lag\rului socia-list”23. Pân\ la un anumit punct, dificultateapoate fi surmontat\ dac\ ]inem cont deinteresele regimurilor, cel pu]in pân\ cândacestea încercau s\ se liberalizeze sau pier-deau controlul asupra popula]iei. Secreti-zarea a f\cut ca Pactul de la Var[ovia s\ fiemai pu]in atent studiat din perspectiva avut\în vedere aici. Studiului de mai sus i se adaug\o trecere în revist\ efectuat\ de Bruce Russett,care considera c\ modelul se aplic\24.

Utilizând acelea[i date SIPRI, vom observac\ diferen]a dintre contribu]ia Uniunii Sovie-

tice [i cea a sateli]ilor s\i este cu mult maimare decât cea între cheltuielile americane[i cele ale alia]ilor Statelor Unite în timpulR\zboiului Rece25. Folosind valoarea din1978 a dolarului, reiese c\, în 1960, Moscovafurniza 48 din cele 50 de miliarde de dolaricheltuieli militare, urmat\ de Cehoslovacia[i Polonia. Peste un deceniu, sovieticii chel-tuiau 92 din totalul de 100 miliarde, urma]ide Polonia, RDG [i Cehoslovacia. În 1979,tot Uniunea Sovietic\ contribuia cu 100 dincele 112 miliarde de dolari, pe locurileurm\toare situându-se RDG, Polonia [iCehoslovacia. Stagnarea a continuat pân\ în1984. Ca procent din PIB, investi]iile URSSreprezentau circa 12% în 1960 (restul între1 [i 4 %), o cifr\ asem\n\toare peste undeceniu, care scade spre 9% în 1976, în timpce maximul investi]iilor sateli]ilor abia dep\-[e[te 4%26. Date asem\n\toare sunt furnizate[i de Military Balance.

Datele de mai sus confirm\ concluziile luiRussett [i, par]ial, pe cele ale lui Starr din anii‘70 [i anume c\ tendin]a dispropor]ionalit\]iicheltuielilor se manifest\ [i în cazul Pactuluide la Var[ovia. Spre deosebire de NATO, nuîntâlnim o categorie intermediarã între statuldominant [i puterile mici, din punct devedere al costurilor. Structura institu]ional\lax\ a însemnat practic c\ armatele erausubordonate direct celei sovietice, dar f\r\ aavea garan]ia func]ion\rii mecanismului încaz de conflict.

Concluzii provizorii

Am pornit de la concep]ia enun]at\ deM. Olson în „Logica ac]iunii colective” apli-cat\, cu unele mici modific\ri, pentru studiulproblemei împ\r]irii costurilor în NATO, înarticolul publicat al\turi de R. Zeckhauser.Din impresionanta bibliografie dedicat\analizei economice a alian]elor, am subliniatuna dintre cele mai populare dezvolt\ri,anume utilizarea teoriei cluburilor de c\treTodd Sandler. De[i ambele sunt utile, chiardac\ ignor\ contextul institu]ional al NATO[i nu numai, scopul lucr\rii a înclinat balan]aspre aplicarea tezelor lui Olson.

Monitor Strategic

145OPINII

Dup\ o scurt\ descriere, au fost scoase îneviden]\ consecin]ele interac]iunii strategiceamericano-sovietice asupra Alian]ei Nord-Atlantice [i a Pactului de la Var[ovia [i s-af\cut o distinc]ie între ele pe baza scopurilorpentru care au fost create, regimurile comu-niste depinzând de interven]ia sovietic\ încaz de revolt\. De asemenea, în Pactul de laVar[ovia nu întâlnim mari puteri ca Fran]a sauMarea Britanie.

Ipotezele lui Olson se verific\ pe o perioa-d\ de treizeci de ani pentru NATO, chiar dac\sunt înregistrate unele mici varia]ii. SUAcontribuie în mod dispropor]ionat în compa-ra]ie cu ceilal]i membri, în timp ce Parisul [iBerlinul ocup\ o pozi]ie intermediar\. În inte-riorul Pactului de la Var[ovia, dezechilibruleste [i mai pronun]at, Uniunea Sovietic\ fiindaproape în întregime responsabil\ pentrusus]inerea organiza]iei. Persist\ îns\ incertitu-dini, deoarece estim\rile sunt indirecte.

NOTE1 Peter Calvocoressi, Europa de la Bismarck la

Gorbaciov, Polirom, Ia[i, 2003.2 Kenneth Waltz, Theory of International

Politics, Addison-Wesley, 1979.3 Mancur Olson, The Logic of Collective Action,

Public Goods and the Theory of Groups, HarvardUniversity Press, 1971. Vezi Adrian Miroiu,Fundamentele politicii, Polirom, Ia[i, 2007, vol.2, p. 117-173. Teoria cluburilor publice este deri-vat\ din clasica dilem\ a prizonierilor, modificat\prin introducerea unui num\r mare de juc\tori.Din perspectiv\ realist\, îns\, modelul respectiveste inadecvat pentru studierea rela]iilor interna-]ionale, deoarece ignor\ problemele de securitate(câ[tigurile relative) în favoarea prosperit\]iicomune. Dac\ se aleg alte jocuri, predic]iileteoriei olsoniene referitoare la puterile mici vorfi inversate. Vezi Duncan Snidal, Coordinationversus Prisoners‘ Dilemma, The American PoliticalScience Review, nr. 4, decembrie 1985, p. 923-942. De asemenea, conceptualizarea respectiv\presupune un nivel identic al precep]iei amenin-]\rii, ignor\ cauzele interne [i consider\ c\ re-sursele sunt pot fi reduse la un etalon comun,costurile financiare, în acest caz. Nu în ultimulr=nd, nu distinge între angajamentele regionale

[i cele globale. Pentru o teorie realist\ a puterilormici, vezi Andrei Miroiu, Balan]\ [i hegemonie.România în politica mondial\, 1913-1989, Bu-cure[ti, Editura Tritonic, 2005, p. 15-178.

4 Olson, op.cit.5 Mancur Olson, Richard Zeckhauser, An

Economic Theory of Alliances, „The Review ofEconomics and Statistics”, august 1966.

6 Todd Sandler, Collective Action, Theory andApplications, The University of Michigan Press,1992. Idem, Collective Action, Theory andApplications, The University of Michigan Press,1992. Idem, On the Economic Theory of Alliances,The Journal of Conflict Resolution, iunie 1975.Idem, The Economic Theory of Alliances> A Survey,The Journal of Conflict Resolution, sept. 1993. ToddSandler, Keith Hartley, Economics of Alliances> TheLessons for Collective Action, „Journal of EconomicLiterature”, septembrie 2001.

7 Todd Sandler, On the Economic Theory ofAlliances, „The Journal of Conflict Resolution”,iunie 1975.

8 Este interesant c\, în studiile publicate, ofi-cialii Pactului nu ezitau s\ foloseasc\ datele f\cutepublice de NATO, vezi Viktor Kulikov, DerWarschauer Vertrag, Militärverlag der DeutschenDemokratischen Republik, Berlin, 1982.

9 O critic\ mai puternic\ din perspectiv\ neo-realist\ pune accentul pe ignorare impactuluibipolarit\]ii asupra alian]elor. În acest caz,securitatea este numai apanajul superputerilor,contribu]iile partenerilor juniorii jucând, cel multun rol secundar. Astfel, din dou\ teorii rivale arrezulta acela[i tip de predic]ii, ceea ce le facedificil de testat în domeniul ales. Vezi AndreiMiroiu, Balan]\ [i hegemonie. România în politicamondial\, 1913-1989 (Bucure[ti, Edit. Tritonic,2005), p. 47. Kenneth N. Waltz, Teoria politiciiinterna]ionale, Polirom, Ia[i, 2007, p. 119-261.

10 Raymond Aron, Paix et Guerre entre lesNations, Calman-Levy, 1984.

11 *** The Military Balance 1969-1970, TheInstitute for Strategic Studies, Londra 1969.

*** The Military Balance 1975-1976, TheInternational Institute for Strategic Studies,Londra, 1975.

12 Idem.13 *** The Military Balance 1969-1970, The

Institute for Strategic Studies, Londra 1969.14 Idem. Robert Clawson, Lawrence Kaplan,

The Warsaw Pact> Political Purpose & MilitaryMeans, Scholarly Resources Inc., Wilmington,Delaware, 1982.

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 2007146

Monitor Strategic15 *** The Military Balance 1969-1970, The

Institute for Strategic Studies, Londra 1969.*** The Military Balance 1975-1976, The

International Institute for Strategic Studies,Londra, 1975.

16 *** The Military Balance 1975-1976, TheInternational Institute for Strategic Studies,Londra, 1975.

17 *** Force Reductions in Europe, SIPRI,Almqvist & Wiksell, 1974. Sandler consider\ c\teoria sa se aplic\ din momentul introduceriistrategiei „ripostei flexibile”, îns\ aceasta a fost tottimpul viciat\, deoarece europenii nu au contribuitcu suficiente trupe.

18 Ernest [i Trevor Dupuy, The HarperEncyclopedia of Military History, HarperCollins,New York, 1993. Peter Calvocoressi, Europa de laBismarck la Gorbaciov, Polirom, Ia[i, 2003. Vasili

SUMMARY

This study investigates the question of burden-sharing in the case of NATO and Warsaw Pactduring the Cold War. The classic theory of Mancur Olson will be tested against club theoryapplied by Todd Sandler. The results shows that the first perspective explain better the evolutionof contributions in both alliances.

Mihai Zodian is an expert in domestic and international politics, international relations andsecurity studies. He holds a MA degree in international relations and European integration anda BA in political science from the National School of Political Studies and Public Administration(NSPSPA).

Sokolovski, Strategia Militar\, Editura Militar\,Bucure[ti 1972.

19 *** SIPRI Yearbook 1980, Taylor & Francis,Londra 1980.

20 *** The Military Balance 1985-1986, TheInternational Institute for Strategic Studies, Londra,1985.

21 *** SIPRI Yearbook 1980, Taylor & Francis,Londra 1980.

22 Mancur Olson, Richard Zeckhauser, AnEconomic Theory of Alliances, „The Review ofEconomics and Statistics”, aug. 1966.

23 Harvey Starr, A Collective Goods Analysis ofthe Warsaw Pact af ter Czechoslovakia,„International Organization”, vara 1974.

24 Idem.25 *** SIPRI Yearbook 1980, Taylor & Francis,

Londra 1980.26 Idem.

Monitor Strategic

147OPINII

DOCUMENTAR

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 2007148

Monitor Strategic

Monitor Strategic

149DOCUMENTAR

Apari]ia anuarului „Military Balance” alInstitutului de Studii Strategice de la Londraconstituie în fiecare an un eveniment a[teptatcu ner\bdare de comunitatea speciali[tilorîn studiile strategice [i de securitate. Probabilcel mai des utilizat ghid de lucru [i surs\credibil\ de informa]ii, publica]ia ap\rut\neîntrerupt din 1964 este de fiecare dat\supus\ unei lecturi critice, menit\ s\ o îmbu-n\t\]easc\, lucru evident la fiecare nou\edi]ie. În textul care urmeaz\ ne propunems\ prezent\m [i s\ analiz\m critic [i compara-tiv câteva dezvolt\ri ale marilor puteri non-europene, potrivit anuarului londonez. Amprivilegiat puterile non-europene întrucâtacestea se afl\ pe axe de conflict, sunt prinseîn evidente curse ale înarm\rilor [i vor fi, cucea mai mare probabilitate, principalii actoriai conflictelor majore ale secolului al XXI-lea.

Statele Unite ale Americii sau luptapentru men]inerea suprema]iei

Dezvolt\rile for]elor armate americane în2006 [i 2007 men]in capacitatea SUA de apurta conflictele în care sunt angajate [i de adescuraja în mod conving\tor amenin]\rilesimetrice, conven]ionale sau non-conven-]ionale, la adresa lor. Totalul cheltuielilorpentru ap\rare în 2007, de 3,97% din PIB(aproximativ 582 miliarde de dolari) semen]ine robust [i face s\ par\ în continuarec\ celelalte mari puteri, singure sau în oricecombina]ie posibil\, nu pot balansa putereaamerican\2. În linii mari, probabil c\ aceast\afirma]ie este real\. S\ lu\m spre exempludoar dou\ componente ale for]elor armateamericane, Flota [i Corpul Pu[ca[ilor Marini.

Flota dispune de 376 500 de marinari,54 submarine tactice de atac (toate cu

Andrei Miroiu, Simona Soare

„Military Balance 2007”şi evoluţia forţelor armate

ale marilor puteri1

propulsie nuclear\), 12 portavioane grele deatac, 22 de cruci[\toare cu rachete ghidatepentru lupta anti-nav\, 50 de distrug\toareechipate cu sistemul Aegis (ap\rare antiae-rian\), 31 de fregate anti-submarin, 12 navede transport-commando (în esen]\ porta-vioane mici, de tipul celor britanice din clasaIllustrious) plus înc\ 33 de nave de transportal trupelor sau al tehnicii de lupt\. În rezerv\,putând fi gata de lupt\ în 2-3 luni de la noti-ficare, stau 4 portavioane de atac, 3cruci[\toare, 12 distrug\toare, precum [i –ciudat pentru cei mai mul]i anali[ti – navade linie USS Iowa, construit\ în 1943. Avia]iaflotei cuprinde 1 154 de avioane gata delupt\, 922 de vân\toare-bombardament (F-18Hornet [i Super Hornet), 58 pentru lupta anti-submarin, 126 de recunoa[tere [i lupt\electronic\, 68 de avertizare, 5 de reali-mentare în aer [i 65 de transport, pentru a leenumera doar pe cele mai importante.

Pu[ca[ii marini, 186 661 la num\r, suntgrupa]i în 3 divizii de infanterie marin\ cu 8regimente de pu[ca[i, 403 tancuri, 252 blin-date u[oare, 1 511 piese de artilerie, 5 000 desisteme anti-tanc. Ei dispun de propria avia]ie,cu 387 de aparate de vân\toare-bombar-dament, 37 de avioane de aprovizionare [iaproape 600 de elicoptere, f\r\ a lua în calculaparatele cu destina]ie sectorial\ [i rezervele.

Este clar pentru oricine faptul c\, chiarf\r\ sprijinul avia]ei sau al for]elor terestre,combina]ia între US Navy [i US Marine Corpsreprezint\ cea mai puternic\ for]\ militar\din lume. Dac\ aceast\ for]\ militar\, princapacitatea sa de descurajare [i prin cea dea câ[tiga conflictele existente va putea s\prezerve statutul de putere mondial\ alStatelor Unite, r\mâne îns\ de v\zut.

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 2007150

Monitor Strategic

Care au fost principalele transform\ri din2006 ale for]elor americane [i care suntperspectivele lui 2007? Pentru for]ele terestre,cele mai importante aspecte ]in de restruc-turarea început\ de fostul secretar al ap\r\rii,Donald Rumsfeld. În esen]\, tranzi]ia de laorganizarea bazat\ pe divizii fixe la una cen-trat\ pe brig\zi lupt\toare are dou\ avantaje.Primul, m\rirea for]ei combative a viitoarelordivizii modulare, care vor avea patru brig\zilupt\toare în loc de trei, ca pân\ la începutulr\zboiului împotriva terorii. Al doilea avantaj]ine de cre[terea num\rului de brig\zi lupt\-toare la 43 ale armatei regulate [i 28 derezerv\, ceea ce implic\ o capacitate mult maimare de a trimite simultan trupe numeroaseîn teatre de opera]iuni. Acest aspect este cuatât mai relevant cu cât potrivit „QuadrennialDefense Review” din 2006, for]ele SUAtrebuie, pe de o parte, s\ fac\ fa]\ opera]iuniloranti-gheril\ (v\zut\ ca principal\ misiune), dar[i s\ fie capabile ca, prin desf\[ur\ri rapide,s\ „influen]eze op]iunile” statelor capabile s\afecteze interesele americane3. Altfel spus,cre[terea num\rului de brig\zi lupt\toare esteo m\sur\ care vizeaz\ atât câ[tigareaconflictelor din Irak [i Afganistan, cât [icre[terea for]ei expedi]ionare americane, îngeneral. Exist\, desigur, [i alte m\suri orientateîn sensul contracar\rii insurgen]ilor irakieni.Una din cele mai importante este introducereaîntr-un num\r semnificativ a vehiculului blin-dat Buffalo, de 26 de tone, construit specialpentru lupta împotriva Dispozitivelor Explo-zive Improvizate (DEI), arma care a ucis ceimai mul]i americani în Irak. Altele vizeaz\introducerea de m\suri electronice împotrivaIED-urilor, sau folosirea masiv\ a vehiculeloraeriene f\r\ pilot (UAV) în roluri de recu-noa[tere.

Achizi]iile militare ale SUA se îndreapt\în acest an tot spre produse [i platformeconven]ionale. Poate cea mai semnificativ\dintre ele este decizia definitiv\ privind pro-curarea principalului elicopter de transportal pu[ca[ilor marini, V-22 Osprey, capabil s\poarte la bord 24 de solda]i, aceasta fiindsingura comand\ de propor]ii (vizând sutede exemplare). SUA vor procura în conti-nuare în urm\torii trei ani câte 20 de avi-oane de superioritate aerian\ F22 Raptor,considerat cel mai performant interceptor

existent (folosit în lunile din urm\, prin depla-sarea primului escadron opera]ional – 27Vân\toare – în Okinawa, ca factor dedescurajare împotriva Chinei [i a Coreei deNord). Avia]ia va primi în continuare fonduripentru avionul de transport C17, urmând afi achizi]ionate înc\ 10 exemplare, înt\rindu-se substan]ial capacitatea de proiectarerapid\ a for]ei la distan]\ (m\sur\ logic\, dat\fiind noua organizarea modular\ a diviziiloramericane). În acela[i timp, proiectul pentruaparatul care va înlocui în inventar pe F-16,respectiv recent-botezatul F-35 Lightning II(cunoscut înainte ca Joint Strike Fighter) estefinan]at substan]ial, accentul punându-se peun motor alternativ. Se discut\ din ce în cemai serios despre finan]area unui programde cercetare prin care for]ele SUA s\ pri-measc\ un avion de bombardament strategiccomplet nou în urm\torul deceniu, cu multmai devreme decât se credea ini]ial. Flota sebucur\ la rândul ei de un buget consistentde achizi]ii, de[i doar opt nave noi i se vorad\uga în acest an, respectiv dou\ distru-g\toare DDG 1000, dou\ nave de desant,una de supraveghere, o nav\ amfibie, uncargou [i un submarin de atac din clasaVirginia (înlocuitoarea clasei Los Angeles).Sunt prev\zute fonduri suficiente pentru caîn 2008 s\ fie lansat un nou portavion deatac [i pentru demararea construc]iei porta-vionului USS Gerald Ford. În schimb, se vapierde din capacitatea de proiectare global\a for]ei prin reducerea num\rului de porta-vioane de atac la 11, prin retragerea în lunamartie 2007 a lui USS John F. Kennedy. De[i,aparent, aceasta este o lovitur\ substan]ial\dat\ puterii de lovire a flotei, în realitatelucrurile nu stau tocmai a[a. În 2005 [i 2006,exerci]ii navale desf\[urate în toate oceanelelumii au dovedit c\ Statele Unite pot lansa înmisiune, simultan, opt grupuri de lupt\ aleportavioanelor, suficient pentru a face fa]\ ladou\ confrunt\ri regionale majore4. For]eleterestre nu vor beneficia de achizi]ii directede echipament [i armament de tip nou,majoritatea fondurilor destinate lor vizândînlocuirea echipamentului distrus sau uzat înr\zboaiele din Afganistan [i Irak, precum [isus]inerea noii structuri organizatorice bazatepe brig\zi lupt\toare. Cu toate acestea, sumeînsemnate vor fi alocate cercet\rii [i dez-

Monitor Strategic

151DOCUMENTAR

volt\rii a[a-numitelor Future Combat Systems,platforme de armament viitoare despre careprea pu]ine lucruri sunt cunoscute public.Poate cea mai neglijat\ sec]iune a for]elorarmate americane în 2007 va fi cea vizânddescurajarea nuclear\. În afar\ decontinuarea amplas\rii instala]iilor scutuluianti-rachet\ pe teritoriul continental [i foarteprobabil în Cehia, Polonia [i Marea Britanie,nu sunt cunoscute alte proiecte majore. Des-curajarea nuclear\ va fi bazat\ în continuarepe cele 56 de bombardiere B52 [i 16 B2opera]ionale, pe rachetele intercontinentalePeacekeeper (MIRV, 50 de lansatoare cu câte10 focoase) [i Minuteman III (MIRV, 500lansatoare cu câte 3 focoase) [i pe cele 14submarine strategice din clasa Ohio, fiecarecu câte 24 de rachete Trident tipurile C4 [iD5.

Nu credem c\ ne putem în[ela prea multv\zând în acest buget [i în aceast\ strategiede reform\ o op]iune clar\ de politic\ extern\[i de mare strategie> SUA nu vor s\ î[i asumerolul unui „echilibrator de peste m\ri”, cicontinu\ s\ clameze primatul militar – [i decipolitic [i economic – între marile puteri alelumii începutului de mileniu5.

Rusia sau c\ut\rile neîncetate ale glorieipierdute

Abia în prezentarea f\cut\ Federa]iei Rusese întrez\resc realmente limitele unei abor-d\ri precum cea din „Military Balance”. Înprimul rând, este oarecum bizar\ men]inereastatului rus ca singura intrare individual\ înanuar, toate celelate mari puteri fiind tratateîn interiorul sistemelor geografice sau geo-politice din care fac parte. S\ fie aceasta orelicv\ a R\zboiului Rece? S\ fie respectulpentru înc\ formidabilele for]e nucleare aleFedera]iei? Este neclar care este r\spunsul laaceast\ întrebare dar, cu siguran]\, nu for]eleconven]ionale justific\ un asemenea privi-legiu, sau bugetul militar estimat la 59,1miliarde de dolari în 2005. În al doilea rând,limitele prezent\rii sunt cele ale cantita-tivismului auto-asumat de Institutul pentruStudii Strategice de la Londra. Nu [tim cinepoate fi realmente impresionat de m\rimea[i de componen]a districtelor militare ruse[ti.S\ lu\m drept exemplu dou\ districte militareîn care Rusia se a[teapt\ (potrivit doctrinelorsale militare din 1993 [i 2000) la amenin]\ri

simetrice, din partea unor mari puteri sau aunor alian]e de state. Pe direc]ia strategic\Est [i Nord-Est, care o protejeaz\ de RepublicaPopular\ Chinez\, este situat în primul rândDistrictul Militar Siberian, cu cartierul generalla Chita. La o prim\ vedere, cele 3 armatede arme întrunite ale districtului sunt extremde puternice. Ele grupeaz\ 1 divizie detancuri (p\strând mult din organizarea veche,diviziile de tancuri ruse[ti au 3 regimente detancuri, 1 regiment infanterie motorizat\, unbatalion blindat de recunoa[tere, un regimentde rachete anti-aeriene, un regiment de arti-lerie [i unit\]i speciale), 3 divizii de infan-terie motorizat\ (fiecare cu 3 regimente deinfanterie motorizat\, un regiment [i un batal-ion independent de tancuri, un batalion blin-dat de cercetare, un regiment de artilerie,un batalion antitanc, un regiment de racheteanti-aeriene, unit\]i speciale), 2 brig\zi [i 3regimente independente de infanterie moto-rizat\, 2 brig\zi de for]e speciale, 1 brigad\de asalt aerian, 1 divizie de artilerie, 4 brig\ziantitanc, 2 brig\zi de rachete sol-sol [i 2 bri-g\zi anti-aeriene. 4 000 de tancuri, 6 300 deblindate u[oare [i 2 600 de piese artilerie înar-meaz\ aceste for]e. Ele sunt sprijinite deArmata a 14-a a Aerului, cu 200 de avioanede lupt\, în special Su25, MiG31 [i MiG29.Dar toate acestea p\lesc când [tim c\ doar50 000 de solda]i servesc în acest district, c\vârsta medie a unui vehicul trece de 20 deani [i c\ pilo]ii zboar\ între 20 [i 25 de orepe an. Districtul Siberian este sprijinit teoreticîn aceast\ misiune de Districtul Militar dinExtremul Orient, care cuprinde dou\ e[a-loane de armat\, unul de corp independentcu 4 divizii de infanterie motorizat\, 1 brigad\de for]e speciale, o brigad\ de para[uti[ti, unaantitanc, o divizie de artilerie, 3 brig\zi derachete sol-sol [i cinci de rachete antiaeriene.Inventarul cuprinde 3000 de tancuri, 3800de blindate u[oare [i 3500 de piese deartilerie. Armata a 11-a a Aerului dispune de361 de aparate de lupt\, în care, al\turi dedestul de vechile aparate Su24, Su25 [iMiG31 se pot g\si [i 120 din performantulSu27 „Flanker”. Flota Pacificului adaug\ odivizie de infanterie marin\, 11 submarinetactice, 1 cruci[\tor, 5 distrug\toare, 2 fregate[i 42 de nave mai mici precum [i aproximativ60 de avioane [i 63 de elicoptere de lupt\.

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 2007152

Monitor Strategic

Cu toate acestea, for]ele terestre cuprind doar73 500 de militari, mai pu]ini decât num\rulmilitarilor activi ai Armatei României. Drepturmare, nimic impresionant pe acest front6.

Nici achizi]iile militare ruse nu par s\schimbe foarte mult ecua]ia strategic\ ge-neral\. În 2006 s-au ad\ugat pentru for]eleterestre doar 31 de tancuri noi (T90) [i 125de blindate u[oare (echivalentul necesaruluipentru un batalion de tancuri [i patru deinfanterie motorizat\). For]ele aero-spa]ialese lupt\ înc\ cu implementarea sistemului denavigare global\ GLONASS (alternativaruseasc\ la GPS), iar flota aerian\ a primitdoar 2 aparate de vân\toare-bombardamentSu34 (în 2007 trebuie s\ mai primeasc\ înc\10). Din punct de vedere nuclear, Rusia pro-cur\ din ce în ce mai multe sisteme de ra-chete intercontinentale tip Topol-M (momen-tan are 50 de rachete), continu\ cu rezultatemai mult sau mai pu]in conving\toare testelepentru racheta lansat\ de pe submarin Bulava[i continu\ construc]ia a dou\ noi submarinestrategice, prev\zute s\ se adauge flotei în20097. Singurul lucru în continuare spectacu-los în analiza militar\ a Rusiei este constituitde exportul s\u de armament, ceea ce spunemulte despre capacitatea sa de reînarmare,atunci când finan]ele statului o vor permite.Rusia vinde de toate, de la pu[ca de asaltKala[nikov pân\ la portavionul Gor[kov. În2005, exportul militar rusesc urc\ la 7,4miliarde $. Submarine diesel, distrug\toareSovremenâi, avioane MiG29, Su24, Su27,Il76, elicoptere Mi17, Mi35, Ka32, sistemede ap\rare antiaerian\ S-300PMU1 [i Tor-M1, fregate, tancuri T90, nimic nu e de nefa-bricat în Federa]ia Rus\. Cu toate acestea, caurmare a slabelor mi[c\ri reformiste, mai alesla nivelul profesionaliz\rii armatei, al cre[teriicapacit\]ii expedi]ionare [i a doctrinei mili-tare învechite dup\ care armata se preg\te[te(ea prevede înc\ drept amenin]are funda-mental\ un atac NATO), Rusia r\mâne, acum[i în anii urm\tori, o putere militar\ semni-ficativ\ doar prin for]ele strategice-nucleare,neputând conta în conflictele regionaleconven]ionale care nu se desf\[oar\ în ime-diata sa proximitate.

Balan]a puterii în AsiaBalan]a capabilit\]ilor în Asia, [i mai ales

în Asia de Sud [i de Sud-Est, considerat\

foarte mult timp ca fiind una instabil\, saustabilizat\ doar prin prezen]a militar\ aStatelor Unite în regiune, d\ semne de matu-rizare. Aproape toate statele din regiune auînceput s\ î[i consolideze treptat for]elearmate, mergând de la o dependen]\ înm\sur\ considerabil\ de SUA, la o de inde-pendentizare treptat\ [i etapizat\ fa]\ deputerea american\. Desigur, aceast\ tendin]\este maximizat\ [i de o serie de evolu]ii înceea ce prive[te balan]a de putere la nivelregional, care este afectat\ de o ascensiunerapid\ a Chinei, ce revendic\ un rol din ceîn ce mai important la nivel regional. Structurade for]e se modific\ în regiune sub presiuneacâtorva fenomene mai largi> pe de o parte,este vorba de concentrarea Statelor Uniteasupra regiunii Orientului Mijlociu, under\zboaiele din Irak [i Afganistan, urmate deîndelungata perioad\ de ocupa]ie au deter-minat ca armata american\ s\ fie supus\ uneipresiuni foarte mari, presiune vizibil\ [i înalte regiuni unde aceasta este prezent\. În aldoilea rând, recentele evolu]ii ale situa]iei dinpeninsula coreean\ au determinat o serie demodific\ri ale peisajului militar [i de securi-tate la nivel regional. Posibilitatea existen]eiunei arme nucleare nord-coreene, care s\ fiefunc]ional\, a determinat multe state s\ î[iconsolideze capabilit\]ile militare. În strâns\leg\tur\ cu testarea unei arme nucleare pe 9octombrie 2006 de c\tre Coreea de Nord,Japonia anun]a în mai pu]in de o lun\ trans-formarea Agen]iei sale pentru Ap\rare – oinstitu]ie a c\rei existen]\ [i func]ionaresemnificase timp de jum\tate de secol oatitudine pa[nic\ a Japoniei dezarmate,dependente de SUA pentru propria-i ap\rare–, în Minister al Ap\r\rii Na]ionale, gestinterpretat ca f\când parte dintr-o revenire aunei atitudini ostile, ofensive a Japoniei înAsia de Sud-Est. În al treilea rând, rela]iileoscilante între tensiune [i relaxare dintre India[i Pakistan au reprezentat [i ele o surs\ deîngrijorare la nivel regional, a[a cum tensiunileprovocate de problema Taiwanului au fostconsiderate ca fiind o cauz\ a deterior\riisecurit\]ii asiatice. Evident, Asia este teritoriulconflictelor înghe]ate, fie c\ este vorba decele din Asia Central\, fie c\ vorbim de celedin Asia insular\. Probleme ce d\inuie dinperioada celui de-al Doilea R\zboi Mondial,sau chiar din cea premerg\toare acestuia, pot

Monitor Strategic

153DOCUMENTAR

reprezenta surse de tensiune între marileputeri asiatice. Chestiunea Insulelor Kurile,de pild\, poate conduce la exacerbareatensiunilor între guvernele rus [i japonez.

Se vorbe[te adesea despre o curs\ aînarm\rilor, fie la un nivel incipient, fie unape cale s\ se declan[eze în Asia. Este adev\ratc\ rela]iile dintre marile puteri asiatice – poatedoar cu excep]ia celor dintre Federa]ia Rus\[i Republica Popular\ Chinez\ – sunt înmarea lor parte reci [i tensionate. Speran]aWashingtonului a fost mult\ vreme c\ globali-zarea va fi factorul care va schimba evolu]iaconsiderat\ natural\ a rela]iilor dintre marileputeri timp de secole. Eforturile americaneîn Asia, evidente chiar în recentul SummitAPEC, promoveaz\ o integrare economic\mai mare, ca modalitate de consolidare asecurit\]ii asiatice. Cu toate acestea, formulade curs\ a înarm\rilor aplicat\ continentuluiasiatic este în mare m\sur\ nepotrivit\. Dac\analiz\m în detaliu „Military Balance 2007”,vom observa c\ nu exist\ o curs\ aînarm\rilor, ci cel pu]in patru diade pe carese construiesc astfel de curse ale înarm\rilor,desigur la un nivel deocamdat\ ponderat>prima este cea reprezentat\ de Rusia, careî[i ;nt\re[te for]ele strategice< a doua estereprezentat\ de China, care î[i consolideaz\trupele terestre, precum [i for]ele navale< atreia este reprezentat\ de Coreea de Nord,care se înarmeaz\ nuclear. Toate aceste treistate se înarmeaz\ împotriva Statelor Unite(de[i nu exclusiv). A patra este reprezentat\de diada India-Pakistan, state prinse într-oîndelungat\ confruntare. O poten]ial\ acincea diad\ poate fi dat\ de Japonia [i deîncercarea acesteia de a-[i consolida armataîmpotriva unei amenin]\ri chineze sau nord-coreene.

În ceea ce prive[te armamentul nuclear,exist\ o serie de schimb\ri semnificative lanivelul continentului asiatic. Dincolo de armanuclear\ nord-coreean\, care r\mâne înmare parte o necunoscut\, „Military Balance2007” inventariaz\ transform\ri ale arma-mentului nuclear în statele nuclearizateasiatice, tendin]a constând îndeosebi înmodernizarea platformelor capabile s\transporte focoase nucleare. Astfel c\, stateprecum China sau India, care r\mân în

principiu credincioase doctrinei de descura-jare minimal\, au crescut atât num\rulfocoaselor nucleare, cât [i cel al platformelorde lansare a acestora. China, de pild\, [i-asporit num\rul de ICBM-uri Deng, de la 40la 46, în cursul lui 2006. Cele 6 noi ICBM-uri sunt în stare de func]ionare [i ele fac partedintr-un plan de construc]ie a 50 de astfelde vectori nucleari pân\ în 2011. Trebuiemen]ionat îns\ c\ cea mai intens\ activitatela nivelul armamentului nuclear se desf\[oar\în sectorul de cercetare [i modernizare aplatformelor existente. Astfel c\, atât China,cât [i India sau Pakistanul au proiecte decercetare solide, menite s\ sporeasc\ nunumai raza de ac]iune a rachetelor balistice,dar [i s\ mic[oreze faza de decolare a acestora,crescându-le astfel [ansele de a supravie]uirachetelor interceptoare din sistemele deap\rare anti-rachet\ americane. De pild\,China î[i modernizeaz\ în prezent for]elenucleare, urm\rind cre[terea autonomieiacestora de la 8 000-9 000 km, la 14 000km pân\ în 2012. În plus, China se orien-teaz\ în prezent c\tre producerea de ALCM-uri. India, de asemenea, urm\re[te sporirearazei de ac]iune a propriilor SRBM-uri Prithvide la 1 300 km la peste 1 600 km, a[a cumPakistanul demonstreaz\ aceea[i inten]ie înceea ce prive[te propriile SRBM-uri Hatf V8.În mod complementar, statele ne-nuclearedin perimetrul asiatic î[i consolideaz\ capabi-lit\]ile de ap\rare anti-rachet\. Japonia, depild\, a acceptat propunerea SUA de a des-f\[ura la baza militar\ de la Kadena sistemeanti-rachet\ PAC-3, completate în luna martiea lui 2007 de primul sistem anti-rachet\ ja-ponez de tipul PAC-3, ce urmeaz\ a fi in-stalat la Saitama. Mai mult decât atât, recent,SUA au mutat un sistem de radare din Hawaiiîn Insulele Aleutine, mi[care care de[i eraplanificat\ din perioada administra]iei Clinton,a fost foarte mult timp amânat\, pe fondulnemul]umirii Rusiei [i a Chinei. Australia, deasemenea, [i-a exprimat interesul în a g\zduiastfel de sisteme de ap\rare anti-rachet\ ame-ricane, a[a cum s-a eviden]iat pe parcursulvizitei vice-pre[edintelui american DickCheney în Australia în februarie 20079.

În ceea ce prive[te programul nucleariranian, acesta a determinat ca ideea prolife-

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 2007154

Monitor Strategic

r\rii s\ se r\spândeasc\ rapid la nivelul sta-telor din Golful Persic. În prezent, Iranul nude]ine capabilit\]i suficiente pentru a pro-duce plutoniu [i nici suficient uraniu îmbo-g\]it cât s\ poat\ construi un focos nuclear.Mai mult, momentan G\rzile Revolu]ionareIraniene nu dispun de vectori nucleari. Depild\, IRBM-urile iraniene Shahaab 3,4, [i 5nu au o rat\ de supravie]uire impresionant\,în ciuda faptului c\ rezultatele testelor [iexerci]iilor militare comunicate oficial indic\tocmai contrariul. În plus, de[i exist\ dovezicu privire la cercetarea în domeniul designuluifocosului nuclear (cu sprijin nord-coreeanconsiderabil), rezultatele acesteia sunt ne-concludente10.

În prezent, pot fi identificate dou\ dimen-siuni de dezvoltare a capabilit\]ilor militarela nivelul continentului asiatic. Prima dintreacestea este reprezentat\ de state precumChina sau Coreea de Nord, care urm\resc s\dezvolte echipamente proprii – de[i o mareparte dintre acestea se bazeaz\ de fapt peechipamente mai vechi, în marea lor parteruse[ti, achizi]ionate în trecut. De[i bugetelede ap\rare ale acestora au crescut în ultimiianii, cu toate acestea rezultatele cercet\riidomestice se las\ a[teptate, sau sunt de ocalitate nesatisf\c\toare, net inferioar\ celoramericane sau ruse[ti. Din acest motiv, China,de exemplu, este din ce în ce mai receptiv\la cooperarea militar\ cu Federa]ia Rus\11.

Cea de-a doua dimensiune, la nivel con-ven]ional, este reprezentat\ de statele caresunt mai degrab\ înclinate c\tre achizi]io-narea de astfel de echipamente. State asiaticeprecum India, Pakistan, Coreea de Sud,Japonia, Australia, precum [i puterile minoredin Asia de Sud-Est sau din Asia Central\, dela Bangladesh [i pân\ la Sri Lanka, Taiwan,Indonezia, Malaysia, Uzbekistan, Tadjikistan[i altele sunt mai degrab\ înclinate c\tre achi-zi]ionarea de echipamente militare. Acela[itrend este men]inut [i de statele din OrientulMijlociu, care în lipsa unei baze industrialeproprii sunt dependente într-o m\sur\ foartemare de cump\rarea de echipamente militarestr\ine (mai ales ruse[ti [i americane). Aceast\tendin]\ este evident\ la nivel conven]ionalîn toate cele trei ramuri militare> a for]elorterestre, a for]elor navale [i a celor aeriene.

Astfel c\, în ceea ce prive[te for]ele aerie-ne, acestea se afl\ în centrul e[afodajului militarasiatic, mai ales în partea lui insular\. Stateprecum Bangladesh, Sri Lanka, Indonezia sauMalaysia î[i consolideaz\ semnificativ for]eleaeriene, prin achizi]ionarea masiv\ de aeronaveuzate F-15 sau F-16. De asemenea, Coreea deSud este unul dintre statele asiatice preocupatede consolidarea for]elor aeriene, ea achizi]io-nând, numai în 2006, 60 de aeronave F-15, ceurmeaz\ s\ fie livrate pân\ la sfâr[itul lui 2008.Noile echipamente sunt integrate în structurileexistente, sau menite s\ înlocuiasc\ aparate cenu mai pot fi utilizate, mai degrab\ decât s\ fieintegrate în structuri adi]ionale sau noi. În ceeace prive[te Orientul Mijlociu, Israelul [i Egiptulconduc deta[at în privin]a achizi]iilor dearmament, urmate de Arabia Saudit\ [iIordania, c\rora le-au fost livrate în 2006 câte20 de aeronave F-16 din Belgia [i Olanda. Înurma r\zboiului din Liban din vara anului 2006,în care ISF s-a impus cu mare greutate, Israelula recunoscut necesitatea urgent\ de a-[iconsolida armata, precum [i de a o reforma12.În plus, echipamentele militare de ap\rare anti-aerien\ sunt [i ele c\utate. Începând cu India[i Pakistan, care au achizi]ionat ambele astfelde echipamente adi]ionale, [i pân\ la Nepal,Indonezia, Japonia [i Coreea de Sud, stateleasiatice [i central-asiatice caut\ s\ î[i consoli-deze capabilit\]ile de ap\rare antiaeriean\.Israelul, de asemenea, a desf\[urat astfel desisteme de ap\rare antiaerian\ în sudul [i nordulstatului, precum [i o serie de sisteme de ap\rareanti-rachet\ capabile s\ intercepteze SRBM-uri.În mod evident, aceast\ tendin]\ nu poate fiizolat\ de utilizarea extins\ a puterii aerienede c\tre SUA, precum [i de eficien]a acesteiacomparativ cu costurile sale relativ reduse.

Din punct de vedere al for]elor navale, seobserv\ la nivelul continentului asiatic uninteres sporit pentru consolidarea flotei, atâtîn ceea ce prive[te marile puteri asiatice, cât[i la puterile minore. State precum China sauIndia urm\resc s\ î[i consolideze propriilecapabilit\]i navale de la submarine, la porta-vioane sau nave amfibii. China, de exemplu,a achizi]ionat recent înc\ trei submarinediesel de fabrica]ie ruseasc\, consolidându-[i astfel flota de peste 65 de submarine.Aceast\ politic\ vine în direct\ concordan]\

Monitor Strategic

155DOCUMENTAR

cu scopul asumat de Republica Popular\Chinez\, de a-[i extinde controlul asupram\rilor vecine, mai ales asupra M\rii Chineide Sud-Est, precum [i a rutelor comercialedin Asia de Sud-Est. Cu toate acestea, capa-bilit\]ile chineze sunt insuficiente pentrumoment [i nu pot fi suspectate de a oferiposibilitatea unei politici de interdic]ie privindmarina american\13. Spre deosebire de China,India î[i consolideaz\ capabilit\]ile de ap\rarecostal\. Interesele Indiei [i îngrijor\rile sale desecuritate r\mân centrate asupra Pakistanului[i a Oceanului Indian, motiv pentru care sub-marinele diesel sunt mai mult decât suficiente,iar flota sa de nave amfibii este satisf\c\toare.Nu aceea[i situa]ie se înregistreaz\ [i înOrientul Mijlociu, unde Egiptul [i Israelul suntprintre singurele state care de]in capabilit\]ide proiec]ie a unei for]e semnificative.

În ceea ce prive[te trupele terestre, elesunt cu siguran]\ printre cele care au suferittransform\rile cele mai pu]in semnificativeîn 2006. Bugetele de ap\rare ale statelor dinAsia [i Orientul Mijlociu au crescut în mediecu aproximativ 1,2% în 2006, dar cea maimare parte a acestora a mers mai degrab\c\tre între]inerea trupelor, plata soldelor sauasigurarea unor condi]ii decente de trai, decâtc\tre achizi]ionarea de echipamente noi.State precum India sau Pakistan, Egipt sauArabia Saudit\ [i-au ar\tat interesul de a-[iconsolida diviziile de infanterie mecanizat\,prin achizi]ionarea de sisteme anti-tanc, îns\acestea nu reprezint\ înc\ decât miezul unornegocieri14. Dac\ state mari precum Chinase îndreapt\ c\tre o politic\ de reducere [iprofesionalizare a for]elor armate terestre,Taiwanul, care se bazeaz\ înc\ pe conscrip]ie,are mari probleme în a men]ine un num\rconstant [i suficient de voluntari pentru aputea s\ sus]in\ capabilit\]ile prezente.Indonezia, care se confrunt\ cu puternicemi[c\ri separatiste la nivel intern, se bazeaz\pe un num\r mare de trupe terestre, cu aju-torul c\rora s\ poat\ controla eficient teri-toriul na]ional. De asemenea, state precumCoreea de Nord depind de men]inerea unorefective foarte mari ale trupelor terestre. Înprivin]a statelor din Orientul Mijlociu, acesteadepind de efective terestre mari, ca moda-litate de compensare a deficien]elor la nivelul

echipamentelor militare. În plus, proximitateaconflictelor din Irak [i Afganistan a sporit cuatât mai mult necesitatea acestora15.

ConcluziiÎn fiecare an, statele planetei (f\r\ a socoti

astfel grup\rile teroriste, insurgente, mili]iileangrenate în r\zboaie civile) cheltuie pentruap\rare mai bine de un trilion de dolari ame-ricani. Din aceast\ sum\, aproape 75% apar-]in puterilor non-europene, care în]eleglimpede faptul c\ viitorul sistemului interna-]ional este mai degrab\ neguros. În condi]iileschimb\rii de polarizare a sistemului interna-]ional, a trecerii spre multipolaritate, consi-dera]iile legate de pierderea de relevan]\ aputerii militare [i a studiilor dedicate con-flictului armat î[i dezv\luie caracterul eronat.Pentru analizarea problemelor for]elor ar-mate, anuarul IISS va r\mâne, folosit critic [icomparativ, cea mai important\ surs\ pentrucercet\torul serios.

1 Military Balance 2007, Londra, IISS, 2007.2 Am prezentat o perspectiv\ alternativ\ în

Andrei Miroiu, To Balance America> Regions withPowers, în Nathan Hale Foreign Policy Society,Working Papers Series, 2005.

3 http>//www.defenselink.mil/qdr/report/Report20060203.pdf

4 http>//www.globalsecurity.org/military/ops/frp.htm

5 Dezbaterea purtat\ imediat dup\ sfâr[itulR\zboiului Rece între sus]in\torii celor dou\perspective pare s\ se fi reluat cu o intensitate [imai mare, vezi Christopher Layne, Impotent Power?Re-examining the Nature of America‘ s HegemonicPower, în „The National Interest”, Sept./Oct. 2006,41-47, Bradley A. Thayer, In Defense of Primacy, în„The National Interest”, Nov./Dec. 2006, 32-37,Dimitri K. Simes, End the Crusade, în „The NationalInterest”, Jan./Feb. 2007, 4-11.

6 Vezi pentru mai multe perspective criticevizând capacit\]ile for]elor terestre ruse, în specialale celora din Orient, Colin Robinson, The RussianGround Forces Today> A Structural StatusExamination, în „Journal of Slavic Military Studies”,Vol. 18 (2005), 189-206 [i Update on the RussianGround Troops, în „Journal of Slavic MilitaryStudies”, Vol. 19 (2006), 25-32. Pentru reformaarmatei ruse, un studiu înc\ util este Alexander

NOTE

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 2007156

Monitor Strategic

Golts, Military Reform in Russia and the Global warAgainst Terrorism, în „Journal of Slavic MilitaryStudies”, Vol. 17 (2004), 29-41.

7 Aceasta poate fi [i consecin]a valului de reac]iiprovocat de articolele a doi politologi americanipublicate în prim\vara anului 2006, în care sesus]inea c\ Rusia nu mai are o capacitate a „celeide-a doua lovituri” în cazul unei lovituri contra-for]\ a Statelor Unite ale Americii, vezi Keir Lieber,Garyl G. Press, The Rise of U.S. Nuclear Primacy, în„Foreign Affairs”, Vol. 85, No. 2 March/April 2006[i The End of MAD? The Nuclear Dimension ofU.S. Primacy, în „International Security”, Vol. 30,no. 4, Spring 2006.

8 Alte surse indic\ faptul c\ în China ICBM-urile Deng sunt fabricate deja în num\r consi-derabil, în sensul în care în 2007 urmeaz\ s\ devin\opera]ionale al]i 25 de astfel de vectori nucleari.Mai mult decât atât, desf\[urarea sistemelor deap\rare anti-rachet\ americane [i japoneze înJaponia a determinat China s\ realizeze vulnera-bilitatea propriului arsenal nuclear limitat. Astfelc\, solu]ia pe care Beijingul a considerat-o ca fiindcea mai rapid\ [i mai pu]in costisitoare a fost aceeade a cre[te rata de supravie]uire a propriilor ICBM-uri, IRBM-uri [i SRBM-uri, care nu au înregistratîns\ performan]e spectaculoase pân\ în prezent,în ciuda bugetului masiv pentru cercetare al Chineiîn ultimii [apte ani. Pentru mai multe detalii veziDefense Talk, noiembrie 2006. De fapt, rapoartelePentagonului prezint\ armamentul nuclear chinezca fiind suficient de vulnerabil încât s\ nu ridice

probleme majore SUA, cu atât mai mult cu cât eleste [i foarte limitat. Vezi CRS China, dinseptembrie 2006.

9 Vezi „NY Times”, AP, din 21-24 februarie2007.

10 Vezi Raportul IISS cu privire la programulnuclear iranian din februrie 2007, disponibil onlinela http>//www.iiss.org. De asemenea, pentru maimulte detalii vezi www.globalsecurity.org, precum[i www.cfr.org.

11 Vezi Itar-Tass, RIA Novosti, Xinhua, DefenseTalk [i www.globalsecurity.org, din perioadanoiembrie 2006-februarie 2007.

12 Vezi AP, Reuters, Middle East online, DefenseTalk, octombrie-noiembrie 2006.

13 Cele mai multe din submarinele chineze[tisunt diesel, cu o autonomie [i armament reduse.Ele pot oferi cel mult o superioritate în MareaChinei de Sud-Est, lucru care ar satisface numaipar]ial interesele Chinei. Vezi CRS China dinseptembrie 2006. În plus, pân\ în prezent China aaccentuat mai ales consolidarea capabilit\]ilorap\r\rii coastei, precum [i a celor amfibii, învederea unei eventuale debarc\ri în Taiwan, accentcare evident se schimb\ în prezent c\tre construireaunei flote oceanice.

14 Vezi Defence Talk, decembrie 2006-februarie 2007.

15 Pentru detalii, vezi www.globalsecurity.org,http>//www.iiss.org, CRS Reports for Congress(iulie-decembrie 2006) etc.

Andrei Miroiu este director al Centrului de Studii Interna]ionale [i de Securitate (CSIS)Bucure[ti. Doctor al {colii Na]ionale de Studii Politice [i Administrative (2004), are ca domeniide expertiz\ studiile strategice [i de securitate.

Simona Soare este analist în cadrul CSIS. A publicat în calitate de coautor capitole în primul„Manual de rela]ii interna]ionale” editat în România (Ia[i, Polirom, 2006).

SUMMARY

This review aims to introduce readers to the latest developments in military procurement andorganization, as sketched in the 2007 edition of The Military Balance. To begin with, we present thechanges in structure and the procurement programs of the world‘ s greatest military force, theMilitary of the United States of America. Then, in order to highlight the coming of a multipolarsystem, we focus on military developments of the Russian Federation and on the changes in thebalance of forces in Asia. We also use other sources to complement and criticize the Britishpublication, for a more accurate view on the ways great powers structure their hard power.

Monitor Strategic

157DOCUMENTAR

DIN AGENDA {TIIN}IFIC| A ISPAIM

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 2007158

Monitor Strategic

Monitor Strategic

159AGENDA {TIIN}IFIC|

În conformitate cu obiectivele de politic\extern\ asumate, de participare la crearea,pe termen lung, a unei Zone Extinse a M\riiNegre caracterizate prin stabilitate, securitate,prosperitate [i democra]ie, conectat\ func]io-nal la procesul de dezvoltare sinergetic alîntregii Europe [i lumi, România, prin inter-mediul Ministerului Ap\r\rii, este unul dintrepromotorii unui nou Grup de Lucru al Con-sor]iului PfP al Academiilor de Ap\rare [iInstitutelor pentru Studii de Securitate>Stabilitate Regional\ în Zona Extins\ a M\riiNegre.

Acest Grup de Lucru s-a constituit ca ur-mare a recomand\rilor Senior AdvisoryCouncil (SAC) al Consor]iului PfP, înreuniunile sale din 15 februarie 2005(Garmisch, Germania) [i 5-7 octombrie 2005(Roma, Italia). Copre[edin]i ai GBSA-WG aufost desemna]i dr. Jeffrey Simon, Institutul deStudii Strategice Na]ionale, Washington D.C.,[i generalul-maior (r) dr. Mihail E. Ionescu,directorul Institutului pentru Studii Politicede Ap\rare [i Istorie Militar\ din Bucure[ti,institut care asigur\ [i secretariatul Grupului.

Reuniunea inaugural\ a Grupului deLucru s-a desf\[urat la 1 februarie 2006, înBucure[ti, în cadrul conferin]ei interna]ionaleorganizate de Institutului pentru Studii Poli-tice de Ap\rare [i Istorie Militar\ în colaborarecu Universitatea Na]ional\ de Ap\rare dinWashington D.C., Centrul „George C.Marshall” din Garmisch, Germania [i Con-sor]iul PfP, cu tema “Enhancing SecurityCooperation in the Black Sea Region> Can WeBuild Bridges and Barriers?” (Îmbun\t\]ireacooper\rii în domeniul securit\]ii în regiuneaM\rii Negre> Putem oare construi pun]i [ibariere?).

Conceput ca un forum de idei [i de opinii,Grupul de Lucru î[i propune s\ evalueze

Lansarea Proiectului TCTcăpitan Darie Daşu


situa]ia de securitate în regiune prin cercetare[tiin]ific\ aprofundat\ [i cooperare, în specialcu institu]iile din cadrul sau din proximitateazonei de interes, s\ promoveze o în]elegeresuperioar\ a specificului regiunii în cadrulcomunit\]ilor [tiin]ifice [i decizionale, pre-cum [i s\ sprijine procesul de dezvoltare are]elelor în domeniul politicii de securitate,pentru crearea unei comunit\]i regionalepa[nice, stabile [i prospere.

Primul proiect lansat de acest Grup deLucru [i probabil cel care se bucur\ de ceamai mare anvergur\ în cadrul Consor]iuluiPfP este cel al Echipelor Itinerante, menit s\creeze o re]ea academic\ în domeniul stu-diilor de securitate [i ap\rare, s\ promovezecontactele directe între speciali[ti [i o viziunecomun\ privind aspectele de securitate înzon\, precum [i s\ participe la construireaunei securit\]i bazate pe cooperare.

Prima reuniune la nivel de exper]i, menit\s\ stabileasc\ liniile directoare ale proiectului,s-a desf\[urat la Bucure[ti, în perioada 11-13februarie 2007, cu participarea principalilorpromotori> Institutul pentru Studii Politice deAp\rare [i Istorie Militar\, UniversitateaNa]ional\ de Ap\rare „Carol I” din Bucure[ti,Academia de Ap\rare [i Stat Major „G. S.Rakovski” din Sofia, Universitatea Na]ional\de Ap\rare din Washington D.C., Centrul„George C. Marshall” din Garmisch, Ger-mania, Academia Militar\ Regal\ Danez\,Cartierul General NATO, Comandamentuldin Europa al SUA [i Departamentul Progra-me Interna]ionale al Consor]iului PfP.

Urm\torul moment important în evolu]iaproiectului este reprezentat de reuniunea dela Sofia, din 10-11 mai 2007, menit s\ deaform\ proiectului prin crearea unei baze deexper]i, conturarea unei curricule [i iden-tificarea publicului ]int\.

RECENZII

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 2007162

Monitor Strategic

Monitor Strategic

163RECENZII

Observa]ia de baz\ a autorului este aceeac\ transformarea categoriilor de for]e specialepentru a face fa]\ amenin]\rilor curente [iemergente a fost în principal o chestiune deredesign organiza]ional, în special în scopulreducerii costurilor logistice [i mai pu]inpentru redefinirea viitoarelor roluri [i tipuride misiuni ale acestor for]e. Scopul principalal acestui studiu se concentreaz\ asupra sus-]inerii unei perspective alternative privindprocesul de transformare a for]elor speciale,în care designul organiza]ional este analizatca fiind determinant pentru modul de con-ducere a misiunilor pentru For]ele pentruOpera]iuni Speciale (SOF).

Studiul analizeaz\ procesul de transfor-mare a For]elor pentru Opera]iuni Specialeale for]elor armate norvegiene din perspectivaobiectivelor [i tipurilor de misiuni specificeacestor tipuri de for]e. Elementul principal alprocesului de transformare îl reprezint\, înopinia autorului, diferen]a de ordin tactic [istrategic dintre capabilit\]ile ac]iunilor directe[i ale celor indirecte.

Prima categorie se refer\ la acele misiunicare implic\ contactul direct cu for]ele ina-mice. Conform doctrinei NATO, acest tipcuprinde misiuni de recunoa[tere [i altemisiuni specifice for]elor speciale. Cea de-adoua categorie, a ac]iunilor indirecte,presupune contactul indirect cu for]ele ina-mice, prin intermediul unor for]e surogat,indiferent dac\ prin for]e inamice în]elegemfor]e de gheril\/for]e de insurgen]\, sau for]emilitare clasice, conven]ionale.

Citând un studiu american privind pers-pectivele emergente asupra rolului for]elorspeciale, autorul subliniaz\ existen]a a treicriterii importante pentru evaluarea acestortipuri de for]e, în mediul de securitate post-R\zboi Rece>

Tom Robertsen, Making New Ambitions Work. TheTransformation of Norwegian Special Operations Forces,

Norwegian Institute for Defence Studies, Defense and SecurityStudies, Oslo, 2007

1. caracterul amenin]\rilor de securitate[i fizionomia viitorului mediu de securitate<

2. strategia de securitate adoptat\ pentrucombaterea noilor amenin]\ri de securitate<

3. natura propriu-zis\ a for]elor specialeanalizate.

De[i în domeniul studiilor de securitateanaliza comparativ\ pe ]\ri [i categorii defor]e este una foarte uzitat\ [i util\, în specialdin punct de vedere tactic (în termeni detehnici, tactici [i proceduri), totu[i autorulacestui studiu încearc\ s\ se concentreze pepoten]ialul [i utilitatea For]elor SpecialeNorvegiene privite din perspectiva unuielement de asigurare a securit\]ii na]ionale.Iar acest punct de vedere este justificat defaptul c\, dup\ cum este argumentat, studiilecomparative ale for]elor speciale sunt utiledin punct de vedere tactic, dar nu [i din punctde vedere strategic, din cauza diferen]elorexistente între diverse state în ceea ce prive[teagenda de politic\ extern\, tradi]iile militare,strategiile de securitate [i resursele disponibile.

Capitolul introductiv se concentreaz\asupra explic\rii problematicii [i a temei pro-puse pentru analiz\, respectiv identificareaunei perspective alternative de organizareeficient\ a structurii for]elor speciale pentruatingerea scopurilor propuse în noul mediude securitate post-R\zboi Rece. Argumenta]iapresupune prezentarea problemei [i a prin-cipalelor tr\s\turi ale procesului de transfor-mare din cadrul for]elor speciale ale armateinorvegiene.

În continuare se realizeaz\ o analiz\comprehensiv\ din punct de vedere teoretic[i conceptual privind doctrinele existentepentru opera]iuni speciale, literatura de spe-cialitate în acest domeniu. Sunt prezentatemai multe defini]ii ale for]elor speciale [i aleopera]iunilor speciale, precum [i defini]ii ale

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 2007164

Monitor Strategic

subtipurilor acestora> opera]iuni acoperite,descoperite [i clandestine. În ceea ce prive[teanaliza tipurilor de misiuni specifice for]elorspeciale, autorul utilizeaz\ atât literatura despecialitate american\, cât [i cea a NATO.Astfel, sunt prezentate principalele tipuri demisiuni, conform defini]iilor NATO> misiunide supraveghere special\ [i recunoa[tere,ac]iune direct\ [i misiuni de asisten]\ militar\.În acest context, sunt de asemenea prezen-tate [i alte tipuri de misiuni din întregulspectru de opera]iuni militare [i paramilitare,precum cele specifice r\zboiului non-con-ven]ional.

Este realizat\, de asemenea, o prezentarecomparativ\ din punct de vedere conceptualîntre dou\ viziuni> cea a doctrinelor StatelorUnite [i cele ale NATO (inclusiv Norvegia).

Pentru a crea un cadru conceptual cât maicomprehensiv, autorul studiului realizeaz\ [iun istoric privind rolul [i misiunile specificefor]elor speciale, începând cu cel de-al DoileaR\zboi Mondial [i continuând cu perioadaR\zboiului Rece.

Lucrarea se concentreaz\ apoi asupradefinirii [i identific\rii actualelor [i poten-]ialelor amenin]\ri de securitate, care vorinfluen]a structura [i caracterul misiunilor [ial rolului for]elor speciale, precum [i implica-]iile acestora> este prezentat\ o viziune ge-neral\ asupra definirii conceptului desecuritate, urmând o analiz\ a mediului de

securitate global, completat de unul al securi-t\]ii na]ionale, concluzia general\ fiind aceeac\ securitate na]ional\, cel pu]in pentru cazulNorvegiei, este cel mai bine prezervat\ cuajutorul NATO, în condi]iile în care, dup\ apre-cierea autorului, „Uniunea European\ nu esteconsiderat\, deocamdat\, o alternativ\ viabil\la NATO” din punct de vedere al securit\]ii.

În privin]a for]elor speciale, a misiunilor[i evolu]iei lor, concluziile studiului se con-centreaz\ asupra identific\rii spectruluiopera]iilor atât în contextul for]elor armateinterne, dar [i la nivel interna]ional, una dintreobserva]iile notabile fiind aceea c\ se va puneun accent din ce în ce mai pronun]at pemisiunile în sprijinul p\cii („Peace SupportOperations”).

Calitatea demersului de cercetare a pre-zentului studiu este asigurat\ de organizarealogic\ a capitolelor, în care sunt prezentateatât aspecte de ordin teoretic [i conceptual,dar [i un studiu de caz privind transformareafor]elor speciale. În plus, istoricul privindmisiunile specifice for]elor speciale, precum[i claritatea schemelor conceptuale privindorganizarea acestora contribuie la cre[tereavalorii acestui studiu.

Atât elementele noi de interpretare, cât[i chestiunile de ordin teoretic recomand\pentru lectur\ acest studiu nu doar specia-li[tilor militari, ci [i altor speciali[ti în dome-niul studiilor strategice [i de securitate.

Drago[ B\nescu

Monitor Strategic

165RECENZII

Carta Alb\ privind Politica de Securitate aGermaniei [i viitorul Bundeswehrului, editat\în octombrie 2006 de Ministerul Federal alAp\r\rii de la Berlin, pune bazele politicii desecuritate în contextul mediului strategic, alvalorilor, intereselor [i obiectivelor statuluigerman. Succesul acestei politici depinde,dup\ cum reiese din cuvântul introductiv alcancelarului federal Angela Merkel [i, res-pectiv al ministrului federal al ap\r\rii, FranzJosef Jung, de armonizarea [i utilizarea unorinstrumente militare [i civile. Se consider\ c\Bundeswehrul constituie un instrument vitalpentru o politic\ de securitate [i ap\rare ger-man\ care caut\ s\ modeleze activ mediulîn care ac]ioneaz\, între altele, datorit\ spec-trului s\u cuprinz\tor de capabilit\]i.

Este prima Cart\ Alb\ a securit\]ii produs\de un guvern german, dup\ anul 1994. Pre-cedentul document se concentra, în aceaperioad\, asupra problemelor rezultate înurma reunific\rii, fiind în strâns\ leg\tur\ cuevolu]iile interna]ionale de dup\ R\zboiulRece. F\r\ a încerca o compara]ie cu CartaAlb\ a Securit\]ii [i Ap\r\rii Na]ionale aRomâniei (2004), ultima elaborat\ la nivelguvernamental, având în vedere dimensiuneatransatlantic\ a securit\]ii europene, dar [itr\s\turile, structurile [i înse[i evolu]iile speci-fice Armatei României [i, respectiv, Bun-deswehrului, vom pune accentul în aceast\prezentare doar asupra politicii de securitatea statului federal german.

Politica de Securitate a Germaniei

Mediul interna]ional de securitate s-aschimbat dramatic de la publicarea ultimeiCarte Albe privind securitatea R.F. Germania[i situa]ia Bundeswehrului.

Germania de]ine o pondere mai mare înpoliticile interna]ionale în urma reunific\riisale. Politica sa extern\ [i de securitate sebazeaz\ atât pe unitatea Europei, cât [i peparteneriatul transatlantic. St\ în politicaactual\ a statului german practica de anegocia solu]ii [i de a încerca s\ dezamorsezecrizele înainte ca acestea s\ se acutizeze, dereglementare a lor atunci când ele s-au pro-dus, inclusiv prin participarea la misiuni inter-na]ionale de pace, în conformitate cu preve-derile legisla]iei interna]ionale [i aleConstitu]iei.

Germania, membr\ a UE [i a NATO, aONU [i a OSCE, contribuie la men]inereap\cii, la lupta împotriva amenin]\rilor glo-bale, la promovarea democra]iei [i a dreptu-rilor omului, la dezvoltarea sustenabil\ [isecuritatea prin cooperare. Principalele ame-nin]\ri [i riscuri la adresa securit\]ii ]\rii, ca[i la adresa spa]iului euroatlantic sunt consi-derate a fi> terorismul interna]ional< proli-ferarea armelor de distrugere în mas\ [i avectorilor purt\tori ai acestora< efectele unorconflicte regionale [i intrastatale, ale desta-biliz\rii, dezintegrarea intern\ a unor state,precum [i consecin]a acestora, fenomenul de„privatizare” a unor for]e militare (priva-tisation of force). Alte provoc\ri la adresasecurit\]ii sunt> comer]ul ilegal cu arme<siguran]a rutelor de transport, a aprovizion\riicu resurse [i a c\ilor de comunica]ii< securi-tatea energetic\< fluxurile necontrolate demigra]ie< epidemiile [i pandemiile.

Contextul strategic actual – caracterizatprin provoc\ri, oportunit\]i, riscuri [i pericoleglobale – necesit\ luarea unor m\suripreventive, eficiente [i coerente de coo-perare, atât la nivel na]ional cât [i interna-

Carta Albă privind Politica de Securitate a Germanieişi viitorul Bundeswehrului1

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 2007166

Monitor Strategic

]ional [i presupune inclusiv lupta împotrivacauzelor care genereaz\ amenin]\rileasimetrice.

Politica de securitate a Berlinului se ghi-deaz\ dup\ valori con]inute în Legea Funda-mental\ a acestui stat [i dup\ obiectivulsalvgard\rii intereselor ]\rii, având în vedere,în special>

- ap\rarea justi]iei, libert\]ii, democra]iei,securit\]ii [i prosperit\]ii pentru cet\]eniiacestui stat [i protejarea lor fa]\ de pericole<

- asigurarea suveranit\]ii [i integrit\]iiteritoriului german<

- prevenirea crizelor [i conflictelor regio-nale care pot afecta securitatea Germaniei,acolo unde este posibil [i sprijinul pentrucontrolul crizelor<

- înfruntarea provoc\rilor globale, înprimul rând a amenin]\rii reprezentate deterorismul interna]ional [i de proliferareaarmelor de distrugere în mas\<

- sprijinul acordat sus]inerii drepturiloromului [i consolid\rii ordinii interna]ionalepe baza dreptului interna]ional<

- promovarea unui comer] mondial liber[i f\r\ bariere ca baz\ pentru prosperitateaGermaniei, contribuind astfel la dep\[ireadiviziunilor dintre regiunile s\race [i celebogate ale lumii2.

Riscurile [i amenin]\rile la adresa securi-t\]ii trebuie comb\tute cu o serie de instru-mente corespunz\toare – care cuprindm\suri diplomatice, economice, de dez-voltare [i de ordine public\ –, precum [i cumijloace militare [i, acolo unde este cazul,cu for]a armat\, se spune în document.Factorii determinan]i ai evolu]iei politicii desecuritate nu sunt cei militari, ci condi]io-n\rile sociale, economice, sociale [i culturale,care pot fi influen]ate numai prin cooperaremultina]ional\. De aceea, Germania consi-der\ necesar\ o abordare cuprinz\toare încadrul unor structuri de securitate inter-rela]ionate (ONU, UE, NATO, OSCE, FMI [iBanca Mondial\ [i pân\ la G8), pe baza unoranalize de securitate comprehensive la nivelfederal [i global.

Pe de alt\ parte, un tablou complet alsitua]iei [i, pe baza acestuia, o în]elegeresitua]ional\ comun\ (shared) a tuturoractorilor constituie punctul de plecare pentrudeciziile de politic\ de securitate la nivelfederal [i la nivel interna]ional. Pentru reali-zarea unei imagini generale, Berlinul consi-der\ necesar\ o abordare interministerial\care s\ ia în considerare [i s\ colecteze toateaspectele relevante. Pe baza celor mai pre-cise informa]ii posibile, instrumentele militarepot fi dislocate cu un obiectiv anume, caparte a unei strategii politice, se arat\ îndocument. O component\ a sistemelor desecuritate interconectate la nivel federal esteConceptul guvernamental privind prevenireacrizelor, reglementarea conflictelor [i cons-truc]ia p\cii post-conflict.

Un rol important în modelarea viitoare aEuropei revine Germaniei unificate, datorit\m\rimii, popula]iei, puterii economice [isitu\rii geografice în centrul continentului.

Parteneriatul transatlantic r\mâne funda-mentul securit\]ii comune a Europei [i a Ger-maniei, iar parteneriatul strategic dintreNATO [i Uniunea European\ (cuprinzândaranjamentele permanente cunoscute subnumele de „Berlin Plus”) este v\zut ca unuldin pilonii arhitecturii de securitate euro-pean\ [i transatlantic\. NATO3 va continuas\ fie temelia politicii viitoare de ap\rare [isecuritate a Germaniei, iar problemele fun-damentale ale securit\]ii europene vor puteafi rezolvate, [i în viitor, doar printr-un efortcomun cu Statele Unite ale Americii.

De asemenea, unul din obiectivele esen-]iale va r\mâne înt\rirea zonei europene destabilitate, prin consolidarea [i aprofundareaprocesului de integrare european\ [i a uneipolitici active de vecin\tate cu statele Europeide Est, Caucazului de Sud, Asiei Centrale [iRegiunii Mediteraneene, precum [i dezvol-tarea [i înt\rirea unui parteneriat de securitatedurabil [i activ cu Federa]ia Rus\.

Germania va sprijini OSCE ca instrumentimportant al politicii sale externe [i de securi-tate [i, de asemenea, este angajat\ s\ contri-buie la consolidarea ONU prin reforme fun-damentale [i cuprinz\toare.

Monitor Strategic

167RECENZII

Controlul armamentelor, dezarmarea,neproliferarea [i o politic\ restrictiv\ a expor-turilor de arme vor r\mâne elemente impor-tante ale politicii germane de securitateorientate spre prevenirea conflictelor. În ceprive[te amenin]\rile cu arme de distrugereîn mas\, o importan]\ aparte trebuie acordat\consolid\rii tratatelor de interzicere [i neproli-ferare [i continu\rii dezarm\rii nucleare.

Bundeswehrul – un instrument alpoliticii germane de securitate

Armata federal\ german\ are ca principalemisiuni> garantarea capacit\]ii de ac]iune îndomeniul politicii externe< contribu]ia lastabilitatea european\ [i global\< men]inereasecurit\]ii [i ap\r\rii la nivel federal< acor-darea de asisten]\ pentru ap\rarea alia]ilor<sprijinirea cooper\rii [i integr\rii multina-]ionale.

Pe lâng\ datoria fundamental\ de ap\rareîmpotriva amenin]\rilor externe, Bun-deswehrul are urm\toarele îndatoriri> preve-nirea conflictelor interna]ionale [i mana-gementul crizelor, inclusiv lupta împotrivaterorismului interna]ional< sprijinirea alia]ilor<protec]ia teritoriului [i cet\]enilor germani<opera]ii de evacuare [i salvare< ac]iuni de par-teneriat [i cooperare< asisten]\ subsidiar\(sprijin juridic [i administrativ, ajutor în urmaproducerii unor dezastre naturale [i a unoraccidente grave).

Se consider\ c\, în viitorul previzibil, celemai probabile misiuni vor fi prevenirea

conflictelor interna]ionale [i managementulcrizelor, inclusiv lupta împotriva terorismuluiinterna]ional.

În privin]a fenomenelor teroriste [i a altoramenin]\ri asimetrice din interiorul ]\rii,armata [i mijloacele ei disponibile pot fidislocate atunci când o anumit\ situa]ie nupoate fi st\pânit\ f\r\ ajutorul acesteia, fiindinterzis\ îns\ folosirea muni]iilor.

Bundeswehrul va continua s\ men]in\serviciul militar obligatoriu [i în viitor. Pentrua fi capabil\ de un întreg spectru de misiuni,armata federal\ german\ î[i îmbun\t\]e[tecontinuu profilul de capabilit\]i în domeniilecomenzii, controlului, informa]iilor [i cerce-t\rii, mobilit\]ii, angajamentului eficient înlupt\, sprijinului [i sustenabilit\]ii, capacit\]iide supravie]uire în teatre [i protec]iei for]elor.

NOTE1 Federal Ministry of Defence, White Paper

2006 on German Security Policy and the Future ofthe Bundeswehr, October 2006.

2 Ibidem, p. 10.3 „NATO is, and remains, the foundation for

the collective defence of its member states. Noother organization is able to take on this task inthe foreseeable future. It is the transatlantic forumfor consultation and the natural choice for allmilitary operations involving European andAmerican allies”, Federal Ministry of Defence,White Paper 2006 on German Security Policy andthe Future of the Bundeswehr, October 2006,p. 54.

Maior Stelian Fize[an

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 2007168

Monitor Strategic

Lucrarea se înscrie în profilul editorial dejacunoscut al lui Zbigniew Brzezinski, scriitor,politician [i analist de succes al politicii ex-terne interna]ionale. Lansat\ în SUA în anul2001, aceasta a fost tradus\ [i prezentat\publicului din România în anul 2006. Expe-rien]a sa de analist politic [i de fost consultantpe probleme de politic\ extern\ al adminis-tra]iilor Johnson [i Carter [i-a pus puternicamprenta asupra acestei introspec]ii geostra-tegice, fundamentat\ obiectiv pe cunoa[tereaistoric\ a fiec\rei regiuni sau ]\ri analizate,corelat\ cu o viziune realist\ a rela]iilor petermen lung sau scurt al acestora cu StateleUnite ale Americii.

Triada geostrategic\ presupune, în opiniaautorului, rela]ia dintre SUA, considerateunica superputere mondial\, cu al]i vectoride putere ai lumii, cum sunt China, Rusia,dar [i Europa unit\. De fapt, concep]ia poli-tic\ a lui Brzezinski, teoretizat\ în alte lucr\riale sale, conchide c\ SUA reprezint\ singura[i cea mai important\ putere global\, iardispari]ia acestui statut, sau a rolului jucat deSUA în arena mondial\, ar duce inevitabil laanarhia interna]ional\. În pofida acestei vizi-uni, unilateral\, autorul nu ascunde viciile deinterpretare [i gre[elile f\cute, în timp, dediverse administra]ii de la Casa Alb\, în pro-movarea politicii externe americane. De aceea,Brzezinski consider\ c\, în prag de secol XXI,SUA au nevoie de o strategie transcontinen-tal\ mult mai bine definit\.

În teoria sistemului interna]ional se sem-naleaz\ existen]a unei triple triade geostra-tegice mondiale> triada euroatlantic\, carecuprinde SUA, Federa]ia Rus\ [i Germania<triada transoriental\, format\ din SUA, Israel[i statele islamice< triada pan-Pacific, cuprin-zând SUA, China [i Japonia. Brzezinski seopre[te asupra unei alte combina]ii geostra-tegice, o alt\ triad\, definitorie prin impor-tan]a sa la nivel planetar> SUA versus China,Rusia [i UE. În plus, el identific\ în cadrul

Zbigniew Brzezinski, Triada geostrategică. Convieţuireacu China, Europa, Rusia, Editura Historia, Bucureşti, 2006

acestei triade „dou\ triunghiuri eurasiene”>primul între SUA, Uniunea European\ [iFedera]ia Rus\, cel de-al doilea, între SUA,China [i Japonia. Fiec\rei combia]ii îi dedic\un capitol distinct, iar la finalul acestora,concluziile de ordin geopolitic, istoric saustrategic sunt adunate sub forma unui decalog.

Rela]ia SUA-China presupune o maiadânc\ cunoa[tere a realit\]ilor economice[i sociale chineze, identificate drept un„hibrid” de relansare economic\, în interiorulunui cadru încorsetat ideologic, de tip comu-nist, cu acute probleme de natur\ social\ [inerespectarea drepturilor omului. Prin prismaacestor realit\]i imuabile, autorul define[teastfel statul chinez> „China este prea marepentru a fi ignorat\, prea veche ca s\ nu fierespectat\, prea slab\ (din punct de vederemilitar) ca s\ nu fie tratat\ cu în]elegere [iprea ambi]ioas\ pentru a avea deplin\ încre-dere în ea”. Rela]iile actuale [i viitoare aleSUA cu China trebuie s\ ]in\ seama de acestecontradic]ii, precum [i de un subiect sensibil[i înc\ nerezolvat, statutul Taiwanului. Înopinia lui Brzezinski, problema Taiwanuluinu poate duce la o disput\ militar\ între celedou\ state, dar poate complica sau îngreuna,pe termen lung, dialogul dintre acestea. Atitu-dinea bivalent\ dar, în acela[i timp, rezervat\a SUA în tratarea acestei situa]ii a creat o starede acceptare tacit\, reciproc\, a statutuluiacestei insule, printr-un aranjament SUA-China, în anii pre[edin]iei lui Carter. Rela]iaChina-Taiwan, definit\ drept „un singur stat,dou\ teritorii”, nu poate [i nu trebuie s\ fiecompromis\ printr-o schimbare care s\ dez-avantajeze China – indiferent de intereselede moment ale SUA –, care ar periclita rela-]iile [i a[a fragile dintre cele dou\ mari puteri.

Analiza geostrategic\ abordeaz\ [i apro-pierea SUA de Japonia, a c\rei cooperareeconomic\ [i militar\, precum [i angrenareaacesteia în sistemul de securitate colectiv dinExtremul Orient trebuie realizate f\r\ a leza

Monitor Strategic

169RECENZII

susceptibilit\]ile pe care China înc\ le are fa]\de Japonia. Brzezinski recomand\ promo-varea unui dialog strategic trilateral, cu privirela securitatea Eurasiei, transformarea Chineiîntr-un partener real [i legitim, într-un sistemde cooperare euroasiatic general.

Rela]ia SUA cu Europa unit\ este definit\de Brzezinski ca o „ax\ de stabilitate global\,locomotiva economiei mondiale, conexiuneacapitalului intelectual [i inova]ia tehnologic\”,concretizat\ într-o alian]\ transatlantic\. Eareprezint\, totodat\, prototipul rela]iei asime-trice, în care rolul militar, economic [i finan-ciar al Americii predomin\, generând adeseafrustr\ri [i resentimente ale statelor europenedezvoltate.

F\când o paralel\ istoric\ între America[i viitoarea Europ\, autorul consider\ c\procesului de unificare european\ îi lipse[teangajarea emo]ional\ [i idealist\ de care afost animat\ America când a luat fiin]\ ca stat.Ca atare, în opinia sa, pentru europeni,motivele acestei unific\ri, pe care el o reducela termenul de „integrare”, sunt preponderentpragmatice, reprezentând mai mult o „con-venien]\ decât o convingere”.

În privin]a politicii SUA fa]\ de Europa, elrecunoa[te c\ b\trânul continent r\mânealiatul firesc [i important al Americii [i ca atareo Europ\ extins\ nu va deveni în viitor unpoten]ial rival al SUA, ci un partener viabil,stabil, capabil s\ intervin\ [i s\ solu]ioneze,al\turi de America, orice posibil conflict demic\ sau mai mare intensitate, în orice partea lumii. SUA, în special prin NATO, trebuies\ conlucreze cu UE [i s\ nu impun\ limit\risau excluderi, a priori, în privin]a viitorilormembri ai celor dou\ organisme interna-]ionale. În acest sens, Brzezinski consider\potrivit ca ]\ri precum Turcia, Cipru sau Israels\ poat\ fi incluse în ambele entit\]i.

În privin]a strategiei ce vizeaz\ rela]iileîntre SUA [i Federa]ia Rus\, autorul consi-der\ c\ se impune includerea progresiv\ aRusiei în comunitatea transatlantic\, aflat\ în

extindere, prin crearea de condi]ii geostrate-gice menite s\ atrag\ [i s\ conving\ Moscovade aceast\ necesitate. De cealalt\ parte, Rusiatrebuie s\ fac\ eforturi interne de transfor-mare, s\ exclud\ din politica sa statal\ tendin-]ele imperiale ce au guvernat-o timp desecole [i s\ democratizeze via]a social\ [i eco-nomic\. Brzezinski constat\ c\, de[i condu-cerea actual\ de la Kremlin a renun]at laideologia comunist\, r\mâne înc\ fidel\politicii sale imperiale, prin ingerin]a politic\[i militar\, deseori agresiv\, în fostele statesovietice. El intuie[te jocul f\cut de Rusia, princare aceasta dore[te o reconciliere cu stateleeuropene occidentale, pentru a avea libertatede mi[care în a trata, chiar [i de pe pozi]ii defor]\, cu noile state din fostul spa]iu sovietic.

Interesant\ este compara]ia pe care ana-listul o face între disolu]ia Rusiei comuniste[i cea a Imperiului Otoman, la începutulsecolului al XX-lea, care a beneficiat de apari-]ia unei clase politice noi, format\ dinintelectuali disiden]i [i tineri ofi]eri, care aureu[it s\ transforme Turcia într-un stat laic,modern, dup\ modelul vest-european. {i înRusia ar trebui s\ apar\ acela[i tip de elitepolitice, deschise fa]\ de Occident [i demodelul american, dar pentru aceea Occi-dentul trebuie s\ fac\ investi]ii serioase înRusia, mai precis în institu]iile [i ONG-urilecare promoveaz\ apari]ia unor astfel de elitepolitice tinere [i „lipsite de prejudec\]i”.Acestea trebuie încurajate [i sprijinite s\beneficieze de programele de studii [i deformare profesional\ din America [i dinstatele UE, subliniaz\ autorul.

Analiza introspectiv\ a planurilor strate-gice americane, realizat\ cu mult\ luciditate[i obiectivitate de Zbigniew Brzezinski,impune o concluzie final\, anume c\ lideriiamericani trebuie s\-[i defineasc\ rela]iile culumea, luând în calcul toate dimensiunileacestor rela]ii, s\ stabileasc\ priorit\]ile deordin politic [i strategic [i s\ g\seasc\ celemai eficiente modalit\]i de realizare aleacestor strategii.

Cerasela Moldoveanu

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 2007170

Monitor Strategic

Diploma]ia secolului XX a fost publicat\într-un moment în care România î[i rede-fine[te politica extern\, ca membru al UE [ial NATO, ca participant în acest cadru lagestionarea problemelor globale, ca generatorde politici [i nu doar beneficiar. La începutde secol XXI este binevenit\ o „trecere înrevist\” a marilor teme care au preocupatcomunitatea interna]ional\ în ansamblu însecolul anterior, a lec]iilor înv\]ate din efor-urile de abordare a acestora [i a impactuluipe care ele continu\ s\ îl aib\.

Având în vedere experien]a profesional\a autorului, Constantin Vlad, argumentelefolosite în carte sunt credibile [i reu[esc s\creioneze o imagine de substan]\ a secoluluitrecut. Diplomat de carier\, membru aldelega]iei române care a participat la preg\-tirea primei Conferin]e pentru Securitate [iCooperare în Europa, membru al unui grupde exper]i ONU care au lucrat la un raportprivind rela]ia dezarmare-dezvoltare, am-basador al României la Helsinki, Tokyo,Canberra, pentru a numi doar câteva dintremisiunile diplomatice care îi confer\ pres-tigiu, Constantin Vlad î[i asum\ o sarcin\dificil\ în elaborarea acestui volum, dup\cum m\rturise[te chiar el, intrigat fiind de„non[alan]a cu care mari protagoni[ti ai poli-ticii mondiale î[i prezentau interesele egoistedrept cerin]e ale comunit\]ii interna]ionale…”[i „de cât de adânci erau, de multe ori,discrepan]ele dintre realit\]i [i percep]ii înactul diplomatic”.

În spatele acestui demers se reg\se[te,prin urmare, un efort de investigare [i înacela[i timp o motiva]ie idealist\ (f\r\ apierde din conota]ia pozitiv\ a acesteiaprecieri) de a eviden]ia anumite tr\s\turi alepoliticii mondiale a[a cum au fost percepute

Constantin Vlad, Diplomaţia secolului XX, Editura FundaţieiEuropene Titulescu, Bucureşti, 2006

direct din culisele activit\]ii diplomatice, deciprin ochii unui cunosc\tor.

Investiga]ia teoretic\, cea a surselor isto-rice se îmbin\ cu experien]a practic\, cuinforma]iile acumulate de-a lungul timpuluiprin contacte directe cu reprezentan]i aistatelor lumii, prin cunoa[terea nemijlocit\ aactivit\]ii unor organiza]ii interna]ionale deprim rang, precum [i a politicii interne [iexterne a unor state.

Volumul este structurat în [apte p\r]i,abordând temele mari din istoria secoluluitrecut> Primul R\zboi Mondial, perioadainterbelic\, al Doilea R\zboi Mondial,R\zboiul Rece, perioada post-R\zboi Rece,pentru ca în încheiere autorul s\ prezinte,succint, problemele de securitate la începutde secol XXI.

Abordarea analitic\, de investigare, depercepere a motivelor din spatele deciziilormajore se reflect\ în toate cele [apte p\r]i,fiind mai pregnant\ în ultima, care lanseaz\chiar o întrebare referitoare la gestionareaproblemelor actuale – „E posibil un nouconsens interna]ional în problemelesecurit\]ii?”.

Toate capitolele con]in o prezentare acontextului interna]ional în care a avut locun anumit eveniment, raporturile de puteredin acel context, principalele acorduri inter-na]ionale care au reglementat o anumit\situa]ie, actorii importan]i implica]i, pers-pectiva româneasc\ asupra evenimentelor [imodul în care acestea au afectat România.

Astfel, primul capitol analizeaz\ cu prec\-dere rela]iile diplomatice în timpul PrimuluiR\zboi Mondial, raporturile de putere [ipacea de la Paris cu principalele tratate inter-

Monitor Strategic

171RECENZII

na]ionale care au stat la baza fundament\riiunei noi arhitecturi de securitate în perioadainterbelic\. Cel de-al doilea capitol se refer\întocmai la acest ultim aspect, eviden]iindsl\biciunile inerente ale sistemului desecuritate colectiv\, dar [i sabotarea acestuiaprin aranjamente între actorii perdan]i înprima conflagra]ie mondial\ [i cei careaspirau la extinderea unor noi sisteme poli-tice. Sunt prezentate cu mare aten]ie pactulRibbentrop-Molotov [i consecin]ele acestuia.Capitolul al treilea se constituie într-o analiz\succint\ a celor mai importante decizii dintimpul celui de-al Doilea R\zboi Mondial [ia rela]iilor diplomatice postbelice careanun]au deja R\zboiul Rece. Urm\toarele treicapitole se concentreaz\ asupra prezent\riirela]iilor diplomatice în timpul R\zboiuluiRece, a principalelor doctrine politice [i deap\rare, a spa]iilor geografice afectate în modmajor de competi]ia între cele dou\ blocuri.Ultimul capitol se refer\ la perioada post-R\zboi Rece, descris\ ca fiind cea a unei lumiunipolare, caracterizat\ prin procese deintegrare regional\, prin manifestarea unornoi riscuri [i amenin]\ri la adresa securit\]iiinterna]ionale. Sunt prezentate organiza]iiprecum NATO, UE, CSCE-OSCE.

În încheiere, autorul se apleac\ asupraproblemelor actuale care afecteaz\ securi-tatea interna]ional\ [i se concentreaz\ asupramodului în care SUA în]eleg s\ r\spund\noilor riscuri [i amenin]\ri prin ac]iuni ofen-sive preventive. Sunt astfel prezentate strate-gia de securitate a SUA [i, în paralel, preve-derile din Carta ONU referitoare la rolul

Consiliului de Securitate în gestionareasecurit\]ii interna]ionale. În acest context,autorul concluzioneaz\ c\ „r\zboiul preven-tiv nu este o parte a solu]iei, ci el însu[i oparte, mare [i grav\, a problemei. Accepta-rea lui poate fi calea care deschide pers-pectiva unor noi [i mari servitu]i, a unor noitragedii [i dezastre”.

Ata[amentul autorului fa]\ de gestionareaproblemelor globale în cadrul unui sistemcolectiv de securitate, prin cooptarea tuturoractorilor interesa]i s\ participe [i care potcontribui la pacea [i securitatea interna]ionaletranspare din toate argumentele folosite înacest volum.

În fapt, opiniile exprimate „tr\deaz\”experien]a profesional\ a autorului.

Volumul are valoarea unui documentarcredibil al rela]iilor interna]ionale în secolulal XX-lea [i constituie un instrument de lucruutil atât speciali[tilor, cât [i studen]ilorinteresa]i de problematica rela]iilorinterna]ionale, de istorie, [tiin]e politice [ichiar [tiin]e juridice, având în vedere c\argumentele folosite sunt multidisciplinare,provenind din domeniile mai sus men]ionate.

Diploma]ia secolului XX reprezint\ o cartevaloroas\, de substan]\, bogat\ în informa]ii,ceea ce o recomand\ ca pe o lucrare dereferin]\ pentru publicul interesat de proble-matica rela]iilor interna]ionale.

Cristina Romila

Monitor Strategic

Nr. 1-2 / 2007172

Monitor Strategic

Redactori> {erban Filip Cioculescu • c\pitan Darie Da[u • maior Stelian Fize[an • dr. Mircea Soreanu• Alexandru VoicuTiparul executat la Centrul Tehnic Editorial al Armatei sub comanda nr. .......

B 136/19/05/2007

ISPA

IM —

mon

itor

stra

tegi

c 1-

2 / 2

007

S U M -MARY

• THE GREATER BLACK SEA AREA- Risks and Threats to the Security of Oil and Gas Pipelines – {ERBAN FILIPCIOCULESCU .............................................................................................................. 5

• SECURITY SECTOR REFORM- Education, Security and Good Governance. Westernization of Romanian MilitaryEducation as an Imperative – IULIAN FOTA ................................................................. 17- Civil Society Organizations and their Role in Promoting Security and Defense Policy Reform in Romania – CORINA CARP ........................................................................... 23

• CRISIS SITUATIONS- Israel-Hezbollah Conflict – Captain DARIE DA{U ....................................................... 39- Impossible Wars. Intervention and Political Reconstruction in Afghanistan– CLAUDIU CR|CIUN .................................................................................................. 43

•INTERNATIONAL SECURITY- Aspects of Globalization and New World Order Relevant to the New Policies– PAUL IONESCU.......................................................................................................... 53- From Isolationism to Preemption in American Politics. The Interventionist Paradigm inthe American Discourse – IOANA MATE{ ..................................................................... 60- The Bush Doctrine and the New International Security Configuration – Major SIMONA}U}UIANU ................................................................................................................... 69

• RUSSIA – CIS- Geo-economic Accents in Russian Foreign Policy – STANISLAV SECRIERU ................ 75- The Reconstruction of the “Liberal Empire”> Energy Resources and the GlobalReasserting of Russia – OCTAVIAN MILEVSCHI ............................................................ 87- Security Policies> Baltic States Versus Republic of Moldova – ALIONA NEGOI}|....... 104

• MIDDLE EAST- The Democratization Process in Iraq – ALEXANDRU VOICU ..................................... 115

• LESSONS LEARNED- Fighting the Mujahideen> Lessons from the Soviet Counter-Insurgency Experience in Afghanistan – Major TONY BALASEVICIUS, Major GREG SMITH (RMC, Canada) ...... 123

• OPINIONS- “Cost-sharing” in Modern Alliances – MIHAI ZODIAN .............................................. 139

• DOCUMENTARY- “Military Balance 2007” and Evolution of the Great Powers’ Armed Forces– ANDREI MIROIU, SIMONA SOARE .......................................................................... 149

• SCIENTIFIC AGENDA- The Launch of the TCT Project – Captain DARIE DA{U ............................................. 159

• REVIEWS- Tom Robertsen, Making New Ambitions Work. The Transformation of Norwegian SpecialOperations Forces, Oslo, 2007 – DRAGO{ B|NESCU .................................................. 163- Federal Ministry of Defense, White Paper on the Security of the Federal Republic ofGermany and the Situation and Future of the Bundeswehr, October 2007– Major STELIAN FIZE{AN ............................................................................................ 165- Zbigniew Brzezinski, The Geostrategic Triad. Living with China, Europe, and Russia,Editura Historia, Bucharest, 2006 – CERASELA MOLDOVEANU .................................. 168- Constantin Vlad, Twentieth Century Diplomacy, Editura Funda]iei Europene Titulescu, Bucharest, 2006 – CRISTINA ROMILA........................................................................ 170

SUMMARYIS

PAIM

— m

onito

r st

rate

gic

1-2

/ 200

7

Editors> {erban Filip Cioculescu, Captain Darie Da[u, Major Stelian Fize[an, Dr. Mircea Soreanu,Alexandru Voicu

monitor nr. 1-2 10 mai - ispaim.mapn.roispaim.mapn.ro/app/webroot/fileslib/upload/files/Monitor...

Documents

Transcript of monitor nr. 1-2 10 mai - ispaim.mapn.roispaim.mapn.ro/app/webroot/fileslib/upload/files/Monitor...