monitor 1 si 2 2009 - ispaim.mapn.roispaim.mapn.ro/app/webroot/fileslib/upload/files/Monitor...

MONITOR STRATEGIC

REDACTOR-{EFREDACTOR-{EFREDACTOR-{EFREDACTOR-{EFREDACTOR-{EF• General-maior (r) drGeneral-maior (r) drGeneral-maior (r) drGeneral-maior (r) drGeneral-maior (r) dr. MIHAIL E. MIHAIL E. MIHAIL E. MIHAIL E. MIHAIL E. IONESCU. IONESCU. IONESCU. IONESCU. IONESCU, directorul Institutului

pentru Studii Politice de Ap\rare [i Istorie Militar\, Ministerul Ap\r\riiNa]ionale, România

COLEGIUL DE REDAC}IECOLEGIUL DE REDAC}IECOLEGIUL DE REDAC}IECOLEGIUL DE REDAC}IECOLEGIUL DE REDAC}IE• General de brigad\ (r) prof. General de brigad\ (r) prof. General de brigad\ (r) prof. General de brigad\ (r) prof. General de brigad\ (r) prof. MICHAEL CLEMMESENMICHAEL CLEMMESENMICHAEL CLEMMESENMICHAEL CLEMMESENMICHAEL CLEMMESEN, Royal, Royal, Royal, Royal, Royal Danish Defence College, Copenhaga, Danemarca Danish Defence College, Copenhaga, Danemarca Danish Defence College, Copenhaga, Danemarca Danish Defence College, Copenhaga, Danemarca Danish Defence College, Copenhaga, Danemarca• Prof• Prof• Prof• Prof• Prof. asociat dr. asociat dr. asociat dr. asociat dr. asociat dr. JORD. JORD. JORD. JORD. JORDAN BAEVAN BAEVAN BAEVAN BAEVAN BAEV, The New Bulgarian University, Bulgaria• ProfProfProfProfProf. univ. univ. univ. univ. univ. dr. dr. dr. dr. dr. DENNIS DELET. DENNIS DELET. DENNIS DELET. DENNIS DELET. DENNIS DELETANTANTANTANTANT, London University, Marea Britanie• SORIN ENCU}ESCUSORIN ENCU}ESCUSORIN ENCU}ESCUSORIN ENCU}ESCUSORIN ENCU}ESCU, pre[edintele Asocia]iei „Manfred Wörner“,

Bucure[ti, România• Lector univLector univLector univLector univLector univ. IULIAN FO. IULIAN FO. IULIAN FO. IULIAN FO. IULIAN FOTTTTTAAAAA, consilier preziden]ial, Pre[edin]ia

României• DrDrDrDrDr. SERGEY K. SERGEY K. SERGEY K. SERGEY K. SERGEY KONOPLONOPLONOPLONOPLONOPLYYYYYOOOOOVVVVV, Harvard University Program for Black

Sea Security, SUA• ProfProfProfProfProf. univ. univ. univ. univ. univ. dr. dr. dr. dr. dr. V. V. V. V. VASILE SEC|RE{ASILE SEC|RE{ASILE SEC|RE{ASILE SEC|RE{ASILE SEC|RE{, {coala Na]ional\ de Studii

Politice [i Administrative Bucure[ti, Rom=nia• ProfProfProfProfProf. univ. univ. univ. univ. univ. dr. dr. dr. dr. dr. MICHAEL SHAFIR. MICHAEL SHAFIR. MICHAEL SHAFIR. MICHAEL SHAFIR. MICHAEL SHAFIR, Universitatea din Cluj-Napoca, România• Colonel (r) SHAColonel (r) SHAColonel (r) SHAColonel (r) SHAColonel (r) SHAUL SHAUL SHAUL SHAUL SHAUL SHAYYYYY, [eful Departamentului de Istorie Militar\

al Statului Major al Armatei Israeliene• DrDrDrDrDr. JEFFREY SIMON. JEFFREY SIMON. JEFFREY SIMON. JEFFREY SIMON. JEFFREY SIMON, Institutul de Studii Strategice al Universit\]ii

Na]ionale de Ap\rare din Washington DC, SUA• ZHOU JIANZHOU JIANZHOU JIANZHOU JIANZHOU JIAN, Institutul pentru Studii Strategice Interna]ionale, Beijing, China• Comandor (r) GHEORGHE VARTICComandor (r) GHEORGHE VARTICComandor (r) GHEORGHE VARTICComandor (r) GHEORGHE VARTICComandor (r) GHEORGHE VARTIC, redactor-[ef al „Revistei de

Istorie Militar\”, Ministerul Ap\r\rii Na]ionale, România

ADRESAADRESAADRESAADRESAADRESAStr. Constantin Mille nr.6, sector 1, Bucure[ti, cod 010142,telefon> 0040 21 315.17.00, fax> 0040 21 319.58.01www.ispaim.ro www.sarindar.roe-mail>[email protected]

Revista a fost inclusã în baza de date a Consiliului Naþional al Cercetãrii ªtiinþifice din ÎnvãþãmântulSuperior, fiind evaluatã la categoria „B+”.

Revistã editatã de Institutul pentru Studii Politice de Apãrare ºi Istorie Militarã,membru al Consorþiului Academiilor de Apãrare ºi Institutelor de Studii deSecuritate din cadrul Parteneriatului pentru Pace, membru asociat alProiectului de Istorie Paralelã pentru Securitate prin Cooperare.

SUMARIS

PAIM

— m

onito

r str

ateg

ic 1

-2 /

2009

• SECURITATE EUROPEANÃ ªI EUROATLANTICÃRomania and NATO: Leaving behind the Old Paradigms and Obsessions– Mihail E. Ionescu, PhD ...................................................................................................... 5The EU’s political interests in the Wider Black Sea Area – George Dura ........................... 9Evoluþia strategiei de securitate naþionalã a Republicii Cehe din 1990 pânãîn 2009 – Peter-Vlad Szasz .................................................................................................... 20

• ORIENTUL MIJLOCIU EXTINSLegitimitate ºi securitizare. Partidele politice din Israel ºi abordarea securitãþiinaþionale – Horia Bãrbulescu ................................................................................................. 35Conflictul israeliano-palestinian: o abordare socioconstructivistã– Alexandra Roman ................................................................................................................ 45

• ASIA DE ESTPolitica de securitate a Japoniei în perioada post-Rãzboi Rece– Remus-Alexandru Brad ...................................................................................................... 59Regional Security Architecture in Asia-Pacific or New „Tools” for Old SecurityProblems – Simona Soare ...................................................................................................... 67A too Fast Rising China? European Unions’s Hopes, Fears and Expectationstowards Beijing – ªerban F. Cioculescu, PhD ..................................................................... 99

• TEORIA RELAÞIILOR INTERNAÞIONALEAnaliza Rãzboiului Rece din perspectiva rãzboiului hegemonic– Mihaela-Adriana Pãdureanu ............................................................................................. 113Kenneth N. Waltz ºi teoria micilor puteri– Silviu Petre ........................................................................................................................... 120

• COMBATEREA TERORISMULUIDilemele justiþiei în lupta împotriva terorismului– Maior just. mil. drd. Simona Þuþuianu ........................................................................... 131

• ARMATA, ECONOMIA ªI SOCIETATEAMilitarizarea antropologiei sau antropologizarea armatei– Ana-Maria Dima ................................................................................................................... 139Rusia ºi perspectiva teoreticã asupra noii ordini mondiale– Marianna Kuleva ................................................................................................................. 145Paradoxurile crizei financiare – Anca Ionaº ........................................................................... 153

• RECENZIIMichael Hardt, Antonio Negri: Empire, Harvard University Press, UK, 2000 – Silviu Petre .......................................................................................................................... 161„Defence Against Terrorist Review”, vol. 1, nr. 1, Primãvara 2008– Peter-Vlad Szasz .................................................................................................................. 164Edward A. Kolodziej: Securitatea ºi relaþiile internaþionale (Securityand International Relations),Iaºi, Polirom, 2007– Radu Sebastian Ungureanu ............................................................................................... 166

Redactor: ªerban Filip Cioculescu, Simona SoareTehnoredactor: Maria Dumitru

Tiparul executat la Centrul Tehnic-Editorial al Armatei, sub comanda nr. 5280/2009

B 215/2009

SECURITATE EUROPEANÃªI EUROATLANTICÃ

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/20094

Monitor Strategic

Monitor Strategic

5SECURITATE EUROPEANÃ ªI EUROATLANTICÃ

ROMANIA AND NATO:LEAVING BEHIND THE OLD

PARADIGMS AND OBSESSIONS

1. Undoubtedly, the double integration intoboth NATO and the EU did bring major politicalbenefits, among which the affiliation to the largeWestern and Euro-Atlantic family of democraticstates, representing the end of a two hundredyears phase in the national history.1 In thisbroader context, it is worth mentioning that thespeeding up of the internalization of this sense ofbelonging at the level of the collective nationalmentality is needed, the western reflex beingabout to soon become predominant.

Equally important is also the economicbenefit, namely the attraction of foreigninvestments and of structural funds, somethingthat is, without doubt, an unprecedentedphenomenon in the national history, speedingup the modernization and leaving behind the“Dinicu Golescu” syndrome2 that has beensuperficially tackled for two centuries. In the fieldof security, it was often said that we are offeredguarantees without precedent in history, the pastevents – such as the ones of April 1939, forinstance, or of August 19403 – not withstanding acomparison.

But Romania also gained another majoradvantage related to the collective mentality andthe mental universe of the decision makers. Bythe affiliation to the Western world, by speedingup the modernization with Western help and bybenefiting from the globalization, the politicalclass did manage, to a certain extent, to leavebehind the traditional fears, phobias andnightmares – inherited historically and rootedmentally – concerning the Balkans, but also theCentral Europe.4 Therefore, if, in 1999, theKosovo scenario had been considered plausiblein what Transylvania was concerned, because of

the supposed Hungarian revisionism – in itself astereotype inherited from the interwar periodboth in Romania and Hungary –, after NATOintegration, the relations with the Westernneighbor were perceived especially from theposition of being allies and the fears stronglydiminished.5 Central Europe was no longer seenas both the target of aspirations and a generatorof identity threats, but as an ordinary area of theWestern world. A short glimpse over the resultsof the Euro-barometers shows that, at the levelof the national mentality, the Western/Europeanaffiliation was assumed by about 80 percent ofthe population and, hopefully, by the sameproportion of the political class.6

On the other hand, the Balkan countries havegradually been “assimilated” by NATO and theEU, some of them being invited to join, otherswaiting the invitation or having the status ofpartners (PfP)7, thus helping Romania overcomethe fears it had during the 90s of being associatedin the Western view with this sub-region. Even inits own view, the Balkans represented – and theystill do – a source of its national deficiencies, fromthose of political nature – phanariotism, byzantinism,etc. – to those with social atomizing effects –corruption, “the chains of Constantinople” withtheir Cyrillic orthographic ornaments, etc.8

As long as these phobias (identity fears withgeopolitical reflexes) have influenced thecollective mentality of the Romanian decisionmakers, a real progress in the assimilation of theWestern values could not have been achieved.

Strongly related to the previous trend, theneed of abandoning the “transactionism”9 – anational trait identifiable as definitive for the

Mihail E. Ionescu, PhD

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 20096

Monitor Strategic

historical national-statal survival – becamegradually and irreversibly apparent, favoring inturn an active, dynamic, concrete commitment,based on shared values, as important as thespecific interests of one state. From this point ofview, one could speak only about the fulfilling of ahistorical cycle of 500 years inaugurated whenthe beginning of the Ottoman Empire’shegemony on the Romanian Countries hadproduced the already mentioned political-diplomatic feature based on survival need.

We joined NATO and the EU not only for thebenefits, but especially because we felt we arepart of this family of democratic nations. Wedefined “transactionism” through a strongcommitment toward a West from which we wereseparated from a long time. The West is, at thesame time, a geopolitical pole and a hard-core ofshared values.

Our presence in Iraq and Afghanistan, as wellas in Kosovo, reveals more about this genuinerevolution in the national collective mentality thanbooks could possibly do.10

2. Romania, as part of the West, needs its ownstrategic profile in order to create its own identityand to have its own unique traits among the EUand NATO states. It’s our very territorial anddemographic potential which demands us doingso and to assume it is irrevocable. This profile orstrategic role refers to the internalization ofcertain values, beliefs and identity norms,associated with strategic interests and a typologyof action at the international level.11 The roleassumed by Romania, according to my “reading”of the national security strategies of 2001 and2006,12 was the one of being a security providerin the Greater Black Sea Area and the MiddleEast. Between the Greater Black Sea Area andthe Middle East there is undoubtedly a securitylink, these two areas representing for NATO andthe EU a vicinity characterized by risks andvulnerabilities, but also by opportunities on thelong term. Thus, in its capacity as a NATO andEU member, Romania is called to actively play arole in the activity related to the Greater BlackSea Area and the Middle East of these twointernational organizations: NATO enlargementto the East, the European Neighborhood Policy,

the Eastern Partnership and the Black SeaSynergy.13 Romania cannot avoid the compre-hensive and consonant action with NATO andEU policies in the Greater Black Sea Area andthe Middle East.

Geographically speaking, as an Easternborder state, Romania finds itself in the first lineof both NATO and the EU, so it is directlyinterested in having stable and democraticneighbor states. We have long borders withUkraine and Moldova and a significant share ofthe Black Sea littoral. Also, a special interestconnects us to the Bosporus and DardanellesStraits. During the interwar period, N. Titulescusupported the enforcement of the Montreuxregime in what the Straits were concerned.14

After joining NATO, Romanian diplomacy has toponder between the benefits of the Montreuxregime and those of the internationalization(opening) of the Black Sea. These calculationsmust also take into account the possibility ofdeploying the European missile shield. As it isknown, the US installations will be positioned inthe Czech Republic and Poland, while thealternatives to these take into account theassociation with Russia, something that willchange – from Romania’s perspective – the sub-regional security picture, forcing it to rethink itsoptions. Also, having access to energy resourcesand being positioned on the energy transportroutes undoubtedly represent an economic andstrategic interest.

The interest for the Greater Black Sea Areacould also be explained by the need to ensure thesecurity of the energy transport routes15 to theEuropean Union. Beyond simply representing atransportation route of energy resources fromthe Caucasus and Central Asia to the EuropeanUnion, the Greater Black Sea area is a priorityfor Romania because of the asymmetric threatsto security in the region, such as the frozenconflicts or the “thawed” ones (see August 2008),poor governance, etc. From this point of view,Romania must support and actively encouragethe initiatives of NATO and EU in the GreaterBlack Sea Area, developing an active regionalpolicy in accordance with its own interests, butsynchronized with the Euro-Atlantic policies andavoiding any kind of dissension.

Monitor Strategic


The interest for the Greater Black Sea Areacannot be explained only through the specialrelation with the US (the Strategic Partnership),

as it is often claimed, but also through the factthat it is needed to ensure the land and air linkwith Afghanistan (through the Caucasus and

Central Asia) or through other factors, such as:the preoccupation to find a viable solution to theArab-Israeli conflict – where Romania has a

“voice” for several decades that must also beheard from now on, keeping under control theprocess of nuclear proliferation and, of course,

the possibility of installing elements of the missileshield in Romania, be it a initiative of the US,NATO or in association with Russia. In case the

setting up of the missile shield in Poland and theCzech Republic would face obstacles, Romaniacould be an alternative. Also, the access to oil

and gas from the Gulf or through the Nabuccoroute constitutes a “driver” of Romania’s actionthe Middle East.

If this is Romania’s strategic and politic role/place on the medium-term, where our effortsshould focus to? In our opinion, Romania’s

priorities are the following:•Forging elements of “hard security”; from

this point of view, Romania must support the

development of the trans-Atlantic partnershipand the overcoming of the present contradictionsbetween the US and European positions towards

Russia, especially after the war between Russiaand Georgia of August 2008. I have to add thatthis war revealed the fact the West must remain

united. Two mentions are needed here. On onehand, the issue of the voluntary military servicemust be rethought, so that it can assure the

necessary human resources in sectorsdemanding high-expertise, such as the IT sector.On the other hand, in what the security

guarantees are concerned – another element of“hard security” –, their applicability on themaritime vector must be examined, more

precisely the extent to which, for instance,“article 5” can be applied in the Black Sea becauseof the restrictions stipulated in the Montreux

Convention concerning the allied maritimeaccess;16

•“Soft security”, by encouraging theenlargement of the Euro-Atlantic organization,the expansion of democracy, the respect ofhuman rights, the strengthening of the rule oflaw, of free trade and free market, as well as theintensification of the economic and culturalrelations among the nations of the Greater BlackSea Area;

•Elements of “energy security” – access tothe transport corridors and to the availableenergy resources;

•The creation of networks specific to theconcept of “cooperative security”, by developingpartnerships and formats of cooperation in fieldssuch as the economy, environment, combatingnon-conventional threats, etc.

The Greater Black Sea Area and the GreaterMiddle East are regions of common interest forboth Romania and its allies and partners, being aspace of a potential active and fruitful dialogue.These areas represent bridges of communicationwith the Muslim states, be them Arab or Central-Asian, with Israel and with CIS states, covering,therefore, a large geographical space.

The EU and NATO are now beginning toformulate strategies of managing these strategicvicinities – see the European NeighborhoodPolicy, the Black Sea Synergy, the EasternPartnership, PfP, the partnerships with Ukraineand Georgia (NATO-Ukraine and NATO-Georgiacommissions), the Mediterranean Dialogue, theIstanbul communiqué of 2004, etc. Romania hasyet to put to good use its role in the relation withthese regions as it constantly militated duringthe last 5 years for a NATO-EU joint strategy forthese two regions (especially for the GreaterBlack Sea Area). The West relies on the gas thatcrosses the Greater Black Sea Area and on theoil coming from the Middle East, thus Romaniamust capitalize on the valuable geographicalposition.

Therefore, what we need is a pragmatic andflexible diplomacy, capable of harmonizing ourown interests and visions with the ones of theother EU and NATO member states, avoiding, asmuch as possible, to deepen the possible cleavagesthat might appear.

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 20098

Monitor Strategic

1 The Revolution of 1821 should be seen as the firstphasis of Romania’s modernization.

2 Dinicu Golescu, Însemnarea cãlãtoriei mele (Notesfrom my journey), Edit. Minerva, Bucureºti, 1977.

3 In 1939 and 1940, Romania eventually receivedsecurity guarantees from Great Britain and France inorder to deter a likely German aggression or bullying butit was too late and ineffective! Of course, the deterrencecapacity of such agreements was not credible and therevisionist powers were not stopped from askingRomanian territories.

4 See especially Eugen Lovinescu, Istoria civilizaþieiromâne moderne (The History of the Modern RomanianCivilization), Bucureºti, Editura Minerva, 1997. Also,Adrian Marino, Al treilea discurs: culturã, ideologie ºipolitic în România (The Third Discourse: Culture,Ideologyand Politics in Romania), Editura Polirom, Iaºi, 2001.

5 See Ronald Linden, “Putting on Their Sunday Best:Romania, Hungary, and the Puzzle of Peace”, InternationalStudies Quarterly, Volume 44 , Issue 1, 2000, pages 121 – 145.

6 See Eurobarometer statistics, http://ec.europa.eu/public_opinion/cf/index_en.cfm.

7 The PfP programme has been launched in 1995 asa way to accommodate the former Soviet states with NATOand enhance trust and cooperation among formerenemies.

8 ªerban Cioculescu presented in the years 70s ofthe previosu century some conferences on the culturalmentality of the Romanian people in connection withthe literary history. See Barbu Cioculescu, “Omul ºicãrturarul” (The Man and the Scholar), în Caiete Critice,nr. 11-12/2002.

9 Rãzvan Theodorescu, Românii ºi balcanicii încivilizaþia sud-est european (The Romanians and theSouth-Eastern European Civilization), EdituraEnciclopedicã, Bucureºti, 1999.

10 The total number of Romanian military forces inthese countries is about 1500 military staff. 1590 militarywere participating in international missions in May 2009.See http://www.defense.ro/misiuni-internationale/index.php.

11 See ªerban F. Cioculescu, The Involvement ofPost-Communist Romania in securing and stabilizing theSouth-Eastern Europe and the Greater Middle East, PhDthesis, University of Bucharest, defended in February2009. The author developed the idea of analyzingRomania’s foreign policy starting from the role theoryand constructivist paradigm of international relations. Aresumee of the thesis is available at http://www.unibuc.ro/studies/DoctorateNoiembrie2008/CioculescuSerban-Implicarea României (postcomuniste) în securitizarea ºistabilizarea Europei de Sud-Est ºi a Orientului MijlociuExtins doc.

12 Romania’s National Security Strategy, 2006, thePresident of Romania, www.presidency.ro. The 2001 NSSis also available in the Archive desk.

13 Romania has been one of the most constantpromoters of the Black Sea Synergy document in 2007-2008.http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=36391.See also “Sinergia Marea Neagrã - rãspunsul Comisiei ladorinþele României”, 12 aprilie 2007, http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles

14 N. Daºcovici, La Question du Bosphore et desDardanelles, Génève, 1915, p.240-241.

15 The EU is dependent especially from the gasimported from Russia or other CIS states, with a 35-40%ratio, but in the future this dependency could represent60% from the needed gas. See the main statistics andtrends on the site of the International Energy Agency -http://www.iea.org. Nabucco is the main gas-pipelineproject supported by the EU.

16 Montreux Convention 1936, http://www.globalsecurity.org/military/world/naval-army-control-

1936.htm

NotesNotesNotesNotesNotes

Mihail E. Ionescu, PhD, is a historian and political scientist specialized in strategic and security studies.Currently, he is the director of the Institute for Political Studies of Defense and Military History.

After achieving the double integration, in the NATO and UE, Romania not only became part of the Western andEuro-Atlantic family of democratic states and managed to attract much more foreign investments, but its politicalclass began to leave behind the traditional historical fears, phobias and „nightmares”.

Romania is trying now to build a new strategic profile and a new identity for its foreign and security policy, onewhich would consolidate its position within the West.

ABSTRACTABSTRACTABSTRACTABSTRACTABSTRACT

Monitor Strategic


THE EU’S POLITICAL INTERESTSIN THE WIDER BLACK SEA AREA1

George Dura

Introduction

The EU has considerable interests in theWider Black Sea Area (WBSA) ranging fromenergy, economy and trade, people-to-peoplecontacts, transport corridors, environment tostrategic security issues and the resolution ofconflicts, etc. However, interests are often closelylinked to challenges, i.e. the challenge of attainingthe EU’s interests in a certain field, such asenergy security or the resolution of one or other‘frozen conflict’. As such the WBSA represents aseries of challenges for the EU.

In order to successfully pursue its interests inthe WBSA, the EU needs first and foremost todevelop close relations based on trust with all itpartners in the WBSA. Shared values and ashared world view between like-minded statesincreases the likelihood for stronger and closerrelations. Hence the main challenge for the EUis to pursue the objective of democratizing thecountries of the WBSA as a first step towardsattaining, other, perhaps more material interests.In other words, the EU has a major stake in thedemocratisation of the WBSA area on which itscontinued security and economic prosperity arepartly based.

The EU should therefore ideally comeforward with a foreign policy towards the regionwhich is evenly balanced out towards all thecountries of the WBSA and which adopts astrongly principled approach. Such a value-drivenforeign policy requires the backing of crediblemeans. The current economic crisis may furtherdampen the EU’s enthusiasm to dig deeper in itspockets to financially support a more ambitious

policy towards the countries of the WBSA.Another essential prerequisite for an EU value-driven foreign policy is the avoidance of pursuingimmediate or short-term gains associated withnarrow national interests of individual EUmember states.

Security is the second most importantchallenge which the EU faces in the WBSA, bothin terms of addressing the ‘frozen conflicts’ (andother potential hotspots such as Crimea inUkraine) which abound in the region and ofconstructing a stable security architecture.Similar to the challenge of democratisation, thelogic goes that if the region is rid of its securityproblems, trade and economic cooperation willflourish and bring more prosperity to the EU andthe region as a whole.

Therefore, this paper focuses on these twomain challenges (democratization and security)which the EU faces in the WBSA. The paper alsoseeks to address the question of the kind of rolewhich the EU should be playing in the WBSA inorder to be a credible regional actor.

I. Contractual Relations

A brief glance at the contractual relationsbetween the EU and its WBSA partners willprovide a snapshot of the current state of affairsin the region and of the issues which areprominent in the relations between the EU andstates of the WBSA. The countries reviewedinclude Russia, Turkey, and the countries includedin the Eastern Partnership (EaP), minus Belarus,which although included is currently not takingpart.

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/200910

Monitor Strategic

The WBSA area contains states with whichthe EU has developed very differentiatedcontractual relations. Only since 2007 with theaccession of Bulgaria and Romania has the EUalso become a Black Sea actor which resulted inthe adoption of the EU’s policy on the region, theBlack Sea Synergy. However, the policy is notvery advanced in its present stage. The EUpresently still largely prefers to deal with BlackSea countries bilaterally, despite recognizing thatmany of the problems have a regional dimensionand need a coordinated approach.

Firstly, there is Turkey, with which the EUalready has a long history of contractual relations(since the 1960s2) and which is a candidate forEU accession, currently in the negotiating phaseof accession. Then there is Russia with whichthe EU wants to develop a strategic partnership.Finally, there are countries belonging to the ENPsuch as Moldova, Ukraine and the SouthernCaucasus (Armenia, Azerbaijan and Georgia). Allthese countries’ contractual relations in the EUare reviewed in the next section.

1) EU-Turkey contractual relations

Turkey is one of the three EU accessionstates (together with Croatia and Macedonia) andhas opened negotiations on its EU accession inOctober 2005. Since 1995 there is a customs unionbetween Turkey and the EU (where a commonexternal tariff applies). However, due to the EU’senlargement fatigue, the rather slow pace ofreforms in Turkey and issues related to theunresolved Cyprus question, the negotiations areadvancing very slowly. Some of the mostimportant chapters of the negotiations have sofar not been opened and include the FreeMovement of Goods, Right of Establishment andFreedom to Provide Services, Financial Services,Agriculture and Rural Development, Fisheries,Transport Policy, Customs Union and ExternalRelations. Therefore, Turkey is becomingincreasingly frustrated and disillusioned with itsaccession process which if not concluded in timemay result in a reversal of the democratic reformsin Turkey.

Turkey is particularly important for the EUwith regard to the stability in the WBSA, not in

the least because of its example as a viable secularmuslim state for muslim states which areinfluential in the region (notably, Iran, Iraq, Syria,etc.). In addition, Turkey can play an importantrole in the resolution of the Nagorno-Karabakhconflict between Armenia and Azerbaijan, dueto its leverage on the former and its close links tothe latter. Finally, Turkey has been at theforefront of regional initiatives in the WBSA. Itfor instance proposed and co-founded the BlackSea Economic Cooperation (BSEC) whoseheadquarters are in Ankara.

2) EU’s contractual relationswith Russia

Russia has always been a rather odd partnerfor the EU. Both have in the past declared the

ambition to build a strategic partnership but theresults have fallen short of expectations. Russiahas no intention to join the EU, and both partners

increasingly do not share the same values orworld-view. This also reduces to a large extentthe leverage which the EU has over Moscow.Russia in particular, aspires to some type of

privileged relations, but one which is based uponequality between the partners.

The EU-Russia Partnership and Cooperation

Agreement (PCA) which entered into force 1997and which expired 2007 has not materialized intoa closer partnership.

Both partners agreed on four common spacesat the Saint Petersburg summit in May 2003(common economic space, freedom, security and

justice, external security and research andeducation). The pace of the implementationprocess of the common spaces has also been

rather slow, in particular in the field of externalsecurity and freedom, security and justice.

The EU and Russia agreed to develop a

strategic partnership at the bilateral summit inSochi in May 2006, but despite the expiration ofthe PCA in December 2007 (which is

automatically extended until a new agreement issigned) no progress has been made onnegotiations on the new agreement, due to the

fact that EU-Russia relations have been marredby a number of problems.

Monitor Strategic


In recent years there have been strainedbilateral relations between Russia and certain EUMS (notably, Poland, Lithuania and also the UK),which held back the opening of negotiations. TheEU is also concerned by the deteriorating humanrights and media freedom and conduct ofelections in Russia. Finally, the EU sees thatRussia is trying to counter the EU’s measures ofdemocratisation of its neighbourhood and toneutralise the effects of the ENP (for instance inthe field of frozen conflicts, energy, etc.) in azero-sum game.

Towards the beginning of the French EUPresidency, on 4 July 2008, the decision was madeto launch negotiations on a new agreement onlyto be suspended on 1 September after Russia’sbrief war with Georgia in which Russia made useof disproportionate force and after which Russiarecognized the independence of the two separatistenclaves (S. Ossetia and Abkhazia) against allinternational norms and agreements. A re-launchof negotiations has been coupled by the EU tothe implementation of the French brokered six-point peace-plan. At the EU-Russia summit on 14November 2008, the EU agreed that Russia hadfulfilled enough conditions to re-launch talks onthe new agreement, notably owing to its removalof troops from Georgia-controlled territory andto its participation in the Geneva talks (whichinclude aside from the parties to the conflict, theEU, the US, the UN and the OSCE). However, itis clear that the negotiations will take some timebefore they materialize in an agreement.

3) EU’s contractual relations withBlack Sea states included

in the ENP

In view of its 2004 and 2007 enlargementwhich brought the EU much closer to an entireseries of countries the EU developed theEuropean Neighbourhood Policy (ENP) in 2003-2004. The main aims of the ENP are to “sharethe benefits of the EU’s 2004 [and 2007]enlargement with neighbouring countries and toprevent the emergence of new dividing linesbetween the enlarged EU and its neighbours andto promote stability and prosperity by offeringthem greater political, security, economic and

cultural cooperation. Very importantly, the ENPdoes not offer EU membership, but the prospectremains open for those European countrieswithin the ENP. The ENP is implemented bybilateral action plans between the EU and eachENP state. Cooperation includes the establish-ment of political dialogue, economic cooperation,cooperation in the field of security, justice andhome affairs, cooperation on the frozen conflictsin Moldova and the Southern Caucasus, amongstothers.

The EENP states most advanced withimplementation of their Action Plans (APs) areUkraine and Moldova, which started in February2005. The Southern Caucasus states startedimplementing their AP almost two years later(end of 2006). Since March 2007 Ukraine isnegotiating a new ‘Association Agreement’ withthe EU to replace its PCA. Moldova will soonfollow and so will the rest of the EENP states.The agreement does not hold the prospect of EUmembership. Ukraine is also negotiating a deepand comprehensive free trade agreement inparallel. A similar agreement will also benegotiated with Georgia and possibly Moldova inthe foreseeable future. On 1 January 2008 thevisa facilitation agreements between Moldova andUkraine, on the one hand, and the EU, on theother, have also entered into force.

There have been attempts to strengthen theENP without however including the promise ofmembership, notably through the efforts of theGerman Presidency in the first half of 2007.Having become a Black Sea actor through theaccession of Bulgaria and Romania in 2007, theEU also added a regional Black Sea dimension toits neighbourhood policies through the Black SeaSynergy (BSS). The BSS includes the EENPstates, Russia and Turkey and serves to tackleissues with wider regional implications such astransport, environment, energy, migration andsecurity issues, etc.

The Eastern Partnership (EaP) represents arecent initiative to strengthen the ENP offertowards eastern ENP states and was adopted atthe European Council on 20 March 2009. One ofthe major innovations of the EaP is that itforesees a multi-lateral regional approach to EUrelations with eastern ENP states (all minus

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/200912

Monitor Strategic

Belarus can be considered WBSA states). Inaddition, the EaP seeks to strengthen relationsin four main domains: democracy, economics,energy and people contacts.

Interestingly, the current Commission propo-sal on EaP foresees that 3rd countries may beinvited to join in the multi-lateral activities on acase by case basis. The most obvious countriesthat may be invited to join are Russia and Turkey,pointing to a problem of overlap between the EaPand the EU’s Black Sea Synergy.

II. The challenge of democratisationin the WBSA region

The first and foremost challenge the EU isfacing in pursuing its political interests with theWBSA resides in promoting the democratisationof the region (this includes rule of law and humanrights). Throughout the region there are stateswhich have only in recent years embarked upona serious path of democratisation. The EUconsiders that it can cooperate much better andachieve a higher level of integration with like-minded, democratic states. Hence, in all of itspolicies towards states in the WBSA democra-tisation is (or should be) a high priority. Whilst allthe countries claim to carry out democraticreforms, the state of affairs is not always verybright. Freedom House (a US-based organizationwhich monitors democratisation around theworld) clearly rates Russia, Azerbaijan andArmenia as not free states, Moldova, Georgiaand Turkey as partly free and only Ukraine asfree states. In addition, the EU sometimes hasproblems in conveying its message ofdemocratisation which sometimes falls on deafears. Let’s take a closer look.

Turkey is since several years continuing tomake progress under the EU’s close scrutiny interms of democratisation. More recently, reformshave slowed down somewhat due to the fact thatTurkey is becoming disillusioned with the slowpace of its accession process. Hence, the EU needsto keep up the pace of accession negotiations inorder to make sure that the pace of reforms doesnot stall.

As Russia became stronger economicallyunder President Putin’s second term, Russia

showed visible signs of irritation towards EUcriticism (on the second war in Chechnya, onthe general human rights situation there and inother parts of Russia, on the level of state controlover the economy and in the press and mediaand on the reversal of the democratisation trend).Russia on the other hand claimed that it wasmerely implementing its own model of ‘sovereigndemocracy’, that breaches of human rights alsoexisted in the EU (notably in the Baltic stateswith regard to the Russian minorities there) andthat it would no longer be lectured on this by theEU. The challenge hence lies for the EU to keepdemocratisation up on the agenda with Russiaparticularly now that a new strategic partnershipis about to be negotiated. This will be a tallchallenge for the EU considering that the EUand Russia increasingly do not share the samevalues on democracy (liberal vs. sovereigndemocracy) on foreign policy (value-driven vs.realpolitik) on economy (liberal market economyvs. state-controlled in major sectors).

As regards the five EaP states under discu-ssion things are quite different there. Since thecoloured revolutions, Georgia and Ukraine havemade great strides towards democratizing theirpolities and societies, even despite a ratherunstable government in Ukraine and Georgia’slingering authoritarian reflexes which areexacerbated by Russia’s destabilizing policiestowards these countries (gas crisis, economicblockade, armed invasion, etc.). Moldova has alsomade continuous democratisation efforts inrecent years, despite a communist governmentbeing in power. Unsurprisingly, therefore, theseare also the frontrunners in implementing theENP. However, the achievements in terms ofdemocratic reforms are in danger of squandered.Ukraine’s unstable political environment maylead to disputed elections later this year, resultingin a less pro-EU government. In Georgia, theleadership has lost much of its democratic andgrass-roots aura gained during the days of theRose revolution. Moldova’s half-hearted reformsoften remain unimplemented. The electoralcampaign for the parliamentary elections in April2009 in Moldova is by far the most unfree andunfair since the communists acceded to power in2001.

Monitor Strategic


Armenia and Azerbaijan are much lessenthusiastic ENP partner countries and this isobvious in their democratisation efforts or lackthereof. In the case of Armenia, this is due to itsreliance on Russian economic assistance anddiplomatic support in the Nagorno-Karabakhissue. Azerbaijan has in recent years witnessedan impressive economic boom (growth figuresaround 25%) due to the financial returns from itsoil reserves and therefore, relies much less onits relations with the EU for its economic ordemocratic development.

All these states are increasingly exposed to aRussian model of democracy which may beappealing to corrupt political leaders in some ofthe eastern ENP countries. The EU must,therefore, remain vigilant and provide sufficientincentives to those countries to continue theirdemocratic reforms. Failing this, a reversal ofreforms or even the adoption of the Russianmodel of democracy may be observed. Also,Russia is willing to put its money where its mouthis and to financially support electoral candidatesor provide economic support to pro-Russiangovernments in those countries. Russian mediais omnipresent throughout the region, oftenpresenting Russia’s world view as the legitimateone. The EU’s policies towards its easternneighbours do not have the same incisiveness,and are more subtle and long-term. Contrary toRussia, EU policies create much less leverage onthese countries’ democratic development, due toa weak conditionality policy built in the ENP. Inthis regard, cynics may claim that the EU has nointerests in speeding the democratisation effortsof its eastern neighbours, considering that theEU is utterly unprepared to face anotherenlargement wave. A further point concerns thatof balancing the interest for stability and reform:the EU may prefer a stable but mildly authoritarianregime that pays lip-service to EU integration toa highly unstable and ineffective pro-Europeangovernment. Finally, the EU tends to display a‘Russia-first’ mentality when it comes to relationswith its eastern neighbours, which may impairthe effectiveness of its policies towards theeastern neighbours.

There are also a number of structuralproblems with regard to the ENP. Whilst the ENPputs democracy high on the EU agenda, the ENPAction Plans are not legally binding (meaningthat the reforms are not compulsory). In addition,the ENP state is at liberty to decide its own paceof reform, which varies from ‘reversal mode’ to‘stagnation’ to ‘reforms without implementation’,etc. This is further complicated due to theabsence of clear benchmarks and the absence ofa clear conditionality framework, i.e. there areno clear rewards to immediately match anycompleted reforms. The Governance Facility,which rewards ENP partners financially thathave made most progress in implementing thegovernance priorities in their action plans, wascreated for this purpose, but the size of theallocated sums hardly introduce an element ofconditionality (for instance, Ukraine wasrewarded $ 22 million in 2007). Democracy andhuman rights assistance remains extremelylimited, despite an increase in the allocatedamounts for good governance. The problem liesin the fact EU aid is by and large channeleddirectly to the state, instead of civil society organi-ations. . In Ukraine, there are some encouragingsigns considering that one third of moneyallocated to this country goes towards goodgovernance. The share of ‘good governancemoney’ is much smaller in other countries.

There are nevertheless a number of toolswhich the EU can use to promote democraticreform efforts, such as political dialogue ondemocratisation and human rights, to name one(this is practically the main tool in Russia’s case).The distant lure of membership also representsa mini-incentive capable of setting in motion half-hearted reforms in very pro-EU EaP states. InTurkey’s case, EU membership should in principleact in the same way as it did for CEECs andcement its democratisation efforts. Engagingthese countries through Europe’s otherinstitutions is particularly important (the Councilof Europe, the OSCE, NATO and other regionalorganizations) as this provides additional leverageto the EU to pursue its own objectives with regardto democratisation in those countries. Givingmore importance and publicity to the work,

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/200914

Monitor Strategic

reports and findings of NGOs such as HumanRights Watch, Reporters Without Borders,Freedom House, Transparency International, toname but a few, also reinforces theseorganizations’ legitimacy and their findings canmore readily be used by the democratic oppositionto shame or force their governments intocompliance with their stated intentions ofdemocratic reforms.

Finally, people contacts is also an importantdimension of the EU’s policy towards the WBSA.More exchanges and a higher exposure bystudents, civil society, academics and civilservants to the ideas and ‘ways of doing things’in the EU are necessary to ensure a lastingdemocratisation in the WBSA region (includingin the unrecognized republics throughout theregion, where the necessity for this is most acute).In this regard the EU has already undertakensome steps. For instance, the EU signed a visafacilitation and readmission agreement at theSochi EU-Russia summit in May 2006. The visafacilitation agreement entered into force in June2007. Similar agreements also entered into forcewith Ukraine and Moldova on January 2008. Thisshould ensure increasing exchanges and contactsbetween people in the WBSA and the EU.However, the implementation of theseagreements is not flawless. The EaP will mostlikely extend the category of people able to benefitfrom facilitated visa travel and visa free regimeswill probably become the norm in the longer term.In the meantime, however, the EU must worktowards the signature by all EaP states of suchan agreement and make the application processfor a Schengen visa much simpler and less costly.

III. The Challenge of bringingsecurity to the region

1) Addressing the region’s frozenconflicts

The WBSA boasts a number of frozen andlatent conflicts and the recent war in Georgiashows the volatility of the situation on the ground.Addressing the ‘frozen conflicts’ figures promi-

nently in the EU’s policies towards the region asreflected in the ENP 2003 and 2004 conceptualdocuments and later also included in the BlackSea Synergy and EaP). It is also prominent in theEU-Russia four Common Spaces and in theEuropean Security Strategy more generally,which identifies conflicts in the EU’s easternneighbourhood as a direct threat to EU security.The EU therefore has a clear interest in seeingto the peaceful resolution of these conflicts.These conflicts are the Transnistria conflict inMoldova, the Nagorno-Karabakh conf lictbetween Armenia and Azerbaijan, and theunresolved question surrounding the recentinvasion and recognition by Russia of twosecessionist enclaves in Georgia, namely SouthOssetia and Abkhazia.

A first challenge which the EU is facing is toactually become involved in the negotiations onthe resolution of the conflicts. For its involvementin the peace talks, the EU needs to seek theapproval of the mediating partners and involvedparties. This implies in all cases that Russia shouldagree to the EU’s participation, since Russia is akey player in all the conflicts (as an instigator, asa mediator, as a guarantor, as a peacekeeper as asupporter of the status quo, etc.). Russia has sofar agreed in only one instance to involve the EUin conflict negotiations, notably when acceptingthe EU as an observer (and not as a directmediator) in the negotiations surrounding theTransnistrian conflict (the one which bordersdirectly on the EU). Naturally, there are otherways of becoming involved in resolving the ‘frozenconflicts’ than becoming a mediator.

A second challenge which the EU facesconsists in playing an effective (and not just afigurative) role in the resolution of the conflicts.In this regard, the results are less than satisfying.The common space on external security withRussia is the least developed and Russia isextremely reluctant to allow greater involvementin solving conflicts, which Russia has oftenstarted, encouraged and supported and used toadvance its geopolitical goals. Initiativesregarding a greater EU involvement are oftenheld back by one or other EU member states

Monitor Strategic


which does not wish to jeapoardise their(economic) relations with Russia.

In Transnistria’s case the EU achieved mostresults so far. The EU was successful in exercisingpressure on Moldova in 2003 not to accept the‘Kozak Memorandum’, a Russian plan thatforesaw a federalization of Moldova on termswhich gave disproportionate political influenceto the Transnistrian region. Since then, the EUhas become an observer in the 5+2 talks (in 2005)and has also put in place a border assistancemission at the Moldova-Ukraine border whichcombats smuggling and trafficking emanatingfrom Transnistria and can contribute to settlingthe conflict through the incentive it provides tobusinesses in Transnistria to register withMoldovan authorities in order to be able to exporttheir products. However, since early 2006, the5+2 talks have been stalled and Russia hasincreasingly tried to work out a solution in a 2+1format, by proposing Russian initiatives to bothconflicting parties. Here the EU has been lesssuccessful in engaging Russia to work out asolution acceptable to both the EU and Russiaand which can be presented to the conflictingsides.

Notwithstanding the EU’s ineffective policytowards the ‘frozen conflicts’ in Georgia, the 2008August war between Georgia and Russia provideda new opportunity for the EU’s involvement inmediating and finding a solution to the status ofAbkhazia and South Ossetia. The swift action ofFrench President Sarkozy was instrumental inbringing an end to hostilities and in theacceptance of a six-point peace plan. In retaliationto Russia’s unjustified invasion, disproportionateuse of force and recognition of the two separatistenclaves, the EU also suspended negotiations ona new partnership agreement with Russia. Finally,the EU agreed in record-time to dispatch amonitoring mission to Georgia of more than 200personnel. The EU also appointed and EU SpecialRepresentative for Georgia (Pierre Morel) andorganized an international donor conference tohelp Georgia recover from the damages incurredby the war. In addition, the Geneva talks on futuresecurity arrangements began on 15 October 2008

with the participation of Russia, Georgia, the EU,the US, the OSCE and the UN. However, the EUhas not yet produced a strategy on how to dealwith the unilateral recognition of S. Ossetia andAbkhazia. Also, the EU was unable to make Russiacomply with all the points in the ceasefire planbut nonetheless decided to open negotiationsagain with Russia in November 2008, with theidea that dialogue is better than no dialogue andthat concessions may be extracted from Russiaduring the negotiations.

As regards the conflict in Nagorno-Karabkh(NK), the EU is not officially involved in conflictresolution efforts there. An EU MS, France, isone of the co-chairs of the Minsk Group, togetherwith Russia and the US. The Minsk Group is incharge of finding a way out of the conflict.Considering their close cultural ties with one ofthe conflicting sides, Russia and Turkey have inturn tried to take the initiative on solving the NKconflict, putting forward deals and proposals. Thelatest such Russian initiative came in late 2008.Turkey is recently also seeking to normalize itsrelations with Armenia which may have animpact on solving the conflict (there are talks onopening the Armenia-Turkey border to trade). Inthe absence of a direct involvement and in thepresence of unilateral initiatives by Russia andTurkey, the EU should consider adopting the roleof broker in engaging both Black Sea powers(Russia and Turkey) on finding a common plan tosolve the conflict.

In neither of the conflicts is the EU fullyinvolved in resolution efforts. However, the EU’spolitical mandate to do so only dates back to 2003when the ENP and the European SecurityStrategies were adopted. However, consideringall the tools at the EU’s disposal it is more a matterof internal political will rather than capability:petty national inter=est often do prevent aconsensus within the EU for a greaterinvolvement, stemming from a reluctance todirectly confront Russia in security matters inthe ‘shared neighbourhood’. Altogether, thispoints to the fact that when it comes to the WBSAthe EU has not yet become a fully-fledged BlackSea actor whose views and presence are taken

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/200916

Monitor Strategic

seriously into account by the other Black Seaactors.

2) The wider security contextin the WBSA

The existing security context has beenseverely shaken after the Russia-Georgia war ofAugust 2008 and a possible redefinition of thesecurity architecture in the WBSA may be in themaking, as part of a new wider pan-Europeansecurity order.

The consequences of Russia’s actions aredaunting for Russia’s neighbours in the WBSAand it sent a strong signal to the rest of the world.Russia’s actions effectively violated many of thebasic principles laid down by the Helsinki FinalAct in 1975 of and put into question the entirepost-Cold War setting. Russia is challenging theleading role of the West, the US and NATO moreglobally and the OSCE and the EU moreregionally, in the WBSA. Following the Georgiawar, President Medvedev proposed talks on a newpan-European security treaty, affecting theWBSA as well, based on a number of principles,of which two are particularly relevant:

1. The notion that the world should be multi-polar: US unipolarity is unacceptable and so isNATO enlargement to former soviet countriessuch as Georgia, Ukraine or Moldova.

2. There are regions around Russia (notablyin the WBSA) in which Russia has privilegedinterests and Russia plans to strongly pursuethose interests (the war in Georgia showed thatthe use of military force is no obstacle).

In practice, this means means that a) Russiais growing impatient with perceived attempts bythe EU and NATO to decrease its influence inthe post-Soviet space and that b) Russia aspiresto primacy in its neighbourhood (i.e. anunwillingness to share its influence with otherpartners). This also points to a certain Russiannervousness: a) Russia realizes that its role as atrade partner and main investor is decreasing inthe countries of the post-soviet space (includingparts of WBSA) to the detriment of the EU and b)Russia is finding it hard to offer a model of

development and integration that is attractive toits neighbours and which can compete with the‘European’ model and hence has to resort to moreheavy-handed tactics such as political andeconomic pressure or even military intervention.

Responses from within the EU to theMedvedev proposals have been mixed, andwhether a comprehensive review of the securityarchitecture on the European continent willactually take place is another question. This willlargely also depend on the type of relations whichthe new Obama administration will develop withRussia, including in the security and defence field.What has become clearer though, is that the EUis facing a much tougher partner in the WBSA,which is ready to stand its ground and even toresort to military action to further its interests.When Russia’s influence in the WBSA was onthe wane in the late 1990s, the EU’s interesttowards the region was remote and not well-defined. By the time the region mattered to theEU’s stability, security and prosperity Russia hadovercome the financial crisis of the late 1990sand again recovering its lost influence in itsneighbourhood. The EU has no other choice thanto engage Russia from an equal footing,something the EU must actively pursue if it wantsto play a part in bringing prosperity and securityto the entire WBSA.

Conclusion: What role for the EU in the WBSA

There are two major obstacles standing inthe way of the EU becoming a credible actor inthe WBSA. Firstly, the EU has not formulated avery clear regional policy towards the region.The BSS is not so much a political project as atool through which to solve common, regionalproblems in a practical way. In addition, it seemsthat the EaP initiative is starting to overshadowthe BSS, through the possibility to include Russiaand Turkey in EaP initiatives. The ambiguity ofthe EU’s policies towards the region largely stemsfrom the fact that there is no clear engagementon the part of the EU with the countries of theregion. As described earlier, the EU’s relations

Monitor Strategic


are problematic or even blocked with the twomost important Black Sea states (Russia andTurkey). In addition, the ENP and the EaP, bothwithout the promise of EU membership, fail tooffer sufficient incentives to all EaP states toembark on the necessary reforms that allowcloser integration with the EU, whether in thepolitical (democratisation) or economic fields. So,a first point to be made here is for the EU torethink its engagement with the countries of theregion. Also, what role is there still for the EU’stwo EU BS states Bulgaria and Romania? In whatpositive ways can they contribute? Romania, thebigger of the two has been long pushing for aBlack Sea dimension of the EU and has beenopenly supporting democratisation efforts inMoldova, Ukraine and Georgia. How can the EUmake a better use of these states’ regionalexperience?

A second obstacle is Russia’s growinginfluence in the region and its antagonism to EUpolicies towards the countries of the region (saveTurkey). Russia’s assertiveness is particularlymarked in Russia’s immediate neighbourhood,comprising parts of the WBSA, which becomethe EU’s eastern neighbourhood after the 2004and 2007 enlargements. Since then there is aperceived competition for influence in the‘shared neighbourhood’. As the EU is seekingways to integrate that neighbourhood in its systemof democratic values and liberal economicpractices and bring stability, prosperity andsecurity to the region, Russia is increasinglyviewing the EU’s action as an encroachment onits interests in the region.

Russia is trying to offset the EU’s influence,including in the field of democratisation as seenabove. In addition, Russia continues to provideeconomic and financial support to EaP states, inexchange of the promotion of Moscow’s politicaland economic interests in those states.

For instance, despite the economic crisis,Russia is still willing to financially support itsformer soviet republics in these difficult economictimes. Russia has pledged around $ 12 billion tobe given to CIS countries such as (of which $ 5billion to Ukraine, and the rest to Armenia,Moldova, Kyrgyzstan, Belarus, etc.). It may notseem much, but this is in a sense much more

expedient and generous than the EU’s offer. Bycomparison, the ENPI which is the ENP’sfinancial instrument foresees $ 12 billion for allENP states and Russia over the period of 2007-2013. The EaP was be launched without a majorincrease in funding towards those states (anadditional $ 350 million was added).

Of course it is not only about how much moneyis on offer, but it has also to do with theattractiveness of the model of democraticdevelopment and here the EU model should inprinciple be superior to the Russian model.However, a promise of substantial economic aidcoupled with economic or political pressure onthe part of Russia is sometimes harder to resistpolitical elites eyeing short-term gains in WBSAcountries, than painful reforms and legaladjustments in return for a vague pledge ofincreased cooperation and integration with theEU. This is particularly so for the smaller BlackSea states, which are struggling economically andwhich additionally need Russia in order to solvetheir conflicts (such as Armenia or Moldova forinstance).

The EU must consider democratization as itshighest priority in the WBSA and back up itspolicies up with credible funds. The offer of anEU membership perspective should be seriouslyconsidered as the best tool capable of inducingreform, with the mention that membership maybe granted only in the very distant future. TheEU must overcome its internal divisions on howto deal with Russia and should really aim to becomeRussia’s equal in matters of security in the region,particularly in order to provide an alternative forsmaller WBSA states which come under directpolitical or diplomatic pressure from Russia. TheEU’s regional initiatives, such as the the BlackSea Synergy, which involve Russia, three EU MSand non-EU states, has not been received withgreat enthusiasm by Russia nor Turkey. Whereasboth Russia and Turkey respect their zones ofexclusive interest in the WBSA, Russia sees theEU as a competitor and Turkey resent the fact ofbeing grouped together with non-accession states.Relations with these two Black Sea powers needto be clarified sooner rather than later, for the

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 200918

Monitor Strategic

EU’s sake but also for the sake of EU relationswith its eastern neighbours.

It is almost needless to say that the EU mustestablish an attractive and clear regionalframework and avoid elements of overlap, ascurrently exist between the BSS and the EaP. Itmay for instance be more effective to shift allpolicies related to the eastern neighbours(elements of the ENP and the Black Sea Synergy)


1 This paper was presented at the ESDP OrientationCourse of 02-05 March 2009 in Brussels at the EU Council.The course was hosted by the Romanian National DefenceCollege. The topic of the panel was entitled “TheImportance of the Wider Black Sea Area for the EU”.

2 The Ankara agreement (an association agreement)

was signed in September 1963 and foresaw Turkey’s

accession to the EEC customs union and eventually fullEEC membership. In April 1987 Turkey applies for EEC

membership and in 1999 it receives candidate country

status. In December 2004, the EU opens negotiations onTurkey’s accession.

Selected bibliographySelected bibliographySelected bibliographySelected bibliographySelected bibliography

CEPS European Neighbourhood Watch 47, “Openletter by Georgian opposition”, CEPS – Centre forEuropean Policy Studies, March 2009, http://www.ceps.eu/Article.php?article_id=416.

Dura, G. (2008), “The EU and its Member States:Pursuing Diverse Interests in the CIS Region”, CASE- Centre for Economic and Social Research (Poland),Network Studies and Analyses, No. 368, September2008.

in one single policy package, i.e. the EasternPartnership, so as to have one consolidated policypackage towards the region, instead of creatinga confusing policy framework containingoverlapping policies and instruments. Finally, theEU should use the opportunity provided by theEaP to establish a real political partnership withthe eastern neighbours which can dispel anydoubts about these countries Europeanmembership perspective.

Emerson, M. (2008), “The Struggle for a CivilisedWider European Order: Elements for EuropeanSecurity Strategy”, CEPS – Centre for EuropeanPolicy Studies, Working Document, No. 307, October2008.

Fernandes, S.D. (2009), “Time to reassess theEuropean security architecture? The NATO-EU-Russia Security Triangle”, EPIN – European PolicyInstitutes Network, Working Paper, No. 22, March2009.

Freedom House (2008), “Freedom in the World2008”, Freedom House, http://www. freedomhouse.org/.

Tsantoulis, Y. (2009), “Black Sea Synergy andEastern Partnership: Different Centres of Gravity,Complementarity or Confusing Signals?”, ICBSS –International Centre for Black Sea Studies, PolicyBrief, No. 12, February 2009.

Youngs, R. (ed.) (2008), “Is the European Unionsupporting democracy in its neighbourhood?”, FRIDE– Fundación para las Relaciones Internacionales y elDiálogo Exterior, Spain.

Monitor Strategic


George Dura is a researcher at the Centre for European Policy Studies in Brussels and a Ph.Dcandidate in Political Science at the Catholic University of Louvain in Belgium. His research interestsinclude the European Neighbourhood Policy, democratization and conflict resolution. Since 2004, he hascollaborated with Freedom House, by co-authoring the chapters on Moldova “Nations in Transit”.

In order to successfully pursue its political interests in the WBSA, the EU needs first and foremost to developclose relations based on trust with all it partners in the WBSA. Shared values and a shared world view betweenlike-minded states are crucial in this regard. The main challenge for the EU is to pursue the objective ofdemocratizing the countries of the WBSA. Security is the second most important challenge which the EU facesin the WBSA, both in terms of addressing the ‘frozen conflicts’ (and other potential hotspots such as Crimea inUkraine) which abound in the region and of constructing a stable security architecture. Similar to the challengeof democratisation, the logic goes that if the region is rid of its security problems, trade and economic cooperationwill flourish and bring more prosperity to the EU and the region as a whole. The paper argues that by seriouslyaddressing those two challenges (democratization and security) the EU may yet become an effective player in theWBSA.


Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 200920

Monitor Strategic

EVOLUÞIA STRATEGIEIDE SECURITATE NAÞIONALÃ

A REPUBLICII CEHE, DIN 1990 PÂNÃ ÎN 2009

Peter -Vlad Szasz

Cãderea regimurilor comuniste din EuropaCentralã ºi de Est, reunificarea Germaniei,dizolvarea Pactului de la Varºovia, dezmembrareaUniunii Sovietice au marcat dispariþia structuriimondiale bipolare ºi au schimbat în mod radicalconfiguraþia politicã a Europei ºi a lumii. Odatãcu încheierea „Rãzboiului Rece” are loc oredefinire a normelor de securitate ºi a roluluiinstituþiilor internaþionale. Reconstituirea unitãþiide civilizaþie ºi a valorilor democratice din spaþiuleuropean are, ca primã etapã, extinderea NATOºi a Uniunii Europene. În contextul fenomenuluide globalizare ºi în paralel cu progresele cooperãriiºi integrãrii regionale au loc ºi procese pertur-batoare la adresa securitãþii, cum ar fi fragmen-tarea, marginalizarea sau izolarea unor actoriinternaþionali.

Situaþiile conflictuale din fosta Iugoslavie, dinunele zone ale Comunitãþii Statelor Independenteºi din alte regiuni dovedesc cã, în lipsa dialogului,conflictele tind sã dobândeascã un caracterinternaþional, antrenând utilizarea forþei militareºi creând pericole la adresa securitãþii statelor,cu consecinþe în plan regional ºi global.

Riscurile la care sunt expuse statele, precumºi sursele potenþiale de instabilitate decurg ºi dindificultãþile economice, sociale ºi politice aletranziþiei fostelor state comuniste din EuropaCentralã ºi de Sud-Est.

Ca urmare a încheierii Rãzboiului Rece aexistat o tendinþã de întãrire a democraþiei.Aceasta a fost un privilegiu particular în zonaeuroatlanticã. Republica Cehã a acþionat cuconvingerea cã rãspândirea libertãþii ºi demo-craþiei creeazã condiþii favorabile pentru secu-ritatea sa. Cu alte cuvinte, dupã terminareaRãzboiului Rece NATO rãmâne organizaþia desecuritate cheie în Europa. Noul concept de

strategie aprobat de summitul NATO de laWashington din 1999 sprijinã validitatea misiunilorAlianþei de a descuraja agresorii ºi a încurajaapãrarea colectivã în concordanþã cu art. 5 alNATO. Conceptul strategic dezvoltã sarcinilefundamentale ale NATO de a împãrþi manage-mentul crizelor de-a lungul regiunilor euroatlan-tice ºi dezvoltarea parteneriatului ºi cooperãriicu alte state din zonã. În consecinþã, într-uncontext internaþional, frontierele de securitateale Republicii Cehe se extind datoritã implicaþieiacesteia în misiuni de securitate ale ONU ºi NATOîn zone de conflict din Europa ºi nu numai. Statulajutã la dezvoltarea securitãþii interne a UniuniiEuropene, a cãrei evoluþie depinde de voinþastatelor membre sã-ºi armonizeze interesele desecuritate naþionale.

În cele ce urmeazã vom încerca sã oferim oviziune generalã asupra modului în care RepublicaCehã ºi îndeobºte strategia de securitate a acesteiaa evoluat în perioada de dupã 1990 pânã la ultimastrategie militarã din 2008. Nu vom intra îndetaliile fiecãrei etape din dezvoltarea strategieide securitate, ci mai degrabã vom încerca sãprivim în ansamblu evoluþia acesteia.

I. Cadrul teoretic

Conceptul de securitate

Începutul secolului al XXI-lea este marcat detransformãri profunde ale mediului de securitate.Lumea devine tot mai complexã ºi interdepen-dentã, iar fenomenul globalizãrii se afirmã ca fiindinevitabil ºi ireversibil.

Securitatea se numãrã printre concepteleprincipale cu care se confruntã umanitatea, iar

Monitor Strategic


în secolul al XX-lea în special în perioadaRãzboiului Rece securitatea naþionalã ocupã unloc central întrucât în aceastã perioadã stateledominã multe din condiþiile ce determinãsecuritatea la celelalte niveluri, acestea, statele,pãrând a fi incapabile sã coexiste armonios. Îndecursul istoriei statelor naþionale, existenþafiecãrui stat a fost pusã în pericol de cãtreexistenþa celorlalte state. Acþiunile militare ºieconomice ale fiecãruia, în urmãrirea proprieisecuritãþi naþionale, s-au combinat adesea cu celeale celorlalte, producând deplasãri economice ºirãzboaie. În consecinþã, securitatea a fostperceputã în aceastã perioadã din perspectivaconceptului de putere (fie cã ne referim la puteredin prisma forþei militare sau din prisma puteriipolitice propriu-zise).

Acest mod îngust de a interpreta conceptulde securitate, limitându-l doar la domeniulrelaþiilor internaþionale, nu mai este suficientpentru a putea explica situaþia actualã în care seaflã Republica Cehã. Statul-naþiune nu mai esteunicul actor important când discutãm despresecuritate1. Astfel, când dezbatem securitateacolectivitãþilor umane, pe lângã cele trei niveluriale securitãþii, adicã individual, naþional ºiinternaþional, trebuie sã þinem cont ºi de factoridin cinci sectoare principale: militar, politic,economic, social ºi de mediu. Securitatea militarãpriveºte, în general, interacþiunea dublã acapacitãþilor statului de ofensivã ºi defensivãarmatã ºi percepþia statelor, fiecare despreintenþiile celuilalt. Securitatea politicã se referãla stabilitatea organizaþionalã a statelor, asistemelor de guvernare ºi a ideologiilor care lelegitimeazã. Securitatea economicã priveºteaccesul la resurse, finanþe ºi pieþe necesar pentrua susþine un nivel acceptabil de bunãstare ºi deputere a statului. Securitatea socialã se preocupãde capacitatea de susþinere, în limitele unorcondiþii de evoluþie acceptabile, a elementelortradiþionale de limbã, culturã, identitate ºiobiceiuri culturale ºi religioase. Securitateamediului se referã la menþinerea biosferei localeºi planetare, ca suport esenþial de care depindtoate acþiunile oamenilor2.

Aceste cinci sectoare nu opereazã izolat unulde celãlalt. Fiecare defineºte un punct central în

cadrul problematicii securitãþii, ca ºi un mod de aordona prioritãþile, dar toate sunt întreþesute într-ostrânsã reþea de legãturi.

Cum am arãtat ºi anterior, pentru a înþelegeproblema securitãþii naþionale trebuie înþeles maiîntâi conceptul de securitate. În primul rândtrebuie pornit de la premisa cã securitatea nueste singurul concept de la care se poate abordaproblema securitãþii naþionale. Adepþii curentuluirealist tind sã vadã securitatea ca pe un derivat alputerii3: un actor cu suficientã putere pentru adeþine o poziþie dominantã va obþine securitateaca rezultat al acesteia, în timp ce „idealiºtii” tindsã vadã securitatea ca pe o consecinþã a pãcii4: opace durabilã ar asigura securitatea tuturor. Însã,un concept mai amplu dezvoltat despre securitatepoate fi gãsit între extremele pãcii ºi puterii,încorporând majoritatea sensurilor lor ºi adãu-gându-le altele proprii. El oferã numeroase ideicare leagã convenþiile stabilite ale celor douã ºcoli,contribuind la micºorarea distanþei dintre politicºi intelectual, care le-ar separa în mod normal, îndetrimentul ambelor.

În cazul securitãþii, discuþia se poartã în jurulurmãririi absenþei ameninþãrii. Când discuþia sesitueazã în cadrul sistemului internaþional,securitatea se referã la capacitatea statelor ºi asocietãþilor de a-ºi menþine identitatea indepen-dentã ºi integritatea lor funcþionalã. În cãutareasecuritãþii, statul ºi societatea sunt uneori înarmonie, alteori în opoziþie.

Securitatea se referã în primul rând la soartacolectivitãþilor umane ºi abia în al doilea rând lasecuritatea personalã, a fiinþelor umane individuale.

Tipul ideal este statul-naþiune, în caregraniþele etnice ºi culturale coincid cu celepolitice, cum ar fi cazul Japoniei sau Danemarcei.Dar întrucât naþiunile ºi statele nu se potrivescperfect în multe locuri, colectivitãþile nestatale,în mod special naþiunile, sunt de asemenea ounitate importantã de analizã. Pentru cã structurasistemului internaþional este anarhicã (fãrã oautoritate centralã) în toate dimensiunile eiorganizaþionale majore (politicã, economicã,socialã), accentul firesc al preocupãrilor legatede securitate constã din pãrþile sale componente.Deoarece statele sunt unitãþile dominante,„securitatea naþionalã” este problema centralã.

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/200922

Monitor Strategic

Cum unele ameninþãri militare ºi ecologiceafecteazã condiþiile de supravieþuire ale întregiiplanete, existã de asemenea un sens importantîn care securitatea se aplicã colectivitãþii umani-tãþii în întregul ei. Pentru Studiile Internaþionale,abordarea securitãþii deschide o perspectivã nouãasupra domeniului, confirmând totodatã poziþiacentralã a concepþiilor neorealiste faþã de oricemod de înþelegere a sistemului internaþional.

Centralitatea punctului de vedere neorealisteste confirmatã de puternica logicã ce face dinstructura anarhicã a sistemului internaþionalcontextul politic de primã importanþã pentrusecuritatea internaþionalã. În aceastã accepþiune,anarhia înseamnã absenþa guvernãrii centrale.În sistemul internaþional, anarhia nu înseamnãabsenþa guvernãrii per se, ci mai degrabã cãguvernarea rezidã în elementele sistemului.Anarhia internaþionalã este o formã descentrali-zatã de ordine politicã. Contextul anarhicdeterminã condiþiile politice elementare în careînþelesurile securitãþii naþionale ºi internaþionaleurmeazã sã fie construite. Structura anarhiei estefoarte durabilã ºi impune condiþii de existenþãcompetitivã, de autoajutorare a statelor dinsistem.

Contextul anarhiei impune astfel conceptuluide securitate trei condiþii majore:

– statele sunt obiectul principal de referinþã asecuritãþii;

– dinamica securitãþii naþionale este puternicrelaþionalã ºi de interdependenþã între state;

– înþelesul practic al securitãþii poate ficonceput în mod raþional doar dacã poate fi fãcutoperaþional într-un mediu în care relaþiilecompetitive sunt inevitabile.

Dacã securitatea depinde de armonie sauhegemonie, atunci asigurarea ei nu poate fi deduratã în cadrul anarhiei. Asta înseamnã cã înanarhie securitatea nu poate fi decât relativã,niciodatã absolutã.

Securitatea în calitate de concept necesitã înmod evident un obiect de referinþã, întrucât fãrãun rãspuns la întrebarea „Securitatea cui?” ideeaîn sine nu are sens. A rãspunde pur ºi simplu „Astatului” nu rezolvã problema. Nu numai cã statuleste un obiect amorf, cu multe faþete, colectiv,cãruia securitatea i se poate aplica în multe feluri,

dar sunt multe state, iar securitatea unuia nupoate fi discutatã fãrã a face referire ºi la celelalte.Cãutarea unui obiect de referinþã al securitãþiimerge mânã în mânã cu cea a condiþiilor einecesare.

Cadrul organizaþional al securitãþii

Evoluþia, în general pozitivã, a securitãþiiglobale în ultimul deceniu a confirmat cã succesulacþiunilor ºi stabilitatea pot fi numai rezultatulcooperãrii multidimensionale a comunitãþiiinternaþionale – în primul rând prin punerea învaloare a dialogului în cadru instituþionalizat ºiprin activarea rolului decisiv pe care marileorganizaþii internaþionale îl au în definirea stãriide securitate a lumii.

Într-un context internaþional adesea schimbã-tor, NATO deþine un rol esenþial în întãrireasecuritãþii euroatlantice dupã încheierea„Rãzboiului Rece”. Rolul sãu politic este încreºtere, îndeosebi dupã adoptarea la summitulde la Washington, din 1999, a unui nou conceptstrategic al Alianþei; pe baza unei forþe denegociere sporitã substanþial în ultimul deceniuNATO a deschis ºi a dezvoltat parteneriatulpolitico-militar, cooperarea ºi dialogul consolidatcu alte state; a manifestat interes ºi receptivitatecontinuã, reafirmate chiar foarte recent, pentruprimirea de noi membri; de asemenea, colabora-rea cu alte organizaþii internaþionale; angajamen-tul, exemplificat în Balcani, pentru prevenireaconflictelor ºi managementul crizelor, inclusivprin operaþiuni de sprijinire a pãcii – toate acesteareflectã hotãrârea Alianþei Nord-Atlantice de amodela mediul internaþional de securitate ºi de aîntãri pacea ºi stabilitatea zonei euroatlantice.

ONU, OSCE ºi UE au adus contribuþiideosebite la securitatea ºi stabilitatea euroatlan-ticã. Consiliul de Securitate al ONU are în conti-nuare o rãspundere recunoscutã ºi invocatã înmenþinerea pãcii ºi securitãþii internaþionale,deþinând ºi în anii urmãtori un rol important înedificarea securitãþii ºi stabilitãþii mondiale –lucru confirmat, în mod simbolic, ºi în conferireaîn anul 2001 a Premiului Nobel pentru PaceOrganizaþiei Naþiunilor Unite ºi secretarului eigeneral.

Monitor Strategic


OSCE, reprezentând cea mai cuprinzãtoareinstituþie regionalã de securitate din Europa, careinclude totodatã Canada ºi S.U.A., joacã un rolesenþial în promovarea pãcii ºi stabilitãþii, înîntãrirea securitãþii prin cooperare ºi în promova-rea democraþiei ºi drepturilor omului în întreagaemisferã nordicã a planetei. OSCE s-a manifestatîndeosebi în domeniile diplomaþiei, preveniriiconflictelor, managementului crizelor ºi reabilitã-rii postconflict.

Uniunea Europeanã a adoptat decizii impor-tante ºi a dat un nou impuls eforturilor sale deîntãrire a securitãþii ºi dimensiunii de apãrare.Dezvoltarea unei politici externe ºi de securitatecomune include definirea progresivã a unei politicicomune de apãrare. Asemenea politicã, preco-nizatã de Tratatul de la Amsterdam, urmeazã sãfie compatibilã cu politica de securitate comunãºi de apãrare instituitã prin Tratatul de laWashington. În acelaºi timp, Uniunea Europeanãeste tot mai mult preocupatã de finalizareapropriilor reforme instituþionale interne, precumºi de eficienþa dezbaterilor declanºate pe temaviitorului Europei, a construcþiei politice pecontinent.

Europa într-o continuã schimbare

Interesele ºi obiectivele de securitate alestatelor europene nu sunt însã generatoare destãri conflictuale, mediul de securitate fiindinfluenþat pozitiv de procesele de integrareeuropeanã ºi euroatlanticã, de extinderea comu-nitãþii statelor care împãrtãºesc ºi promoveazãvalorile democraþiei ºi economiei de piaþã, deadâncirea colaborãrii regionale. Riscurileapariþiei unei confruntãri militare tradiþionale pecontinentul european s-au diminuat semnificativ.Totuºi, persistã fenomene de instabilitate ºi crizãla nivel subregional ºi tendinþe de fragmentare,marginalizare sau izolare a unor state. Þãri dinEuropa Centralã de Est ºi de Sud-Est se confruntãcu dificultãþi economice, sociale ºi politiceasociate procesului de tranziþie spre societateabazatã pe principiile democraþiei ºi ale economieide piaþã, care pot genera destule riscuri la adresasecuritãþii statelor din regiune.

Uniunea Europeanã trece printr-un profundproces de reformã internã, concomitent cu

derularea procedurilor pentru primirea de noimembri. Progresele în evoluþia politicii externeºi de securitate comune ºi a politicii europene desecuritate ºi apãrare, implicarea ºi soluþiile alesede organizaþiile internaþionale ºi europene înrezolvarea situaþiilor dificile de pe continentdemonstreazã cã Europa se pregãteºte sã îºiasume un rol substanþial în arhitectura proprieisecuritãþi, inclusiv în cea de apãrare, ºi sã oferemodele de aºezare, pe baze raþionale, echitabile,a relaþiilor dintre state ºi naþiuni, prin armonizareaintereselor lor.

De la teorie la politica de securitateºi apãrare

Pentru a putea realiza o analizã competentã apoliticii de securitate ºi apãrare a Republicii Cehetrebuie sã pornim de la câteva premise importante.Cea mai importantã dintre acestea, cel puþin dinpunct de vedere teoretic, este „aceea cã pentruînþelegerea politicii de securitate ca politicãpublicã este nevoie de explicarea unor noþiuni ceprovin din zone academice conexe, precumrelaþiile internaþionale sau studiile strategice.Deºi, poate dezvoltate conceptual, în specialdatoritã influenþei teoriei relaþiilor internaþionale,studiile de securitate sunt mai degrabã un domeniupluridisciplinar. De aceea, analizele strict istoricesau în spiritual geopoliticii clasice nu suntsuficiente pentru o educaþie de calitate în aceastãdirecþie”5. Acestor analize trebuie sã le alãturãmºi pe cele ale politicilor, instituþiilor ºi mecanis-melor de planificare strategicã, ale strategiilorde securitate ºi nu în ultimul rând ale dezbaterilorteoretice privind evoluþia ºi dezvoltarea relaþiilorinternaþionale ºi a relaþiilor social-politice. Privitãdin aceastã perspectivã putem atribui politicii desecuritate naþionalã urmãtoarea definiþie:„Ansamblu de decizii ce privesc structurarea uneiviziuni despre securitatea naþionalã ºi intereselenaþionale, determinarea unor obiective strategiceºi elaborarea unor strategii naþionale, dar ºiimplementarea ºi evaluarea acelor strategii”6.

În concluzie, datoritã faptului cã strategia iaîn calcul realitãþi istorice pentru a explica feno-mene actuale ºi a formula predicþii pe viitor,strategia poate fi consideratã o încercare deteoretizare7.

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/200924

Monitor Strategic

II.1. Republica Cehã – o prezentaregeneralã

Scurt istoric

Referindu-ne la periata fundaþie feudalã8, unadintre particularitãþile Europei Centrale se referãla faptul cã unele popoare din aceastã arieconsiderã perioada feudalã ca fiind punctulculminant din tradiþia istoricã a naþiunii lor. Cãtresfârºitul secolului al XVIII-lea, mare parte aEuropei Centrale era împãrþitã între trei puteridinastice: Austria habsburgicã –, Prusiahohenzollerianã ºi Rusia romanovianã. Cu toateacestea ar fi greºit sã privim istoria EuropeiCentrale din perspectiva acestor trei mari puteride la sfârºitul secolului al XVIII-lea ºi al secoluluial XIX-lea. Toate aceste trei mari puteri au începutprin a fi ducate mici în jurul anului 1300, perioadãîn care regatele Boemiei, Ungariei sau Polonieierau cele puternice ºi controlau aceastã arie9.

Pe teritoriul Cehiei, locuit din sec. IV î. Hr. decelþi, migreazã în sec. I î. Hr. triburile germaniceale marcomanilor venite din nord. În sec. IVd. Hr. se stabilesc aici triburile slavilor de apuscare creeazã în sec. VII efemerul stat slav al luiSamo. Dupã prãbuºirea stãpânirii avare subloviturile francilor, ia fiinþã în anul 830 MareleCnezat al Moraviei, care cuprinde ºi importanteregiuni ale Boemiei ºi Slovaciei ºi care adoptãcreºtinismul adus de misionarii Chiril ºi Metodiu.La sfârºitul sec. IX se constituie statul ceh cucentrul în Boemia – capitala Praga – condus dedinastia Premysl. În 1085 acesta este proclamatregat ºi cunoaºte maxima strãlucire. La începutulsecolului, Moravia este inclusã în Regatul Ungar.Tronul Regatului Boemiei revine între 1310 ºi 1437familiei de Luxemburg, iar între 1478 ºi 1526dinastiei Jagello. Carol al IV-lea de Luxemburgface din Boemia centrul politic ºi cultural al impe-riului ºi din Praga, fastuoasa reºedinþã a acestuia10.

Dupã bãtãlia de la Mohács, Cehia trece pentrupatru secole sub stãpânirea dinastiei de Habsburg.În 1618, rãscoala antihabsburgicã, care constituieprologul Rãzboiului de 30 de Ani, are ca urmaredesfiinþarea autonomiei statale cehe ºi inaugura-rea unei politici de germanizare. Prin pactul dualistdin 1867 Boemia ºi Moravia rãmân în cadrulAustriei, iar Slovacia este inclusã în Ungaria.

Odatã cu destrãmarea Imperiului Austro-Ungarla finele Primului Rãzboi Mondial, la 28 octombrie1918 este proclamatã la Praga RepublicaCehoslovacã independentã. Tratatul de Pace dela Saint-Germain din 1919 recunoaºte indepen-denþa ºi graniþele noului stat. Prin acordul de laMünchen, Germania lui Hitler anexeazã regiuneasudetã. La 15 martie 1939 Cehia este ocupatã detrupe germane. În 1940 se formeazã la Praga unguvern în exil. În aprilie 1945 sub patronaj sovieticse formeazã un guvern de coaliþie. În 1948, ºefulstatului, Eduard Beneš, se retrage, iar la 7 iunie1948 se proclamã Republica Popularã Cehoslovacã.Aripa reformatoare a partidului comunist, con-dusã de Alexander Dubèek, impune în anul 1968retragerea din partid a lui A. Novotny, dar procesulînnoitor iniþiat de „primãvara de la Praga”estecurmat de intervenþia tancurilor Tratatului de laVarºovia, ordonatã de Leonid Brejnev. La 1ianuarie 1969 Cehoslovacia este proclamatã statfederal, constituit din douã republici egale11.

În 1989 are loc „revoluþia de catifea” avândca urmare constituirea unui guvern de uniunenaþionalã, cu alegerea lui Vaclav Havel ca preºe-dinte ºi înlãturarea regimului comunist. La 20aprilie 1990 este adoptatã decizia separãrii Cehieide Slovacia, mãsurã care intrã în vigoare la 1ianuarie 1993 odatã cu proclamarea RepubliciiCehe ca stat independent.

II.2. Date generale12

Suprafaþã, relief, climã:Totalã: 78,866 km2; Uscat: 77,276 km2; Apã:

1,590 km.

• Forma predominantã de relief este podiºul,

distingându-se douã mari regiuni geografice:

Masivul sau Patrulaterul Boem ºi Moravia.

Masivul Boem, situat în vest, este un podiº vechi,

puþin înalt (300 m-350 m), cu aspect deluros

încadrat de o ramã montanã joasã: Munþii Sudeþi

în NE, Munþii Metalici în NV, Sumava în SV ºi

coloanele Moraviei în SE.

Climã temperat continentalã.

• Resurse naturale: cãrbune, caolin, argilã,

granit ºi cherestea.

Monitor Strategic


Vecini:Frontiere:• N – Polonia,• V – Germania,• S – Slovacia,• E – AustriaCapitala:• PRAGA• Oraºe importante: Brno, Ostravo, Olomouc,

Zlin, Plzen, Liberec, Pardubice.Împãrþire administrativã:• 13 regiuni (kraje, singular – kraj) ºi regiunea

capitalei Praga (hlavni mesto Praha); Jihoceskykraj, Jihomoravsky kraj, Karlovarsky kraj,Kralovehradecky kraj, Liberecky kraj,Moravskoslezsky kraj, Olomoucky kraj,Pardubicky kraj, Plzensky kraj, Stredocesky kraj,Ustecky kraj, Kraj Vysocina, Zlinsky kraj.

Total populaþie:• 10 235 455 locuitori.• Rata de creºtere a populaþiei: – 0.06%.• Densitatea medie a populaþiei: Boemia

Centralã 2 000/km², Moravia Nordicã 200/km².Structura populaþiei pe vârste:• 0-14 ani: 14.4% (bãieþi 755,098/fete 714 703)•15-64 ani: 71,2% (bãrbaþi 3 656 021/femei

3 629 036).• 65 ani ºi peste: 14,5% (bãrbaþi 576 264/femei

904 333).Diviziunea etnicã:• Cehi 90,4%.• Slovaci 9%.• Alte categorii 4% (conform recensãmân-

tului din 2001).Diviziunea religioasã:• Romano-catolici 26,8%.• Protestanþi 2,1%.• Alte confesiuni 3,3%.• Nedeclarate 8,8%.• Fãrã preferinþe religioase 59% (conform

recensãmântului din 2001).Tip de organizare politicã:• Democraþie parlamentarã.Independenþa:• 1 ianuarie 1993 (Cehoslovacia s-a divizat în

Cehia ºi Slovacia).Zi naþionalã:

Ziua formãrii statului ceh:

• 28 octombrie (1918)

Sistemul legislativ:• Parlament bicameral format din Senat (81

de locuri; membrii sãi sunt aleºi prin vot popularpentru un mandat de 6 ani; o treime dintre aceºtiasunt aleºi la fiecare doi ani) ºi Camera Deputaþilor (200 de locuri; membrii sãi sunt aleºi prin votpopular pentru un mandat de 4 ani).

Alegeri:• Senat – ultimul scrutin a avut loc în

octombrie 2008;• Camera Deputaþilor – ultimele alegeri au

avut loc în iunie 2006 (urmãtoarele vor avea locîn iunie 2010).

Sistemul juridic:• Curtea Supremã;• Curtea Constituþionalã; preºedintele ºi vice-

preºedintele sunt numiþi de cãtre preºedintepentru un mandat de 10 ani.

Partidele politice parlamentare:• Partidul Civic Democrat (ODS)• Partidul Social Democrat Ceh (CSSD)• Partidul Comunist al Boemiei ºi Moraviei

(KSCM)• Uniunea Creºtin Democratã - Partidul

Popular Cehoslovac (KDU-CSL)• Partidul Verzilor (SZ)Sistemul executiv:• ªeful statului: preºedintele este ales de

cãtre Parlament pentru un mandat de 5 ani ºipoate avea cel mult douã mandate consecutive.Preºedintele Vaclav Klaus a fost reales înfebruarie 2008.

• Guvern: Cabinetul este numit de cãtrepreºedintele þãrii la propunerea premierului. Prim-ministru este Mirek Topolanek (ODS).

III. Strategia de Securitate ºiApãrare a Republicii Cehe

Drumul spre NATO

Cãderea regimurilor comuniste din EuropaCentralã ºi de Est, reunificarea Germaniei, di-zolvarea Pactului de la Varºovia, dezmembrareaUniunii Sovietice au marcat dispariþia structuriimondiale bipolare ºi au schimbat în mod radicalconfiguraþia politicã a Europei ºi a lumii. Odatãcu încheierea „Rãzboiului Rece” are loc o rede-

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 200926

Monitor Strategic

finire a normelor de securitate ºi a rolului insti-tuþiilor internaþionale. Reconstituirea unitãþii decivilizaþie ºi a valorilor democratice din spaþiuleuropean are, ca primã etapã, extinderea NATOºi a Uniunii Europene. În contextul fenomenuluide globalizare ºi în paralel cu progresele cooperãriiºi integrãrii regionale au loc ºi procese perturba-toare la adresa securitãþii, cum ar fi fragmentarea,marginalizarea sau izolarea unor actori interna-þionali.

La 1 ianuarie 1993 este proclamatã RepublicaCehã. Politica sa de securitate ia în consideraredificila experienþã a definirii geopolitice, apregãtirii securitãþii externe pe care Cehoslovaciaa trebuit sã o înfrunte de la formarea sa în 1918 ºicare a culminat cu dubla ocupaþie militarãsovieticã (1939 ºi 1968). Intervenþia externã ºipierderea ulterioarã a independenþei economice,culturale ºi devastãrile morale au condus ladecimarea încrederii în sensul apãrãrii valorilordemocratice, incluzând apãrarea militarã astatului. Aceastã experienþã a influenþat relaþiilepublice cu forþele armate ºi conduita Cehoslovacieipe scena internaþionalã. Trecutul totalitar al þãriia acþionat ca o influenþã negativã pentru econo-mia cehã ºi încrederea avutã de cetãþeni înautoritatea statului, în lege ºi în angajamenteleinternaþionale; de asemenea, a mai afectat rela-þiile interpersonale ºi practicile de lucru.

Pentru ca Republica Cehã sã acceadã în cadrulOrganizaþiei Tratatului Atlanticului de Nord,aceasta trebuia sã îndeplineascã o serie de criterii,nu doar de naturã militarã. Primul pas cãtreintegrare era acceptarea condiþiilor Programului„Partnership for Peace” al Alianþei, iar aceasta aînsemnat, în primul rând, mobilizarea de fonduricãtre armatã pentru modernizarea acesteia,astfel încât sã ajungã la standardele celorlalteforþe armate NATO13.

Datoritã schimbãrilor ce se impuneau înaproape toate sectoarele Republicii Cehe dupãcãderea regimului comunist, drumul cãtreintegrarea în structurile euro-atlantice a fost unulfoarte dificil. Ministerul Apãrãrii Naþionalenumãra, în 1990, 250 000 de angajaþi ºi/saupersonal, din care 200 000 soldaþi. Forþele armateerau compuse din 3 500 de tancuri, 4 500 vehiculeblindate ºi 500 de avioane. Rezulta o armatã careîn anumite sectoare era mai mare decât armatele

unora dintre marile puteri europene. Însã aceastanu a fost întreaga moºtenire lãsatã de fostul regimcomunist: toþi generalii, 82% dintre ofiþeri ºi 51%dintre subofiþeri ºi maiºtri militari erau, în timpulregimului comunist, membri de partid14. Cu toateacestea mulþi dintre militarii profesioniºti au alessã se retragã din structurile partidului chiarînainte de intrarea în vigoare a legii ce interziceaapartenenþa unui cadru militar la orice fel deorganizaþie politicã.

Transformarea forþelor armate s-a realizat,în primã instanþã, sub conducerea cadrelormilitare15, iar mai apoi, dupã implementarea noiidoctrine militare în 1991, de cãtre civili16. Prinlansarea Cãrþii Albe pentru Apãrare a RepubliciiCehe în 1995 s-a marcat finalizarea primului pasîn reformarea forþelor armate ºi s-a deschisdrumul cãtre accederea în structurile NATO.Carta Albã a clarificat douã dintre problemelemajore ale armatei din perioada respectivã ºianume transparenþa procesului decizional ºiproblemele ridicate de conducerea civilã. Cu toateacestea, ceea ce lipsea era o definire clarã arolului, statutului ºi caracterului forþelor armatereferitor la interesele þãrii.

În 1997 guvernul aprobã noua StrategieNaþionalã de Apãrare a Republicii Cehe17,strategie ce avea sã provoace o serie de schimbãrisistemice în funcþia de apãrare a statului. Prinaceastã strategie s-au mai produs urmãtoarelemodificãri:

• S-a creat un sistem integrat de apãrarebazat pe o strategie de apãrare comprehensivã.

• S-a considerat integrarea în NATO cudrepturi depline ca fiind o unealtã pentru dezvol-tarea securitãþii ºi capabilitãþii de apãrare aRepublicii Cehe.

• Prin strategia din 1997 s-a admis ºi tri-miterea de trupe în afara graniþelor þãrii18.

• Apare un plan pentru formarea de trupespeciale de intervenþie, precum trupele specialeantiterorism.

Strategia de Securitate a Republicii Cehe din1999 ºi Strategia Militarã a Republicii Cehe aufost elaborate în jurul standardelor impuse deTratatul Atlanticului de Nord ºi strategiei coaliþieiNATO. Astfel s-a realizat tranziþia de la securitateindividualã la securitate colectivã însã, fãrã a seînlãtura componenta de securitate naþionalã,

Monitor Strategic


individualã a statului ceh19. Prin strategia din1999, Republica Cehã se arãta pregãtitã sã facãuz de forþã pentru a apãra teritoriul sãu ºi al aliaþilorsãi ºi totodatã sã accepte asistenþã din parteaacestora. De asemenea, Cehia s-a arãtat pregãtitãsã facã parte din operaþiuni de menþinere a pãcii,incluzând aici ºi intervenþii militare preventivepentru stoparea escaladãrii conflictelor.

În 12 martie1999 Republica Cehã a devenitmembru cu drepturi depline al NATO, cãpãtândastfel garanþii de securitate prin conceptulapãrãrii colective în acord cu articolul 5 al NATO.

Republica Cehã dupã integrarea înNATO. Strategiile de Securitate din

2001 ºi 2003 ºi cele Militare din2002 ºi 2004

În 2001 apare noua Strategie de Securitate aRepublicii Cehe20 ca urmare a integrãrii acesteiaîn structurile NATO. Totodatã, strategia desecuritate cehã s-a dezvoltat în 2002 ºi ulterior în2004 în Strategia Militarã a Republicii Cehe.

Strategia de Securitate a Republicii Cehefoloseºte termenul de „ameninþare a securitãþii”pentru fenomene periculoase ºi procese nãscutedintr-o conduitã voluntarã. Ea defineºte „riscurilede securitate” ca fenomene al cãrui impactnegativ direct sau indirect în societate, în funcþiilestatului sau asupra cetãþenilor nu este omanifestare a conduitei voluntare. Totuºi, nu estefixatã o limitã pentru folosirea celor doi termeni.În afarã de cei doi termeni, strategia de securitatemai foloseºte expresiile: pericol ºi primejdie însensul lor natural21.

Comunitatea Statelor Independente, inclusivRusia, care constituie o parte importantã asistemului european de securitate, se gãseºte înmijlocul unei dezvoltãri complexe. Încã din 1991a existat o schimbare pozitivã în dezvoltareapoliticã, permiþând democraþiei ºi economiei depiaþã sã avanseze în cele mai multe din þãrileCIS. Totuºi, aplicarea inconsecventã a reformeloreconomice ºi politice a dus la mãrirea numãruluide noi probleme, incluzând reducerea standar-dului de viaþã, scãderea soluþiilor legale ale statuluiºi înflorirea crimei organizate ºi a corupþiei. ÎnRegiunea Transcaucazianã ºi Asia Centralã ten-siunea religioasã ºi etnicã a crescut, fiind un factor

de instabilitate în zonã ºi influenþeazã implicitsecuritatea europeanã.

Un alt factor de instabilitate a securitãþiieuropene este dat de creºterea tensiunilor etniceºi religioase din Orientul Mijlociu ºi Africa de Nord.

Un risc considerabil al securitãþii îl constituieºi posibilitatea de scurgere sau trãdarea deinformaþii secrete, în special secrete utilizate deRepublica Cehã ºi aliaþii NATO care ar putea sãzdruncine în mod serios încrederea acestora înRepublica Cehã.

Semnificaþia ameninþãrilor ºi riscurilor legatede economie ºi comerþ creºte proporþional cumãrirea cooperãri economice naþionale. Relaþiileeconomice externe dezechilibrate pot cauzaserioase probleme economice în anumite þãri ºisã ameninþe stabilitatea acestora sau a întregiiregiuni.

O atenþie constantã trebuie acordatã riscu-rilor de accidente industriale sau de tehnologiemilitarã, dezastre naturale, epidemii, pericoleecologice.

Strategia de securitate distinge intereselestrategice ºi vitale de alte interese. Intereselestrategice ºi vitale ale Republicii Cehe pot figrupate astfel:

1. Protejarea adevãratei existenþe, a suvera-nitãþii, integritãþii teritoriale a þãrii, a principiilordemocratice ºi a statului de drept, precum ºicrearea condiþiilor fundamentale de viaþã alecetãþenilor sãi.

2. Apãrarea teritoriului sãu în acord cu Art.51din Carta ONU prin folosirea forþelor naþionale ºia resurselor, în cooperare cu aliaþii sãi din NATO.

3. Garantarea condiþiilor ºi a statutuluiinternaþional al Republicii Cehe astfel încâtcetãþenii sã poatã profita de securitatea ºiprosperitatea economicã a statului.

4. Contribuþia cu însemnate forþe ºi resursenaþionale la protejarea aliaþilor Republicii Cehe,de asemenea de a juca un rol activ la operaþiile însprijinul pãcii sub conducerea organizaþiilorinternaþionale în care este membru sau se strãduiasã acceadã.

5. Reîntãrirea cooperãrii regionale în specialcu Grupul de la Viºegrad, îmbunãtãþirea relaþiilorcu vecinii ºi în calitate de membru al NATO lasusþinerea aderãrii Slovaciei ºi a altor state dinregiune la acesta ºi la UE.

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 200928

Monitor Strategic

6. Continuarea procesului de dezarmare ºi deprevenire eficientã a armelor de distrugere înmasã.

7. Menþinerea accentuatã a prezenþei SUA înEuropa ºi dezvoltarea cooperãrii care sã conducãla întãrirea globalã a securitãþii în regiuneaeuroatlanticã.

8. Dezvoltarea cu succes a unei politici euro-pene comune de securitate ºi apãrare ca parte aprocesului de integrare europeanã, prin participa-rea efectivã la crearea acestora atât politic, cât ºiprin capacitãþile sale militare ºi nonmilitare.

9. Dezvoltarea propriei economii prin mãrireacuantumului exporturilor în PIB ºi crearea uneisecuritãþi economice globale la nivelul întregii þãri.

10. Realizarea pe termen lung a unui PIB echi-librat, într-un mediu economic stabil ºi transpa-rent, prin dezvoltarea relaþiilor economice de comerþºi gãsirea de resurse de materii prime alternative.

11. Asigurarea existenþei ºi dezvoltãrii de zonespecifice industriei de apãrare.

12. Protejarea vieþii, sãnãtãþii ºi proprietãþiilocuitorilor sãi în caz de dezastre naturale,ecologice ºi accidente industriale, sau în caz dealte pericole.

13. Suprimarea ºi împiedicarea fenomenelorsociale negative ca: crime violente, delicte împo-triva proprietãþii, activitãþi economice ilegale, co-rupþie, terorism ºi extremism politic, crimã organi-zatã, emigraþie ilegalã, trafic de persoane, comer-þul ilegal cu arme, exploziv ºi droguri; ameninþãrila ordinea publicã; vandalism ºi operaþii aleserviciilor secrete inamice.

14. Creºterea eficienþei ºi profesionalismuluisistemului judiciar, administraþiei locale ºi de stat,întãrirea sistemului naþional pentru manage-mentul situaþiilor de crizã ºi peste hotare îndezvoltarea organizaþiilor umanitare internaþio-nale.

15. Protejarea în acord cu legislaþia în vigoarea anumitor tipuri de informaþii ºi crearea unuisistem eficient de securitate între autoritãþileregionale ºi naþionale.

16. Asigurarea liberului acces al cetãþenilor lainformaþia care nu este protejatã prin lege ºipromovarea dezvoltãrii tehnologiei informaþio-nale în Republica Cehã.

17. Îmbunãtãþirea calitãþii vieþii de care sebucurã cetãþenii sãi prin sprijinirea în particular

a educaþiei, ºtiinþei ºi cercetãrii; ridicarea standar-delor de asistenþã medicalã; protejarea mediuluiºi crearea unui sistem eficient de securitatesocialã.

Strategia Militarã a Republicii Cehedin 2008

În 2007, guvernul ceh a realizat, în urmaStrategiei de securitate din 2003, primul raportcu privire la stadiul în care se aflã securitateaRepublicii Cehe. Acest document a fost realizatpentru a se analiza nivelul la care Strategia din2003 asigurã parametri de securitate necesaripentru a face faþã noilor ameninþãri ºi a conse-cinþelor acestora. În paralel cu acest documents-au realizat ºi rapoarte de securitate la nivelsectorial dupã cum urmeazã:

• Raportul de Securitate Militarã – MinisterulApãrãrii.

• Raportul de Securitate Internã ºi OrdinePublicã din 2005 – Ministerul de Interne.

• Raportul cu privire la Securitate în cazuride Calamitate ºi Urgenþã – Ministerul de Interne,Directoratul General pentru Incendii ºi serviciude urgenþã.

•Planul Naþional pentru CombatereaTerorismului – Ministerul de Externe, Ministerulde Interne, Ministerul Apãrãrii, MinisterulJustiþiei, Ministerul de Finanþe etc.22

Ca ºi o concluzie a demersurilor prezentatemai sus, în prezent funcþia de apãrare a statuluieste definitã prin Strategia Militarã a RepubliciiCehe din 2008. Astfel, securitatea Cehiei esteasiguratã prin apartenenþa acesteia atât la orga-nizaþii precum NATO ºi UE, cât ºi la organizaþiiprecum ONU ºi OSCE. Aceastã apartenenþã sebazeazã pe interesele de securitate comune pecare statele membre mai sus-menþionatelororganizaþii împãrtãºesc interese de securitatecomune.

Securitatea comunã este asiguratã prinparticiparea activã la sistemul de apãrare colectivNATO23. În consecinþã, deºi se continuã dezvol-tarea forþelor armate proprii, acestea nu voracoperi întreaga razã de capabilitãþi.

Prin noua strategie militarã24, Republica Cehãîºi asumã responsabilitatea de a participa laproiecte internaþionale de înlãturare a armelor

Monitor Strategic


de distrugere în masã. Ea intenþioneazã sãdetaºeze forþe armate în afara graniþelor pentrua participa la operaþiuni prin care sã minimizezeimpactul ameninþãrilor la interesele de securitate.

Forþele armate cehe se pregãtesc pentru ogamã largã de operaþii, începând cu apãrarea teri-toriului statului ºi al Alianþei ºi pânã la implicareaîn eliminarea ameninþãrilor de naturã non-militarã la adresa securitãþii naþionale. În acelaºitimp, participã la promovarea cooperãrii cu arma-tele din statele democratice, contribuind efectivla constituirea unitãþilor multinaþionale, care potfi dislocate în cele mai diverse zone geografice.

Principalele misiuni sunt grupate în treicategorii25:

1. Apãrarea Republicii Cehe împotriva oricãruiatac din exterior, având ca obiective:

– pregãtirea forþelor nominalizate din cadrulForþelor Terestre pentru trecerea etapizatã, de lastarea de pace la cea de rãzboi, paralel cu apãrareacontinuã a teritoriului ºi spaþiului aerian;

– nominalizarea ºi pregãtirea din timp de pacea una sau douã grupãri tactice pentru dislocarerapidã în scopul eliminãrii unor forþe inamicedesfãºurate de-a lungul unor linii militare sauparamilitare;

– în eventualitatea escaladãrii ameninþãrii laadresa securitãþii naþionale, constituie unitãþipentru întãrirea celor deja existente;

– elaborarea conceptului de apãrare terito-rialã, incluzând elemente capabile sã apereobiectivele importante, pregãteºte aceste ele-mente pentru a putea opera în condiþii specificede teren ºi pentru ca acestea sã poatã coopera cuformaþiuni ºi unitãþi din cadrul forþelor terestre ºiaeriene ale aliaþilor;

– construirea ºi pregãtirea infrastructuriidestinate sprijinirii operaþiunilor forþelor proprii,cât ºi pentru a putea permite dislocarea forþeloraliate pe teritoriul statului;

– pregãtirea în vederea constituirii unei forþespeciale pentru situaþii de rãzboi, caracterizatãprin mobilitate ºi flexibilitate, care sã poatãacþiona în adâncime, desfãºurând operaþii de-alungul unei axe (operaþionale sau tactice),independent sau în cooperare cu forþele aliate;

– pregãtirea, în eventualitatea escaladãriiameninþãrii, a planului de dislocare totalã aforþelor sale armate, utilizând toate mijloacele din

þarã avute la dispoziþie, precum ºi mijloacelealiaþilor;

– recrutarea ºi pregãtirea persoanelor careintrã în cadrul forþelor armate, militari în termenºi rezerviºti, implicându-se totodatã în educareaºi pregãtirea cetãþenilor pentru apãrarea statuluiºi a Alianþei;

– dezvoltarea ºi modernizarea continuã aforþelor sale armate ºi a bunurilor acestora, înlimita posibilitãþilor economice ale þãrii.

2. Participarea la apãrarea în cadrul Alianþei:– constituie ºi pregãteºte, în conformitate cu

sarcinile care îi revin ca membru al Alianþei, forþecare intrã sub comanda NATO, forþe care potintra la un moment dat sub comanda NATO, forþeidentificate (care pot fi nominalizate) pentru aputea intra sub comanda NATO ºi forþe subcomandã naþionalã;

– constituie ºi pregãteºte formaþiuni sauunitãþi profesionale, de arme întrunite, de nivelbrigadã, incluzând blindate, sistem de comandãindependent ºi un sprijin logistic organic, unitatecare poate fi aeropurtatã cu ajutorul mijloaceloraeriene ale Aliaþilor ºi sã desfãºoare operaþii înafara graniþelor statului, ca parte a unor grupurioperaþionale aliate;

– asigurã ºi dezvoltã sisteme de comandã,control, informatice ºi sisteme tehnice desupraveghere, pentru asigurarea compatibilitãþiiºi interoperabilitãþii forþelor armate cehe cuforþele armate din celelalte state membre aleAlianþei.

3. Participarea la misiuni de menþinere a pãcii,salvare ºi operaþiuni umanitare:

– ia parte la operaþiuni de menþinere a pãcii ºide impunere a pãcii în cadrul structurilor interna-þionale, participã la operaþiuni de salvare ºi umani-tare în afara graniþelor statului, cu unitãþi de nivelbatalion mecanizat, plus o companie specialã(având un efectiv de pânã la 1 000 de militari),capabile a fi aeropurtate cu ajutorul mijloaceloraeriene ale aliaþilor;

– utilizeazã cooperarea internaþionalã înpregãtirea forþelor nominalizate pentru misiuniledescrise mai sus;

– constituie ºi pregãteºte forþe ºi mijloacemilitare în unitãþi de salvare, în timp de pace,

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/200930

Monitor Strategic

capabile sã acþioneze pentru salvarea cetãþenilorîn circumstanþe care ameninþã viaþa sau bunurileacestora;

– în funcþie de misiuni, selecþioneazã, întã-reºte, restructureazã ºi dislocã unitãþi speciali-zate ºi unitãþi de arme ºi servicii pentru a furnizaasistenþã în cazul unui dezastru natural sauaccident industrual de proporþii.

IV. Concluzii

Deºi Republica Cehã s-a confruntat cu multeprobleme în perioada de dupã 1989, aceasta areuºit sã structureze fundaþia unui sistem desecuritate printr-o serie de acte ºi norme legisla-tive ºi documente doctrinare precum:

• Douã legi constituþionale.• Patru acte normative ce definesc aria

securitãþii, apãrãrii ºi a managementului crizelor.• 23 de acte normative.• 19 regulamente ºi decrete.• Trei strategii de securitate, în 1999, 2001 ºi

2003 ºi cinci strategii militare.• Politici cheie ce definesc scopurile ºi stagiul

la care se aflã reforma forþelor armate.Calitatea de membru în NATO prin ea însãºi

oferã un standard de securitate fãrã precedent.Astfel, Republica Cehã este protejatã împotrivaunei agresiuni prin efectul preventiv ºi garanþiileoferite de ajutorul aliat.

Cu privire la statutul de membrã a UE,garanþiile de securitate externe existente audevenit mult mai puternice ºi profunde. Recentaintegrare a statului în comunitatea europeanã acontribuit fãrã îndoialã la întãrirea stabilitãþiieconomice ºi politicii interne ºi a deschis noioportunitãþi în lupta împotriva crimei organizateºi în combaterea dezastrelor naturale ºi de mediu.

Cu toate acestea, nu putem afirma cã nu maiexistã probleme în domeniul securitãþii. Ratacriminalitãþii, ca sã oferim un simplu exemplu,s-a triplat în ultimele douã decenii, iar forþelepoliþieneºti au o lipsã majorã de resursã umanã,care devine din ce în ce mai greu de gãsit. Luptaîmpotriva corupþiei ºi o mai eficientã ºi transpa-rentã administrare a bugetelor de apãrare suntacþiuni necesare pentru a convinge atât repre-zentanþii guvernului, cât ºi opinia publicã sã

majoreze aceste fonduri, care oricum se aflãîntr-un trend descrescãtor.

NoteNoteNoteNoteNote

1 Miloš Balabán, Antonín Rašek, Libor Stejskal, TheExtended Concept of Security and the Czech SecurityPractice, Central European Jurnal of Public Policy, Vol.2 – No 2, December 2008, pp. 41-42.

2 Barry Buzan, Popoarele, statele ºi frica, EdituraCartier, Chiºinãu, 2000, pp. 124-141.

3 Doi dintre susþinãtorii marcanþi ai ºcolii realiste deRelaþii Internaþionale sunt Hans Morgenthau, PoliticsAmong Nations ºi E.H. Carr, The Twenty Years‘ Crisis.

4 Unul dintre susþinãtorii marcanþi ai curentului idea-list a fost Woodrow Wilson.

5 Coord. Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean,Politica de securitate naþionalã. Concepte, instituþii,procese., Polirom, Bucureºti, 2007, p. 29.

6 Ibidem, p. 41.7 Gregory D. Foster, A Conceptual Foundation for the

Development of Strategy, în James Gaston (ed), GrandStrategy, National Defence University Press, Washington(DC).

8 Perioada la care ne referim este între 1000-1350d.Hr.

9 Lonnie R. Johnson, Central Europe. Enemies,Neighbors, Friends, Oxford University Press, Oxford –New York, 1996, pp. 27-30.

10 Ibidem, pp. 33-3711 Ibidem, pp. 87-95; Oscar Halecki, History of East

Central Europe vol. II, New York, 1952, pp. 3-6.12 http://praga.mae.ro/index.php?lang=ro&id=13562

acesat azi 23.03.2009.13 Miloš Balabán et all, Development of Security

Policy and Strategy of the Czech Republic 1990-2009,studiu publicat pe http://www.ceses.cuni.cz/CESES-65-version1-Study.pdf acesat azi 23.03.2009, p. 16.

14 Ibidem, p. 2.15 Prima formulare a politicii de apãrare a apãrut sub

forma Doctrinei Militare a Republicii Federale Cehe ºiSlovace.

16 Se pare cã, deºi perioada de conducere a forþelorarmate de cãtre foºti generali nu a fost neeficientã, refor-mele profunde s-au realizat sub conducerea civilã ulteri-oarã.

17 http://www.army.cz/assets/files/5819/National_Defence_Strategy_CR.pdf acesat azi 23.03.2009.

18 Aceastã decizie nu putea fi luatã decât cu aprobareaambelor camere ale Parlamentului Republicii Cehe.

19 Trecerea de la securitate naþionalã/individualã lasecuritate colectivã s-a realizat în conformitate cu capitolul7, articolul 51 din Carta ONU, vezi http://www.un.org/aboutun/charter/chapter7.shtml acesat azi 23.03.2009.

20 Strategia de securitate apãrutã ulterior, în 2003,nu reprezintã altceva decât o versiune amendatã a celeidin 2001.

21 http://www.army.cz/assets/files/5819/Military_Strategy_of_the_Czech_Republic_-_2002.pdf accesat azi23.03.2009.

Monitor Strategic


22 Miloš Balabán, Antonín Rašek, Libor Stejskal, op.cit., p. 46.

23 Participarea Republicii Cehe la sistemul de apãrarecolectivã se realizeazã la întreaga razã geograficã aoperaþiunilor NATO.

24 http://www.army.cz/assets/files/5819/The_Military_Strategy_of_the_Czech_Republic-2008.pdfaccesat azi 23.03.2009.

25 Vezi Strategiile militare din 2002, 2004 ºi 2008.

Bibl iograf ieBibl iograf ieBibl iograf ieBibl iograf ieBibl iograf ie

1. Buzan, Barry, Popoarele, statele ºi frica. EdituraCartier, Chiºinãu, 2000.

2. Bellany, Ian, Cãtre o teorie a securitãþii naþionale.Political Studies. 29:1. 1981.

3. Holsti, K. J., Internaþional Politics. A Frameworkfor Analysis, New Jersey, 1995.

4. Johnson, Lonnie, Central Europe. Ennemies,neighbors, friends, Oxford University Press, New York,Oxford, 1996.

5. Halecki, Oskar, Borderlands of WesternCivilization. A History of East Central Europe, New York,1952.

6. Coord. Ghica Luciana Alexandra, Zulean Marian,Politica de securitate naþionalã. Concepte, instituþii,procese., Polirom, Bucureºti, 2007.

7. Gaston, James (ed), Grand Strategy, NationalDefence University Press, Washington (DC).

8. Balabán, Miloš, Rašek, Antonín, Stejskal, Libor,The Extended Concept of Security and the Czech SecurityPractice, Central European Jurnal of Public Policy, Vol.2 – No 2, December 2008.

9. Balabán, Miloš et al., Development of SecurityPolicy and Strategy of the Czech Republic 1990-2009,studio publicat pe http://www.ceses.cuni.cz/CESES-65-version1-Study.pdf accesat azi 23.03.2009.

10. http://www.army.cz.11. http://old.mzv.cz/wwwo/mzv/default.asp?

idj=2&amb=1.12. http://www.mae.ro/.13. http://www.mapn.ro.14. http://www.un.org.15. http://www.nato.int/.16. http://www.osce.org/.


The purpose of the present study is to ofer the reader a general view of the security strategy of the CzechRepublic out of an evolutionary point of view. So rather than analasing in detail a specific security or militarystrategy we will focus on describing the development and evolution of the Czech Republic‘s defence strategiesin the period after the “velvet revolution” till the adoption of the last military strategy in 2008.

Peter-Vlad Szasz is a junior researcher within the Institute for Political Studies of Defence and MilitaryHistory. He is specialized on area studies and security studies, with a focus on the central European space. Hegraduated Political Sciences at the University of Cluj and holds a Master degree in International Relations –Conflict Analisys and Prevention at the National School for Political Studies and Administration fromBucharest.

ORIENTUL MIJLOCIU EXTINS

Monitor Strategic

35ORIENTUL MIJLOCIU EXTINS

Teoria securitizãrii: o abordareconstructivistã cu influenþe realiste

Conceptul de „securitizare” a fost introdus deWaever et al. în volumul din 1993 „Identity,Migration and the New Security Agenda inEurope”. Acest concept a fost apoi dezvoltat într-oteorie a securitizãrii de Buzan et al. în lucrarea„Security: A New Framework for Analysis”.Aplicarea teoriei securitizãrii la cea anterioarã a„complexelor regionale de securitate” din lucrarealui Buzan „Popoarele, Statele ºi Teama”, se vaface în cadrul lucrãrii „Regions and Powers: TheStructure of International Security”. Cu toateacestea, din informaþiile deþinute de autor, nu s-amai încercat o aplicare aprofundatã a teoriei ladomeniul intern al statului ºi la dinamica inter-subiectivã a actorilor din acest spaþiu (mai ales lapartide). Acest lucru pare neobiºnuit din momentce teoria îºi reclamã o descendenþã sociologicãconstructivistã punând accent pe dimensiuneaintersubiectivã a construirii strategiilor desecuritate. În cele ce urmeazã, voi face o prezen-tare a teoriei securitizãrii ºi a câtorva critici aduseacesteia.

O chestiune publicã se poate afla de-a lungulunui spectru ce include:

•nonpolitizarea: problema nu existã în dez-baterea publicã, actorii nu sunt preocupaþi de ea,deci nu existã politici explicite în privinþa ei;

•politizarea: chestiunea este gestionatã prinpolitici publice;

•securitizarea: problema este prezentatã cao ameninþare existenþialã, care necesitã mãsuride urgenþã în afara limitelor normale aleprocedurilor politice1.

Securitizarea este „un proces prin care esteconstruit un înþeles intersubiectiv în cadrul uneicomunitãþi politice pentru a trata ceva ca pe oameninþare existenþialã la adresa unui obiect dereferinþã preþuit ºi pentru a permite cererea unormãsuri excepþionale ºi imediate pentru a gestionaameninþarea”2. Securitizarea este deci definitãca fiind acþiunea prin care politica „trece în afararegulilor stabilite ale jocului ºi prin care sedesemneazã o problemã fie ca tip special depoliticã, fie ca fiind deasupra politicii”3.

Etapele securitizãrii includ:• acþiunea de securitizare: prezentarea unei

probleme ca ameninþare existenþialã (depinde deactorul care securitizeazã);

• acceptarea de cãtre public a chestiunii canecesitând o securitizare (depinde într-o mai maremãsurã de audienþã);

•mãsurile extraordinare care încalcã re-gulile4.

Abordând problema succesului securitizãrii,adepþii ªcolii de la Copenhaga afirmã cã acestaare câteva condiþii facilitatoare. Acestea din urmãnu au numai valoare empiricã (prin faptul cã neindicã condiþiile de succes ale unei securitizãri),ci ºi valoare teoreticã, prin faptul cã limiteazãnumãrul de actori, ameninþãri ºi obiecte dereferinþã care pot fi incluse în studiul securitãþii.Condiþiile care faciliteazã securitizarea sunt:

1. nevoia internã a actului discursiv de a seîncadra în gramatica securitãþii;

LEGITIMITATE ªI SECURITIZARE.PARTIDELE POLITICE DIN ISRAEL

ªI ABORDAREA SECURITÃÞIINAÞIONALE

Horia Bãrbulescu*

* Beneficiar al proiectului „Burse doctorale în sprijinulcercetãrii: Competitivitate, calitate, cooperare înSpaþiul European al Învãþãmântului Superior”,proiect cofinanþat de Uniunea Europeanã prin FondulSocial European, Programul Operaþional SectorialDezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/200936

Monitor Strategic

2. condiþiile sociale legate de poziþia deautoritate a actorului care securitizeazã (relaþiavorbitor-audienþã);

3. caracteristicile pretinsei ameninþãri carefaciliteazã sau împiedicã securitizarea (se referãla aspecte asociate istoric unei anumite ame-ninþãri ºi considerate în general ameninþãtoare).

Prima condiþie implicã construirea uneinaraþiuni care include (a) ameninþarea existen-þialã, (b) punctul critic de unde nu se mai poateface nimic ºi (c) o posibilã cale de rezolvare. Înplus, se pot adãuga „dialectele diferitelor sectoare:discurs despre identitate în sectorul societal,recunoaºtere ºi suveranitate în sectorul politic,sustenabilitate în sectorul mediului etc.”5. A douacondiþie se referã la faptul cã actorul ce securiti-zeazã trebuie sã se afle într-o poziþie de autoritateºi cu cât el este mai sus în ierarhia comunitãþiipolitice din care face parte publicul, cu atât ºanselede succes ale securitizãrii sale cresc. Ultimacondiþie facilitatoare se referã la ameninþare:„este mai probabil ca cineva sã aducã în discuþieo ameninþare de securitate dacã se referã la anu-mite obiecte considerate în general ameninþã-toare fie ele tancuri, sentimente ostile sau apepoluate”6. În plus, distanþa în spaþiu ºi timp (imi-nenþa ameninþãrii) este ºi ea importantã chiardacã adesea ea este implicatã în ideea de ame-ninþare existenþialã.

Teoria securitizãrii are puternice influenþeconstructiviste (chiar am putea spune cã este desorginte constructivistã), din moment ce presu-pune un proces de construcþie socialã „a unuiînþeles împãrtãºit despre ceea ce trebuie consi-derat ca ameninþare ºi combãtut printr-un rãs-puns colectiv”7. Actorii care realizeazã cu successecuritizarea unei chestiuni sunt ceea ce Wendtnumeºte actori colectivi sau agregaþi „corporateactors”8 – (statul, societatea civilã), actorii indi-viduali fiind lipsiþi de aceastã putere, excepþiefãcând cazul când aceºtia din urmã reprezintã oinstituþie politicã. De cele mai multe ori, actorulcare securitizeazã nu poate fi simultan ºi obiectde referinþã, ci va face securitizarea în raport custatul, naþiunea sau o altã comunitate, principiusau sistem. Alteori însã actorul care securitizeazãse poate confunda cu obiectul de referinþã ca încazul unui guvern (sau partid politic) caresecuritizeazã o problemã de securitate a regimului.

În domeniul militar al securitãþii, obiectul dereferinþã este, aproape întotdeauna, statul, iaractorul care securitizeazã poate fi tot statul, „darun numãr de actori funcþionali pot de asemeneasã influenþeze deciziile”9. Se poate afirma cã încazul unui partid politic care face parte din guvernsau parlament, el este implicit obiect al secu-ritizãrii dacã se securitizeazã statul sau naþiuneadeoarece el este un reprezentant suveran ales alnaþiunii. Totuºi, în acest caz el nu este în primulrând obiect de referinþã, ci un instrument princare se pot înlãtura ameninþãrile (ex.: voteazãpentru mãsuri de ieºire din situaþie). Doar în cazulîn care se securitizeazã regimul, el este obiect dereferinþã principal.

În lumina celor afirmate mai sus putem spune(împreunã cu adepþii ªcolii de la Copenhaga) cãsecuritizarea ar trebui vãzutã într-o manierãnegativã, ca un eºec în gestionarea problemelorîn cadrul politicii normale. Desecuritizarea esteopþiunea cea mai bunã pe termen lung deoarecepresupune sã nu existe chestiuni tratate drept„ameninþãri împotriva cãrora nu avem mijloacede contracarare”, ci aceste chestiuni vor fi mutateîn afara binomului ameninþare-apãrare înapoi însfera publicã obiºnuitã10. Astfel, chiar dacãdecidenþii aleg securitizarea, publicul trebuie sãrealizeze cã aceastã acþiune este o chestiune dedecizie politicã ºi nu este doar o reflecþie inocentãa existenþei reale a unei ameninþãri. În cele maimulte cazuri, chestiunile securitizate devinameninþãri de securitate în mãsura în care elesunt definite astfel. Totuºi, din cauza unei relaþiiconsolidate ce existã cel mai adesea între vorbitorºi audienþã, anumite acþiuni de securitizare pot firespinse imediat sau nici nu pot fi fãcute11.

Una dintre criticile aduse conceptului de„securitizare” a fost cã este neclar ce constituieo mãsurã extraordinarã pentru un actor non-statal. Cu alte cuvinte, ce este o mãsurã caretrece dincolo de procedurile standard politicepentru o organizaþie nonguvernamentalã precumGreenpeace?12 Cei care afirmã aceastã criticãpretind cã promotorii conceptului de „securi-tizare” adoptã un subterfugiu pentru a-l justificaanalitic. Subterfugiul îl constituie afirmaþiaadepþilor ªcolii de la Copenhaga cã procesul desecuritizare are succes doar dacã primele douãetape (afirmarea ameninþãrii ºi acceptarea de

Monitor Strategic


cãtre public) sunt îndeplinite, fãrã a mai fi nevoiede luarea de mãsuri excepþionale. În primul rând,chiar ºi organizaþiile nonguvernamentale se potlansa în acþiuni ce pot fi încadrate în afara joculuipolitic normal: nesupunerea civilã, ecoterorismuletc. Unele dintre puþinele organizaþii care nu potface acest lucru sunt partidele politice din cadruldemocraþiilor. Însã, în cazul acestora dacãpopulaþia acceptã securitizarea lor, partidele vorcâºtiga capital electoral ºi vor putea sã aplicemãsurile extraordinare cerute, mai devreme saumai târziu, dupã eventuala alegere a lor în cadrulguvernului. Astfel, observãm cã pretinsul subter-fugiu la care se referã criticii teoriei securitizãriise justificã în ansamblul teoretic atunci când îlaplicãm empiric.

O altã criticã adusã teoriei securitizãrii estela adresa ideii realiste de excepþionalitate aameninþãrii. „Multe din practicile de securitateactuale se ocupã cu «ameninþãri» care se aflã subnivelul excepþionalitãþii. Vocabularul realist tindesã creeze o dihotomie strictã între politizare ºisecuritizare care împiedicã aplicarea teoriei lasecuritizãri din realitatea concretã”13. Uniicercetãtori au acreditat ideea construirii unei scãria securitizãrii care porneºte de la „risc” ºi „viola-re” pânã la ameninþare ºi securitate14. În pofidaacestei observaþii, acest neajuns nu îmi viciazãanaliza din moment ce mediul de securitate încare evolueazã statul în discuþie – Israel – esteunul cu puternice caracteristici realiste, dar încare construcþia identitãþii de securitate are oimportanþã capitalã pentru o astfel de analizã.

Partidele ºi folosirea securitizãriiîn scopul legitimãrii

Kadima

Abordarea generalã a Kadima la primelealegeri la care a participat (2006) a combinatscepticismul, în privinþa posibilitãþii de a ajungela un acord negociat, cu dorinþa de a face concesiiºi un accent pus pe demografie ºi pãstrareaidentitãþii Israelului ca stat democratic, dar cu olargã majoritate constând din evrei. În modtradiþional, Partidul Muncii fusese perceput dreptcel mai înclinat cãtre concesii ºi un susþinãtor alpãcii. De cealaltã parte fusese Likud, care per-

cepea doctrina „pãcii contra teritorii” ºi mãsurilede retragere unilateralã drept greºeli care creauvulnerabilitãþi strategice. Odatã cu înfiinþareaKadima, acest monopol a fost înlãturat creândposibilitatea unei abordãri mai pragmatice, decentru-dreapta, perceputã ca adaptatã la acþiunileoponentului palestinian.

Victoria Kadima la alegerile din 2006 a fostdeterminatã parþial de douã mãsuri de securitatepe care acest partid le-a promis. Una dintre ele afost continuarea construirii barierei de securitate/separare între Israel ºi Cisiordania. A doua a fostpromisiunea retragerii unilaterale din teritoriileocupate. Aceste mãsuri reflectã douã securitizãripentru douã ameninþãri existenþiale diferite, cuobiecte de referinþã diferite. Construirea bariereide securitate a însemnat securitizarea teroris-mului palestinian ºi a fost chiar parte a planurilorfoºtilor prim-miniºtri ai Partidului Muncii, YitzhakRabin ºi Ehud Barak15. În plus, s-a bucurat de unreal suport în rândul publicului ºi s-a dovedit oalternativã de succes la intervenþia militarãdirectã atingându-ºi scopul: numãrul atacurilorteroriste a scãzut semnificativ. Pe de altã parte,retragerea unilateralã era, ca politicã de securita-te, ºi un rãspuns la securitizarea palestinienilorca indivizi ºi nu ca teroriºti. Astfel, mãsura þinteala apãrarea identitãþii statului israelian ºi prezer-varea caracterului sãu evreiesc prin sacrificareaidealului „Israelului Mare”. Fãrã retragerea dinzonele dens populate cu palestinieni, Israelul puteafi în pericol de a fi transformat într-o zi într-unstat binaþional dacã majoritatea palestinianãalegea sã cearã dreptul de a vota în Israel maidegrabã decât sã aibã un stat al lor. În cadrulacestei securitizãri, Sharon a avut ca obiect dereferinþã identitatea statului prin care valoarea„Israelului Mare” era subordonatã valorii maiimportante a menþinerii Israelului ca stat evreiescºi democratic, cu o largã majoritate evreiascã.Acelaºi principiu s-a pãstrat ºi la alegerile din2009, chiar dacã mai puþin popularizat în timpulcampaniei dar mai pronunþat dupã aceea16.

Surprinzãtor este cã la alegerile din 2006, niciKadima ºi nici un alt partid nu au pus accentul peameninþarea nuclearã iranianã în ciuda faptuluicã preºedintele iranian Ahmadinejad a negatHolocaustul ºi a cerut distrugerea Israelului. Chiardacã chestiunea a fost discutatã, nu a existat o

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/200938

Monitor Strategic

dezbatere de o amploare potrivitã, despre cum artrebui sã rãspundã Israelul, ceea ce reflectaconsensul existent în privinþa acestei problemesensibile. În 2009, chestiunea iranianã a fostsecuritizatã în toate platformele-program, darºtirile ºi dezbaterile nu s-au concentrat foarte multasupra chestiunii. Platforma Kadima din 2009conþine securitizarea acestei chestiuni, soluþiapropusã fiind acþiunea în interiorul comunitãþiiinternaþionale cu specificaþia cã SUA suntresponsabile pentru crearea presiunilor econo-mice ºi politice asupra Iranului pentru ca acestasã îºi opreascã activitãþile legate de programulnuclear17.

Platforma Kadima din 2009 securitizeazãatacurile teroriste ºi tirurile cu rachete propunândca soluþie renunþarea la ideea (proprie) aretragerilor unilaterale ºi chiar înlãturarea Hamasdin Gaza18. În plus, platforma se pronunþa pentrupãstrarea „blocurilor majore de coloniºti” (Ariel,Gush Etzion ºi Maalei Adumim) în interiorulgraniþelor finale ale statului Israel. Ideea reflectãsecuritizarea chestiunilor identitare ºi încercareade a sugera un schimb între populaþiile de coloniºtiºi teritoriile ocupate de aceºtia, pe de o parte, ºipopulaþia de arabi israelieni din teritoriile aflatela marginea graniþelor israeliene.

Adepþii unei viziuni centriste nu vor sprijiniideologia de tip „Eretz Israel” (încorporarea tutu-ror teritoriilor Israelului istoric), dar „nici nu-ºivor diminua scepticismul faþã de viabilitatea unuiacord permanent de pace negociat în absenþaunui partener care sã fie capabil ºi doritor sãaccepte existenþa celuilalt”19. Pentru a câºtigaalegerile, orice partid va trebui sã-ºi construiascãpolitica externã ºi de securitate într-un mod caresã parã credibil faþã de tendinþele centristemanifestate de marea parte a publicului20.

Likud

Aºa cum relevã Shamir ºi Shamir, acest partidse concentreazã, în campaniile electorale, maiales pe încercãri de a-ºi creºte legitimitatea prinsecuritizãri. Likud a invocat aproape constantchestiuni legate de conflict, fie cã era la puteresau în opoziþie, cu excepþia alegerilor din 1992.Aceastã excepþie poate fi explicatã prin faptul cã

au ales calea desecuritizãrii pentru a nu fi perce-puþi, în eventualitatea succesului negocierilor depace, ca un actor care afecteazã procesul de pace.Tendinþa generalã a Likud a fost de a-ºi mãriºansele câºtigãrii voturilor prin apelul la discursuride securitate.

Dupã semnarea acordurilor de la Oslo, politicaLikud în materie de securitate a cãutat o adaptarela situaþie. Rezultatul a fost o uºoarã miºcare adoctrinei în materie de securitate cãtre centru.Aceastã miºcare s-a concretizat în faptul cãplatforma electoralã nu mai susþinea dreptul lasuveranitate asupra întregului pãmânt al Israelului(ce includea teritoriile ocupate) ºi nu se mai fãceareferire la contribuþia coloniilor la securitate21.În plus, odatã cu anul 1994 s-a produs abandonareacompletã a principiului „ambelor maluri” (aleIordanului sã fie incluse în statul Israel), odatã cuvotul majoritãþii membrilor Likud în favoareatratatului de pace cu Iordania. Cu toate acestea,percepþia cã Likud este înclinat mai degrabã spreîncercãri de securitizare, mãsuri unilaterale ºinegarea compromisurilor a micºorat ºanseleacestui partid la alegerile din 1999, al cãrorrezultat a fost formarea unui guvern în frunteacãruia exista un premier laburist (Ehud Barak).De asemenea, venirea la putere în 1996 a unuiguvern Likud pe o platformã care cãuta sãopreascã „procesul prin care Israelul renunþa laavantajele lui strategice”22 era un semn cã deviaþiaspre centru nu era evidentã. Tot în 1996, securi-tizarea chestiunii divizãrii Ierusalimului reflectatãîn sloganul „Peres va diviza Ierusalimul” acontribuit la victoria acestui partid.

Disputa care continua încã din anul precedentnumirii lui Sharon a fost dacã sã securitizezeAutoritatea Palestinianã ºi pe Yasser Arafat cainamici. Contextul a determinat guvernul sãsecuritizeze Autoritatea Palestinianã, sã încalceprevederile Acordurilor de la Oslo, ordonând FAIsã intre în Cisiordania. Acest context se referã lacreºterea numãrului de atacuri teroriste peteritoriul Israelului (v. condiþia facilitatoare asecuritizãrii cu numãrul 3) ºi faptul cã AP nurãspundea nici mãcar cu declaraþii de condamna-re. Astfel, s-a ajuns la ceea ce teoria securitizãriinumeºte mãsuri extraordinare de urgenþã. Scopuldeclarat al operaþiunii „Scut Defensiv” (martie-mai 2002) era combaterea terorismului însã ea a

Monitor Strategic


inclus ºi asediul clãdirilor guvernamentale ale AP.În urma acestei operaþiuni, numãrul atacurilorsinucigaºe a scãzut, însã nu semnificativ. Însãchiar dacã percepþia publicului israelian a fost cãsituaþia nu s-a îmbunãtãþit substanþial, operaþiuneaa fost perceputã ca fiind una legitimã ºi premierula câºtigat popularitate.

Descrierea de mai sus este o ilustrare clarã aunui proces de securitizare încheiat cu succes(de la prima pânã la cea de-a treia etapã), desprecare am putea spune cã a fost determinat de omiºcare de opinie de jos în sus, publicul dând semnecã se aºtepta la o campanie împotriva Intifadei.„Perioada lungã ºi dificilã ce a precedat opera-þiunea a creat un sprijin larg pentru folosirea forþei,consolidând poziþia lui Sharon în centrul consen-sului israelian”23. Cel care a implementat opera-þiunea, ºeful de stat major general, Shaul Mofaz,a fost invitat de cãtre Sharon în timpul alegerilordin 2003 sã devinã ministru al Apãrãrii, exploa-tându-i astfel legitimitatea ºi imaginea de omhotãrât sã foloseascã forþa împotriva terorismuluipalestinian. Tot în timpul campaniei din 2003,Likud, prin vocea liderului Sharon, a încercat osecuritizare legatã de rãzboiul din Irak, accen-tuând posibilitatea unui eventual atac irakian curachete împotriva Israelului în ciuda faptului cãprobabilitatea unui astfel de atac era apreciatãca fiind redusã24. Partidul Muncii a reacþionat ime-diat spunând cã Sharon vrea doar sã distragãatenþia de la scandalurile de corupþie care apãru-serã în interiorul Likud. Astfel, alegerile din 2003au fost cele în care securitizãrile au avut cea maimare influenþã asupra rezultatului, oferind unavantaj Likud prin atitudinea sa combativã.

În privinþa altor chestiuni sensibile, precumsoarta coloniilor, poziþia lui Sharon se lovea decea a majoritãþii publicului ce considera coloniileun dezavantaj strategic. Sharon a reuºit sãestompeze chestiunea fãcând referinþe vagi ladisponibilitatea sa de a face „compromisuridureroase”25. Totuºi, presiunile publicului învederea aplicãrii unei mãsuri de urgenþã, precumbariera de securitate ºi construirea ulterioarã aacesteia, au determinat „luarea în considerarede cãtre guvern a unei viitoare retrageri a coloniº-tilor din afara acestei bariere”26. Aceste conside-raþii au stârnit protestele coloniºtilor ºi ale

militanþilor extremei drepte care nu erau pregãtiþisã renunþe la idealul „Israelului Mare”.

La alegerile din 2006, platforma Likud sereferea la dreptul evreilor asupra „Eretz Israel”,sprijin pentru activitatea coloniºtilor ºi opoziþiefaþã de crearea unui stat palestinian. Referitor lao eventualã retragere unilateralã, platformasusþinea cã o astfel de miºcare ar fi erodatcapacitatea de descurajare a Israelului ºi ar fiadus Hamas la putere. Totuºi, eforturile Likud dea securitiza victoria Hamas, tirurile cu racheteKassam ºi legãtura lor cu retragerea nu au reuºitsã obþinã rezultatele scontate. În plus, foºtiicomandanþi militari au jucat un rol mult mai redusdecât în celelalte alegeri27. Mai mult chiar, Likudînclina în continuare (aºa cum vom vedea cã afãcut ºi la alegerile de anul acesta) cãtre osecuritizare a „pãcii contra teritorii”, afirmândcã „graniþa de securitate” a Israelului este ceapost-1967 ºi cã mãsurile excepþionale precumocupaþia trebuiau pãstrate.

La alegerile din 2009, platforma Likud înprivinþa securitãþii naþionale a fost singura carea accentuat mai mult pe securitizarea dosaruluinuclear iranian. Ameninþarea existenþialã ira-nianã este prezentatã ca fiind una nu numai laadresa Israelului, ci ºi la adresa întregii lumi28.Punctul critic al naraþiunii îl constituie, bineînþeles,menþionarea distrugerii totale a Israelului. Soluþiapropusã este destul de vagã, lãsând o plajã largãde opþiuni „ce implicã ralierea opiniei publiceglobale pentru a impune sancþiuni economice ºidiplomatice Israelului pânã la pregãtirea pentruun rãspuns militar adecvat dacã celelalte metodeeºueazã”. Chiar dacã este clasificatã drept priori-tate a viitorului guvern, ambiguitatea soluþiei þineºi de faptul cã o politicã distinctã în acest sens nupoate fi urmatã decât cu acordul ºi cooperareaSUA sau fãrã acestea ºi cu riscul de a dãunaalianþei informale a Israelului cu marea putere.Decizia Likud de a securitiza aceastã problemãvine din tendinþa acestui partid de a-ºi fundamentacampania electoralã pe cât mai multe securitizãri,la care sã ofere eventuale soluþii bazate pedescurajare ºi folosirea forþei.

Problema terorismului palestinian estesecuritizatã în stilul obiºnuit al Likud, iar soluþiapropusã este, în mod evident, folosirea forþeiarmate în cadrul mai larg a ceea ce a devenit

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/200940

Monitor Strategic

cunoscut drept „rãzboiul global împotrivaterorismului”. Ceea ce este diferit faþã de platfor-ma celuilalt partid de dreapta israelian, analizataici (Israel Beiteinu), este cã aceastã chestiune aidentitãþii nu apare ca obiect de referinþã în cadrulunei securitizãri decât indirect prin menþionareastatutului Ierusalimului. Cetãþenii israelieni deorigine arabã nu sunt securitizaþi atât de clarprecum o face Israel Beiteinu, ci doar prin men-þionarea refuzului de a primi refugiaþii palestinieniînapoi în Israel. Pe de altã parte, se observã faptulcã principiul „douã state, douã popoare” nicimãcar nu este menþionat în platforma Likud.

Aºadar, putem spune cã principalele premiseale orientãrilor de securitizare ale Likud sebazeazã pe ideea cã Israelul este implicat într-oluptã pentru supravieþuire cu vecinii sãi arabi ºicã o înfrângere militarã majorã ar însemnaanihilarea sa. Observaþiile au scos la ivealã faptulcã, în viziunea Likud, mijlocul principal pentru apreveni aceastã distrugere este menþinereasuperioritãþii militare absolute ºi permanente înregiune. Puþinele concesii fãcute, de exempluretragerea parþialã a trupelor din Hebron, au fostmai degrabã impuse de obligaþiile internaþionaleasumate de guvernele anterioare.

Israel Beiteinu

Israel Beiteinu este un partid de imigranþi ruºicare a fost parte a Uniunii Naþionale la alegeriledin 2003. În 2006 a candidat independent ºiincludea câteva persoane asociate stângii. Laaceste alegeri, partidul condus de AvigdorLieberman ºi-a schimbat politica faþã de teritoriileocupate. El a propus compromisul teritorial atâttimp cât include un schimb teritorial prin carezonele din interiorul israelian pre-1967, cu oconcentraþie mare de cetãþeni arabi, vor fianexate unui eventual stat palestinian. DeºiSandler ºi Rynhold sugereazã cã aceasta ar fi oacþiune caracteristicã centrului ºi ar semnala omodificare a orientãrii de extremã dreapta apartidului în discuþie, consider cã ideea separãriipe criterii etnice ºi cea a mãsurilor unilateralepentru o eventualã asigurare a securitãþii israelie-nilor aratã faptul cã orientarea predominant dedreapta a Israel Beiteinu nu s-a schimbat. Soluþia

separãrii etnice este însoþitã de propunerea uneipolitici mai stricte în privinþa acordãrii cetãþenieiºi care îi vizeazã mai ales pe cetãþenii israelienide origine arabã. Chiar Sandler ºi Rynholdobservã cã aceastã propunere a fost adoptatã ºide partidele de extremã dreapta Techiya ºiTzomet29. Aºadar, asocierea lui Israel Beiteinucu politici de securitate ºi politicã externã decentru nu pare a fi justificatã.

Prãbuºirea Procesului Oslo a întãrit nevoiaunei soluþii teritoriale la problema demograficã.Publicul a devenit tot mai îngrijorat de faptul cãtimpul lucra în favoarea palestinienilor în privinþaraportului demografic din Israel ºi teritoriileocupate. Devenea clar faptul cã tendinþeledemografice combinate cu statu-quo-ul teritorialpost-1967 reprezentau o ameninþare majorã laadresa menþinerii caracterului evreiesc al statuluiIsrael30. Aceastã percepþie a dus la ascensiuneaIsrael Beiteinu, care a pus accentul pe o soluþie laproblema raportului demografic ºi la cea a puteriitot mai crescute a segmentelor conservatoare ºiortodoxe ale societãþii – Haredim. Partidul amanifestat cea mai dramaticã schimbare deperspectivã asupra problemei teritoriale, însã apãstrat ideea fundamentalã de securitizare acetãþenilor israelieni de etnie arabã. Ca obiect desecuritizare erau invocate atât societatea princompoziþia ºi identitatea ei, cât ºi statul princaracterul lui evreiesc. Motivele acestei securiti-zãri sunt studiile demografice care atrag atenþiaasupra alterãrii echilibrului demografic existentdin cauza creºterii numãrului de arabi israelieniîn detrimentul evreilor israelieni. Acest fenomenar fi cu atât mai pronunþat în cazul pãstrãriiteritoriilor ocupate în 1967.

Pe de altã parte, una dintre principalele puncteale platformei electorale a Israel Beiteinu eramodificarea legii cetãþeniei care sã includã unaºa-numit „test de loialitate” prin care fiecarecetãþean ar fi trebuit sã semneze o declaraþie deloialitate la adresa statului. Refuzul de a semnaun astfel de document ar fi însemnat deposedareade principalele drepturi civile (dreptul de a candidaºi de a vota). Aceastã idee era practic o securiti-zare a propriilor cetãþeni care ar fi fost priviþidrept potenþial ameninþãtori la adresa statului.Aceastã manevrã a fost probabil cea mai de successecuritizare în scopul creºterii numãrului de voturi

Monitor Strategic


primite ºi legitimitãþii. „Testul de loialitate” astârnit dezbateri ºi a atras alegãtorii de dreapta,dar ºansele lui de a fi pus în practicã sunt îndoiel-nice atât timp cât acest lucru depinde de accepta-rea Israel Beiteinu într-o coaliþie ai cãrei membrinu vor admite acest punct.

Actuala platformã electoralã a Israel Beiteinuse bazeazã pe douã securitizãri care pot pãreasurprinzãtoare. Prima este cea la adresa întreguluiIslam31, care declarã aceastã religie o ameninþareexistenþialã ºi pune pe seama Islamului mare partedin problematica de securitate cu care se confrun-tã Israelul. A doua securitizare – menþionatãanterior – este cea a minoritãþilor (naþionale ºireligioase), care echivaleazã prezenþa acestorape teritoriul unui stat cu un „potenþial periculosde conflict”32. În plus, apare ceea ce am numit ºila Likud o „securitizare a pãcii” prin intermediulideii cã: „încercãrile de a ajunge simultan la paceºi la securitate au eºuat, dezvãluindu-se dreptsperanþe false care au condus numai la dezamã-giri”, iar „abordare teritorii contra pace estefundamental greºitã”33. La aceastã securitizarecontribuie ºi ideea cã „cererile pentru creareaunui stat palestinian ºi dreptul de reîntoarceresunt numai un subterfugiu”, o etapã cãtre scopulsuprem al musulmanilor de a distruge statulIsrael.

Observãm apoi chiar securitizarea unorprincipii de sorginte liberalã, precum cel la auto-determinare, care „trebuie expuse ca fiind doar oplatformã cãtre înaintarea acestor scopuridistructive”. Soluþia propusã de Israel Beiteinueste „schimbul de teritorii ºi populaþii cu scopulde a separa naþiunea evreiascã de cea arabã”34.

O altã securitizare se referã la Siria ºi presu-pusele ei aspiraþii cãtre viziunea unei Sirii Mari(care sã includã ºi Libanul). Din platforma-pro-gram reiese „clar” cã Siria vrea, poate ºi va reuºi,„sã cucereascã Libanul”35. În acelaºi timp,renunþarea de cãtre Israel la Înãlþimile Golaneste consideratã de nedorit ºi este încurajat unacord care sã stipuleze „prezenþa israelianã înÎnãlþimile Golan pe baza unui contract pe 99 deani reînnoibil”.

Astfel, putem observa cã securitizarea caredominã discursul acestui partid are ca obiect dereferinþã identitatea statului Israel. Ameninþareaprincipalã în acest sens o constituie cetãþenii

israelieni de origine arabã, dar ºi palestinieni dinteritoriile ocupate (în eventualitatea cã acesteavor rãmâne încorporate în Israel). Pe de altã parte,nici acceptarea unui stat palestinian nu esteafirmatã clar, ci doar pentru un eventual momentîn care Israelul va fi pregãtit, din punct de vedereal securitãþii, sã admitã o astfel de entitate lagraniþele sale. Soluþiile propuse au fost „testul deloialitate”, „schimbul de teritorii ºi populaþii” ºifolosirea forþei.

Partidul Muncii

Platforma cu care Partidul Muncii a concuratla alegerile din 1992 se adaptase perspectiveiacordurilor de pace. Recunoºtea drepturile naþio-nale ale palestinienilor, dezvãluia disponibilitateade a negocia ºi de a face compromisuri cu Organizaþiapentru Eliberarea Palestinei. Astfel, chestiuneapãcii ºi securitãþii a fost cea care i-a fãcut pe alegã-torii Likud sã treacã de partea Partidului Muncii.Ulterior, în urma acordurilor de la Oslo, platformaelectoralã a Partidului Muncii nu mai cuprindeaopoziþia faþã de crearea unui stat palestinian ºipreconiza recunoaºterea poporului palestinian36.

În urma concesiilor fãrã precedent fãcute deEhud Barak în iulie 2000, în timpul summit-uluide la Camp David cu preºedintele Clinton ºi cuYasser Arafat ºi dupã izbucnirea Intifadei, Baraka fost forþat sã intre în alegeri deoarece nu se maibucura de majoritate în Knesset. Greºelile luiBarak au constat în faptul cã a fãcut compromisulde a negocia fãrã un acord de încetare a focului ºicã oferea palestinienilor retragerea unilateralãfãrã garanþii de securitate. Forþele ArmateIsraeliene au fost în particular nemulþumite deaceastã decizie.

O altã acþiune, care de data aceasta era susþi-nutã de public, dar care i-a adus lui Barak criticidin partea armatei, a fost retragerea unilateralãdin sudul Libanului în 2000. Sprijinul populaþieiera covârºitor în favoarea unei desecuritizãri aacestei regiuni însã FAI ºi Armata Libanului deSud extrãgeau numeroase avantaje (pecuniare ºinu numai) din aceastã ocupaþie. Ulterior, reacþiaarmatei ºi-a schimbat direcþia criticilor dinspredecizia de retragere înspre modul în care aceastas-a desfãºurat.

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/200942

Monitor Strategic

Spre deosebire de alegerile din 1992 ºi 1999,în 2003, Partidul Muncii a folosit un general –Amir Mitzna –, care era perceput ca fiind destânga ºi care a declarat de la început cã este orien-tat spre continuarea negocierilor cu AutoritateaPalestinianã, aºa cum au fost ele concepute deguvernul Barak chiar ºi în absenþa unui acord deîncetare a focului. Însã opþiunea lor pentru Mitznas-a dovedit a fi greºitã, în termeni de calculelectoral pãrând mai mult o abdicare de lapragmatism. Rezultatul alegerilor va arãta cã eravremea centrismului în abordarea conflictuluiisraeliano-palestinian. Acest centrism (orientatmai degrabã spre dreapta) era rezultatul faptuluicã Israelul se confruntase cu o campanie deviolenþã condusã de palestinieni (Intifada II) carea permis Likud sã securitizeze cu succes aceastãchestiune ºi astfel sã câºtige alegerile.

Platforma cu care Partidul Muncii a candidatla alegerile din 2003 includea ºi o contra-securi-tizare: dacã membrii Likud considerau coloniiledrept o contribuþie la securitate, ideile PartiduluiMuncii le reflectau pe cele ale electoratului, consi-derând coloniile drept o vulnerabilitate. O ches-tiune conexã aflatã pe agenda Muncii era retra-gerea unilateralã din Fâºia Gaza ºi pãrþi dinCisiordania. Surprinzãtor este cã, deºi nu a avutsucces ca atragere de sprijin electoral, retragereadin Gaza a fost totuºi efectuatã în 2005, dar submandatul lui Sharon, membru Likud la momentulrespectiv.

La alegerile din 2006, deºi platforma PartiduluiMuncii adera la principiile Proiectului de Acordde la Geneva37, se stipula cã în cazul în care nego-cierile erau îngheþate „Israelul va lua mãsuri inde-pendente care sã îi asigure interesele politice ºide securitate”.

În cadrul ultimelor alegeri, Partidul Muncii aavansat o platformã-program în care principalasecuritizare era problema Iranului. Acesta eracatalogat drept o „ameninþare existenþialã”, re-flectând aceleaºi idei ca ºi platforma Likud. Caleade înlãturare a acestei ameninþãri este însãprezentatã vag prin afirmaþia cã „vom acþiona cutoate mijloacele legitime pentru a izola Iranul ºi aînlãtura ameninþarea”38.

Concluzii

Input-urile la nivel de securitizare ºi efecteleacestora sunt generate atât de mediul hobbesian

în care s-a realizat socializarea acestui stat, cât ºide competiþia internã între partidele politice ºidiferitele segmente ale societãþii ºi statului. Înanaliza de mai sus, m-am concentrat îndeosebipe dimensiunea internã a politicii israeliene.Influenþa interacþiunilor între partidele politice,pe de o parte, ºi instituþiile de securitate ºi actoriisociopolitici, pe de altã parte, influenþeazãprocesele de securitizare într-o mare mãsurã.

În primul caz, este vorba despre ideologiilecare ghideazã partidele în acþiunile lor ºi înconstruirea de securitizãri. Un exemplu este celal Likud, caz în care ideologia revizionismuluisionist ºi ideea dreptului poporului evreu asupra„Israelului Mare” au determinat, înainte deAcordurile de la Oslo dar ºi câtva timp dupã aceea,securitizãri care sã includã ca obiecte de referinþãaceste teritorii ºi coloniile din ele. Treptat, aºacum demonstreazã ºi Rynhold ºi Waxman39, asurvenit o schimbare ideologicã ce a orientatpartidul mai degrabã spre o poziþie de acceptarea graniþelor pre-1967. Astfel, ideea de securitateeste dependentã de proiectul ideologico-identitar:atunci când s-a trecut de la proiectul „Eretz Israel”la cel al Israelului – stat evreiesc ºi democratic– s-au schimbat ºi securitizãrile operate de par-tide. Aºadar, existã o relaþie de dependenþã întreideologia/doctrina adoptatã de un partid ºi secu-ritizãrile construite pentru a câºtiga legitimitate.

În privinþa celei de-a doua relaþii, întreinstituþiile de securitate ºi actorii sociopolitici, amobservat cã acestea ºi-au luat adesea rolul decreator al politicilor de securitate, nu numai acelafiresc de instituþie de implementare. Aceastãsituaþie a dus la construirea armatei ca actor cesecuritizeazã, oferindu-i în acest fel legitimitateexploatatã apoi de partidele politice prinrecrutarea ofiþerilor superiori în rândurile lor. Oobservaþie care prezintã interes este cã PartidulMuncii, cel perceput ca având o mai mareînclinaþie spre pacifism, a recrutat cât mai mulþiofiþeri în rândurile sale tocmai pentru a-ºi mãri„recomandãrile” de securitate. Aceºtia au aduscu ei noi tipuri de securitizãri ºi noi proiecte.

Pe de altã parte, am constatat cã unele mãsuriextraordinare ce însoþesc securitizãrile sunt luateca rãspuns la cererile majoritãþii publicului. Amobservat cã un exemplu în acest sens a fostconstruirea barierei de securitate care s-a bucu-

Monitor Strategic


rat de succes ca iniþiativã de politicã ce porneade jos în sus, cu toate cã printre opozanþii ei senumãrau coloniºtii ºi militanþii extremei drepte.

Ca obiecte de referinþã care predominã însecuritizãri am observat cã de la Acordurile de laOslo pânã în prezent ele tind sã treacã de lateritoriu/suveranitate/siguranþã fizicã cãtre undiscurs ce face referire la identitatea statului ºi asocietãþii în relaþie cu propriii cetãþeni israelienide origine arabã. Acest tip de discurs de securitatea culminat la alegerile din 2009 în cadrulplatformei Israel Beiteinu prin problematica„schimbului de populaþii ºi teritorii” ºi cea a„testului de loialitate” cetãþeneascã.

Aceastã analizã nu a intenþionat sã punã laîndoialã cã multe dintre problemele prezentatemai sus au o existenþã obiectivã. Totuºi, definireaacestor probleme drept ameninþãri depinde degradul în care colectivitãþile le definesc astfel ºise simt ameninþate de ele. Iar acest din urmãproces este influenþat de structurã ºi de cei carefac parte din ea: elitele recrutate din rândulpartidelor politice.

Existã unele dezavantaje pe care autorulanalizei ºi le asumã. Probabil cã ar fi fost necesarãtratarea contextului internaþional de nivel macroºi o analizã mai aprofundatã a celorlalþi actori(palestinienii, Siria, Iranul). Lipsa unei astfel deanalize se justificã prin faptul cã am vrut sã punîn evidenþã mecanismele interne ale articulãriiunor securitizãri.

De asemenea, modul în care aceste teorii aufost valorificate în lucrarea de faþã ar putea pãreadescriptiv într-o oarecare mãsurã ºi mai puþinînclinat înspre o abordare predictivã. Acest aspectîºi are originea în intenþia mea de a expune câtmai coerent cum se poate aplica cu succes teoriasecuritizãrii la contextul de politicã internã alIsraelului.

NoteNoteNoteNoteNote1 B. Buzan, O. Wæver ºi de Wilde, J., „Security: A

New Framework for Analysis”, Boulder and London:Lynne Rienner Publishers, 1998, p 23-24.

2 B. Buzan, O. Waever, „Regions and Powers: TheStructure of International Security”, Cambridge, CambridgeUniversity Press, 2003, p 491.

3 B. Buzan, O. Wæver ºi de J. Wilde, op. cit., p 23.4 Ibidem, p 25-26.5 Ibidem, p 33.6 Ibidem.

7 Ibidem, p 26.8 Alexander Wendt, „Social Theory of International

Politics”, Cambridge, Cambridge University Press, 1999,p 92.

9 B. Buzan, O. Wæver ºi de J. Wilde, op. cit., p. 42.10 Ibidem, p 29.11 Holger Stritzel, “Towards a Theory of Securitization:

Copenhagen and Beyond”, European Journal of InternationalRelations, 2007, p 365.

12 R. Emmers, „Securitization”, în Collins, A. (ed.),„Contemporary Security Studies”, Oxford, New York, 2007,p 115.

13 H. Stritzel, op. cit, p 367.14 Didier Bigo, Anastassia Tsoukala, „Understanding

(In)Security” în Didier Bigo, Anastassia Tsoukala, „Terror,Insecurity and Liberty: Illiberal Practices of LiberalRegimes after 9/11", New York, Routledge, 2008.

15 Jonathan Rynhold, „Peace and Security in the2006 election”, Israel Affairs, Vol.13, Nr.2, Aprilie 2007,p.386.

16 **** „Livni: Give up half of Land of Israel”, YediotAhronot, 17.02.2009, consultat la http://www. ynetnews.com/articles/0,7340,L-3672896,00.html.

17 Oded Eran, „The Elections in Israel: DiplomaticImplications”, INSS Insight, Nr. 93, 12 Februarie, 2009.

18 **** Platforma Kadima, consultatã în data de10.02.2008 la http://www.israelvotes.com/platforms.php.

19 Idem, p 244-245.20 Shmuel Sandler, ºi Jonathan Rynhold, „From

Centrism to Neo-Centrism”, Israel Affairs, Vol.13, Nr.2,Aprilie 2007, p 247.

21 Michal Shamir, Jacob Shamir, „The Israeli-Palestinian Conflict in Israeli Elections”, InternationalPolitical Science Review, Nr. 28, 2007, p 483

22 Benjamin Netanyahu în Peri, Y., op cit. p. 25.23 Jonathan Rynhold, ºi Gerald Steinberg, „The Peace

Process and the Israeli Elections”, Israel Affairs, Vol.10,Nr.4, Vara 2004, p 191.

24 Ibidem, p. 194.25 Ibidem, p. 183.26 Ibidem, p. 196.27 J. Rynhold, p, 397.28 **** Platforma Likud privind securitatea naþionalã,

consultatã în data de 10.02.2008 la http://en. netanyahu.org.il/Themes-of/security/.

29 Sandler ºi Rynhold, op. cit., p 248.30 Sandler ºi Rynhold, op. cit., p 243.31 **** Platforma Israel Beiteinu, „Yisrael Beytenu’s

Vision”, consultatã în data de 10.02.2009 http://www.beytenu.org/107/1172/article

34 Idem.35 Idem.36 M. Shamir, J. Shamir, op. cit., p 483.37 Proiectul de Acord de la Geneva este o propunere

extraguvernamentalã ºi deci neoficialã pentru rezolvareaconflictului israeliano-palestinian. A fost inaugurat pe 1decembrie 2003 de Yossi Beilin ºi de fostul ministrupalestinian Yasser Abed Rabbo.

38 Oded Eran, op. cit.39 Rynhold, Jonathan, Waxman, Dov, „Ideological

Change and Israel’s Disengagement from Gaza”, PoliticalScience Quarterly, Vol. 123, Nr. 1, 2008.

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/200944

Monitor Strategic

Horia Bãrbulescu is a researcher within the Center for East European and Asian Studies and a Ph.D.student of international relations with the National School of Political Studies and Public Administration inBucharest (SNSPA). He has an M.A. in International Relations and European Integration and a B.A. inPolitical Science (minor in International Relations) from the National School of Political Studies and PublicAdministration in Bucharest. He holds a particular interest in research regarding security studies (with a focuson the impact of security identity in the Middle East and the ex-soviet area) and the theory of internationalrelations.


This paper attempts to analyze the issue of legitimacy that political parties in Israel gain through theinvocation of security problems. The issue of this kind of legitimacy has concerned the academic community inthe field of security studies especially after the end of the Cold War. One of the approaches which had aconsiderable impact and which the author will employ in this analysis was the securitization theory. This analysiswill refer to the securitization used by the political parties between 1992-2009, including the electoral campaignand the elections this year. The author chose this period because it includes significant evolutions of the israeli-palestinian conflict, which modified the ways of securitizing different issues. This was a period of unprecedentedfluctuations between peace initiatives and military confrontation and it includes the first and second Intifada withthe peace process in between. The present analysis will focus on the four most important parties in Israel rightnow (Kadima, Likud, Israel Beiteinu and the Labor Party) because their securitizations have the most chances ofsuccess given their public/electoral support. On the other hand, these parties roughly represent the Israelipolitical spectrum from right to left. Nonetheless, the author will mention the positions of other parties if they arerelevant for the analysis.

Monitor Strategic


1. Introducere

1.1. Care este relevanþa subiectului?

Secolul trecut a fost martorul multorevenimente de cotiturã: douã rãzboaie mondialedevastatoare, ruptura radicalã dintre douã marisuperputeri ºi aliaþii lor, fenomenul globalizãrii, ointerconectare extremã în toate domeniile ºi întoate colþurile lumii – ca sã numim doar câtevadin „titlurile” veacului 20. Dupã terminareaRãzboiului Rece, lumea pãrea cã a ajuns într-unmoment de amorþire. Francis Fukuyama vorbeadespre „sfârºitul istoriei”, în sensul cã democraþiaºi valorile liberale au „câºtigat”, iar actorii globaliau recunoscut superioritatea ºi validitateaidealurilor ºi principiilor occidentale (veziFukuyama, 1994). Din pãcate, aceste profeþiis-au dovedit exagerate. Aºa-zisa stabilitate post-Rãzboiul Rece a fost afectatã de diferite conflicte,mai exact conflicte etnice ºi politice, ciocniriarmate, invazii, acþiuni teroriste sau campaniiantiteroriste.

Demersul de faþã se ocupã de studierea unuiadin cele mai lungi ºi mai complicate conflicte dinistoria modernã: Israel contra AutoritãþiiPalestiniene, sau mai bine-zis, Israel contraaproape întregii lumi arabe. Întrebarea este dece o disputã dintr-un colþ îndepãrtat de lume esteatât de importantã ºi decisivã pentru relaþiileinternaþionale. Un rãspuns posibil ar putea fi celal consecinþelor procesului continuu deglobalizare. Astfel, deoarece suntem martorii uneiconexiuni crescute între societãþi, evenimenteledintr-o parte a lumii au un tot mai mare efectasupra oamenilor ºi comunitãþilor depretutindeni. Trãim într-un „sat global” (Smith ºiBaylis, 2001, p.8), unde timpul ºi spaþiul se

comprimã. Aºadar, nu putem ignora conflictele,deoarece restul actorilor se simt influenþaþi sauchiar implicaþi într-o oarecare mãsurã, pe motivestrategice, geopolitice sau, ca urmare a diferitelorlegãturi culturale, etnice sau religioase.

O altã întrebare justificatã este de ce tocmaiacest conflict, din marea de conflicte care sedesfãºoarã pe tot globul. Pentru cã este un conflictcare acoperã o zonã întinsã, cu implicarea tuturoractorilor regionali ºi internaþionali, datoritãsistemelor de alianþe din cadrul întregii comunitãþiinternaþionale. Pentru cã este mai mult decât doarun conflict etnic sau politic; este vorba de douãculturi distincte angajate în ceea ce pare a fi obãtãlie nesfârºitã pentru teritoriu, securitate, darºi pentru identitate, recunoaºtere sau chiarsupravieþuirea fiecãreia. Dupã cum a afirmatSamuel Huntington, faliile conflictuale actualesunt cele existente între civilizaþiile diferite. Înaceastã lume nouã, „politicile locale sunt politicileetnicitãþii; politicile globale sunt politicilecivilizaþionale. Rivalitatea dintre superputeri esteînlocuitã de ciocnirea civilizaþiilor” (Huntington,1997, p.28). Datoritã dispariþiei bi-polaritãþii ºi apericolului comunist, Mecca a înlocuit Moscova.Golul rãmas a fost umplut de confruntãrilecivilizaþionale. De secole, religia ºi cultura auoferit justificãri pentru orice aventurã politicãcontroversatã. Dupã cum spune un futurologmarocan „cultura este elementul strategic cel maiimportant în relaþiile dintre naþiuni. Problemelelegate de comunicarea culturalã sunt mai înmãsurã sã provoace conflicte chiar decât celepolitice sau economice” (Sheikh, 2002, p.2). Maimult, conflictul israelo-arab este un element-cheie al relaþiilor internaþionale, deoareceinstabilitatea regiunii are implicaþii serioasepentru întreaga lume, fie ele implicaþii politice,

CONFLICTULISRAELIANO-PALESTINIAN:

O ABORDARESOCIOCONSTRUCTIVISTÃ

Alexandra Roman

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/200946

Monitor Strategic

economice sau chiar la nivelul securitãþiiindividuale.

1.2. Ipoteza centralã: esteconflictul construit?

Conflictul dintre Israel ºi lumea arabã pareun conflict fãrã sfârºit, iar toate încercãrile deatingere a unui compromis ºi de a soluþionaproblemele dintre Israel ºi Autoritatea Palestinianãpar inutile. Scopul acestei teze este de a încercasã gãseascã motivaþiile care stau în spateleimpasului dintre evrei ºi palestinieni. Cauzeleconflictului se pot încadra în tezele realiste careexplicã comportamentele actorilor prin prismasupravieþuirii, a securitãþii ºi a statutului de forþã.Chestiunile sensibile ºi nenegociabile, pânã nude mult, erau securitatea, graniþele, teritoriul, sauproblema apei, probleme tangibile care pot finegociate ºi rezolvate la nivelul autoritãþilor.

Ideea centralã este cã, o altã cauzã a conflic-tului sau a eºecului procesului de pace o reprezin-tã ºi explicaþiile social-constructiviste; mai precis,identitãþile foarte bine conturate ale organizaþiilorradicale, care se hrãnesc din continuareaostilitãþilor, convingerile religioase ºi etnice, saureinterpretarea preceptelor religiei folosite cusucces de lideri charismatici. Fiecare actorimplicat are propria lui versiune care îl motiveazãºi îi legitimeazã faptele.

Studiul de faþã doreºte sã accentueze faptulcã o soluþionare a conflictului trebuie sã ia înconsiderare ºi aceste explicaþii din zona construc-tivismului, pe lângã chestiunile cuantificabile detipul teritoriului, refugiaþilor, securitãþii etc.Constructivismul pune accentul pe percepþiafaptelor ºi versiunile fiecãrei pãrþi implicate înconflict, elemente care contureazã o anumitãidentitate. De ce ar fi util sã analizãm acestconflict din acest punct de vedere? Pentru cãidentitãþile ºi interpretãrile actorilor nu suntabsolute ºi aºa cum au fost construite, pot fi ºideconstruite ºi transformate în direcþia înþelegeriiºi recunoaºterii nevoilor fiecãrei comunitãþi.Analiza conflictului trebuie sã se îndrepte ºi spre„contribuþia” organizaþiilor radicale la impasul încare se af lã procesul de pace, pentru cãtransformarea identitãþilor ºi deradicalizareapercepþiilor trebuie fãcute la nivel structural, nudoar la nivelul elitelor ºi liderilor politici.

1.3. Definiþia conflictului

În termeni politici, conflictul înseamnã o starecontinuã de ostilitate între cel puþin douã grupãride oameni. Este „o situaþie în care existã o condiþiede opoziþie, iar pãrþile sunt afectate reciproc descopurile opuse ale fiecãreia” (Fraser ºi Hipel,1984, p.3).

Noþiunile folosite pentru o analizã cât maitemeinicã sunt definite mai jos:

Prin conflict se poate înþelege existenþa unorluãri de poziþii divergente, ce implicã ºi acþiuniradicale, violente, datorate unei stãri de incom-patibilitate între interesele ºi nevoile actorilorimplicaþi, sau a unei percepþii de totalã incompa-tibilitate între aceste nevoi.

Conflictul se desfãºoarã între Israel ºi pales-tinieni însã, de-a lungul timpului, aceastã comu-nitate a fost reprezentatã de diferite state saugrupãri care se identificã cu vocea lumii arabesau a unei anumite comunitãþi. Conflictul aînceput între evrei ºi palestinieni, în ajutorulcãrora au sãrit þãrile arabe, a continuat cu rãz-boaie directe cu Egipt, Siria, Iordania, Liban, iarîn ultima perioadã am asistat la un conflict întrestatul israelian ºi grupãrile religioase radicale,ajutate în mod tacit de statele din zonã.

Soluþionarea conflictului înseamnã mai multdecât un armistiþiu referitor la încetarea violen-þelor. Un conflict este soluþionat când nu maiexistã riscul unor atitudini violente. Conflictuleste soluþionat când cele douã pãrþi ºi-au schimbatpoziþiile una faþã de cealaltã, iar acordurile ºiînþelegerile le mulþumesc din punctul de vedereal intereselor ºi nevoilor fiecãreia. În cazul defaþã, o soluþionare ar însemna recunoaºtereareciprocã, rezolvarea problemelor stringente alefiecãrui actor, ºi anume securitatea pentru Israelºi statalitatea pentru palestinieni. Aceasta estesoluþia pentru conflictul iniþial, dar conflictelecolaterale generate de apariþia grupãrilor radicalenecesitã o rezolvare de substanþã, adicã transfor-marea conflictului.

Transformarea conflictului þinteºte la cel maiadânc nivel al mentalului; ar însemna o recu-noaºtere totalã a dreptului de existenþã al fiecãruipopor, inclusiv la nivelul organizaþiilor radicale.Dar dispariþia conflictului asimetric (între statulIsrael ºi organizaþiile teroriste) înseamnã o

Monitor Strategic


schimbare totalã de discurs ºi ideologie la nivelulfundamentalismului religios, eventual o transfor-mare de platformã ºi obiective ale organizaþiilorteroriste.

2. De ce întârzie pacea?

De-a lungul timpului au fost multe tratate,multe negocieri, au fost ºi progrese, însã nu pro-porþional cu ritmul discuþiilor. Toate acordurile s-auîmpiedicat în privinþa aceloraºi probleme sensibile:graniþele, securitatea, statutul Ierusalimului,problema refugiaþilor, coloniile evreieºti dinteritoriile ocupate ºi chestiunea resurselor de apã.

Aceste probleme, constante ale fiecãrui acord,sunt principalele obstacole care stau în calea pãcii,cel puþin cu rol de motive pragmatice care con-teazã când vine vorba de interesele ºi supra-vieþuirea fiecãrui actor. Toate au un numitorcomun, ºi anume securitatea, obiectivul principalºi esenþa mãsurilor caracteristice ºcolii de gândirerealiste din cadrul relaþiilor internaþionale. Dinpunctul de vedere al problemelor sensibileprezentate mai sus, starea tensionatã dintre Israelºi arabi poate fi motivatã de pragmatismul fiecãruiprotagonist care îºi urmãreºte propriile interese:statalitatea (în cazul palestinienilor), supra-vieþuirea ºi întrajutorarea, în condiþiile în carefiecare actor se simte ameninþat de existenþaceluilalt. Din aceastã cauzã chestiunile sensibiledescrise mai sus se înscriu într-un comportamentrealist al israelienilor ºi palestinienilor.

Însã obiectivul nostru este de a prezentaconflictul ºi respectiv întârzierea soluþionãrii,corelatã cu o stare continuã de violenþã, într-oaltã perspectivã. Percepþia ºi „naraþiunile” fiecãreipãrþi sunt la fel de importante în construcþia ºievoluþia ulterioarã a unui conflict ca ºi motivele„palpabile” de tipul trasãrii graniþelor saunumãrului de refugiaþi care ar putea sã se întoarcãla casele lor.

2.1. Percepþiile diferite ale protagoniºtilor

Pe lângã faptele în sine, unul din elementelerelevante pentru explicarea atitudinilor celor doiactori este percepþia faptelor. Nu doar povestea

conteazã, ci ºi felul cum este ea „vândutã”. Toþiau la bazã o poveste fondatoare, o naraþiune aistoriei lor, o justificare, dacã se poate spune,subiectivã, a principiilor ºi valorilor care consti-tuie esenþa identitãþii comunitãþii în cauzã.Problema dintre israelieni ºi palestinieni nu estedoar eterna disputã sau accentele violentecaracteristice relaþiei lor furtunoase. Mai estevorba de tendinþa continuã de a se învinovãþiunul pe celãlalt pentru eºuãrile proceselor depace, fãrã sã-ºi recunoascã propriile vini ºi, astfel,sã meargã mai departe ºi sã ajungã la o rezolvareacceptatã de ambele pãrþi. Fiecare actor arepropria versiune când trebuie sã explice ce nu amers bine. Dupã cum spune Arie Kakowitzîntr-unul din articolele sale, este vorba de „efectulRashomon”, adicã aceeaºi poveste poate firecreatã ºi reinterpretatã de protagoniºti dinunghiuri diferite (vezi Kakowitz, 2005). Conformacestei interpretãri ºi conform teoriei socio-constructiviste, atât israelienii, cât ºi palestinieniiau propria interpretare cu privire la responsabili-tatea eºecului procesului de pace ºi a situaþieiconflictuale. Elementul pozitiv al acestei abor-dãri, tot conform teoriei socioconstructiviste, estecã orice „adevãr” poate fi deconstruit ºi apoirecreat. Deºi aceste percepþii sunt puternice lanivelul memoriei colective, ele se pot transformaºi pot determina schimbarea la nivelul rãdãciniiconflictului. Elementele realiste soluþioneazãconflictul la nivelul elitei, al leadership-ului, darabordarea realistã trebuie corelatã cu transfor-marea conflictului structural. ªi aici intervineînþelegerea fiecãrei versiuni care stã la bazapercepþiei reciproce a fiecãrui actor implicat. Unexemplu concret îl reprezintã chiar „naraþiunea”Hamas-ului, care susþine distrugerea Israelului.Din punct de vedere realist, nu ai la ce compromissã ajungi cu un actor care are interese diametralopuse ºi exclusiviste. Însã transformarea identi-tãþii grupãrii ºi a sistemului de valori poatedetermina o transformare a obiectivului urmãritde aceasta. Aºadar, soluþionarea unui conflict petermen lung trebuie sã se bazeze pe o transfor-mare la nivel structural. Dacã interesele coincidsau, cel puþin, nu se exclud reciproc, este cu multmai uºor de a reconcilia poziþii diferite. În fond,interpretãrile unei naþiuni fac parte din memoria

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/200948

Monitor Strategic

colectivã, care determinã un anumit compor-tament ce se transmite fiecãrei generaþii, iartransformarea sau „înmuierea” acestora produceo schimbare la rãdãcina conflictului, rezolvareafiind tot mai aproape ºi mai de substanþã. În cadrulsituaþiei actuale cele douã percepþii suntpredominante ºi polarizeazã mai mult cele douãcomunitãþi aflate în conflict.

La 14 mai 1948 Israelul s-a declarat stat. Dinperspectiva palestinianã aceastã zi reprezintãînceputul unei ere a haosului ºi violenþei, marcatãde nedreptate ºi desconsideraþie faþã de nevoilecomunitãþii arabe de pe teritoriul Palestinei.Trupele israeliene i-ar fi forþat sã-ºi pãrãseascãcasele ºi pãmânturile pentru totdeauna. Locurilelor au fost ocupate de evrei veniþi din toatã lumea,sprijiniþi de legislaþia Israelului care stipuleazã cãorice etnic evreu poate emigra în Israel ºi devenicetãþean. Frustrarea palestinienilor este cu atâtmai mare, cu cât – spun ei – oameni care nu au locuitniciodatã în Israel au fost încurajaþi sã se „reîn-toarcã”, sprijiniþi de mãsuri sociale ºi economice,în timp ce refugiaþilor le este interzisã reîn-toarcerea acasã (vezi Rouhana ºi Fiske, 1995).

Israelul ocupã o mare parte din ceea cepalestinienii considerã viitorul lor stat. Economiaºi infrastructura sunt în ruine, oamenii nu aualimente ºi nu beneficiazã de un sistem deasigurãri medicale. Casele lor au fost uneoridistruse. Singurul lucru care le-a rãmas este mân-dria de a lupta neobosiþi pentru ceea ce considerãei cã li se cuvine.

În schimb, israelienii considerã data de 14mai 1948, ca ziua în care li s-a fãcut dreptate.Israelul, ca þarã, e un puternic simbol al lupteiîmpotriva antisemitismului. Este un refugiu, unloc în care evreii se simt protejaþi de toatepersecuþiile la care au fost supuºi. Un stat propriuera necesar, deoarece asimilarea în cadrul altornaþiuni nu ar fi fost posibilã, comunitatea israe-lianã fiind, în mod tradiþional, învinuitã pentrutoate problemele sociale, politice ºi economice(vezi ibid.).

În mod evident, „naraþiunea” palestinianã seconcentreazã pe responsabilitatea Israeluluipentru nenorocirile arabilor. Guvernul israeliana respins sau a ignorat toate obligaþiile asumatesau negociate anterior. Toate administraþiile, fieele de orientare de stânga sau de dreapta, au avutun lucru în comun: au apelat la tot soiul de pretexte

pentru a amâna retragerea din teritoriile ocupate,au continuat sã construiascã aºezãri pe aceleaºiteritorii ºi ºi-au încurajat cetãþenii sã acaparezecât mai mult pãmânt posibil.

O altã problemã invocatã de palestinieni oconstituie actele de violenþã, provocate de miºcã-rile radicale evreieºti. În urma acordului de laCairo, Baruch Goldstein, membru al PartiduluiKach, a deschis focul asupra unor credincioºimusulmani în Hebron. Consecinþele au fostdrastice, însã au fost îndreptate asupra victimelor,ºi anume restricþii de circulaþie impuse palesti-nienilor ºi acþiuni radicale întreprinse de IDF(Forþele de Apãrare Israeliene). Se poate argu-menta cã acest gen de evenimente a dus la lanþulde atentate sinucigaºe ºi la aceastã spiralã înfio-rãtoare de „rãspunsuri” israeliene ºi palestiniene.

În opinia unor analiºti politici toate propune-rile de pace israeliene au fost de fapt ultimatumuri.Este evident cã Israelul este actorul puternic,susþinut de comunitatea internaþionalã, opiniapublicã ºi ultima superputere rãmasã în scenã,Statele Unite. Oferta Israelului nu fãcea altcevadecât sã perpetueze anexarea pãmânturilorpalestiniene ºi a controlului asupra Ierusalimuluide Est. Aria divizatã era perceputã ca un sistemcare îi întemniþa pe arabi. Pentru cã, pânã la urmã,majoritatea teritoriului era încã sub supraveghereisraelianã sau, în cel mai bun caz, împãrþeaucontrolul. Palestinienii rãmâneau suverani doarpe 3% din zona promisã lor. Mai mult, adminis-traþia israelianã se aventurase într-un proces deconstrucþie de drumuri înconjurãtoare carefãceau legãtura între coloniile folosite doar depopulaþia evreiascã ºi IDF. Planul viza creareaunei matrice de control care sã împartã toatecentrele arabe în enclave, astfel încât armataisraelianã sã poatã menþine controlul asuprainamicilor arabi. Toate acestea au avut un efectputernic negativ asupra economiei palestiniene.Reþeaua de drumuri israelianã restricþionamiºcãrile arabilor ºi accesul acestora la muncã.Invocând toþi aceºti factori, palestinienii acuzãcã acþiunile Israelului au legitimat facþiunileradicale ºi au compromis procesul de pace.

Þinând cont de argumente istorice ºi reli-gioase, evreii se considerã „poporul ales” deDumnezeu, iar Dumnezeu le-a promis Palestina.De-a lungul istoriei, aceºtia au suferit mult, aufost persecutaþi, respinºi ºi aproape eliminaþi.

Monitor Strategic


Enormitatea ºi tragedia Holocaustului constituieuna din moºtenirile care fac parte din identitateaevreilor. Din perspectiva lor, dar ºi a întregii lumicivilizate Holocaustul este o catastrofã incompa-rabilã care s-a abãtut asupra unui popor ce asuferit de-a lungul secolelor din cauza perse-cuþiilor antisemite. Unicitatea acestui fenomennu este doar numãrul mare al celor uciºi, ciideologia care a stat la baza genocidului, ºi anumeeliminarea etniei, „rasei” evreieºti. Comunitateainternaþionalã le este datoare, pentru cã a închisochii ºi nu a sãrit în ajutorul acestor oameninevinovaþi. Din aceastã cauzã, dorinþa de a aveaun stat este legitimã ºi nu poate fi contestatã.

Pe de altã parte, este nedrept ca Israelul sãle refuze palestinienilor dreptul la propria þarã,pe motivul Holocaustului. Ce s-a întâmplat cuevreii în timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondialeste problema Europei, iar palestinienii nu artrebui sã fie pedepsiþi pentru eºecul europenilorîn faþa naziºtilor.

Mai mult, cererile naþionale ale palestinie-nilor, bazate tot pe motive istorice, nu trec testul,pentru cã nu se poate vorbi de o miºcare arabãnaþionalã. Ideea independenþei arabe s-a nãscutcu mult mai târziu. În 1918 nu exista un naþionalismarab, pe când ºcoala sionistã deja milita pentru ocasã naþionalã pentru evrei. Liderii arabi vorbeauîn schimb despre o uniune între Palestina ºi Siria,iar iordanienii doreau Ierusalimul pentru ei,pentru a-ºi revigora prestigiul în interiorul lumiimusulmane. Din aceastã cauzã, naþionaliºtii ºipartidele ultrareligioase considerã procesul depace ca o trãdare faþã de coloniºtii din teritoriileocupate, sfârºitul Marelui Israel biblic ºi oameninþare la adresa securitãþii statului. Acordu-rile nu au fãcut altceva decât sã ilustrezeslãbiciunea Israelului.

Motivul principal pentru care Israelul nu estede acord cu termenii acordurilor este securitatea.Benjamin Netanyahu pretinde cã palestinienii nus-au þinut de partea lor de înþelegere, în momentulîn care nu au reuºit sã demonteze organizaþiilemilitante, sã confiºte armele ºi sã extrãdezeteroriºtii arabi Israelului. Chestiunile sensibile nuau fost nici mãcar aduse în discuþie pentru cãpalestinienii reprezintã un pericol pentru þarã.Aceºtia sunt o ameninþare demograficã pentruIsrael. Totodatã, nu existã nicio problemã legatã

de refugiaþi, pentru cã aceºtia nu existã. Eºeculproceselor de pace este responsabilitateapalestinienilor, care au respins orice fel de com-promis, fãrã sã vinã cu o propunere alternativã.

Israelul considerã nefericite operaþiunilemilitare din Cisiordania ºi Fâºia Gaza, dar nece-sare pentru a se apãra de atentatele sinucigaºe.Dacã nu ar mai exista bombe umane, nu ar maiexista nici impedimente pentru pace. Din punctulde vedere israelian, atentatele cu bombe suntcauza fundamentalã a conflictului, din punctulde vedere palestinian, aceºti teroriºti suntluptãtori pentru libertate, martiri care rãzbunãcrimele ºi atacurile comise de IDF.

Atât identitatea israelianã, cât ºi cea palesti-nianã sunt un amestec între victimizare ºi statutulde erou. Amândouã naþiunile sunt conduse deprincipii morale, iar utilizarea forþei este doar onecesitate pentru a contracara violenþa celuilalt.Frustrarea palestinienilor este mai mare pentrucã suferinþa lor este invizibilã pe plan interna-þional. Israelul este actorul privilegiat, iar comu-nitatea internaþionalã refuzã sã recunoascã statulpalestinian ca un stat de sine stãtãtor, cu propriaidentitate. Iar aceastã identitate este strâns legatãde pãmântul palestinian.

Este inutil dacã transformarea are loc doarla nivelul autoritãþilor ºi nu are ecou ºi în rândulopiniei publice. Percepþiile ºi identitãþile celor douãnaþiuni sunt foarte similare. Amândouã se bazea-zã pe percepþii care se învârt în jurul suferinþei,victimizãrii ºi luptei pentru supravieþuire. Fiecareconsiderã cã a suferit cel mai mult ºi este cel maiîndreptãþit sã fie recompensat. Fiecare susþinecã celãlalt minimalizeazã sau respinge suferinþaceluilalt. Lipseºte încrederea ºi fiecare esteteroristul în ochii celuilalt.

Niciunul dintre cei doi protagoniºti nu areîntru totul dreptate. Amândoi sunt adânc implicaþiîn conflict, prin urmare sunt impregnaþi cu o dozãputernicã de subiectivism, deoarece sunt afectaþiîn mod direct de fiecare gest ºi declaraþie.Palestinienii au poate dreptate când spun cãpunând capãt Intifadei au dat dovadã de bunãcredinþã. Au renunþat la principalul lor instrumentde presiune, lãsând la o parte corectitudinea ºimoralitatea acestei acþiuni. Dar au ºi renunþat la75% din teritoriu fãrã o garanþie certã de obþinerea suveranitãþii sau de retragere a evreilor dincolonii. Poate, Israelul are dreptate când spune

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/200950

Monitor Strategic

cã Arafat nu a fost niciodatã sincer în eliminareagrupurilor radicale islamiste. Iar securitatea esteo problemã realã când eºti înconjurat de urã,intransigenþã ºi un sistem de valori inflexibile înceea ce priveºte recunoaºterea statului tãu. Dinaceastã cauzã, implicarea Statelor Unite puteasã fie binevenitã ºi sã grãbeascã compromisul.Întrebarea este însã, cât de imparþialã a fostAmerica ºi cât de mult a dorit sã gãseascã o soluþiesatisfãcãtoare pentru ambele pãrþi. Însã acestaar fi subiectul unei alte lucrãri.

2.2. Terorismul în Orientul Mijlociu

Am vãzut pânã acum cât de multe elementeconcurã în cadrul unui conflict. Soluþionareaadecvatã trebuie sã se realizeze pe mai multeplanuri ºi sã þinã seama de premisele prezentatemai sus. Însã conflictul actual nu este doar întreIsrael ºi Autoritatea Palestinianã ºi neînþelegerilepe graniþe, procente cedate sau nu de Israel, saunumãrul de refugiaþi acceptaþi sã se reîntoarcã lacasele lor. Conflictul este cauzat ºi de incompati-bilitatea versiunilor celor douã naþiuni, a cãroresenþã este refuzul reciproc de a-ºi recunoaºteidentitatea naþionalã ºi legitimitatea fiecãruia laun stat suveran ºi independent. În general,„purtãtoarele” acestor mesaje ºi cele care alimen-teazã aceste idei în rândul populaþiei sunt orga-nizaþiile teroriste, al cãror ideal comun estedistrugerea Israelului, pe de o parte, sau expulza-rea arabilor din Palestina. Este adevãrat cãorganizaþiile teroriste arabe sunt mult mai vizibileºi mult mai active pe plan internaþional. De altfel,evenimentele din Orientul Mijlociu demonstreazãun transfer de actori; Israelul nu se mai luptã cuautoritãþile legitime palestiniene, libaneze etc.,conflictul este alimentat mai mult de existenþaorganizaþiilor radicale. Ultimele conflicte armateau fost cu Hezbollah ºi cel mai recent, cu Hamas.Problema este cât de mult sunt acceptate ºisprijinite aceste organizaþii ilegale de cãtre statesuverane din Orient sau chiar de AutoritateaPalestinianã.

Dacã se poate gãsi un element pozitiv, acestaar putea fi transformarea parþialã a principalelororganizaþii radicale în actori pe scena politicã.OEP s-a transformat integral în actuala AutoritatePalestinianã, care împreunã cu aripa Fatah sunt

reprezentanþii legitimi ai palestinienilor ºi parpregãtiþi de negociere ºi compromis. Hamas ºiHezbollah sunt parþial organizaþii fundamen-taliste, parþial partide politice ºi se mai ocupã ºicu acþiunile de tip social.

3. Soluþii?

Conflictul israelo-palestinian este unul deose-bit de complex ºi este extrem de dificil sã segãseascã o soluþie care sã determine pacea,încetarea violenþei, cooperarea ºi armonia înregiune ºi dispariþia terorii ºi a comportamentuluiradical. Demersul nostru nu-ºi propune sã rezolvetoate problemele de mai sus, dar pe baza analizeianterioare, conflictul ar putea fi abordat dintr-operspectivã socioconstructivistã care are ca punctcentral identitãþile ºi percepþia existenþei unuiconflict. Pânã ºi conceptul de normalizare esteunul subiectiv, puternic legat de stereotipuri degândire ºi opinii preconcepute (Mi’ari 1999, p.339).În urma procesului de pace ºi al stabilirii uneicomunicãri oficiale între autoritãþile israeliene ºicele palestiniene, recunoscute în final de parteaisraelianã, se poate spune cã asistãm la un procesde normalizare a relaþiilor între Israel ºi palesti-nieni. Tratatul de la Annapolis a dovedit cã soluþiacelor douã state nu este de neconceput, iardisponibilitatea pentru dialog ºi rezolvareachestiunilor sensibile existã cu adevãrat. Celpuþin la nivelul elitelor existã dorinþa de coope-rare. Analiza tratatelor de pace relevã faptul cãnegocierile nu au fost în van, ºi direcþia în care seîndreaptã acestea este într-adevãr aceea aformãrii unui stat palestinian suveran. Problemacare se pune este cât de stabilã va fi aceastã paceºubrezitã de luptele cu organizaþiile teroriste.

Conflictul între Israel ºi palestinieni este unamestec de probleme tangibile ºi intangibile.Chestiunile „palpabile”, cum ar fi teritoriul,securitatea, resursele, refugiaþii, graniþele etc.,sunt într-adevãr lucruri care fac subiectuldiscuþiilor ºi totul þine de cifre, kilometri pãtraþisau linii trasate pe o hartã. Dar acele linii nu setraseazã din cauza problemelor intangibile,identitatea, percepþia, istoria etc., iar acestea sunt

Monitor Strategic


sursa motivaþiei ºi a legitimitãþii organizaþiilorradicale.

Conform unui studiu publicat în „Journal ofConflict Resolution”, primul factor care conteazãpentru comunitatea evreiascã este factorul fricã.Iar aceastã fricã este cauzatã de revoltelepalestiniene, lumea arabã sau chiar populaþiaarabã rezidentã pe teritoriul Israelului. Toateaceste elemente care pun presiune pe comuni-tatea evreiascã sunt exact elementele careasigurã partea palestinianã (Rouhana ºi Fiske,op.cit., p.73). Temerile arabilor sunt provocatede discuþii despre expulzarea arabilor, exproprie-rea pãmânturilor arabilor, eroziunea valorilordemocratice în Israel, chestiuni care nu conteazãfoarte mult în analiza fricii isralienilor (ibid., p.74).Aºadar, conform acestui studiu, dacã s-ar eliminaelementul fricii, conflictul ar avea mari ºanse desoluþionare chiar ºi la nivelul populaþiei. Iar fricanu este generatã de posibilitatea unui atac alarmatei palestiniene, în momentul în care ar firecunoscut viitorul stat Palestina, sau din parteaaltui stat arab. Israelul are încheiat un tratat depace cu Egiptul, Iordania ºi negocieri în acestsens cu Siria. Temerile vin din partea organiza-þiilor teroriste care controleazã pãrþi din teritoriilepalestiniene sau libaneze.

Cum se pot neutraliza aceste grupãri radicalecare se organizeazã în jurul unei dorinþe imposibileîn contextul realitãþilor internaþionale actuale:dispariþia statului Israel ºi formarea unui stat pa-lestinian islamic pe întregul teritoriu al Palestinei.O soluþie ar fi încercarea transformãrii acestororganizaþii, a motivaþiilor, obiectivelor, într-uncuvânt o altã identitate. Acest lucru este posibilconform specialiºtilor, deoarece identitãþile nusunt date, ci sunt mai degrabã entitãþi construite,având o dinamicã proprie, întocmai cum nicinaþiunile nu ar fi altceva decât un concept con-struit sau imaginat, conform lui Anderson (veziAnderson, 1991). Elitele sau diferitele organizaþiifolosesc conceptul de etnicitate ca un instrumentpentru îndeplinirea intereselor. În cazul de faþã,organizaþiile teroriste folosesc atât etnia, cât ºireligia ca fundament al identitãþii lor ºi îºi legiti-meazã, astfel, cererile. Teritoriul este mai multdecât o bucatã de pãmânt, este puternic conectatde identitatea fiecãruia, aºadar, orice atac asupra

teritoriului este un atac asupra identitãþii ºisentimentelor. Aceastã percepþie explicã ºi am-ploarea datã vizitei lui Ariel Sharon la MoscheeaAl-Aqsa, aflatã pe Muntele Templului, care a fostscânteia celei de-a doua Intifade, corelatã cu rolulimportant al religiei în conturarea aceleiaºiidentitãþi. Muntele Templului are un statutspecial, deoarece marii profeþi, ai cãror numesunt menþionate ºi de Coran, au trãit în zonarespectivã. Amândoi protagoniºtii vor sã contro-leze acest teritoriu sacru cu puternice simboluripentru ambele comunitãþi.

Unul din instrumentele puternice pentrulegitimitatea discursului ºi a acþiunilor este apelulla mesajul divin. Religia joacã un rol foarteimportant în explicarea comportamentelor orga-nizaþiilor teroriste ºi a sprijinului oferit acestorade cãtre populaþie. Majoritatea grupãrilor radicalesunt islamice. Puþinele grupãri paramilitare laicesunt OEP (care a iniþiat procesul de pace de parteapalestinianã ºi ulterior s-a transformat în AutoritateaPalestinianã, reprezentantul legitim al poporuluipalestinian) ºi Fatah (aripa militarã a AutoritãþiiPalestiniene, rivala organizaþiei religioaseHamas). Islamul este mai mult decât o religie carereglementeazã niºte precepte religioase ºighideazã comportamentul religios. Islamul esteun mod de viaþã, un simbol al identitãþii musul-manului. Din pãcate, organizaþiile teroriste alte-reazã mesajul Islamului, politizându-l ºi interpre-tându-l într-un mod radical, care le serveºtepropriilor interese.

Aºadar, Islamul nu e doar un ghid religios,care regleazã practicile de credinþã. Secretulatracþiei pe care îl exercitã faþã de o comunitateatât de numeroasã este cã uneºte toþi musul-manii, neþinând cont de rasã sau naþionalitate,insuflându-le acestora mândria de a face partedintr-o aºa-zisã credinþã „nepãrtinitoare”.Islamismul, pe de altã parte, transformã religiaîn ideologie de luptã ºi de eliberare, reacþioneazãnegativ la orice influenþã vesticã, tradiþii,obiceiuri, filosofie, valori sau instituþii politicede inspiraþie occidentalã ºi este într-un cuvânt omiºcare fracþionarã ce deviazã de la legea sacrãa Coranului. Obiectivul sãu e crearea unei noientitãþi politice ºi culturale, adicã un stat islamic,care sã aibã ca punct de referinþã trecutul glorios

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/200952

Monitor Strategic

al comunitaþii meccane, de sub conducerea luiMuhammad. Existã doar douã tabere: Dar al-Islam, lumea musulmanã ºi Dar al-Harb, oricealtã þarã condusã de un regim diferit de celislamic (vezi Merad, 2003). Când viziunea asupralumii este atât de radicalã, violenþa este inerentã,fiindcã lupta nu se va încheia pânã la victoriafinalã a Dar al-Islam. Islamismul e mai puþin oreligie, care încearcã sã salveze sufleteleoamenilor, ºi care se ocupã cu gãsirea unei cãipaºnice de convieþuire cu alte civilizaþii, cât odoctrinã politicã care urmãreºte creºterea puteriipolitice a Islamului, nu extinderea sa pe caleraþionalã (vezi Kepel, 2000). Respins de mulþimusulmani din cauza discursului iraþional, lipsaunui plan clar ºi paºnic care sã-ºi propunã sãrezolve problemele societãþii arabe, Islamismulnu a avut altã opþiune decât sã adopte terorismulca instrument al schimbãrii politice. Toategrupãrile extremiste foloseau justificãri teologicepentru comportamentul lor violent. Dar, înrealitate, ideologiile, limbajul, simbolismul suntinfluenþate nu atât de Islam, cât de ideologiileluptelor de eliberare. Principalii ideologi ºi lideriislamiºti sunt cei care au denaturat mesajulCoranului ºi pe cel al vieþii Profetului. Din pãcate,influenþa ºi charisma pot uºor manipula niºteoameni neinformaþi ºi frustraþi în faþa realizãrilorlumii occidentale ºi uitã sau nu ºtiu cã textulCoranului are o viziune permisivã ºi se opuneferm forþei ºi constrângerii în chestiunile reli-gioase. Grupãrile teroriste au propria percepþieasupra realitãþii ºi se considerã o „enclavãculturalã” (Aikman, 2003, p.2), ai cãrei membrireprezintã un grup minoritar într-o lume ostilã.

Este evident cã nu poþi sã elimini fizicorganizaþiile teroriste ºi nici nu este indicat sãsprijini un asemenea demers. Aºadar, alternativaeste transformarea fundamentalismului ºi amotivaþiilor grupãrilor radicale. Nu este un lucrude neconceput, þinând cont cã organizaþiileteroriste cele mai „vocale” au ºi o componentãsocialã ºi politicã. Hamas alocã o bunã parte dinbugetul sãu anual de 70 milioane dolari reþeleiproprii de servicii sociale. Activitãþile dindomeniul social sunt, de fapt, unul din motiveleprincipale ale succesului înregistrat în faþa Fatahla votul legislativ din 2006. Hamas sponsorizeazãºcoli, orfelinate, moschei, clinici, cluburi de sport

etc. Conform unui cercetãtor israelian, ReuvenPaz, aproximativ 90% din activitãþile sale suntde naturã socialã, culturalã ºi educaþionalã (veziWeb 1). Hezbollah este un alt exemplu de organi-zaþie radicalã care a câºtigat în popularitate ºidin postura de susþinãtor al cauzelor sociale. Dealtfel, gruparea „mamã”, din care au crescut prin-cipalele organizaþii de astãzi, Frãþia Musulmanã,nu a fost iniþial de facturã teroristã, ci se ocupãdoar cu înfiinþarea ºi administrarea ºcolilor,spitalelor, orfelinatelor etc. Cel mai concludentexemplu de reuºitã în transformarea identitãþiiunei organizaþii listate ca o grupare teroristã decãtre comunitatea internaþionalã, este chiarOEP, care a fost recunoscutã ca reprezentantlegitim al comunitãþii palestiniene, iar ulteriors-a transformat în Autoritatea Palestinianã (AP),autoritatea oficialã care administreazã teritoriiledin Gaza ºi Cisiordania. Legitimitatea APizvorãºte din opþiunile cetãþenilor care au giratAutoritatea Palestinianã prin vot. Comunitateaarabã a suferit un proces de politizare ºi dedezvoltare a unei conºtiinþe politice, astfel cãeste loc de noi formaþiuni politice pe scena publicãpalestinianã. În urma creãrii noii entitãþi, aceastas-a angajat în lupta împotriva terorismului. Dinpãcate, acest angajament a fost mult mai fermîn timpul lui Mahmud Abbas, decât sub con-ducerea lui Yasser Arafat. Problema o constituiegãsirea momentului oportun unui astfel dedemers, deoarece atât Israelul, cât ºi parteapalestinianã nu-ºi mai pot permite costurileeconomice, strategice ºi psihologice cauzate decontinuarea acestui conflict. De altfel, procesulde pace început la Oslo a fost determinat tocmaide sincronizarea ºi gãsirea momentului potriviteforturilor pentru aflarea unei soluþii. Cândmomentul este „copt” (Zartmann, 2002, p.19),se deschide posibilitatea acceptãrii unor pro-puneri care sunt în aer de ceva timp, dar abia lamomentul oportun devin atractive. Este vorbade atingerea unui punct mort cu implicaþiidureroase ºi costisitoare, unde actorii se simtblocaþi într-un conflict pe care nu pot sã-l câºtigeºi singura opþiune este acceptarea unuicompromis (ibid., p.19).

Normalizarea relaþiilor dintre cei doi pro-tagoniºti poate fi dezvoltatã, în paralel, ºi pe alte

Monitor Strategic


planuri, mai pragmatice. Muncitorii palestinieni,care lucreazã în numãr mare în Israel, depindde piaþa de muncã israelianã, din cauza dificultãþiigãsirii unui loc de muncã în cadrul economieisubdezvoltate palestiniene. Este o chestiune cudouã tãiºuri, deoarece inferioritatea economieipalestiniene nu ar trebui sã persiste ºi nu ar trebuisã constituie motivaþia pentru soluþionareaconflictului. Unul din obiectivele oricãrei guver-nãri trebuie sã fie ºi creºterea nivelului de trai ºial calitãþii vieþii.

Cele douã guverne coopereazã în diferitedomenii: turism, comerþ, agriculturã ºi tehno-logie. Semnarea Declaraþiei de Principii a deschiso poartã ºi spre cooperarea culturalã. Astãzi,existã mai multe universitãþi palestiniene ºicentre de cercetare care coopereazã cu Israelulpe diferite teme, inclusiv cercetare ºi pregãtireprofesionalã (Mi’ari, op.cit.).

Astfel de acþiuni faciliteazã o mai bunãcunoaºtere a celor douã comunitãþi, problemelorºi nevoilor lor. Pe baza acestei înþelegeri se poatetrece la transformarea acestui „conflict deidentitãþi” (Barnett, 1996, p. 411) ºi construireaunei identitãþi comune sau, cel puþin, a uneiidentitãþi care sã se bazeze pe principii similare.Dupã cum s-a precizat la începutul acestui studiu,nu atât interesele celor douã pãrþi sunt cele carese exclud reciproc, ci mai degrabã poziþiileadoptate ºi acþiunile în vederea urmãririi intere-selor. O identitate comunã este strâns legatã demodificarea percepþiilor ºi reprezintã transfor-marea la nivel structural. (Un exemplu îlconstituie conflictul din Cipru care porneºte dela eºecul construirii unei identitãþi cipriotecomune.) Transformarea percepþiei duce ladispariþia fricii, unul din elementele definitoriice alimenteazã acþiunile iresponsabile. Înmomentul în care dispare frica, chestiunilesensibile, tangibile pot fi abordate, iar elitele auun prim instrument de lucru pentru a încheiaprocesul de pace. Încheierea de acorduri repre-zintã recunoaºterea oficialã a unor drepturi ºiobligaþii între Israel ºi toate þãrile arabe, iar unuldin primele efecte ar putea fi chiar stopareafinanþãrilor acordate organizaþiilor teroriste,care ar fi nevoite sã-ºi gãseascã o altã activitate.Aºadar putem vorbi despre un „cerc vicios” însensul pozitiv al cuvântului.

Concluzii

S-a vãzut în introducerea, dar ºi pe parcursulacestui studiu diferenþa între simpla soluþionarea unui conflict ºi transformarea acestuia. Trans-formarea þinteºte la cel mai adânc nivel ºi schimbãpercepþii, discursuri, identitãþi, ajungându-se laun rezultat consolidat ºi pe termen lung.

Nu se pot nega progresele fãcute de-a lungulanilor de partea israelianã ºi de cea palestinianãpentru a ajunge la un compromis. Amândoi actoriiau depus eforturi însemnate, au dat curs nume-roaselor invitaþii la negocieri ºi au emis o serie deacorduri ºi tratate care au spart multe prejudecãþi.Soluþionarea conflictului se referã la autoritãþileisraeliene ºi palestiniene care ºi-au recunoscutîntr-adevãr legitimitatea în anii ’90 ºi au stabilitun dialog. De asemenea, Israelul ºi AutoritateaPalestinianã ºi-au corelat poziþiile de-a lungulanilor. Palestinienii au recunoscut nevoile desecuritate ale evreilor ºi pericolul pe care îlreprezintã organizaþiile teroriste. De altfel, Hamase cel mai mare rival al Fatah-ului pe plan intern,iar clivajul dintre cele douã formaþiuni esteevident. Israelul a fãcut un prim pas la Oslo, cânda recunoscut OEP ca reprezentant legitim alcomunitãþii palestiniene ºi a „binecuvântat”transformarea acesteia în AutoritateaPalestinianã, iar la Annapolis s-a discutat intensdespre posibilitatea realã a recunoaºterii statuluiPalestina. Dacã considerãm autoritatea israelianãºi cea palestinianã ca actori echivalenþi ca statut,amândoi fiind recunoscuþi de propriile comunitãþi,atunci ce rãmâne de rezolvat este conflictulasimetric între statul Israel ºi organizaþiileasimetrice.

Dupã cum s-a vãzut în a doua parte a analizeinoastre, percepþia ºi identitãþile conflictuale joacãun rol important în conturarea conflictului.Conflictul este „construit” pentru cã sfârºitulacestuia ºi acceptarea Israelului ºi Palestinei cadouã state cu acelaºi „drept la viaþã” ar determinadispariþia organizaþiilor radicale ca atare.Inexistenþa conflictului, uitarea neînþelegerilorºi dispariþia urii echivaleazã cu dispariþia obiectuluide activitate. Din aceastã cauzã, una din soluþiiar putea-o reprezenta un efort de transformare aidentitãþii acestor grupãri. Efortul trebuie sã fieatât al actorilor implicaþi direct, cât ºi al celor

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/200954

Monitor Strategic

care ºi-au asumat rolul ºi responabilitatea medierii,cât ºi a întregii comunitãþi internaþionale, pentrucã experimentãm un fenomen de globalizare ºisuntem afectaþi de orice eveniment din orice partea globului.

În concluzie nu se poate vorbi despre o trans-formare a conflictului, ca dovadã ultimul rãzboidin Fâºia Gaza, între Israel ºi Hamas, nu întreIsrael ºi Autoritatea Palestinianã. Însã exactaceastã distincþie între reprezentanþii recunoscuþiai palestinienilor ºi organizaþiile paramilitaredemonstreazã faptul cã lucrurile nu au stagnatde la izbucnirea conflictului în 1948, dar mai estemult de lucru. Acordurile de la Oslo sau Annapolisau reprezentat o mare realizare ºi au pus faþã înfaþã doi actori antagonici. Gheaþa s-a spart în ’90,iar în 2007, la Annapolis, fenomenul a luat cuadevãrat amploare. Ce a fost mai greu a trecut,iar israelienii ºi palestinienii au un punct deplecare.

În cursul redactãrii studiului, au avut localegerile anticipate în Israel. Partidul Kadima acâºtigat lupta la diferenþã de un fotoliu parlamen-tar. Soluþia cea mai probabilã este o alianþã întreKadima ºi Likud, care ar înclina balanþa spredreapta. Mahmud Abbas este foarte preocupatde un executiv israelian radical care ar puteareprezenta un pas înapoi în procesul de pace. Dealtfel, Procesul de pace de la Oslo a fost iniþiat dePartidul Muncii ºi Rabin. Stânga israelianã a fostcea care a susþinut cã Israelul nu-ºi poate permitemenþinerea teritoriilor cu majoritate palestinianãîn administrare, tocmai din motive de securitate.De altfel, în general, miºcãrile de stânga tind sãsprijine pacea, compromisul ºi categoriile defavo-rizate, iar dreapta este mai radicalã ºi mai înclinatãspre politica „hard”. Din acest punct de vedere,rezultatele electorale israeliene nu anticipeazãun drum practicabil cãtre o pace cu palestinienii.Iar votul reflectã dorinþele cetãþenilor. Se parecã acest conflict este cu mult mai adânc ºi multmai complex, iar parcursul lui se anunþã dificil ºiimprevizibil.

Cuvinte cheie: conflictul israeliano-arab,miºcãri radicale, argumente istorice ºi religioase,terorism, securitate, islamism, AutoritateaPalestinianã.


AIKMAN D., 2003, The Great Revival: Understanding

Religious „Fundamentalist”, în Foreign Affairs, Iulie/

August 2003.ANDERSON B., 1991, „Imagined Communities”,

Londra, Verso Books.

BARNETT M., Identity and Alliances in the MiddleEast, p.400-447, în KATZENSTEIN P., 1996, „The Cultureof National Security: Norms and Identity in World Politics”,New York, Columbia University Press.

BAYLIS J ºi SMITH S., 2001, 1st ed., Introduction p.1-11,

în BAILEY J. ºi SMITH S., „The Globalization of WorldPolitics”, Oxford, Oxford University Press.

BREGMAN A., 2005, 1st ed., „Elusive Peace. How theHoly Land Defeated America”, Londra, Penguin Group.

BURGESS G. ºi BURGESS H., 2003, What AreIntractable Conflicts, în „Beyond Intractability”,

disponibil pe http://www.beyondintractability.org/m/

meaning_intractability.jsp.DAVIS J.H., 1968, 1st ed., „The Evasive Peace”,

Londra, Cox & Hyman Ltd .

FRASER N.M. ºi HIPEL K.W., 1984, „Conf lictAnalysis: Models and Resolutions”, New York, North

Holland.

FUKUYAMA F., 1994, „Sfârºitul Istoriei”, Bucureºti,Corint.

HUNTINGTON S. P., 1997, „Ciocnirea civilizaþiilorºi refacerea ordinii mondiale”, Bucureºti, Antet.

KAKOWITZ A., 2005, Rashomon in Jerusalem:

Mapping the Israeli Negotiatiors’ Positions on the Israeli-

Palestinian Peace Process 1993-2001, în InternationalStudies Perspectives, Mai 2005.

KEPEL G., 2000, Islamism Reconsidered, în HarvardInternational Review, vara 2000.

KRIESBERG L., NORTHRUP T. ºi THORSON S.J.,

1989, „Intractable Conflicts and Their Transformation”,

New York, Syracuse University Press.MERAD A., 2003, „Islamul contemporan”, Bucureºti,

Corint.

MI’ARI M., 1999, Atittudes of Palestinian towardNormalization with Israel, în Journal of Peace Research,Vol. 36, Nr.3, p.339-348, Mai 1999, disponibil pe www.

jstor.comNEWMAN D. ºi FALAH G., 1997, Bridging the Gap:

Palestinian and Israeli Discourses on Autonomy and

Statehood, p. 111-129, în Trans Inst Br Geogr, Nr 22,disponibil pe www.jstor.com

NUSSEIBEH S. and HELLER M. A., 1991, „NoTrumpets, No Drums. A Two-State Settlement of theIsralei-Palestine Conflict”, Londra, I.B. Tauris & Co Ltd.

ROSS D., 2004, „The Missing Peace”, New York,

Farrar, Straus and Giroux.ROUHANA N.N. ºi FISKE S.T., 1995, Perception of

Power, Threat, and Conflict Intensity in Asymmetric

Intergroup Conflict, p.49-81, în Journal of ConflictResolution, Vol.39, Nr. 1, Martie 1995, disponibil pe

www.jstor.com

Monitor Strategic


SHEIKH, S. N., 2002, Postmodern Pan-Isla-mism?:The International Politics and Polemics of ContemporaryIslam, în Journal of Third World Studies, toamna 2002.

ZARTMAN W., 2002, The Timing of Peace Initiatives:Hurting Stalemates and Ripe Moments, în DARBY J.and MAC GINTY R., „Contemporary Peacemaking.Conflict, Violence and Peace Process”, Macmillan.

Bibliografie electronicã>Bibliografie electronicã>Bibliografie electronicã>Bibliografie electronicã>Bibliografie electronicã>

Web 1: www.cfr.orgWeb 2: www.newsin.ro

Web 3: www.news.mediafax.ro

Web 8: www.jstor.com

This paper focuses on one of the longest and most complicated conflict: Israel vs. The Palestinian Authority,within the enlarged context of the Arab world, as a whole. The purpose is the attempt to discover the reasons forthis neverending dispute. The conflict could be explained using the socio-constructivism approach, namely thestrongly defined identities of the radical organisations, which live upon the continuation of the hostilities, or thereinterpretation of the religious beliefs. All participants, involved in the conflict, have their narratives and theirvery own realities, which provide motivation and legitimise their behaviour. Transforming identities and undoingthe radicalised perceptions must be done not only within and by the elite and the political leaders, but at astructural level, as well. Hence, a less traditional approach, alongside high-level talks and negotiations, couldrepresent a starting point for a conflict transformation and a solid and thorough settlement.

Alexandra Roman holds a BA in European Studies and International Relations (Babeº-Bolyai University)and a BA (Hons) in Political Studies (Nottingham Trent University-Erasmus scholarship). She has just graduatedform the National School of Political and Administrative Studies with an MA degree in Conflict Analysis andSolutioning. She has also graduated from the National Defense College-An Introductive Course in NationalSecurity. She participated at numerous international conferences, summer schools and international competitionsduring her universitary years.


ASIA DE EST

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/200958

Monitor Strategic

Monitor Strategic

59ASIA DE EST

Scurt istoric

Sfârºitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial aadus Japonia în postura de stat învins, constrânssã se supunã condiþiilor impuse de puterile aliateînvingãtoare. Ocupatã de forþele armateamericane, Japonia a trebuit sã accepte, în 1947,noua constituþie elaboratã de Înaltul ComandamentAliat condus de generalul american MacArthur,care prin articolul 9 impunea renunþareadefinitivã la dreptul sãu suveran de a purta rãzboiºi de a întreþine o armatã permanentã. Ulterior,ca urmare a izbucnirii Rãzboiului Rece ºi, înparticular, a celui din Coreea, SUA au încheiatun tratat de pace cu Japonia prin care îi garantausecuritatea. Acest tratat, încheiat în 1951, a pusbazele unei alianþe unice în felul sãu a unui statlipsit de orice posibilitate de a se apãra ºiconstrâns în mod constituþional în acest sens,aflat sub protecþia ºi în sfera de influenþã a uneiadintre cele douã puteri majore la nivel interna-þional din acel moment.

În timpul Rãzboiului Rece, cooperareamilitarã dintre Japonia ºi Statele Unite a foststructuratã în cea mai mare parte, pentrueventualitatea unor atacuri din partea URSSasupra Japoniei. Conflictele ce ar fi putut izbucniîn Peninsula Coreeanã ºi în strâmtoarea Taiwancãdeau exclusiv în sarcina SUA. Aceastã politicãs-a reflectat în „Liniile directoare pentru coope-rarea defensivã Japonia-SUA” din 1978. Înperioada post-Rãzboi Rece, Japonia nu se maiconfruntã cu ameninþãri din partea Rusiei. Tokyoa ajuns însã la concluzia cã, de fapt, posibilitateaapariþiei unor conflicte regionale a crescut caurmare a dispariþiei temerii din perioadaRãzboiului Rece, cã un conflict la nivel regional

POLITICA DE SECURITATE AJAPONIEI ÎN PERIOADA

POST-RÃZBOI RECERemus-Alexandru Brad

s-ar putea transforma într-unul global. Rãzboiuldin Golf din 1991 a demonstrat acest lucru.

Datoritã naturii sale multifuncþionale alianþadintre SUA ºi Japonia s-a schimbat devenind maiprecautã, cu toate cã ameninþarea sovieticã adispãrut. Japonia ºi Statele Unite ºi-au reafirmatangajamentul cu privire la alianþã în ansamblulsãu. Sfârºitul Rãzboiului Rece a produs o oarecareîndoialã în Japonia privind viitorul alianþei. Totuºiacest fapt a oferit guvernului de la Tokyo câtevaocazii pentru a-ºi spune punctul de vedere privindalianþa, în noul mediu de securitate care apãreaîn regiunea Asia-Pacific. Tokyo a redefinit naturaalianþei ºi a modificat cooperarea militarã SUA-Japonia în domeniul de agregare a puterii1.Totodatã, prin adoptarea unei noi legislaþii privindcooperarea la misiunile ONU de menþinere a pãcii,trupe japoneze aparþinând FAP au putut fi trimisepe teritoriile altor þãri punându-se astfel bazeleunei contribuþii reale a Japoniei la pacea ºisecuritatea internaþionalã.

1. Rãzboiul din Golf: punctulde cotiturã al Japoniei

Criza din Golful Persic din 1990 ºi Rãzboiuldin Golf din anul urmãtor au reprezentat primeleîncercãri reale pentru securitatea internaþionalãdupã sfârºitul Rãzboiului Rece.

Guvernul japonez a înaintat Dietei un proiectde lege referitor la cooperarea în misiunile ONUde menþinere a pãcii. Dieta a respins acest proiect,ceea ce a fãcut ca în ciuda dependenþei sale faþãde petrolul din Orientul Mijlociu ºi alianþei cu SUA,Japonia sã nu poatã coopera nici mãcar latransportul de provizii. Când Tokyo a contribuitcu imensa sumã de 13 miliarde de dolari a fostridiculizat în lumea internaþionalã ºi criticat dur

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/200960

Monitor Strategic

de SUA prin sintagma „diplomaþia cecului”.Lexicul pãstrat în mentalitatea japonezãpostbelicã nu includea decât douã tipuri de rãzboi:rãzboiul de agresiune ºi cel de apãrare. PentruJaponia, Rãzboiul din Golf nu constituia nici unrãzboi de agresiune, nici unul de apãrare. Astfelse explicã într-o oarecare mãsurã de ce Japonianu a fost capabilã sã rãspundã prompt ºi adecvatunei asemenea provocãri la adresa securitãþiiinternaþionale2. Drept rezultat, cabinetul luiMiyazawa Kiichi (prim-ministru aparþinând PLD)a elaborat un nou proiect legislativ, „legea privindcooperarea la operaþiunile ONU de menþinere apãcii ºi la alte operaþiuni” (pe scurt legea privindOMP). Noul proiect stipula cã participarea FAPnu trebuie limitatã la simple activitãþi ale forþelorde menþinere a pãcii ºi nici la suportul logistic ºide ariergardã, precum ºi cã trimiterea FAP cuarme uºoare în zone de conflict va necesitaaprobarea Dietei. Partidele de opoziþie au cerut ºica în situaþia în care ofiþerii FAP ar fi expuºi unorsituaþii periculoase în cadrul unui conflict, ei sãse poatã retrage din misiune3. Cu toate acestecondiþii inserate în cuprinsul sãu legea a fost înfinal adoptatã de Dietã în iunie 1992.

Trebuie menþionate câteva situaþii de detaºarede trupe pentru operaþiuni de menþinere a pãcii(OMP). Primul test l-a reprezentat Autoritatea deTranziþie a Naþiunilor Unite în Cambodgia(UNTAC). Potrivit legii OMP, 8 soldaþi din FAP, 41civili (pentru monitorizarea alegerilor), 75 depoliþiºti civili ºi aproximativ 600 de ingineri FAPau fost trimiºi în Cambodgia. Cu toate cã cea maimare parte a misiunilor s-a desfãºurat fãrãprobleme, soldaþilor FAP nu li s-a cerut sã înde-plineascã alte sarcini decât cele indicate în planuloriginal de implementare a misiunii. Pentruguvernul japonez, care restricþionase activitãþilesubstanþiale pentru forþele de menþinere a pãcii,punctul cel mai critic era menþinerea balanþeiîntre o contribuþie internaþionalã satisfãcãtoarepentru comunitatea internaþionalã ºi siguranþaparticipanþilor la operaþiuni. Implementarea rigidãa legii privind OMP în câmpul operaþional afrustrat totuºi câteodatã personalul ONU ºi pecambodgieni, care aveau nevoie de asistenþã. Datãfiind aceastã problemã, participanþii japonezi audat dovadã de ezitare în privinþa conduceriiefective a operaþiunilor la limita prevederilorlegale4.

Spre deosebire de imaginea mult amplificatãa UNTAC, participarea la Operaþiunea naþiunilorUnite în Mozambic (ONUMOZ) a atras mai puþinatenþia.

În 1993, Secretarul General ONU BoutrosBoutros Ghali a propus ca Japonia sã trimitãunitãþi FAP în Mozambic. Ministrul de externejaponez ºi Cartierul General privind CooperareaInternaþionalã în Timp de Pace (IPCHQ) investi-gaserã deja siguranþa regiunii ºi au urgentatdetaºarea FAP. Cabinetul Miyazawa a trimis 53de ofiþeri FAP pentru a efectua servicii de legãturãºi transport ºi 15 civili pentru monitorizareaalegerilor în zona de conflict. Operaþiunea a fostdestul de sigurã, iar participarea a durat opt luni.Publicul japonez a fost însã puþin implicat, consi-derând zona respectivã ca neavând suficientãrelevanþã pentru Japonia.

Aceste douã cazuri erau operaþiuni ONU demenþinere a pãcii, dar decizia premieruluiMurayama Tomiichi de a se efectua misiuni înRwanda a reprezentat o operaþiune umanitarã.În zona respectivã, mii de refugiaþi, care plecaserãdeja cãtre þãrile vecine, sufereau din lipsã dehranã, apã ºi îngrijiri medicale.

La sugestia lui Ogata Sadako, director alÎnaltului Comisar al Naþiunilor Unite pentruRefugiaþi (UNHCR), cabinetul Murayama, primacoaliþie între PLD ºi Partidul socialist, a trimisaproape 400 de ofiþeri FAP ºi oficiali din ministerepentru a efectua servicii de transport, administra-tive ºi de legãturã5.

În fine, forþe japoneze detaºate participã încãla operaþiuni în zona Înãlþimilor Golan (ForþaNaþiunilor Unite pentru SupraveghereaDemilitarizãrii – UNDOF).

În acest caz, Dieta a dezvoltat douã aspecte:dacã ofiþerii FAP care transportã muniþie ºi trupecombatante strãine încalcã sau nu legea privindmenþinerea pãcii ºi dacã este posibilã menþinereaofiþerilor japonezi timp de doi ani potrivit man-datului ONU în acea zonã.

Pe lângã aceste cazuri, negociatori de pacejaponezi au fost trimiºi sã monitorizeze alegeriledin Angola, El Salvador, Africa de Sud, Palestina,România ºi Bosnia-Herþegovina, cu toate cã gu-vernul nu a reuºit sã facã acelaºi lucru în Somalia,Iugoslavia ºi Timorul de Est.

Monitor Strategic

61ASIA DE EST

Se poate concluziona cã faþã de perioadainiþialã a diplomaþiei nominale japoneze centratãpe ONU, legea privind OMP a dat posibilitateaguvernului sã trimitã trupe FAP în afara þãrii.

2. Revizuirea liniilor directoareîn 1997

Apariþia crizei nucleare din Coreea de Nordîn vara anului 1994 a reprezentat prima provocarede securitate regionalã la adresa alianþei SUA-Japonia din perioada de dupã Rãzboiul Rece.Regimul dictatorial al lui Kim Jong Il, al cãrui mediustrategic se deteriora, a încercat sã obþinã con-cesii de la SUA (stabilirea relaþiilor diplomatice ºiasistenþã economicã) prin ameninþarea cufolosirea arsenalului sãu de rachete nucleare. Larândul sãu, SUA luau în considerare aplicareaunor sancþiuni economice ºi chiar o acþiune mili-tarã în Coreea de Nord, ceea ce a dus la escaladareatensiunilor. Nici Tokyo, nici Washingtonul nuaveau planuri concrete pentru un potenþial con-flict în Coreea. Din fericire, criza a fost evitatãprin vizita efectuatã la Phenian a fostului preºe-dinte american Jimmy Carter. Aceastã experienþãa amintit comunitãþii de securitate SUA-Japoniade vulnerabilitatea alianþei în cazul unei crize.

O altã provocare la adresa alianþei a fostincidentul american din Okinawa (septembrie1995), când trei militari americani au violat oelevã japonezã în vârstã de 12 ani, fapt ce a produssentimente de frustrare ºi mânie la adresasoldaþilor americani, staþionaþi în bazele militaredin insulã, din partea localnicilor japonezi.

Revizuirea liniilor directoare constituia rãs-punsul potrivit pentru aceste provocãri la adresasecuritãþii internaþionale, regionale ºi locale. Înaprilie 1996, preºedintele american WilliamClinton ºi primul ministru japonez RyutaroHashimoto au dat o declaraþie comunã privindsecuritatea. Pe baza acesteia vechile linii direc-toare au fost revizuite în septembrie 19976.

Noile linii directoare puneau în practicã de-claraþia în douã moduri. În primul rând, sintagma„tipuri diferite de cooperare pe securitate” în-seamnã: „cooperarea bilateralã (SUA-Japonia)pentru promovarea activitãþilor regionale ºiglobale în domeniul securitãþii contribuie lacrearea unui mediu internaþional de securitate

stabil”7. Cu alte cuvinte, s-a acordat o mareimportanþã noului rol global al alianþei ºi funcþiilorsale complexe în cadrul regiunii. Aceste funcþiiinclud operaþiuni ONU de menþinere a pãcii,operaþiuni internaþionale umanitare ºi intervenþiide urgenþã în cazul unor calamitãþi sau dezastre.Ele includ, de asemenea, încurajarea dialoguluide securitate, schimbului de experienþã în do-meniul apãrãrii, întãrirea încrederii regionale caºi controlul ºi reducerea armamentelor caalternative la concentrarea eforturilor de controlasupra unui adversar.

În al doilea rând, liniile directoare SUA-Japonia, prin sintagma „situaþii (conflictuale) înzonele limitrofe ale Japoniei ”, au mãrit ariageograficã de cuprindere a alianþei. Au fost astfelîncorporate în relaþiile de cooperare politicã ºieconomicã americano-japonezã ºi zonele înve-cinate Japoniei. Forþelor SUA li s-a permis utili-zarea teritoriului ºi a facilitãþilor japoneze pentrua contribui nu numai la securitatea statuluijaponez dar ºi a regiunii din Orientul Îndepãrtat.A fost evidenþiatã nevoia unei cooperãri combi-nate SUA- Japonia pentru zonele ce înconjoarãteritoriul japonez. Pentru guvernul japonezaceasta a presupus extinderea zonelor în caremembri ai FAP japoneze pot desfãºura operaþiunimilitare alãturi de personalul american. Aceastaînseamnã cã, dacã un conflict militar se produceîn zonele învecinate Japoniei, este perfect legalpentru guvernul japonez sã desfãºoare personalFAP pentru acþiuni militare comune, conduse deArmata SUA, cu toate cã susþinerea japonezãtrebuie limitatã la suportul logistic.

3. Japonia în contextul atacurilorteroriste din 11 septembrie 2001

Atacurile teroriste de la New York ºi Washingtondin 11 septembrie au avut un impact semnificativasupra alianþei SUA-Japonia. Guvernul japonezºi-a exprimat pãrerea de rãu ºi simpatia pentrucei uciºi sau rãniþi în urma incidentelor. Japonia adevenit mai activã când vicesecretarul de statamerican Richard Armitage a solicitat amba-sadorului japonez în SUA, Yanai Shunji, în 15septembrie, ca Japonia „sã-ºi arate steagul” încadrul operaþiunilor SUA în Afganistan ce urmausã înceapã în curând8. Cu toate cã operaþiunile

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/200962

Monitor Strategic

SUA din Afganistan erau pregãtite sub numelede cod „Infinite Justice”, guvernul japonez ºi-apregãtit propriul sãu plan de cooperare, care s-acristalizat în planul în ºapte puncte al primuluiministru Junichiro Koizumi, pe data de 19septembrie. Potrivit acestui plan, pe 21 septembrieFAP maritime japoneze au fost mobilizate pentrua escorta un portavion american programat sãplece din Yukosoka spre zona de conflict.

În octombrie 2001, la doar o lunã dupãincident, Dieta Japoniei a aprobat Legea privindmãsurile speciale antiterorism ºi a amendatpentru a doua oarã Legea privind operaþiunile demenþinere a pãcii din 1992. Cu toatã opoziþia PDJ,cel mai puternic partid din opoziþie la acea datã,adoptarea acestor legi a fost o decizie extrem derapidã. Aceste mãsuri au fost luate în aºteptareaunei posibile desfãºurãri de trupe FAP pentru aajuta la reconstrucþia Afganistanului ºi pentru asprijini operaþiunile ONU din Timorul de Est. Cutoate acestea, guvernul japonez a consideratdificilã trimiterea unitãþilor FAP în teatrele dedesfãºurare a operaþiunilor ONU, dat fiind faptulcã Secretarul General ONU, Kofi Anan, nu a maideclarat nimic referitor la „dreptul de autoapã-rare” în caz de bombardament american. Maimult, privind aplicarea prevederilor din liniiledirectoare SUA-Japonia la operaþiunea „EnduringFreedom” nu se punea problema ca Afganistanulºi Oceanul Indian sã fie considerate zone limitrofeJaponiei9. Japonia a acordat totuºi sprijin logisticcoaliþiei multinaþionale care lupta împotrivaterorismului în Afganistan ºi s-a implicat înoperaþiuni de furnizare de combustibil navelor derazboi aparþinând coaliþiei din Oceanul Indian.

4. Contribuþia japonezã la rãzboiuldin Irak

Atunci când administraþia Bush a decisdeclanºarea rãzboiului împotriva Irakului, stateimportante, inclusiv aliaþi ai SUA precum Franþaºi Germania, s-au opus acestei acþiuni. StateleUnite nu au reuºit nici sã obþinã o rezoluþie ONUcare sã legitimizeze rãzboiul. În conducereaoperaþiunilor, SUA se bazau pe aºa-numita coaliþiea „voinþei”, nu pe o alianþã formalã sau pe instituþiiinternaþionale cum ar fi ONU. În aceste circum-stanþe, alianþa SUA -Japonia, fiind o alianþã mai

puþin instituþionalizatã putea funcþiona fie ca oalianþã formalã, fie ca parte a coaliþiei voinþei.

Dupã ce preºedintele Bush a declarat încheie-rea victorioasã a operaþiunilor, în iulie 2003,cabinetul lui Koizumi a decis în decembrie, acelaºian, trimiterea a aproximativ 400 de ofiþeri FAP înregiunea Samawa, aflatã în partea de sud aIrakului, consideratã relativ sigurã sub protecþiaforþelor armate olandeze. Împreunã cu aceºtia,ofiþerii japonezi trebuiau sã efectueze activitãþide contracarare a terorismului, asistenþã pentrurefugiaþi, tratament medical ºi de suport logistic10.

Desfãºurarea trupelor japoneze în Samawanu a avut ca determinant principal acordul dealianþã SUA-Japonia, ci, pur ºi simplu, dependenþajaponezã de petrolul din Orientul Mijlociu. Astfel,în anul 2004 Japonia a încheiat un acord cu Iranulpentru explorarea ºi exploatarea resurselorpetroliere din regiunea Azadegan, situatã în sud-vestul þãrii. Referitor la acest contract guvernulamerican a dat iniþial douã declaraþii contradic-torii cu privire la acest acord, una pe jumãtatepozitivã, iar cealaltã total negativã. La bazadeciziei finale a Guvernului SUA de a acordaJaponiei mânã liberã în aceastã chestiune austat doi factori. Cel dintâi a fost discursul princare ambasadorul japonez pe lângã organizaþiileinternaþionale cu sediul la Viena (inclusiv AgenþiaInternaþionalã a Energiei Atomice) a criticat durpresupusa intenþie a Iranului de a produce armeatomice. Al doilea a fost decizia premieruluiKoizumi din iunie 2004 ca FAP sã se alãtureforþelor multinaþionale, sub comanda SUA, în Irak.Momentul a coincis cu transferul suveranitãþiicãtre noul guvern interimar11. Când state precumSpania, Norvegia sau Noua Zeelandã ºi-au retrasforþele din Irak, Japonia a rãmas loialã SUA,menþinându-ºi în continuare trupele în zonã. Maimult decât atât, forþele japoneze din regiune aufost suplimentate pânã la 600 de militari. Trimi-terea trupelor japoneze în Irak a avut la momentulsãu o importanþã istoricã, fiind prima de acest felde dupã 1945.

În anul 2006, pe data de 19 iulie, ministrulKoizumi a decis, luând în considerare faptul cãforþele de autoapãrare terestre japoneze staþio-nate în Irak ºi-au îndeplinit obiectivul, retragereaacestora de pe teritoriul acestei þãri. În regiuneau rãmas forþele aeriene destinate transportului

Monitor Strategic

63ASIA DE EST

trupelor ºi materialelor aparþinând forþelormultinaþionale cãtre trei aeroporturi din Irak,inclusiv în capitala Bagdad. Aceste forþe îºiîncepuserã activitatea în martie 2004, la o bazãaerianã din Kuweit folosind trei avioane detransport C 130. În noiembrie 2008 premieruljaponez Taro Aso a decis retragerea lor din Irakpânã la sfârºitul anului, fapt ce s-a ºi întâmplat lajumãtatea lunii decembrie a anului trecut.

5. Acordurile de cooperareSUA-Japonia privind realiniereatrupelor americane din Japonia

ulterior atacurilor teroristedin 11 septembrie 2001

Atacurile teroriste din 11 septembrie audeterminat Japonia ºi Statele Unite sã explorezenoi posibilitãþi pentru a face faþã provocãrilorvenite din partea mediului de securitate aflat înschimbare, în special a acelora venite din parteaterorismului internaþional ºi a proliferãrii armelorde distrugere în masã. Comitetul consultativ desecuritate SUA-Japonia, întrunit în decembrie2002, a susþinut intensificarea consultãrilor bila-terale pe chestiuni de securitate. Japonia a insistatpe subiectul legat de menþinerea propriei securi-tãþi pe baza unei politici de menþinere a capabilitã-þilor de descurajare ºi de reducere a îndatoririlorcomunitãþilor locale.

Cele douã þãri au identificat obiective stra-tegice comune privind apãrarea ºi securitateacare ar trebui atinse în cadrul regional ºi în celinternaþional ºi le-au confirmat în cadrul uneideclaraþii comune cu ocazia reunirii ComitetuluiConsultativ din februarie 2005. Cele douã þãri auexaminat rolurile, misiunile ºi capacitãþile FAP ºitrupelor americane necesare pentru atingereaobiectivelor strategice identificate în prima fazã,luând în considerare dezvoltarea politicilor desecuritate ºi apãrare ale celor douã þãri din ultimiiani. Examinarea a clarificat modul în care Japoniaºi SUA ar trebui sã coopereze ºi sã-ºi coordonezeîn mod adecvat forþele înainte de repoziþionareatrupelor SUA în Japonia. Potrivit acestor consul-tãri, conferinþa din octombrie 2005 a pregãtit undocument comun intitulat „Alianþa SUA-Japonia:transformare ºi realiniere pentru viitor”.Documentul indica direcþia concretã a rolurilor,

misiunilor ºi capacitãþilor pe care le împãrtãºeauSUA ºi Japonia.

Documentul elaborat în octombrie 2005 aindicat preceptele de bazã ºi o orientare specificãîn privinþa reorganizãrii posturilor forþeloramericane în Japonia ºi ale unitãþilor FAP. Laconferinþa þinutã în mai 2006, Japonia ºi SUA aufinalizat reorganizarea printr-un documentdenumit „Harta SUA-Japonia de implementare arealinierii” prin care se indicau detaliile privindimplementarea iniþiativelor concrete.

În cadrul summitului SUA-Japonia dinnoiembrie 2006, cele douã state au confirmat cãvor coopera pentru a face faþã diverselorprovocãri din partea comunitãþii internaþionalepe baza politicii mondiale ºi asiatice a alianþeiSUA-Japonia, continuând în acelaºi timp sã-ºiîmbunãtãþeascã relaþiile.

Cele douã þãri au confirmat progresul fãcutpotrivit iniþiativelor menþionate în documentuldin 2006 la conferinþa Comitetului Consultativdin mai 2007 ºi au reafirmat importanþa imple-mentãrii progresive a iniþiativelor. În sfârºit, lasummitul SUA-Japonia din 16 noiembrie 2007,prim-ministrul Fukuda ºi preºedintele Bush s-aupus de acord în privinþa implementãrii progresivea iniþiativelor privind realinierea fortelor SUA înJaponia pentru a menþine descurajarea ºi a reduceîndatoririle comunitãþilor locale. Ei au recunoscut,de asemenea, cã alianþa SUA-Japonia este cheiadezvoltãrii diplomaþiei americano-japoneze înAsia, cã alianþa deþine un rol esenþial în gestio-narea de cãtre cele douã state a chestiunilorglobale ºi cã este foarte importantã întãrirea peviitor a acestor relaþii care rezultã din acordurilede securitate SUA-Japonia, baza alianþei ameri-cano-japoneze12.

Printre obiectivele strategice comune ce artrebui atinse atât de Japonia, cât ºi de SUA, potrivitdeclaraþiei comune de la conferinþa din februarie2005, se gãsesc obiective regionale, cum ar fi:menþinerea securitãþii Japoniei, întãrirea pãcii ºistabilitãþii în regiune, unificarea PeninsuleiCoreene, deznodãmântul pacifist al chestiunilorlegate de Coreea de Nord, dezvoltarea unei relaþiide cooperare cu China, asistenþa acordatã uneiAsii de Sud-Est pacifiste ºi stabile, dar ºi obiectiveinternaþionale, ca de exemplu: promovarea valo-rilor fundamentale în cadrul comunitãþii interna-

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/200964

Monitor Strategic

þionale, implicarea în activitãþi de cooperare petimp de pace, reducerea ºi nonproliferareaarmelor de distrugere în masã, prevenirea ºieradicarea terorismului etc.

La rândul sãu conferinþa þinutã în mai 2007 aconfirmat angajamentele privind atingereaacestor obiective ºi a adãugat unele obiectivestrategice noi printre care se pot enumera: denu-clearizarea Peninsulei Coreene, cresterea coope-rãrii în scopul întãririi forumului APEC ca forumproeminent de cooperare regionalã, asigurareareconstrucþiei economice si stabilizãrii politice aAfganistanului sau contribuþia la reconstrucþiaunui Irak unificat ºi democratic.

Întâlnirea din 31 mai 2008 dintre ministrulapãrãrii Ishiba ºi secretarul de stat Gates aconfirmat încã o datã importanþa implementãriiprogresive potrivit „Hãrþii de implementare”.Ambele pãrþi au convenit sã conlucreze pentrupacea ºi stabilitatea mondialã, partea americanãexprimându-ºi totodatã aprecierea pentru opera-þiunile FAP japoneze de aprovizionare cucombustibil a navelor coaliþiei din Oceanul Indian.

6. Schimburile de experienþã îndomeniul securitãþii între Japonia

ºi þãrile vecine

Republica Coreeanã (Coreea de Sud) este unstat important pentru securitatea Japoniei dinperspectivã geopoliticã. Aproape în fiecare an,începând din 1994, miniºtrii apãrãrii din ambelestate s-au vizitat reciproc ºi au þinut conferinþe.În februarie 2007, ministrul coreean al apãrãriide la acea datã, Kim Jang-Soo, a vizitat Japonia ºia schimbat opinii cu ministrul japonez al apãrãriiFumio Kyuma pe chestiuni ca: situaþia din Asia deNord-Est ºi respectivele lor politici de apãrarenaþionalã. De asemenea, în cadrul celui de-al ºap-telea summit privind securitatea Asiei, organizatde Institutul de Studii Strategice în MareaBritanie, în mai 2008, ministrul coreean al apãrã-rii Lee Sang-Hee ºi fostul ministru japonezShigeru Ishiba au dialogat ºi au schimbat opiniipe tema schimbului de experienþã în domeniulapãrãrii dintre cele douã state. În plus, faþã deaceste întâlniri la nivel ministerial au fost organi-zate numeroase conferinþe ale comandamentelormilitare din cele douã state, cum ar fi cele þinute

în octombrie ºi decembrie 2007 având ca subiectdiverse chestiuni privind mediul de securitate alcelor douã þãri ºi respectivele lor politici de apãrare.

Rusia are o mare influenþã în ceea ce priveºtesecuritatea din Europa, Asia Centralã ºi regiuneaAsia-Pacific, ceea ce face extrem de importantãpentru Japonia aprofundarea relaþiilor desecuritate ºi promovarea relaþiilor de încredereºi cooperare cu acest stat. Schimburile deexperienþã la nivel înalt au luat avânt începândcu anul 1996, când ministrul japonez al apãrãriide atunci, Hideo Usui, a vizitat Rusia devenindprimul ministru japonez care viziteazã aceastãþarã în perioada postsovieticã. Atunci cândministrul Fukushiro Nukaga a vizitat Rusia înianuarie 2006, Japonia ºi Rusia au revizuitmemorandumul privind schimburile de expe-rienþã dintre cele douã þãri din 1999. Deasemenea, Ministerul japonez al Apãrãrii acontinuat sã menþinã discuþiile pe domeniulsecuritãþii cu Rusia în cadrul conferinþelor anualepe baza acordului Japonia-Rusia de prevenire aincidentelor pe mare ºi sã promoveze schimburilegenerale de experienþã.

China are o mare influenþã în regiune, iardezvoltarea sa economicã incredibilã ºi moderni-zarea capacitãþii sale militare din ultimii ani auatras atenþia statelor lumii. În anul 2003, fostulministru japonez al apãrãrii Shigeru Ishiba avizitat China ºi s-a întâlnit cu ministrul chinezGhao Changchuan. Cu aceastã ocazie a fostrecunoscutã necesitatea promovãrii unor schim-buri de experienþã active în domeniul apãrãrii. Înaugust 2007, ministrul Changchuan a efectuat ovizitã în Japonia ºi a discutat cu ministrul apãrãriiMasahiko Koumura despre situaþia internaþionalãºi regionalã, politicile de apãrare ale Chinei ºiJaponiei ºi schimburile de experienþã chino-japoneze. În cadrul acestei întâlniri, cei doiminiºtri au împãrtãºit opiniile cu privire laimportanþa schimburilor de experienþã la nivelînalt între oficialitãþi (miniºtri ai apãrãrii ºi ºefide stat-major) ºi la extinderea schimburilor îndiferite ramuri ºi sectoare militare. De asemenea,în iulie 2006, Japonia ºi China au întreþinut undialog între oficialitãþi diplomatice ºi din domeniulapãrãrii din ambele þãri. Cele douã state aupromovat ºi schimburile de experienþã îndomeniul educaþiei ºi cercetãrii, oficiali chinezi

Monitor Strategic

65ASIA DE EST

luând parte la cursuri în cadrul InstitutuluiNaþional Japonez de Studii de Securitate, în timpce studenþi japonezi au fost trimiºi pentru a studiala Universitatea Naþionalã de Apãrare din China.

7. Concluzii

În contextul tragic al atentatelor teroriste din11 septembrie 2001, cei care urmãreau politicajaponezã au fost surprinºi sã vadã rapiditatea cucare premierul Koizumi a acþionat pentru a oferisusþinerea japonezã în rãzboiul SUA împotrivaterorismului. Deºi rãspunsul Japoniei în Rãzboiuldin Golf din 1991 a fost criticat ca fiind prea micºi dat prea târziu, de data aceasta administraþiaBush a apreciat hotãrârea Japoniei de a coopera,inclusiv prin desfãºurarea de personal FAP. Înacest proces, dezbaterea privind „ameninþareaºi utilizarea forþei”, interzisã de articolul 9 dinConstituþie, a fost întreruptã datoritã ºoculuiprodus de atacurile teroriste ºi aproximativ ºasesute de membri FAP au fost detaºaþi în zonele deconflict13.

Ceea ce a fãcut ca dezbaterile privind opera-þiunile de menþinere a pãcii sã se distingã decontroversele anterioare privind politica externã,este însãºi sistemul internaþional actual aflatîntr-un proces de transformare. Sfârºitul RãzboiuluiRece, victoria SUA în Rãzboiul din Golf au pus laîncercare relaþiile globale preexistente ºi audeschis o nouã gamã de opþiuni pentru guvernuljaponez. Este de aºteptat ca Japonia sã obþinã opoziþie mai puternicã, date fiind capacitãþile saleeconomice ºi tehnologice.

Dupã Rãzboiul din Golf, rolul internaþional alJaponiei privind securitatea s-a extins, cuprinzândnu numai organizarea de misiuni ONU demenþinere a pãcii, dar ºi o colaborare mai strânsãcu principalul sãu aliat SUA. Dreptul la autoapã-rare colectivã, liniile directoare SUA-Japonia înmaterie de securitate au apãrut ca subiecte-cheieîn cadrul noilor roluri de securitate ale Japoniei.În acest proces, în politica externã japonezã afost extins conceptul de „Asia”. Timp de cincidecenii, Japonia a perceput direct doar China,Taiwan, cele douã state coreene ºi þãrile din Asiade Sud-Est, toate împãrtãºind, ca vecini, amintireaprofund negativã a crimelor de rãzboi japoneze.Moºtenirea grea a imperialismului ºi colonialis-mului au împiedicat dezvoltarea ºi maturizarea

relaþiilor cu celelalte þãri asiatice. În perioadaactualã însã, noul context internaþional ºi apariþiade noi provocãri ºi ameninþãri la adresa securitãþiisale, cum ar fi terorismul sau potenþialul nuclearal Coreei de Nord, determinã Japonia sã adopte opoziþie mai fermã în ceea ce priveºte atât relaþiilecu vecinii sãi din regiune, cât ºi pe plan interna-þional.

Japonia de astãzi nu mai este acea þarã învinsãºi profund umilitã de la sfârºitul celui de-al DoileaRãzboi Mondial, când forþele aliate i-au impusrenunþarea la dreptul de autoapãrare ºi la a purtarãzboiul, drepturi care fac parte din însãºi definiþiaunui stat suveran. Ea a devenit o mare putereeconomicã, aflatã pe locul al doilea la nivelmondial dupã Statele Unite din acest punct devedere, ºi în mod cert o putere militarã emergentã.Noua orientare japonezã, dorinþa sa de a deveniun actor important pe scena internaþionalã, nudoar din punct de vedere economic, ci ºi militarºi strategic, sunt dovedite de reforma produsã înstructurile sale defensive prin transformareaAgenþiei Japoneze de Apãrare într-un veritabilMinister al Apãrãrii condus de un ministru alapãrãrii, prin reafirmarea angajamentelorprivind alianþa cu SUA, depãºindu-se astfelrigidele prevederi constituþionale care împiedicaustatul japonez sã se implice mai activ în viaþainternaþionalã.

1 Tsuyoshi Kawasaki, Layering Institutions: The Logicof Japan’s Institutional for Regional Security, in TheUses of Institutions: The US-Japan and Governance inEast Asia edited by G. John Ikenberry and TakashiInoguchi, Palgrave Macmillan, London, 2007, p. 86.

2 Yohibe Makoto, Postwar Japanese DemocraticHistory, Tokyo: Yuhikaku, 1999, p. 229.

3 Tanaka Akihiko, UN Peace Keeping Operationsand Japan in UN Peace Keeping: Japanese and AmericanPerspectives, edited by Masahi Nishihara and SeligHarrison, Aki Shobo, Tokyo, 1995, p. 141.

4 Heinrich L. William, Akiko Shibata and JoshideSoeye, United Nations Peace-Keeping Operations. AGuide to Japanese Policies , United Nations Press, NewYork, 1999, p. 24-27.

5 International Peace Cooperation Headquarters(IPCHQ): http://www. Pko.go.jo/PKO_E/rwanda_ e.htme

6 Koji Murata, US-Japan Alliance as a FlexibleInstitution in The Uses of Institutions, The US, Japanand Governance in East/Asia, op. cit. p. 139.


Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/200966

Monitor Strategic7 Ministry of Foreign Affairs, The Guidelines for

Japan –US. Defense Cooperation, MOFA http://www.mofa.go.jp/region/n-america/us/security/guideline2.html

8 Backing of US Revives on SDF, Japan Times,September 28, 2001.

9 Tsuchiyama Jitsuo, Why Japan is Allied? Politics ofthe US-Japan Alliance in Global Guvernance: Germanyand Japan in the International System, edited by SaoriKatanda , Hanns W. Maull and Takash Inoguchi, Ashage,London, 2004, p. 71.

10 Sakurada Daizo and Go Ito, Comparative ForeignPolicy:Responses to the U.S. Iraki War, Asahi Shoten,Tokyo, 2004.

11 Raquel Shaoul, An Evolution of Japan’s CurrentEnergy Policy in the Context of the Azadegan Oil FieldAgreement Signed in 2004, Japanese Journal of PoliticalScience, vol 6, No 3, London, December 2005, p. 411-437.

12 Japan Ministry of Defense, Annual White PaperDefense of Japan, 2008, p. 219.

13 Go Ito, Participation in UN PeacekeepingOperations in Japan International Politics, The ForeignPolicies of an Adaptive State, op.cit., p. 92.

1. Berger, Thomas U., Mochizuki, Mike. M andTsuchiyama, Jitsuo, Japan in International Politics. TheForeign Policies of an Adaptive State, Lynne RienerPublishers, London 2007.

2. Hook, Glenn D., Gilson, Julie, Hugues, ChristopherW. and Dobson Hugo, Japan’s International Relations.Politics, economics and security, Routledge, London, 2005.

3. Ikenberry, G. John and Inoguchi Takashi, TheUses of Institutions, The US, Japan and Governance inEast-Asia, Palgrave Macmillan, New York, 2007.

4. Katanda, Saori, Maull, Hanns W. and Inoguchi,Takashi, Global Governance: Germany and Japan inInternational System, Ashgate, London, 2004.

5. Japan Ministry of Defense, Annual White Paper,Defense of Japan 2008.



After it stayed for almost 50 years in the shadow of United States, Japan, due to the new threats to its securitysuch as: the offensive nuclear program of North Korea and China’s remilitarization, as well as for the necesityof adapting to the new realities of contemporary international environment, have started to reconsider itssecurity policy.

By adopting a new legislation, the Japanese government allowed its SDF to engage in UN peacekeepingoperations, to offer tactical support and fuel to the coalition forces in the war against terorism from Afghanistanand even to participate to the human assistence and reconstruction of Irak.

In the same time, through different stages of negociations, the US-Japan alliance aquired a new dimensionthrough the expansion of the geographical areas and range of missions SDF can undertake. Also, by encouragingan active dialogue and security exchanges with its most important neighboroughs: China, South Korea andRussia, Japan tries to consolidate a safe regional environment in South-East Asia.

Remus-Alexandru Brad graduated the Faculty of Law, University “Nicolae Titulescu”, in 2007. Previously,he beneffited from a scholarship in Japan (2002-2004). He also followed the master course “InternationalRelations and European Integration” at the National School for Political Studies and Administration. He isspecialized in security and area studies with a focus on Japan.

Monitor Strategic

67ASIA DE EST

* Paper presented at the 3rd Annual GARNETConference, 17-20 September, 2008, Bordeaux, France.

Asia-Pacific is one of the most importantregions nowadays as far as economicdevelopment, international relations and regionalintegration processes are concerned. This studyaims to investigate the current regional securityarchitecture in Asia-Pacific. What are the reasonsunderlying regional security architecture buildingin Asia-Pacific? Is the plurality of institutionsdeveloping in this region responding to realsecurity needs in terms of seeking to identify newtools for the solution of new security problems?Or are they new solutions for old securityproblems? Are these institutions regarded as partof the solution or are they regarded as inefficientby relevant states in Asia-Pacific? In other words,is regional security-architecture building in Asia-Pacific an innovative process aimed at solvingold problems of the international system (powertransitions, balance of power), an adaptativeprocess by regional states that see regionalism,and a world of regions (similar to Mearshimer’sregional hegemony world, or to Amitav Acharia’sregion-polarity) as the “wave-of-the-future” inworld politics or a modified version of thetraditional tools (balancing) of foreign policy (inwhich case these institutions should be expectedto give way to classical rival alliances)? This studyis looking to give an answer to these questions aswell as offer insights into how the current regionalsecurity architecture affects regional policyoptions of the major states present in the region– of these we choose to focus on China and theUS as the most likely regional (and global)

competitors. The study thus seeks to inquirewhether regional security architecture buildingin Asia-Pacific is an innovative process aimed atsolving or at least appeasing new security issuesaffecting the region, while also acting as a new“weapon” for old security issues (such ashegemonic threats or balancing strategic rivals).We seek to inquire into this research hypothesisby analyzing the regional policies of the Asiangreat powers – particularly China and the US –and the attributes and features of the regionalinstitutions created here.

International security, more and moreinseparable and indivisible from regional andnational security in this age of globalization, isincreasingly seen through the lens of regionalism.The effect – some scholars say – is created bythe fact that the end of the Cold War was also theend of polarity and so the regional level, ratherthan the systemic one has become the main focusof international relations.1 Mastanduno andKapstein argue that International Relationstheory lacks a serious and comprehensive debateof unipolarity and the foreign policy aspects of if.In their study, Unipolar Politics (1999), theyattempt such a behavioral analysis of unipolarityand reach the following conclusion: “Instead ofbalancing, states are adjusting in various waysto the reality of a U.S.-centered internationalsystem.”2 Moreover: “Lacking a global militarycompetition, the current system may be describedas a chandelier-type structure composed of looselycoupled, regional constellations. In this view, thestructure of the international system is now«subsystem dominant» in the fact that thebehaviors of regional subsystems determine the

Simona Soare

REGIONAL SECURITY ARCHITECTURE IN ASIA-PACIFIC

OR NEW “TOOLS” FOR OLDSECURITY PROBLEMS*

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/200968

Monitor Strategic

properties exhibited by the larger global systemof which they are a part.”3 Against this backdrop,however, we employ traditional neoclassicalrealist tools of research in analyzing regionalpolicies of states in the Asia-Pacific, theirinteraction and how it helps create a comprehen-sive regional security architecture. Our studystarts with the assumption that systemicimperatives shape and shove foreign and securitypolicies of states but they do so filtered throughdomestic politics.4 Hence, we look into regionalstates’ support and interests regarding thecurrent security architecture in Asia-Pacific soas to determine the trends and features of thisarchitecture and reveal the way it effectivelyworks. This is important specifically since currentsystemic or subsystemic conditions influencedomestic politics which further impacts heavilyupon future options as well as foreign and securitypolicies of the states in the region.

The study is made up of three main parts.The first part briefly reviews some of the securitythreats both old and new in the Asia-Pacific aswell as underlines its systemic importance interms of the opportunities it presents to bothregional and foreign powers. The second part ofthis study investigates the main institutions thatrepresent the foundations of the regional securityarchitecture in Asia-Pacific. The third part refersto the foreign and security policies of two of themain states in the region which greatly affectthe region as a whole: the US and China. Finally,we formulate the conclusions of this study andsuggest some possible future trends fordevelopment of the regional security architecturein Asia-Pacific as well as the policies of the statesinvestigated here. This study does not attemptan analysis that would include the foreign andsecurity policies of all the states in the region.Neither does it seek to render itself an institutionalanalysis inquiring into how the regionalinstitutions and organizations function. Rather,it seeks to emphasize the interests of regionalstates, particularly China and the US’, in thecurrent regional security architecture, how thisconstraints their present and future policyoptions, and what impact they are likely to haveon regional security as a whole.

Asia-Pacific – not a region amongmany others!

The main reason why the Asia-Pacific regionis so important to international security is theconvergence of several different types ofconventional and non-conventional,asymmetrical threats to international securityin this region. Moreover, the respective securityrisks and threats appear to be mutually reinforcingrather than criss-crossing. Asia-Pacific is thefastest developing region in the world nowadays.However, the economic crisis of 1997-1998 andthe one of 2008 hit the “Asian tigers” heavily andleft its mark, proving that interdependence andglobalization are not without risks and that theseare more ellusive and harder to tackle thantraditional security risks and threats. Last, butnot least, Asia is important because of its strongnon-conventional security threats such asproliferation of WMDs, international terrorism,transnational organized crime, piracy,secessionism, xenophobia, etc. The turmoil inPakistan – caused by the assassination of formerPrime Minister Benazir Bhutto, president PervezMusharaff’s relinquishing of his military title andhis unexpected resignation in late August 2008,the weak control of state institutions upon thedomestic situation, the heavy impact of theinternational economic-financial crisis on theentire country, etc – have made it quite clearthat while non-conventional threats are seen asthe “wave-of-the-future” threats, the old,conventional ones are not yet a matter of thepast when several states in the region are stilldealing with serious statehood and regime survivalproblems. While some of these are alleviating, asis the situation in cross-strait relations betweenChina and Taiwan, particularly after the electionof president Ma Ying-jeou, others are severlybroken, as is the situation with the new SouthKorean president Roh Moon-Hyun whoterminated the Sunshine Policy towards theDPRK, despite widespread popular opposition tothis measure, which further lead to increasingtensions between Seoul and Phenian.

Asia-Pacific is a region of intense inter-staterivalry, mutual suspicion, distrust and insecurity5,

Monitor Strategic

69ASIA DE EST

an environment in which conventional securityrisks and threats reinforce each other andconverge with non-conventional, non-militaryones. The relative peace and stability in the regionover the last two decades has been due mostly tothe focus of all great regional actors oneconomic6 rather than military aspects ofregional and international politics – which hasbeen possible altogether due to the significantAmerican forward military presence in theregion.7 And although Asia-Pacific has come along way, the region is still plagued by a highconcentration of Communist, totalitarian orauthoritarian regimes (the highest in the world),the dependency of these regimes on repressivepolitics as a means of maintaining political andsocial stability, the lack of respect for humandignity and rights, the underdeveloped regionalinstitutional architecture, the strong influenceof nationalism, extremism, xenophobia,international terrorism, transnational organizedcrime, etc with a high degree of likelihoodregarding the comeback of an intense securitydilemma and arms race. For example, this is thecase with the DPRK and Iran’s nuclear militaryprograms. Robert Kagan argues: „There are newdevelopments in the Asian balance of power andthe shifting combinations increasingly have amilitary dimension”8 – as opposed to themultilateral solutions envisioned by regionalleaders which are mainly non-military in nature.Moreover, China, India and Japan, whose rivalryis one of the enduring features of the Asiangeopolitical landscape, are permanently tryingto outmaneouvre one another in differentdiplomatic forums.9

And the first indication of an intensifyingsense of insecurity is the rising military anddefense-related expenditures of regional states.For instance, China’s defense budget virtuallydoubled in nominal terms within a period of threeyears, from $35 billion in 2006 to $70.2 billion in2009;10 moreover, the Chinese military budgethas been going into its 19th year of double-digitgrowth – a performance unmatched by any ofthe Western great powers even in times of war,let alone peace. In 2008, the Chinese militarybudget grew by a staggering 17.9%, whereas in2009 it is bound to grow by a „mere” 14.9%.11 To

these increases (which have been kept well bellowthe growth rate of both the annual growth rate ofstate budget and that of the GDP), one must alsotake into consideration the speculationsregarding „the real dimension of all defense-related expenditure made by the Chinesegovernment on an annual basis. According toRAND, for instance, the real defense-relatedexpenditure of the PRC is at least 150% higherthan publicly announced figures; otherestimations mention that the real figures arebetween 300-400% higher (see for instance SIPRIor Defense News) – which clearly puts China inthe 2nd place worldwide in terms of its defensebudget, way behind the United States which isstill in the lead by a loose margin (in 2009 theUnited States announced an increase of militaryexpenditure of 7.5% in comparison to 2008, up toa total amount of $515 billion – however, thisamount does not include the budget for the warsin Iraq and Afghanistan.”12 In addition, China isalready seeking to develop its foreign armsmarkets, which is likely to increase its regionalclout all the more, possibly leading to China’sstirring course towards greater regional militarycooperation in the mid- and long-term. Moreover,with the growing Chinese economic power, thereare also greater power ambitions. Chineseresearchers increasingly see the world as dividedbetwen „two geopolitical spheres: a Euro-Atlanticsphere dominated by the United States and anAsian sphere dominated by China.”13 In addition,the common perception is that the regionalbalance of power is shifting in China’s favor andthat „the trend toward Chinese regionalhegemony [is] unstoppable by any externalforce.”14 As a direct consequence, China’sstrategic doctrine envisions a Chinese expansionof influence and power over three outward-oriented „island chains” and China increasinglyperceives itself as a sea power.15 Last, but notleast, as a reply to the usual argument of Chineseauthorities that emphasize Chineseexceptionalism and pacificism, „history suggeststhat as China grows more confident [and powerful]it will grow less, not more, tolerant of the obstaclesin its path.”16

India too increased its military budget froman estimated $22.9 billion in 2006, to $28.5 billion

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/200970

Monitor Strategic

in 2007; the increase focused mainly on thebudget for new military equipment and systemsacquisitions such as the approximately $2 billioncontract signed by BrahMos for the delievery ofa fifth generation fighter, the $1.2 billion contractsigned with Russia for the purchase of over 1000T-90 main battle tanks, the acquisition of nearly120 new multirol figthers for Indian Air Forces,etc. The Indian grand strategy envisions threeconcentric cycles of Indian outward orientation:the first, its near vecinity, where India seeksprimacy; the second, the „extended neighborhood”,where it seeks to preserve a favorable balance ofpower, and the third, the world at large, where itseeks to „play, at the very least, the role of «swingstate in the global balance of power».”17 China’sand India’s spheres of influence increasinglyintersect and overlap and there is no indicationthat either is willing to give way.

Japan’s defense budget has been risingsteadily, at a slower rate from $41.1 billion in 2006to $43.6 billion in 2007; moreover, in 2007 Japanattempted to amend article 9 of its Constitutionregarding its military apparatus, that forbadeTokyo to field a force larger than 100000 troopsand deploy them overseas; in 2006-2007 ittransformed its National Security Agency into afull-f ledged National Defense Ministry andincreased the size of the Japanese Self-DefenseForces while diversifying their equipment,training as well as the range of missions they canforgo within a much wider geographical arena.18

And although the military balance in the regionis still dominated by the United States – whosedefense budget rose from $521 billion in 2006 to$571 billion in 2007, reached a staggering $695billion in 2008 (these figures include the budgetsof over $200 billion annually for the wars inAfghanistan and Iraq)19 and grew by 7.5% in 2009to $515 billion (a figure that does not include thebudget for the wars in Iraq and Afghanistan), thefact that defense budgets in this region are risingso fast is not a good indication that states feelsecure – although the rise in their military budgetsmay also be due to other threats from beyond theregion. China, India, the US, Japan and Australiamore recently are all seeking to cement militaryrelations with other states in East Asia.20

The region is also still marked by a host ofconventional, nuclear military confrontations

such as the conflict between India and Pakistanand the one between North and South Korea.The April-May 2009 crisis on the KoreanPeninsula, marked by Phenian’s test of a long-range ballistic missile and its second nuclear test,determined the DPRK to withdraw from the Six-Party Talks, to restart its nuclear facilities thathad been disabled under the Joint Declaration, torefute all agreements reached within thismultilateral framework and to refute the 1958armistice signed between the UN and the DPRK.Furthermore, the recent instability in Pakistanis increasingly looked upon with suspicion bymany regional states. On the one hand, presidentObama’s AfPak strategy emphasizes the „twostates, one challenge” policy (inappropriate as itmay be as a result of the great differencesbetween Afghani and Pakistani Talibans)concerning Afghanistan and Pakistan and seestabilization and preservation of Pakistan’s unityas a strategic priority for victory in Afghanistan,as well as for overall regional security. China, onthe other hand, is also looking upon Pakistanistability and preservation of its territorialintegrity as a strategic priority since it isincreasingly concerned about potential Indianactions. Territorial revisionism spreads evenfurther to the Spratly Islands – disputed byMalaysia, Brunei, Indonesia, the Phillipines andChina – the Kurile Islands21 – disputed by Japanand the Russian Federation – the Senkaku/Diaoyutai Islands, disputed by China and Japan,as well as the to the precise delimitation of theexclusive economic zones around much of South-East Asia, and the settling of border disputesbetween mainland states.

Last, but not least, Asia-Pacific has the highesteconomic growth rate in the world. Trade in Asia-Pacific alone stands at 14.1% of world trade, whiletrade between Asian and North Americannations reached a staggering $1022 billion in 2007,and between the European Union and Asiannations reached some $970 billion (see Map 1).During 2005-2007 we have seen a rise of 13% incommodities trade in Asia-Pacific, 11% in South-East Asia and about 10% in Japan alone, whereasimports rose by 8-9% during the same period.Trade in the Asia-Pacific represented roughly27,8% of world trade in 2007, of which about 11%was trade with North America, 11% with the

Monitor Strategic

71ASIA DE EST

European Union, 27% with Africa and 57.7% wasintra-regional trade.22

These are just a few of the reasons why Asiais increasingly the focus of attention in terms of

security and the impact of regional trends uponinternational security as a whole. This makesinquiring into the current regional securityarchitecture all the more important.

Multilateral Regional Security Architecture in Asia-Pacific

Regional integration in Asia-Pacific hasbecome a topic of interest for local and Westernscholars only in the last decade or so. Mostresearch on security architecture building in Asia-Pacific in the last decade has predominantlyfocused on the bilateral level. Some haveemphasized the transformation and developmentof the regional multilateral institutional level aswell23, but over-relied on path dependency24 orInnenpolitik25 in explaining that securityorganizations created at the beginning of andduring the Cold War continued to leave a markon the regional institutional security architecturein Asia-Pacific. Few are the studies that stop andfocus on the current regional securityarchitecture. We look into regional securityinstitutions and inquire whether they are created

to respond to new or old regional security issuesand further we investigate the support given bythe regional great powers for these differentinstitutions based on their interests. Hence, weconclude by outlining a few features of thissecurity architecture, its functioning and thetrends of its development in the near future.

Most of the literature regarding regionalintegration in the Asia-Pacific is tributary to thepath dependency theory, considerind the currentfragile institutional architecture to be a remnantof the Cold War, when the region was deeplydivided. Washington’s strategy of favoringbilateral alliances, instead of a multilateral onesuch as NATO in Europe,26 lead to the creationand the preservation of a strategic environmentin which conventional security threats have failedto be solved, whereas historical tensions havebeen frozen and are still present. The dependencyof all Asian allies on their hegemon – either the

Map 1. Regional and Intre-regional trade as % of World trade in 2007

Source: International Trade Stratistics 2007, WTO

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/200972

Monitor Strategic

United States or the former Soviet Union –determined them to seek priviledged relationswith these powerful states alone and freeze outthe attempts to develop closer and warmerrelations with each other.

This strategy has outlived the Cold War tothis very day. However, as regional economiesstarted to grow at a fast pace and acknowledgethe benefits of free trade and integration, thenecessity of developing closer bilateral ties withneighbors seemed inescapable. Particularly theperiod since 1996 has been most relevant in thisrespect, as well as from the point of view ofregional integration processes taking off in Asia-Pacific, driven especially by the „Europeanintegration model” considered to be beneficialboth economically and security-wise.

But a quick look at the current regionalinstitutional architecture in Asia-Pacific revealsa series of fundamental differences between the„European” and the „Asian” models ofintegration. As opposed to Europe that centersaround the European Union as a model ofeconomic and, more recently, securityintegration, Asia-Pacific has several such „cores”,the most important of which are the East-AsiaSummit (EAS), the Association of South-EastAsian Nations (ASEAN), ASEAN+3 (China, Japanand South Korea), ASEAN’s Regional Forum(ARF), the Asia-Pacific Economic Cooperation(APEC), and the Shanghai CooperationOrganization (SCO); to these channels of formal,institutionalized networking one must also addthe informal, uninstitutionalized Six Party Talksfocused on solving the North-South Koreanconflict and the issue of North Korea’s militarynuclear arsenal and nuclear military program.In 2007-2008, however, there were voices callingfor the formalization of the Six Party Talks byestablishing the permanent and institutionalizedRegional North-East Asia Security Forum, aproposal highly supported by Washington and onlypartially supported by Beijing and Tokyo. Theregional security architecture in Asia-Pacific isclearly laid down in Fig.1 below.

First, and perhaps the most relevant, is thefact that it becomes quite clear from the principlesunderlying the foundations of the different

regional integration initiatives in the Asia-Pacificregion, as well as their effective functioning overtime, that the „European integration model” hasprovided only the idea of regionalism, but nothingmore substantial really. While Europeanintegration started off as an attempt not only toproduce prosperity by taking down barriers tofree trade between the member states, but alsoto impose mechanisms that would makecompliance monitoring easier between the statesand thus help decrease uncertainty and mutualsuspicion, the Asian model of regional integrationfocused on a set of principles that raised evenmore obstacles to setting up effective monitoringmechanisms. Emphasizing independence andnon-interpherence, the member states of Asia’sregional integration initiatives were highlysuspicious of institutional monitoring mechanismsand reluctant to fully participate in them.

Moreover, they were and still are reluctantand suspicious of attempts at establishing bindingcommitments at the multilateral level. Moststates in the region do not have the power toupstand American influence or growing Chinese,Indian, Japanese influence over these regionalorganizations. Agreeing to a multilateral bindingcommitment is seen as potentially dangerousbecause it puts the state in a vulnerable positiontowards unfriendly or rival neighbors or perhapsbecause it puts increasing pressure on theirdomestic political and economic apparatus.Moreover, for some of the states in the region,this process of regional integration is quite newand, on the backdrop of mistrust in the supposedregional partners, they are taking their time inevaluating the interests and intentions (potentiallyhostile or risky) behind this new process.

For this, and other historical reasons, trustcame to be consolidated at a very slow pace, whichin fact acted as an obstacle to the overall pace ofintegration. Rather, regional states have provenmuch more open to a model of integration thatwas based on country-to-country integration inthe economic field, by the establishment ofbilateral FTAs. Duplication was not a matter ofconcern for states for whom avoidingvulnerability is indeed a priority. This set inmotion a two-speed integration process in Asia-

Monitor Strategic

73ASIA DE EST

Pacific, one that moved along consolidatingbilateral networking channels, which havebecame mutually-reinforcing, and not criss-crossing as was the case in Europe, and thesecond seeking to build rather superficial,multilateral regional institutions. The differentpace at which integration developed and is stilldeveloping in the five sub-systems of Asia-Pacifichas prevented the establishment of acomprehensive regional architecture and laid thefoundations for the current fragmented regionalsecurity architecture.

The vulnerability of the regional integrationprocess in Asia-Pacific, even in the ASEANregion, is revealed by the 2008-2009 food crisisthat brought about decisions by states such asIndonesia to impose exports quotas on rice andother food products for fear that uprisings willfollow as a result of the lack of food available tothe people at affordable prices (such as was thecase in Haiti for instance).27 China, which usedto be one of the world’s top rise and grainproducers has recently become one of the topimporters of such products off the international

market. Much of the Indonesian rice productionfor instance goes to China, whose fast economicdevelopment meant that a larger proportion ofthe population has access to better and largeramounts of food. And while some states in theregion fear they have no sufficient reserves tofeed their populations, others have excessreserves that are used to feed animals for lack ofa better use. Japan is one such example. Japan,despite having one of the best developed riceproduction in the world, imports annualy anenormous amount of rice. Some of the reservesstocked from the previous years have beenrecently used as humanitarian aid sent to NorthKorea, Indonesia, China, Myanmar and otherstates affected by natural or man-made disasters.Other, similarly large quantities, have simplyrotteed away in storage houses or were used tofeed animals. The occurance of such extremephenomena while trying to apparently boostregional integration is a measure of the partialfailure of these regional integration mechanisms.Reverting to protectionist measures, so easily,even for short periods of time, proves that the

Fig. 1. The regional security and economic architecture in the Asia-Pacific

Source: Dick Nanto, East Asian Regional Architecture: New Economic andSecurity Arrangements and US Policy, p. 20.

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/200974

Monitor Strategic

economic integration process in the Asia-Pacificregion not only is quite fragile, but also that itsvery premises are shaky – an indication thatperhaps the time has come for them to change.

Moreover, while China announced that thecurrent international economic-financial crisis,the most serious since the crisis of 1929-1933,will not damage its economy badly, it is becomingincreasingly obvious that from the discussionwithin the G-20 summit in London in early April2009 that the international economy stands indanger of going back to protectionism28 andquota-policies on imports and/or exports. Japanannounced on April 6, 2009 an aid package of$100 billion to alleviate the negative effects ofthe international crisis on the Japaneseeconomy29, while the Thai Prime Ministerannounced that the members and partners ofASEAN will meet in Pattaya between April 10-12to discuss the implications of the G-20 Summit,particulary the decision to commit some $1 trillionto the IMF and other financial internationalbodies.30 China is currently seeking to tackle theeffects of the international crisis on two separatelevels: on the one hand there is the domesticlevel through which China is seeking to boostdomestic consumption (mainly by increasingwages). On the other hand, there is theinternational level in which China, holding some2 trillion USD in reserves, is interested – contraryto Washington’s fears – in maintaining the valueof the dollar relatively stable so as to avoid majorlosses of its own.31 As a consequence,interdependence is showing its ugly head in thesense that Chinese capital is currently beinginvested throughout the world buying somevalued US assets such as Hummer and others.During a recent trip to China on June 1, 2009, theUS Secretary of the Treasury Geithner has beenquite successful in convincing the Chinesegovernment to continue to buy the US’ externaldebt – though it was less successful in convincinghis Chinese counterparts to lower the trade deficitwhich is expected to reach an estimated all-time-high of 1.79 trillion USD in 2009.32

Whereas the European model was focused ona rather limited area at its beginnings, all Asianregional initiatives started off from a broader baseand sought to achieve integration in several areassimultaneously, seeking to burn stages and

achieve maximum results in a shorter period oftime. From this respect, the Asian model adoptedthe fundamental principle of issue-linkageunderlying the European integration model, butfailed to recognize the importance of a variablerarely, if ever mentioned in surveys of the issueat hand: time. Issue-linkage works best over time,because it tends to be facilitated by theacknowledgement of the trust built between thestates that have previously participated in morelimited enterprises. Essentially, the two modelsfunction on very different axes of integration:the European model started small and worked itsway in terms of geographical reach and depth ofthe integration process, the Asian model startedfrom a broad base and attempted to intensify theintegration variable.

Neorealists and Neoclassical realists alikeclaim that such economics-inspired theses do notapply to the realm of security which continues tobe governed by the same realist considerationsof competition for power. Consequently, buildingintegration in the field of security is mostdifficult.33 The European model made a firstattempt in the mid-1950s to build a European army,but failed to achieve its end when France vetoedthe initiative. Only in the 1990s, and morespecifically after Saint Malo in 1998 did theCommon Foreign and Security Policy (CFSP)pillar take shape and started to develop at a fasterpace. However, the Asian model has bypassedintegration in the security field from the verybeginning in favor of enlarged securitycooperation; integration per se in the securityfiled, as it is nowadays thought of in the EuropeanUnion – a common expeditionary force, acommon arms market, coordinated procurementprograms or even a single integrated one for allmember states, and so on – is not and, we believe,will not be a specific Asian goal for a long time tocome.

The Asian model of regional integration maynot be as broad or as intense as the Europeanone, but it still builds on the idea that integrationis the best means to promote prosperity andproduce security. Regional integration does notbear the profound meanings of the Europeanmodel – sometimes labeled post-modern – butrather its meaning resembles that of a bridgebetween the nations in the region, though not

Monitor Strategic

75ASIA DE EST

always across the deeply dividing issues that stillplague their bilateral relations. And despite muchWestern criticism of regional integration in Asia-Pacific, the process is moving along at a rathersatisfactory speed for most regional actors.China, and indeed other states in the region –perhaps with the exception of the WesternizedJapan, South Korea, India, Singapore and thePhillipines – are quite satisfied with this pace ofregional integration because while it may producemoderate results most of the time, it does notforce them into making decisions they do notfeel ready or secure enough to make or feelpressured to make by other actors outside theregion. Moreover, none of these states is willingto take on the role of building a vision of futureregional integration for Asia-Pacific, because thecurrent strategic environment in the region isnot conducive to it. The Asian balance of poweris in full transition at present, which makescooperation between strategic rivals moredifficult. China is very much partial to lettingthings evolve in the direction already embarkedupon and is resilient to say the least to assume agreater role in stirring the course of regionalintegration. Hence, despite its great resourceextraction and mobilization capacity, both at theregional and domestic levels, despite its perceivedvulnerability, China is most likely to maintain orintensify at best its current regional policy in thenear term. Its mission is in many ways madedifficult by the balancing act it is forced to playregionally: Chinese researchers emphasize thatBeijing has not yet decided upon claiming theposition of leadership in regional integration inAsia-Pacific for two very worrisome reasons. Thefirst is that China has invested heavily inreassuring its neighbors of its peaceful andmutually beneficial intentions and it makes itsequidistance in strategic matters a priority inforeign policy.34 Beijing feels like there is more toloose from assuming a more central role inpromoting regional integration at this time andto a certain degree it is right to fear such anoutcome. Chinese leaders and researchers argueChina risked quite a lot by assuming a central,mediating role within the Six Party Talks andthat the current crisis in the Korean Peninsula,brought about by the April-May 2009 events

represented a true slap in the face for China.35

Both security-wise and economically, China is amajor actor and no doubt is looked upon withsuspicion by smaller economies in the region.Singapore is just one such developed economy inSouth-East Asia that fears being completlyengulfed and consumed by the Chinese giant,fast-expanding economy. Thus, China’s regionalpolicy emphasizes a principle at all surprisingconsidering we are dealing with a Communistregime after all: that all decisions concerningregional integration be adopted on a unanimous,consensual basis, with the specific agreement andby the free will of all participating states.36 This iscurrently considered in China’s interest becauseit acts to limit the US’ influence in the region –which goes hand in hand with the unfolding softbalancing policy put together by China. Not onlydoes China hesitate to take on the responsabilityof leadership in regional economic integrationand security building, but it is resilient to acceptAmerican leadership as well – or the leadershipof any other state for that matter! The wayBeijing would have regionalism develop is as aleaderless process and in terms of security, as anecessarily non-military one – because themilitary dimension of security is essentially anattribute of the state.

The second reason why China is reluctant toassume a leadership position in regionalintegration is that it is trying to avoid puttingextra pressure on its own domestic politicalapparatus both for more liberalization of China’seconomy – already considered to have gone toofar by a large part of the Chinese CommunistParty’s conservative branch37 - and moreconcessions made to neighbors and partners asimplied by a more intense integration process.China, though, is not the only regional major actorplaying a safe game. Though it is one of the fastest-growing economies in the world, India plays asimilar game in terms of regional integration –while still complaining about the lack of progressmade in SAFTA. On the other hand, while Chinaseems ready to make concessions to promoteregionalism, it is not quite decided whether toassume broader responsability for this at themultilateral – and perhaps risk alienating theUnited States or Japan even further.

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/200976

Monitor Strategic

Asia-Pacific is not a homogenous region. Infact it contains five different sub-systems ofinternational relations, all of them moving in quitedifferent directions security-wise. Hence, thereis no comprehensive security architecture in theAsia-Pacific region, which limits policy optionsfor all regional great powers who are forced tobalance their actions and measures in one sub-system for fear of setting off negative effects inother Asian sub-systems of internationalrelations. Instead, the regional integrationprocess is fragmented by the fact that there isan entire host of regional mechanisms andinstitutions in the five sub-regions of Asia-Pacific.This is mainly where Asia in general is departingfrom the European model which iscomprehensive and aims to be all-encompassing– namely, it aims to bring together under theaegis of the European Union the willing states onthe continent participating in a single, ever-evolving and ever-expanding integration processthat used to work on a minimal basis, but nowincreasingly is shifting towards a maximalintegration approach. This is not the case in Asiawhere the minimal approach is bypassedaltogether and the maximal approach appliesfrom the very start through the emphasis onburning stages of integration. This howevercreates increasing pressure on the participatingstates and risks rising serious obstacles in theunraveling of the process altogether. One mustkeep in mind that regional integration works in avery different manner from mere regionalcooperation which involves only the coordinationof domestic politics to commonly assumed,partially overlapping goals. Regional integrationrequires building common goals and common,compulsory mechanisms to be employed inpursuing them. The fragmentation of regionalintegration in Asia has a secondary effect in thesense that institutions, assumed to be working inthe interlocking and partially overlappingmanner they do in the West, particularly in theNorth-Atlantic region, are becoming increasinglymore specialized. China itself, which is seekingmembership in all of these regional institutions,is emphasizing that they perform a particularfunction at the regional level. Surely, Beijing islooking forward to connecting all these

institutions to one another in the future, but inthe meantime it chooses to simply promote themall simultaneously which leads to a competitionbetween them for funds and commitment,producing more fragmentation and impeding theprocess of developing in an interlocking,overlapping manner such as in the case of theEuropean model.

Regional states emphasize that this effect iscreated by regional cultural specificity – which isno doubt an issue. But before anything else, thiseffect is created and amplified by political regionalspecificity. The rivalry between the regional greatpowers leads to this effect. Regional integrationis expected to develop at a relatively high paceand the results of this process tend to stretch formaximum by comparison to the level reached bythe EU – even though the EU has had a head-start of at least a decade or two on any regionalintegration process in Asia. Moreover, theAmerican different involvement in Europe andAsia during the Cold War is credited to havecreated and helped widen this gap by emphasizingthe importance of Europe rather than Asia andinvesting heavily in NATO as opposed to CENTO.The benefits of American hegemony in Europecreating the security premises for the beginningof the integration process in Europe areconsidered to have been absent in Asia duringthe Cold War and are still thought to be missingnowadays. Hence, regional integration in Asianot only builds on different cultural background,but also on a very different, more fluid politicaland strategic one as well.

Regional integration is proceeding muchfaster and with far better results on a bilaterallevel basis in the Asia-Pacific region. This isanother particularity of the Asian integrationmodel, as opposed to the European one, and it iswhat accentuates its fragmented character andtwo-speed development – with deeper and moreintense integration in South-East Asia and fragileand superficial integration in North-East andCentral Asia. Most Free Trade Agreements inAsia-Pacific, particularly in the ASEAN regionwere established on a country-to-country or anASEAN-to-country basis (such was the case ofASEAN-China 2002 FTA, the ASEAN-Japan 2003Comprehensive Economic Partnership, etc.) and

Monitor Strategic

77ASIA DE EST

nowadays there are notable efforts to turn theminto multilateral ones – see for instance the effortsto promote an Easy-Asian FTA within the EAS –though the current international economic-financial crisis is feared for its protectionisteffects which could delay the process altogether.ASEAN’s Area of Free Trade (AFTA) establishedin 1992 is perhaps the single most successful sofar and its achievements in the economic fieldseem to be comparable to its set goals –achievement of the elimination of intra-regionaltrade tarriffs for the CEPT Inclusion List products(except the newest members Vietnam, Myanmar,Laos and Cambodia, which are expected toeliminate intra-regional trade barriers by 2006,2008 and 2010 respectively). By 2007, the intra-regional trade tarriffs were lowered to an averageof 3.8% for most of the traded products includedon the CEPT Inclusion List.

Thus, regional integration buildingmechanisms in Asia-Pacific function ratherdifferently from the way those in Europe did andthough all regional states acknowledge itsimportance, few are ready to take on morebinding commitments within the regionalorganizations seeking integration either ineconomic or security terms. Also, the fragile andrather loose and fluid membership of the regionalintegration organizations has so far preventedthem from developing a true vision, much less acomprehensive strategy of enlargement ordeepening of integration. Although we are seeingsuch signs particularly in the ASEAN region, theyare mostly absent on the rest of the continent.Moreover, the institutional level in the Asia-Pacific has become the focus for great powerjostling and this increasingly becomes apparentin the trade-offs at institutional levels: „WhenChina tried to exclude India from the first EastAsian summit in December 2005, Japan tookIndia’s side. When Pakistan offered Chinaobserver status in the South Asian Associationfor Regional Cooperation, India brought in Japan,South Korea, and the United States tocounterbalance Beijing’s influence. Japan,meanwhile, has made India a partner in itsstrategy in Asia, steering investment anddevelopment assistance India’s way and engagingin military cooperation, especially in the IndianOcean.”38

Most regional institutions in Asia-Pacific focuson countering the following security issues:terrorism, human and drug trafficking, piracy,arms trafficking, moneylaundry, internet crimeand financial transnational organized crime, theproliferation of WMDs. These are the coresecurity issues addressed by regional securityinitiatives such as ASEAN, ASEAN+3, ARF, SCO,Six Party Talks, PSI, EAS, etc. Their focus ismainly on tackling these security issues throughdialogue and negotiations, but by non-militarymeans and without interference in each other’sdomestic affairs. On the other hand though, aswe will argue bellow, these institutions are alsoused by regional great powers as new “weapons”to deal with old security issues such as thebalancing of their strategic rivals. Thus, China isusing regional multilateral forums as means ofsoft balancing the US in the environment of theseinstitutions – the association with which make itless threatening in the eyes of its neighbors – byconstricting US behavior through a rule-emphasisapproach.39

The multilateral level of the regional securityarchitecture looks rather underdeveloped despitethe plurality of the institutions of which it iscomposed. This is the case because these workmore to duplicate one another’s attributions,rather than in a system of interlocking,complementary entities. Hence, theirfunctionality springs from two main sets ofinterests: on the one hand, their focus is onalleviating new, mainly non-conventionalsecurity risks and threats (which justifies theirnon-military character). On the other hand,though, they are also used to alleviate newsecurity problems thus leaving room for regionalgreat powers to worry about and tackle moretraditional threats to their security – under whichcircumstances, full control of the nationalmilitary apparatus is essential. Moreover, theseregional forums are used as tools though regionalpowers can counter each other’s influence in arule-dominated environment that will not lead toclassic hard balancing.

Last, but not least, since the region is in amiddle of a power transition period, it is quitenatural that the current security architecture inAsia-Pacific is largely shaped by the expectations

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/200978

Monitor Strategic

regional states have about the relationshipbetween the US and China more specifically. Forthis reason we have chosen to focus on these twopowers’ regional policies in order to see just howthey impact the region and how the securityenvironment and the policies of other states inAsia-Pacific limit their policy options.

The bilateral level of Asia-Pacific’ssecurity architecture

The bilateral level, traditionally the mostdeveloped in the region, continues to dominatethe current security architecture in the Asia-Pacific region. Though the process is evenlypursued by all regional actors, great powers suchas the United States and regional powers such asChina, India, Japan and Russia are the mostrelevant. However, we will focus on China andthe United States as the two most importantactors in the region as a whole and at the globallevel. We seek here to investigate the supportregional great powers give to these institutionsand in what amount so that we can put togetheran overarching comprehensive picture of theregional security architecture in Asia-Pacific andthe way in which one of the main levels of itsbuilding process, the bilateral level is influencing it.

People’s Republic of China

China’s grand strategy emphasizes a statusquo policy based on strategic self-restraint40 –which seeks to reassure neighboring countriesthat China’s rise to the status of great power willnot be accompanied by a subsequent attempt atregional hegemony; China is not seeking tobecome regional hegemon or to change thecurrent world order – as many other great powersin past have done.41 This policy is based on„Chinese exceptionalism” – or the policy ofpeaceful development – marked by the search tosustain peace, economic growth and anessentially defensive strategic posture.42 Perhapsthe most interesting aspect of the Chinesestrategy of particularly the manner in whichChina perceives itself in relation with the two

windows of opportunity and vulnerabilityrespectively that it is experiencing at present. Itis thus only fair to say that China’s grand strategyis still one of a rising great power, experiencing adeep period of transition both in its domestic, aswell as its international environment. Based on abroad interpretation of Chinese foreign policy, itseems more likely that China is in fact developinga long-term vision of its role and position in theinternational system and seems willing to forgoshort-term relative gains in exchange for long-term ones. Moreover, this perspective on foreignpolicy has made it quite open to a multilateralapproach in international politics – even thoughsome analysts, such as Thomas Barnett in hislatest book, Great Powers (2009), have interpretedthis as a Chinese attempt of free riding in anAmerican-led system, non-committing itself topaying the costs and assuming theresponsabilities its position in the hierarchy ofsystemic power entail. At present, China isanalyzing different scenarios of its involvementin the international system and its taking on moreresponsabilities as a regional and systemic power.For instance, China is currently analyzing theimplications of cooperation with NATO,particularly in the AfPak region. On the one hand,Chinese researchers emphasize the need forNATO itself to make up its mind about what kindof cooperation it is seeking to establish with China,and on the other hand, China itself has to inquireinto the interests that could be laying behind thisproposal and take into consideration differentpolicy moves in this regard. NATO as such is aregional organization and a „new phenomenon”for China which thus has to analyze whatdifferent types of cooperation with NATO wouldentail for China, what risks, what costs and whatopportunities it would bring about.

China has shought to establish strategicpartnerships with all the great powers within itssystem of international relations – from theUnited States and Japan to India and Russia. Thistype of policy has been refered to as a neo-bismarkian43 policy through which China seeksto enhance its attractiveness as a responsiblestrategic partner, thus maximizing its ownregional clout as well as preparing a conduciveinternational environement for its rise to greatpower status. For China, the strategic partnerships

Monitor Strategic

79ASIA DE EST

it established with the aforementioned greatpowers or rising great powers represent a meansto built interdependence in terms ofcomplementary interests, thus reducing theprobability and likelihood of confrontation,containment or balancing.44 Moreover, the veryexistance of these strategic partnerships is allthe more important for the Chinese as they allowBeijing to avoid hard balancing by the UnitedStates.

China’s relationship with Japan continues tobe tense and alienated, marked by deep-runningmistrust, historical rivalry and a feeling ofrevanschism. China believes that the US securityumbrella is the only one that is holding back Japanfrom conventional and nuclear military build-upand a reversal to its traditional agressive powerpolitics.45 Beijing estimates that Japan couldbecome a great military power within 25 years atthe most in the absence of the US securityguarantees that seem to condition Tokyo’s self-restraint and the reduced effectives of its armedforces. Hence, China is partial to US continuedmilitary presence in Japan, but sees as dangerousany additional renegociation of the alliance,either by reducing the number of US troops inJapan (as strongly rumoured during the late1990s) or by encouraging Tokyo to assume a moreprominent and active role within the alliance andrennounce its peaceful Constitution (either toparticipate in international military operationsand peacekeeping missions or to develop jointlywith Washington the missile defense system inAsia-Pacific).46 China strongly criticized therenegotiation of the US-Japan military allianceduring 2000-2008, which envisions a broader rolefor Japanese armed forces, both within andbeyond the region. The fact that the new alliancepermits a broader reach of Japanese troops, veryclose to the Chinese mainland is a topic thatlargely worries Beijing. Furthermore, the fact thatthe reach of the new American-Japanese allianceis defined in situational, not geographical termsis another cause of concern. For instance, Beijingargues that according to the new treaty of theUS-Japan alliance, not only are Japanese troopsrequired to participate in international operationsbeyond Asia-Pacific, but also there is a very goodpossibility (by the vaguness of the alliance treaty)

that Japan could lend support to the US or Taiwanin a confrontation with China. China’s strongopposition to a closer, more situational alliancebetween the US and Japan has occassionaly tookthe shape of Chinese Navy’s intrusions in orviolations of the Japanese territorial waters (adozen times in 2003 and over six times in 2004for instance).47

China’s relationship with India is just as tense,especially after the signing in 2007 of the US-India strategic partnership and cooperationagreement in the field of civilian nuclear energy.Beijing argues that New Delhi is playing a powergame, seeking to help the US in surroundingChina and encouraging the build-up of US forwardmilitary presence in the vecinity of the Chineseborders merely as a counterweight to Chineseregional clout.48 Beijing is already finding itdifficult to cope with the large US militarypresence in Afghanistan and the Pacific.Moreover, Beijing already feels surrounded bynuclear-armed states.49 India itself finds it difficultto cope with China’s growing assertion of powerin South Asia, which allegidly has been „acontributing factor in India’s decision to renewits nuclear program,” together with a clearperception of Clinton’s mid-‘90s engagement withBeijing of an increasing detente between Chinaand US.50

At the multilateral level, internationalinstitutions hold a particular significance inChina’s foreign policy as they are considered tobe central to the preservation of the currentinternational order that offers all internationalactors and states – regardless of their relativepower – legally equal rights and an undeniableright to sovereignty.51 Particularly, China hasbeen trying, quite successfully to become an activeand prominent presence in all internationalinstitutions, be they systemic or regional,economic or security-related.52 This effort isconsidered a fundamental part of China’s effortto integrate in the international society and builditself the reputation and the image of a responsibleand reliable member, equal partner andstakeholder. Thus, China’s current foreign policystrategy emphasizes the relevance ofinternational multilateral forums as well asregionalism – particularly under the principle of

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/200980

Monitor Strategic

regional cultural ownership.53 Just as in the caseof the bilateral level, China is particularlyconcerned with its immediate periphery focusingon developing strong friendly relations with thestates on its borders, particularly smaller, lesspowerful client states such as Vietnam, Cambodia,Laos, Myanmar, Pakistan, etc.

The same priority leaves its mark ininstitution building, though at the institutionallevel China is definitely seeking to expand itsgeostrategic reach. The huge relevance thisinstitutional or multilateral level has for China ispartially deduced from Beijing’s strongrepresentation in all top-level reunions and forumreunions, as well as in track-two diplomacy.54 Inaddition, China’s emphasis on regional culturalownership within the institutional networkingenvironment in Asia-Pacific offers Beijing aperfect cover for „soft-balancing” the US, Japan,Russia and India in the region, without riskingdirect or hard balancing. China’s regionalinstitutional commitment is not equal in all of thefive Asian sub-systems of international relations,but this seems mostly due to the difference in thelatter’s degree of regional integration and thedegree of regional security regime building. Thus,while in South-East and Central Asia Beijing isdeeply involved, in North-East Asia China iscontempt to pursue mere informal networkingthrough the Six Party Talks in which it holds acentral mediating role – though it balances policywith a clear dominant approach to regional politicsat the bilateral level.

China’s foreign policy emphasizes thoseregional multilateral forums of which the US isnot a part – despite the official claim that Chinais promoting all regional multilateral forums andinstitutions. Admittedly, in Central Asia Chinafavors the SCO, in Southeast Asia the ASEANand in East Asia the EAS. However, by theamounts invested by China in regionalism, wewould rather say that ASEAN+3, APEC and theSCO are the three most important regionalinstitutions for China. In APEC, China holds oneof the central roles, particularly within the lasttwo years. For instance, on the occasion of theAPEC Summit in September 2007, China signeda record number of trade agreements; moreover,China already has or is in the process ofnegotiating/implementing FTAs with a majority

of Asian states.55 The APEC’s strategic goals – todevelop regional prosperity, consolidate regionaltrade and enhance interdependence, as well aspromote sustainable economic growth – perfectlymatch China’s vital interests and aresynchronized with Beijing’s perceptionsconcerning its window of opportunity which iscompulsory to be exploited to the maximum.Surely, one must also include the ARF here,which is considered by the ASEAN member statesto be the main security cooperation actor in thewhole of Asia-Pacific. But Chinese involvementand investments in developing the ARF’s reachhave been secondary in comparison to the firstthree institutions mentioned above. As in the caseof ASEAN+3, mainly a regional economicintegration mechanism, and a securitycooperation forum, China sees its involvementin multilateral security forums in Asia-Pacific ina non-military manner and more so than anythingelse under the strict condition of developingsecurity cooperation in relation with three mainrequirements:

a. that security cooperation focus onnew concepts of security – common security(requires common interests built on pragmaticpremises – confronting common threats – andcultural ones – a community of common Asianvalues), comprehensive security (which requiresthat all aspects of security be considered,including environmental security, with an equalrespect for the interests of participatingcountries) and multilateral security (that is, theparticipation of regional states on the basis ofequal rights and obligations and equal respect toabiding by international norms); this focus onthe new concepts of security also helps stirrsecurity cooperation in Asia-Pacific away fromthe field of military-to-military enhancedcooperation where Beijing knows it will be facedwith increasing pressure to acount for its militarybuild up program as well as to adopt moretransparent policies in the field of militaryprocurement and budgeting;

b. that security cooperation develop onthe basis of economic cooperation and/orintegration. Thus economic cooperation is aprecondition of security cooperation and isexpected to develop simultanously. Hence, it isunderstandable why for instance in the SCO

Monitor Strategic

81ASIA DE EST

China has been pushing and lobbying for closereconomic ties with Central Asian states seen ascrucial for China’s diversification of its energyresources and energy transport routes (thusbipassing maritime routes controlled by theUS).56 Moreover, China has greatly insisted uponestablishing FTAs with the Central Asian states– a goal described in the Joint Communique ofthe Reunion of the Heads of State andGovernment of the SCO member states held inNovember 2007, as well as the similar previousCommunique of February 2007;57

c. that security be pursued mainlythrough persuasion, negotiation anddialogue, through non-military means,regarding peace not merely as a condition,but as a value of Asian security. China’sofficial stance is that Beijing is partial toemploying non-military means of boosting itssecurity and solving regional crises, despite thefact that currently there seems to be a surge inconventional, military threats to China’s security– we are particularly refering to the situation onthe Korean Peninsula, where Chinese officialsand researchers emphasize that the possibilityof an armed conflict breaking out cannot bediscarded, particularly after Pyongyang refutedthe 1958 armistice and is now technically at warwith the UN once again,58 as well as the situationin Pakistan (where increased instability andturmoil could prompt Indian intervention).59

Chinese official policy is that Beijing supportsthe current status quo so long as all the otherstates in the region do so as well. Even though itprefers non-military means, China stillemphasizes its right to use force to protect itselfagainst inherent threats to its national securityand territorial integrity. Moreover, pastexperiences show China is quite willing to usemilitary force whenever it perceives its coreinterests to be threatened – and it does sooffensily, under the disguise of just war and,hence, of self-defense. The Chinese defensedoctrine features what Beijing claims to be apacifist, defensive and nonexpansionist strategicconcept – active defense – which in fact allowsfor offensive actions (even preemptive ones) inthe name of national interests which make forjust war. The danger is that so long as Beijing isable to put a spin of just war on just about any

potential military engagement, its pacifistintentions might be irrelevant since there is noeffective, non-arbitrary restraint on its use offorce either domestic or international.

There is much speculation going aroundwhether the SCO will eventually be transformedinto a full-fledged military alliance. However, thisstrategy is simply not feasible for either of theorganization’s main actors, the RussianFederation and China – which both have vastterritories, long borders, on the ground andmaritime, are confronted with multiple andcomplex threats to their security, which are onlypartly overlapping, and continue to see each otherwith relative suspicion. Neither China, nor theRussian Federation is currently willing toundertake such huge responsability (and financialburden) towards each other. Moreover, bothstates have their own nuclear arsenals which actas credible deterrents and are their ultimatesecurity and survival guarantee. Hence, analliance between the two states just simply doesnot seem cost-efficient. However, they do havein common the fact that both regimes areautocracies and this has been suggested it maybe enough to ciment closer cooperation betweenthem in balancing the Westernized democraticgreat powers.60

The direct result of the convergence ofChina’s perceptions concerning its window ofopportunity and its window of vulnerability – bothdeveloping simultaneously – is that China ispursuing „soft” balancing of the US, using theinstitutional regional mechanisms as tools forthis strategy – regionalism is esentially used as aself-help mechanism61 meant to buy Beijng time,access to resources and markets and delaycontainement or (hard) balancing.62 China’smoderate revisionism is in many ways aconservative-driven enterprise and a culturally-motivated one, but it nonetheless involves a seriesof strategic challenges for the current worldorder. Asia-Pacific is in the middle of a powertransition phase. China’s cautious strategy is thusbased on:

• Countering other actors’ perceptions of the„China threat;”

• The creation of a broad perception ofmutual benefits and gains drawn from regionaleconomic integration and security cooperation;

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/200982

Monitor Strategic

• The cultivation of a progressive openingtowards and integration into the globalized worldeconomy, broader access to markets and energyresources, FDI and a diversity of economicpartners (upon which China is only moderatelydependent);

• The commitment to enhanced cooperationas a means of buying time, disguising interestsand decreasing the intensity of the regionalsecurity dilemma or rather a double securitydilemma – prompted by China’s balancing actbetween coping with the uncomfortable USmilitary presence in the region and the threatsemanated from the Talibans and other regionalterrorist groups (such as the Uigurs);

At the same time, though, China’s perceptionof a short-term window of opportunity (as opposedto the long-term window of vulnerability it isexperiencing63) determines Beijing to take on asoft balancing strategy against the US in orderto maximize economic gains as a premises ofboosting its national comprehensive power. Thus,for China investing in the regional securityarchitecture pays off for several reasons. First ofall, there is an obvious tension between China’sstatus quo policy and its moderate revisionismbased on recongnition of its growing power andthe latter’s reflection in a louder voice formainland China in world affairs – which makesfor a mix of conservatism and moderaterevisionism in Chinese foreign policy. Thisemphasis on multilateral forums creates theimage of a restrained China which being so deeplycommitted institutionaly is a lesser threat toother states in the system; consequently,institutional commitment for China not only paysoff economically, but also in terms of offering adisguise to its revisionism.

Secondly, China finds investing in theregional security architecture perfectly pragmaticand beneficial particularly because theinstitutional environment has proven capable ofincreasing its resource extraction capacity at theregional level (hence helping increase its regionalclout). For this purpose, among others, China islikely to stay this course and possibly intensify itin the near and mid-term so long as it feels it isnot yet prepared domestically to assume anopened balancing stance against the US.

Thirdly, the growing Chinese power hasproven capable to mold and shape the regionalsecurity architecture in Asia-Pacific. Consequently,for China the institutions making up thisarchitecture represent new tools to be employedby the state as a part of an innovative process inregional foreign policy of asymmetricallyapproaching and engaging with an essentially oldsecurity challenge: balancing strategic rivals andmanaging power transitions. Hence, softbalancing is used innovatively as a tool to restrainUS behavior, not overturn US-sponsored worldorder. The goal of China’s soft balancing strategyis less to defeat the US and more to deny US asmooth ride in managing regional affairsunilaterally.

Traditionally, the bilateral level of securityarchitecture building has been dominant inChina’s foreign policy which emphasized country-to-country contacts as the most effective,efficient, time- and resource-saving means topursue its strategic goals. Moreover, Chinacontinues to this day to focus mainly on thebilateral level of security architecture building,but Chinese officials claim this is the case becausewithin certain Asian subsystems of internationalrelations, there is simply no other mechanism ofcooperation but diplomacy or, at most, an informalnetworking mechanism – such as the Six PartyTalks in North-East Asia. The appeal of thisparticular strategy for the Chinese governmenthas deep-running historical reasons – i.e. China’semphasis on independence and the principle ofnon-interference.64 And although these twoprinciples remain essential to China to this day,recently Chinese foreign policy has began tochange from this traditional focus on bilaterallevel to multilateral level diplomacy as the bestmeans of tackling security threats (particularlyof the asymmetrical, non-conventional kind) andpromoting its national interests. Nowadays Chinaemphasizes multilateral cooperation, in a formalnetworking environment, in ASEAN+3 and theSCO.65 Moreover, Chinese foreign policyresearchers are expecting China to increasinglyrely on this multilateral level in its foreign policyas the best method to tackle threats in aglobalized, network-based world. This move awayfrom its traditional foreign policy would be brought

Monitor Strategic

83ASIA DE EST

about by China’s gradual integration in theinternational society and its changing attitudeand image of it. This translates into the fact thatChina wants to become a responsible actor andstakeholder in the international society, but thereis an intense debate going on in China about theexact meaning of this responsibility andparticularly what responsibilities China shouldtake on as a rising great power and which it shouldtry to forego or avoid.

Still, this seems to apply to the largerinternational system as opposed to China’simmediate periphery which represents one ofBeijing’s highest priorities. And in so doing, Chinais seeking to diversify its networking channelsand emphasize regionalism. And regionalintegration is in fact a major interest of China, somuch so that Beijing has repeatedly proven willingto make concessions to promote regionalism. TheEuropean regional integration model is highlyregarded by Beijing and it is in fact credited as amodel for regional integration in Asia-Pacific.However, several points must be kept in mindwhen considering integration in Asia-Pacific. Firstis that China has and will continue to emphasizeregional ownership and regional culturalspecificity which keep regionalism in Asia-Pacificfrom developing similarly to the manner in whichit developed in Europe. Moreover, the Chineseofficials underline the fact that there is nohardcore66 in Asia (such as France and Germanyhave been for Europe) that could provide thedriving engine for regional integration. On thecontrary, in South-East Asia regional integrationhas been driven by a host of minor powers actingtogether and pooling power and resources tomaximize results – this is the case of ASEAN.But the similarities exist far beyond what someare willing to recognize. Beijing is definitely quickto admit the tense relations it has with Japan aswell as the host of traditional security issuesplaguing their cooperation. However, it does notseem to accept that France and Germany havebeen much fiercer enemies before they decidedto work together to lay the foundations of theEuropean Community. Chinese researchers haverepeatedly emphasized that China is seeking todevelop regional integration mechanisms as abridge between the different nations in Asia and

as a means of producing prosperity readily andfairly accessible to all participants. Because Chinahas been importing heavily components offinished products from its ASEAN neighbors inparticular, and because it seeks to expands itsmarket-share in the region – the fastest growingin the world from an economic point of view –Beijing is increasingly interested in bringing downthe trade barriers that are keeping this flow ofgoods, labor force and capital that are feeding itseconomic growth from surging. The economicand security benefits are largely complementary.

The United States of America

Asia-Pacific is an increasingly importantregion for the US, particularly since Washington’sgrand strategy emphasizes status quo preservationand the strategic must of maintaining the postureof unrivaled military power. According to the 2006National Security Strategy of the United Statesof America, the US is the world’s militaryhegemon – although in the economic fieldWashington acknowledges a tendency towardsmultipolarity – and the maintainance of thisdominant status is esential to the security of theUS as well as international peace, stability andsecurity. The American grand strategy empasizestwo main pillars both at the systemic and regionallevels:

• Promoting democracy, human rights,liberties and human dignity; and

• Promoting peace and stability by thecontinuos expansion of the community ofdemocratic states;67

Washington’s strategic interests in the Asia-Pacific region are:

• To prevent the domination of the Asianmainland by one single (hostile) great power orthe rise of a regional hegemon contesting thecurrent international order; from this point ofview, the American forward military presence inAsia-Pacific is the main deterrent to such anundesirable scenario;

• To maintain regional stability as the funda-mental premisis of uninterrupted sustainableregional economic growth;

• To control, monitor and guide the region’stransformation and power transition. This goal

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/200984

Monitor Strategic

is mainly achieved by the following three strategicsteps: shaping the strategic environment,regional crisis management and conf lictprevension and promotion of democracy andhuman rights;

The American grand strategy for Asia-Pacificrests on the concept of transformationaldiplomacy – meant to shape the strategicenvironment in the region. The multilateral,institutional level is represented by Washington’ssupport of the comprehensive and interlockingregional institutional architecture on the basis ofdemocracy and the respect for human dignityand human rights – whose role is to prevent theescalation of the regional security dilemma, armsraces and historic mistrust and tensions betweenregional nations. Moreover, these are consideredto be the foundations of a regional mechanism ofcrisis management and conflict prevention –preventive diplomacy. However, the traditionalfocus in the American regional grand strategyon bilateral relations – in the military realm – asthe foundations of the regional securityarchitecture remains unshaken, as doesAmerica’s skepticism regarding the renewedregionalism in Asia (and East Asia in particular).

The US is actively represented within themain regional security forums in Asia-Pacific, themost relevant of which are the ARF, APEC andthe Six Party Talks, while continuing to redefineand develop its military alliances with pivot statesin the region: Japan, South Korea, Malaysia, thePhillipines. However, there are increasing worriesin Washington concerning the development ofseveral regional initiatives that do not includethe US: „While the United States traditionallyhas played a central role in setting the agendaand shaping the goals for multilateral cooperationin the region, including the Asia Pacific EconomicCooperation (APEC) group, there is thepotential that the upcoming East AsianSummit, to which the United States has notbeen invited, could lead to a new regionalforum led by China that would exclude theUnited States and increasingly displaceAPEC, and other more inclusive fora, as theleading multilateral grouping of Asia.”68 TheUS’ participation in the ARF temporarilydecreased between 2004-2006, with high-ranking

American officials failing to be present to theforum’s annual top-level reunions69, leading tospeculations that the US was less interested in itand that the ARF was no longer an economicpriority in the Asia-Pacific for the Americans. Sofar, the US has supported the ARF as a forum ofregional security cooperation, even thoughWashington has repeatedly walked away fromnegotiations frustrated by the regional actors’emphasis of non-intervention as a fundamentalprinciple of the institutional architecture – whichlead to a series of US preventive and pro-activemeasure being rejected by regional partners. Also,Washington’s tendency towards unilateral actionduring the Bush jr. administration did not fit wellwith the emphasis on multilateralism by regionalstates.

Economically, the multilateral level seems tobe favored to a greater extent than country-to-country FTAs. In this respect, the APEC remainsWashington’s predilect forum for developingregional free trade and regional economicintegration – though it is not the US’ interest tobecome binded to an institution in the region, butrather to avoid being excluded from such aregional cooperation institutional mechanism.Despite Washington’s repeated declarations thatit is supporting the APEC, in 2007, on the occasionof the APEC Summit in Vietnam, US PresidentBush arrived a day late and left a day earlier thanplanned70 – leaving room for speculations thathe was not serious in his declaration of support.During her recent visit to East Asia, Secretaryof State Hillary Rodham Clinton was confrontedwith criticism regarding Washington’s absenteismfrom regional politics during the last couple ofyears at the least.71

Still, it is not just regional politicians andresearchers that take account of this Americanbehavior. American analysts, such as FareedZakaria, are quick to worn that while the US’ softpower in Asia-Pacific is waning relatively fast,China is gaining important ground. Thus the USrisks being faced with a Chinese-centered securityand economic architecture in Asia and possiblybe the subject of a Chinese-sponsored denialstrategy. Despite China’s accusations thatWashington is seeking regional leadership, theUS’ initiatives in Asia in general have been mostly

Monitor Strategic

85ASIA DE EST

absent during the last at least seven years sinceSeptember 11, 2001 – with perhaps the exceptionof the Six Party Talks and the ProliferationSecurity Initiative in North-East Asia. The US’different representation within sub-regionalforums and international institutions continuesto create suspicions in all regional statesregarding the strength and reliability of theAmerican commitment to the region and itsregional partners.

The George W. Bush administration’s mainsucces was basically the avoidance of any serious„US-China confrontation in the years since 9/11(...), this is arguably George W. Bush’s greatestlegacy: the encouragement of China to becomea legitimate „stakeholder” in global security.”72

Since 2001, with the Bush Doctrine’s emphasison preemptive war, democratisation, itswithdrawal from the ABM Treaty in late 2001and its decision in 2006 to build a comprehensiveglobal missile defense system (of which theEastern European, the Japanese and theAmerican would be just three initial pillars)sparked fears in regional states regarding notmerely Washington’s unilateral behavior, but alsoits potential hidden agenda of further wideningthe hard power gap and consolidating its globalmilitary hegemony. China’s satellite shoot-downas well as Phenian’s two nuclear tests were clearsignals that these will not stand aside and allowthe US to „permanently tilt the correlation ofstrategic forces” and hence alter „the very logicof mutually assured destruction itself, thus callinginto question the entire stability of nucleardeterrence as a strategic bulwark against great-power war.”73 Consequently, this recklessbehavior by the George W. Bush administrationproduced a perverse effect at the systemic levelin the sense that it accelerated the rise of China’spower at the regional level (not necessarily inthe expected symmetrical way), it denied the USa chance of establishing a meaningful partnershipwith future near peers such as China andencouranged a Chinese strategy of obstructio-nism and access-denial which threatens the veryfoundations of America’s ability to access regionalcrises by employing American military powerwithout this in itself turning into a crisis andsparking regional states’ fears of imperialism or

unrestraint. And this was all a result of America’slack of strategic focus and the acknowledgementof the fact that „in the age of globalizationAmerica can’t take on both its friction (a terror-based global insurgency) and its force (rising greatpowers).”74

In the aftermath of the 2008 presidentialelections, with the historical election of presidentBarrack Obama, the US was expected to changeits policy towards the Asia-Pacific. And to acertain degree this did happen. In South andCentral Asia we have seen a shift from Iraq toAfghanistan as a center for the War on Terrorism– as clearly specified in the new AfPak strategy –as well as an emphasis on East Asian deepereconomic integration. In this regard, the new2009 Trade Policy Agenda and 2008 Annual Reportof the President of the United States on the TradeAgreements Program specifies APEC is„instrumental in promoting regional and globaltrade and investment.”75 In 2008, trade betweenthe US and the other APEC economies reachedan all-time high of $2.1 trillion, whereas servicestrade during the same year reached $287 billion.

During the meeting of the APEC economiesin Lima, Peru in November 2008, the 21representatives of the member states resolved„to take coordinated action to restore stability tofinancial markets and economic growth;”76

moreover, they enforced the „commonprinciples” and the „broad policy responses”agreed upon in the Washington Declaration ofNovember 15, 2008 – this specifically meansrefraining from „raising barriers to investmentor to trade in goods or services, imposing exportrestrictions, or implementing WTO inconsistentmeasures in all areas, including those thatstimulate exports.”77 The Lima Summit, precludedby a series of high-profile plans signed in 2008 –such as Regional Economic Integration work plan(which aims to solidify APEC’s role as the mainvehicle to strengthen regional integration in theAsia-Pacific), the negotiations over the FTA inthe Asia-Pacific (FTAAP), the Fostering Safetyof Traded Goods (an US initiative that supportsAPEC economies to build stronger food safetycapacity), the Investment Facilitation Action Plan,the 2nd Trade Facilitation Action Plan (which is tobring down trade transaction costs by 5% by 2010),

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/200986

Monitor Strategic

the negotiations over the Trans-Pacific StrategicEconomic Partnership (TPP) FTA (meant to„serve as pathway to broaden Asia-Pacific tradeintegration”78), etc. All these initiatives are seenas a way forward in promoting broader regionaleconomic integration which „could position USbusinesses to better compete in the Asia-Pacificregion which is seeing the proliferation ofpreferential trade agreements among UScompetitors and the development of severalcompeteing regional economic integrationinitiatives that exclude the United States.”79

Hence, we are seeing an attempt by the US toreconfirm its commitment to the APEC in anattempt to preserve it as the region’s maineconomic multilateral forum.

Nowadays, not only does the US regard Chinaas a „mature” member of the international systemand regional power, fully responsable of its rolein the international society, but also is developingan exclusion complex in the Asia-Pacific despitethe fact that it seems most states in the region –China included – seem quite willing to follow itslead in economic terms. Since 2001, US exportsgoods to China have increased by 240%, risingfrom $19 billion to $65 billion in 2007. China isnow the United States’ third largest goods exportmarket. China is also a substantial market forAmerican services, totaling some $14 billion in2007.80 China has not so far openly contested US-sponsored rules in the Asia-Pacific, but workingwithin them has managed to expand its clout inthe region and its economic might. Moreover,the fact that so many US initiatives were adoptedand are currently implemented by APEC is itselfa proof of the fact that in 2008 economic bilateralrelations between US and China have yieldedmore results due to the Chinese government’swillingness to engage with Washingtonconstructively and cooperatively – a trend that iswell likely to continue into Obama’sadministration which the Chinese regard as muchmore „multilateral” than his predecessor GeorgeW. Bush.

In order to ensure a deeper US presence inAsia-Pacific, as well as signal a deeper UScommitment to this region, the new Obamaadministration opted for engaging ASEAN, oneof the most enduring pillars of Asian regionalism,

by launching negotiations to acceede to theAssociation of Southeast Asian Nations’ (ASEAN)Treaty of Amity and Cooperation (TAC): „ASEANis Southeast Asia’s primary multilateralorganization. […] Collectively, ASEAN is oneof the United States’ largest trading partners,constituting about 5%-6% of total U.S. trade.Geographically, Southeast Asia includes some ofthe world’s most critical sea lanes, including theStraits of Malacca, through which pass a largepercentage of the world’s trade. [...] WithinASEAN, accession to the TAC by non-membersoften is seen as a symbol of commitment toengagement in Southeast Asia, and to theorganization’s emphasis on multilateralprocesses. The United States is the onlymajor Pacific power not to have acceded,one of many pieces of evidence that SoutheastAsian leaders have cited in arguing that the UnitedStates has neglected Southeast Asia generally,and ASEAN specifically.”81 The new venture wasannounced by Secretary of State Hillary RodhamClinton on February 18, 2009 and gave way tospeculations concerning America’s possible turntowards a more multilateral approach of regionalpolicy in Asia-Pacific. Though this veture isdefinitely a signal that the United States isseeking to expand the multilateralcomponent of this regional policy, this isactually a part of the larger, morecomprehensive American effort to balancethe two levels of its regional policy (as a meansto altogether re-balance the elements ofAmerican power in the region). However, muchremains to be done with respect to the US’engagement with the SCO in Central Asia, anarea which has become a true strategic priorityfor the new Obama administration. Under thesecircumstances, engaging the SCO is increasinglyimportant for Washington. According to a recentCRS Report for Congress, the main concernregarding this new initiative by the Obamaadministration concerns the fact that ASEAN’sinsistence upon non-interference in domesticaffairs of other states would limit US room foraction and manoeuvre in the region – and onecited example is particularly the case of USsanctions against Burma.82 What the documentdoes not specify but is certainly a major concern

Monitor Strategic

87ASIA DE EST

for Washington is not just how this affects itsrelations with ASEAN member states, but howthis could turn into an issue concerning/limitingUS room for action in relation with other regionalstates – such as China, North Korea andPakistan. South and Southeast Asia are essentialin Washington’s new AfPak strategy as well as itsoverall War against Terror. Not only is SoutheastAsia home to the largest concentration ofMuslims in the world, but it has also been plaguedby a host of security problems from smuggling,arms and weapons trafficking, networks of WMDproliferation, piracy, terrorism, etc. Hence, theregion features high on Washington’s securitypriority regions list.

Moreover, the new Obama administration’sinitiative should also be seen as a means ofoffsetting what Washington has perceivedas efforts to exclude US influence from theregion. Hence, the accession to the TAC isone of the first steps in becoming a part ofthe East Asia Summit – one of Washington’smain concerns; as of now, the US already meetsthe two additional formal criteria to joining theEAS, namely dialogue partnership and significanteconomic relations with ASEAN. As aconsequence, the measure is intended to leaveno formal reason for the fact that the US was notinvited to join the EAS. Though the measure wasnot largely commented by international or Asianmedia, the US decision to pursue accessionto the TAC could well signal the proceedingsteps of a de facto containment strategyaimed at China in the Asia-Pacific. For nowthough, it merely signals Washington’s offensiveon Asia in an attempt to win back some of itsregional soft power and influence it perceived toloose to China during the last four years.Moreover, the new initiative is clearly anindication of increasing American worriesabout the rapid shift in some of theelements of China’s national power –particularly the economic, diplomatic (regionalespecially) and military levels. The US hastraditionally regarded China as its most likelyfuture near-peer;83 this has not changed, despiteextensive Chinese efforts to convince Washingtonand the entire international community to thecontrary. However, there are ever more signs

that the US’ posture towards China is changing.The fact that China is a rising great power is nosecret either in Washington or in the capitals ofregional powers. But so far China has mostly beenconsidered to be a long-term threat84 – that is,most states have perceived a longer period oftime at their disposal to either counter the Chinese“threat” or to find/build up/rebalance their powerto confront and contain it. Make no mistake, farfrom Washington’s interest to confront China inAsia or even produce more tensions in bilateralrelations. But this is the case particularly becausethe time is not yet ripe – and Washington seemsto believe that there is still time to alter thesupposed path of Chinese development(particularly at the strategic and political levels)through engagement and deeper involvent of thePRC in the international community. Moreover,threat perceptions concerning China aresomewhat plagued by partial expectations to seehow the process unfolds at the political andmilitary levels altogether; respectively, there arestill some influential voices that argue China’sgrowing market economy (albeit with Chinesecharacteristics) is going to continue to putincreasing pressure for a turn to democracy,which (according to assumptions of thedemocratic peace theory) would make China lessthreatening altogether85 because under thesecircumstances China’s power would becomesomewhat complementary to the other greatpowers’ and not competitive (namely, revisionist).This is a f lawed perception, to think thatpotentially a democratic China could never be arevisionist state, and this flawed perceptioninfluences policies for the near- and possibly long-term future.

Many authors, including this one, perceiveChina to lead a strategy of soft balancing againstthe US in Asia – however, this is not merely theresult of domestic constraints (namely, thecurrent lack of military capabilities able toeffectively challenge the US and balance it interms of hard power), but also the result of adeliberate policy of asymmetrical balancing whichin itself is a perfectly rational policy for China forthe time being.

But with the international economic crisis’extensive toll on US economy which is in

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/200988

Monitor Strategic

recession (alongside that of the EU, Russia andother major developed countries), the loss of softpower (or political clout) by Washington especiallyduring President George W. Bush’s second termin office, as well as the fact that China seemsleast affected by the current crisis and seems tobe one of the few states in the world able to sustainits positive economic growth trend in the midstof the crisis has certainly affected US (andinternational) perceptions of Chinese power andits rate of convertion to diplomatic clout and hardpower. Hence, we could be heading for ashrinking of the perceived time in whichthe Chinese threat might actuallymaterialize. This statement might actuallyseem rather counterintuitive since it is well knownthat during a time of crisis a predominant greatpower’s ability to mobilize the states of theinternational system and extract resources fromthem in order to pursue new directions ofsystemic development or consolidate the currentinternational order, is in fact declining. This is afactor which plays a significant part in perceiveddecline of US hegemony over the moderninternational system at this time. Moreover, it isparticularly during this time of crisis that apredominant power needs a broader base ofinternational support (if not legitimacy) for itsactions.86 Consequently, these increasingdomestic as well as international pressures leadthe predominant power towards a more likelymoderate policy on issues of great interestrather than a hard-line policy and it is less likelyto try and innovate its way out of currentproblems.87 In other words, during this time ofcrisis it is possible that we see arapproachment for instance in US-Chinarelations, as part of an American attempt toensure a broad base for its economic recoverypolicy in Asia. This short-term perspective onUS-China relations is not likely to heavily impactUS threat perceptions concerning China, butChinese conduct during this period of crisiswill impact American and internationalperceptions regarding the timeline ofChinese rise to great power status as wellas its rate of converting economic power intodiplomatic and military power. US policy inthe Asia-Pacific is already engaging China, both

bilaterally and multilaterally, as a part of solvingregional security issues as well as major economicissues; simulateneously, it is also showing signs ofseeking to put in place effective bilateral andmultilateral mechanisms of containing Chinesepower in the region.

Conclusions

Asia-Pacific’s regional security architectureis not only multi-layered, but also fragmented,built through a two-speed process in different sub-systems and on at least two different levels: abilateral level – dominant and influential waybeyond any other – and a multilateral institutionallevel. The regional policies of the main greatpowers in the region emphasize that regionalsecurity architecture building in Asia-Pacific islargely influenced – either directly or indirectly– by the evolving relationship between China andthe US. Both states invest differently in theregional security architecture in Asia-Pacific. Onthe one hand, for China this is an innovativeprocess of its regional foreign policy aimed atasymmetrically engaging fundamentally oldsecurity challenges (balancing strategic rivals andmanaging power shifts). On the other hand, forthe US investing in the regional securityarchitecture in Asia-Pacific is a means of re-asserting its hegemony and implementing anincipient containment strategy against the PRC;in this respect, the US policy in the Asia-Pacificis a blend of traditional and innovative processes(traditional military alliances and moreinnovative means of institutional, multilateralcontainment of China) seeking to limit and shapeChinese rise in the mid-term. The US issearching to rebalance its regional policy towardsthe Asia-Pacific not merely by signaling itscommitment to the region, but also by increasingits presence in regional multilateral forums suchas the APEC, as well as a recent attempt to accedeto ASEAN’s TAC; these efforts could also be seenas an incipient American containment strategyagainst China which has been perceived as afactor seeking US exclusion from the region.Increasing domestic as well as internationalpressures during the time of international

Monitor Strategic

89ASIA DE EST

economic crisis lead the predominant powertowards a more likely moderate policy. Hence, inthe near-term it is possible that we see arapproachment for instance in US-Chinarelations, as part of an American attempt to ensurea broad base for its economic recovery policy inAsia. This short-term perspective on US-Chinarelations is not likely to heavily impact US threatperceptions concerning China, but Chineseconduct during this period of crisis will impactAmerican and international perceptionsregarding the timeline of Chinese rise to greatpower status as well as its rate of convertingeconomic power into diplomatic and militarypower.

Unlike the European model in which pathdependency emphasizes interlocking institutionswith largely overlapping functions and goals thatfacilitate cooperation and integration, in Asia-Pacific seem to reinforce regional fault-linesinstead of proving criss-crossing and conciliatory;in Asia-Pacific the two levels of the regionalsecurity architecture work as tools of softbalancing employed by regional actors. Actorsuse bilateral relations to counter the increasinginfluence of regional institutions sponsored byrival powers and the regional institutions asmeans and environments to balance the regionalclout of their rivals without risking directconfrontation – essentially a soft balancingstrategy, strongly influenced by a series ofelements of the strategic environment in whichit is actually employed among which we mention:the regional distribution of power; tenserelationships between the region’s great powersand rising great powers; great diversity of politicalregimes and political instability; frozen or hotterritorial conflicts; nationalist, seccessionist andxenophobe tendencies; great differencesbetween the economic development stage andrate of regional actors; the presence of largenuclear arsenals and proliferation outside theNPT; the existance/absence of a subregionalinstitutional economic or security framework andthe differentiated access to such a framework;great economic growth potential; heterogeneousethnic and religious population structure;terrorism, transnational organized crime, piracy;locus of several of the world’s strategic sea routes.

Regional institutions in this part of the worldseem to work more as traditional realistinstruments for the assertion of national powerand regional domination, while their dynamics isall but integrative, leaving room for theseinstitutions to rival each other rather thanfunction in an interconnected complementarymanner. Except for the institutions and forumscoordinated by ASEAN, most regional institutionsin Asia-Pacific do not have established permanentdialogue with each other which acts to preventcomplementarity and fosters duplication andinstitutional rivalry; instead of seeking integrationand enlargement, the institutions built on thebasis of bilateral compatibility and affiliationsseem to emphasize the principle of excluding somepotential members more than welcoming newones. Enlargement is hardly an entertainedoption. In terms of security alone, mostinstitutions that make up Asia-Pacific’s currentregional security architecture are hybridinstitutions – somewhere between securityorganizations, alliances and economic enhancedpartnerships all rolled into one package; mosttimes, the Ministries of Defense of member statesare not even invited to attend these meetingswhere states are representated by their Ministersof Foreign Affairs88, thus strengthening theperception that these forums are but merediplomatic instruments with little if any effectivepower to act efficiently; moreover, theirdevelopment is ussually conditioned by economiccooperation, which leads to a two-speeddevelopement of the institutional architecture,in a rather non-synchronized manner. Most ofthe regional security institutions in Asia-Pacificavoid the military realm and develop mainly inrelation to non-conventional, non-militarythreats and risks. This is an indication that in aregion where military conflicts are as present asever, military-to-military relations still representa taboo subject which are to be left to the state’sfull controll.

China’s effort and willingness towardsconcessions to promote regionalism and an imageof itself as a reliable and responsible partner andmember of the international society reveals thatits inclination towards multilateralism issynonimous with non-intervention in domestic

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/200990

Monitor Strategic

affairs – by other states or even internationalinstitutions – which is clearly perceived as a threatto national security in Beijing (a limitation ofdomestic sovereignty) under unipolarity. Chinais one of the UN Security Council’s most activemember participating with over 7000 troops inover 15 peacekeeping missions throughout theworld, under UNSC mandate.89 But despiteChina’s apparent commitment to institutionalizedmultilateralism (understood quite differently fromthe EU’s effective institutionalized multilateralism),Beijing finds it disturbing and dangerous that thevery international order it is committed topreserve raises such threats as blockades,economic sanctions, even the unilateral use offorce against other states by some of theinstitutional actors of the present internationalsystem. Hence, China’s relatively reticent inputting its full weight behind the institutionalintegration and cooperation process – as itbecame painfully clear in the cases of Iran,Myanmar and more recently Georgia. China isthus in favor of a regional and internationalinstitutional environment that is neutral and inwhich the existence and acceptance of pluralismin terms of security perspectives truly means ashallow implementation of international normsand rules. China’s growing influence in the Asia-Pacific is reflected in its preference for bilaterallevel engagements – but also in its comprehensivepolicy of supporting regionalism initiatives, eventhough this means using multilateral forums asmeans/tools to either counter other regionalforums, or the influence of rival regional greatpowers.

In the absence of a genuine, reliable andfunctioning comprehensive regional securityarchitecture, the bilateral level remains dominantin the expectation that what is now consideredmere remnants of the Cold War will in the futurebe overcome either through a new US-Chinabipolarism or through a new hegemonic era – beit American or Chinese. In this sense, one maysay that the current regional security architec-ture developing in the Asia-Pacific contains theessential components of two potential hegemonicfuture orders waiting to happen. Against thisbackdrop, the influence of US-Chinese relationson the development and functioning of the

regional security architecture in Asia-Pacific isall the greater. In Asia-Pacific we are indeeddealing with a different integration model whichborrows from the European model the superficialstructure, not its substance. Although the creationof ever more numerous regional integrationmechanisms and broader security cooperationforums seems like integration is deepening andsecurity is building in a more cooperative fashion,these are mere shallow appearances. In fact, byconstantly creating new integration andcooperation mechanisms and forums the memberstates duplicated their efforts without reallygetting deeper integration and commit preciousresources to processes that instead ofcomplementing each other, either duplicate oneanother or simply just create the conditions ofsubverting one another’s results. The functioningof interlocking and partially overlappinginstitutions in Asia-Pacific is understood asworking on the basis of neither the principle ofduplication nor deepening of integration andcomplementarities. Hence, we cannot truelyspeak of a comprehensive regional securityarchitecture or a comprehensive regionaleconomic integration structure; at best it is barelybeing built. The different dynamics and pace ofdevelopment of the five subsystems of the Asia-Pacific region fosters this model of fragmented,two-speed regional integration process. Becauseregional institutions work as power instrumentsin the hands of regional actors, they fail to providean integrated, comprehensive security vision forthe region, whereas China’s emphasis onplurality in terms of security seems to create thepremises for building rival, non-integrated visionsregarding the continent’s security.

The present paper has attempted an analysisfocused on two separate levels, the unit andregional levels. However, much remains unknownabout how states employ regional institutions astools in their own foreign policies. This paper hasfocused on great powers. Though studies on lesserpowers in Asia-Pacific are diverse, one can clearlyidentify a need for greater inguiry into how theyuse the regional security architecture ininnovative and asymmetrical ways to ensure theirnational security, how domestic factors influencetheir preference for one institution or another,

Monitor Strategic

91ASIA DE EST

how their policy options are limited or expandedby engagement with these different institutions.Also, one can clearly identify the need for greaterclarity regarding how domestic factors influencegreat power preferences and policy optionsregarding regional institutions in the Asia-Pacific.


1 See, for instance, Barry Buzan and Ole Wæver,Regions and Powers. The Structure of InternationalSecurity, New York: Cambridge University Press, 2003.For a different approach, see Christopher Layne, ThePeace of Illusions. American Grand Strategy from 1940to the Present, Ithaca and Londra: Cornell UniversityPress, 2006.

2 See Ethan B. Kapstein and. Michael Mastanduno(eds.), Unipolar Politics: Realism and State StrategiesAfter the Cold War, New York: Columbia University Press,1999, p. 14, emphasis added.

3 Idem, p. 36, emphasis added. This type ofinterpretation, however, which is all the more influentialin the field of regionalism/regionalization studies, assumesthat the disappearance or diminution of militarycompetition between two systemic superpowers rendersthe entire systemic level of analysis useless for the studyof international politics since the emphasis will inevitablymove now to the second level of analysis: the sub-systemic(or regional) level. It is surprising though how limitedand essentialist this vision of world politics and thedefinition of levels of analysis is despite being so widelyused in mainstream International Relations theory andForeign Policy Analysis. Though there is much to beimputed to this perspective, it has the particular merit ofmaking it very clear the United State’s role as offshorebalancer.

4 The most informative readings in this respect areGideon Rose, “Neoclassical Realism and Theories ofForeign Policy,” World Politics, vol. 51, no. 1, October1998, pp. 144-177; Christopher Layne, The Peace ofIllusions. American Grand Strategy from 1940 to thePresent, Ithaca: Cornell University Press, 2006; FareedZakaria, From Wealth to Power: The Unusual Origins ofAmerica’s World Role, Princeton: Princeton UniversityPress, 1998; Randall Schweller, Unanswered Threats:Political Constraints on the Balance of Power, Ithaca:Cornell University Press, 2006; Steven E. Lobell, NorrinM. Ripsman and Jeffrey W. Taliaferro (eds), NeoclassicalRealism, the State, and Foreign Policy, Cambridge:Cambridge University Press, 2009.

5 Aaron L. Friedberg, “Will Europe’s Past be Asia’sFuture?” Survival, 42:3, 2000, pp. 147-160.

6 Zalmay Khalil, David T. Orletsky, Jonathan D.Pollack, Kevin Pollpeter, Angel M. Rabasa, David A.Shlapak, Abram N. Shulsky, Ashley J. Tellis, The UnitedStates and Asia. Towards a New US Strategy and ForcePosture, RAND Publisher, 2001, pp. 4-5, www.rand.org/

pubs/monograph_reports/MR1315. Also, for a relevant

survey of military and defense-related expenses of states

in the Asia-Pacific see Military Balance 2008, especially

chapters “East Asia and Australia” and “Central and

South Asia”.7 Christopher Layne argues that American massive

military forward presence in the Pacific is going to

strengthen as the US has been and continues to be seeking

the role of a systemic hegemon, raising prospects of the

formation in the near future of a powerful balancing

coalition – of which China is likely to be part. See

Christopher Layne, The Peace of Illusions, pp. 11-14.8 See Robert Kagan, The Return of History and

the End of Dreams, New York: Alfred A. Knopf, 2008,

pp. 45-46.9 Idem, p. 40.10 We acknowledge that mere military spending is

not the most accurate indicator of power or military

effectiveness; however, they do signal a certain trend in

security and foreign policies of the respective states.11 See Simona Soare, “Bugetul de apãrare al Republicii

Populare Chineze va creºte în 2009 cu 14,9%”, BriefAnalysis, March 15, 2009, available online at http://

www.cseea.ro/publicatii/view/brief-analysis/politic259-

interna355ional259. Also see Military Balance 2008 and2009.

12 See Simona Soare, “Bugetul de apãrare al Republicii

Populare Chineze va creºte în 2009 cu 14,9%”, BriefAnalysis, March 15, 2009.

13 See Robert Kagan, The Return of History andthe End of Dreams, p. 27.

14 Idem, p. 28.15 According to some analysists of Chinese policy,

China’s turn towards a sea power type of identity may be

a signal of the diminishing threat it poses to the rest of

the states in the system. According to such interpretations,

revisionist land powers are always the most threatening,

particularly because of the large land troops apparatus

sustaining them, which makes them more repression-

prone (particularly because they can use these troops as

a tool against their own societies as well as others). On

the contrary, sea powers are more liberal and less

repressive particularly because, since their interests lay

abroad, they focus on developing large naval forces –

which are however of no use in repressive policies. See

for instance Steven E. Lobell, Norrin M. Ripsman and

Jeffrey W. Taliaferro (eds), Neoclassical Realism, theState, and Foreign Policy, Cambridge: Cambridge

University Press, 2009.16 Idem, p. 36.17 Idem, p. 43.18 See Christopher Layne, The Peace of Illusions,

pp. 11-14.19 Military Balance 2008, Capitolul „North America”,

especially pp. 18 and 29.20 See Robert Kagan, The Return of History and

the End of Dreams, p. 43.21 In June 2009, the Japanese Parliament passed a

law which instructs the government to hand Moscow a

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/200992

Monitor Strategicformal request for the return of the Northern Territories,respectively four islands in the Southern Kurile(kommersant.ru). As expected, Russian Prime Minister’sresponse was that Moscow was not going to give in to therequest and was to think over its involvement innegotiations with the Japanese government over signinga peace treaty.

22 International Trade Statistics 2007, World TradeOrganization, http://www.wto.org/english/res_e/statis_e/its2007_e/its07_toc_e.htm.

23 See, for instance, John G. Ikenberry and MichaelMastanduno (ed), The Theory of International Relationsand the Asia-Pacific, Columbia University Press, 2003;Ian Sorey, The United States and ASEAN-ChinaRelations: All Quiet on the Southeast Asian Front?,Strategic Studies Institute, Carslile Barracks, October2007, http://www.strategicstudiesinstitute.army.mil/pubs/display.cfm?pubID=812. Also see Robert Ross, „TheGeopraphy of the Peace. East Asia in the 21st Century”în International Security, 23:4, 1999, pp. 81-118; BruceVaughn and Wayne M. Morrison, China-Southeast AsiaRelations: Trends, Issues, and Implications for the UnitedStates, CRS Report for Congress, order code RL32688,April 4, 2006, http://www.italy.usembassy.gov/pdf/other/RL32688.pdf; Thomas Lum, Wayne M. Morrison andBruce Vaughn, China’s „Soft” Power in Southeast Asia,CRS Report for Congress, order code RL34310, January2008, http://www.fas.org/sgp/crs/row/RL34310.pdf.

24 See Christopher Hemmer and Peter J. Katzenstein,„Why is There No NATO in Asia? Collective Identity,Regionalism, and the Origins of Multilateralism” inInternational Organization, 56:3, 2002, pp. 575-607; JohnS. Duffield, „Asia-Pacific Security Institutions inComparative Perspective” in John G. Ikenberry andMichael Mastanduno (ed), The Theory of InternationalRelations and the Asia-Pacific, Columbia UniversityPress, 2003, pp. 243-263.

25 This approach mainly emphasizes domestic politicsas the determinant factor in the foreign and securitypolicies of certain states. Hence, such an approach wouldgenerally emphasize China’s Communist regime, theRussian Federation’s authoritarian regime, the DPRK’sdictatorship, Japan’s “rusty” democratic regime, etc asthe main factors whose result are current regionalpolitical and strategic trends. For more on thisInnenpolitik approack see Steven E. Lobell, Norrin M.Ripsman and Jeffrey W. Taliaferro (eds), NeoclassicalRealism, the State, and Foreign Policy, Cambridge:Cambridge University Press, 2009.

26 Avery Goldstein, „An Emerging China’s EmergingGrand Strategy. A Neo-Bismarckian Turn?” în John G.Ikkenberry and Michael Mastanduno, The Theory ofInternational Relations and the Asia-Pacific, ColumbiaUniversity Press, 2003, pp. 77-9.

27 WTO data, May 2008. See http://www.wto.org/english/res_e/statis_e/statis_e.htm.

28 See, for instance, Uri Dadush, ResurgentProtectionism: Risks and Possible Remedies, CarnegiePolicy Outlook, March 2009, available online at http://www.car neg ieendowment .org/ f i l es /Resurgent_Protectionism.pdf.

29 See Japan PM orders US$100 bln economicstimulus, April 6, 2009, AFP, available online at http://

n e w s . y a h o o . c o m / s / a f p / 2 0 0 9 0 4 0 6 / b s _ a f p /japaneconomystimulus; _ylt= AitzrUY0UpXUKaOBJU_FAER34T0D.

30 See ASEAN summit to discuss G-20 plans, saysThai prime minister, April 6, 2009, AFP, available onlineat http://daily.taiwannews.com.tw/etn/news_ content.php?id=912337&lang=e ng_news&cate_img= logo_world&cate_rss=WORLD_eng.

31 This seems quite contradictory to the BRIC meetingin Moscow. On June 16, 2009, the participating statesagreed to take the first steps to drop the dollar as theworld reserve currency as a means of protectingthemselves against the effects of the economic crisis aswell as reducing their dependency on the US dollar. Formore see Russia: Dump Dollar as World Reserve Currency,Reuters, June 16, 2009.

32 Tonny Yu, “China in liquidity double-bind with UStreasury bonds,” China Daily, June 8, 2009, p. 9.

33 See Christopher Layne, Peace of Illusions,Randall Schweller, Unanswered Threats, ChristopherLayne and Alfred Thayer, American Empire. ADebate, to mention but a few.

34 Take, for instance, China’s reaction to the August2008 war in Georgia. Though Beijing is a fierce defenderof the non-interference and independence principles, itsreaction to the Russian invasion of Georgia was mild tosay the least. Not only is this openly assumed to be due toan attempt not to alienate Moscow, with whom Beijinghas been fostering friendly and close relations over thelast decade, but also because China is in the very difficultposition of sending a message to its neighbors: this kindsof responsibility in the international system, China is atpresent willing to forego.

35 We are grateful to theresearchers of the ChineseInstitute for International Strategic Studies, particularlyMr. Yang Xilian, in a meeting with which, in June 2009,these ideas took shape and acquired substance.

36 See Zhu Majie, “China and Asia-Pacific securitybuilding in the new century”, in David W. Lovell, AsiaPacific Security. Policy Challenges, Singapore: ISEAS,2003, pp.139-141.

37 The 17th Congress of the Chinese Communist Party,held in mid-November 2007, brought on a few notablechanges in China’s economic policy – adopting a seriesof decisions to push economic liberalization further andat a much faster pace than before. On this occasion aseries of high-profile conservative leaders of the CCPhave expressed their concern that the direction in whichthe CCP was stirring China was dangerous andirreversible.

38 See Robert Kagan, The Return of History andthe End of Dreams, p. 45.

39 However, a rule-based approch rings hollow and isuni-dimensional (an indication of clear soft-balancingwith behavioral containment goals) so long as BeijingContinues to emphasize noninterpherence in domesticaffairs and independence of foreign policy decision-making.

40 For further details see John G. Ikkenbery, AfterVictory. Instituitions, Strategic Restraint and theRebuilding of Order after Major Wars, Princeton: PrincetonUniversity Press, 2001, especially Chapter 1.

Monitor Strategic

93ASIA DE EST

41 White Paper on National Defense of the People’sRepublic of China, published in December 2006 and WhitePaper on National Defense of the People’s Republic ofChina, published in January 2009.

42 Idem, especially Chapter I, II and X.43 Avery Goldstein, „An Emerging China’s Emerging

Grand Strategy”, pp. 57-106.44 Idem, p. 74.45 This opinion runs counter to opinions expressed

by some Chinese officials and researchers. For instance,senior colonel Lu Dali, during a meeting on June 4, 2009,expressed his opinion that US military presence in Asiaand in Asia-Pacific as a whole is indeed a “destabilizingfactor.” Contrary to common judgement, Japan wouldnot be likelyto rearm or revert to a traditional aggressivepower politics if US withdrew its troops from Asia-Pacific.We thank senior colonel Lu Dali for these arguments.

46 Thomas J. Christensen, “China. The US-JapanAlliance, and the Security Dilemma in East Asia”, inJohn G. Ikenberry and Michael Mastanduno (ed), TheTheory of International Relations and the Asia-Pacific,Columbia University Press, 2003, pp. 26-35. Also seeEmma Chanlett-Avery, The Changing US-Japan Alliance:Implications for US Interests, CRS Report, order codeRL33740, January 10, 2008, p. 3, http://www.fas.org/sgp/crs/row/RL33740.pdf.

47 See John J. Tkacik jr., “China’s New Challenge tothe US-Japan Alliance,” Heritage Foundation, July 13,2004. For a more comprehensive approach of US-Japanalliance also see Hideki Wakabayashi, “The US-JapanAlliance. A New Framework for Enhanced GlobalSecurity,” CSIS, October 2008.

48 Susan Craig, Chinese Perceptions of Traditionaland Nontraditional Security Threats, Strategic StudiesInstitute, Carslile Barracks, March 2007, http://www.strategicstudiesinstitute.army.mil/Pubs/Display.Cfm?pubID=765, pp. 87-92 and Dipanjan Roy Chaudhury,“Boosting Maritime Capabilities in the Indian Ocean”,August 23, 2003, http://www.worldpress.org/Asia/2908.cfm.

49 We are grateful to Zhang Jie, associate professorwith the Institute for Asia-Pacific Studies with the ChineseAcademy for Social Sciences for these arguments heconveyed us during a meeting on June 5, 2009.

50 See Steven E. Lobell, “Threats assessment, thestate, and foreign policy: a neoclassical realist model,”in Steven E. Lobell, Norrin M. Ripsman and Jeffrey W.Taliaferro (eds), Neoclassical Realism, the State, andForeign Policy, Cambridge: Cambridge University Press,2009, p. 50. For a more detailed perspective on why Indiafelt the need to renew its nuclear program as a result ofChina’s growing power in South Asia, see P.M. Kamath,“US-China Relations under the Clinton Administration:Comprehensive Engagement or the Cold War Again?,”Strategic Analysis, vol. 22, no. 4, 1988, pp. 699-704 andPrem Shankar Jha, “Why India Went Nuclear,” WorldAffairs, vol. 2, no. 3, 1998, pp. 80-96.

51 Susan Craig, Chinese Perceptions of Traditionaland Nontraditional Security Threats, Strategic StudiesInstitute, Carslile Barracks, March 2007, http://www.strategicstudiesinstitute.army.mil/Pubs/Display. Cfm?pubID=765, p. 31.

52 Annual Report to Congress of the Military Powerof the People’s Republic of China 2007, p. 2.

53 Regional integration and security institutionsbuilding in Asia-Pacific is proceeding accordingly to whatwe call regional cultural ownership – namely the emphasison common interests not merely as a result of a objectiveconfrontation of the same common threats and challenges,but as a result of a much deeper, and indeed unbreakablecultural similarity and closeness between the regionalstates, a set of shared “common Asian values”, etc. Thisis generally referred to as the „ASEAN model” – in whichChina is seeking a central part by imposing a host of„Asia values”.

54 For instance, notice the level of Chinese representa-tion in forums such as USPACOM, Shangri-La Dialogueorganized by the IISS, the Counco; for Cooperation inthe Asia-Pacific (http://www.cscap.org), North-East AsiaCooperation Dialogue (NEACD) organized by Berkley,etc. For more details see Desmond Ball, Anthony Milnerand Brendan Taylor, “Track 2 Security Dialogue in theAsia-Pacific: Reflections and Future Directions”, AsianSecurity, 2:3, 2006, pp. 174-188. Also, notice that recentlythe Shanghai Institute for International Studies (SIIS)has begun inviting numerous NATO high-rankingofficials to its reunions alongside numerous Chineseofficials in the hope of creating a basis for Chinese-NATOcooperation and dialogue which at present is completelyabsent. We are thankful to Professor Yu Xiantian, directorof the SIIS, for having pointed this out.

55 See Dirk Nanto, East Asian Regional Architecture:New Economic and Security Arrangements and USPolicy, CRS Reports for Congress, pp. 10-7.

56 Alyson J.K. Bailes, Pal Dunay, Pan Guang andMikhail Troitskiy, The Shanghai CooperationOrganization, SIPRI Policy Paper nr. 17, May 2007, http://www.sipri.org/contents/publications/Policypaper17.pdf.

57 See the full text of the two documents availableonline at http://www.sectsco.org/html/01881.html.

58 We are most grateful to Political Commisar lt.-gen.Liu Yuan, who commented on the situation in the KoreanPeninsula after the May 25 nuclear test performed by theDPRK during a meeting held in Beijing on June 4, 2009.

59 Under these circumstances, it is becomingincreasingly clear that preserving the unity, territorialintegrity and functional status of the Pakistani state is apriority for Chinese policy at present. We are grateful toZhang Jie for his kind comments on the issue that provedmost illuminating.

60 See Robert Kagan, The Return of History and theEnd of Dreams, New York: Alfred A. Knopf, 2008, pp. 97-98. Hence, Robert Kagan advocates the creation, eveninformally, of a league or concert of democracies whichwould maintain the current status quo in the face of thechallenge (military, economic, political and ideological)created by the rise of great power autocracies such as theRussian Federation and People’s Republic of China.

61 For more on cooperation as self-help see CharlesL. Glaser, „Realists as Optimists: Cooperation as Self-Help”, International Security, 19:3, 1994-1995, pp. 50-90.

62 For a rather different perspective see Evelyn Goh,“Great Powers and Hierarchical Order in Southeast Asia:

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/200994

Monitor StrategicAnalyzing Regional Security Strategies”, InternationalSecurity, 32:3, 2007-2008, pp. 113-157 and Great Powersand Southeast Asian Regional Security Strategies: Omni-Enmeshment, Balancing and Hierarchical Order,Working Paper nr. 84, Institute of Defense and StrategicStudies, Singapore, July 2005, http://www.isn.ethz.ch/pubs/ph/details.cfm?v21=107183&click53= 107183 &lng=en&v33=106752&id=27123. The fact that Chinawants to buy itself time, because it feels vulnerable andunprepared at present, also could induce it a buck-passingpolicy, leaving balancing (and its high costs) to other(perhaps European) great powers.

63 This perspective might have slightly alterednowadays as China seems least affected by theinternational economic crisis, particularly concerningthe short-term perspectives of evolution of power relationsin the international system.

64 These principles, along with its emphasis onsovereignty, make China a rather conservative memberof the international society which is increasingly basedon rule-observance and a limited, conditional sovereignty.

65 We are in debt to dr. Zhang Pei, Director of theDepartment of European Studies, dr. Zhou Zhougfei,Director of Department of World Economy Studies andprofessor Yu Xiantian, Director of the SIIS for makingclear the hierarchy of regional multilateral mechanismsChina is most interested in and most willing to promote.

66 Though China acknowledges the importance ofASEAN in driving forward the regional security dialoguewithin the ARF, Beijing does not seem to consider ASEANas a whole a powerful enough hardcore to promote securitycooperation beyond these limits.

67 National Security Strategy of the United States ofAmerica, Washington, 2006, http://www.whitehouse.gov/nsc/nss/2006/nss2006.pdf.

68 See Bruce Vaugh, “East Asia Summit: Issues forCongress,” CRS Report for Congress, order code RS22346,December 9, 2005, emphasis added. The fact that the UShas not been invited to this day to be a part of this newregional organization, whereas states like the RussianFederation for instance have been invited to participateas observers, has stirred more worries in Washinton.

69 Dana R. Dillon, Rice Misses the ASEAN RegionalForum: Now What?, Heritage Foundation, August 1 2005,http://www.heritage.org/Research/AsiaandthePacific/wm813.cfm.

70 President Bush’s early departure from the APECSummit was in fact caused by a series of problems thathad come up in Iraq and required his immediate attention.For further information, see Fareed Zakaria, „Is ChinaWinning the diplomatic tussle in Asia?”, Washinton PostSeptember 10, 2007, http://newsweek.washingtonpost.c o m / p o s t g l o b a l / 2 0 0 7 / 0 9 / i s _ c h i n a _ w i n n i n g _the_diplomati.html

71 For instance, during her visit to ASEAN’sSecretariat, on February 18, 2009, Secretary of StateHillary Rodham Clinton was welcomed by ASEANSecretary General Surin Pitsuwan who stated that “yourvisit shows the seriousness of the United States to end itsdiplomatic absenteeism in the region.” State Department,

“Beginning a New Era of Diplomacy in Asia,” pressrelease, February 18, 2009.

72 See Thomas P.M. Barnett, Great Powers. Americanand the World After Bush, New York: G.P. Putnam’s SonsPublishers, 2009, pp. 8-9.

73 Idem, pp. 14-15.74 Idem, p. 15. The clear unstated conclusion of

Thomas Barnett’s book, however, one that we can clearlyread between the lines, is that America is good at majorwars (great power wars, balance of power politics) andnot necessarily at small wars or non-conventional,asymmetrical conflicts. The implied assumption of thisstatement is rather an encouragement for the newadministration in the sense that the US has great chancesof countering its own decline if it chooses correctly to dowhat it does best.

75 See 2009 Trade Policy Agenda and 2008 AnnualReport of the President of the United States on the TradeAgreements Program, p. 123, available online at http://ictsd.net/downloads/2009/03/obama-trade-agenda.pdf.

76 Idem, p. 124.77 Ibidem.78 The current US economic initiatives in Asia-Pacific

are exacerbated by the current international economiccrisis as well as by the renewed fears that the “US [is]going to be left behind in a new Asian century.” Moreover,they seem to alleviate partially China’s fear ofprotectionsm, particularly after the recent US accusationsconcerning China’s “currency manipulation” as well asattempts to dump goods on the international markets as ameans of alleviating crisis effects at home. “Part 1: TheObama Administration and East Asia,” Stratfor GlobalIntelligence Report, January 27, 2009, available onlineat http://www.stratfor.com/analysis/20090126 _obamaadministration_and_east_asia.

79 See 2009 Trade Policy Agenda and 2008 AnnualReport of the President of the United States on the TradeAgreements Program, p. 127.

80 Idem, p. 157.81 See Mark E. Manyin, Michael John Garcia and

Wayne M. Morrison, “US Accession to ASEAN’s Treatyof Amity and Cooperation (TAC),” CRS Report forCongress, Code R40583, May 5, 2009, emphasis added.

82 Idem, p. 12.83 Hence the “China threat” theory, which was mainly

entertained by some authors particularly with the declinistschool of International Relations, which has influencedChinese foreign policy particularly since late `90s in thesense that Beijing has sought to adopt policies that wouldsmooth over regional fears of its growing influence.

84 For instance, Mark R. Brawley compares the 1920sto the situation nowadays when most great powers in theinternational system, including the US itself, clearlyperceive China as a threat to their security. However,they do so based on a long-term perspective of this threatactually materializing. See Mark R. Brawley,“Neoclassical realism and strategic calculations:explaining divergent British, French, and Soviet strategiestoward Germany between the world wars (1919-1939),”in Steven E. Lobell, Norrin M. Ripsman and Jeffrey W.Taliaferro (eds), Neoclassical Realism, the State, and

Monitor Strategic

95ASIA DE EST

Foreign Policy, Cambridge: Cambridge University Press,2009, pp. 75-98.

85 Idem, p. 97.86 See Joseph S. Nye, Leadership in international

politics, New York: Longman, 2008, p. 34.87 See Steven E. Lobell, “Threats assessment, the

state, and foreign policy: a neoclassical realist model,”in Steven E. Lobell, Norrin M. Ripsman and Jeffrey W.Taliaferro (eds), Neoclassical Realism, the State, andForeign Policy, Cambridge: Cambridge University Press,2009, p. 50.

88 Idem, pp. 11-4.89 China only participates in peacekeeping missions

(and not in peace-making or peace-enforcing missions)and only does so if the mission is the subject of a UNSCResolution. See Marcin Zaborowski (ed), Facing China’sRise: Guidelines for an EU Policy, Chaillot Paper nr. 94,December 2006, http://www.iss.europa.eu/uploads/media/chai94.pdf.

ReferencesReferencesReferencesReferencesReferences

***Constitution of the Communist Party of China,ammended in October 2007, on the occasion of the 17th

National Congress of the Chinese Communist Party http:/

/news.xinhuanet.com/english/2007-10/25/content_6944738.htm.

***White Paper on National Defense of the People’sRepublic of China, released in December 2006, Beijing.

*** White Paper on National Defense of the People’sRepublic of China, released in January 2009, Beijing.

Abramowitz, Morton and Stephen Bosworth. Chasingthe Sun: Rethinking East Asian Policy, Washington, D.C.:

Century Foundation, 2006.Annual Report to Congress of the Military Power of

the People’s Republic of China 2007, http://

www.defenselink.mil/pubs/pdfs/070523-China-Military-Power-final.pdf.

Bacevich, Andrew J. (ed), The Imperial Tense.Prospects and Problems of American Empire, Chicago:Ivan R. Dee Publisher, 2003.

Bailes, Alyson J.K., Pal Dunay, Pan Guang and

Mikhail Troitskiy, The Shanghai CooperationOrganization, SIPRI Policy Paper nr. 17, May 2007, http:/

/www.sipri.org/contents/publications/Policypaper17.pdf.

Barnett, Thomas P.M. Great Powers. American andthe World After Bush, New York: G.P. Putnam’s Sons

Publishers, 2009.

Bates, Gill. Rising Star, China’s New SecurityDiplomacy, Washington, D.C.: Brookings Institution

Press, 2007.

Blank, Stephen. „China’s Emerging Energy Nexuswith Central Asia”, China Brief, 6:15, July 19, 2006, pp.

8-10, http://www.jamestown.org/images/pdf/cb_006_

015.pdf.Brooks, Stephen G. and William Wohlworth, „Hard

Times for Soft Balancing”, International Security, 30:1,2005, pp. 72-108.

Buzan, Barry. The US and the Great Powers, NewYork: Polity Press, 2004.

Buzan, Barry and Ole Waever, Regions and Powers.The Structure of International Security, New York:Cambridge University Press, 2003.

Buzan, Barry. Popoarele, Statele and Teama. Oagendã de studii de securitate internaþionalã în epoca dedupã Rãzboiul Rece, Bucureºti: Ed. Cartier, 1991.

Cha, Victor D. „Abandonment, Entrapment, andNeoclassical Realism in Asia: The United States, Japanand Korea”, International Studies Quarterly, 44:2, 2000,pp. 261-91.

Cha, Victor D. Allignment despite antagonism: TheUS-Korea-Japan Security Triangle, Stanford: StanfordUniversity Press, 1999.

Chanlett-Avery, Emma. „The Changing US-JapanAlliance: Implications for US Interests”, CRS Report,order code RL33740, January 10, 2008, http://www.fas.org/sgp/crs/row/RL33740.pdf.

Chen, Christine. „The Senzhou 6 SpacecraftMission: A Show of Ego?”, ChinaScope, October 13, 2005,http://chinascope.org/main/content/view/403/148/1/0/.

Craig, Susan L. Chinese Perceptions of Traditionaland Nontraditional Security Threats, Strategic StudiesInstitute, Carslile Barracks, March 2007, http://www.strategicstudiesinstitute. army.mil/Pubs/Display.Cfm?pubID=765.

Christiansen, Thomas J., and Jack Snyder. 1990.“ChainGangs and Passed Bucks: Predicting AlliancePatterns in Multipolarity.” International Organization,44:2, pp. 137-168.

Christensen, Thomas J. “China, the U.S.-JapanAlliance, and the Security Dilemma in East Asia”International Security, 23: 4, 1999, pp. 49-80.

Desker, Barry. New Security Dimensions in the Asia-Pacific, Working Paper nr. 145, S. Rajaratnam School ofInternational Studies, Singapore, publicatã pe 29octombrie 2007, disponibilã online la www.ntu.edu.sg/RSIS/publications/WorkingPapers/WP145.pdf.

Ellings, Richard J., Aaron L. Friedberg and MichaelWills, Strategic Asia 2003-2004. Fragility and Crisis, http://strategicasia.nbr.org.

Erikson, Andrew S. “New US Maritime Strategy:Initial Chinese Responses”, China Security, 3:4, 2007,pp. 40-61.

Friedberg, Aaron L. “Will Europe’s Past be Asia’sFuture?”, Survival, 42:3, 2000, pp. 147-160.

Friedberg, Aaron L. „Ripe for Rivalry: Prospects forPeace in a Multilateral Asia”, International Security, 18:3,1993/1994, pp. 5-33.

Friedman, George. „The Geopolitics of Energy”,Stratfor Geopolitical Intelligence Report, of June 11, 2007.

Gilpin, Robert. War and Change in InternationalPolitics, Craiova: Ed Scrisul Românesc, 2000.

Glaser, Charles L. “Realists as Optimists: Cooperationas Self-Help”, International Security, 19:3, 1994-1995,pp. 50-90.

Goh, Evelyn. “Great Powers and Hierarchical Orderin Southeast Asia: Analyzing Regional SecurityStrategies.” International Security 32:3, 2007-2008.

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/200996

Monitor StrategicGoh, Evelyn. Meeting the China Challenge: The

U.S. in Southeast Asian Regional Security Strategies,Policy Studies Monograph No.16, Washington: East-WestCenter, 2005.

Goh, Evelyn. “The U.S.-China Relationship and Asia-Pacific Security: Negotiating Change”, Asian Security,1:3, 2005, pp.216-244.

Grieco, Joseph M. “Anarchy and the Limits ofCooperation: A Realist Critique of the Newest LiberalInstitutionalism” International Organization, 42:3, 1988,pp. 485-507.

Goldgeier, James and Michael McFaul. „A Tale ofTwo Worlds”, International Organization, 46:2, 1992, pp.467-492.

Hagt, Eric. “China’s ASAT Test: StrategicResponse”, China Security, 3:1, 2007, pp. 31-51.

Hecker, Siegfried. „Report on North Korean NuclearProgram”, Center for International Security andCooperation, publicat pe 15 noiembrie 2006, disponibilonline la http://www.fas.org/nuke/guide/dprk/nuke/index.html.

Hemmer, Christopher and Peter J. Katzenstein, „Whyis There No NATO in Asia? Collective Identity,Regionalism, and the Origins of Multilateralism” înInternational Organization, 56:3, 2002, pp. 575-607.

Hill, Christopher interviewed on TalkAsia, broadcaston CNN on February 8th, 2008. The interview isavailable at http://edition.cnn.com/2008/WORLD/asiapcf/02/08/talkasia.hill.

Ikenberry, John G. and Michael Mastanduno (ed).The Theory of International Relations and the Asia-Pacific, Columbia University Press, 2003.

Ikenbery, John G. After Victory. Instituitions,Strategic Restraint and the Rebuilding of Order afterMajor Wars, Princeton: Princeton University Press, 2001.

Jervis, Robert. “Cooperation under the SecurityDilemma”, World Politics, 30:2, 1978, pp. 167-214.

Kagan, Robert. The Return of History and the Endof Dreams, New York: Alfred A. Knopf, 2008.

Kan, Shirley A. and Larry A. Niksch, Guam:USDefense Deployments, CRS Report, order code RS22570,January 16, 2007, http://assets.opencrs.com/rpts/RS22570_20070116.pdf.

Kennedy, Paul. The Rise and Fall of Great Powers:Economic Change and Military Conflict from 1500 to2000, London: Fontana Press, 2000.

Keohane, Robert O. “International Institutions: TwoApproaches” International Studies Quarterly, 32:4, 1988,pp. 379-96.

Khalil, Zalmay. David T. Orletsky, Jonathan D.Pollack, Kevin Pollpeter, Angel M. Rabasa, David A.Shlapak, Abram N. Shulsky, Ashley J. Tellis, The UnitedStates and Asia. Towards a New US Strategy and ForcePosture, RAND Publisher, 2001, www.rand.org/pubs/monograph_reports/MR1315.

Krasner, Stephen. “Structural Causes and RegimeConsequences: Regimes as Intervening Variable”,International Organization, 36:2, 1982, InternationalRegimes, pp. 185-205.

Kristensen, Hans M., Robert S. Norris and MatthewG. McKinzie, Chinese Nuclear Forces and US NuclearWar Planning, The Federation of American Scientists &

The Natural Resources Defense Council, November 2006,http://www.fas.org/nuke/guide/china/Book2006.pdf.

Kronstadt, Alan. India-US Relations, CRS Report,order code RL33529, February 13, 2008, http://www.cfr.org/publication/12753/crs.html.

Kronstadt, Alan. US-India Bilateral Agreements and„Global Partnership”, CRS Report, order code RL33072,March 10, 2006, http://digital.library.unt.edu/govdocs/crs/permalink/meta-crs-8674:1.

Layne, Christopher. The Peace of Illusions. AmericanGrand Strategy from 1940 to the Present, Ithaca andLondra: Cornell University Press, 2006.

Layne, Christopher. „The Unipollar Illusion Revised:The Coming End of the United States’ Unipolar Moment”,International Security, 31:2, 2006, pp. 7-41.

Lind, Jennifer M. and Thomas J. Christensen,“Spirals, Security, and Stability in East Asia”,International Security, 24:4, 2000, pp. 190-200.

Lo, Bobo and Andy Rothman, „China and Russia.Common Interests, Contrasting Perceptions”, AsianGeopolitics Special Report, May 2006, http://www.chathamhouse.org.uk/publications/papers/view/-/id/514/.

Lobell, Steven E., Norrin M. Ripsman and JeffreyW. Taliaferro (eds), Neoclassical Realism, the State, andForeign Policy, Cambridge: Cambridge University Press,2009.

Lum, Thomas, Wayne M. Morrison and BruceVaughn, China’s „Soft” Power in Southeast Asia, CRSReport for Congress, order code RL34310, January 4,2008, http://www.fas.org/sgp/crs/row/RL34310.pdf.

Mearsheimer, John J., The Tragedy of Power Politics.Offensive Realism and the Struggle for Power, Bucharest:Ed. Antet, 2003.

Military Balance 2008 and 2009 London:Institute forInternational Strategic Studies, 2008-2009.

Nanto, Dick K. East Asian Regional Architecture:New Economic and Security Arrangements and USPolicy, CRS Reports for Congress, order code RL33653,September 18, 2006, http://fpc.state.gov/documents/organization/75280.pdf.

Oldberg, Ingmar. The Shaghai CooperationOrganization: Powerhouse or Paper Tiger?, DefenseAnalysis, Swedish Defense Research Agency, June 2007,http://www2.foi.se/rapp/foir2301.pdf.

Pape, Robert A. „Soft Balancing against the UnitedStates”, International Security, 30:1, 2005, pp. 7-45.

Paul, T.V. „Soft Balancing in the Age of US Primacy”,International Security, 30:1, 2005, pp. 46-71.

Quadrennial Defense Review 2006, http://www.defenselink.mil/pubs/pdfs/QDR20060203.pdf.

Ross, Robert. „The Geopraphy of the Peace. EastAsia in the 21st Century” în International Security, 23:4,1999, pp. 81-118.

Rothstein, Robert L. Alliances and Small Powers,New York: Columbia University Press, 1968.

Rozman, Gilbert. „Security Challenges to the UnitedStates in Northeast Asia: Looking beyond thetransformation of the Six Party Talks”, Strategic StudiesInstitute, Carslile Barracks, November 2007, http://www.strategicstudiesinstitute.army.mil/pdffiles/PUB800.pdf.

Monitor Strategic

97ASIA DE EST

Schweller, Randall. Unanswered Threats: PoliticalConstraints on the Balance of Power, Ithaca: Cornell

University Press, 2006.

Shulong, Chu. “The Security Challenges in Northest

Asia: a Chinese View”, Strategic Studies Institute,

Carsli le Barracks, November 2007, http://www.

strategicstudiesinstitute.army.mil/pdffiles/PUB800. pdf.

Shambaugh, David (ed). Power Shift: China andAsia’s New Dynamics, Berkeley: University of California

Press, 2006.

Simon, Sheldon W. ASEAN and its SecurityOffspring: Facing New Challenges, Strategic Studies

Institute, Carslile Barracks, August 2007, http://www.

strategicstudiesinstitute.army.mil/pdffiles/pub793.pdf.

Sorey, Ian. The United States and ASEAN-ChinaRelations: All Quiet on the Southeast Asian Front?,Strategic Studies Institute, Carslile Barracks, October

2007, http://www.strategicstudiesinstitute.army.mil/pubs/

display.cfm?pubID=812.

Swaine, Michael D. and Ashley Tellis, InterpretingChina’s Grand Strategy: Past, Present and Future, RAND

Publishing, 2000, http://www.rand.org/pubs/monograph_

reports/MR1121.

Ungureanu, Radu-Sebastian. A New Nuclear Powerand/or a New Great Power? East Asian SecurityDynamics: North Korean Nuclear Ambitions and a NewInternational Position for Japan, CSIS Analysis nr. 6,

December 22, 2006, http://www.csis.ro/publications/csis_analysis_6.html.

Vaughn, Bruce. East Asia Summit (EAS): Issues forCongress, CRS Report, order code RL33242, January 6,2006, http://fpc.state.gov/documents/organization/58236.pdf.

van Evera, Stephen. Causes of War. Power and theRoots of Conflict, Ithaca: Cornell University Press, 1999.

Vaughn, Bruce and Wayne M. Morrison, China-Southeast Asia Relations: Trends, Issues, and Implicationsfor the United States, CRS Report for Congress, ordercode RL32688, April 4, 2006, http://www.italy. usembassy.gov/pdf/other/RL32688.pdf.

Walt, Stephen M. “Testing Theories of AllianceFormation: The Case of Southwest Asia.” InternationalOrganization, Vol. 42, No. 2, 1988, pp. 275-316.

Walt, Stephen M. The Origins of Alliances,Ithaca:Cornell University Press, 1987.

Waltz, Kenneth. Theory of International Politics ,Addison-Wesley Publishing Co, 1979.

Wright, Martin. Power Politics, Chiºinãu, Ed. Arc,1998.

Zaborowski, Marcin (ed). Facing China’s Rise:Guidelines for an EU Policy, Chaillot Paper no. 94,December 2006, http://www.iss.europa.eu/uploads/media/chai94.pdf.

Zakaria, Fareed. From Wealth to Power: The UnusualOrigins of America’s World Role, Princeton: PrincetonUniversity Press, 1998.


The European model of regional integration in the security field does not seem to be the model that iscurrently developing in Asia-Pacific, where institution-building is seen particularly as an instrument of hedging(especially by minor powers) or “soft balancing” among the major actors of the region. Bilateral and multilaterallevels of regional security architecture work as a means for mutually countering or limiting influence. Moreover,most regional institutions have strongly developed security dimensions, which the EU and the US argue is dueto a Chinese attempt at monopolizing security-provision in Asia-Pacific; this is a dangerous path that signalsChina’s pursuit of regional hegemony, a theory long advanced by both neorealists and many neoclassicalrealists. However interesting, this picture is not entirely accurate. Asia-Pacific’s security architecture is that ofa power transition-period, a transition marked by foameting instability, uncertainty and the implicit question:will there be a peaceful transition of power? The forces that shape the security environment in the Asia-Pacific(unlike the economic ones) rest less on its current situation and more on the expectations of all actors involvedregarding their evolution as well as that of their opponents and partners throughout the next 20-25 years. Chinais clearly perceived as a long-term threat by all the states in the region – including its own satellites, the DPRKand Myanmar. But the perception of Beijing as long-term threat creates a perverse effect within regionalpolitics that allows the involved states to pursue policies enhancing their own short-term interests whileinquiring for the best manner in which to respond to this Chinese threat. The Chinese and the US’ regionalpolices are key to building the regional security architecture in Asia-Pacific and we are recently seeingsignificant shifts in this sense.

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/200998

Monitor Strategic

Simona Soare is researcher with the IPSDMH and a Ph.D. student of International Relations with theNational School for Political Studies and Public Administration (NSPSPA) in Bucharest. She hold an MA inConflict Analysis and Conflict Resolution and a BA in Political Science at the NSPAS. She worked as analystof the former Soviet space at the Center for International and Security Studies (CSIS), Romania. Currentlyshe is also Executive Director of the Center for East-European and Asian Studies (CEEAS – www.cseea.ro),and Editor of Journal of East-European and Asian Studies edited and published by CEEAS. Among her recentpublications we mention: Andrei Miroiu, Simona Soare, Politica de Securitate a României (1878-2006). OPerspectivã Istoricã (Romania’s National Security Policy (1878-2006). A historical perspective) in Politica deSecuritate Naþionalã. Concepte, Instituþii, Procese (National Security Policy. Concepts, Institutions, Processes),Luciana-Alexandra Ghica and Marian Zulean (coord), Ed. Polirom, Iaºi, 2007; co-author in Manual de RelaþiiInternaþionale (Handobook of International Relations) coord. Andrei Miroiu and Radu-Sebastian Ungureanu,Ed. Polirom, Iaºi, 2006; Simona Soare, “The Trials and Tribulations of the Russian Military-IndustrialComplex’s Reform”, Monitor Strategic, no 3-4/2008; Simona Soare, Romania’s National Security Strategy. ACritical Approach of Transformational Politics”, Monitor Strategic, no 1-2/2008; Simona Soare, „ComplexulIndustrial de Apãrare al Federaþiei Ruse: ºansã pierdutã de reformã sau strategie de dezvoltare sustenabilã?”,Echidistante, no. 3-4/51-52 of 2008.

Monitor Strategic

99ASIA DE EST

A brief history of China-Europerelations

The history of Europe-China relations is amulti-secular one, dating from the Antiquity.China entered the 20th century as a weak empireand a geopolitical prey for the European powersplus USA and Japan, which crushed together theupsurge of the Boxers and treated China like ahumble colony. Because of the Japanese atrocitiesduring WWII and the US anti-communist stancein the first decades during the Cold War andgeopolitical clashes with China after it, Chinesegenerally do no feel anger and hate towards theformer European colonial powers. They do notforget that France was the first western state toestablish full diplomatic ties with PRC in 1964 bysending ambassadors after the Northern-European states recognized PRC in the 50’s. In1970 and 1972, Italy, Germany and Great Britainestablished diplomatic relations with Beijing. TheEuropean Economic Communities establishedpolitical and economic ties with China in the 70sthrough the European Political Cooperationframework and the result was the first China-Europe trade agreement in 1978, then the muchimproved and complex Trade and EconomicCooperation Agreement from 1985. Thisagreement is still valid and it allowed theenhancement of trade cooperation through theso-called “Joint Committee”.

The bilateral relations became ripe for a newphase of understanding in 1988 when theEuropean Community opened in Beijing theOfficial delegation of the European Commission,an event which could not produce much benefitsin the following years as the CE and later EU

A TOO FAST RISING CHINA?EUROPEAN UNIONS’S HOPES,

FEARS AND EXPECTATIONSTOWARDS BEIJING

ªerban F. Cioculescu, PhD

imposed some sanctions after the ChineseCommunist Party used extreme violence againstpro-democracy opposition in Tiananmen Squarein 1989. Not all these sanctions were left,excepting the embargo on selling weapons whichaffects a lot China nowadays!

The strategic papers of the EU dealing withChina are all based on the bilateral trade andeconomic agreement of 1985 and on “AsiaStrategy paper” issued by the EuropeanCommission in 1994. This document heavily reliedon the famous Germany’s China Strategy from1993.

In 1995, the European Commissionsynthesised the decade-long experience of therelations with RPC in the document called “ALong Term Policy for China-EU Relations”, whichis still considered the basic “guide” for bilateralrelations between the 27 and Beijing.1 Since then,the EU regularly issued papers and communiquésstating the need to develop multi-layered andcomplex relations with China based on commoninterests and development of friendly ties:“Building a Comprehensive Partnership withChina” (1998), “EU Strategy Towards China”(2001).

In 2003, the Chinese government releasedits first policy paper on the EU recognizing therank of EU as a great international player. TheEU immediately issued its own policy paper on “Amaturing partnership – shared interests andchallenges in EU-China relations” (2003)2 andlater “EU-China: Closer Partners, GrowingResponsibilities” (2006). Since 2003, PRC wasconsidered as a “strategic partner” for Europe.

Acknowledging the need for coherent andunitary foreign policy action towards such a majorplayer as PRC, the European Commission issued

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009100

Monitor Strategic

in 2002 a document which was supposed to give acommon basis for all the EU states to deal withthe big Asian rising power: “China CountryStrategy Paper 2002 - 2006.”3 The main strategicgoal was to make China a reliable partner bytransforming it in a modern, democratic state,respecting the rule of law and a more open andplural society, able to cope with the challenges ofthe XXI century and to set a standard of actionand a practical guide for the European states.Mutual dialogue and shared interests are seen asthe basis of EU-China relations.

The main pillars of EU action are the goodgovernance and sustainable and healthydevelopment and the socio-economic reformwithin China. EU allocated no less than 50 millionEuros for diverse programmes of assisting Beijingin realms such as: social reform, economicdevelopment, providing communication logisticsand know-how, supporting the development ofhuman resources, social security, protection ofthe environment, help for implementing the goodgovernance and democratisation etc. This goesin harmony with the main goal of the EU’s ChinaStrategy from 1995, meaning “socialise Chinainto the kind of international order that the EUsupports”, that is multilateralism, peaceful meansfor solving conflicts, reliance on the UN systemof international law etc.4 The EU began toprovide humanitarian aid to China since 1995.The European Commission issued in 2006 thecommuniqué EU-China. Closer Partners, growingresponsibilities which continued the main linesof arguments for enhancing bilateral ties withBeijing while favouring domestic transformationand reforms.

Since 1998 annual summits are heldalternatively in China and Europe but, in spite ofthe EU China Strategy, the agenda is too heavilyinfluenced by the country which holds the rotativeEU presidency and the continuity is limited.5

In 1996, the first Asia-Europe meeting(ASEM) took place in Bangkok and since then alot of activity has been carried up through themechanism of “taskforces”. ASEM is made up bythe 27 EU member states, the EuropeanCommission and some eleven Asian states, withno USA participation. Its results, however, werenot outstanding.

Economic cooperation

Economically, China is certainly the mostspectacular “giant” of the planet, with about 9%increase of its GDP in 2006 and 2007, and aneconomy build on cheap-labour manufacturesgoods to be exported outside. Exports representabout 40% of the GDP and are seen as vital for asustained economic growth in the future, thusthe Chinese economic foreign policy obviouslyaims at keeping this rhythm or improving it.

China is a big capital-exporter and it is highlyinterested in the stability of the world financialmarket, thus being also a possible guarantyagainst a disruptive military conflict with the USwhich would strongly damage their economicinterests through interdependency. Thus, Chinawants the EU to guarantee the freedom ofinternational capital flows and the transparencyof the international financial regime. Beijing andBrussels are supporters of the multilateral traderegimes enforced through the World TradeOrganization, as they benefit from tradeliberalization. No wonder that the EU supportedChina’s WTO membership!

The macroeconomic power of China is givenby the high rate of GDP investment (40% in 2008)because of the spectacular rate of domestic capitalaccumulation. In 2006-2007, China was the thirdlargest trading power and the world’s secondlarger economy if one measures not the globalGDP but the volume of manufactured goods andthe level of exports. The foreign direct investmentsmade by China in 2008 reached 40,6 billion USD,that is 60% bigger than in 2007.

China’s biggest trading partner is the EUsince 2006-2007 (overtaking Japan), while the EUhas China as the second partner of trade afterthe USA.6 The bilateral trade reached 115 billionEuros in 2002, 125,3 billion Euros in 2004 (15.4percent of China’s total foreign trade) and 130billion Euros in 2005 and the exports raised from19.5 billion Euros in 1999 to 51.7 billion Euros in2005, then 62 billion in 2007!7

EU bought $231 billion worth of goods fromChina in 2007 and exported $72 billion in return8.Obviously, there is a huge trade deficit for theEU, almost 106 billion Euros in 2005-2006, and

Monitor Strategic

101ASIA DE EST

159 billion euros in 2007: that is huge amount butnevertheless it is less than a third of the tradedeficit registered by the USA towards China! EUwas the fourth foreign direct investment providerfor China in 2006 and may be the third one in2008, after US and Japan.9

The Economist Intelligence Unit (EIU)forecasted that by 2020 Chinese economy willrepresent about 20% of the world GDP, inaccordance with purchasing power parity index),but the EU’ and US’ markets will also be roughly20%, thus, the economic international systemwould be really multipolar! But EIU believes thatin 2030 if the trends continue, Chinese economywill be number one.10 According to many experts,economically the West is gradually losing itsinfluence and the BRIC group of states (Brazil,Russia, India, China) is wining wealth andinfluence. Even if probably the US will retain itsmilitary supremacy for at least 20-30 years, themore balanced distribution of the economic powerwould likely erode this “hard” power capital intime.

The new draft of EU’s Security Strategyadopted by the European Council in December2008, “Providing Security in a Changing World”acknowledges that globalization in the developingworld in led by China and stated that “we havesubstantially expanded our relationship withChina”, a partner for “effective multilateralism.”11

Diplomacy and conflict resolution

Through its size, economic power and skilfuldiplomacy, China has the capacity to be aneffective contributor to conflict resolutionprocesses in many parts of the globe. The factthat it is not a “western” power and not a formercolonial entity, but a young socialist state, mayexplain why China benefits from a capital ofconfidence and even sympathy among manydeveloping states. But Beijing is equally seen bythe US and the EU as a possible key player instopping or delaying the Iranian plan of buildingnuclear capabilities for declared “peaceful” use,because China is a known supporter of Iran, evenif a more discreet one than Russia. Gaining the

PRC support in the UN Security Council wouldbe a diplomatic victory for those countries whichare embarked in a joint endeavour to convincethe Iranians to give up. Naturally, EU expectsChina, together with Russia and US to act inconcert and deter Iran from its race to becomenuclear. Until now, China preferred not tocondemn Iran in UN Security Council probablyfor reasons of access to energy and for keepingactive an adversary of US.

The same is true for North Korea, a casewhere China is much more involved in thenegotiation of a multilateral solution and duringthe last years, has provided an effective supportfor the US in trying to convince Pyongyang togive up its nuclear capacities.

Unfortunately, some diplomatic tensionserupted over Darfur in 2006, when Chinaabstained in a UN Security Council voteauthorizing the transition to a UN force in thisconflict-ridden territory, probably fearing a breakof its oil sales from Sudan.12 The EU is clearlyirritated when China gives a so non-conditionalsupport to non-democratic regimes from Africaand Asia but generally refrains from open critiqueand prefers diplomatic and economic pressures.13

China was very active during the last four yearsin building an “African diplomacy”, throughproviding funds and expertise to many countriesthere but also getting back profitable contracts.Europeans do not like this kind of economic-guided behavior which ignores human rights andrule of law issues. And Chinese are angry whensome European politicians manifest support toTaiwan and the Tibetan pro-independencemovement. These should be the “red-lines” forboth EU and China if they want a good cooperationin the future. But it is likely that the energy-drivenbehavior of Chinese diplomacy will enhance tiesbetween Beijing and many state from Africa andMiddle East and this could come against EUpressures towards democratizing andresponsabilizing those countries.

Science and technology

A good example of cooperative ties inscientific and technology field is China’s

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009102

Monitor Strategic

participation in the EU’s Galileo radio satellitenavigation system, which was decided in October2004 at the sixth China-EU summit. Beijingannounced at that moment that it would invest200 to 230 million Euros in this project. Europeansagreed with Chinese cooperation in spite of USwarnings that RPC would use Galileo for spyingand getting access to top military spatialtechnology. In 2009, PR China produced someanger in Brussels by suggesting that it could getsome things which were considered as importantfor Galileo! Frustrated by their “marginal”position within the security system of Galileo andthe suspicions of spying, cultivated by the USA,upset by the financial poor situation of Galileo,Chinese developed their own satellite system –Compass Beidou. In March 2009, China announ-ced the International Telecommunications Union,the United Nations specialized agency fordistributing the frequencies, that it wants to usethe same frequency as that claimed by the EUfor Galileo’s Public Regulated Service! This eventproduced a feeling of uncertainty and even fearamong many Europeans who doubted if PRCshould be really admitted as a partner for the EUin such a sensitive field! This critics of a strongEU-China relation said that China could useGalileo as a tool for developing its own satellitesystems and then put an end to the cooperativeties!

Generally speaking, the Chinese andEuropeans also share common interests anddeveloped cooperation in the fight againstterrorism and organized crime, against pande-mics like SARS, the pig-influenza virus and forcontrolling nuclear proliferation.

Energy issues

As regards natural energy, the Europeanpublic opinion and foreign policy decision-makersare always impressed by the Chinese terriblehunger for natural resources and wonder if thisaggregate demand would not aggravate thesudden change in world prices of oil and gas. Ofcourse, there will probably be no large-scale “oil/gas wars” between EU and China because there

are various world producers where both playersbuy what they need and because there will bereliable alternative resources to be exploited inthe future. But the risk is that many Europeanscould have a very bad image on China, seen asthe “dragon” which “eats” the oil and gas of theplanet and produces the CO2 which empoisonsit! PRC is also the second oil consumer on theglobe, only after the US.

China is carrying up an “energy diplomacy”with non-democratic states like Sudan, Syria, Iranand gives them incentives to cooperate, withoutany care for human rights respect. This is a causeof resentment in many European circles.

Years ago, former Russian president V. Putinthreatened to change the energy routes, that isthe pipelines, from Europe to China if Europeanslaunch an “energy war” against Moscow.Certainly, this plan would require much time anda lot of money (and a huge lost of money forRussia by giving up the European energymarket), as EU and Russia are interdependent inenergy trade, but this apocalyptic scenario stillexists in many Europeans’ minds. Involuntarily,China could be seen as a competitor in this field.

There are also other unresolved issues. Chinais a big polluter, in fact it is probably the biggestproducer of CO2 and other greenhouse gasesaround the world (even if Beijing denies this) andthis will be a reason for tensions between the EUand China in the future. Because the issue ofclimate change and global warming is high onEU’s agenda (and generally keeps a very lowprofile on the Chinese domestic arena14), strongpressures will likely be put on China to complywith the Kyoto Protocol and with the other anti-pollution regulations. On the other side, Chinawill offer economic incentives for some EU statesto make a “blind eye” on this problem! Theproblem is that the pollution issue will be moreand more watched at by the European popula-tions and they will be angry and resentful ifBeijing will refuse to reduce its level of green-house gases emissions. In an anti-Chinesepredominant state of mind, the Europeans leaderswould probably face difficulties when trying toget trading advantages from PRC or enhancecooperation in other areas!

Monitor Strategic

103ASIA DE EST

Controversy on human rights

The issue of human rights in a thorny onebecause, even if the EU and its member statesusually are not so vocal on the poor record ofChina, there are sometimes critical voicesregarding abuses against political dissidents andagainst ethnic (Uighur, Tibetans) groups’ rights.In December 2008, EU officials harshly criticizedBeijing for executing Austrian-educated scientistWo Weihan on charges for spying for Taiwan.The relations were already tense after Chinacancelled the 11th EU-China summit as a protestregarding French President Nicolas Sarkozy’splan to meet the Dalai Lama during his visit inPoland. Javier Solana, the High Representativefor CFSP stated that “this execution seriouslyundermines the spirit of trust and mutual respectrequired for this EU-China dialogue on humanrights.”15 Chinese officials and state-analystscondemned the allowance given to Dalai Lamato address the European Parliament as anunfriendly gesture and wonder how France, themain beneficiary of some profitable Chinesecontracts,16 could accommodate making businessat the same time with Beijing and with DalaiLama. At the same time, many European officialssaw the execution of Weihan as a real affront toEuropean norms and values. The situation issensitive because EU already develops fourassistance programmes for RPC under the aegisof EU Human Rights and Democracy Programmeand some humanitarian aid has been regularlyprovided by the European CommunityHumanitarian Aid Office, but it was supposed thatChina would respect a minimum level of humanrights standards.

Currently, the “sectoral dialogues” betweenEU and China are vast, covering about 20 issuesfrom internal reform to environment protectionand the “Directorates-General” of the EuropeanCommission are involved and deals with thepractical aspects of this cooperation. It is oftensaid that the Trade and Economic CooperationAgreement from 1985 should be renegotiated andupgraded because the EU-China relations todayare very different from those of existing 23 yearsago when China was not so powerful as today and

the European Communities did not have aCommon Foreign and Security Policy.

Pragmatic cooperation instead of astill impossible EU

“grand strategy” for China

If the European Union had the same level ofcoherence in foreign policy like Russia, and to alesser degree, the USA, and if it was a directneighbour of People’s Republic of China, one couldprobably anticipate a EU “grand strategy” basedon conf lict and cooperation (in variableproportions) with China and even a mirror-likebehaviour of this two big players. Nobody doubtsthat the EU and PRC are two big powers whichare trying to evolve from regional to global ones,in an international system still dominated by theUSA, at least in the military field.

It is well known by experts that People’sRepublic of China is now engaged is a nationalendeavour to keep the pace with the USAconcerning the so-called “Revolution in militaryaffairs”17 and this fact worries some EU stateseven if the declared goals of Beijing are peaceful,defensive, non-provocative. China would like tobuy weapons and military technology from someEU countries but it cannot do it because theembargo on weapons sell, which was institutedby the Europeans after the Tiananmen Squaremassacre from 1989, when more than 2000 peopledied. Since 2003, Chinese leaders put a strongpressure on the EU to lift the embargo, andpromised those wiling to do it a wide access to afabulous market which would bring billions ofeuros to European military manufacturingcompanies. The military budget of PRC is about60-70 billion US equivalent in 2008 but there areanalysts who pretend that it is much bigger, whilethe Europeans’ one is generally declining. Evenif Russia provides most of the military equipmentfor People’s Liberation Army, still China needsadvanced technology: intelligence, communica-tions, computers, surveillance and reconnai-ssance systems that Moscow is not ready to offerbut the EU could deliver.

But there are two point of concern whichmakes the EU resist to such calls: first, the fear

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009104

Monitor Strategic

that China could use these weapons againstdomestic pro-democracy protesters, thusviolating human rights, and second, that Chinacould use smart, sophisticated European weaponsto fight against the USA for Taiwan. Because theUS, and its main Asian regional ally Japan, alwaysinsisted that Chinese should not be trusted andbecause some EU states also insisted it’s too earlyto sell weapons to China, the embargo is still inplace, with no real perspective for lifting it soon!18

Since 1998, the EU has a Code of Conduct onArms Exports and since 2000 also a compulsoryDual-Use Regulation who stated that weaponssold by Europeans should not serve for domesticrepression and conflict or serve to attack otherstates.19 These regulations, however, could notcompletely eliminate the weapons trade withChina since some EU states did not interpret itin a very strict way.

On the other side, since 2005, France andGermany manifested their will to convince theother member states to abolish the embargo butthe EU Northern states were vehement indenying such a possibility. Until now, China didnot manage to exploit these divergences.

I think the EU should understand that it mustmanage its relations with the richest and one ofthe militarily most powerful states in the world,in the future.20 Few analysts stated that EU shouldbegin to behave in a more “realist” way (accordingto IR Theory), meaning making complexcalculations of power and security distributions,of alliances and balancing strategies. EU shouldmake China understand that it will not engage in“balancing” against the US, not even a “softbalancing,”21 in the current circumstances. Evenif China, like Russia and partially the USA,vigorously embraces this “realpolitik” strategy,there is no reason for EU to “mirror” this behaviorand way of thinking, as this political entity hasgone beyond the modern state in many fields. Asa post-modern entity, less concerned with issuesof borders, sovereignty and military competition,EU should try to keep its identity when dealingwith “modern” states like China.22 The biggeststrategic nightmare for Beijing would be a hugealliance of US, India, Japan and EU for counter-balancing it, therefore it has to avoid offensive

and challenging behavior which is typical foremerging challengers to regional/globalhegemony and prefer peaceful economic rise(heping jueqi) and institutional cooperation withits possible adversaries.23 China is not doomed torepeat the mistakes of Wilhelm II’s Germany’s atthe beginning of the XXth century24 and it maybe a peaceful da guo (great power).25 Bu yao dangtou means “do not strive for leadership” and itwas the advice of Chinese reformist presidentDeng Xiaoping for his people. This may work inthe EU advantage but nothing is sure.

Through its size, economic power and skilfuldiplomacy, China has the capacity to be aneffective contributor to conflict resolutionprocesses in many parts of the globe. The factthat it is not a “western” power and not a formercolonial entity, but a young socialist state, mayexplain why China benefits from a capital ofconfidence and even sympathy among manydeveloping states. But Beijing is equally seen bythe US and the EU as a possible key player instopping or delaying the Iranian plan of buildingnuclear capabilities for declared “peaceful” use,because China is a known supporter of Iran, evenif a more discreet one than Russia. Gaining thePRC support in the UN Security Council wouldbe a diplomatic victory for those countries whichare embarked in a joint endeavour to convincethe Iranians to give up. Naturally, EU expectsChina, together with Russia and US to act inconcert and deter Iran from its race to becomenuclear. Until now, China preferred not tocondemn Iran in UN Security Council probablyfor reasons of access to energy and for keepingactive an adversary of US.

At the same time, it is obvious that EU shouldbuild a strategic profile for its own foreign andsecurity policy. Of course, it is profitable to makebusiness with China and there must be noexaggerate concern over increasing the powerof a possible future competitor or even adversary.Not doing business with China may be worsethan do it, at least because through economicinterdependency there is an increased probabilityof long-term peaceful relations. Both EU andChina benefits from cooperation and they bothincrease their power, learning to know eachother!

Monitor Strategic

105ASIA DE EST

Different but with some sharedinterests

The “strategic” advantage of China over theEU is that the first is a centralized andauthoritarian state handling a generally coherentforeign and security policy (even if there arecertainly divergences of views within the ChineseCommunist Party’s bureaucracy: more “hawkish”and more “dovish” politicians) and the secondone is a decentralized, fragmented decision-making body made up of partially sovereign stateshaving their own interests and visions. However,if the future world would evolve towards the endof modern states and the emergence of new post-national, networked actors, then the strategicadvantage could be finally on the EU’s side. Morethan that, the EU is currently stronger than Chinain human capital,26 science and technology, itsopen and democratic society should normallyperform better than the authoritarian andcentralized Asian power.

It would be rather naïve to expect that EUpressures on China would produce the sameeffect than that on former communist statesRomania, Bulgaria, Poland in the 90s etc27. Chinais culturally and politically too different fromEurope, so there will likely be no full“socialization” of norms and reshaping of identityas the constructivists in International RelationsTheory like to think. Even if China will begin tobe more committed to human rights, to theprotection of minorities and environment, thiswill not be full-heartedly, not western - inspired,and most likely not as a result of the EU pressures.It is however possible that in the future theCommunist Party loses its monopoly on powerand that there will be a transition to democracyand pluripartitism. But it is known that newdemocracies in transition are more nationalisticand more war-prone than stable and liberaldemocracies and sometimes more aggressivethan stable dictatorships.28 Put it more bluntly,the EU is too far and still too weak to be able toreshape the strategic identity and behavior ofPRC. But through cooperation, EU, China, USand the other powers could better deal with themost pressing security issues: global warming,

energy resources, failed states, terrorism,proliferations of weapons of mass destruction etc.

So, EU should not be in a hurry to “change”China and turn it into a western-style entity, butis should engage it in a large area of commonactivities and help the emergence of a benignmultipolar and multilateral world. If anarchycannot be completely ousted from theinternational relations, on the medium term, then,to use Alexander Wendt’s concepts, it is better tohave a “Kantian” type of anarchy (based onfriendship), than a pure “Hobbesian” one (basedon fear and enmity), with the “Lockean” pattern(based on non-lethal rivalry) as also an acceptablesolution.29 Because the “Kantian” pattern meansthat an anarchy of friends and partners, thus a“mature” anarchy (Buzan) could be on its way. Itis exactly what commissioner Benita FerreroWaldner meant by saying that not the number ofpower poles is important but rather the basis onwhich they operate, that is the values, normsand institutions.

Cooperation is a positive outcome for bothBeijing and Brussels. A good example ofcooperative ties in scientific and technology fieldis China’s participation in the EU’s Galileo radiosatellite navigation system, which was decided inOctober 2004 at the sixth China-EU summit.Beijing announced at that moment that it wouldinvest 230 million Euros in this project. Europeansagreed with Chinese cooperation in spite of USwarnings that RPC would use Galileo for spyingand getting access to top military spatialtechnology. Chinese and Europeans also sharecommon interests and developed cooperation inthe fight against terrorism and organized crime,against pandemics like SARS and for controllingnuclear proliferation.

Afraid or not?

Therefore, should Europe be afraid of China’sspectacular rising material power or get reassuredby the pacifist rhetoric of the Chinese officials?Only history will tell us. This is the classicaldilemma faced by foreign policy decision-makersof a status quo state when confronted with a rising

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009106

Monitor Strategic

power in their system: should one trust only powercapabilities (as suggested by Realists andNeorealists) or the other’s intentions (as manyLiberals and Constructivists prefer)? Will therising power be a revisionist or a conservativepower? A risk-taking or a risk-averse entity? Atthis moment, it is really difficult to say if China isa status quo power or not and what it will do in thefuture.30 Those who see it as the “natural”challenger of the American order picture it asrevisionist, in spite of the declared peacefulintentions... Certainly, there are many factorswhich will influence the final outcome.

Because EU is not the system’s superpower(hegemon) like the USA, China’s rise is notgenerally seen as really threatening. It is more achallenge and an opportunity at the same time.Therefore, EU’s foreign policy towards People’sRepublic of China should aim at building apredictable and stable international system, mostprobably but not necessarily a multipolar one,31

based on peaceful cooperation and mutualunderstanding, letting the political and socialtransformation of China mainly to the domesticevolutions.

On the long run, China may create a regionalhegemony and gradually attract other neighbo-ring states in its economic sphere of power.However, China will face real difficulties inensuring the cultural domination of the East andSouth-East Asia regions because states like Japanand the the Koreas have their own cultures andcivilizations. Japan is also worry about China’srise and will probably balance with US and Taiwanin a case of crisis if China will grow militarilystronger and become more assertive.

So, the EU will have to decide among strate-gies like balancing, buckpassing, underbalancing,bandwagoning and isolation. Currently, most ofthe EU states do not really complain about thelack of a coherent EU strategy to deal with Chinabecause some of them already have profitablewin-win economic relations (France, Germanyetc.), others are developing such relations at highspeed (Italy, Spain etc.) and other are too weakor too isolationist to claim for a more visible EUprofile towards China. May be the futureEuropean “minister of foreign affairs”, the jobthat will be set by the future Lisbon Treaty to be

adopted, will have a more direct and constructiveapproach and engage in a direct relations withthe powerful decision-makers from Beijing. If theEU continues its Eastern enlargement andmanage to set up close relations with Russia,based on cooperation, China will have to copewith the geopolitical reality of a close EU-Russiapartnership and will probably try to isolate otherpower poles like the USA.


1 The European Commission, A Long Term Policyfor China-EU Relations, Brussels, COM (95), 279 final,http://europa.eu.int/comm/external_relations/china/intro/index.htm.

2 European Commission, A Maturing Partnership:Shared Interests and Challenges in EU–China Relations(Commission Policy Paper for Transmission to the Counciland the European Parliament), Brussels, 10 September,2003, COM(2003) 533 final.

3 European Commission (2002), Country StraregyPaper 2002-2006: China, Brussels, http://ec.europa.eu.comm/external_relations/china/csp/index.htm

4 Quoted by Katinka Barysch, Charles Grant andMark Leonard, Embracing the Dragon. The EU’sPartnership With China, Centre for European Reform,London, May 2005, www.cer.org.uk, p.7.

5 Ibidem, p.8.6 May-Britt Stumbaum, Engaging China – Uniting

Europe. EU Foreign Policy towards China, pp. 57-75, inNicola Casarini, Costanza Musu, ed., European ForeignPolicy in an Evolving International System. The RoadTowards Convergence, (Palgrave Macmillan: Hampshireand New York, 2007) p. 64.

7 Idem.8 Philippa Runner, EU-China relations continue to

fray, Euobserver, 1.12.2008, http://euobserver.com/24/27206.

9 Eurostat 2006, http://epp.eurostat.ec.europa.eu,accessed in June 2007.

10 Economist Intelligence Unit - Global Trends, http://www.eiuresources.com, accessed in February 2008.

11 European Commission, Report on theImplementation of the European Security Strategy -Providing Security in a Changing World, Brussels, 11December 2008S407/08, www.consilium.europa.eu/ueDocs/cms_Data/docs/pressdata/EN/reports/104630.pdf

12 A. Berkofsky, The EU–China strategic partnership:rhetoric versus reality, in M. Zaborowski, ed., FacingChina’s Rise: Guidelines for an EU Strategy, ChaillotPaper No. 94, Paris: European Union Institute for SecurityStudies, (2006), pp. 103–115.

13 M. Stumbaum, Opportunities and limits of EU–China security cooperation, in International Spectator42(3), (2007), pp. 351–70.

Monitor Strategic

107ASIA DE EST

14 However, China’s National Climate ChangeProgram has been issued in June 2007 and it called forhuge efforts to reduce about 950 tons of CO2 equivalentby 2010. Officially, China pretends that its level of CO2emissions is equal with that of the USA while its percapita emission is only about one-fifth that of the US.

15 Philippa Runner, EU-China relations continue tofray, Euobserver, 1.12.2008, http://euobserver.com/24/27206.

16 Worth to remember that France declared the year2004 to be “China’s year” as a sign of gratitude for theprofitable business with Beijing. However, at thebeginning of the 90s, Paris had sold Mirage 2000airplanes to Taiwan, damaging its relations with PRC.

17 K. Crane, ed., Modernizing China’s Military:Opportunities and Constraints (Santa Monica, RAND,2005).

18 In April 2005, the European Parliament votedagainst lifting the embargo on weapons, so there were431 votes in favor to 85 votes against and 31 abstentions.The resolution has been drafted by MEP Elmar Brokfrom the PPE. See also Lora Saalman, Lifting theEuropean Union’s Arms Embargo: GeopoliticalWins and Losses, 8 April 2005, http://www.pinr.com.

19 N. Casarini, The Evolution of the EU–ChinaRelationship: From Constructive Engagement toStrategicPartnership, Occasional Paper No. 64, Paris:European Union Institute for Security Studies, (2006).See also N. Casarini, The international politics of theChinese arms embargo issue, International Spectator,42(3), (2005), pp.371–89.

20 Y. Deng, Remolding great power politics: China’sstrategic partnerships with Russia, the European Union,and India, Journal of Strategic Studies 30(4), (2007), pp.836–903.

21 Robert A. Pape, Soft balancing: how states pursuesecurity in a unipolar world, International Security 30(1),(2005), pp. 7–45. See also F. Oswald, Soft balancingbetween friends: transforming transatlantic relations,Debate 14(2), (2006), pp. 145–61.

22 Robert Cooper, The Breaking of Nations: Orderand Chaos in the Twenty-First Century, (London,AtlanticBooks, 2003). Cooper became famous afterpopularizing the concepts of “pre-modern”, “modern” and“post-modern states”.

23 M.R. Chambers, Rising China: the search for powerand plenty, in Strategic Asia 2006–2007, ed. A. J. Tellisand M.Wills., (Seattle: National Bureau of AsianResearch, 2006), pp. 65–105.

24 There are proofs that Chinese officials aredeliberately trying to avoid movements that could frightenother powerful states and provoke a counter-balancingaction against China. Thus, the peaceful rise and the“responsible” power are the main images in the publicspeeches. See Susan L. Shirk, China. FragileSuperpower, (Oxford: Oxford University Press, 2007),pp. 107-109.

25 Terry Narramore, China and Europe: engagement,multipolarity and strategy, The Pacific Review, Vol. 21No. 1 (March 2008), pp. 87–108.

26 Daniel Gros, The EU and the Rise of China, inDaniel Gros et al., The Rise of China:

Policies of the EU, Russia and the US, WorkingPaper No. 30 of the European Security Forum, a jointinitiative of CEPS, IISS, DCAF AND GCSP, February2008, www.ceps.be. Gros stated that “The starting pointin terms of human capital is not far from the EU average,but it is still clearly behind (with an average 6 years ofschooling, versus 8-10 years for most EU member countries.The level China has today is widely regarded as sufficientto build up a styronger industrial base, but not to becomea leader in innovation” (p. 4).

27 EU’s China Paper of 2003 stated that “The EU hasmuch to offer here, stemming in part from its ownexperience in integrating accession countries from Eastand Central Europe”. This statement could be a little toooptimistic. European Commission, A Mature Partnership– Shared Interests and Challenges in EU-China Relations,(Commission Policy Paper for Transmission to the Counciland the European Parliament 533 ), Brussels, September10, 2003, http://europa.eu.int/comm/external_relations/china/com_03_533/com_ 533_ en.pdf.

28 Edward Mansfield, Jack Snyder, Electing to Fight.Why Emerging Democracies Go to War, (Cambridge Mass:MIT Press, 2005, 2007), pp. 9-15. The authors stated that“A future democratic opening in China, though muchhoped by advocates of human rights and democratizationcould produce a sobering outcome” because “the periodof democratization by great powers has always been amoment of particular danger, in part because when statesare militarily strong, they may seek to use their force inpursuit of nationalistic goals”. (p.15) Therefore,nationalism and aggressive behavior in foreign affairscould be more likely than liberal pacifism.

29 Alexander Wendt, Social Theory of InternationalPolitics, (Cambridge: Cambridge University Press, 1999),pp. 246-312.

30 See especially Alastair I. Johnston, Is China a statusquo power?, International Security 27(4) (2003), pp.5–56.

31 Kay Moller, Europe’s Policy: Neither MultipolarNor Multilateral, in Gudrun Wacker, ed., China’s Rise.The Return of Geopolitics, SWP Research paper, GermanInstitute for International and Security Affairs, (February2006), Berlin, www.swp-berlin.org, accessed in March2007.

Bibl iographyBibl iographyBibl iographyBibl iographyBibl iography

Books and articles

Bretherton, C and Vogler, J. The European Unionas a Global Actor. London: Routledge, 1999.

Schweller Randall. Bandwagoning for Profit:Bringing the Revisionist State Back In. InternationalSecurity. Vol. 19. No. 1. (1994), pp. 72 – 107.

Crane, K., ed. Modernizing China’s Military:Opportunities and Constraints. Santa Monica: RAND,2005.

Carlsnaes, W., H. Sjursen and B. White, ed.Contemporary European Foreign Policy, (London:Sage,2004).

Gros, Daniel. The EU and the Rise of China. In TheRise of China:Policies of the EU, Russia and the US,

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009108

Monitor Strategic

Working Paper No. 30 of the European Security Forum, a

joint initiative of CEPS, IISS, DCAF AND GCSP,

February 2008, www.ceps.be. Godement, F. Neither hegemon nor soft power:

China’s rise at the gates of the West, In Facing China’sRise: Guidelines for an EU Strategy, ed. M. Zaborowski,Chaillot Paper No. 94, Paris: European Union Institute

for Security Studies, pp. 51–71. (2006)

Bersick S. Strategic considerations in the US–Chinarelationship and the role of European soft power. Asia-Europe Journal 4(2) (2006), pp. 251–64.

Cameron, Fraser. An Introduction to EU ForeignPolicy. Routledge: London and New York, 2007.

Scott, David. China and the EU: A Strategic Axis

for the Twenty-First Century?. International Relations,volume 21 (1), 2007, pp. 23-45.

Barysch, Katinka et al., Embracing the Dragon. TheEU’s Partnership With China, (Centre for EuropeanReform, London), May 2005, www.cer.org.uk

Casarini, Nicola, Costanza Musu, ed. EuropeanForeign Policy in an Evolving International System. TheRoad Towards Convergence. (Palgrave Macmillan:

Hampshire and New York, 2007).

Pei, Minxin. Will the Chinese Communist PartySurvive the Crisis?. Foreign Affairs. March 12, (2009),

http://www.foreignaffairs.com/articles/64862/minxin-pei/

will-the-chinese-communist-party-survive-the-crisis. Saalman, Lora, Lifting the European Union’s

Arms Embargo: Geopolitical Wins and Losses, 8

April 2005, http://www.pinr.com.Casarini, N, Asia-Europe Relations within the Evolving

Global Economy: The Interplay Between Bussiness and

Politics, Milan, ISPI, Working Paper no. 15, 2001.Casarini, N. The Evolution of the EU–China

Relationship: From Constructive Engagement to

StrategicPartnership. Occasional Paper No. 64, Paris:European Union Institute for Security Studies, 2006.

Casarini, N. The international politics of the Chinese

arms embargo issue. International Spectator, 42(3),(2007), pp. 371–389.

Berkofsky, A. The EU–China strategic partnership:

rhetoric versus reality. In Facing China’s Rise: Guidelinesfor an EU Strategy. ed. M. Zaborowski, Chaillot PaperNo. 94, Paris, European Union Institute for Security

Studies, (2006), pp. 103–15.Stumbaum, M. Opportunities and limits of EU–China

security cooperation. International Spectator. 42(3),

(2007), pp.351–70.Runner, Philippa. EU-China relations continue to

fray. 1.12.2008, http://euobserver.com/24/27206.

Economist Intelligence Unit - Global Trends, http://www.eiuresources.com, accessed in February 2008.

Deng Y. Remolding great power politics: China’s

strategic partnerships with Russia, the European Union,and India. Journal of Strategic Studies 30(4), (2007), pp.

836–903.Pape, Robert A. Soft balancing: how states pursue

security in a unipolar world. International Security 30(1),(2005), pp. 7–45.

Oswald F. Soft balancing between friends:

transforming transatlantic relations’. Debate 14(2), 2006,pp. 145–161.

Cooper, Robert. The Breaking of Nations: Orderand Chaos in the Twenty-First Century. London:AtlanticBooks, 2003.

Chambers, M.R. Rising China: the search for powerand plenty. in Tellis, A. J. and M.Wills, ed. StrategicAsia 2006–2007. Seattle: National Bureau of AsianResearch, 2006, pp. 65–105.

Narramore, Terry., China and Europe: engagement,multipolarity and strategy. The Pacific Review, Vol. 21No. 1 March 2008: 87–108.

Mansfield, Edward , Snyder, Jack. Electing to Fight.Why Emerging Democracies Go to War. Cambridge Mass:MIT Press, 2005.

Wendt, Alexander. Social Theory of InternationalPolitics. Cambridge: Cambridge University Press, 1999.

Johnston, Alastair I. Is China a status quo power?.International Security 27(4), 2003, pp. 5–56.

Moller, Kay, Europe’s Policy: Neither Multipolar NorMultilateral, in Wacker, Gudrun, ed. China’s Rise. TheReturn of Geopolitics. SWP

Research paper, German Institute for Internationaland Security Affairs,, February 2006, Berlin, www.swp-berlin.org.

Rosecrance, R. N. The European Union: A New Typeof International Actor. Florence, European UniversityInstitute, 1997.

Sandschneider, E. China’s Diplomatic Relations withthe States of Europe. China Quarterly, 169, March 2002,pp. 33-44.

Shirk, Susan L. China. Fragile Superpower. Oxford:Oxford University Press, 2007

Documents:

European Commission, Towards a New Asia Strategy,Brussels, COM (1994), 314 final.

European Commission, A Long Term Policy forChina-EU Relations, Brussels, COM (95), 279 final, http://europa.eu.int/comm/external_relations/china/intro/index.htm.

European Commission, Country Strategy Paper 2002-2006: China, Brussels, 2002, http://ec.europa.eu.comm/external_relations/china/csp/index.htm.

European Commission, A Maturing Partnership:Shared Interests and Challenges in EU–China Relations(Commission Policy Paper for Transmission to the Counciland the European Parliament), Brussels, 10 September,COM(2003) 533 f’inal.

http://europa.eu.int/comm/externalrelations/china/com_03_533/com_533_en.pdf,

European Commission, The EU, China, and theQuest for a Multilateral World, Brussels, July 4, 2005,http://europa.eu.int/comm/external_relations/news/ferrero/2005/sp05_414.htm.

European Council, Report on the Implementation of

the European Security Strategy - Providing Security in a

Monitor Strategic

109ASIA DE EST

Changing World, Brussels, 11 December 2008 S407/08,www.consilium.europa.eu/ueDocs/cms_Data/docs/pressdata/EN/reports/104630.pdf

European Commission, EU-China. Closer Partners,growing responsibilities, Brussels, COM (2006), 631 final.

Eurostat official site, http://epp.eurostat. ec. europa. eu

China is probably on its way to become one of the main power-poles in a future likely multipolar world andeven if it will be economically stronger than military, international relations history shows us that countrieswhich are wealthy and whose big populations cultivate nationalistic feelings also developed strong militarycapabilities and tried to increase and protect their “sphere of interests” against possible challengers.

Economically, China is the most spectacular “giant” of the planet, with about 9% increase of its GDP in 2006and 2007, and an economy build on cheap-labour manufactures goods to be exported outside. Exports representabout 40% of the GDP and are seen as vital for a sustained economic growth in the future, thus the Chineseeconomic foreign policy obviously aims at keeping this rhythm or improving it.


ªerban F. Cioculescu PhD in Political Science, Department of Political Science, University of Bucharest.He is working as a scientific researcher in the field of security studies within the Institute for Political Studiesof Defense and Military History (Ministry of Defense) and associated lecturer within the Department of PoliticalScience, University of Bucharest. His main areas of interest: international relations theory, security andstrategic studies. Recent publications: Introducere în teoria relaþiilor internaþionale, Editura Militarã, Bucureºti,2007.

TEORIA RELAÞIILORINTERNAÞIONALE

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009112

Monitor Strategic

Monitor Strategic

113TEORIA RELAÞIILOR INTERNAÞIONALE

Principalul concept studiat în domeniulrelaþiilor internaþionale este acela de rãzboi. Labaza civilizaþiei se aflã diferenþa dintre rãzboi ºipace1. Prezenþa rãzboiului în relaþiile dintre state,precum ºi cauzele care îl determinã vor existaatâta timp cât vor exista state ºi nu un singurstat2. Gãsirea unor motive ale rãzboaielor caresã fie acceptate de cãtre toate teoriile ce anali-zeazã conceptul de rãzboi ºi a unei metodologiicare sã poatã fi aplicatã pentru a identifica acestecauze nu a fost deocamdatã posibilã3. Cele douãconcepte sunt explicate prin raportarea unuia lacelãlalt. Astfel, pacea este cel mai des înþeleasãca fiind lipsa rãzboiului, în timp ce rãzboiulconþine: douã sau mai multe unitãþi, violenþa la oscalã largã4.

Rãzboaiele au fost clasificate în funcþie demotive – în rãzboaie de securitate, rãzboaiepreventive, rãzboaie drepte, rãzboaie de cucerire,rãzboaie de teamã5; în funcþie de participanþi – înrãzboaie internaþionale ºi rãzboaie civile, rãzboaiepurtate între actori statali ºi actori nonstatali6.

În cadrul analizei tipurilor de rãzboaie pentruo perioadã îndelungatã, respectiv perioadapostbelicã, rãzboaiele hegemonice sau generaleau ocupat un loc central. În funcþie de nivelul deanalizã pe care îl utilizãm pentru a explica apariþiarãzboiului putem avea concluzii diferite legate derespectivele cauze.

La nivelul individului avem explicaþii legatede frica datoratã relaþiilor de putere7; la nivelulsocietal: teoriile care studiazã legãtura dintre tipulde regim politic ºi rãzboi; precum ºi teoriilemarxiste8. În ceea ce priveºte nivelul sistemic,neorealiºtii introduc, prin K. Waltz, anarhia dreptcauzã ce explicã apariþie rãzboiului. Anarhia esteînþeleasã ca lipsa unei autoritãþi care sã stabi-

leascã regulile ºi legile pe care trebuie sã leurmeze statele. Aceasta însã este o constantãstructuralã, de aceea explicã foarte puþin înprivinþa cauzelor care declanºeazã rãzboaiele ºide aceea neorealiºtii au început sã introducã ºialte variabile în analiza lor. Printre acestea seaflã polaritatea sistemului ºi balanþa ofensivã/defensivã9. Alte teorii care analizeazã rãzboaielepornind de la nivelul sistemului sunt teoriilerealiste ale balanþei de putere ºi cele ale tranziþieide putere10.

Teoria rãzboiului hegemonic

Indiferent de perioada istoricã la care nereferim, în cadrul sistemului internaþional, uni-tãþile care au deþinut puterea politicã au fost împãr-þite în funcþie de puterea pe care au deþinut-o.Marile puteri din cadrul sistemului au fost cele ceau deþinut capabilitãþile ce le-au permis sãinfluenþeze întregul sistem11. Pentru a ajunge lao explicare detaliatã a acestui concept, trebuie sãarãtãm însã cum a fost el abordat în cadruldisciplinei, în unul dintre primele studii care i-aufost dedicate.

Termenul de hegemonie a fost definit de celemai multe ori prin „dominare”, „supremaþie”,„superioritate”. Hegemonia este însã diferitã deînþelesul dat de aceºti termeni12. Dominarea,superioritatea ºi supremaþia sunt înþelese prinutilizarea comparaþiei ºi bazându-se astfel pedefiniþii relaþionale. Hegemonia prezintã însã maimult decât relaþii de putere. Puterea ºi lupta pentruputere sunt componente al sistemului interna-þional13. Ea însã variazã în ceea ce priveºtedependenþa pe care o determinã.

ANALIZA RÃZBOIULUI RECEDIN PERSPECTIVA

RÃZBOIULUI HEGEMONIC Mihaela-Adriana Pãdureanu

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009114

Monitor Strategic

Statele au poziþii diferite în cadrul sistemului,iar aceastã diferenþã între poziþii a fost întotdea-una importantã14. De pe respectiva poziþie un statpoate avea cu alte state relaþii diferite care potmerge de la influenþarea acestora pânã ladominarea lor15. De aceea trebuie sã se diferen-þieze între dominanþã ºi hegemonie. Hegemoniaare mai multe cauze. Multe dintre acestea suntde sorginte istoricã16. În funcþie de gradul deputere pe care îl exercitã respectivul stat putemsã distingem între dominare, suzeranitate, hege-monie ºi imperiu. Cantitatea de putere însã nupoate fi mãsuratã la fel de exact ca un obiect dinrealitate. O altã acþiune care poate sã facã neclarãaceastã diferenþiere este legatã de faptul cã unstat poate sã întreþinã relaþii prin care dominã unalt stat ºi sã se comporte ca un hegemon pentruacesta din urmã17. Hegemonia este un alt tip dedominare. O dominare care este naturalã, accep-tatã, care predominã ºi „este o influenþã deci-sivã”18. Statul care suportã hegemonia face acestlucru pe baza propriei decizii. Iar dacã ar dori sãiasã de sub aceasta, actul sãu ar fi consideratrebeliune.

Hegemonia se bazeazã pe acceptare. Dacãaceasta nu mai este recunoscutã, hegemonia seapropie de sfârºit19. Existenþa puterii este dublatãde cele mai multe ori de recunoaºterea acesteiaîn mod legal. Însã doar pentru cã puterea a fostrecunoscutã formal nu este o garanþie cã ea vacontinua20. Atunci când prin tratate, acorduri,legi este recunoscutã hegemonia unei puterivorbim de „hegemonie instituþionalã”21. Confir-marea hegemoniei se poate face ºi prin legiledate de statul care le suportã, întãrindu-se astfelrolul hegemonului.

Aºa cum existã lideri formali ºi lideri infor-mali, existã ºi hegemonii instituþionale ºi hege-monii „de fapt”. Acest tip de hegemonie este celcare combinã influenþa pe care o poate exercitacu acceptarea acestui lucru de cãtre statul aflatsub influenþa hegemonului.

Hegemonia „de fapt” este cu atât mai dificilde descris, cu cât în literatura de specialitate nu afost foarte mult abordatã. Principalul criteriu pecare l-am putea folosi pentru a le diferenþia întreele este acela legat de existenþa documentelor.Influenþa se poate exercita ºi fãrã existenþaprevederilor legale ºi se bazeazã pe faptul cã îºi

poate asuma responsabilitatea pentru a-ºiexercita aceastã hegemonie22.

Pe lângã aceste tipuri de hegemonie ºi pelângã diferenþa dintre aceasta ºi alte forme demanifestare a puterii, vom arãta cum se mani-festã hegemonia. Metodele folosite sunt: sti-mulente materiale ºi influenþarea principiilorfundametale23. Prima metodã – cea legatã destimulentele materiale – este utilizatã pentruconvingerea statelor cã este mai eficientãcooperarea decât lipsa acesteia. În privinþa celeide-a doua modalitãþi, aceasta se transpune prinfaptul cã elita statului ce suportã hegemonia vaadopta principiile ºi valorile hegemonului,impunându-le ºi contribuind astfel la întãrireapoziþiei acestuia24. Aceste douã metode ar puteafi asemãnate celor douã tipuri de hegemonie.Cooperarea este o metodã folositã de hegemoniainstituþionalã, iar adoptarea normelor hegemonieieste dovada existenþei hegemoniei de fapt.

Acceptarea hegemoniei se poate baza ºi pedorinþa statelor de a avea de câºtigat, prin alinie-rea faþã de cel mai puternic. Iar scopul acesteialinieri nu mai este asigurarea securitãþii, ciprofitul, pentru cã nu toate statele sunt preocu-pate în primul rând de securitate25. O altã moti-vaþie a acestora poate fi primirea de recom-pense26.

Statele care au câºtigat ultimul mare rãzboisunt cele ce vor reorganiza sistemul prinredistribuirea teritoriului ºi a prestigiului, înconformitate cu interesele lor. Aceste state suntputeri statu-quo27. Tocmai pentru cã ele suntmulþumite de poziþia lor doresc sã o menþinã. Pede altã parte, acestor tipuri de puteri li se opuncele revizioniste. Statele revizioniste vor aspirala schimbarea locului pe care îl deþin în cadrulsistemului, iar metoda utilizatã pentru realizareaacestui obiectiv va fi aceea de a-ºi creºte puterea.Ele au fost numite: imperialiste, revoluþionare,agresoare, expansive sau dornice de putere28.

R. Gilpin construieºte teoria rãzboiului he-gemonic în lucrarea sa „War and Change in WorldPolitics”29, folosindu-se de ceea ce observaseTucidide în Rãzboiul peloponesiac. Influenþa luiTucidide asupra sa este extrem de importantã,chiar dacã el nu formulase în respectiva lucrareao teorie, fiind contestatã apartenenþa Rãzboiului

Monitor Strategic


peloponesiac la Realism, precum ºi importanþadatã variabilelor utilizate30. Pornind însã de laaceastã lucrare a lui Tucidide, R. Gilpin constru-ieºte o teorie mai complexã. Tucidide considerãcã modul în care este distribuitã puterea în cadrulsistemului poate sã provoace un rãzboi.

Sistemele internaþionale pot fi de mai multefeluri: fie stabile, fie instabile. Schimbãrile au locîn cadrul acestora sub diferite forme. Schimbãride sistem: sunt acelea care au loc de obicei lanivelul unitãþilor; schimbarea sistemicã: atuncicând se schimbã structura sistemului, respectivnumãrul polilor din sistem; ºi schimbareasistemului prin modificarea naturii sale.

Cea mai frecventã cauzã a rãzboaielor hege-monice este legatã de apariþia unui contestataral sistemului. Hegemonul, care atunci îºi simteameninþatã poziþia, porneºte un rãzboi. Rãzboiulpreventiv este „cel mai atractiv rãspuns”31 pentruputerea dominantã ce se aflã în declin.

Ceea ce diferenþiazã rãzboiul hegemonic dealte tipuri de rãzboaie se referã la urmãtoarelepatru elemente. Primul se referã la tipul puterilorimplicate: hegemonul ce doreºte menþinereaposturii sale ºi contestatarul; cel de-al doilea estelegat de apariþia unor schimbãri majore care semanifestã nu doar în politicã, ci ºi în economie32.Cel de-al treilea þine de faptul cã interacþiuniledintre state le determinã acestora comporta-mentul; iar cel de-al patrulea este acela cã rãzboiulhegemonic transformã întreaga structurã asistemului internaþional33.

Acestea sunt elementele principale pe careTucidide le-a identificat la rãzboiul peloponesiac.Conceptul însã care trebuie luat în considerareatunci când se încearcã determinarea cauzelorapariþiei rãzboaielor, ºi care nu trebuie uitat, sereferã la anarhie.

Principalul motiv care explicã apariþia ºidesfãºurarea rãzboiului este, potrivit lui Tucidide,natura umanã. Aceasta nu se schimbã de-a lungultimpului, iar ceea ce s-a întâmplat se va repeta34.Cele trei motive care stau la baza acþiunii oame-nilor sunt: interesul, mândria ºi frica. Acesta dinurmã fiind ºi cel mai important. Datoritã lorconducãtorii statelor doresc sã acumuleze putere.Atunci când, pe baza acestor motive, altepersoane încearcã sã îi opreascã apar rãzboaiele.

Marile rãzboaie sunt fenomene recurente,tocmai datoritã acestei naturi umane, respectivdezvoltarea de concluzii falsificabile. Teoria poatesã fie respinsã ºi nu este confirmatã în moddefinitiv.

Sistemul internaþional este parþial ierarhizat.Se poate afla atât în stare de anarhie cât ºi înstare de relativã stabilitate. Atunci când un altstat începe sã acumuleze putere, acesta intrã înconflict cu hegemonul. Postura acestuia din urmãeste contestatã ºi un alt stat doreºte sã obþinãrespectivul loc. În urma încheierii rãzboiuluirezultã o nouã configuraþie a sistemului35.

Cauze ale creºterii puterii

Extinderea geograficã a fost un factor cepoate fi considerat ca având drept efect creºtereaputerii Atenei. Extrapolând putem spune cã atuncicând un stat îºi extinde teritoriul el îºi creºte astfelputerea. Cel de-al doilea factor este strâns legatde cel teritorial. Aceastã extindere i-a permisAtenei sã dezvolte noi relaþii comerciale. RãzboiulAtenei cu Persia a reprezentat cel de-al treileafactor care a contribuit la declanºarea rãzboiului.La acest rãzboi au contribuit ºi diferenþele internedintre cele douã state. Motivul principal a rãmasînsã frica Spartei faþã de creºterea puterii Atenei36.Cauzele economice ºi cele sociale au trecut înplan secund.

Un exemplu pentru a înþelege caracteristicileunui rãzboi este dat de Primul Rãzboi Mondial.Acesta a afectat toate unitãþile din cadrul sis-temului ºi a avut ca efect transformarea structuriiîntregului sistem37. În acelaºi timp rãzboiul a dusla apariþia unei puteri sau a unor puteri domi-nante: „hegemonia va fi o consecinþã a victorieipentru cel puþin un stat sau un grup de state”38.

Teoria rãzboiului hegemonic se bazeazã peideea cã schimbarea modului în care estedistribuitã puterea în cadrul sistemului intrã încontradicþie cu principalele unitãþi ale sistemului.În timp ce puterea unor state creºte ºi a altorascade, elemente, cum ar fi ierarhia bazatã peprestigiu, teritoriul ºi economia, nu mai sunt înconcordanþã cu distribuirea puterii. Atenþia nuse concentreazã asupra statului care se aflã îndeclin ºi nici asupra gãsirii unui responsabil; de

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009116

Monitor Strategic

asemenea nici consecinþele rãzboiului nu suntanalizate pânã la cele mai mici amãnunte, cisubliniazã cã sistemul este pregãtit pentruschimbare datoritã modului în care puterea a fostdistribuitã. De cele mai multe ori, beneficiarulrãzboiului este o a treia parte care va obþine maimultã putere ºi o altã poziþie în cadrul sistemului39.

Hegemonul are rolul de a menþine ordine încadrul sistemului. Atunci când acesta nu mai poateface acest lucru datoritã descreºterii puterii sale,se ajunge la un dezechilibru. Statul hegemon nuîºi mai permite sã suporte costurile necesarepãstrãrii statu-quoului40. Astfel se aduce în discuþieuna dintre problemele fundamentale pentrupolitica externã, respectiv menþinerea unuiechilibru între resurse ºi angajamente41. Resur-sele sunt insuficiente pentru asigurarea tuturorîndatoririlor asumate.

Statul care începe sã deþinã mai multã putereva dori sã schimbe configuraþia sistemului (regulilesistemului; sferele de influenþã; ºi, mai ales,divizarea teritorialã) în favoarea sa42. Factorulcel mai important în creºterea puterii statuluicontestatar este cel economic. Creºterea econo-micã a fost, de-a lungul istoriei, cauza care a dusla posibilitatea atacãrii ºi distrugerii unor civilizaþiiprospere, dar care nu deþineau resursele ºipotenþialul economic al atacatorilor43.

Statul hegemon are douã soluþii pe care lepoate aplica. Prima ar fi sã creascã resurselealocate pentru menþinerea statu-quoului ºiîndeplinirea angajamentelor. Pentru a realizaacest lucru, va recurge la creºterea impozitelorpe care le plãteºte populaþia ºi a sumelor de banipe care le pretinde altor state. Faþã de ambeleinstrumente, populaþia se va împotrivi (ºiRevoluþia Francezã poate fi înþeleasã prin aceastãgrilã – creºterea taxelor, care a dus la revoltapopulaþiei a avut drept scop contrabalansareacreºterii puterii engleze)44. Atunci statul va apelala politici ce vor genera inflaþie. Creºterea taxelor,inflaþia, dificultatea menþinerii unui echilibruîntre cheltuieli ºi venituri sunt semne aledeclinului unui stat45.

Cea de-a doua soluþie la care poate apela statuleste aceea de a reduce aceste resurse alocatepentru îndeplinirea angajamentelor fãrã însãa-ºi pune în pericol poziþia în cadrul sistemului.

Acest lucru se poate realiza prin eliminareamotivului care a dus la creºterea costurilor. Eli-minarea presupune de cele mai multe ori declan-ºarea unui rãzboi la adresa revendicatorului.Rãzboiul declanºat este unul preventiv, fiind ºicel mai des întâlnit mijloc utilizat de hegemonulaflat în declin. Pentru reducerea costurilor, statulmai poate apela ºi la extindere spre a obþine poziþiicare sã îl ajute sã se apere, având însã costurimai mici; cu alte cuvinte, noi poziþii strategicepentru hegemon46. Aceastã extindere poate sãaibã însã ºi efecte negative devenind un factorcare contribuie la slãbirea hegemonului. Iar celde-al treilea instrument este micºorarea anga-jamentelor. La rândul ei, reducerea angajamente-lor se poate face fie prin abandonarea unilateralãa acestora, fie prin formarea de alianþe cu statecare îl ameninþã mai puþin (acest lucru presupuneîmpãrþirea cu aceste state a beneficiilor rezultatedin poziþia pe care o deþine)47. Iar ultima metodãde fortificare a poziþiei este de a accepta anumiteconcesii faþã de statul a cãrui putere este încreºtere – appeasement. Cele douã soluþii nu seexclud reciproc48.

Soluþia recomandatã însã într-un astfel de cazar fi de a utiliza eficient resursele, iar acest lucruse poate face prin inovaþie tehnologicã. Cel maibun exemplu în acest sens este China49. Inovaþianu este însã uºor de realizat. Majoritatea societã-þilor nu pot realiza aceastã schimbare necesarãdeoarece sunt implicate schimbãri ale valorilorºi tradiþiilor cu care au fost obiºnuite societatea ºiinstituþiile. Acestea ar trebui sã se schimbe învederea unor rezultate nu imediate, ci spre aobþine rezultate cu efect în viitor50.

Rãzboaiele hegemonice sunt precedate de treicondiþii. Prima se referã la o anumitã intensificarea conflictelor dintre state datoritã limitãrii spaþiu-lui ºi oportunitãþilor (pentru hegemon). Pentrucã nu se mai pot extinde, statele intrã în conflict.Cea de-a doua precondiþie este legatã de modul încare este perceputã schimbarea care are loc încadrul sistemului de cãtre state ºi cât de multãfricã produce aceastã percepþie. Reacþia în acestcaz este de a se împotrivi acestei schimbãri, atâtatimp cât încã sunt prezente avantaje ce pot sãducã la câºtigarea confruntãrii. Se urmãreºteastfel minimalizarea pierderii de putere ºimaximizarea câºtigurilor. Iar cea de-a treia

Monitor Strategic


precondiþie þine de faptul cã odatã ce a început,rãzboiul poate urma un curs neaºteptat ºineprevãzut de niciuna dintre pãrþi51.

Consecinþele rãzboiului hegemonic þin dereconfigurarea sistemului în acord cu prezentadistribuþie de putere. A doua consecinþã esteapariþia altei ierarhii (ce este asemãnãtoare cuierarhia datã de puterea deþinutã de unitãþi).

Cea mai cunoscutã ºi utilizatã definiþie pentruun hegemon se referã la un stat care deþine maimulte capacitãþi preponderente52. Neorealiºtii auaccentuat dimensiunea economicã a hegemoniei,dimensiune ce urmeazã sã influenþeze directdeciziile politice ºi militare.

Statul dominant va acþiona astfel încât sãpoatã sã foloseascã resursele pentru menþinereaunor reguli care sã influenþeze interacþiuneadintre state53. Spre deosebire de neomarxism seconstatã introducerea dimensiunii politico-militare. Hegemonul are ºi alte responsabilitãþi,nu doar pe cele legate de menþinerea ordinii însfera economicã. El trebuie sã aibã capacitateamilitarã pentru a menþine ordinea în cadrulsistemului. Prezenþa unui hegemon face casistemul sã fie unul de tip unipolar – dacã estevorba despre un hegemon sistemic – ºi un sistembipolar sau multipolar – dacã este vorba despreun hegemon continental.

Hegemonul va dori sã utilizeze configuraþiasistemului pentru a-ºi urmãri cât mai multe dintreinterese, fiind de asemenea interesat de men-þinerea statu-quoului54. Acesta nu poate sã îºimenþinã puterea pentru o perioadã nelimitatã ºiva intra în declin. Declinul apare pentru cãrespectivul stat fie s-a supraextins, fie pentru cãcelelalte state îºi modificã puterea deþinutã.Atunci când sunt diferenþe între puterea de factoºi cea care este observatã în modul în care statelesunt ierarhizate, statul revizionist determinã apa-riþia confruntãrii. Confruntarea poate fi iniþiatãºi de hegemon – prin rãzboiul preventiv, aºa cumam precizat deja.

Perioada în care hegemonul intrã în declinva fi legatã de apariþia unor crize ºi a unor ten-siuni55. De asemenea, în timpul declinului va creºtenumãrul conflictelor în cadrul sistemului.

Puterea hegemonicã este operaþionalizatãprin „capacitãþile economice, militare ºi politiceale unui stat”56. Þinând cont de aceastã definiþie

pot fi identificaþi trei indicatori care sunt utilizaþipentru mãsurarea acestui tip de putere. Primulse referã la mãsurarea capacitãþilor militare57.Aici sunt folosite numãrul armelor ºi cheltuielilemilitare. Cel de-al doilea mãsoarã puterea eco-nomicã prin referire la PIB, la producþia de oþel ºifier, precum ºi la consumul de energie. Cele douãdimensiuni oferã informaþii despre stadiul deprogres industrial în care se aflã respectivul stat.Cel de-al treilea indicator este realizat în urmacombinãrii celor doi prezentaþi anterior, respectivcel militar ºi economic. Astfel încât ceea ce rezultãîn urma combinãrii celor doi este folosit ca macro-indicator. Gilpin, spre exemplu, a observat unastfel de efect în urma studierii „crizei fiscale”58.Îmbinarea lor a dus la numirea lui ca fiind unindicator agregat. Prima ipotezã folositã a fostaceea cã, în cadrul sistemului internaþional,frecvenþa conflictelor este invers proporþionalãcu ceea ce numim capacitãþile relative alehegemonului în timpul întregului ciclu dehegemonie. Cea de-a doua ne spune cã frecvenþaconflictelor este invers proporþionalã cu puterearelativã a hegemonului în timpul apariþiei hegemo-niei; cea de-a treia cã frecvenþa conflictelor inter-naþionale este invers proporþionalã cu puterearelativã a hegemonului în faza de declin; iar înfinal cea de-a patra se referã la faptul cã vor fimai frecvente conflictele internaþionale în timpuldeclinului hegemonului59.

Aplicarea acestor trei indicatori perioadeiistorice situate între 1815 ºi 1939 (perioadã încare Marea Britanie a fost hegemon) a dus laverificarea ipotezei conform cãreia creºtereacapacitãþilor militare sau economice relative alehegemonului duce la creºterea efectelor pe careacestea le au asupra frecvenþei conflictelor60.

În 1815 începe cel de-al doilea ciclu al domina-þiei britanice. Acesta dureazã pânã în 1914 cândîncepe lupta pentru succesiune între SUA ºiGermania61.

Ultima consecinþã identificatã este aceea aredistribuirii teritoriului ºi a unor reguli noi încadrul sistemului.

Ceea ce poate fi criticat la teoria rãzboiuluihegemonic este cã nu analizeazã dimensiuneapsihologicã (pentru cã nu sunt cercetate percep-þiile actorilor62) ºi nici pe cea referitoare la cineva iniþia rãzboiul63.

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009118

Monitor Strategic

Statul (sau statele) care obþine (sau obþin)victoria în urma terminãrii rãzboiului poate (pot)sã nu aibã destulã forþã pentru a reorganizasistemul64. Rãzboiul poate fi considerat generalsau hegemonic ºi dacã puterea dominantã asistemului nu se mai regãseºte în aceeaºi poziþie.Cauzele ºi motivele care au dus la apariþiarãzboiului sunt mai puþin importante, în timp ceconsecinþele sale ar trebui sã fie mai multanalizate.


1 M. Wight, (1998). Politica de putere, Chiºinãu,Editura Arc, p. 149.

2 Wight, op. cit., p. 45.3 Jack S. Levy, (1998). “The Cases of War and the

conditions of peace”. Annual Review of Political Science1, (June): 139

4 Ibid., p. 141.5 Pentru o detaliere a acestor tipuri de rãzboaie vezi

Wight, op. cit., p. 146.6 Levy, op. cit., p. 141.7 Wright, op. cit., p. 146.8 Pentru aceste teorii, precum ºi pentru cele liberale,

rãzboaiele sunt declanºate de liderii politici care decidparticiparea la rãzboi. Pentru detalii vezi ºi Levy, op. cit.,p. 150.

9 Levy, op. cit., p. 142.10 Ibidem, p. 146.11 G. John Ikenberry, Charles A. Kupchan, (1990).

Socialization and Hegemonic Power. InternationalOrganization, Vol. 44, No. 3 (Summer), pp. 283-315.

12 Pentru una dintre primele analize ale acestui termenîn relaþiile internaþionale, vezi H. Triepel citat în Kruszewski,C. (1941). Hegemony and International Law, The AmericanPolitical Science Review, Vol. 35, No. 6 (Dec.), pp. 1127-1144.

13 C. Kruszewski, (1941). Hegemony and InternationalLaw, în The American Political Science Review, Vol. 35,No. 6 (Dec.), p. 1131.

14 E.D. Dickinson, citat în Kruszewski.15 Ibid., p.1132.16 Ibid., p. 1132.17 Alejandro Alvarez, citat în Kruszewski.18 Ibid., p. 1133.19 Triepel, citat în Kruszewski.20 Ibid., p. 1133.21 Ibid., p. 1134.22 Triepel, citat în Kruszewski.23 C. Kruszewski, (1941). Hegemony and International

Law, The American Political Science Review, Vol. 35,No. 6 (Dec.), pp. 1127-1144

24 Ibid., p. 1135-0.25 Randall L. Schweller, Bandwagoning for Profit:

Bringing the Revisionist State Back In. InternationalSecurity, Vol. 19, No. 1 (Summer, 1994), pp. 72-107.

26 Schweller oferã în articolul sãu mai multe exemplepentru a susþine acest argument. Printre acestea se nu-

mãrã: Veneþia care s-a alãturat Franþei între 1494 ºi 1517în vederea obþinerii mai multor teritorii; împãratul LeopoldI a susþinut Franþa împotriva Spaniei cu promisiunea cãva primi diferite regiuni.

27 Randall L. Schweller, Tripolarity and the SecondWorld War. International Studies Quarterly, Vol. 37, No.1 (Mar., 1993), pp. 73-103.

28 Morgenthau, Weber, Kissinger, Jervis ºi Schuman,citaþi în Schweller.

29 R. Gilpin, (1981). War & Change in WorldPolitics.New York: Cambridge Univ. Press. pp. 272.

30 S. Hoffmann, citat în Levy, Jack S. (1997). TooImportant to Leave to the Other: History and PoliticalScience in the Study of International Relations.International Security, Vol. 22, No. 1 (Summer), pp. 22-33.

31 R. Gilpin, citat în Schweller, Randall L DomesticStructure and Preventive War: Are Democracies MorePacific?, World Politics, Vol. 44, No. 2 (Jan., 1992), pp.235-269.

32 R. Gilpin, (1988). The Theory of Hegemonic War.Journal of Interdisciplinary History, Vol. 18, No. 4, TheOrigin and Prevention of Major Wars (Spring), pp. 591-613.

33 Ibid., p. 593.34 Ibid., p. 593.35 Ibid., p. 595.36 M. Wright, (1998). Politica de putere, Chiºinãu,

Editura Arc, p. 146.37 Raymond Aron, citat în Gilpin, R. (1988). The

Theory of Hegemonic War. Journal of InterdisciplinaryHistory, Vol. 18, No. 4, The Origin and Prevention ofMajor Wars (Spring), pp. 591-613.

38 R. Gilpin, (1981). War and Change in WorldPolitics. p. 197-8.

39 R. Gilpin, (1988). The Theory of Hegemonic War.Journal of Interdisciplinary History, Vol. 18, No. 4, TheOrigin and Prevention of Major Wars (Spring), pp. 591-613.

40 R. Gilpin, (1981). War and change in world politics.p. 186.

41 Lippmann citat în Gilpin, R.(1982). War and changein world politics, Cambridge, Cambridge University Press.p. 187.

42 Ibid., p. 187.43 Pentru detalii vezi S. Clough „The Rise and Fall of

Civilization”, citat în Gilpin, R. (1981). War and changein world politics, p. 187.

44 Ibid., p. 188.45 Indicatori identificaþi de Carlo Cippolla ºi citat în

R. Gilpin, War and change in world politics, p. 188.46 Testarea empiricã a acestei afirmaþii a fost realizatã

de Edward Luttwark în studiul sãu legat de Roma anticã,studiu citat de R. Gilpin în R. Gilpin, War and change inworld politics, p. 191.

47 Ibid., p. 192-3.48 Ibid., p. 188.49 Justificarea folosirii acestui exemplu a realizat-o

M. Elvin.50 Cipolla, citat în Gilpin. p. 189.51 Ibid., p. 200-2.

Monitor Strategic


52 Gilpin, citat în E. Spiezio, (1990). British Hegemonyand Major Power War, 1815-1939: An Empirical Test ofGilpin’s Model of Hegemonic Governance. InternationalStudies Quarterly, Vol. 34, No. 2 (Jun., 1990), pp. 165-181.

53 Ibid., p. 167.54 Ibid., p. 170.55 Ibid., p. 170.56 Gilpin, citat în Spiezio.57 Ibid., p. 173.58 Gilpin, citat în Spiezio.59 Ibid., p. 171.60 Ibid., p. 175.61 Modelski ºi Thompson, citaþi în Levy, identificã în

teoria ciclurilor urmãtoarele etape ale conducerii: 1494-1517 Portugalia devine puterea dominantã; 1585-1699Olanda apare ca noul hegemon; 1689-1713 se încheieprima perioadã a dominãrii britanice; 1792-1815 MareaBritanie este hegemon.

62 Aron, citat în Gilpin, R. (1988). The Theory ofHegemonic War. Journal of Interdisciplinary History,Vol. 18, No. 4, The Origin and Prevention of Major Wars(Spring,), pp. 591-613.

63 Ibidem, p. 605.64 Jack S. Levy, Theories of General War. World

Politics, Vol. 37, No. 3 (Apr., 1985), pp. 344-374.

Gilpin, R. (1981). War & Change in WorldPolitics.New York: Cambridge Univ. Press.


Gilpin, R. (1988). The Theory of Hegemonic War.Journal of Interdisciplinary History, Vol. 18, No. 4, TheOrigin and Prevention of Major Wars (Spring), pp. 591-613.

Ikenberry, G. John, Kupchan, Charles A. (1990).Socialization and Hegemonic Power. InternationalOrganization, Vol. 44, No. 3 (Summer), pp. 283-315.

Kruszewski, C. (1941). Hegemony and InternationalLaw, în The American Political Science Review, Vol. 35,No. 6 (Dec.), p. 1131.

Levy, Jack S. (1985). Theories of General War. WorldPolitics, Vol. 37, No. 3 (Apr.), pp. 344-374.

Levy, Jack S. (1997). Too Important to Leave to theOther: History and Political Science in the Study ofInternational Relations. International Security, Vol. 22,No. 1 (Summer), pp. 22-33.

Levy, Jack S. (1998). “The Cases of War and theconditions of peace”. Annual Review of Political Science1, (June). P. 139.

Schweller, Randall L. Bandwagoning for Profit:Bringing the Revisionist State Back In. InternationalSecurity, Vol. 19, No. 1 (Summer, 1994), pp. 72-107.

Schweller, Randall L Domestic Structure andPreventive War: Are Democracies More Pacific?, WorldPolitics, Vol. 44, No. 2 (Jan., 1992), pp. 235-269.

Spiezio,E. (1990). British Hegemony and MajorPower War, 1815-1939: An Empirical Test of Gilpin’sModel of Hegemonic Governance. International StudiesQuarterly, Vol. 34, No. 2 (Jun., 1990), pp. 165-181.

Wight, M., (1998). Politica de putere, Chiºinãu,Editura Arc.


The concept of war is one of the most significant in the international relations. The hegemonic war theoryis one of the major theories when it comes to the causes of international war. This theory is used to explain thepresence of war or its absence. In this article I focus primaly on how the hegemonic state will react when itspower begins to decrease. I look at the causes of this war and at how the hegemon will use its power to maintainits role. The hegemonic war theory lacks the psychological dimension. It is only focused on the systemic level.Key words: war, hegemony, anarchy, hegemonic war

Mihaela Adriana Pãdureanu holds a B.A. in International Relations and European Studies and a M.Ain Conflict Analysis and Management from the National School of Political Studies and Public Administrationin Bucharest. She has a particular interest in research regarding the causes of war, as well as peace studies andqualitative methodology.

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009120

Monitor Strategic

Importanþa Neorealismului sau Realismuluistructural al lui Kenneth N.Waltz trebuie înþeleasãîn cadrul celei de-a doua mari dezbateri din cadruldomeniului relaþiilor internaþionale. Prima maredezbatere se petrecere în perioada interbelicã ºiopune Realismul Idealismului. Dupã cel de-alDoilea Rãzboi Mondial, Realismul triumfã ºirãmâne pe toatã perioada Rãzboiului Receabordarea dominantã, deºi nu singura.

Construcþia teoreticã a lui Kenneth Waltzprovine din profunda insatisfacþie a ceea ce leconsidera lipsa de caracter ºtiinþific a domeniuluirelaþiilor internaþionale. El îºi acuzã predecesorii:Raymond Aron, Hans Morgenthau, HenryKissinger ºi George Kennan cã nu au reuºit sãelaboreze o teorie a politicii internaþionale,independentã de factorii domestici din interiorulstatelor. Deºi neorealismul sãu s-a aflat sub unputernic baraj de critici, aportul sãu nu este delocneglijabil ºi continuã sã aibã adepþi1.

O importantã criticã ce i se aduce nu numaiNeorealismului dar ºi ºcolii realiste în sine sereferã la neglijarea rolului micilor puteri. Pentrurealiºti ºi neorealiºti dinamica internaþionalãtrebuie sã punã accentul pe acþiunile marilorputeri, considerându-le, pe cele minore, dreptsimpli executanþi ai primei categorii de state2.

În acest eseu îmi propun sã studiez rolul micilorputeri în sistemul teoretic waltzian. Deºi Waltz nule acordã decât o atenþie perifericã, sistemul sãuconþine elemente din care se poate construi unstudiu în acest sens.

Eseul meu va cuprinde trei pãrþi. Prima esteuna teoreticã ºi prezintã conceptele de sistem,structurã ºi stabilitate, iar cea de-a doua, studiilede caz. Douã cazuri voi avea în vedere: cazulimaginar, în care toate statele/unitãþile din sistem

sunt perfect egale ºi formarea construcþieieuropene ca situaþia în care micile puteri se potamalgama pentru a modifica balanþa de putere.

Ultima parte va gãzdui concluziile.Ca ultimã observaþie introductivã trebuie spus

cã voi abrevia titlurile lucrãrilor lui Waltz pentruo mai bunã referenþiere bibliograficã. Dupã primacitare a unei lucrãri abrevierea va fi listatã înparantezã ºi folositã ulterior pe tot parcursuleseului.

I. Sistem ºi structurã la Waltz

Voi prefera sã comasez prezentarea sistemuluicu cea a structurii întrucât ele sunt intim legateîn teoria lui Waltz.

Douã reproºuri aduce Waltz paleo-realiºtilor.1. Prima se referã la originarea politicului în

natura umanã. Aici polemica sa îl vizeazã maiales pe Morgenthau. Waltz acuzã realismul luiMorgenthau cã explicã natura politicului prinnatura umanã care este egoistã, rea, lacomã ºipãcãtoasã3. Pentru Waltz o asemenea explicaþievenind pe o filierã istorico-teologicã nu esteriguroasã. Natura umanã este mult prea diversãpentru a putea fundamenta o metodologieexplicativã. În al doilea rând, Morgenthau nu þineacont de factorii instituþionali sau de balanþa deputere în explicarea apariþiei rãzboiului.

2. Al doilea reproº este oarecum legat deprimul. Paleo-realiºtii au acordat prea multãatenþie unitãþilor sistemice, adicã statelor. Waltzopune acestei abordãri, pe care o numeºtereducþionistã, una sistemicã bazatã pe analizadinamicii sistemului în ansamblul sãu4.

KENNETH N. WALTZªI TEORIA MICILOR PUTERI

Silviu Petre

Monitor Strategic


Pentru a elabora o teorie sistemicã, Waltz seinspirã din teoria firmelor ºi din sociologiadurkheimianã.

Ca ºi statele pe arena internaþionalã, firmeletrãiesc într-o stare anarhicã asemãnãtoare nu-mitã piaþã5. În mod evident, posibilitãþile lor deacþiune sunt mult mai mici decât cele ale statelor,întrucât trãiesc sub limitarea legilor. Disputân-du-ºi oportunitãþile pe care piaþa le oferã firmelesunt preocupate în primul rând de asigurareapropriei supravieþuiri ºi apoi de obþinerea profi-tului. Comportamentul lor individual genereazãînsã consecinþe la nivel general pe care niciunadintre firme nu le prevãzuse, dar de care toatetrebuie sã þinã seama. Piaþa este acea mânãinvizibilã care constrânge agenþii economici sãadopte conduite similare. Ea acþioneazã ca unselector care recompenseazã anumite acþiuni ºile sancþioneazã pe altele.

În cazul sistemului internaþional, mânainvizibilã este structura. Ca ºi piaþa, ea limiteazãpolitica statelor ºi le obligã sã adopte conduitesimilare.

Structura conþine trei elemente: a) principiulordonator; b) specificaþia funcþiilor; c) distribuþiacapacitãþilor6.

A. Principiul ordonator se referã la anarhiainternaþionalã7. Aspectul a mai fost tratat ºi decinu voi insista asupra lui.

B. Într-un sistem ierarhic componentele seaflã într-o relaþie de subordonare ºi sunt nevoitesã se specializeze pentru a asigura funcþionareaîntregului. Într-un sistem anarhic, unitãþile se aflãîntr-o relaþie de coordonare. Ele îndeplinescfuncþii similare ºi nu sunt specializate8.

C. Distribuþia capacitãþilor se referã lacapacitãþile diferite de putere pe care le posedãunitãþile ºi la configuraþia polarã a acestora9.

Modul în care este descrisã menirea structu-rii, la Waltz rãmâne însã ambiguu.

În primul rând, cititorul este derutat de va-loarea cognitivã care este atribuitã structurii. Nueste clar dacã structura prezice comporta-mentul statelor sau nu. În „Teoria RelaþiilorInternaþionale” (TPI), Waltz pare sã oscileze întreambele posibilitãþi, fãrã a se decide clar pentruvreuna dintre ele.

În al doilea rând, nu este clar cum trebuieprivitã concret structura. În partea dedicatãteoriei, structura este descrisã ca un set de norme

comportamentale pe care toate unitãþilesistemice sunt obligate sã le respecte sau sã fiepedepsite în caz contrar. Chiar ºi în interiorulacestui aspect se poate face o discuþie asuprafelului în care trebuie înþelese rezultatelecomportamentului statelor. În spaþiul economicconsecinþele acþiunilor unei firme pot fi descrisede binomul: profit/faliment. În relaþiile interna-þionale nu este limpede ce înþelege Waltz prin profitsau faliment. Din moment ce statele suntconsiderate mult mai longevive decât indivizii ºifirmele se pune întrebarea ce-ar putea însemnafalimentul unui stat.

O altã sursã de neclaritate este listareaanarhiei printre trãsãturile structurii. Or, anarhiaeste o trãsãturã a sistemului, nu a structurii.Afirmaþia pare sã dea dreptate criticii lui Buzanpotrivit cãruia Waltz confundã sistemul custructura10. Sunt de acord cu observaþia lui Buzandoar în ceea ce priveºte partea teoreticã a TPI încare este analizat conceptul de structurã. În partealegatã de praxis, în schimb, structura waltzianãprimeºte un caracter mult mai condensat – eaeste identificatã cu marile puteri ºi cu acþiuneaacestora. Structura se identificã cu relaþia bipolarãSUA-Uniunea Sovieticã. Dacã este aºa, atunciWaltz poate fi acuzat cã sãvârºeºte tocmai eroareareducþionismului pe care o imputã altora.

Conceptul de stabilitate la Waltz

În cazul lui Waltz, conceptul de stabilitateîntruneºte douã accepþiuni strâns corelate:

1. stabilitate ca gestionare cât mai paºnicã aconflictelor internaþionale11;

2. stabilitate structuralã. Un sistem interna-þional poate fi considerat stabil dacã structura sarãmâne neschimbatã un timp îndelungat. Faptulpresupune menþinerea aceluiaºi numãr de unitãþiimportante/relevante din cadrul structurii12.

Cele douã accepþiuni devin în final sinonime,sau mai degrabã prima se subsumeazã celei de-adoua. Astfel, gestionarea paºnicã a conflictelorinternaþionale depinde de o anumitã configuraþiestructuralã a puterii în cadrul sistemuluiinternaþional. Waltz parã sã conchidã cã dacãmarile puteri nu iniþiazã conflicte de amploareîntre ele nici restul unitãþilor sistemice nu se vorangaja în conflicte de proporþii ca ºi cum întreg

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009122

Monitor Strategic

sistemul ar acþiona la unison ºi unitãþile sale nuar avea agende diferite13.

Trei factori rãspunzãtori de stabilitate transpar:a) distribuþia polarã a puterilor; b) tipologia ar-melor; c) interdependenþa dintre unitãþile siste-mului.

A. Întrebarea, la care el încearcã sã rãspundã,este urmãtoarea: „Care este cea mai stabilãstructurã a sistemului internaþional? ”. Aºa cumstructura ºi sistemul au fost descrise apelând lateoria pieþei tot astfel rãspunsul la problemastabilitãþii se gãseºte în zona economicului.

Dacã stabilitatea în planul pieþei presupuneinflaþie redusã, o cursã moderatã a preþurilor,absenþa spionajului industrial în politicainternaþionalã, atunci stabilitatea se traduce înºanse mici de izbucnire a rãzboiului14. Condiþiamenþinerii acestor parametri rezidã în numãrulde firme prezente pe piaþã. Un numãr mai mic defirme mari este preferabil unui numãr mare defirme cu dimensiuni reduse.

Firmele mari au mai multe posibilitãþi desupravieþuire ºi adaptare. Ele pot sã investeascãfonduri considerabil mai mari în cercetare, caresã le permitã atingerea acestor deziderate15.

Între un numãr redus de firme, costurilenegocierii sunt mai reduse. Este mai bine,argumenteazã Waltz, sã ai, spre exemplu, un lanþde trei firme pe traseul dintre producþie ºidistribuþie decât un numãr de, sã spunem, 15 firmepe acelaºi parcurs.

Cu cât avem mai multe ºi mai diverse firmeposibilitãþile de a ajunge la acorduri comercialesunt mai dificile, întrucât interesele sunt înconsecinþã mai eterogene16.

De asemenea, între un numãr redus de firme,se edificã în timp o stereotipie a acþiunii careface ca acþiunile între partenerii de afaceri sã fieprevizibile17.

Modul prin care se ajunge de la teoriaeconomicã la cea a politicii internaþionale nu estelipsit de neclaritãþi.

Astfel, deºi raþionamentul economic pare ase referi la toate unitãþile economice carepopuleazã piaþa, ne dãm seama cã de fapt Waltzse referã la marile firme – adicã la sectoareleoligopolistice. El sugereazã, deºi nu explicit, cãcea mai stabilã structurã a unei pieþe esteduoligopolul18.

Odatã expusã funcþionarea pieþelor, se trecela analogia cu arena internaþionalã. Waltz aratãinstabilitatea structurii multipolare ce caracterizasistemul internaþional dinainte de 1945. Analogunei pieþe cu multe firme, o structurã interna-þionalã multipolarã este caracterizatã de suspi-ciune; piruete diplomatice neaºteptate, nesigu-ranþã continuã19. În schimb, într-o structurã bipo-larã, cum este cea a Rãzboiului Rece rivalitãþilesunt simplificate ºi deci mult mai clare20.

Tabloul expus în ultima parte a TPI este unulde un mare optimism. Waltz aratã cã dupã maibine de douã decenii de rivalitate ideologicã, înanii ’70, data scrierii textului sãu, cele douã rivaleau ajuns sã se comporte precum douã puteritradiþionale care au exclus ideologia din relaþialor ºi acþioneazã doar mânate de criterii prag-matice21. Waltz tinde sã sugereze cã relaþia SUA-URSS seamãnã cu aceea cultivatã de marile puteriale Sfintei Alianþe din secolul XIX în Europa, careau menþinut o pace relativã timp de mai multedecenii. Waltz îºi exprimã pãrerea cã bipolaritatease va dovedi durabilã pentru o bunã bucatã detimp, deºi probabil nu atât de mult timp ca lumeamultipolarã care a precedat-o22.

B. În ceea ce riveºte tipologia armelor folositeîn conflicte trebuie operatã o deosebire întrearmele convenþionale (ba) ºi cele nucleare (bb).

(ba) În cadrul rãzboiului convenþional, rapor-tul dintre randamentul armelor defensive ºi alcelor ofensive poate cântãri în decizia unui statde a se lansa într-o acþiune militarã sau nu. Cândtehnologia militarã dã preponderenþã armelordefensive în detrimentul celor ofensive, statelevor fi mai puþin agresive din cauza pierderilor lacare se expun. Stabilitatea creºte. Contrariul seproduce în cazul randamentului superior alarmelor ofensive faþã de cele defensive. Statelepot considera pierderile acceptabile ºi vor fitentate sã fie mai agresive, ducând la o mai mareinstabilitate23.

(bb) În TPI, Waltz acordã armelor nucleareun rol marginal în menþinerea stabilitãþiicomparativ cu cel al structurii bipolare. Pentruel, chiar dacã SUA ºi Uniunea Sovieticã nu arposeda forþe nucleare, capacitãþile lor militareconvenþionale sunt suficient de mari pentru a lesitua la un nivel cu mult superior celui al celorlalteunitãþi ale sistemului24.

Monitor Strategic


Mai târziu, atenþia sa se va îndrepta într-omai mare mãsurã spre chestiunile de naturãstrategicã ºi militarã decât asupra celor politice.Proliferarea nuclearã, pare sã arate Waltz, s-arputea dovedi beneficã pentru stabilitateamondialã. El respinge ideea ca statele nouposesoare sã se comporte nechibzuit. Chiar dacãaceste state ar fi instabile pe plan intern,comportamentul lor internaþional – cel al unuiactor raþional – îl va copia la o scarã redusã pe celal superputerilor atomice25. Deci lumea ar fi maipaºnicã26.

C. Miza conceptului de interdependenþã þinede polemica ºcolii realiste cu alte puncte de vedereîn teoria relaþiilor internaþionale. Rãspunsul datde Waltz încearcã sã contrazicã pãrerile acelorautori (precum Robert Keohane) care argumen-teazã cã interdependenþa (în special cea econo-micã) crescutã între state le va face mai permea-bile ºi va contribui la depãºirea anarhiei ºi apoliticii de putere27. Pentru a salva aceste douãconcepte din urmã, Waltz acþioneazã pe douã cãi.Mai întâi aduce în sprijinul sãu cifre pentru aarãta cã interdependenþa nu a sporit între statepe parcursul secolului XX28. Apoi aratã de ceinterdependenþa crescutã nu este de dorit. Înmomentul în care douã state sunt reciprocdependente, o crizã care îl afecteazã pe unul îl vaatinge ºi pe celãlalt. Extrapolând, o lume a statelorinterdependente este, conform lui Waltz, una încare crizele se pot rãspândi mai uºor ºi deci olume mai instabilã29.

Definirea puterilor

Cum etichetãm puterea unui stat la nivelinternaþional? Waltz oscileazã între douã grile declasificare. Prima dã preponderenþã factoruluimilitar. O mare putere este un stat ale cãruicapacitãþi militare se ridicã deasupra celorlalte.Într-o altã grilã mai complexã puterea apare caun mãnunchi de factori: capacitatea militarã;dezvoltarea economicã; avansul tehnologic ºiîntinderea teritoriului. 30

Tabloul sãu este inspirat din configuraþiabipolarã a Rãzboiului Rece. Cum Statele Unite ºiUniunea Sovieticã exceleazã la toate cele cincicapitole, cele douã sunt listate la capitolul mariputeri sau superputeri. Alte state, chiar dacã deþin

proeminenþa la unul sau altul dintre capitolelemenþionate, nu cumuleazã excelenþa în toatecazurile pentru a putea juca un rol cu adevãratglobal.

Franþa ºi Marea Britanie, foste mari puteri,posedã dezvoltare economicã ºi forþã militarãredutabile, dar capacitãþile lor sunt regionale.China are un teritoriu imens ºi o populaþiesuperioarã celei combinate a SUA ºi URSS.Puterea sa economicã ºi militarã este consideratãîncã incipientã de Waltz31. RFG ºi Japoniareprezintã giganþi economici, dar sunt nesemnifi-cative ca forþã militarã. Cu toate acestea, statelemai sus-menþionate sunt actori importanþi ºi sunttrecute în zona puterilor mijlocii.

În linia a treia, Waltz enumerã câte o serie destate care fãrã a fi nici mãcar puteri mijlocii con-teazã fie prin poziþia lor geostrategicã, fie prinresursele importante pe care le deþin.

Sunt listate Mexic, Venezuela, Indonezia,Arabia Sauditã ºi Iran32.

Aºa dupã cum s-a spus la începutul lucrãrii defaþã Waltz nu acordã micilor puteri (deci stateloraltele decât SUA ºi URSS) decât un rol minor. Înultima parte a cãrþii din 1979 el va prefera sã sefocalizeze exclusiv pe consecinþele rivalitãþiisovieto-americane.

II. Studii de caz

A. Anarhia perfectã

Numesc anarhie sistemicã perfectã o confi-guraþie a sistemului internaþional în care toateunitãþile sunt perfect egale sau în care diferenþeledintre ele sunt insesizabile la toate capitolele. Esteevident o stare imaginarã, preluatã din stareanaturalã hobbesianã în care toþi indivizii,indiferent de diferenþele dintre ei sunt pânã laurmã la fel de vulnerabili.

Într-un astfel de caz, sistemul ºi structura arcoincide întrucât sistemul nu ar avea propriu-zispoli, fiecare unitate fiind un pol. Un astfel desistem s-ar putea numi nonpolar sau omnipolar.

Pentru Kenneth Waltz o anarhie sistemicãperfectã nu ar fi deloc dezirabilã întrucât ar aduceaceleaºi urmãri ca ºi atomizarea economicã. Cumtoate statele ar fi egale în capacitãþi, o crizã s-ar

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009124

Monitor Strategic

putea rãspândi peste tot printr-un efect de domino.O lume omnipolarã ar fi deci una mult mai instabilãdecât lumea realã.

Dacã însã asumpþiile waltziene sunt dusedincolo de intenþiile autorului se obþin concluziidiferite.

Pentru a-i combate concluzia mã voi folosichiar de argumentele sale la capitolele legate deconceptul de stabilitate ºi tipologia armelor.

a) O primã criticã se referã la definiþia sta-bilitãþii. Dupã cum a fost arãtat la capitolul doistabilitatea are douã accepþiuni la Kenneth Waltz:1) grad redus de conflicte ºi 2) menþinereîndelungatã a aceluiaºi numãr de actori principaliîn cadrul structurii33.

Voi porni de la concluziile pe care Waltz leataºeazã unei anarhii egalitariste. Într-ocompetiþie în care toþi concurenþii posedã abilitãþiegale ºi nu existã niciun fel de poziþie privilegiatãde la început, ºansele fiecãruia sunt de 50%, iarprobabilitatea ca rezultatul sã se termine cu oremizã este foarte mare. Într-un sistem anarhicegalitar, în cazul competiþiei sau chiar rãzboiuluidintre doi adversari se aplicã raþionamentul demai sus. Chiar dacã unele coaliþii sunt victorioaseºi altele perdante, multipolaritatea va induceschimbarea balanþelor în mod permanent.Câºtigãtorul de astãzi poate fi învinsul de mâineºi tot aºa la nesfârºit. Niciun câºtig ºi niciopierdere nu pot fi permanente. Situaþia ar fiasemãnãtoare cu Europa secolului XVIII în timpullui Frederic al II-lea. La capãtul a peste douãzecide ani de rãzboi (1740-1765) niciuna dintre puteriledin centrul continentului nu a reuºit sã câºtigevreun teritoriu semnificativ, statu-quoul antebelicfiind menþinut. (Adevãratele câºtiguri teritorialeau aparþinut Franþei ºi Angliei dar în exteriorulEuropei, în colonii.)34 Aranjamentul multipolar,cvasiegalitar al celei de-a doua jumãtãþi a secoluluial XVIII-lea se apropie cel mai mult de situaþiaipoteticã aici discutatã.

În concluzie, o anarhie sistemicã egalitarãar trebui sã fie plinã de conflicte încheiate pertotal cu un rezultat de sumã nulã. Acum intervincele douã definiþii al stabilitãþii la Waltz.

Din punctul de vedere al gradului de violenþã(1), anarhia egalitarã pare într-adevãr foarteinstabilã. Din punctul de vedere al conservãriistructurii ºi a principalilor actori (2) ea se

dovedeºte remarcabil de stabilã, întrucât rezul-tatul este de sumã nulã, cum s-a afirmat ºi maisus. Se pot vedea aici neajunsuri ale definiþieiwaltziene asupra stabilitãþii pe care autorul nu le-arezolvat.

b) Prezenþa armelor atomice. Waltz aratã cãstatele sunt actori raþionali care calculeazã cuatenþie costurile ºi beneficiile acþiunilor lor.Prezenþa armelor atomice are darul de a respon-sabiliza diplomaþia guvernanþilor ºi de a creºtesemnificativ ºansele pãcii. Teama de posibilitateaanihilãrii reciproce a fost factorul principal alstabilitãþii din timpul Rãzboiului Rece. Prolifera-rea nuclearã, considerã Waltz, ar creºte ºanseleunui edificiu internaþional paºnic, mai ales întremembrele clubului nuclear. Evident, ar existaposibilitatea unor conflicte asimetrice în carestatele nucleare sã pedepseascã statele non-nucleare. Deplasând raþionamentul sãu într-oanarhie perfectã precum cea studiatã, ar fi depresupus cã o lume omnipolarã ar fi o lumepaºnicã. Dacã fiecare stat ar poseda aceleaºicapacitãþi atomice cu ale oricãrui altui stat,politica agresivã ar fi inhibatã ºi s-ar putea ajungechiar la un mediu internaþional „kantian”.

b) Conceptul de interdependenþã. Waltzafirmã cã interdependenþa tinde sã aibã urmãriindezirabile. Ea vulnerabilizeazã statele ºi favo-rizeazã rãspândirea crizelor. De aceea, autarhiasau cvasiautarhia ar fi un þel spre care toatestatele ºi mai ales marile puteri ar trebui sã tindã.Anarhia omnipolarã waltzianã suferã de aceeaºiatomizare ca ºi firmele, dupã cum am vãzut. Waltzînsã nu ne spune cât de multe ºi cât de mari artrebui sã fie statele virtuale. În aceastã logicã neputem imagina o lume de state [cvasi]identicesuficient de mari ºi de robuste care sã se autoîntre-þinã prin forþe proprii interdependente la nivelredus. Interdependenþã redusã înseamnã un gradredus de conflictualitate, conform logicii waltziene.

B. Anarhia imperfectã (realã)

Construcþia europeanã ºi balanþade putere globalã

În primul rând, chestiunea poate fi inclusãîntr-o problematicã mai amplã: poate explicarealismul apariþia construcþiei europene?

Monitor Strategic


Modul în care realismul se raporteazã lachestiunea unificãrii europene este unul ambiguu.Deºi autorii realiºti sunt dispuºi sã admitã cãanarhia ºi politica de putere ar putea fi depãºite,nu aratã cum s-ar putea întâmpla acest lucru, înce termeni sau ce ar determina statele sã renunþela suveranitatea naþionalã. Hans Morgenthauaratã la începutul masivei lucrãri, Politica întrenaþiuni, cã nu existã nimic în doctrina realismuluicare sã se opunã ideii cã statul naþional ar puteafi depãºit într-o zi de alte forme politice35. Cu toateacestea el nu aprofundeazã afirmaþia ºi întreagalucrare opereazã în paradigma statocentristãconsacratã. Pentru el ca ºi pentru alþi autori rea-liºti, precum Aron36, Kissinger37, Waltz sau, în anii’90, John Mearsheimer38, construcþia europeanãeste puþin mai mult decât o alianþã sau organizaþieinternaþionalã clasicã. Statele reprezintã piloniiei de susþinere, iar organizaþia nu are o voinþãautonomã faþã de voinþa statelor care îi întreþinexistenþa.

Pentru Waltz, chestiunea unificãrii europenenu prezintã vreun interes deosebit ºi de aceea nui se dedicã un capitol special. De aceea, rãspunsulla ipoteza trei trebuie construit din elemente dispa-rate, unele contradictorii. Proiectul european esteimportant în cadrul discuþiei despre structurasistemului. Waltz considerã cã o Europã unificatãeste singurul candidat serios care poate modificadistribuþia polarã a puterii pânã la sfârºitulsecolului XX39. Explicaþiile pentru unificareasupranaþionalã sunt furnizate atât de teoriafirmelor cât ºi de sudiile strategice. Aºa cumfirmele mici ºi mijlocii pot fuziona pentru asupravieþui competiþiei, tot aºa ºi statele într-unsistem internaþional se pot unifica în unitãþi mailargi. Waltz pare chiar sã recomande statelor miciºi mijlocii sã coopereze sau chiar sã fuzionezepentru a putea þine piept provocãrilor aduse deRãzboiul Rece.

Fãcând aceste sugestii, Waltz nu pare sã ia încalcul propriile avertismente cu privire laurmãrile creºterii interdependenþei. Dacã un grupde state aleg sã fuzioneze ºi sã creeze unsuprastat, gradul de interdependenþã va creºte ºiorice crizã va afecta toate unitãþile componente.Mai mult, procesul de negociere în vedereaunificãrii va fi cu atât mai anevoios cu cât numãrulde state sau diferenþele între negociatori cresc.

Polemizând cu cei care cred cã Europa Unitãva fi beneficã pentru Statele Unite, Waltz oferãun rãspuns sceptic. Pentru el, o Europã Unitã, înciuda afinitãþilor faþã de americani, ar manifestaveleitãþi de independenþã40. Ba mai mult, în nouastructurã tripolarã, Europa ºi Uniunea Sovieticãvor fi actorii cei mai slabi. Ei s-ar putea alia pentrua balansa hegemonia americanã41.

III. Concluzii

Pentru un cititor grãbit, lecturarea rânduri-lor de mai sus nu ar avea importanþã din cauza/datoritã lipsei de caracter practic. Deºi discuþiadespre pertinenþa sistemului teoretic waltzian dãimpresia unei sfade scolastice, sã nu uitãm cãteoriile reprezintã simplificãri ºi abstractizãri aleunor experienþe umane. Experienþe care dejas-au întâmplat. Cum nu putem scãpa de povarateoriei, mai ales dacã aceasta are un grad marede abstractizare, este înþelept sã ºtim mãcarteoriile cele mai bune dupã care ne putem ghida.

În altã ordine de idei, chiar dacã neorealismulwaltzian este considerat depãºit ºi supus unui barajintens de critici, el a lãsat o moºtenire semnifica-tivã de care au beneficiat chiar criticii sãi.

În al treilea rând, mai ales pentru a captaatenþia practicienilor, legãtura fãcutã întrecomportamentul statelor ºi cel al firmelor poatefi inseratã în dezbaterea mai largã privind rolulstatului în secolul XXI. Simultan cu sfârºitulRãzboiului Rece ºi cu „momentul unipolar”american, destrãmarea multor state a destabilizatporþiuni importante ale sistemului internaþional.A spune cã statele se comportã raþional a trecutdin domeniul descriptivului în cel al normativului:„Ar fi de dorit ca statele [mai ales cele eºuate ºislabe] sã se comporte raþional.” Când însãnumeroase state au colapsat lãsând în locul lorgherile sau organizaþii teroriste care nu mai suntsupuse unui comportament moderat, raþional,reconstrucþia stabilitãþilor devine sarcina cea maiimportantã a comunitãþii internaþionale42.


1 Stefano Guzzini, Realism ºi relaþii internaþionale,Institutul European, Iaºi, 1998, pp.5-9. Vezi ºi Joseph S.Nye, Jr, Descifrarea conflictelor internaþionale. Teorie

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009. 1-2/2009126

Monitor Strategicºi istorie, Antet, Prahova, 2005, pp.52-53 ºi 192-193; ªerbanFilip Cioculescu, Introducere în teoria relaþiilorinternaþionale, Editura Militarã, Bucureºti, 2007, p.82 ºiurm.

2 Andrei Miroiu, Balanþã ºi hegemonie. România înpolitica mondialã, 1913-1989, Tritonic, Bucureºti, 2005,pp.22-24.

3 Hans Morgenthau, Politics among nations. Thestruggle for power and peace. Vth edition, Alfred Knopf,New York, 1973, pp.4-7. Ideea trebuie totuºi nuanþatãîntrucât Morgenthau aratã cã oamenii de stat acþioneazãtotuºi ghidaþi de calcule raþionale, independent de pãrerilelor personale. (Ibidem, pp.10-14.) Cum ponderea naturiiumane a prevalat în teoria lui Morgenthau în defavoareafactorului instituþional, multe critici nu au sesizat nuanþa.Guzzini spre exemplu nu face nicio observaþie în acestsens. Stefano Guzzini, op.cit., p.63. Vezi de asemeneaKenneth N. Waltz, Omul, statul ºi rãzboiul (OSR), InstitutulEuropean, Iaºi, 2001, pp.34-48.

4 Kenneth N.Waltz, Teoria politicii internaþionale(TPI), Polirom, Bucureºti, (1979)2006, pp.97-119.

5 Idem.6 Ibidem, p. 130.7 Idem.8 Ibidem, pp.136-137.9 Ibidem, pp.141-145.10 Barry Buzan, Popoarele, statele ºi teama, Cartier,

Chiºinãu, 2000, p.160.11 TPI, p. 184; Robert J. Art, Kenneth N. Waltz

(coord), The Use of Force (UOF), University Press ofAmerica, New York/London, 1982, p.595.

12 TPI, p.188 ºi 220.13 Ulterior, dupã sfârºitul Rãzboiului Rece Waltz pare

sã-ºi fi modificat poziþia. El va decupla stabilitatea structuriide cea a sistemului în ansamblu. Vezi Kenneth N.Waltz,The Emerging Structure of International Politics (ESIP),International Security, Vol.18, No.2 (Autumn, 1993),pp.44-79.

14 TPI, p.188.15 Idem.16 Ibidem, p.189.17 Idem.18 Ibidem, pp.186-190.19 Ibidem, pp.228-232.20 Ibidem,pp. 228, 238.21 Idem.22 Ibidem, p.183.23 UOF, p.36 ºi urm.24 TPI, p.244.25 UOF, pp.580-583.26 Idem.27 TPI, p.192-195. Kenneth Waltz nu înþelege corelaþia

pe care o fac Nye ºi Keohane între interdependenþã ºiinstalarea pãcii. Nye ºi Keohane considerã cã interdepen-denþa crescutã nu duce neapãrat la pace, ba poate aveachiar efecte contrare, prin sporirea instabilitãþii. Cei doiautori considerã cã interdependenþa ar putea aboli rãzboiuldacã ar fi realizate simultan douã condiþii: 1) sã existe unsistem economic mondial de care toate statele sã depindãîntr-o mãsura semnificativã; 2) toate statele sã fie egalameninþate de rãzboi. Cele douã condiþii se întâlnescfoarte rar. Joseph Nye Jr., Robert Keohane, Power and

interdependence, Little Brown, Boston/Toronto/Londra,1977, p.8.

28 Ibidem, p.195. Vezi ºi Kenneth N.Watz,Globalization and American Power (GAP), The NationalInterest; Spring 2000; 59; Academic Research Library;pp.46-56, p.48.

29 Ibidem, pp.195-219.30 TPI, p.188 ºi urm. Vezi ºi ESIP, p.50.31 Menþiunea lui reflectã schimbãrile din anii ’70

care nu erau încã vizibile la data scrierii PAW. Rupturasino-sovieticã ºi vizita cuplului Kissinger-Nixon la Beijingau marcat recunoaºterea statutului de potenþialã mareputere a Chinei. Ibidem, p.184.

32 TPI, p.244; UOF, pp. 632-636.33 Vezi pagina 11.34 Walter Oppenheim, Habsburgi ºi Hohenzollerni,

1713-1786, All, Bucureºti, 1998, pp.83-86. Vezi de asemeneaºi Silviu Petre, Primul rãzboi mondial?, „Historia”, nr.73,ianuarie 2008, pp.68-73; p.70 ºi urm.

35 Hans Morgenthau, op.cit., p.10.36 În cazul lui Raymond Aron trebuie operate o serie

de nuanþãri. Pentru sociologul francez unificarea euro-peanã are la bazã douã elemente: 1) împãrtãºirea unorvalori comune ºi 2) necesitatea integrãrii în sistemul deapãrare american în faþa pericolului sovietic. De aceea,Aron reproºeazã liderilor de pe vechiul continent gândireaparohialã, îngustã. Spre deosebire de Waltz, Aron nucrede cã o Europã unificatã va deveni un contrabalansoarpentru puterea americanã, ci vor constitui împreunã unpol atlantic. Vezi ºi acest sens: Raymond Aron, Thecentury of total war,, Doubleday & Company, Inc., NewYork, 1954, p.186 ºi Raymond Aron, Peace and War. ATheory of International Relations, II-nd edition,Doublday& Co., Garden City, New York, 1966, pp. 402 ºi486.

37 Henry Kissnger, Diplomaþia, All, Bucureºti,(1994)2007, passim.

38 John Mearshheimer, The False Promise ofInternational Institutions, International Security, Vol.19,No.3 (Winter, 1994-1995), 5-49.

39 TPI, p.244.40 Ibidem, p. 270 ºi urm.41 Idem.42 Vezi în acest sens Francis Fukuyama, Construcþia

statelor, Antet, Prahova, 2003, passim. De asemeneaStephen Krasner, Failed States and American NationalSecurity (conferinþã), Hoover Institution, Stanford, Oct30t, 2007, http://fora.tv/2007/10/30/Failed_States_the_American_National_Security.Vezi de asemenea ºiSilviu Valentin Pietraru, Povara omului alb, „Lumea”, anXIV, Nr.11, septembrie 2007, pp.63-68.


Cãrþi

1. Aron, Raymond, The century of total war,Doubleday & Company, Inc., New York, 1954.

2. Aron, Raymond, Peace and war. A theory ofinternational relations, Doubleday & Company, Inc., NewYork, 1966.

Monitor Strategic


3. Art, Robert J., Waltz, Kenneth N. (coord), TheUse of Force, University Press of America, New York/London, 1982.

4. Buzan, Barry, Popoarele, statele ºi teama, Cartier,Chiºinãu, 2000.

5. Cioculescu, ªerban Filip, Introducere în teoriarelaþiilor internaþionale, Editura Militarã, Bucureºti, 2007.

6. Fukuyama, Francis, Construcþia statelor, Antet,Prahova, 2003.

7. Guzzini, Stefano, Realism ºi relaþii internaþionale,Institutul European, Iaºi, 1998.

8. Kissinger, Henry, Diplomaþia, All, Bucureºti, 2007.9. Mearsheimer, John, Tragedia politicii de forþã,

Antet, Prahova, 2003.10. Miroiu, Andrei, Balanþã ºi hegemonie. România

în politica mondialã, 1913-1989, Tritonic, Bucureºti, 2005.11. Morgenthau, Hans, Politics among Nations. The

struggle for power and peace, Vth edition, Alfred Knopf,New York, 1973.

12. Nye Jr., Joseph S., Keohane, Robert, Power andInterdependence, Little Brown, Boston/Toronto/Londra,1977.

13. Nye Jr., Joseph S., Descifrarea conflictelor in-ternaþionale.Teorie ºi istorie, Antet, Prahova, 2005.

14. Oppenheim, Walter, Habsburgi ºi Hohenzollerni,1713-1786, All, Bucureºti, 1998.

15. Waltz, Kenneth N., Omul, statul ºi rãzboiul,Institutul European, Iaºi, 2001.

16. Waltz, Kenneth N., Teoria politicii internaþionale,Polirom, Bucureºti, 2006.

Articole

1. John, Mearshheimer, The False Promise ofInternational Institutions, International Security, Vol.19,No. 3 (Winter, 1994-1995), 5-49.

2. Silviu Petre, Primul rãzboi mondial?, „Historia”,nr. 73, ianuarie 2008, pp.68-73.

3. Silviu Valentin Pietraru, Povara omului alb,„Lumea”, an XIV, Nr.11, septembrie 2007, pp.63-68.

4. Kenneth N. Waltz, The Emerging Structure ofInternational Politics, International Security, Vol.18,No.2 (Autumn, 1993), pp.44-79.

5. Kenneth N. Waltz, Globalization and AmericanPower, The National Interest; Spring 2000; 59; AcademicResearch Library; pp.46-56.

Resurse Web

– Stephen Krasner, Failed States and AmericanNational Security (conferinþã), Hoover Institution,Stanford, Oct 30th , 2007, http://fora.tv/2007/10/30/Failed_States_the_American_National_Security.

TTZUUU

HH


The author examines the neorealist systemic theory of K. Waltz and applies it to the „small powers” in orderto understand their behawior in an anarchic environment.

Silviu Petre este masterand în Relaþii Internaþionale al SNSPA. Specializat în studii de securitate ºiTeoria Relaþiilor Internaþionale.

COMBATEREA TERORISMULUI

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009130

Monitor Strategic

Monitor Strategic

131COMBATEREA TERORISMULUI

Decizia noului preºedinte american BarackObama de a închide închisoarea de la Guantanamodeschide noi controverse privind funcþionareasistemului judiciar american. Dintotdeaunacriticile la adresa centrului de detenþie au insistatasupra exceselor administraþiei Bush în rãzboiulîmpotriva terorismului, din perspectivadesfãºurãrii actului de justiþie ºi, implicit, arespectãrii drepturilor omului. Ruºinea sistemuluijudiciar american contemporan este aºadar pecale de a fi eliminatã, acest lucru implicândiniþiative de cooperare transatlantice.

Numele originar al operaþiunii Pentagonuluide bombardare a Afganistanului, „OperaþiuneaJustiþie Infinitã” (Operation Infinite Justice), aiscat controverse în lumea islamicã, fiindconsiderat de conotaþie ofensivã ºi o insultã laadresa religiei musulmane potrivit cãreia numaiAllah poate fi promotorul justiþiei infinite pe glob.Un titlu de ziar din Iran ironiza aceastã denumire,sugerând alternativa de „Imperialism Infinit”,aluzie la hegemonia ºi egocentrismul politicii desecuritate americane. Modificarea ulterioarã anumelui de cod s-a produs ºi datoritã faptului cãacesta inducea pericolul perpetuãrii conflictului,tulburând la nivel mental colectiv opinia publicãinternaþionalã. De asemenea, din punct de vederestrict juridic, termenul pãrea lipsit de sens, actulde justiþie presupunând anumite limite generatede posibilitatea înregistrãrii unor erori înderularea ºi încheierea acestuia.

În pofida faptului cã relaþia transatlanticãcontinuã sã se consolideze în privinþa importanþeiacordate combaterii terorismului internaþional,militanþi pentru drepturile omului de pe cele douãmaluri ale Atlanticului întâmpinã dificultãþi deabordare comunã a modului în care funcþioneazã

DILEMELE JUSTIÞIEIÎN LUPTA ÎMPOTRIVA

TERORISMULUIMaior just. mil. drd. Simona Þuþuianu

astãzi justiþia. Este vorba de aspectele ce privescstandardele drepturilor omului în cazul protecþieisuspecþilor teroriºti care fac obiectul investiga-þiilor penale, a interogatoriului în scopul obþineriide informaþii, pedepsirii ºi detenþiei acestora. Seridicã întrebarea dacã ei, suspecþii de terorism,au aceleaºi drepturi în cazul procesului penal cuale acuzaþilor de drept comun sau, datoritãgravitãþii faptelor lor, se justificã aplicarea altorstandarde. În cazul prizonierilor deþinuþi de forþeleamericane în închisoarea de la Guantanamo s-ahotãrât judecarea lor de cãtre o instanþã militarã,astfel cã persoanelor suspecte de terorism nu lise mai acordã statutul de prizonieri de rãzboi careîn mod normal sunt judecaþi de o instanþãordinarã.

Oare ce autoritate legitimã ar putea sã sta-bileascã standardele drepturilor omului într-olume atât de diversã din punct de vedere ideologic,religios ºi cultural? Iatã un aspect care adânceºtedilema potrivit cãreia teroriºtii pot sau nu beneficiade tratament umanitar. Desigur, garanþiilefundamentale pentru o judecatã dreaptã suntvalabile ºi în cazul acestor persoane, chiar dacãprin acþiunile lor eludeazã tot ceea ce este uman.ªi totuºi, invocarea drepturilor omului de cãtreteroriºti pentru a-ºi justifica acþiunile este exa-geratã. Instrumentele juridice internaþionale nuconþin nicio prevedere care sã autorizeze folosireaviolenþei pentru îndeplinirea unui obiectiv derespectare a drepturilor omului.

Britanicii nu se încrânceneazã în iluziaproceselor echitabile, termen considerat de celemai multe ori impropriu tocmai datoritã gravitãþiiºi anomaliei fenomenului terorist ca atare, darrevendicã desfaºurarea lor în locuri acreditate,opunându-se tot mai fervent aºa-numitelor

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009132

Monitor Strategic

„comisii militare speciale” (special militarycommissions) care au împânzit Golful Guantanamo.Totuºi, ei admit cã aceste comisii sunt de preferatfaþã de cazul împuºcãrii teroriºtilor în public, lavedere, sau al transformãrii acestora în victimeale aºa-numitelor „accidente istorice”, termenconsacrat de pãrintele Naþiunilor Unite, fostulsecretar de stat american Cordell Hull. Spreexemplificare, dacã ne imaginãm cã Osama BinLaden ar capitula mâine în faþa trupelor ameri-cane, iar un soldat american, din neglijenþã, apasãpe trãgaciul armei sale, acesta din urmã provoacãun accident istoric. Urmãrile ar putea fi de genuladucerii soldatului în faþa Curþii Marþiale, achitãriilui ulterioare ºi detensionãrii comunitãþii interna-þionale. Execuþie fãrã proces, bineînþeles, dar caresunt oare perspectivele unui proces corect caresã-l aibã ca subiect pe renumitul terorist interna-þional ºi care sã poatã fi urmãrit îndeaproape deomul de rând?

Terorismul poate învinge în cazul în caresuntem tentaþi sã abandonãm valori esenþiale alesocietaþii democratice precum dreptul la judecatãdreaptã. La prima vedere pare lesne sã înþelegemargumentele în favoarea accidentelor istorice ºia comisiilor militare speciale, dacã ne raportãmstrict la urmãrile benefice societãþii în ansamblulei, în urma promovãrii unei formule justiþiarepractice, realizabile imediat ºi eficiente. În celece urmeazã nu voi insista asupra accidenteloristorice, dat fiind subiectivismul acestora, ci maidegrabã voi trece în revistã cel mai des întâlnitecritici la adresa comisiilor militare speciale.

În noiembrie 2001, vicepreºedintele americanCheney afirma despre combatanþii capturaþi înAfganistan cã nu meritã sã fie trataþi ca prizonieride rãzboi ºi, implicit, nu meritã dreptul la judecatã.Tot el afirma cã, în cazul condamnãrii, teroriºtiimeritã sã fie executaþi rapid de cãtre o comisiemilitarã specialã, precum sabotorii germani dintimpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. Acestmodel al comisiilor militare speciale nu mai fusesefolosit din 1945, anul în care generalul Yamashitaa fost condamnat, unul dintre puþinii generalijaponezi despre care istoricii afirmã astãzi cã nus-ar fi fãcut vinovat de crimele de rãzboi care is-au imputat1. Modelul respins de Truman ºi deJackson (procurorul-ºef american, principalulacuzator al inculpaþilor naziºti) în cazul Nürnberg

ºi, mai târziu, de coroana britanicã în cazullibienilor suspectaþi pentru bombardamentul dela Lockerbie, funcþioneazã astãzi la Guantanamo.

Considerate extensii ale puterii executiveamericane, comisiile sunt formate din cinci ofiþeri,angajaþi ai aceleiaºi autoritãþi care deopotrivãreþine ºi judecã suspecþii. Dupã primele audieride la baza americanã din Cuba, în presa britanicãau apãrut ºtiri conform cãrora doar unul din întregpanelul de cinci ofiþeri, ºi anume preºedinteleacestuia, ar fi fost calificat pentru misiunea sa2.Mai mult, acesta ar fi recunoscut public cã aveanevoie de cursuri suplimentare de drept pentru aputea reîncepe practica în materie. Preºedintelecombina oarecum rolul judecãtorului cu cel aljuratului, iar ceilalþi membri ai completului aveausarcini suplimentare vizând aspecte logisticelegate de aducerea condamnaþilor din Afganistanla Guantanamo sau de sistemul de informaþiiutilizat pe traseu.

Concluzia fireascã este cã principiul imparþia-litãþii nu se regãseºte în activitatea acestorcomisii. Panelurile de la Guantanamo sunt consi-derate emanaþii ale Departamentului de Apãrare,acelaºi departament care angajeazã procurorii ºiapãrãtorii, toþi ofiþeri impuºi prizonierilor. Aceºtiadin urmã pot angaja, pe cheltuiala lor, avocaþicare trebuie sã posede un certificat de securitatecare sã le permitã mai apoi sã-i asiste pe apãrãtoriimilitari impuºi. În plus, aproape de neconceput,comunicarea dintre acuzat ºi apãrãtor estemonitorizatã ºi poate fi reþinutã în permanenþãde cãtre procurori.

Administraþia preºedintelui George W. Busha primit o loviturã serioasã în iunie 2006 cândCurtea Supremã a Statelor Unite a decis ca tribu-nalele militare excepþionale în care sunt judecaþiprizonierii de la Guantanamo sunt ilegale, atât înbaza legislaþiei americane, cât ºi a celei interna-þionale. În ciuda faptului cã doi dintre judecãtoriau fost numiþi de Bush, Curtea a decis, cu 5 voturicontra 3, cã preºedintele SUA ºi-a depãºit atri-buþiile atunci când a hotarât înfiinþarea acestortribunale speciale, care contravin Convenþiei dela Geneva privind prizonierii de rãzboi. Cazul aajuns în atenþia instanþei supreme a StatelorUnite dupã ce avocaþii deþinutului Salim Hamdan,descris drept fostul ºofer al lui Osama bin Laden,au contestat legitimitatea acestor tribunale

Monitor Strategic


excepþionale în faþa cãrora acuzaþii au foartepuþine drepturi. În 2004, un tribunal federal dinWashington a decis cã Hamdan, arestat înAfganistan în 2001, este prizonier de rãzboi ºitrebuie judecat într-un tribunal militar clasic.

Decizia Curþii Supreme a fost salutatã deavocaþii voluntari care se ocupã de soarta deþinu-þilor de la Guantanamo, dar ºi de numeroaseorganizaþii pentru apãrarea drepturilor omului.„Este o victorie pentru statul de drept. CurteaSupremã a scos în evidenþã faptul cã administraþianu are un cec în alb în rãzboiul contraterorismului ºi nu poate ignora legislaþia acesteiþãri”, a declarat Anthony Romero, de la UniuneaAmericanã pentru Libertãþi Civile (ACLU). Opoziþie similarã au exprimat ºi reprezentanþiiAmnesty International, organizaþie care militeazãpentru închiderea lagãrului de la Guantanamo,descris drept „gulagul epocii moderne”. În ciudapresiunilor internaþionale privind închidereaînchisorii din Cuba ºi a deciziei Curþii Supreme,preºedintele în exerciþiu la acea datã, George W.Bush, a replicat cã nu este dispus sã eliberezecombatanþii inamici.

În ianuarie 2007, ca urmare ºi a unor reverbe-raþii izbucnite în sânul ONU care acuza SUA cãîngreuneazã deliberat tentativele de a vizita bazade la Guantanamo în scopul clarificãrii situaþieiprizonierilor ºi ameninþa cu deschiderea uneianchete în acest sens, Curtea Supremã a StatelorUnite a suspendat activitatea comisiilor militarespeciale pânã în momentul în care Congresul aautorizat noi legi de funcþionare. Pentagonul apublicat un manual de 238 de pagini care explicaîn detaliu regulile potrivit cãrora vor funcþionacurþile speciale: eliminarea mãrturiilor obþinutesub torturã, folosirea informaþiilor cu caractersecret ca probe, în funcþie de decizia judecãto-rului, ºi accesul acuzatului la acestea pentru a seputea apãra, admiterea informaþiilor primite dinsurse terþe fãrã a afecta echilibrul proceselor etc.

În pofida ridicãrii nivelului de protecþie oferitsuspecþilor de terorism de la Guantanamo,avocaþii apãrãrii considerã cã aceste comisii nurespectã standardele unui proces echitabil,stipulate în Convenþiile de la Geneva sau în alteinstrumente de drept umanitar. Pe cale deconsecinþã, ar fi de dorit ca aceste comisii,surogatele Curþilor marþiale ºi ale celor cu juri, sã

fie înlocuite cu instanþe formate din judecãtoriindependenþi care ar putea soluþiona cazurile multmai rapid ºi eficient, dat fiind cã militarii nu potface disjuncþie între formarea lor militarã de bazãºi misiunea juridicã ce le revine mai mult ad-hoc.Fapt care, de altfel, s-a ºi petrecut recent, CurteaSupremã a SUA decizând cã deþinuþii au dreptulsã se apere în faþa Curþilor civile americane.Judecãtorii federali au acum puterea de a verificadovezile guvernului american privind reþinereacelor aproximativ 250 de deþinuþi consideraþi„teroriºti periculoºi”, prezenþi actualmente înbazã. Cazurile sunt analizate de numai 15 jude-cãtori de la Tribunalul Federal din Washington,unde aproape 200 de dosare aºteaptã soluþionarea.Judecãtorii trebuie sã decidã accesul la probeleacuzãrii pentru fiecare deþinut în parte, deºiacestea sunt clasificate drept secrete de apãrare.Ei nu vor avea întotdeauna ultimul cuvânt de spus,în special în cazul deþinuþilor chinezi, algerieni,libieni, pe care guvernul este dispus sã îi elibereze,dar care riscã sã fie torturaþi sau chiar uciºi dacãse întorc în þãrile lor.

Rezultatele acestor schimbãri nu s-au lãsatprea mult aºteptate. În iunie 2008, Curtea de Apela SUA a respins, pentru prima datã, clasificareaunui prizonier de la Guantanamo drept „comba-tant inamic”. Curtea a decis în favoarea lui HuzaifaParhat, un etnic uigur din provincia chinezãXinjiang prizonier la Guantanamo, dupã captura-rea sa în Afganistan în 2001. Parhat era membrual Miºcãrii Islamice a Turkistanului de Est,grupare separatistã despre care guvernul ameri-can afirmã cã are legãturi cu reþeaua Al-Qaeda.Avocaþii lui Parhat au argumentat însã cã inamiculacestuia era China, nu SUA. În urma acestuiverdict, Parhat poate cere unui tribunal districtualeliberarea sa imediatã, în timp ce Armata SUAare ca opþiuni sã îl elibereze, sã îl transfere sau sãîl aducã în faþa unui nou tribunal militar. Parhateste unul dintre cei câþiva uiguri þinuþi prizonierila centrul de detenþie de la Guantanamo, ca sus-pecþi de terorism. Cazul lor a devenit o problemãdiplomaticã ºi juridicã pentru SUA, care auîncercat sã gãseascã un stat dispus sã îi accepte,chiar dacã Washingtonul ºi-a apãrat decizia dea-i considera inamici combatanþi.

În paralel, a avut loc primul test al controver-satului tribunal de la Guantanamo: primul proces

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009134

Monitor Strategic

judecat de un tribunal militar excepþional din SUAdupã încheierea celui de-al Doilea Rãzboi Mondial.Miercuri, 6 august 2008, acelaºi ºofer al lui Osamabin Laden, Salim Hamdan, a fost gãsit vinovat de„sprijin material pentru terorism”, dar achitat deacuzaþiile de conspiraþie cu Al-Qaeda în vedereacomiterii de crime de rãzboi. Purtãtorii de cuvântai Casei Albe afirmã cã procesul a fost unulechitabil.

Preºedintele american Barack Obama ºi-aînceput mandatul cu decizia de închidere a închi-sorii Guantanamo. La 22 ianuarie, noul preºedintea semnat decretul prin care, în termen de un an,baza va fi închisã. Aceastã mãsurã implicã gãsireade soluþii imediate pentru mutarea suspecþilor ºigãsirea de locaþii pentru prizonierii consideraþideosebit de periculoºi. Este însã incert modul încare aceºtia vor fi judecaþi, în sistem militar saucivil, varianta cea mai vehiculatã fiind legatã derealizarea unui sistem hibrid special pentru aceºtideþinuþi. Cert este faptul cã echipa lui Obama parehotãrâtã sã suspende sistemul judiciar militarcreat pentru judecarea acestor deþinuþi. Procurorulgeneral, Eric Holder, este însãrcinat cu examinareadosarelor celor 250 de prizonieri, împreunã cuSecretariatul Apãrãrii, Departamentul de Stat,Departamentul pentru Securitate Internã, direc-torul naþional al informaþiilor ºi comandantulStatului Major Interarme.

Din 11 ianuarie 2002, cca 800 de persoane aufost aduse în centrul de detenþie. În toþi aceºtiani, doar trei deþinuþi au fost judecaþi ºi foartepuþini au fost puºi oficial sub acuzare. Protecþiaîmpotriva terorismului nu pare sã fi sporit, iaractele de torturã ºi încãlcarea drepturilor omuluiau fãcut din Guantanamo un simbol al nedreptãþii.Încã din 2006 Parlamentul European a cerutadministraþiei SUA sã închidã centrul de detenþieºi sã se asigure cã deþinuþii eliberaþi nu sunt trimiºiîn state unde riscã sã fie persecutaþi. LaStrasbourg, parlamentarii europeni poartã astãzidezbateri intense pe marginea primirii de cãtreUE a prizonierilor care nu se pot întoarce în þãrilelor, iar un consens în aceastã privinþã este greude anticipat. Pe de o parte sunt voci care argu-menteazã cã Europa trebuie sã dovedeascã soli-daritate faþã de SUA, preluând parte din prizo-nieri, ºi voci care, dimpotrivã, susþin cã SUA suntsingurele responsabile de soarta acestor deþinuþi.

Pentru articularea unui model acceptabil deinstanþã care sã judece acuzaþii de terorism câtmai corect cu putinþã, avem la îndemânã ºiexperienþa tribunalelor pentru crime de rãzboicare au luat fiinþã în ultimii ani ºi care au contribuitprin activitatea lor la dezvoltarea disciplineiDreptului penal internaþional. Este vorba de ojustiþie pentru lideri politici ºi militari acuzaþi decrime de rãzboi, de obicei sub forma terorismuluistatal împotriva propriei naþiuni. Aceste tribunalepenale au arãtat cã procedurile folosite potpermite protejarea martorilor ºi a sistemuluiinformaþional utilizat, admiþând în acelaºi timprezonabile provocãri în materie de apãrare. A sevedea cazul tribunalelor create ad-hoc în care seintersecteazã judecãtori, procurori ºi avocaþi dinmedii culturale diferite – Tribunalul de la Hagapentru judecarea crimelor împotriva umanitãþiisãvârºite în fosta Iugoslavie, Tribunalul din Arusha(Tanzania) pentru genocidul din Ruanda, CurteaSpecialã din Sierra Leone pentru atrocitãþilesãvârºite pe parcursul celor 10 ani de rãzboi etc.De ce SUA au refuzat sa ia în calcul un astfel demodel în cazul Guantanamo? Poate din motivecare vizeazã corupþia, costurile exorbitante saulentoarea actului de justiþie. Toate acestea izvorâtedin ostilitate diplomaticã, birocraþia ONU,activitatea unor judecãtori care insistã sã-ºipãstreze poziþiile perioade îndelungate de timp,insistenþa unor ONG-uri de a elabora protecþiisuplimentare pentru suspecþi º.a. Aici îºi puneamprenta ºi sensibilitatea opiniei publiceinternaþionale.

În 1937 Liga Naþiunilor a propus înfiinþareaunei Curþi penale internaþionale care sã judeceactele de terorism. Acum aceastã instanþã existã,însã administraþia americanã se opune în modimplacabil acesteia, în ciuda faptului cã a sprijinitînfiinþarea instanþelor amintite în paragraful demai sus. Ne întrebãm atunci: dacã tribunaleleînfiinþate ad-hoc pentru judecarea liderilor politiciacuzaþi de crime împotriva umanitãþii suntacceptate, de ce nu se imitã acest model ºi încazul teroriºtilor internaþionali acuzaþi în fondpentru aceleaºi fapte? Sã fie oare teama cãverdictele pronunþate vor fi diferite de celepronunþate de comisiile speciale militare, în sensulposibilitãþii achitãrii unor persoane din lipsa deevidenþe incriminatorii? Sau excluderea posibilitã-

Monitor Strategic


þii de folosire a deþinuþilor drept resurse deintelligence?

Politicieni de seamã s-au opus categoricderulãrii oricãrui fel de proces în cazuri deterorism extrem. Bill Clinton pretinde cã ar fiautorizat în mod secret asasinarea de cãtre CIAa lui Bin Laden dupã bombardarea ambasadei dela Nairobi în anul 1998. Fãrã îndoialã, autorizaþiaeste încã în vigoare ºi poate fi justificatã în cazulunui atac, nicidecum în caz de capitulare. Un cazmemorabil de execuþie a liderilor adversaricapturaþi a fost relevat de Winston Churchill îndezbaterile purtate cu Roosevelt ºi Truman despreutilitatea unui proces în cazul comandanþilornaziºti (procesul de la Nûrnberg). Churchill s-aopus cu îndârjire acestui proces, fiind de pãrerecã cei 75 lideri naziºti ar fi trebuit executaþiimediat dupã capturare. În caz de proces, spuneael, li s-ar da acestora posibilitatea sã-ºi explicepoliticile ºi sã-i critice pe aliaþi. A fost o dezbatereistoricã între britanici care se opuneau procesuluiºi americani care susþineau contrariul, finalizatãprin intervenþia lui Iosif Stalin care adoraprocesele spectacol atât timp cât la final subiecþiierau executaþi. Acesta a votat cu americanii iarprocesul de la Nürnberg a avut loc3.

Mulþi considerã procesul lui Miloºevici cajustificând parþial teama lui Churchill ºi, deasemenea, sunt de pãrere cã nu ar fi recomandatun proces public, deschis, în cazul Osama BinLaden. Se ignorã însã faptul cã, prin natura sa,un astfel de proces demistificã dictatorii ºiteroriºtii prin confruntarea acestora cu evidenþelecrimelor ºi atrocitãþilor pe care le-au tolerat ºipromovat, cu rezultatele barbare ale retoricii ºiteologiei lor. Cultul personalitãþii poate fi dãrâmatprin evidenþele crimelor sãvârºite împotrivaumanitãþii. Din aceastã perspectivã este reco-mandatã varianta procesului public, faþã deafiºarea ultimei fotografii a unui corp martirizatpe o piatrã funerarã precum cea a lui Che Guevara.

Echitabilitatea unui proces în caz de terorismeste discutabilã din motive de securitate. Revindin nou la filozofia lui Truman ºi a lui Jackson îndezbaterea pe seama naziºtilor ºi spicuiesc, într-otraducere aproximativã: „sã-i eliberãm fãrãproces înseamnã sã luãm în derâdere moartea ºisã fim cinici cu viaþa. Pe de altã parte, îi putemexecuta sau pedepsi fãrã audieri. Dar execuþia

sau pedepsirea fãrã evidenþe incriminatorii arîncãlca unele garanþii ºi ar marca conºtiinþaAmericii, dupã cum copiii noºtri nu-ºi vor aminticu mândrie de acest episod. Singura alternativãrãmâne determinarea vinovãþiei sau nevinovãþieiacuzatului dupã audieri, într-un mod pe cât posibilnepãrtinitor datoritã timpurilor ºi ororilor pe carele analizãm, ºi în urma unor înregistrãri mãrturiiale motivaþiilor noastre clare”4.

Actele de terorism internaþional reprezintãcrime de drept internaþional ºi trebuie condam-nate ca atare. Numeroase convenþii internaþionalece interzic terorismul oferã o imagine clarã asuprafaptului cã obþinerea unor drepturi prin acteteroriste contravine atât legislaþiilor interne câtºi celor internaþionale. Cu toate acestea, grupãrileteroriste cautã diverse justificãri ale acþiunilorlor – necesitatea, autoapãrarea, revanºa saurãzbunarea. Invocarea drepturilor omului de cãtreteroriºti pentru a-ºi justifica acþiunile este însã,aºa cum am afirmat la începutul articolului,exageratã.

Terorismul a cunoscut o recrudescenþãîngrijorãtoare ºi datoritã toleranþei afiºate desocietatea contemporanã care a adoptat modelulstatului de drept, nu faþã de fenomen ca atare, ciîn raport cu sfera extinsã a drepturilor omului decare trebuie sã se þinã seama într-un stat de drept,ºi care ar reprezenta una dintre vulnerabilitãþilestatului bazat pe acest model politic. Din aceastãperspectivã, avem parte de o dilemã, sau, maibine zis, de un cerc vicios cu care se confruntãorice democraþie: pe de o parte este deneconceput sã gândim cã terorismul ar putea ficontracarat printr-o restrângere a sferei deaplicare a principiului juridic al respectãriidrepturilor omului, întrucât obiectivul final alterorismului este tocmai compromitereademocraþiei ºi forþarea societãþilor bazate pestatul de drept sã renunþe la acesta, iar pe de altãparte nu putem accepta cã, din cauza acestui cercvicios, democraþiile acþioneazã astãzi pentrudeclinul lor ºi pentru transformarea legalitãþii înlegalism, prin supunerea faþã de norme cu oricepreþ, chiar dacã normele în cauzã sunt menite sãrestrângã statul de drept ºi drepturile omului.

Aceste aspecte aºteaptã un rãspuns pertinentºi ridicã serios problema revizuirii DreptuluiInternaþional Public, Dreptului rãzboiului ºi

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009136

Monitor Strategic

implicit a Dreptului Internaþional Umanitar,numeroase acte normative în materie devenindcaduce la începutul mileniului al III-lea.


1 Geoffrey Robertson, „Crimes against Humanity”,New Press, 2001.

2 Wall Street Journal, „As war talks opens, legality is

challenged”, 25 august 2004 ºi articolele subsecvente din

26, 27 ºi 30 august.3 Geoffrey Robertson, „The Justice Game”, Vintage,

1999.4 Procesul de la Nûrnberg, Raportul lui Jackson cãtre

Truman din 1 iunie 1945, citat de John ºi Anne Tusa în

Macmillan, 1983.

Simona Þuþuianu is a scientific researcher with the Institute for Political Studies of Defense and MilitaryHistory. Her responsibilities and main areas of interest include issues related to public international law andits facets on international security, disarmament, non-proliferation and arms control. She served as diplomatwith the Permanent Mission of Romania to the UN in New York and covered the activity of the First Committeeto the General Assembly and of the two Security Council subsidiary bodies Romania chaired during its non-permanent membership (2004-2005), namely the 1540 Committee on non-proliferation of WMD and the 1518Committee on Iraq.

SUMMARYSUMMARYSUMMARYSUMMARYSUMMARY

The trial of anyone already labeled a terrorist cannot, by definition, be fair. But the first casualty of war isalways logic. Here come the dilemmas on the international human rights domain related to the terrorist phenomenon.Individual criminal responsibility is new and its exponents must be given time to sort themselves out. A good jobis being done so far with the jurisprudence but much less so with court management and procedure.This articledoes not show that fair trials for state terrorists are impossible, but rather that international justice is in its veryearly stages. Milosevic’s trial or Saddam Hussein’s trial, even so different by nature, are parts of a learning processand we have to admit that in the case of non-cooperative defendants fairness has its limits – or rather must bebalanced by fairness to the victims of the alleged crimes who have rights as well, and by the imperative ofupholding the rule of law.

Monitor Strategic


ARMATA, ECONOMIA ªI SOCIETATEA

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009138

Monitor Strategic

Monitor Strategic

139ARMATA, ECONOMIA ªI SOCIETATEA

1. Introducere

Armata ca instituþie este învestitã cu autori-tate, delegare de competenþe din partea societãþii,dar ºi cu un sistem de restricþii ºi dependenþefaþã de puterea politicã ºi autoritatea ºtiinþei înexercitarea funcþiilor sale de menþinere a stabili-tãþii interne ºi internaþionale, de prevenire ºi, lanevoie, ducere a rãzboiului sau pentru acordareaasistenþei militare în situaþii de urgenþã.

Din sfera subiectelor armatã-societate, celmai frecvent a fost abordatã relaþia dintre specia-liºtii civili ºi cei militari. Colaborarea dintre celedouã tipuri de specialiºti a stimulat dezbatereadin cuprinsul acestui articol, referitor la disputaasupra „militarizãrii antropologiei” sau „antro-pologizãrii armatei”.

Antropologia este un domeniu de studiuºtiinþific pluridisciplinar, care include toateaspectele studierii omului: arheologic, biologic,lingvistic ºi sociocultural. Perfecþionarea cunoaº-terii antropologice este un proces dinamic carepresupune utilizarea unor abordãri evolutive dife-rite. Din motive de ordin moral ºi practic, gene-rarea ºi utilizarea cunoaºterii în acest domeniuar trebui sã se producã într-o manierã eticã(Asociaþia Americanã de Antropologie, 1998).

Ca orice ºtiinþã din cadrul mai general alºtiinþelor sociale, antropologia îºi are propriul Coddeontologic, care le recomandã din punct de

vedere etic practicienilor profesiei de antropologce trebuie ºi mai ales ce nu trebuie sã facã atuncicând întreprind cercetãri de teren, când predaucursuri de specialitate, când îºi redacteazãarticolele sau când propun ºi mediatizeazã prinpolitici publice rezultate ale cercetãrilor de teren.

Pentru fiecare specialist din domeniul antro-pologiei apar în mod inevitabil ºi dileme legate deexercitarea profesiei în condiþii speciale, cum arfi situaþiile de rãzboi spre exemplu. Aceste principiietice, reprezentând libertatea academicã, autono-mia personalã, dreptatea ºi echitatea, meritul,profesionalismul, onestitatea ºi corectitudineaintelectualã, transparenþã, respectul ºi toleranþa,bunãvoinþa ºi grija, responsabilitatea profesionalãºi socialã nu sunt numai valori abstracte discutatenumai în cercurile academice, ci sunt ºi devinparte a conºtiinþei personale ºi profesionale, partea identitãþii ºi sentimentelor fiecãrui membrurecunoscut al comunitãþii de practica ºtiinþificã.

Principiile enunþate mai sus ar trebui sãreprezinte nucleul tare al valorilor pentru funcþiape care o îndeplineºte antropologia în societate,iar respectarea lor ar trebui sã fie neîngrãditã debariere impuse în practicã de cãtre instituþii sauindivizi aflaþi în diferite poziþii de putere, printentative de manipulare generate de interesemateriale sau politice.

Aceste valori sunt universale în lumeaºtiinþelor sociale, sunt recunoscute internaþionaliar încãlcarea lor atrage sancþionarea profesio-nalã ºi legalã. Ca orice valori morale însã, aplicarealor în toate situaþiile reprezintã un ideal mai greude atins, în special atunci când este în joc unsalariu de 400,000 USD pe an, iar antropologulnu ºtie dacã trebuie sã-ºi serveascã mai întâi þaraºi apoi profesia, fiind membru al ambelor comu-nitãþi în acelaºi timp.

Ana-Maria Dima*

MILITARIZAREA ANTROPOLOGIEISAU ANTROPOLOGIZAREA

ARMATEI

* Beneficiar al proiectului „Burse doctorale însprijinul cercetãrii: Competitivitate, calitate, coope-rare în Spaþiul European al Învãþãmântului Superior”,proiect cofinanþat de Uniunea Europeanã prinFondul Social European, Programul OperaþionalSectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009140

Monitor Strategic

Controversele apãrute în lumea „malpractice-ului” nu ocolesc nici antropologia, iar cel mai re-cent caz suspectat de malpracticã a fost mediati-zat în 2007 de cãtre Asociaþia AntropologilorAmericani prin intermediul reþelei Network ofConcerned Antropologists care a elaborat unproiect direcþionat împotriva înrolãrii antropolo-gilor în acþiuni ale armatei americane în Irak,Afganistan sau în alte zone de conflict armat.

Scopul acestui articol, în secþiunile careurmeazã, este sã examineze controversele ºiimplicaþiile etice ale înrolãrii antropologilor înacþiuni ale armatei.

2. Întrebãri de cercetare

Programul Human Terrain System, HTS, estegestionat de cãtre societatea privatã BAE Systemsºi a fost conceput pentru a-i ajuta pe militarii aflaþiîn situaþii cu grad mare de violenþã sã interpretezecorect gesturile populaþiei locale ºi sã înþeleagãmai bine contextele culturale în care se aflã.

Conform unui articol publicat de cãtre BBCîn 16 octombrie 2007, au fost investiþi 40 de mili-oane de dolari în acest program de cãtre armataamericanã. Prin acest sistem au fost recrutaþi ºiîncorporaþi antropologi în cadrul unitãþilor deluptã la nivelul brigãzilor ºi diviziilor din Irak ºidin Afganistan pentru a oferi consultanþã res-ponsabililor militari în materie de acþiuni culturalepe teren.

Experienþele anterioare din 1965 (proiectulCamelot) panã în 2005 ale înrolãrii antropologilorîn contingente militare indicau faptul cã prezenþaantropologilor poate reduce numãrul atacurilorca urmare a interpretãrilor greºite ale semnifica-þiilor culturale ale programelor civile ºi militare.

În mai 2007, dr. Montgomery Mc Fate, antro-polog la Universitatea Yale ºi membru al USInstitute for Peace, apãra colaborarea antropologilorcu armata arãtând cã instituþiile militare cheltuieprea puþin pentru cercetarea în ºtiinþele sociale,cã nu este vorba despre militarizarea antropolo-giei, ci, dimpotrivã, efectul benefic ar fi antropo-logizarea armatei, acþiune care s-ar putea dovedicrucialã pentru succesul operaþiunilor militare.

Pornind de la premisa cã în condiþii de rãzboinu poate fi respectatã cerinþa deontologicã

potrivit cãreia acþiunile antropologilor nu trebuiesã facã niciun rãu populaþiilor studiate, asociaþiileprofesionale au reacþionat vehement împotrivaHTS, arãtând cã salariul de 400,000 de USD pean oferit unui antropolog înrolat în armatã nujustificã violarea normelor deontologice aleprofesiei. În octombrie 2007, consiliul executiv alAsociaþiei Antropologilor Americani a publicat odeclaraþie prin care se interzicea explicit partici-parea la proiectul HTS (William O’Beeman, 2008).

O lunã mai târziu, în noiembrie 2007, laWashington, cu ocazia reuniunii aceleiaºi asociaþiia antropologilor americani, au apãrut controverseputernice între cei care colaboraserã cu armataºi încercau sã-ºi convingã colegii de importanþaschimbãrii atitudinii militarilor faþã de diferenþeleculturale ºi cei care protestau pe temeiuri eticeîmpotriva utilizãrii cercetãrilor antropologicesecrete de cãtre armatã ºi serviciile secrete.

Pentru orice specialist din domeniul ºtiinþelorsociale rãmân însã douã întrebãri de cercetare:

• Cum pot fi evitate, demonstrate ºi sancþio-nate în practicã, dincolo de blamãrile colegiale,acþiunile cercetãtorilor care încalcã deontologiaprofesionalã prin înrolarea în proiecte militaresecrete?

• În ce condiþii este posibil ca antropologii sãlucreze pentru armatã?

Înscriindu-se în trendul noilor practici aleînvãþãrii, antropologii trebuie sã îºi perfecþionezepe tot parcursul vieþii utilizarea eticã a metodelorºi tehnicilor de cercetare ºi sã insiste pentru intro-ducerea instruirii în domeniul eticii cercetãrii încurriculumul universitar, în caz contrar, obligaþiilemorale faþã de familie, religie ºi comunitate potlua locul obligaþiilor etice faþã de profesie.

Cele douã întrebãri de cercetare sunt rele-vante datoritã faptului cã prin codul deontological profesiei de antropolog nu sunt dictate alegeriºi nu sunt propuse sancþiuni. Cunoaºterea legilorcare guverneazã domeniile în care antropologiiîºi desfãºoarã cercetãrile este însã prevãzutãdrept obligaþie moralã prin acest cod etic.

3. Abordarea metodologicã

Pânã în prezent nu avem la dispoziþie studiiextinse privind implicarea antropologilor în

Monitor Strategic


acþiuni militare. Datele selecþionate provin maimult dintr-o colecþie de articole publicate peinternet de cãtre Asociaþia Americanã deAntropologie ºi de cãtre BBC. Prin urmare,organizarea de anchete pe bazã de chestionare,focus-grupuri ºi interviuri este dificil de realizatîn intervalul destul de scurt acordat scrieriiacestui articol. Analiza de conþinut a materialelorpublicate pânã acum cu privire la programul HTSar fi un demers relevant de cercetare în condiþiileîn care timpul acordat cercetãrii ar fi mai lung,permiþând adunarea unui material consistent peîntreaga perioadã, din 1965 pânã în prezent,pentru efectuarea analizei frecvenþelor uneischeme de categorii a opþiunilor pro ºi contraînrolãrii analiºtilor culturali în armata ºi pentruanaliza tendinþelor.

Analiza conþinutului documentelor sociale arconstitui o strategie viabilã în condiþiile unuidemers temporal mai îndelungat: aproximativ3-4 luni, ducând la elucidarea direcþiilor în carese îndreaptã definitiv majoritatea opþiunilor antro-pologilor. Aºadar, nu rãmâne în discuþie decâtmetoda studiului de caz, bazat pe analiza datelorrezultate din articolele colectate.

Un studiu de caz este o strategie de cercetareempiricã prin care se investigheazã un fenomen con-temporan în contextul sãu din viaþa realã, în specialatunci când graniþele dintre fenomen ºi contextnu sunt foarte bine delimitate (R. K. Yin, 2003).

Conform acestei definiþii vom investiga conse-cinþele înrolãrii antropologilor în armatã, încondiþiile în care antropologii se întreabã dacãtrebuie sã-ºi serveascã mai întâi þara ºi apoiprofesia sau invers, întrucât atât armata cât ºiºtiinþa sunt instituþii fundamentale ale dezvoltãriiunei societãþi.

Cazul este înþeles ca un sistem integrat, abor-dat holistic, cercetãtorul interesându-se mai multcum decât de ce fenomenul studiat (o persoanã,o colectivitate, o instituþie) se prezintã într-unanumit mod (S. Chelcea, 2001).

4. Acþiuni ºi consecinþe ale înrolãriiantropologilor în armatã

Atitudinea Asociaþiei Americane de Antropologies-a schimbat radical faþã de poziþiile antropologilor

implicaþi în operaþiunile celui de-al Doilea RãzboiMondial (D. Price, 2002). Dacã în 1943 AsociaþiaAmericanã de Antropologie se pronunþa înfavoarea înrolãrii antropologilor în armatã ºisusþinea acþiunile armatei prin crearea unuicomitet special „Committee on Anthropology andthe War Effort” din care fãceau parte Ralph Beals(preºedinte), Margaret Mead ºi DavidMandelbaum, antropologii membri ai asociaþieidin zilele noastre se opun vehement înrolãrii lorîn zone de rãzboi ºi în operaþiunile de rãzboi de tipHuman Terrain System.

În 2007 Asociaþia Americanã de Antropologiea identificat o serie de inconveniente care impundezacordul faþã de participarea antropologilor înprogramul HTS. Cele mai importante violãri alecodului deontologic sunt identificate prin urmã-toarele exemplificãri:

I. Pentru cã acceptã sã lucreze sub contractcu armata, participanþii la HTS nu vor reuºiîntotdeauna sã distingã între statutul lor profe-sional de antropologi ºi calitatea de personalmilitar. Acest conflict impune constrângeri asu-pra abilitãþii lor de a îndeplini obligaþia eticã adeclarãrii scopurilor cercetãrii.

II. Antropologii înrolaþi în HTS pot primisarcini militare în zonele de rãzboi care contravinobligaþiilor asumate prin codul deontologic de anu face rãu persoanelor pe care le studiazã.

III. În condiþii de rãzboi este dificil pentruantropologii înrolaþi în HTS sã obþinã consimþã-mântul informat ºi voluntar din partea celor cucare comunicã. În cadrul cercetãrilor efectuateîn acest context este încãlcatã cerinþa deonto-logicã a obþinerii consimþãmântului voluntar.

IV. Informaþiile oferite de cãtre antropologisub forma de sfaturi pentru comandanþii diviziilormilitare ale armatei americane pot fi utilizatepentru identificarea ºi selecþionarea anumitorpopulaþii ca þinte ale operaþiunilor militare.Aceastã utilizare a informaþiilor pe teren violeazãsecuritatea celor studiaþi ºi cerinþa deontologicãde a nu face rãu populaþiilor studiate.

V. Viaþa ºi securitatea antropologilor înrolaþiîn programul HTS sunt puse în pericol ca urmarea identificãrii acestora cu personalul militar.

Pe baza motivelor sus-menþionate, AsociaþiaAmericanã de Antropologie a protestat împotrivaînrolãrii specialiºtilor sãi în programul HTS, chiardacã antropologii sunt obligaþi sã ajute îmbunã-

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009142

Monitor Strategic

tãþirea politicilor guvernului american prinoferirea de consiliere de specialitate. În acest sensAsociaþia a cerut guvernului clarificarea condi-þiilor în care antropologii se pot înrola în HTSfãrã sã încalce codul deontologic al profesiei.

Construcþia programului HTS se bazeazã pe7 elemente: 1. echipe de teren umane (HTT:Human Terrain Teams); 2. celule de cercetare încaz de retragere ºi sprijin ºtiinþific (reachbackcells); 3. reþele de experþi specializaþi pe probleme;4. un set de metode de cercetare/ kit de instalare(tool kit); 5. tehnici; 6. informaþie despre populaþiadin teren ºi 7. instruire de specialitate (Kipp,Lester, Karl, Don, 2006).

Fiecare HTT este compusã din consiliericulturali de specialitate familiarizaþi cu zona încare opereazã fiecare comandant. Toþi membriiechipei HTT vor avea experienþã în organizareaºi conducerea cercetãrilor etnografice dintr-o ariespecificã de responsabilitate ºi vor lucra înlegãturã cu alþi cercetãtori din ºtiinþele sociale.HTTs vor fi încorporaþi în echipe sau brigãzi deluptã, asigurând servicii de colectare, procesareºi interpretare a datelor culturale relevante.

Fiecare echipã are cinci membri: un lider, unanalist cultural (antropolog sau sociolog vorbitoral limbii locale ºi cunoscãtor al GeographicalImaging Software), un analist de studii regionale(având calificãri similare analistului cultural), unmanager de cercetare pe teren (cu pregãtiremilitarã în serviciile de inteligenþã tacticã) ºi unpsiholog-analist de teren uman (cu pregãtire înservicii de inteligenþã militarã ºi în decodareamesajelor).

Datele colectate de aceste echipe se referãla structurile sociale, personalitãþile cheie dinzonã, legãturi între familii ºi clanuri, problemeeconomice, comunicaþii publice, producþiaagricolã etc.

Informaþiile produse de cãtre echipele HTSnu sunt considerate informaþii clasificate, prinurmare informaþiile culturale diseminate sol-daþilor armatei americane sunt accesibile ºi altorcolegi de breaslã interesaþi.

Importanþa informaþiilor culturale a devenitvitalã pentru armata americanã, iar acest fapt afost declarat în 2006 de cãtre oficialii armatei:„conducerea operaþiunilor militare în zonele deconflict de slabã intensitate fãrã servicii de

inteligenþã culturalã si etnograficã este ca ãi cumcineva ºi-ar construi casa fãrã sã-ºi foloseascãcele douã degete mari” (Kipp, Lester, 2006).

Lecþia pe care armata americanã a învãþat-odupã experimentarea proiectului Civil Operationsand Revolutionary Development Support-CORDS (1964-1965) în Vietnam a fost cã rãzboiulpoate fi câºtigat în mod mai eficient prin câºtigarea„minþilor ºi inimilor” oamenilor, mai exact princâºtigarea loialitãþii civililor din zonele de conflictpentru obþinerea legitimitãþii acþiunilor armatei.

Problema invocatã în aplicarea programuluiCORDS a fost cã acest program a început preatârziu ºi s-a sfârºit prea curând. Spre deosebirede acesta, se estimeazã cã programul HTS aînceput la timp ºi se pare cã se va derula atât timpcât este necesar.

O observaþie importantã din programul HTSeste cã sensibilizarea culturalã (cultural awareness)nu îi va ajuta pe militari sã anticipeze cu exactitatereacþiile inamicilor, dar îi va ajuta sã înþeleagãmai bine motivaþiile comportamentului inamicilorºi sã comunice mai bine cu civilii din zonele deconflict în încercarea de a obþine ajutorul civililorprin subminarea legitimitãþii acþiunilor inamicului.Nu este lipsit de importanþã sã amintim aici deinteligenþa etnograficã utilizatã în studiul reþelelorinamice ostile.

Ceea ce se înþelege prin inteligenþa etnogra-ficã este „informaþie despre forme de asociereindigene, mijloace locale de organizare ºi metodetradiþionale de mobilizare” (Anna Simons, 2006).

Fred Renzi explica în 2006 de ce este în creº-tere cererea de inteligenþã culturalã în desfãºura-rea acþiunilor militare. Lupta împotriva reþelelorteroriste de tip Al-Qaeda, reþelele de trafic dediamante ºi trafic de droguri implicã odatã cuintrarea pe teren geografic necunoscut ºi intrareape un teren cultural strãin care trebuie decodatcorect ºi rapid.

Clanurile, triburile, societãþile secrete, fratriilereligioase reprezintã forme sociale latente deorganizare care se constituie în reþele invizibilepentru cei care nu sunt familiarizaþi cu contextulcultural. Multe dintre aceste reþele sunt dificil depenetrat datoritã etnicitãþii ºi limbii, ele utilizândlimbaje codate sau dialecte nefamiliare funcþio-narilor oficiali.

Monitor Strategic


Intervenþia armatei americane este consi-deratã justificatã atunci când reþelele teroriste,armatele private, guvernele fãrã legitimitatesocialã ºi alte medii sociale ostile ameninþãinteresele SUA.

5. Concluzii în controversaînrolãrii antropologilor în

programul HTS

Instituþia militarã a oricãrei societãþi estecreatã în urma acþiunii a douã imperative: unulde naturã funcþionalã (a rãspunde pericolelor laadresa securitãþii naþionale) ºi cel de naturãsocietalã (relaþia cu forþele sociale, cu ideologiileºi cu instituþiile dominante în societate) (UNAP,2008).

Problema înrolãrii antropologilor în armatãnu este nouã ºi nici nu ridicã mari controversedincolo de graniþele acestei ºtiinþe. Protestelecelor 8 milioane de civili din lumea întreagãîmpotriva rãzboiului din Irak nu au împiedicatintervenþia armatei americane. Cu atât mai puþineste probabil sã fie luate în considerare de cãtrearmatã protestele asociaþiilor profesionale ºi alecercetãtorilor în ºtiinþele sociale în condiþiile încare, de-a lungul istoriei, intelectualii nu au fostconsideraþi niciodatã o forþã socialã, cu excepþiaantropologilor care lucrau pentru armata nazistãîn timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial.

Armata nu îºi va înceta operaþiunile în zonelede conflict, însã meritul antropologiei în toatezonele de rãzboi, unde este prezentã prin analiºtiiculturali, este acela cã îi poate consilia pe comba-tanþi în direcþia înþelegerii corecte a semnifica-þiilor anumitor gesturi culturale ºi astfel se potpreîntâmpina dezastre inerente unor interpretãriºi înþelegeri culturale greºite.

Dacã un antropolog ar trebui sã accepte saunu sã se înroleze în operaþiuni militare este înprimul rând o problemã de autonomie personalã,de exercitare a liberului arbitru, o problemã deconºtiinþã personalã ºi profesionalã soluþionatãde cãtre fiecare specialist la nivel individual.

În 1942, Ruth Benedict dãdea consultanþãarmatei americane cu privire la combaterea efec-telor negative ale rasismului în cadrul trupelor

americane. Din nefericire, acþiunile ei antirasistenu au avut efectul scontat. Alte nume faimoasedin istoria antropologiei, cum ar fi Margaret Mead(a lucrat pentru US Army), Wesley Bliss (ArmyIntelligence Division), Mortimer Graves (ArmySpecial Training Program), sunt implicate înoperaþiuni militare ºi chiar ºi-au sfârºit carieradobândind poziþii importante în cadrul armateisau în stucturile serviciilor secrete de securitate.

Dacã toþi antropologii ar refuza pe conside-rente etice sã participe în operaþiunile militaredin zonele de conflict, soluþia pe care armata arputea sã o adopte ar fi instruirea personaluluipropriu în domeniul antropologiei ºi încetareacontractelor cu antropologi civili. În acest caz arrãmâne totuºi în discuþie utilizarea rezultatelorcercetãrilor antropologilor civili în scopurimilitare, însã utilizarea antropologiei ca ºtiinþãde cãtre armatã nu a fost niciodatã interzisã prinlege. Aceastã situaþie ipoteticã nu este totuºiposibilã pentru cã niciun antropolog solicitat sãofere consultanþã armatei pentru evitarea unuiatac armat asupra zonelor în care existã civili nuar ezita sã o facã ºtiind cã astfel poate salva vieþileunor oameni, demonstrând profesionalism,bunãvoinþã ºi grijã faþã de semenii sãi. Conformstudiilor întreprinse pânã în prezent, apariþia ºirezolvarea problemelor în relaþiile civil-militareþin de concentrarea eficientã de indivizi ºi resurseîn condiþii optime de legitimitate democraticã.


AAA - American Anthropological Association (1998),Code of Ethics of the American AnthropologicalAssociation.

http://concerned.anthropologists. googlepages.com/AAAethicscode.pdf

Asociaþia Sociologilor din România, Codul deonto-logic al sociologilor adoptat la a 3-a Conferinþã Naþionalãa Sociologilor din România, 21-22 mai 1993, Bucureºti,http://www.socio.uvt.ro/Sociologie/structura_ socio.htm#sociologia_si_profesia_de_sociolog

Jacob Kipp, Grau Lester, Prinslow Karl and CaptainSmith Don, The Human Terrain System: A Cords for the21st Century, Military Review, Sept-Oct, 2006.

http://www.usgcoin.org/docs1/MilitaryReview_2006-Sep-Oct.pdf

Montgomery McFate (2005), The Military Utility ofUnderstanding Adversary Culture, Joint Force QuarterlyJuly: 42-48.

http://www.dtic.mil/doctrine/jel/jfq_pubs/1038.pdf

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009144

Monitor StrategicKambiz Fathi (2008), US army enlists

anthropologists, Washington-BBC,http://news.bbc.co.uk/2/hi/americas/7042090.stmWilliam O’Beeman (2008), Antropologia ca armã,

Le Monde diplomatique – ediþia românã, DLMB Media.http://www.monde-diplomatique.ro/Antropologia-ca-

arma.htmlFred Renzi (2006), Networds: Terra Incognita and

the Case for Ethnographic Intelligence, Military Review,U.S. Army.

David Rohde (2007), Army Enlists Anthropoloy inWar Zones, New York Times.

ªcoala Naþionalã de Studii Politice ºi Administrative(2006), Codul Etic al ªcolii Naþionale de Studii Politiceºi Administrative (SNSPA), Bucureºti.

http://www.snspa.ro/RO/SNSPA/Files/cod_etic.pdf

David H. Price (2007). Buying a Piece ofAnthropology, Part II: The CIA and Our Tortured Past.Anthropology Today, vol. 23, no. 5.

http://www.blackwell-synergy.com/toc/anth/23/5

Roberto J. González and David H. Price (2007). WhenAnthropologists Become Counter-Insurgents, Counter

Punch, September.

http://counterpunch.org/gonzalez09272007.html

Robert K. Yin (2002), Case Study Research. Design

and Methods, Third edition, London, SAGE Publications.

Universitatea Naþionalã de Apãrare „Carol I” (2008),

Armata ºi Societatea, Bucureºti, Portal eLearning, http:/

/adl.unap.ro/uvl/lib/read.php?id=123

The purpose of this article is to investigate the ethical implications of civil anthropologists enrollment in theArmy. American Anthropologists Association initiated in 2007 through the Network of Concerned Anthropologistsa project directed against the enrolment of their members in the American Army. The Pentagon is relying on theorganization of “Human Terrain System” (HTS) teams in Afghanistan and Iraq to gather and disseminateinformation on cultures living in the areas of war.Although enrolled in the HTS teams, anthropological researchersmust do everything in their power to ensure that their research does not harm the safety, dignity, or privacy of thepeople with whom they work. This obligation stated in their Code of Ethics is almost impossible to follow in warsituations. Therefore, the mission of anthropologists to help military forces to understand the cultural context andinterpret correctly the gestures, actions and communication codes of the local population in the war theatres is

not an easy one.


Ana-Maria Dima, absolventã a Facultãþii de Sociologie (1994-1998) a Universitãþii din Bucureºti, a lucratca Asistent de Program al European Center for Higher Education din Bucureºti, UNESCO-CEPES în perioada1998-2002. A urmat Studii aprofundate în Politici Publice la Facultatea de Filozofie a Universitãþii din Bucureºtiºi un stagiu în strãinãtate (2003-2005) în calitate de Cercetãtor Asociat la Center for Higher Education PolicyStudies al Universitãþii Twente din Olanda. A publicat cinci cãrþi ºi ºapte articole în þarã ºi în strãinãtate, peteme ale învãþãmântului superior european. Dupã întoarcerea în þarã, a lucrat ca expert MECT ºi cercetãtorºtiinþific la Institutul de ªtiinþe ale Educaþiei. În prezent este doctorandã în Sociologie la ªcoala Naþionalã deStudii Politice ºi Administrative.

Monitor Strategic


1.1. Noua Ordine Mondialã

Dizolvarea Pactului de la Varºovia ºi a CAER-ului, precum ºi prãbuºirea Uniunii Sovietice aumarcat sfârºitul Rãzboiului Rece, erodareasistemului westfalic1 ºi a ordinii mondiale de laYalta ºi Potsdam2. Din secolul al XVII-lea pânã lasfârºitul Rãzboiului Rece unitatea de bazã asistemului westfalian a fost statul-naþiune, iarsuveranitatea (ºi nonintervenþia în afacerileinterne ale acestuia) un principiu sistemicsacrosant3.

Dezintegrarea Uniunii Sovietice, privitã dinperspectiva dispariþiei unui pilon de bazã al epociiRãzboiului Rece4, a condus la crearea unui sisteminternaþional „unipolar american”5, ceea ce faceca balanþa de putere la nivel sistemic sã disparã6.

Datoritã faptului cã aceastã nouã configuraþiea lumii „unipolarã” nu a cãpãtat o întãrire for-malã, nu putem spune cã existã un sistem interna-þional în sensul strict al cuvântului. Acest sisteminternaþional nou, dupã dispariþia celui de-al doileapol – URSS –, practic reflectã rolul ºi locul SUAîn lumea contemporanã. Aceastã ordine nu esteîntocmitã în sistemul tratatelor internaþionalespeciale (aºa cum a fost ordinea de la Yalta ºiPotsdam), nu este recunoscutã de cãtre instituþiileinternaþionale existente ºi de cãtre noile instituþiiinternaþionale create care recunosc noile „reguliale jocului7”.

Aceastã „Noua Arhitecturã a Lumii”, intro-dusã în absenþa unei puteri care poate ºi estegata sã o sfideze, nu este definitivã. Apariþiaunei crize globale, analogicã celei din 1929-1932,poate sã schimbe acest rol de leadership global,atribuit SUA.

RUSIA ªI PERSPECTIVA TEORETICÃASUPRA NOII ORDINI MONDIALE

Marianna Kuleva

Vom gãsi ºi la Paul Kennedy, Samuel Huntingtonsau Zbigniew Brzezinski, Henry Kissinger sauRobert Gilpin aceeaºi viziune moderatã asupraestablishment-ului american, care, departe de-afi invincibilã, are nevoie sã-ºi administreze inexo-rabil procesul de readucere a relativei sale puteriîntr-o lume din ce în ce mai populatã ºi mai dezvol-tatã. Unghiurile de analizã a forþei americanesunt diverse: economic la Kennedy sau Gilpin,cultural ºi religios la Huntington, diplomatic ºimilitar la Brzezinski sau Kissinger.

Chiar ºi modelele propuse de cãtre teoreti-cienii occidentali ºi ruºi, ordinea: „multipolarã”8,„unipolarã pluralistã”9 sau „multipolarã asime-tricã10”, sau lumea „uni-tri-cinci polarã”11, vor ficonstruite politic sau impuse de facto, procesulfinalizãrii acestora va fi dificil ºi durabil.

Adepþii modelului „unipolar”, (fãcând trimi-tere în opinia politologului american J. Nye)12

recunosc faptul cã dupã prãbuºirea URSS-ului,SUA ºi-au asumat rolul (ca fiind singurul liderglobal) de a nu permite apariþia unui „vacuum deputere”, lãsat în urma disoluþiei Uniunii Sovieticeîn sistemul internaþional, acþiunea statelor-vagabond creând un mediu volatil13.

Realiºtii ruºi considerã cã, în perioada de dupãsfârºitul Rãzboiului Rece, s-a format un sistem„multipolar”. Afirmaþia propriei preeminenþe esteiluzorie, deoarece actori precum UE, Japonia,China, India, ASEAN14, Rusia, recunoscândpreeminenþa SUA, exercitã totuºi în mod propriuafacerile externe, care nu corespund tot timpulintereselor americane. Creºterea influenþeiacestor „centre de putere” se datoreazã naturiischimbãtoare a sistemului internaþional.

Adepþii „multipolaritãþii” insistã ca SUA sãrecunoascã cã rolul sãu de lider global nu este

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009146

Monitor Strategic

fondat, ºi sã înceapã un dialog partenerial ºi cucelelalte „centre de putere”. Ideea multipolaritãþiieste dominantã în establishment-ul academic ºipolitic rus ºi este stabilitã ca doctrina oficialã înConceptul de politicã externã a Federaþiei Ruse15.

Occidentul se grãbeºte sã valorifice aceastãperioadã de tranziþie pentru a-ºi asigura poziþiicheie în noua arhitecturã a lumii pentru urmãtorii20-50 de ani. SUA, în continuare având poziþia dehegemon în sistem, pe frontul din China, Rusia,India, implementeazã „aceeaºi strategie deobþinere a supremaþiei, care a urmat-o din 1945pânã 1991"16.

Realitatea evenimentelor anilor ’90 ne-ademonstrat cã aceastã configuraþie structuralã alumii s-a schimbat ºi se schimbã în continuare.SUA au rãmas singurul lider, dar lumea nu adevenit, în sens clasic, unipolarã17.

Structura „pluralistã unipolarã” a simþitpresiunea exercitatã de China ºi India, debutanteîn anii ’90 în rolurile de jucãtori globali. Beijingulºi-a sporit puterile economice ºi militare.Implementând programul de modernizare aforþelor armate pe scarã largã, în anul 2020China se va transforma într-un leadership îndomeniul militar, nu numai în regiunea Asia-Pacific dar ºi în întreaga lume18. Delhi, prin de-þinerea armamentului nuclear, va schimba ba-lanþa militaro-strategicã în Eurasia Centralã.

Dar putem constata faptul cã luarea deci-ziilor în actualul sistem internaþional, ºi realizarealor au un caracter mai puþin centralizat decât înperioada sistemului bipolar 1945-1991. Nouastructurã politicã a „lumii postwestfalice”19 treceprintr-o criza sistemicã, transformarea ei fiindmarcatã de o „perioadã de tranziþie”20 în carestatul rãmâne în continuare principalul actor alsistemului internaþional.

Conform definiþiei date de M. Lebedeva,aceastã „perioadã de tranziþie” este una contra-dictorie, transformarea conceptului de suverani-tate (de la accepþiune absolutã cãtre o viziuneintegraþionalistã) fiind un fenomen dureros21, iarprocesul eroziunii suveranitãþii se realizeazã pemai multe cãi.

Prima cale : folosind pârghiile economice ºide drept, împreunã cu alþi actori suprastatali saunonstatali, statele pot sã „construiascã” nouaarhitecturã a lumii. Dar poate sã aparã problema

construirii relaþiilor între organizaþii guverna-mentale sau nonguvernamentale; ºi acest lucrunu depinde numai de stat. Noii actori pot sã aibãun comportament agresiv ºi nu neapãrat orientatcãtre dialog ºi cooperare. În al doilea rând, existão problemã cu care anumite organizaþii nonguver-namentale trebuie sã coopereze cu organele destat.

A doua cale: statele, într-un mediu interna-þional nou, vor sã menþinã monopolul asupraaplicãrii forþei, limitând astfel influenþa actorilornonstatali, atât pe teritoriu sãu, cât ºi în afaraacestuia. Adaptarea statelor la noul mediuinternaþional este una foarte dificilã.

Pentru Rusia, erodarea sistemului westfaliceste una dificilã ºi dureroasã. În primul rând,sistemul westfalic presupune centralizarea puteriiîn stat cu reguli stricte de subordonare în interiorulþãrii. Pentru Rusia este tradiþionalã tendinþa cãtre„indivizibilitatea puterii”, perceperea statului ºi asocietãþii ca ceva indispensabil (statul ºi societateaerau un nucleu comun, care avea o substanþãunicã, iar construcþia puterii era indivizibilã).

Indivizibilitatea puterii simplifica construcþiapoliticã în Rusia, structuratã sub forma unei„verticala puterii” (vertical of power) 22 având caprincipiu fundamental subordonarea.

Rusia tradiþional-istoricã era orientatã cãtrecrearea ºi dezvoltarea unui stat centralizat avândo concentrare excesivã a puterii în stat, precumºi întãrirea poziþiilor sale pe arena internaþionalã.În practicã, politica rusã înainte de revoluþie ºi înperioada sovieticã a avut tendinþa cãtre un statcentralizat. Aceastã tendinþã a atins apogeul înperioada Uniunii Sovietice. Datoritã posibilitãþiicreãrii unui stat centalizat în epoca industrialã,Rusia imperialã ºi apoi Uniunea Sovieticã s-auîncadrat foarte bine în sistemul acelor relaþiicare s-au format în Europa dupã semnareaTratatelor Westfalice. Retragerea din acest sistempentru Rusia contemporanã devine foarte greuºi dureros.

În sfera politicii externe a Rusiei, pierdereastatutului de mare putere dupã sfârºitul RãzboiuluiRece s-a soldat, aºa cum spunea M. Lebedeva, cu„sindromul westfalic”. Prin depãºirea acestuisindrom, Rusia încerca sã întãreascã rolul statuluila sfârºitul anilor ’90, chiar dacã apariþia noiloractori23 în sistemul internaþional ºi acþiunile lordeveneau, în mod firesc, tot mai evidente.

Monitor Strategic


În concluzie, apariþia noilor actori în sistemulinternaþional ºi acþiunile lor duc cãtre erodareasistemului westfalic al relaþiilor internaþionale.Chiar dacã s-a ajuns la dispariþia bipolaritãþii,multe din elementele ordinii mondiale de la Yaltaºi Potsdam, care sunt întãrite prin tratateinternaþionale, existã ºi astãzi.

Rusia se opunea eroziunii sistemului westfalicºi a ordinii de la Yalta ºi Potsdam. În activitatea saexternã, Rusia considera Asia ºi þãrile OrientuluiApropiat ca aliate.

Suntem martorii divergenþelor existente întrenormele ºi principiile sistemului westfalic ºi aleordinii de la Yalta ºi Potsdam (principiul deneintervenþie în afacerile interne). Constatãmfaptul cã Occidentul, pe de o parte, ºi Rusia, pe dealtã parte (inclusiv China ºi India), trãiesc înlumi diferite. Occidentul datoritã politicii de inte-grare, ne demonstreazã faptul cã existã lumea„postwestfalicã”, iar Rusia într-o altã lume, undesunt pãstrate normele ºi valorile sistemuluiwestfalic ºi a ordinii de la Yalta ºi Potsdam. Ideeaprincipalã este ca Rusia sã nu rãmânã la periferiaprocesului istoric al formãrii noii structuri a lumii.

Rusia în aºezarea mondialã a puterilor areimportanþa datã de potenþialul ei geopolitic imens,dispunând de mii de arme nucleare rãmase dinperioada URSS-ului.

Dar Occidentul ia în considerare ºi ineficaci-tatea ei de a-ºi gestiona resursele naturale, de a-ºiformula exact interesele naþionale, corespun-zãtoare posibilitãþilor ei reale. Elita politicã, la oraactualã, este incapabilã sã concentreze resurseleRusiei in direcþii prioritare.

1.2. Formarea ªcolii de RelaþiiInternaþionale în URSS

Absenþa unor discuþii libere în cadrul studiilorRelaþiilor Internaþionale datoritã existenþei unuicadru strict ideologic, limitarea numãrului decercetãtori în studiile Relaþiilor Internaþionale,strict limitat la Moscova, toate acestea au împie-dicat stimularea acestor studii în URSS.

Situaþia s-a schimbat odatã cu venirea lui M.Gorbaciov la putere. Marxism-leninismul a rãmasideologia oficialã, dar s-a produs o uºoarã mutare,de la atitudinea centralizatã la cea individualizatã,

la nivelul analizei ºi comportamentului politicindividual.

Schimbãrile politice din URSS au condus latransformarea studiilor Relaþiilor Internaþionaleruse. S-au înfiinþat noi instituþii: Institutul pentruEuropa (IERAS)24 organizat, în 1987, în cadrulAcademiei de ªtiinþe, ºi Institutul Rus pentruStudii Strategice (Russia’s Institute for StrategicStudies- RISS)25, creat în 1992, prin decretulpreºedintelui Rusiei. În cadrul Academiei Rusede ªtiinþe a fost creat un Departament de RelaþiiInternaþionale. Ministerul Afacerilor Externe acreat un centru de coordonare a studiilor RelaþiilorInternaþionale pentru a discuta cele maiimportante probleme ale zilei la nivel ministerial.

La sfârºitul anilor ’90 s-a înfiinþat Consiliulde Politica Externã ºi Securitate (SVOP)26. Elincludea atât oameni de ºtiinþã cât ºi politicienicare lucrau în domeniul Relaþiilor Internaþionale.Conducerea acestui consiliu a fost încredinþatãlui S. Karaganov. Rapoartele ºi discursurileacestuia fiind publicate în Nezavisimaya gazeta.

În anii ’90 în Rusia au apãrut ºi alte centreindependente de analizã. Între acestea, Centrulpentru Studii Politice din Rusia (PIR CENTER)27,Centrul Carnegie din Moscova (CarnegieEndowment for International Peace, înfiinþat în1993)28 ºi Fundaþia Internaþionalã Neguvernamen-talã pentru Studii Socio-Economice ºi Politice(Fundaþia lui Gorbaciov)29 ºi altele.

Institutul de Stat de Relaþii Internaþionaledin Moscova (MGIMO)30 rãmâne centrulprincipal al Relaþiilor Internaþionale, care apreluat rolul conducãtor în crearea AsociaþieiRuse de Studii Internaþionale (RAMI sau RISA)31,înfiinþatã în 1999. Rectorul acestuia, prof. A.Torkunov, membru asociat al Academiei Rusede ªtiinþe (RAN), a devenit ºeful asociaþiei.

La Moscova, Teoria Relaþiilor Internaþionalese preda, în afarã de MGIMO, ºi la Facultatea dePolitici Mondiale din cadrul Institutului de Studiipentru SUA ºi Canada (ISKRAN)32. Decanulacesteia, prof. S. Rogov – membru asociat alRAN – este directorul acestui institut. Acestinstitut face parte din cadrul Universitãþii de Statde ªtiinþe Sociale, organizat sub egida Academieide ªtiinþe (rector, academician prof. A. Chubarian)ºi la Facultatea de Politici Mondiale, înfiinþatã în2003, la Universitatea de Stat M.V. Lomonosov

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009148

Monitor Strategic

din Moscova33, al cãrei decan este prof. A.Kokoºin, membru asociat al RAN.

La sfârºitul anilor ’80 ºi începutul anilor ’90 ºialte ºtiinþe sociale, cum ar fi sociologia ºipolitologia, au început sã se dezvolte în Rusia,dovedindu-se a fi foarte importante în dezvoltareastudiilor Relaþiilor Internaþionale ruse. Facultateade Sociologie din cadrul Universitãþii de Stat dinMoscova, numitã Universitatea Lomonosov, afost înfiinþatã la sfârºitul anilor ’80. PavelÞîgankov, ºeful Catedrei de Sociologie a RelaþiilorInternaþionale a Universitãþii de Stat din Moscova,este bine cunoscut în domeniul teoriei RelaþiilorInternaþionale. El a scris prima culegere de texteºi a elaborat o crestomaþie în Teoria RelaþiilorInternaþionale din Rusia.

Existã multe lucrãri de ºtiinþe politice în Rusia,dar numai câteva de Relaþii Internaþionale.Volumele lui P. Þîgankov sunt dedicate în specialabordãrii teoretice a Relaþiilor Internaþionale 34,în timp ce acelea publicate de A. Torkunov suntdedicate studiilor tematice Relaþiilor Interna-þionale 35, iar cele ale M. Lebedeva se referã lapolitici mondiale36.

Mediul academic rus a fost ºi este influenþatîn principal de ºcoala americanã din domeniulRelaþiilor Internaþionale. Existã ºi unele influenþeale ºcolii franceze asupra studiilor RI ruse dindiferite motive:

În primul rând, în perioada Rãzboiului ReceUniunea Sovieticã avea relaþii mai bune cu Franþadecât cu orice altã þarã occidentalã, datoritãpoziþiei excepþionale a Franþei în NATO, precumºi a altor legãturi tradiþionale istorice.

În al doilea rând, guvernul francez promovacolaborarea educaþionalã cu Rusia în domeniulºtiinþelor politice, lucrãrile autorilor francezi fiindtraduse ºi publicate în Rusia.

Dar abordarea ºtiinþificã francezã, proveninddin lucrãrile lui Durkheim, a influenþat psihologiasovieticã, dar nu ºi studiile Relaþiilor Internaþio-nale37.

ªcoala germanã nu a avut un impact majorasupra studiilor Relaþiilor Internaþionale sovie-tice, în pofida faptului cã baza acesteia se tragedin tradiþia ºtiinþei militare germane. Pânã înprezent, ºcoala germanã este marginalã în studiileRelaþiilor Internaþionale ruse.

Studiile RI britanice sunt mai familiarecercetãtorilor ruºi, în special, N. Doronina38, M.Lebedeva39, E. Egorova40, care studiazã con-flictele.

Dezvoltarea studiilor sovietice/ruse de RelaþiiInternaþionale de la sfârºitul celui de-al DoileaRãzboi Mondial ºi pânã în prezent relevã faptulcã în mediul academic studiile Relaþiilor Interna-þionale sovietice s-au bazat pe un amestec de rea-lism ºi ideologie marxist-leninistã, predominândrealismul. Acesta a constituit, cum a subliniatspecialistul rus în teoria politicii mondiale, MarinaLebedeva, un element important în înþelegereaRelaþiilor Internaþionale sovietice ºi continuã sãaibã o puternicã influenþã ºi în prezent, atâtasupra studiului, cât ºi practicii Relaþiilor Interna-þionale41.

Victoria URSS-ului în cel de-al Doilea RãzboiMondial a intensificat teoria realistã cu para-digma statocentricã (state-centric) în analizacercetãtorilor sovietici a Relaþiilor Internaþionale.Simbioza celor douã paradigme, cea realistã ºicea marxist-leninistã, a fost una contradictorie.Pe de o parte – interesul naþional, pe de altã parte– cerinþele internaþionalismului proletar. Studiilede cercetare în URSS se efectuau în baza teorieirealiste, dar în acelaºi timp cercetãtorii respectaustrict retorica marxist-leninistã42.

Astãzi, studiile ruse de Relaþii Internaþionalesunt mult diferite de cele din Uniunea Sovieticã.Totuºi, pentru a înþelege felul în care ruºii percepmecanismul relaþiilor internaþionale, trebuie sãavem în vedere procesul istoric de dezvoltare aacestui domeniu în Rusia. Baza conceptualã astudiilor Relaþiilor Internaþionale s-a pus înUniunea Sovieticã, dupã cum s-a menþionat maisus, dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial.Motivele erau întrucâtva pragmatice: în esenþã,activitatea diplomaticã a Uniunii Sovietice dupãvictoria din rãzboi se intensificase în mod semnifi-cativ, nu numai în baza regionalã sau bilateralã,ci ºi prin crearea Naþiunilor Unite ºi a altororganizaþii, în care URSS-ul participa ca actorprincipal. Aceste condiþii au creat nevoia acutãde organisme diplomatice ºi au arãtat necesitateaexistenþei unor centre importante de cercetarea afacerilor externe dupã terminarea rãzboiului43.Pe lângã Academia Diplomaticã (1934) s-a înfiinþat

Monitor Strategic


Institutul de Stat pentru Relaþii Internaþionaledin Moscova (1944).

La sfârºitul anilor ’50 s-a deschis o nouã erãîn studiul Relaþiilor Internaþionale, aceasta fiindcaracterizatã de o mai mare atenþie asupraproblemelor analitice44. Guvernul sovietic erainteresat de dezvoltarea experienþei analitice îndiversele pãrþi ale lumii ca bazã a rolului sãuinternaþional crescut în afacerile mondiale.

În general, studierea Relaþiilor Internaþionaleîn Uniunea Sovieticã era orientatã cãtre studiizonale; mai mult decât atât, activitatea acestorinstituþii era concentratã pe studii de þarã. Era onecesitate care venea dintr-o sarcinã pragmaticã,ºi anume cea de consiliere politicã. Exista însã ºio dimensiune ideologicã privind viziunea marxist-leninistã în cadrul Relaþiilor Internaþionale.Relaþiile cu alte partide comuniste erau impor-tante în Uniunea Sovieticã ºi formau un aspectspecial al relaþiilor internaþionale.

Institutul de Economie Mondialã ºi RelaþiiInternaþionale (IMEMO), înfiinþat dupã apariþiaactivitãþii diplomatice a Uniunii Sovietice, esteun exemplu incipient de necesitate pragmaticã.Înfiinþat pentru analiza Relaþiilor Internaþionaleºi a economiei mondiale, el a devenit astfel sursade consiliere pentru decidenþii politici sovietici înrealizarea politicii externe. Un exemplu elocventde tradiþie în gândirea politicã rusã – dublatensiune între tehnocraþii ºi decidenþii politici –este reprezentatã de studiile academicianului E.Varga.

Contrar tezelor lui Lenin ºi liniei oficiale apartidului (Politburo), studiile afirmau faptul cãperioada capitalistã nu era în declin, iritând astfelpe ºeful statului. Acesta era un exemplu desuprimare a studiilor, care se opuneau gândiriielitei conducãtoare. Dupã cel de-al Doilea RãzboiMondial, Stalin a trecut de la principiul interna-þionalismului proletar (principiul-cheie almarxism-leninismului) la paradigma „stato-centricã”. Varga nu a putut accepta aceastãschimbare substanþialã în gândirea lui Stalin,blamându-l pe acesta cã nu a acceptat în totalitateprincipiul internaþionalismului proletar45.

Aceastã contradicþie a politicii mondiale întreteoria realistã ºi cea marxist-leninistã a politiciimondiale reprezenta una dintre caracteristicilecentrale ale studiilor Relaþiilor Internaþionalesovietice ºi se reflecta ºi în nepotrivirile generatede practicile politice46.

Ideologia marxist-leninistã, fiind unicaideologie în Uniunea Sovieticã, a limitat în modcategoric dezvoltarea ºcolilor naþionale îndomeniul studiilor Relaþiilor Internaþionale. Dinpunct de vedere oficial, toate analizele cercetãrilorsovietice în domeniul Relaþiilor Internaþionalese bazau pe marxism; totuºi, în Uniunea Sovieticãnu exista o ºcoalã marxistã de studii în domeniulrelaþiilor internaþionale, deoarece predominaabordarea realistã cu paradigma „statocentricã”asupra Relaþiilor Internaþionale. Nu întâmplãtor,literatura Relaþiilor Internaþionale neo-marxistãera aproape necunoscutã în Uniunea Sovieticã.Dacã se menþionau astfel de lucrãri – ºi astafoarte rar –, ele erau amintite doar pentru a fisubiect de criticã. Conducãtorii sovietici se te-meau cã orice erodare a marxism-leninismuluile-ar ameninþa puterea politicã. Problema nu s-apus cu adevãrat atâta timp cât ideea de putere astatului, interesul naþional ºi lupta pentruinteresele naþionale erau principalele preocupãrianalitice ºi practice.

În acelaºi timp, lucrãrile realiºtilor ºi ale neo-realiºtilor erau cvasinecunoscute în UniuneaSovieticã, cu excepþia câtorva specialiºti, deoare-ce nu au existat cursuri pe tema teoriilor RelaþiilorInternaþionale pânã la sfârºitul anilor ’80. Deºiprincipalele lucrãri ale realiºtilor erau disponibileîn biblioteci cu regim special (speþhranî), astfelîncât unii cercetãtori erau familiarizaþi cu ele,aceºtia considerau realismul ca fiind o abordareburghezã (potrivit paradigmei marxist-leniniste)ºi nu-l asociau cu politica externã sovieticã47, cutoate cã, în practicã, utilizau paradigma realistãfãrã s-o cunoascã- prin abordarea lor „stato-cen-tricã” în definirea puterii naþionale ºi a intere-sului naþional.

Abordarea „etatistã statocentricã” (state-centric-etatism)48 are rãdãcini adânci în socie-tatea rusã. Aceastã tendinþã are o dimensiuneistoricã, datând nu din perioada Rusiei Sovietice,ci din cea a Rusiei þariste. Statul rus a fost istoriccaracterizat prin „puterea statului” (might of thestate) ºi organizarea puterii de tip autoritar.

Imediat dupã Revoluþia din Octombrie, Leninºi-a îndreptat atenþia cãtre întãrirea roluluistatului. El scria cã marxiºtii sunt singurii careunificã ideea de luptã de clasã cu ideea de dictatu-rã a proletariatului. Proletariatul are nevoie de

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009150

Monitor Strategic

puterea statului pentru a-ºi urmãri scopurile înorânduirea socialistã49. Dupã cum s-a vãzut, înperioada lui Stalin, întãrirea rolul statului sovietics-a realizat în practicã prin introducerea ideii de„ascuþire” a luptei de clasã în construirea socialis-mului, ºi, ca o reacþie la aceasta, era necesarãîntãrirea statului.

Dacã pentru marxiºti „clasa” era principalaunitate de analizã, pentru cercetãtorii sovieticirealiºti unitatea principalã era „statul”.

Realismul juca rolul principal în simbiozadintre marxism ºi realism, în special în privinþaprocesului luãrii de decizii în cadrul RelaþiilorInternaþionale. În consecinþã, instituþiile care luaudecizii în afacerile externe (IMEMO, ISKRAN)sau în educarea noii elite politice erau orientatecãtre realism; în acelaºi timp, altele, preocupatemai mult de marxism ºi de colaborarea cu miºcã-rile de eliberare naþionalã (în special cu departamen-tele respective ale Comitetului Central al PCUS),erau orientate, în principal, cãtre marxism.

În perioada lui Brejnev, ministrul AfacerilorExterne, A. Gromîko, a devenit membru alBiroului Politic (Politburo) al PCUS în timp ce B.Ponomarev, ºeful Departamentului Internaþionalal Comitetului Central (rãspunzãtor de relaþiilecu alte partide comuniste ºi cu miºcãrile deeliberare naþionalã), era candidat la funcþia demembru al Biroului Politic.

Acest amestec de realism ºi marxism-leninism, cu predominarea realismului, a fost unelement deosebit de important al înþelegeriianalizei sovietice în domeniul relaþiilor interna-þionale, ºi astãzi continuã sã aibã o influenþãputernicã, atât asupra studiului, cât ºi a practiciiRelaþiilor Internaþionale. Într-o anumitã masurã,aceastã combinaþie are legãturã ºi cu geopolitica,astfel încât ideea de stat puternic într-o poziþiegeograficã favorabilã, împreunã cu un elementde misticã, furnizeazã un cocktail politic ame-þitor50. Astfel de idei încã supravieþuiesc, ºi nuîntâmplãtor la mijlocul anilor ’90 geopolitica adevenit un mod popular de gândire în Rusia.


1 Tratatele Westfalice au fost încheiate pe data de 24octombrie 1648, concomitent în Münster ºi Osnabruck.Ele au stabilit principiul dupã care singurul actor interna-

þional este statul. „Balanþa puterii” este acceptatã cainstrument al Relaþiilor Internaþionale. Asigurarea intere-selor naþionale a devenit principala responsabilitate apoliticii externe a statelor europene. Pentru mai multedetalii vezi: Andrei Miroiu, Radu-Sebastian Ungureanu„Manual de Relaþii Internaþionale”, Ed. Polirom, Bucureºti,2006, pp. 19-21; �.�. ��, .�. �� ,�.�. �� «�� : 1648-2000» (A.S.Protopopov, V. M. Kozimenko, N.S. Elmanova „Istoriarelaþiilor internaþionale ºi a politicii externe a Rusiei:1648-2000”). Ed. ��-��, ��, 2003, p.16.

2 La Conferinþele de la Yalta (Crimeea) – 4-11februarie 1945 ºi de la Potsdam – 17 iulie-2 august 1945s-au pus bazele Noii Ordini Mondiale postbelice. Yalta ºiPotsdam au reprezentat recunoaºterea de cãtre þãrileoccidentale a extinderii de facto a puterii sovietice înEuropa. În acest sens, ele constituie definiþii ale nouluiechilibru internaþional, cunoscut ca Rãzboiul Rece. Odatãcu încheierea Rãzboiului Rece, la sfârºitul anilor 1980 ºiînceputul anilor 1990, aceastã ordine de la Yalta ºi Potsdama început sã se erodeze. Vezi: Marea conflagraþie a secoluluiXX. Al Doilea Rãzboi Mondial”, Ed. Politicã, Bucureºti,1974, pp. 476-479, pp. 512- 516; Michael Lynch „Stalin ºiHruºciov: URSS, 1924-1964", Ed. All, 2002, p. 107; M.Lebedeva “World Politics and International Relations atthe edge of New Millennium”, Moscova, 2000, p. 7;„��, ��, ��”, �� .(Culegere de texte „Teheran, Yalta, Potsdam”),�� , �� 1970, pp. 103,203.

3 Vezi Dr. Mihail E. Ionescu „Sfidarea Westphaliei:relaþii internaþionale: 1996-2004”, Ed. Politeia-SNSPA,Bucureºti, 2005, p.15.

4 Vezi Dr. Mihail E. Ionescu „O istorie trãitã. Relaþiileinternaþionale: 1990-1995”, Ed. Modelism, p.8.

5 Teza formulatã de cãtre preºedintele americanGeorge W. Bush, la deschiderea ostilitãþilor împotrivaIrakului, ºi în discursul de la Maxwell (Alabama): odatãcu colapsul URRS-ului ºi dispariþia unui pol al lumiibipolare, s-a format lumea unipolarã cu avangarda SUAºi instituirea unei „noi ordini mondiale”. Vezi Dr. MihailE. Ionescu „O istorie trãitã. Relaþiile internaþionale: 1990-1995”, Ed. Modelism, p.48.

6 Andrei Miroiu, Radu-Sebastian Ungureanu, „Manualde Relaþii Internaþionale”, Ed. Polirom, Bucureºti, 2006,p.39.

7 „�� :�� ÿ”, (ed) �.�. ��, �.�.��, Ed. PerSe, ��, 2005, p.182.

8 Teoreticenii multipolarismului susþin faptul cã lumeatinde sã redevinã multipolarã, cu actori statali deimportanþã regionalã ºi cu un hegemon mondial, SUA.Ei argumentau cã stabilitatea în sistem este mai sigurãatunci când ordinea mondialã este multipolarã. Vezi �.�.�� „�� ! � �� ” (S.M.Rogov, „Rusia ºi SUA într-o lume multipolarã”), înISKRAN, 1992, No 10, pp.3-14 ; J.L. Gaddins „InternationalRelations. Theory and the End of the Cold War “, înInternational Security , Winter 1992, Vol. 178, No 3, pp.5-58; Ch. Kegley, G.A. Raymond „Multipolar Peace?

Monitor Strategic


Great-Power Politics in the Twenty – First Century”,St.Martin Press, New York, 1994, p.271.

9 Autorul Bogaturov susþine faptul cã ordinea bipolarãnu mai existã, iar multipolarã încã nu a devenit, atuncialternativa lor poate fi „unipolaritatea pluralistã” – centrulglobal va fi alcãtuit de un numãr limitat de state – SUAfiind liderul în aceastã construcþie, iar Rusia va trebui sãparticipe în mod activ la formarea acestei construcþii.Vezi �.!."�� «��"��#�� -��$ � �� » (A. D. Bogaturov„Unipolaritatea pluralistã ºi interesele Rusiei”) în��%�� $, 1996, No 2 p.25-36.

10 A.V. Torkunov, de exemplu, foloseºte termenulordinea „multipolarã asimetricã” ca pe o „perioadã detranziþie” a dezvoltãrii sistemului internaþional. Perioadade tranziþie înseamnã faptul cã structura multipolarã – asistemului internaþional – încã nu a cãpãtat un contur.Ordinea mondialã multipolarã este în curs de formare.Vezi �.. #�� «�� &�� '��» (A.V. Torkunov „Relaþiile interna-þionale dupã criza din Kosovo”) în �� '�$, 1999, No 12. p.45-52.

11 Dupã schema lui A. Tanaka, lumea contemporanãeste concomitent „uni polarã- tripolarã ºi cincipolarã”.

Lumea „unipolarã” în sensul în care numai SUAdeþin supremaþia economicã politicã ºi militarã asupratuturor þãrilor din lume.

Lumea „tripolarã” din punct de vedere economicformatã din SUA, Japonia, Germania.

Lumea „cincipolarã” la nivel organizaþional-politicformatã din SUA, Rusia, China, Marea Britanie, Franþa.Vezi A. Tanaka „Is There a Realistic Foundation for aLiberal World Order?” apud „(�� %'��$ �� : 1991-2002", (ed)#.�. %��. Vol.1, ��, 2002 p. 287.

12 Politologul american J. Nye considerã faptul cãlipsa rolului de lider din partea SUA va avea un impactnegativ ºi pentru celelalte state, deoarece în lipsa unuilider acestea nu vor face faþã problemelor dificile aleepocii interdependenþei globale. Vezi Joseph S. Nye Jr.„Bound to Lead: The Changing Nature of AmericanPower”, New York, Basic Book, 1991, p. 239.

13 Madeleine Albright, Bill Woodward „DoamnaSecretar de Stat”, Ed. RAO, 2004, p. 335.

14 Asociaþia Statelor din Asia de Sud-Est, formatã în1967 de Indonezia, Malaesia, Thailanda ºi Filipine.

15 În Conceptul de Politica Externã a Federaþiei Ruse(2000), sunt prezentate elementele de noutate prindescrierea instrumentelor de realizare a obiectivelor peplan extern. Direcþiile strategice principale ce caracte-rizeazã în mod necesar politica externã a Rusiei, dintrecare pe primul loc se aflã: conceptul realist ºi modelulmultipolar al sistemului internaþional. „&��)�)��(�� *��)��” (Conceptulde Politica Externã a Federaþiei Ruse) în NezavisimayaGazeta, 11 iulie 2000, pp.1-6.

16 C. Layne „Rethinking American Grand Stratedy:Hegemony and Balance of Power in the Twenty-firstCentury?” în World Policy, Summer, 1998. p.8.

17 À.Ä. "�� «�� », în Pro et Contra, Vol 4, No 4,1999, pp. 28-48.

18 Vezi W. Bain „Sino-Indian military modernization:the potential for destabilization “, în Asian Affairs: AnAmerican Review, Fall, 1994, Vol. 21. N. 3 p. 131-147; A.

Ding „The PRC’s military modernization and a securitymechanism for the Asia-Pacific” în Issues and Studies,August, 1995, Vol. 31. N. 8, pp. 9-10.

19 Teoriile globalizãrii susþin cã epoca westfalicã s-aîncheiat în jurul anilor 1960-1970, iar acum trãim într-olume postwestfalicã. Vezi Andrei Miroiu, Radu-SebastianUngureanu „Manual de Relaþii Internaþionale”, Ed.Polirom, Bucureºti, 2006, p.40.

20 .&.'�� *�, �..'�� „�� '��”, Ed. +��, ��, 2001,p. 148.

21 World Politics and International Relations at theEdge of New Millenium”, (ed) Marina M. Lebedeva,Moscow, 2000, p.8.

22 „Verticala puterii”(vertikali vlasti) – însemnaasigurarea responsabilitãþii baronilor regionali faþã decentrul federal, totodatã diminuarea ºi reducerea roluluiautonom al baronilor locali în regiune, precum ºisubordonarea totalã faþã de centru. Pentru mai multedetalii vezi S. Secrieru „Rusia dupã Imperiu: între putereregionalã ºi custode global”, Ed. Institutul European,Iaºi, 2008, p. 151; R. Sakwa „Putin: Russia’s choice”,Second edition, Ed. Routledge, New York, 2008, p. 210.

23 Analiza mai detaliatã a apariþiei ºi clasificãriiactorilor nonstatali ºi impactul lor asupra politicii mon-diale vezi: „Analyzing Non-state Actors in World Politics”by Gustaf Geeraerts în POLE- Papers, Vol. 1, N. 4,October 1995, disponibil pe: http://poli.vub.ac.be/publi/pole-papers/pole0104.htm

24 www.ieras.ru25 www.riss.ru26 www.svop.ru27 www.pircenter.org28 www.carnegie.ru29 www.gorbi.ru30www.mgimo.ru31 www.rami.ru32 www.iskran.ru33 www.msu.ru34 �.�. �� «��

��» , (P.A. Þîgankov „Teoria RelaþiilorInternaþionale”) Ed. /��, ��, 2002;«�� : ��» �� . �. �. ��, �.�.�� („ªtiinþa rusã în domeniul RelaþiilorInternaþionale : noile curente” (ed) A. P. Þîgankov, P. A.Þîgankov), Ed. PerSe, ��, 2005.

35 �.. #�� „�� +�� ” (A.V. Torkunov„Relaþiile Internaþionale Contemporane ºi PoliticaMondialã”), Ed. ��3��, ��, 2004.

36 �. &�� «�� » (M.Lebedeva „Politica Mondialã”), Ed. ��-��,��, 2003.

37 M. M. Lebedeva „International Relations Studiesin the URSS/ Russia: Is there a Russian National Schoolof IR Studies?”, Global Society, Vol. 18, N. 3, July, 2004,p. 276.

38 Vezi �. ' !�� «�� .��» (N.I. Doronina „Conflictul internaþional”),��, „��6�� 7��8”, 1981.

39 Vezi �. �. &�� «��#�� .��: ��, ��,

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009152

Monitor Strategic��», (M. M. Lebedeva „Remediere politicã aconflictelor: abordãri, soluþii, tehnologii “), ��,��-��, 2003.

40 �. . ��o�� „��! � � �� .��-��” (E.V. Egorova „SUA în conflictele internaþionale”),��, ��,1988.

41 Marina M. Lebedeva „International RelationsStudies in the URSS/Russia: Is there a Russian NationalSchool of IR Studies?” Global Society, Vol. 18, N. 3, July,2004., p. 264.

42 Marina M. Lebedeva „The Subject or Subjects ofWorld-Political Studies”, în International TRENDS,Volume 2, Issue 2(5), May-August, 2004, disponibil pe:http://www.intertrends.ru/five/008.htm

43 În 1943, la Universitatea de Stat din Moscova s-aînfiinþat Facultatea de Relaþii Internaþionale. Aceastãfacultate, în 1944, s-a transformat într-un institut separat,sub patronajul Ministerului Afacerilor Externe (www.mid.ru) – Institutul de Stat pentru Relaþii Internaþionaledin Moscova (MGIMO) (www.mgimo.ru ). El a fost înfiin-þat iniþial pentru formarea diplomaþilor ºi pentru pregã-tirea personalului diverselor organizaþii sovietice (cum arfi Ministerul Afacerilor Externe, Comerþul Exterior, mass-media sovieticã ºi alte organisme). Separat de MGIMOexista deja Academia Diplomaticã, înfiinþatã în 1934(www.dipacademy.ru). Perioada anilor ’40-’50 poate fidefinitã ca perioada în care predarea teoriei relaþiilorinternaþionale în Uniunea Sovieticã a devenit un programcurent.

44 '. /. #:�� „�� : �#��, ��, '��” (I.G.Tiulin „Cercetarea domeniului Relaþiilor Internaþionale

în Rusia: în trecut, în prezent ºi în viitor”), în&��, !�$��, 1997, pp. 18-28.

45 �.�. �� «(��$ #�' 25 ��» (E. S. Varga„A se dezvãlui peste 25 de ani”), apud Marina M.Lebedeva „International Relations Studies in the URSS/Russia: Is there a Russian National School of IR Studies?”în Global Society, Vol. 18. N. 3, July, 2004, p. 265.

46 «��%�� -��» �n �� /�� , №.9, 1998 , pp. 5-21; �� =.„�� 6��> ��7��?”,��, 1980, pp.170-215.

47 M. Lebedeva , op. cit., p. 269.48 Etatismul – este un concept de conducere a

societãþii de cãtre stat, în care se concentreazã putereatotalã în mâna statului ºi se creeazã un stat puternic cu oconducere centralizatã reprezentatã de cãtre þar ºi maiapoi în epoca sovieticã de cãtre secretarul general alPCUS. Secretarul general ca ºi þarul era un conducãtordictatorial ºi care concentra în mâinele sale întreagaputerea politicã a statului. Existenþa de-a lungul istorieiruºilor a unui stat centralizat cu un conducãtor unic careavea puteri depline a constituit un element tradiþional înistoria Rusiei.

49 Vezi . &�� «3�� ")��», apudMarina M. Lebedeva „International Relations Studiesin the URSS/ Russia: Is there a Russian National Schoolof IR Studies?”, Global Society, Vol. 18, N. 3, July, 2004,p. 269.

50 Marina M. Lebedeva, „International RelationsStudies in the URSS/ Russia: Is there a Russian NationalSchool of IR Studies?”, Global Society, Vol. 18, N. 3,July, 2004, p. 270.


The development of the school of International Relations established in post-Communist Russia, reflectingthe new status of the Russian state on the world arena during Communism, has been hindered by ideologicalcensorship.

The author considers that the West and Russia as international players live in two different worlds: the Westexists in a post-Westphalian order, while Russia belongs to the Westphalian, classical order.

Marianna Kuleva holds a B.A. in English Language and Literature from the Faculty for Foreign Languagesand Literatures with Moldova’s State University. She also studies with the National School for Political Studiesand Public Administration in Bucharest (SNSPA), the Department for International Relations and European

Integration. Ms. Kuleva is currently a PhD candidate in Political Science.

Monitor Strategic


Efectele crizei financiare declanºeazã reacþiiîn lanþ, uneori contradictorii, care pun sub semnulîntrebãrii viabilitatea sistemului capitalist ºivalorilor democraþiei. Survenitã în SUA la sfâr-ºitul anilor ’80, criza creditelor imobiliare, fãrãprecedent în istoria mondialã, a dus la falimentula peste 2 000 de bãnci în SUA, obligând guvernulamerican sã intervinã ºi sã aloce sute de miliardede dolari pentru susþinerea acestora. Falimentelebancare din SUA de la sfârºitul anului trecut ausporit riscurile la adresa securitãþii întreguluisistem mondial, determinând guvernele lumii sãrecurgã la mãsuri de tip intervenþionist, cum arfi naþionalizarea unor pãrþi însemnate alesectoarelor bancare, bãncile centrale fiindnevoite sã intervinã la rândul lor pe pieþelefinanciare prin injectarea unor cantitãþi imensede lichiditãþi pentru evitarea blocajelor.

În urma recesiunii mondiale, tot mai multestate sunt forþate sã-ºi protejeze economiilenaþionale prin bariere comerciale. Statele Unite,Franþa, Spania ºi Marea Britanie au recurs lamãsuri de protecþie economicã faþã de importurilede produse ºi de forþã de muncã. Aceste practiciconstituie un paradox justificat doar în micãmãsurã de criza economicã, în condiþiile în carestatele care astãzi practicã protecþionismul doarcu puþin timp în urmã erau cele mai ferventepromotoare ale globalizãrii ºi liberalizãrii co-merþului mondial.

Întrebarea care se pune în acest studiu esteîn ce mãsurã ajutoarele de stat oferite bãncilor ºicompaniilor private intrã în contradicþie cuprevederile legislaþiei europene privind liberaconcurenþã ºi cu spiritul comerþului promovatede Organizaþia Mondialã a Comerþului.

Din aceste considerente, se poate observacã mãsurile întreprinse pânã în prezent nu au

PARADOXURILECRIZEI FINANCIARE

Anca Ionaº

avut ca efect creºterea încrederii, sporindinsecuritatea. Pânã la izbucnirea crizei economiceeconomiºtii considerau, în spiritul lui Friedman,cã intervenþiile statului în economie ar trebui sãfie limitate, dezechilibrele economice putând fireglementate cu ajutorul fluxului monetar. Înurma mãsurilor protecþioniste luate de guvernelelumii, teoria lui Keynes, conform cãreia statului îirevine un rol important în economie, câºtigã totmai mult teren în faþa celei a lui Friedman.

1. Protecþionism sauantiprotecþionism?

În Marea Britanie, guvernul a preluat patrubãnci ameninþate de faliment, asigurând activeleºi garantând credite pentru redresarea econo-micã a þãrii. Sprijinul acordat de guvernul britanicsistemului bancar poate fi sporit în condiþiile încare criza financiarã începe sã afecteze compa-niile de construcþii, conform Bloomberg.

Efectele crizei economice creeazã restricþiiºi la nivelul forþei de muncã. În mai multe companiidin Marea Britanie, au apãrut proteste legate deprezenþa muncitorilor strãini, salariaþii englezideclarându-se nemulþumiþi de angajarea munci-torilor strãini.

În Statele Unite, planul de relansare econo-micã conþine aºa-numita clauzã „Buy American”,susþinutã atât de congresmanii republicani cât ºide o parte a democraþilor. Aceastã clauzã stârneºteîngrijorarea comunitãþii internaþionale prinefectele de încurajare a reconstrucþiei economieiamericane, pornind de la resursele interne, chiarîn condiþiile în care importurile ar avea costurimult mai ieftine. De asemenea, clauza urmãreºte

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009154

Monitor Strategic

sã nu permitã finanþarea locurilor de muncã dinafara SUA. Mai mult de atât, prin aceastã clauzãeste suspendatã cumpãrarea de fier sau oþel dinafara SUA pentru proiectele de infrastructurã,finanþate prin planul de relansare. Existã ºi oexcepþie, în cazul în care oferta americanã deoþel devine insuficientã sau preþul încarcã facturafinalã cu mai mult de 25%. Indiscutabil, urmãrindexclusiv protejarea economiei autohtone, clauzacreeazã restricþii ºi pune sub semnul întrebãriiregulile comerþului liber, practicat pânã nu demult.

În acelaºi spirit al protecþionismului, guvernulfrancez anunþã cã va oferi celor doi mari produ-cãtori de automobile Renault ºi PSA PeugeotCitroën credite subvenþionate de câte treimiliarde de euro, cu condiþia continuãrii producþieiîn uzinele din Franþa, disponibilizãri de personalnefiind operate. Solicitat de Comisia Europeanãsã ofere explicaþii pentru mãsurile de susþinere aindustriei auto, ministrul francez pentru afacerieuropene Bruno Le Maire declarã cã mãsurileluate nu au legãturã cu practicile protecþioniste,având scopul de protejare a industriei ºi locurilorde muncã, constituind cel mai neînsemnat lucrupe care îl poate întreprinde guvernul în faþaacestei crize.

Dupã intervenþia de susþinere a Casei deeconomii, ministrul spaniol al economiei, PedroSolbes, declarã cã nu exclude posibilitateaintervenþiei statului în domeniul bancar, dacãsituaþia financiarã se înrãutãþeºte. Banca Spanieia creditat Casa de economii Castilla La Manchacu sume de pânã la nouã miliarde de euro pentrua-ºi depãºi lipsa de lichiditãþi, dupã cum a informatpostul public de radio, amintind de mesajeleliniºtitoare adresate de ministru clienþilor CCM.În declaraþiile oficiale, ministrul Solbes caracteri-zeazã intervenþia guvernului spaniol ca fiindminorã, în comparaþie cu situaþiile din alte þãri.

Banca Centrala Europeanã considerã cã înmomentul de faþã nu existã politici protecþioniste.În contextul actualei crize economice, una dintreprioritãþile Uniunii Europene este înlãturareaprotecþionismului, conform declaraþiei comi-sarului european pentru afaceri economice ºimonetare, Joaquin Almunia, într-o conferinþã carea avut loc la Praga, preluatã ºi de agenþia Reuters.Comisarul european considerã prioritarã rezis-tenþa în faþa protecþionismului, tendinþã îngrijo-

rãtoare în aceastã perioadã. În acelaºi timp, lideriieuropeni au încercat sã punã capãt polemiciiprivitoare la protecþionism, tendinþã care a divizatþãrile europene, influenþând credibilitateareacþiei la crizã. Conform textului comun adoptatîn cadrul summitului din luna februarie, protec-þionismul nu este o soluþie pentru actuala crizã.

Conform declaraþiilor premierului britanicGordon Brown, criza economicã nu ar trebui sãofere un pretext pentru adoptarea de practiciprotecþioniste, ci ar trebui sã fie consideratã ooportunitate pentru construirea unei noi ordinimondiale. De asemenea, premierul britanic estede pãrere cã mãsurile de închidere a pieþelor faþãde capitaluri, servicii financiare, comerþ, forþã demuncã nu au ca efect reducerea riscurilorglobalizãrii, ci dimpotrivã acestea ar putea aveaun efect advers cum ar fi limitarea creºteriimondiale, reducerea comerþului mondial ºiamplificarea sãrãciei

În cadrul întâlnirii clubului G 20 de la Londra,în faþa celorlalþi membri ai clubului, Germania ºiJaponia ºi-au exprimat ferm opoziþia faþã de oricefel de protecþionism. Astfel, ministrul german definanþe, Peer Steinbrueck, a motivat accentuareaacestei teme a opoziþiei faþã de protecþionism prinneliniºtea tot mai amplificatã cauzatã detendinþele intervenþioniste.

În ciuda folosirii pe scarã largã a practicilorprotecþioniste în SUA, preºedintele americanBarack Obama a pledat, la summit-ul UE-SUA dela Praga, pentru întãrirea sistemului financiar ºirespingerea protecþionismului. Conform declara-þiei lui Obama pentru redobândirea prosperitãþiieste necesarã opoziþia faþã de protecþionism ºireformarea sistemului financiar. Declaraþiilepreºedintelui SUA vin în contradicþie cu mãsurileprotecþioniste ale Statelor Unite, cum ar fi clauza„Buy American”.

Analiºtii economici considerã cã amplificareaprotestelor susþinãtorilor globalizãrii nu vordetermina o diminuare a politicilor intervenþio-niste ale guvernelor, criza economicã ºi impactulei oferind motivaþii suficient de puternice pentrujustificarea mãsurilor protecþioniste. Protecþio-nismul este deja practicat la scarã largã, în opinialui Gary Hufbauer, analist la Peterson Institutefor International Economics. Acesta considerãcã folosindu-se de pretextul crizei, tot mai multe

Monitor Strategic


state oferã ajutoare de stat companiilor, care intrãîn contradicþie cu prevederile legislaþiei privindconcurenþa. Pe de altã parte, analistul a ajuns laconcluzia cã, în prezent, mãsurile guvernelorconstituie un veritabil boicot al produselor deimport, ceea ce ar putea genera dezechilibreputernice la nivel internaþional ºi o adâncire arecesiunii economice mondiale dincolo de nivelulprezent.

Pe lângã efectele negative analizate pe larg,aceste practici protecþioniste intrã în contradicþiecu prevederile legislaþiei europene ºi interna-þionale în domeniul capitolelor concurenþei ºiajutorului de stat, îngrãdind libera circulaþie amãrfurilor ºi forþei de muncã.

2. Percepþii ale riscurilor la adresasecuritãþii asociate crizei financiare

Deºi la nivelul sistemului financiar global aufost injectate sume uriaºe de mii de miliarde dedolari ºi de euro, iar statele membre ale UE, BancaCentrala Europeanã, SUA, Japonia îºi coordo-neazã politicile, existã la ora aceasta o stare depanicã ºi lipsã de încredere explicabilã doar prinmãsurile întreprinse pânã în prezent.

Contrare principiilor economiei de piaþã,intervenþiile SUA pentru redresarea unorîntreprinderi private au avut loc ºi anterior. Suntcunoscute mai multe mãsuri intervenþioniste aleadministraþiei SUA din perioadele preºedinþilorRoosevelt, Richard Nixon (pentru salvarea firmeiLockheed), Jimmy Carter (Chrysler), adminis-traþia Bush acordând 15 miliarde dolari unorcompanii de aviaþie dupã atacul din 11 septembrie2001.

Aceastã crizã este perceputã ca o sursãpermanentã de insecuritate globalã, dar ºi ca ooportunitate ieºitã din comun de accedere într-oaltã ordine mondialã, caracterizatã de reguli noi,depãºirea situaþiei de crizã fiind posibilã prinrestructurarea ºi reforma radicalã a componen-telor învechite ºi neperformante ale sistemuluimondial actual. Problema care existã în mo-mentul de faþã este cã în ciuda intervenþiilorradicale, criza economicã ºi financiarã este

departe de a avea o soluþionare credibilã, care sãofere perspectivã încrederii într-o apropiatãredresare economicã.

Rezultatele întâlnirilor la nivel înalt pentrudezamorsarea crizei nu sunt în mãsurã sã înlãturesuspiciunile existente, amplificând neîncredereaºi insecuritatea generalã ºi punând sub semnulîntrebãrii competenþele liderilor mondiali de acoopera în scopul identificãrii soluþiile ºi mãsurilecare se impun în momentul de faþã pentruredresarea economiei mondiale.

În egalã mãsurã, interpretarea acestor mãsuriextreme, luate în situaþii de crizã, sunt la fel deimprecise, derutante ºi contradictorii. Analizeleefectuate asupra efectelor acestor practicioscileazã între acuzele adresate guvernelor dereintroducerea socialismului ºi consideraþiileconform cãrora aceastã crizã demonstreazã lipsade viabilitate a capitalismului. De fapt, crizafinanciarã a reuºit sã scoatã în evidenþã carenþelepoliticilor naþionale ºi incapacitatea actorilornaþionali de a contracara riscurile la adresasecuritãþii. Reformarea politicilor naþionale nudepinde decât de capacitatea guvernelor de aînþelege ce trebuie reformat pentru o redresareeconomicã generalã.

3. Friedman, Marx sau Keynes ?

Pânã în prezent, raporturile dintre stat ºi piaþãsunt reglementate de pe poziþii extreme. Politicaintervenþiei etatiste extreme a fost promovatãde Marx, aplicatã de Stalin, de þãrile comunisteîn general. La polul opus se aflã politica neoli-beralã, adversarã intervenþiei statului. În acestcontext, eºecul capitalismului de tip neoliberaleste perceput automat ca un triumf al interven-þionismului de tip socialist. La nivelul teoriiloreconomice actuale analizele crizei economiceplaseazã în centrul disputelor teoriile economicedivergente ale lui Keynes ºi Friedman, partizaneºi respectiv adversare faþã de politicile interven-þioniste.

Teoria lui Keynes câºtigã credibilitate dupãcel de-al Doilea Rãzboi Mondial în mai multe þãrioccidentale care ºi-au fundamentat ºi justificatpoliticile de tip intervenþionist prin efectele

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009156

Monitor Strategic

favorabile cum ar fi: întârzierea declanºãrii unorcrize, combaterea ºomajului ºi realizarea creºteriieconomice. Conform teoriilor lui Keynes, statului

îi revine un rol foarte important în activitateaeconomicã.

Teoria monetaristã, elaboratã de M. Friedman,

este opusã în totalitate intervenþiei statului îneconomie, considerând cã dezechilibrele eco-nomice pot fi reglementate cu ajutorul fluxului

monetar, fãrã a fi necesarã intervenþia statului.Conform teoriei lui John Maynard Keynes, politicaintervenþionistã are scopul de a evita dezechili-

brele, marea depresiune economicã constituindun exemplu de astfel de dezechilibru. Conformlui Keynes, preocuparea guvernelor ºi bãncilor

centrale trebuie sã fie îndreptatã în sensulschimbãrii radicale a reglementãrii ºi supra-vegherii pieþelor financiare, astfel încât dezechili-

brele sã fie evitate.Libertatea economicã ºi spiritul antrepre-

norial, care stau la baza inovaþiilor ºi progresului

economic, sunt fundamentate pe legile economieide piaþã; aspect care explicã prãbuºirea econo-miilor de tip comunist. De fapt, cãderea comunis-

mului, perceputã de Francis Fukuyama ca un„sfârºit al istoriei”, consolideazã tocmai teoriilede tip neoliberal. Dar, între timp, în perioada

actualã neoliberalismul ºi-a dezvãluit carenþele,deficienþele majore ºi incapacitatea de a soluþionacriza economicã actualã ºi de a contracara noile

riscuri care au dezechilibrat sistemul interna-þional.

Efectele actualei crize financiare se produc

într-un moment în care a avut loc o resuscitareeconomicã fãrã precedent a Chinei, Indiei,Braziliei ºi Rusiei, determinând apariþia unei noi

ordini multipolare în plan economic. În acestcontext, lupta pentru controlul resurselor nerege-nerabile, în mod special petrol ºi gaze, devine tot

mai importantã.• Pe acest fundal, competiþia viitorului va fi

marcatã de lupta dintre democraþia liberalã ºi

formele autoritariste ale capitalismului personi-ficate de þãri cum ar fi China ºi Rusia. Atât UEcât ºi SUA ar trebui sã iasã din crizã reformate

radical, cu economii consolidate având sectoarepublice mai puternice.

4. Paradoxurile din jurul monedeiunice europene

Indiscutabil, deºi afectat de criza economicã,dolarul SUA îºi menþine supremaþia pe pieþelefinanciare. Declaraþiile preºedintelui BãnciiMondiale, Robert Zoellick, citat de agenþiaReuters, confirmã poziþia privilegiatã ocupatã încontinuare de dolar care rãmâne cea maiimportantã valutã. În contextul intensificãriitemerilor privitoare la expunerea bãncilor dinzona euro faþã de o încetinire pronunþatã acreºterii economiilor Europei de Est, în primeleluni ale anului dolarul s-a apreciat semnificativfaþã de euro, de la raportul de 1,40 dolari/euroajungând un maxim de 1,256 dolari/euro la 2martie, moneda euro atingând cel mai scãzutnivel din acest an în raport cu dolarul american,coborând cu 22% de la nivelul maxim atins înluna iulie a anului trecut.

Deºi temerile investitorilor se concentreazãdoar asupra Ungariei, Poloniei ºi Cehiei, tensiuneadin zona euro începe sã se facã simþitã în tot maimare mãsurã. Riscurile financiare nu suntasociate doar þãrilor estice ºi celor aflate laperiferia zonei euro, securitatea unor þãrieuropene puternice cum ar fi Franþa sauGermania fiind ameninþatã. Analiºtii financiariconsiderã cã senzaþia de insecuritate ºi riscurilela adresa securitãþii europene au atins în acestmoment cele mai ridicate cote.

Soluþia propusã de FMI pentru depãºireaefectelor crizei economice este trecerea lamoneda unicã europeanã în cel mai scurt timp,astfel încât statele Uniunii Europene din EuropaCentrala ºi de Est, afectate de criza economicãglobalã, sã renunþe la monedele lor ºi sã treacã laeuro chiar dacã astfel nu ar fi membre cu drepturidepline ale zonei euro. Publicaþia Financial Timeseste de pãrere cã statele membre ale zonei euroar trebui sã relaxeze condiþiile de aderare lamoneda unicã, astfel încât statele centrale ºi esteuropene sã devinã membre cu drepturi restrânse.Într-un raport FMI se aratã cã extinderea crizeiar putea începe cu colapsul monedelor naþionalesau al cursului de schimb. Bãncile Centrale aleîntregii regiuni ar trebui pe termen scurt sãinjecteze un flux continuu de lichiditãþi, sã aibã

Monitor Strategic


în vedere obþinerea stabilizãrii macroeconomice,recapitalizãri ºi restructurãri bancare, precum ºireeºalonãri ale datoriilor externe. Raportul FMIsolicitã în acest scop o acþiune paneuropeanã,care sã includã Uniunea Europeanã ºi BancaCentralã Europeanã.

În acest context, atât Polonia cât ºi Ungariaau declarat cã Estul ar trebui sã facã front comunpentru a convinge Occidentul sã extindã zonaeuro în cel mai scurt timp. Conform unuicomunicat al agenþiei de presã Reuters, Poloniaa solicitat statelor vecine din Europa Centralã ºide Est sã coopereze pentru stabilirea unor criteriicât mai flexibile pentru adoptarea euro, monedaunicã europeanã fiind consideratã soluþia pentrucontracararea efectelor crizei economice. Îndeclaraþiile primului ministrul polonez, DonaldTusk, se afirmã ca turbulenþele înregistrate pepieþele din regiune sunt un argument pentrumodificarea criteriilor de adoptare a monedeiunice europene. Primul ministru ungar FerencGyurcsany solicitã liderilor de la Bruxelles sãaccelereze procesul de adoptare a monedei uniceeuropene de cãtre þãrile din Europa de Est ºi sãsprijine sistemul bancar din regiune, considerândcã cea mai bunã soluþie pentru contracarareaefectelor negative cauzate de rata de schimbvalutar ar fi adoptarea euro de cãtre statele careau aderat la UE în 2004, respectiv 2007. Premierulungar a arãtat cã o acþiune concertatã ar fi în

folosul ambelor pãrþi, avertizând asupra expuneriiridicate pe care o au þãrile occidentale la pieþeleest-europene. Prim-ministrul român Emil Bocsusþine propunerile omologilor sãi, declarând înlegãturã cu aderarea la zona euro cã ar trebuigrãbit acest proces, România având deja ostrategie pentru accelerarea intrãrii în zona euroînainte de 2014.

Banca Centralã Europeanã ºi cele 16 þãrimembre ale zonei euro s-au declarat împotrivapropunerii FMI, considerând cã nu este posibilãrelaxarea condiþiilor de adoptare a monedei euro.Considerând cã UE a ajutat deja regiunea sã lupteîn contracararea efectelor crizei financiaremondiale, Comisia Europeanã minimalizeazãraportul Fondului Monetar Internaþional conformcãruia statele afectate de criza economicã dinEuropa Centralã ºi de Est ar trebui sã ia înconsiderare opþiunea renunþãrii la monedelenaþionale în favoarea euro. Propunerea FMI,definitã ca fiind o euroizare unilateralã, adicã otrecere la moneda unicã, dar fãrã a deþine ºistatutul de membru la zona euro este respinsã ºide economiºtii europeni, pe consideraþia cãadoptarea monedei unice europene nu ar fiposibilã fãrã statutul de membru în ConsiliulGuvernator al Bãncii Centrale Europene, într-oeconomie euroizatã eliminarea riscurilor valutarecreând alte vulnerabilitãþi pentru moneda unicãeuropeanã.

Anca Ionaº este consilier pentru afaceri europene în cadrul Unitãþii Centrale de Evaluare, Autoritateapentru Coordonarea Instrumentelor Structurale, Ministerul Finanþelor Publice


Because of the world economic crisis, more and more EU member states tend to use protectionistmeasures in order to keep a satisfactory level of employment. A year ago, these states were known assupporters of a globalized and liberalized world trade.

Faced with the crisis, the International Monetary Fond (IMF) proposed as a radical measure theadoption of the Euro even by the non-EU countries from Eastern Europe. But the European CentralBank and the Euro countries were against this proposal.

The problem is that the financial aid given by EU states to their banks and private companies issometimes going against the rules of the EU legislation regarding fair-competition in trade.

RECENZII

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009160

Monitor Strategic

Monitor Strategic

161RECENZII

Configurarea politicului presupunea departa-jarea unor spaþii care la rândul lor corespund unorfuncþii: sine ºi alteritate; guvernanþi ºi guvernat;domestic ºi internaþional, instituþii ºi societateetc. Filozofia modernã, cãreia ºtiinþa politicã ºiulterior domeniul relaþiilor internaþionale îi sunttributare, concepe politicul ca o modalitate desustragere a societãþii de sub imperiul nevoilor ºiviolenþei. Contractul social este încheiat ºisuveranul statuat tocmai pentru a pacifica o starenaturalã etern conflictualã. Încheierea contrac-tului social nu pacificã întreaga specie ºi urcãnivelul anarhic de la indivizi la state. Dacã statelenu ar exista într-un mediu anarhic nu am maivorbi de relaþii internaþionale.

Realismul, liberalismul, ºcoala britanicã ºiconstructivismul îºi încep demersul de la premisaexistenþei unei anarhii internaþionale, chiar dacãmodalitãþile de concepere a acesteia, precum ºiconcluziile la care fiecare ºcoalã ajunge suntdiferite.

În ciuda globalizãrii, proliferarea agenþilornonstatali nu semneazã epilogul existenþeistatului, chiar dacã acesta este subminat. Deºiapariþia unui imperiu universal sau edificarea uneisocietãþi civile globale nu poate fi exclusã caposibilitate, vechea ramã clasicã nu poate fi încãdemisã la coºul istoriei.

Imperiul lui Michael Hardt ºi Antonio Negripare sã spunã însã contrariul. Imperiul universal,accelerat de procesul globalizãrii, este deja aici ºitrebuie sã þinem cont de el.

Pentru apologeþii globalizãrii, aceasta nu estealtceva decât o extrapolare a pieþei: un procesimpersonal care fluidizeazã graniþele de orice felºi intensificã interacþiunea. Pentru interpretãrilecritice, mai ales conspiraþioniste, globalizarea este

Michael Hardt, Antonio Negri, EmpireEmpireEmpireEmpireEmpireHarvard University Press, Printed in England, 2000, 496 p.

realizatã de cãtre/ºi în beneficiul anumitor naþiunidar mai ales în contul anumitor grupuri deinterese. Hardt ºi Negri ne sfãtuiesc sã lãsãmdeoparte literatura cu care ne-am obiºnuit ºi sãîncepem sã judecãm într-o altã paradigmã.Globalizarea nu este un proces care destruc-tureazã suveranitatea pentru a o înlocui cusocietatea civilã omogenizantã lipsitã de ierarhie.Dimpotrivã. Procesul de mondializare creeazã onouã suveranitate, sau mai bine zis o nouãstructurã a puterii pe care ei o numesc Imperiu.Termenul nu se referã la SUA, Uniunea Europeanã,China sau orice alt actor pe care opinia comunãºi literatura obiºnuitã le-au vehiculat cel maiadesea. Pentru a le putea înþelege abordarea,autorii ne trimit cãtre o perspectivã transdisci-plinarã care privilegiazã conceptul medieval deImperiu, aºa cum era el întrupat de pildã deImperiul Romano-Germanic. Deºi o entitate cugraniþe localizabile, imperiul medieval era înprimul rând o viziune, un anumit mod deorganizare a lumii terestre diferit de Bisericã.Finite, graniþele sale anunþau pretenþia uneiextinderi nelimitate pânã la cuprindereaîntregului regn uman – Orbis universo!

În perspectiva lui Hardt ºi Negri, Imperiulamintit denumeºte un anumit tip de organizare acapitalismului articulat în jurul unor centre clarede putere ºi organizaþii internaþionale. Astfel suntdeosebite trei paliere ordonate piramidal: 1)marile puteri politico-eco-militare; 2) organizaþiilesupranaþionale precum NATO,ONU, GATT, FMI,precum ºi corporaþiile transnaþionale; 3) ONG-urile sau alte forme de agregare: secte, biserici,sindicate etc. Cu riscul unei simplificãri, se poateconsidera cã viziunea lor este o sintezã între teoriasuperimperialismului a lui Karl Kautski ºi „omulunidimensional” al lui Herbert Marcuse.

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009162

Monitor Strategic

Pentru Kautski, în opoziþie cu Lenin, marileputeri urmau sã creeze un cartel ºi sã conducãîmpreunã asupra mapamondului. Teoria luireprezenta reluarea sub cãmaºa marxismului adirectoratului marilor putere europene din secolulXIX care se angajau sã menþinã în comunechilibrul de putere. De cealaltã parte, ªcoala dela Frankfurt ºi mai ales Herbert Marcuse, celmai ilustru ºi influent reprezentat al sãu în rândulmiºcãrilor studenþeºti, analizeazã modul cumcapitalismul a înrobit societatea postindustrialã.Dacã proletariatul secolului XIX ºi începutul celuiurmãtor se afla cumva în exteriorul sistemuluipolitic, lucrurile s-au schimbat dupã 1945. Statul-bunãstare ºi producþia de masã au fost mijloaceleprin care sistemul a pacificat ºi absorbitrevendicãrile proletariatului. Lanþurile, devenitedin aur ºi deci mult mai seducãtoare, sunt astfelmult mai greu palpabile. Omul unidimensional esteomul societãþii de masã care îºi petrece timpulconsumând (bunuri, produse, servicii, imagini,simboluri sub forma industriei de distracþie), fãrãa-ºi mai afla esenþa autenticã ºi a mai cãutasatisfacþiile spirituale.

Extrapolând ºi însumând cele douã direcþiiale curentului marxist: una mai degrabã eco-nomicã ºi alta filozoficã, Hardt ºi Negri denunþão lume în care sistemul economic capitalist,perceput drept corupt ºi inechitabil, îºi exercitãdominionul nu numai prin intermediul levieruluieconomic sau militar, ci ºi prin propagandã ºimass-media.

Dominaþia este totalã asupra indivizilorîntrucât, pentru a-l parafraza pe Marx în analizaasupra influenþei lui Luther în Germania:„Lanþurile sunt în inimã.”

Intervenþiile comunitãþii internaþionaleconduse de SUA împotriva unor entitãþi perceputeca teroriste ori totalitare nu repezintã decât braþularmat al capitalismului oligarh. Suveranitateastatalã, etichetã sine qua non a modernitãþii, numai aparþine decât marilor puteri interesate de amenþine un anumit tip de ordine ºi de a pedepsiprin acþiuni poliþieneºti pe toþi cei care contestãsistemul. Lupta de clasã este astfel deplasatã lanivel planetar.

Ce este de fãcut atunci? Douã etape suntpropuse: în primul rând identificarea nouluiproletariat ºi în al doilea rând organizarea sa

pentru a putea schimba situaþia. Proletariatulevului modern al secolelor XIX-XX era uºordetectabil. Era localizat în graniþele statelornaþionale ºi împãrtãºea anumite trãsãturi, stiluride viaþã etc. Proletariatul sau mai bine zisproletariatele secolului XXI au o structurã fluidã,postmodernã, mult mai greu reductibilã la unnumitor comun. Textul celor doi autori nu esteclar în definirea multitudinii. Ei par sã includãaici atât pe imigranþii ilegali care pleacã din Sudulsãrac pentru a ajunge în Nordul dezvoltat cât ºidiferitele miºcãri de protest antiglobalizare.

În ceea ce priveºte posibilitatea de a schimbastabilimentul, soluþia vireazã ºi mai mult pe terenulabstractului. Ceea ce propun cei doi autori înultima parte a cãrþii oscileazã între un fel deanarhism ºi creºtinism primar. Astfel, eliberareaar presupune fie crearea unei noi morale care sãanuleze toate instituþiile ºi preceptele burgheze(statul, familia, religia), fie redescoperirea iubiriiºi caritãþii precum cea a primilor creºtini sau aSântului Francisc de Assisi. Aici Hardt ºi Negricautã sã redeseneze semnificaþia conceptului decomunist. Cei doi par sã caute sã restituie înþelesulepurat de reputaþia primitã în secolul XX.Comunistul nu ar mai fi discipolul unei anumiteideologii provenite dintr-un sistem filozoficmaterialist, ci o persoanã care crede în comunitateºi în dãruirea propriile capacitãþi celor din jurulsãu.

Consideratã de numeroase voci dreptManifestul Comunist al secolului XXI, Imperiullui Hardt ºi Negri, scris în anii ’90, între primulRãzboi din Golf ºi intervenþia NATO din Kosovo,1999, a ajuns în 2000 la a IV-a editare. Alãturi deSfârºitul istoriei a lui Francis Fukuyama ºi Cioc-nirea civilizaþiilor a lui Samuel Huntington, Imperiulreprezintã o altã încercare de creionare a tablouluilumii postbipolare.

Cu greu s-ar putea considera o asemenea carteun manual de relaþii internaþionale. Studentul înrelaþii internaþionale sau strategul obiºnuit cu unaltfel de discurs s-ar putea simþi stingher par-curgând paginile voluminosului text, mai ales dacãnu are o sensibilitate filozoficã explicitã. Deºibeneficiazã de un mixaj transdisciplinar lucrarease plaseazã pe tãrâmul interpretãrii ºi abstrac-tului, fãrã prea multe referiri la situaþii concrete.Modul în care este scrisã poartã amprenta funda-

Monitor Strategic

163RECENZII

lului profesional ºi angajamentului politic al celordoi autori. Antonio Negri (nãscut în 1933),considerat de mulþi drept adevãratul autor al cãrþii,a fost implicat în tinereþe cu diferite grupãri pro-testatare de stânga. Acuzat în 1979 de a fi fostinstigatorul moral al Brigãzilor Roºii care l-au ucispe Aldo Moro, dupã o perioadã de detenþie pleacãîn Franþa în 1983 unde va rãmâne 14 ani pânã în1997. Întors în Italia este arestat la domiciliu,pedeapsa fiindu-i anulatã în 2003, însã fãrã dreptulde a vota ºi candida la funcþii publice în Italia.

Michael Hardt (nãscut în 1960) dupã ce aabsolvit ingineria a lucrat în domeniul energieisolare, precum ºi pentru diferite organizaþiicaritabile în America Centralã. În anii ’80 vadeveni profesor de literaturã la UniversitateaDuke ºi îl va cunoaºte pe Antonio Negri care îl vaajuta sã se apropie de intelectualii de stânga

francezi precum: Michel Foucault, Gilles Deleuze,Felix Guattari sau Jacques Derrida.

Situatã la graniþa dintre teorie ºi praxis, dintredescriptiv ºi prescriptiv, Imperiul impune oreflecþie asupra locului ideilor în lumea concretã.Astfel, dacã excludem filozofia din domeniulrelaþiilor internaþionale nu mai rãmâne decât ometodologie care manipuleazã statistici, fãrã aînþelege semnificaþiile profunde ale acþiunilorumane. De cealaltã parte, hipnoza speculaþieifilozofice, lipsite de rama concretului, riscã fie sãne situeze într-un turn de fildeº divorþat derealitate, fie sã ne aventureze spre noi utopii.

Dacã Imperiul va rãmâne doar o expresieacademicã sau va stârni o miºcare în mentali-tatea colectivã a vremurilor noastre este un faptcare rãmâne de vãzut.

SILVIU PETRE

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009164

Monitor Strategic

* „Terrorism and its Differentiating Aspects”.

În secolele XIX ºi XX acþiunile teroriste (aicãror membri numiþi luptãtori pentru libertatesau de gherilã) au inclus atacuri cu bomba, fãrãdiscriminare, rãpiri, deturnãri de avioane, linºajeºi asasinate în scopul producerii fricii în rândulopozanþilor ºi al publicului general.

În perioada de dupã al Doilea Rãzboi Mondial,s-a înregistrat o creºtere a grupãrilor naþionalisteºi de eliberare, care foloseau terorismul ca partea luptei lor împotriva unei puteri ocupante (spreexemplu Cipru, Palestina ºi multe þãri din Africa,Asia ºi Orientul Mijlociu).

O altã direcþie a evoluþiei acestui flagel a fostapariþia grupãrilor teroriste care acþioneazãîmpotriva structurii sociale ºi politice a propriilorþãri (spre exemplu, Brigãzile Roºii, în Italia,gruparea separatistã bascã ETA, în Spania, sauIRA, în Irlanda de Nord). Acestea ºi alte grupãri,nu în cele din urmã cele din Palestina, au datnaºtere unei probleme internaþionale, deoareceau început sã coordoneze atacuri fãrã a þine seamade frontierele naþionale.

Dupã Rãzboiul Rece un nou tip de terorism aapãrut, unul mai puþin ideologic, motivat de viziuniapocaliptice, mai greu de distins de infractoriiobiºnuiþi, înarmat cu arme ºi dispus sã lefoloseascã fãrã discriminare. Terorismul repre-zintã arma celor care sunt pregãtiþi sã foloseascãviolenþa, dar care cred cã ar pierde orice compe-tiþie de putere purã.

Aceastã strategie este unicã deoarece îºiatinge scopul nu prin acþiunile sale, ci prin rãspun-surile la acþiunile ei. Într-o strategie de acest gen,violenþa reprezintã începutul, sfârºitul constituindconsecinþele ei. În timp ce acþiunile militare ºirevoluþionare þintesc un rezultat fizic, acþiunileteroriste urmãresc un rezultat psihologic.

„Defence Against T„Defence Against T„Defence Against T„Defence Against T„Defence Against Terrorism Reviewerrorism Reviewerrorism Reviewerrorism Reviewerrorism Review”””””, vol. 1, nr. 1,Primãvara 2008, 152 p.

„Defence Against Terrorism Review” estepublicaþia Centrului de Excelenþã pentru Apãrareîmpotriva Terorismului, este un jurnal interdisci-plinar bianual având ca temã principalã subiectulterorismului în mediul de securitate globalizat.Publicaþiile revistei se axeazã pe abordareaproblematicii terorismului prin domenii precumsociologia, psihologia, economia, politologia ºidreptul. Publicaþia conþine între ºase ºi zecearticole de aproximativ 7 000 de cuvinte scrise înlimba englezã. În plus, se încurajeazã ca diverseleteme sã fie abordate din mai multe perspectiveculturale.

Aceastã primã ediþie a publicaþiei conþineºapte articole. Primul articol, realizat de cãtreSertaç Baºeren ºi intitualat „Aspecte diferenþiateale terorismului”*, are drept temã principalãtipologia terorismului, axându-se asupra proble-maticii „terorismului susþinut de stat”. Terorismulîmbracã multe forme ºi tipuri, acest studiu axân-du-se în principal asupra terorismului politic,analizând terorismul din perspectivele teroris-mului de stat, a relaþiilor internaþionale ºi interneºi a relaþiilor transnaþionale.

Un alt articol ce atrage atenþia, intitulat„Cadre instituþionale ºi legislative de contratero-rism ale Uniunii Europene” ºi semnat de cãtreDavide Casale, discutã dezvoltãrile pe planinstituþional ºi legislativ ale strategiilor de contra-terorism din cadrul Uniunii Europene. Autorulsubliniazã faptul cã atentatele din 11 septembrie2001, de la New York ºi Washington, au propulsatproblema contraterorismului în capul agendeieuropene de securitate, iar prin atentatele de laMadrid, din martie 2004, ºi Londra, din iulie 2005,

Monitor Strategic

165RECENZII

s-a demonstrat cã ºi Europa este ameninþatã denoile forme de terorism internaþional. În urmaacestor atentate UE a reacþionat printr-ostrategie comprehensivã bazatã pe patruobiective: prevenire, protecþie, urmãrire ºireacþie. Printre instituþiile europene cele maieficiente în lupta antiteroristã se numãrã ComisiaEuropeanã, Europol ºi Eurojust. Concluziile trasede Casale se referã la faptul cã deºi s-au fãcut

progrese, existã probleme majore referitoare lacoordonarea ºi transmiterea informaþiilor.

În fine, Shreen M. Mazari, directorul generalal Institutului de Studii Strategice „Islamabad”,prezintã, sub titlul „Analizã asupra viitoruluiterorismului”, o analizã a celor trei mari trendurice infuenþeazã creºterea ameninþãrii teroriste.

PETER-VLAD SZASZ

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009. 1-2 / 2009166

Monitor Strategic

The security issues are placed in the verycore of the International Relations from thebeginning of this academic field, and shapedduring the Cold War period. Professor Kolodziejfrom University of Illinois offers in his book,originally published at Cambridge UniversityPress in 2005, a very useful guide for the waysthat different theories approached the securityproblems.

In the first part of the book, Kolodziej firstlydefines the specific of the international securityin the terms of violence among states. Kolodziejfinds that the studies of this field originate in thetexts of Hobbes, Clausewitz, and Thucydide. Fortesting various theories, he follows Lakatos’scriteria and opts for explaining the rise anddemise of the Cold War as the cases to bevalidated.

The subject of the study is explained in thelight of several theories of InternationalRelations, classified in two categories. Kolodziejfirst identifies and critically discusses the mainassumptions of realism, neorealism and liberalinstitutionalism, by taking into considerationitems as material power, reason, choice, structuralconstraints. Through this part of the text heconcentrates his attention on the most used andinfluential theories, marking their most analyzedconsiderations. Then, Kolodziej studies theeconomic philosophies embraced by the twocamps of the Cold War, liberalism and Marxism,and looks at their explanatory usefulness for thesubject considered.

The merits and limits of behaviorism andconstructivism are discussed by Kolodziej in thebook in its third part, where these academic paths

Edward A. Kolodziej, Securitatea [i rela]iileSecuritatea [i rela]iileSecuritatea [i rela]iileSecuritatea [i rela]iileSecuritatea [i rela]iileinterna]ionaleinterna]ionaleinterna]ionaleinterna]ionaleinterna]ionale

(Security and International Relations)(Security and International Relations)(Security and International Relations)(Security and International Relations)(Security and International Relations)Ia[i, Polirom, 2007

431 pages, ISBN 978-973-46-0564-4

are grouped under the common label of ways of“validating security theories”. In spite of theimportant and numerous differences betweenthese scientific programs, Kolodziej consider thatbehaviorism and constructivism are “approaches”rather then “paradigms”, the researchers of eachof the two schools being linked by methods andevidence they use, and not any fixed assumption.Kolodziej also justifies the option of putting themtogether by the conviction shared by the studentsof these two camps that the human nature is tobe discovered, and not postulated.

In the conclusions’ dedicated section,Kolodziej notes that all of the seven schools ofInternational Relations discussed failed thescientific tests, but all of them meet Lakatos’snotion of “progressive research program”. Eachhas merits and limits in studying the internationalsecurity in the context – rise, evolution, anddemise – of the Cold War. Kolodziej asks to thestudents in the field for a continuous effort inorder to improve the scientific investigations, inorder to allow this scientific realm to offer betterways for understanding and managing thesecurity issues of the world.

By structure and clarity, Security andInternational Relations is a very useful book forthose who intend to obtain a clear image on theimportance of the theoretical background inbuilding an image of the international security.In his effort, Professor Kolodziej had to find away of integrating different school of thoughts inthe field and to compare them. Following thislogic, he chose to limit the definition of security –violence as criteria, the actors implied - mainlythe states, and the case to be studied – the ColdWar.

Monitor Strategic

167RECENZII

Kolodziej’s method has both benefits andcosts. The use of “violence” instead of “threats”in defining the security is to limit the meaning ofthe concept, but to operate with a more precisenotion. An analysis focused on states affirms arather traditional view in International Relations,as the main form of organizing the humansocieties but it is also a way of neglecting otheractors’ roles in international security issues.Concerning the case studied, the Cold War is, nodoubt, the most important and significant politicalreality of the 20th century, and investigating it isa legitimate subject for the researches in the field.On the other hand, it is obvious that some theoriesare, epistemological and methodological, moreadequate than other for its study.

Professor Kolodziej’s book is designed to offerthe clearer and most coherent possible image onthe relevance of the theories in Security Studies.The narrow definition of security, the accent puton the states, or the focus on a specific situation,all these allow him to compare and to criticallycomment the schools. But he also excludes fromhis research theoretical perspectives, subjects,and situations in particular relevant for thebeginning of the 21st century, from terrorism toenvironmental issues.

The Security Studies are one of the mostdynamic domains of International Relations field.

The greatest merit of Security and InternationalRelations as a manual is that it offers to thestudents good explanations and possibilities tounderstand how theories like realism, neorealismand liberal institutionalism treat the securityissues. As a critic, should be said that the particularmeaning of the concept of “security” Kolodziejoperates with does not allow him neither to fullyinvestigate all the related political concerns inthe post Cold War era, nor the newer theoreticalinvestigations of these issues.

Security and International Relations is a bookthat should not miss from the lectures of anystudent of the field, by its well-written and clearinsight views of different perspectives. It offers avery good initiation in the theoreticalbackgrounds of the Security Studies, being anecessary starting point for those who intend tobetter understand the field. Its translation inRomania is, in particular for the academics,teachers and students as well, an important event.The scholars of the realm now have an importantinstrument for completing and arranging thescientific knowledge, allowing them to surpass awhole range of problems given by the presentunderdevelopment in Romania of SecurityStudies and International Relations, as a whole.

RADU SEBASTIAN UNGUREANU

B 136/19/05/2007

ISP

AIM

— m

onit

or s

trat

egic

1-2

/ 2

007

S U M -MARY

SUMMARYIS

PAIM

— m

onito

r str

ateg

ic 1

-2 /

2009

____

• EUROPEAN AND EURO-ATLANTIC SECURITYRomania and NATO: Leaving behind the Old Paradigms and Obsessions– Mihail E. Ionescu, Ph.D ................................................................................................... 5The EU’s initial interests in the Wider Black Sea Area– George Dura ....................................................................................................................... 9The evolution of the Czech Republic’s National Security Strategy between

1990-2009 - Peter-Vlad Szasz ............................................................................................... 20

• GREAT MIDDLE EASTLegitimacy and securitization. Israel’s Political Parties and the approach tonational security – Horia Bãrbulescu .................................................................................. 35The Israeli-Palestinian Conflict: A Social Constructivist Approach– Alexandra Roman .............................................................................................................. 45

• EAST ASIAJapan’s Security Policy in the post-Cold War period– Remus-Alexandru Brad .................................................................................................... 59Regional Security Architecture in Asia-Pacific or New “Tools” for Old SecurityProblems – Simona Soare .................................................................................................... 67A Too Fast Rising China: the European Union’s Hopes, Fears andExpectations towards Beijing– ªerban F. Cioculescu, Ph.D. ............................................................................................ 99

• INTERNATIONAL RELATIONS THEORYThe Cold War’s Analysis from the Perspective of Hegemonic War– Mihaela Adriana Pãdureanu ........................................................................................... 113Kenneth N. Waltz and minor powers theory– Silviu Petre ......................................................................................................................... 120

• COUNTERTERRORISMJudicial Dilemmas in the Fight against Terrorism– Major Simona Þuþuianu .................................................................................................... 131

• THE MILITARY, THE ECONOMY AND SOCIETYThe Militarization of Anthropology or the Anthropologization of the Military– Ana Maria Dima ................................................................................................................. 139Russia and the theoretical perspective on the new world order– Marianna Kuleva ............................................................................................................... 145The Paradoxes of the Financial Crisis– Anca Ionaº .......................................................................................................................... 153

• BOOK REVIEWSMichael Hardt, Antonio Negri: Empire, Harvard University Press, UK, 2000– Silviu Petre ......................................................................................................................... 161“Defense Against Terrorist Review,” vol. 1, no. 1, Spring 2008– Peter-Vlad Szasz ................................................................................................................ 164Edward A. Kolodziej: Security and International Relations, Iaºi, Polirom, 2007– Radu Sebastian Ungureanu ............................................................................................. 166

monitor 1 si 2 2009 - ispaim.mapn.roispaim.mapn.ro/app/webroot/fileslib/upload/files/Monitor...

Documents

Transcript of monitor 1 si 2 2009 - ispaim.mapn.roispaim.mapn.ro/app/webroot/fileslib/upload/files/Monitor...