Modul_3-MAEC_2009(2)

Masterat IMSC – ID: Disciplina “Metode de analiză şi evaluare a calităţii”

Pagina 1 M3.MAEC

ANALIZA VALORII

MODULUL3

METODA ARBORELUI GREŞELILOR METODA DEMERITELOR

METODA TAGUCHI ANALIZA MULTICRITERIALĂ

CUPRINS INTRODUCERE 2 Obiective 2 Organizarea sarcinilor de lucru 2 Recomandări bibliografice 2 Lecţia 1 ANALIZA VALORII 3 Exemplu ilustrativ 6 Activitatea 1 9 Lecţia 2 METODA ARBORELUI GREŞELILOR 10 Exemplu ilustrativ 12 Activitatea 2 13 Lecţia 3 METODA DEMERITELOR 14 Exemplu ilustrativ 18 Activitatea 3 21

Lecţia 4 METODA TAGUCHI ANALIZA MULTICRITERIALĂ 22

Exemplu ilustrativ 23 Exemplu ilustrativ 25 Activitatea 4 26 REZUMAT 27 Rezultate aşteptate 27 Puncte cheie 28 TEST DE AUTOEVALUARE 29


Pagina 2 M3.MAEC

INTRODUCERE

Metodele de analiză şi evaluare a calităţii se aplică în diferite etape de realizare a produsului. În modulul 3 vom studia cinci tehnici: analiza valorii care este o metodă de cercetare-proiectare ce urmăreşte ca funcţiile obiectului studiat să fie concepute şi realizate cu cheltuieli minime, în condiţii de calitate; metoda arborelui greşelilor, utilizată la sfârşitul etapei de concepţie, în momentul finalizării proiectului de execuţie; metoda demeritelor, care este o metodă de supracontrol ce constituie un instrument operativ de evidenţiere a abaterilor de la calitatea de conformanţă, după realizarea produsului; metoda Taguchi folosită pentru îmbunătăţirea produselor şi a proceselor, în faza de dezvoltare a acestora şi analiza multicriterială care se aplică atunci când sunt cunoscute mai multe variante constructive ale unui produs şi trebuie aleasă varianta optimă. Obiective Organizarea sarcinilor de lucru

Obiectivele acestui modul sunt: • Să prezinte importanţa cunoaşterii şi aplicării metodelor de analiză şi

evaluare a calităţii studiate; • Să prezinte şi să explice modul de utilizare al metodelor: analiza valorii,

metoda arborelui greşelilor, metoda demeritelor, metoda Taguchi,, analiza multicriterială.

• Parcurgeţi cele 4 lecţii ale modulului de studiu. • La fiecare lecţie urmăriţi exemplele ilustrative şi efectuaţi activităţile

cerute. • Fixaţi principalele idei ale modului de studiu prezentate în rezumat. • Completaţi testul de autoevaluare. • La fiecare sarcină aveţi indicat timpul de lucru. • Timpul mediu necesar pentru asimilarea modulului este de 240 minute. • Timpul de lucru pentru parcurgerea activităţilor este de 45 minute. • Timpul de lucru pentru parcurgerea testului de autoevalure este de 40

minute.

Recomandări bibliografice suplimentare

Pentru o detaliere suplimentară a aspectelor prezentate în acest modul puteţi parcurge lucrările [1] Moldovan, L. Managementul calităţii. Litografia Universităţii Petru Maior,

Tg.Mureş, 2000. [2] Olaru M. Managementul calităţii. Editura Economică, Bucureşti, 2004


Pagina 3 M3.MAEC

LECŢIA 1

ANALIZA VALORII

Analiza valorii este o metodă de cercetare-proiectare sistematică şi creativă care, prin abordarea funcţională, urmăreşte ca funcţiile obiectului studiat să fie concepute şi realizate cu cheltuieli minime, în condiţii de calitate care să satisfacă necesităţile utilizatorilor în concordanţă cu cerinţele social-economice (definiţia din standard). Obiectul analizei poate fi un produs sau părţi componente ale acestuia care îndeplinesc una sau mai multe funcţii, o tehnologie sau părţi ale acesteia, o activitate sau o succesiune de activităţi, un obiectiv sau o lucrare de investiţii etc. Prin funcţie a unui produs se înţelege o însuşire esenţială a obiectului studiat în raport cu mediul şi utilizatorul de tehnică iar prin nomenclator de funcţii se înţelege totalitatea funcţiilor obiectului studiat din punct de vedere al satisfacţiei cerinţelor sociale. Nivelul de importanţă al unei funcţii este o mărime convenţională atribuită funcţiilor obiectului studiat, prin compararea acestora între ele din punct de vedere al efectului lor util. Un produs este un complex de piese legate organic între ele şi organizate într-o manieră conceptuală dată care ăi conferă o serie de funcţii. După modul de a participa sau nu la definirea valorii de întrebuinţare a produsului, funcţiile unui produs pot fi: principale, secundare şi inutile.


Pagina 4 M3.MAEC

Funcţia principală este rezultatul proprietăţilor caracteristicilor şi însuşirilor care fac ca un produs să satisfacă o anumită cerinţă şi care motivează conceperea produsului. De exemplu un motor de automobil cu ardere internă are ca funcţiuni principale transformarea energiei interne a combustibilului în energie mecanică şi producerea energiei electrice. Funcţia secundară este subordonată funcţiei principale, dar care, dacă ar fi înlăturată nu ar împiedica îndeplinirea funcţiei principale. De exemplu eticheta de pe motor, care furnizează informaţii utile cu privire la motor. Funcţia inutilă este acea funcţie care nu are nici o valoare de întrebuinţare, nici estetică şi nici de schimb. De exemplu zgomotul produs de motor. Definirea sau delimitarea fiecărei funcţii este, adesea, un lucru destul de dificil datorită faptului că funcţiile se întrepătrund sau rezultă unele din altele, dar trebuie precizat faptul că această lucrare este cea mai importantă etapă în analiza unui produs. Procedeul logic de a delimita o funcţie secundară constă în înlăturarea ei, iar dacă prin operaţia de eliminare a unei funcţii oarecare, obiectul realizează utilitatea pentru care a fost conceput, atunci acea funcţie este secundară sau inutilă. Analiza valorii pleacă de la constatarea făcută de experienţa inginerească asupra faptului că funcţiile unui produs nu contribuie în egală măsură la valoarea sa de întrebuinţare, iar costurile funcţiilor nu sunt proporţionale cu aportul care îl aduce fiecare dintre ele la întregirea valorii de întrebuinţare. O pondere a acestora şi realizarea unor produse cu cost mic este posibilă pe baza unui studiu detaliat şi metodic, plecând de la funcţiile produsului şi ale elementelor constructive care întregesc o funcţie. Competitivitatea unui produs este o însuşire în condiţiile unui cost cât mai mic şi o valoare de întrebuinţare cât mai mare. Economistul italian PARETO a ajuns la concluzia că 80% din costuri sunt datorate de numai 20% din elementele structurale ale unui ansamblu. Funcţia unui produs reprezintă un cost, care poate fi mai mare sau mai mic, după modul în care s-au rezolvat prin proiecte diferitele probleme necesare produsului. Costul unei funcţii nu este altceva decât suma cheltuielilor cu materialele, forţa de muncă cheltuielile generale, şi altele, necesare fabricării componentelor structurale care definesc funcţia respectivă şi, pe care analiza valorii le separă, le măsoară şi le analizează cu multă atenţie. Rezultă că pentru stabilirea costului unei funcţii este necesară o evidenţă, de o structură deosebită a cheltuielilor de producţie, care să furnizeze informaţii pentru fiecare element al procesului de fabricaţie: operaţii, reper, oră de funcţionare a unei maşini etc.

CONCLUZIE

Pentru determinarea valorii-cost a unei funcţii se pot folosi şi comparaţii cu alte costuri realizate pentru obţinerea unor funcţii similare. Cu o eficienţă relativă se poate folosi metoda de atribuire a unui punctaj fiecărei funcţii în raport cu ponderea ei la valoarea totală a întregului produs. Pentru a mări eficienţa acţiunilor din cadrul analizei valorii se vor supune investigaţiilor, în primul rând, produsele care au beneficii mici sau produsele greu vandabile, asupra cărora se poate interveni cu rezultate importante.


Pagina 5 M3.MAEC

Analiza valorii cere reflecţie şi spirit de creativitate, exploatând fructuos informaţiile privind cerinţele funcţiilor în raport cu mărimea costurilor, pentru găsirea soluţiilor noi, utile şi eficiente. Dimensionarea funcţiilor O funcţie poate fi dimensionată atât din punct de vedere tehnic cât şi din punct de vedere economic. a) Dimensiunea tehnică a unei funcţii reprezintă unul sau mai mulţi parametri tehnici care caracterizează funcţia respectivă, exprimată în unităţi de măsură corespunzătoare. Dimensiunea tehnică a funcţiilor trebuie să reflecte cât mai exact însuşirile exprimate prin funcţiile produsului, şi de regulă, cuprind denumirea parametrului, unitatea de măsură, valoarea parametrului respectiv şi nivelul de importanţă (Tabelul 1). Tabelul 1: Dimensiunea tehnică a funcţiilor

Simbol Funcţie Dimensiune tehnică Nivel de importanţă

Observaţii Denumire Unitate de

măsură Valoare

La un produs nou, dimensiunile tehnice ale funcţiilor se stabilesc pe baza confruntării datelor rezultate din investigarea cerinţelor utilizatorilor cu parametrii tehnici şi constructivi ai unor produse similare existente, precum şi cu literatura tehnică de specialitate. La un produs existent, supus analizei valorii în vederea modernizării, dimensiunile tehnice ale funcţiilor se exprimă prin parametrii tehnici ai produsului respectiv, prevăzuţi în documentaţie tehnică sau determinaţi prin măsurători directe. Funcţiile trebuie să fie formulate omogen, clar, precis şi concis. b) Dimensiunea economică a unei funcţii reprezintă o parte a costului obiectivului aferent funcţiei respective. Dimensiunea economică a fiecărei funcţii rezultă din însumarea costurilor elementelor componente care materializează funcţie respectivă. Costurile aferente elementelor componente ale produsului, care materializează funcţiile acestuia, se înscriu, aşa cum exemplifică standardul, în tabelul 2. Tabelul 2: Costurile funcţiilor produsului Nr. crt.

Elemente componente ale produsului (repere, piese)

Simbolul funcţiilor Costuri inutile

Obser-vaţii 1F 2F 3F 4F ... nF

Denumire Cost Cost

TOTAL


Pagina 6 M3.MAEC

Costurile din coloana „Elemente componente ale produsului” se repartizează pe una sau mai multe funcţii ale produsului, corespunzător cu gradul de participare a elementelor componente respective la realizarea acestor funcţii şi se înscriu în coloanele funcţiei respective. Analiza sistematică şi stabilirea nivelului de importanţă a funcţiilor Analiza sistematică a funcţiilor constă în analiza modului în care fiecare funcţie satisface cerinţele utilizatorului. Nivelul de importanţă al unei funcţii se stabileşte în scopul determinării contribuţiei fiecărei funcţii în valoarea de întrebuinţare a produsului. Această operaţie se face prin compararea funcţiilor între ele, două câte două, din punct de vedere al efectului lor util, pe baza consultării unui eşantion reprezentativ de utilizatori şi specialişti. Lucrările de analiză a valorii efectuate asupra unui produs se încheie cu un tablou al rezultatelor şi cu o serie de concluzii menite să permită luare deciziilor de aplicare a celor mai bune soluţii.

EXEMPLU ILUSTRATIV: de aplicare a analizei valorii Funcţiile unui produs au atât dimensiune economică exprimată prin cost de producţie dar şi dimensiune tehnică exprimată prin valori ale vitezei, deplasării masei, presiunii etc. Există o strânsă legătură între dimensiunea tehnică ca variabilă independentă şi dimensiunea economică (cost) ca variabilă, de asemenea independentă (Fig. 1)

0

c cost de producţie

d (dimensiune tehnică)

Figura 1: Legătura dintre dimensiunea economică şi cea tehnică


Pagina 7 M3.MAEC

Nivelele funcţiilor produsului în valoarea de întrebuinţare se stabilesc utilizând o matrice pătratică, ca în figura 2.

1F

2F

3F

4F

1F 1 0 1 0

2F 1 1 1 0

3F 0 0 1 0

4F 1 1 1 1

iN

3 2 4 1

Figura 2: Matrice pentru stabilirea nivelelor funcţiilor

acea tă atrice se notează cu 1 pe diagonală, iar celelalte comparaţii În s m ( 1F cu 2F , 1F cu 3F ) primesc cifra 1 sau 0 după cum una din funcţii dă satisfacţii mai mari sau mai mici în valoarea de întrebuinţ a produsului. a er Prin însumarea acestor cifre pe verticală, se obţine in , adică nivelul funcţiei i ( 1F , 2F ,..) în valoarea de întrebuinţare. În exemplul prezentat funcţia 1F are nivelul 3, 2F are nivelul 2 etc. Nivelul funcţiei este o noţiune abstractă dar exprimă măsura efectului util al unei funcţii în valoare de întrebuinţare a produsului. Strâns legat de nivelul unei funcţii se calculează apoi ponderea funcţiei , cu ajutorul ipformulei:

∑=

=n

1ii

ii

N

Np (1)

în care este nivelul funcţiei i, =1i

este suma nivelelor tuturor iN ∑n

in

funcţiilor produsului. În exemplul prezentat ponderea funcţiei este 2F

22p == ,0102 3, a funcţiei este F 4,04p3 == etc.

10 Ponderea funcţiei reprezintă, procentual, ponderea în costuri a valorii de întrebuinţare a unui produs. Se notează cu iC costul funcţiei i iar ponderea fiecărei funcţii în costul de producţie se calculează cu formula:

∑=1i

=n

i

ii

C

Cr (2)

După cum se observă ponderea funcţiei în valoarea de întrebuinţare iptrebuie să coincidă cu ponderea în costuri:


Pagina 8 M3.MAEC

ii rp = (3) Pentru a scoate în evidenţă importanţa metodei la proiectarea şi mai ales reproiectarea unui produs se va prezenta în continuare, sub formă de tabel, studiul unui produs cu trei variante constructive. Datele din tabelul 3 sunt aleatorii şi servesc ca model.

Tabelul 3: Compararea a trei variante constructive Varianta construc-tivă kV

Parametrul

Notaţia sau relaţia de calcul

Funcţiile produsului Su-ma

1F 2F 3F 4F 5F

1

Nivelul funcţiei

iN 3 2 1 4 0 10

Dimens. tehnice ale funcţiei

1iD

1D

2D

3D

4D

Costul funcţiei

1iC 35 10 25 30 - 100

2


2iD

0,8 1D

0

0,9 2D 4D

Coeficient de multiplicare

1i

2i

2i D/Dm = 0,8 1 0 0,9

Multiplicarea funcţiei i

2i

2i NmM ⋅= 2,4 2 0 3,6 8

Costul funcţiei

2iC 32 10 - 28 70

3


3iD

0,7 1D

0,6 3D

0,7 4D

2D 5D

Coeficient de multiplicare

1i

3i

3i D/Dm = 0,7 1 0,6 0,7 -

Multiplicarea funcţiei i

3i

3i NmM ⋅= 2,1 2 0,6 0,7 - 7,5

Costul funcţiei

3iC 24 10 16 2,8 15 83

Compararea a două variante constructive şi se face cu formula: kV V1

∑

∑

∑

∑

=

=

=

= ⋅=⋅n

1i

ki

n

1i

1i

n

1i

1i

n

1i

ki

k

1

1

k

C

C

M

M

CC

VV (4)

în care prin indicele superior s-a notat numărul variantei ( ), iar n 3,2,1k =este numărul funcţiei ( ). 4,...,1n =


Pagina 9 M3.MAEC

Se compară varianta 2 cu varianta 1 ( cu ) 2V 1V

142,170

100108

C

C

M

M

CC

VV

n

1i

2i

n

1i

1i

n

1i

1i

n

1i

2i

2

1

1

2=⋅=⋅=⋅

∑

∑

∑

∑

=

=

=

= (5)

Prin compararea variantei 3 cu varianta 1 se deduce:

903,0783100

105,7

C

C

M

M

CC

VV

n

1i

3i

n

1i

1i

n

1i

1i

n

1i

3i

3

1

1

3=⋅=⋅=⋅

∑

∑

∑

∑

=

=

=

=

(6) Prin compararea rezultatelor obţinute la formulele (5) şi (6), se concluzionează că varianta 2 este cea mai bună. Metoda presupune mult mai multe amănunte peste care s-a trecut, în dezvoltarea textului, preferându-se exemplificarea prin tabel care este mai concludentă.

Activitatea 1

Timp de lucru: 10 minute Analizaţi la locul dumneavoastră de muncă un produs care are min 3 funcţii. Enumeraţi aceste funcţii.

----------------------------------------------------------------------------------------------------

----------------------------------------------------------------------------------------------------

----------------------------------------------------------------------------------------------------

----------------------------------------------------------------------------------------------------

----------------------------------------------------------------------------------------------------

----------------------------------------------------------------------------------------------------

----------------------------------------------------------------------------------------------------

CONCLUZIE


Pagina 10 M3.MAEC

LECŢIA 2

METODA ARBORELUI GREŞELILOR

Prin „arborele greşelilor” se înţelege procedura de analiză a factorilor care asigură nivelul calitativ al funcţiilor pe care le îndeplineşte un produs. Analiza produsului prin metoda arborelui greşelilor, se face la sfârşitul etapei de concepţie, în momentul finalizării proiectului de execuţie. Informaţiile obţinute, prin reacţie inversă, servesc la stabilirea caracteristicilor de calitate care condiţionează realizarea funcţiilor produsului final.

Procedura se aplică în următoarele etape: 1. ORDONAREA DUPĂ FUNCŢII

1.1. Întocmirea nomenclatorului de funcţii. Stabilirea funcţiilor unui produs se realizează parcurgând iteraţiile următoare: 1.1.1. Descompunerea produsului în organe şi repere componente; 1.1.2. Identificarea pentru fiecare organ ⁄ reper a funcţiei sau a funcţiilor care le

realizează (o funcţie se diferenţiază de altă funcţie dacă există independent de altă funcţie şi dacă prin sine însuşi ada ului o valoare de întrebuinţare, clasificarea acestora fiind reali modul în care sunt percepute de către utilizatorii produsului);

ugă produszată după

1.1.3. Alcătuirea nomenclatorului de funcţii după modelul din tabelul 4. Conţinutul nomenclatorului de funcţii evidenţiază relaţiile, reperele componente ale unui produs şi funcţiile îndeplinite de acestea, ilustrată grafic în figura 3.

LECŢIA 2


Pagina 11 M3.MAEC

Tabelul 4: Nomenclatorul de funcţii

Nr. crt.

Funcţia realizată

Asigurată de Clasificarea neconformanţelor

pentru funcţii Subanasamblul

(nr.desen, denumire)Reper

(nr.desen, denumire)

1.2. Stabilirea caracteristicilor de calitate care condiţionează realizarea funcţiilor. Pentru producţia de unicate se au în vedere numai caracteristicile cu rol funcţional direct, iar pentru producţia de serie se au în vedere caracteristicile cu rol direct şi indirect.

6R Defect Minor A cu rol funcţional indirect

1F

1R Defect Major cu rol funcţional direct


2F

2R Defect Minor A cu rol funcţional direct


3F


9R Defect Major cu rol funcţional indirect

4F

4R Defect Minor B cu rol funcţional indirect

10R Defect Minor B cu rol funcţional indirect

5F


Figura 3: Schema bloc ″funcţii-repere″

1.3. Atribuirea indicilor de clasificare combinată.

Se ataşează fiecărei funcţii un indice de clasificare având în vedere implicaţiile pierderii de către produs a funcţiei respective, similar cu clasificarea defectelor după implicaţiile apariţiei lor în exploatare.

Este de aşteptat ca în etapa de proiectare să nu se poată da răspuns la

toate implicaţiile defectării, cu toate acestea fiind suficiente cunoştinţele intuitive legate de defectări. Definitivarea clasificării funcţiilor se face după urmărirea primului lot în exploatare.

În cazul în care un reper participă la realizarea mai multor funcţii cu

clasificări diferite, acesta va primi gradul de severitate cel mai mare. În figura 1 cele 10 repere condiţionează realizarea a 5 funcţii, între care şi sunt 1F 4F

CONCLUZIE


Pagina 12 M3.MAEC

funcţii obiective, şi sunt funcţii subiective, iar este o funcţie auxiliară. Fiecărei funcţii i-a fost afectată o clasificare, iar reperele care condiţionează funcţia respectivă vor avea clasificarea funcţiei.

2F 3F 5F

Dacă un reper participă la realizarea mai multor funcţii cu clasificări

diferite, acesta va primi clasificarea cu gradul de severitate cel mai mare.

CONCLUZIE

EXEMPLU ILUSTRATIV: Atribuirea gradului de severitate La realizarea funcţiei 1F ntribuie reperele 1R , R şi . Fun a co cţi3 7R

1F fiind obiectivă, a fost clasificată drept majoră, iar reperele 1R , 3R i ş7R vor avea clasa „major”, fiind repere cu rol funcţional direct, pentru

care nu se cunosc garanţii de fabricaţie. Reperul 9R partici la realizarea păfuncţiilor 3F (minor A i 4F (major), acesta fiind clasificat „major” (după ) ş

4F ), cu rol funcţ nal indirect şi fără garanţii de fabricaţie. io

2. REORDONARE DUPĂ SUBANSAMBLURI ŞI REPERE 2.1. Gruparea după subansambluri şi repere a caracteristicilor de calitate în

vederea întocmirii listei de verificări ce urmează a fi efectuate. 2.2. Editarea listei nominale de verificări în cazul producţiei de unicate;

întocmirea tehnologiilor de control şi atribuirea valorilor AQL în funcţie de clasificarea defectelor în cazul producţiei de serie (tabelul 5).

Tabelul 5: Lista nominală de verificări

Nr. crt.

Subansamblul(nr.desen, denumire)

Reper (nr.desen, denumire)

Caracteristici de verificat

Clasificare defect AQL OBS


Pagina 13 M3.MAEC

Activitatea 2

Timp de lucru: 30 minute Cu ajutorul funcţiilor identificate la Activitatea 1:

1. Întocmiţi nomenclatorul de funcţii. ----------------------------------------------------------------------------------------------------

----------------------------------------------------------------------------------------------------

----------------------------------------------------------------------------------------------------

2. Stabiliţi caracteristicile de calitate care condiţionează realizarea funcţiilor. ----------------------------------------------------------------------------------------------------

----------------------------------------------------------------------------------------------------

----------------------------------------------------------------------------------------------------

----------------------------------------------------------------------------------------------------

----------------------------------------------------------------------------------------------------

----------------------------------------------------------------------------------------------------

3. Atribuiţi indicii de clasificare combinată.

----------------------------------------------------------------------------------------------------

----------------------------------------------------------------------------------------------------

----------------------------------------------------------------------------------------------------

----------------------------------------------------------------------------------------------------


Pagina 14 M3.MAEC

LECŢIA 3

METODA DEMERITELOR

Metoda demeritelor, cunoscută şi sub denumirea de metoda penalizării defectelor, este o metodă de supracontrol aplicabilă produselor trecute prin filtrul C.T.C., bazată pe alte premise decât cele ale inspecţiei de calitate, care constituie un instrument operativ de evidenţiere a abaterilor de la calitatea de conformanţă, folosit în scopul ridicării calităţii până, la acest nivel. Metoda demeritelor presupune clasificarea defectelor în funcţie de gravitatea lor, şi acordarea unor punctaje de penalizare, permiţând în final compararea produsului analizat cu un produs de referinţă, sau compararea calităţii unui produs cu exigenţele stabilite anterior. Prin indicatorii săi, metoda demeritelor oferă informaţii privind: nivelul actual al calităţii, evoluţia în timp al acestuia, compararea diferitelor produse din aceeaşi familie. Momentul aplicării metodei, adică după controlul final, reflectă scopul său de a evidenţia atât nivelul fabricaţiei cât şi eficacitatea controlului. De regulă defectele unui produs pot fi diferenţiate în trei grupe:

a) defecte funcţionale şi structurale; b) defecte de aspect; c) defecte de ambalare.

În cadrul fiecărei grupe se regăsesc patru clase de defecte, cu influenţe diferite asupra comportării în funcţionare a produsului analizat şi ca urmare cu efecte diferite asupra comportamentului clientului:


Pagina 15 M3.MAEC

1- defecte critice; 2- defecte majore; 3- defecte minore A; 4- defecte minore B.

Fiecare clasă de defecte este penalizată diferit, corespunzător strategiei de calitate a producătorului, existând mai multe sisteme de atribuire a punctajelor:

● penalizarea se face în funcţie de mărimea abaterii în raport cu mărimea câmpului de toleranţă (sistemul este utilizat de firma Bosch-Germania):

- 100 de puncte penalizare pentru abateri de peste 80 % din câmpul de toleranţă;

- 60 de puncte penalizare pentru abateri între 30-80 % din câmpul de toleranţă;

- 10 puncte penalizare pentru abateri sub 30 % din câmpul de toleranţă. ● pentru fiecare clasă de defecte se atribuie un punctaj fix care evidenţiază

gravitatea implicaţiilor şi efortul de remaniere (sistem folosit de firmele Citroën şi Renault):

- 50 de puncte penalizare pentru defecte critice; - 10 puncte penalizare pentru defecte care necesită remanieri. ● pentru fiecare clasă de defecte se atribuie un punctaj fix, standardele

precizând trei variante de penalizare (Tabelul 6).

Tabelul 6: Variante de punctaj de penalizare

Clasa de defecte Variante de penalizare I II III

1. Critice AP 100 10 55 2. Majore BP 50 5 15 3. Minore A CP 10 3 5 4. Minore B DP 1 1 3

În varianta I de penalizare (sistem folosit de firma Bell SUA), datorită diferenţei mare de punctaj, se favorizează diminuarea defectelor importante (critice şi majore), iar variantele II şi III acordă gradat importanţă tuturor claselor de defecte.

CONCLUZIE

Metoda presupune ca din N produse realizate să se preleveze un eşantion n care

se controlează. Pe baza verificării celor n produse, a identificării, încadrării în clase şi

penalizării defectelor constatate, se calculează indicele demeritului

nPNPNPNPN

I DDCCBBAAd

+++= (1)

în care , , , reprezintă numărul constatat al defectelor critice, majore, minore A, minore B.

AN BN CN DN


Pagina 16 M3.MAEC

Cu cât valoarea indicelui demeritului este mai redusă, cu atât calitatea produselor este mai ridicată.

CONCLUZIE

În funcţie de scopul urmărit, se pot calcula şi alţi indicatori: • Indicele demeritului total

r

dt I

II = (2)

în care este demeritul de referinţă, care poate fi demeritul unei perioade trecute sau demeritul maxim admisibil al perioadei curente. Cu ajutorul indicelui demeritului total (2), se poate aprecia cum se plasează calitatea unui produs la un moment dat, faţă de calitatea sa într-o perioadă anterioară, sau faţă de calitatea impusă.

rI

• Indicele demeritului parţial pentru o clasă de defecte ∑= ip II (3)

în care sunt punctele acordate pentru o anumită clasă de defecte. iI• Indicele demeritului parţial pentru o categorie

r

pp I

II

x= (4)

în care demeritul de referinţă poate fi demeritul parţial al unei perioade trecute, sau demeritul limită admisibil al perioadei curente.

rI

• Indicele global al demeritelor

DCBA

DpCpBpApg PPPP

PIPIPIPII DCB1A

+++

+++= (5)

Valoarea demeritului 0 2 4 6 8 10

3 VI 4 VI 5 VI 6 VI 7 VI

10 VI 11 VI 12 VI 13 VI 14 VI 17 VI 18 VI 19 VI 20 VI 21,4I da = 21 VI


Pagina 17 M3.MAEC

Figura 4: Graficul demeritului

în care sunt indicii demeritului parţial pe clase de defecte, iar este punctajul de penalizare pe clase de defecte. Dacă

DA pp I...,I DA P,...,P1Ig ⟨ calitatea este mai bună decât

obiectivul propus, iar dacă calitatea este mai proastă decât obiectivul propus. Prin acest indicator, calitatea produsului este stabilită în raport cu obiectivul propus.

1Ig ⟩

• Indicele de conformanţă pentru un anumit produs i

100II

1Ir

uci ⎟⎟

⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛−= (6)

în care este demeritul unitar pe lot controlat, iar este demeritul de referinţă. uI rI• Indicele de conformanţă pentru total întreprindere

i

n

1iic

c N

NII

1

t

∑== (7)

în care icI ( )n,1i = sunt indicii de conformanţă ai celor n produse.

Prin aplicarea metodei demeritelor, în afara calculării indicelui demeritului, sau a celorlalţi indicatori, se mai trasează: graficul demeritului (Fig. 4) care indică evoluţia indicelui într-o perioadă stabilită, pe care se trasează demeritul limită admisibil.

Din graficul demeritului se poate stabili dacă pe parcursul perioadei analizate calitatea produsului s-a menţinut constant în aceleaşi limite, a scăzut sau a crescut. Se poate constata evoluţia calităţii într-o perioadă stabilită, precum şi plasarea calităţii faţă de cea impusă, prin trasarea demeritului limită admisibil.

Histograma defectelor (Fig. 5) este o diagramă care indică frecvenţa fiecărui tip

de defect, asigurând orientarea atenţiei către categoriile de defecte critice şi majore şi în acelaşi timp către categoria de defecte ale căror valori tind să crească.

9 8 7 6 5 4 3 2 1 0 A B C D E F G H I J K L MN O P Q R S

Critice Majore Minore A Minore B

CONCLUZIE


Pagina 18 M3.MAEC

Figura 5: Histograma defectelor

Cu ajutorul acestui grafic se poate constata care este categoria de defecte care influenţează preponderent calitatea produsului studiat, precum şi către care categorie de defecte trebuie îndreptate în mod prioritar măsurile de remediere, constatându-se cu ajutorul histogramei defectelor, tendinţa de creştere a lor şi în acest fel de scădere a calităţii.

EXEMPLU ILUSTRATIV: Aplicarea metodei demeritelor la un reductor cu angrenaje cilindrice, de uz general

În tabelele 7,…,9 se prezintă fişa de cotare a demeritelor, elaborată în urma prelevării şi controlului a trei unităţi de produs.

Tabelul 7: Fişa de cotare a demeritelor - Unitatea de produs 1

Nr. crt.

DENUMIREA G D

Punctaj acordat 10 5 3 1 0

1.

Existenţă etichetă

-Uşor citibilă -Greu citibilă -Lipsă etichetă

0 1 1

F x

2.

Aspect exterior

-Corespunzător -Zgârieturi, lovituri -Deformări

0 3 5

A x

3.

Vopsire exterioară

-Vopsit -Vopsit incomplet -Nevopsit

0 1 3

A

x

4.

Vopsit capete de arbori

-Curat -Cu urme -Vopsite complet

0 3 3

F

x

5.

Aspect capete de arbori

-Corespunzător -Cu pete de rugină -Ruginite complet

0 1 3

F

x

6.

Protejare arbori şi asigurare pene

-Corespunzător -Neasigurat pana Neprotejat arbori

0 1 3

F

x

7. Existenţă pene -Da -Lipsă pană

0 3

F x

8. Montare aerisitor -Corect 0 E

CONCLUZIE


Pagina 19 M3.MAEC

-Sedesface cu mâna 1 x 9. Montarea

buşoanelor de golire -Corect -Nestrânse

0 1

E x

10.

Scurgeri ulei

-Lipsă -La capete de arbori -La planul separaţie

0 1 3

E

x

11.

Zgomote şi vibraţii

-0…85 db -85…90 db -peste 90 db

0 3 5

Z

x

12.

Strângere şuruburi la plan de separaţie

-Corect până la 2 -2-4 buc -peste 4 strânse sub momentul prescris

0 1 3 5

Z

x

13. Verificare angrenare -Corect -Montaj greşit

0 10

F x

14.

Ajustajele penelor la arbori

-Prea strâns -Corect -Larg

0 0 5

Z

x

Tabelul 8: Fişa de cotare a demeritelor – Unitatea de produs 2

Nr. crt.

DENUMIREA G D


1.



0 1 1

F

x

2.

Aspect exterior


0 3 5

A x

3.

Vopsire exterioară


0 1 3

A

x

4.



0 3 3

F

x

5.



0 1 3

F

x

6.



0 1 3

F

x


0 3

F x



Pagina 20 M3.MAEC



0 1

E x

10.

Scurgeri ulei


0 1 3

E

x

11.


-0…85 db -85…90 db -peste 90 db

0 3 5

Z

x

12.



0 1 3 5

Z

x


0 10

F x

14.



0 0 5

Z

x

Tabelul 9: Fişa de cotare a demeritelor - Unitatea de produs 3

Nr. crt.

DENUMIREA G D


1.



0 1 1

F x

2.

Aspect exterior


0 3 5

A x

3.

Vopsire exterioară


0 1 3

A

x

4.



0 3 3

F

x

5.



0 1 3

F

x

6.



0 1 3

F

x


0 3

F x



Pagina 21 M3.MAEC



0 1

E x

10.

Scurgeri ulei


0 1 3

E

x

11.


-0…85 db -85…90 db -peste 90 db

0 3 5

Z

x

12.



0 1 3 5

Z

x


0 10

F x

14.



0 0 5

Z

x

Activitatea 3

Timp de lucru: 30 minute 1► Se adoptă varianta II de penalizare. 2► Se calculează indicele demeritului – relaţia (1). 3►Se calculează indicele demeritului total – relaţia (2)- în raport cu demeritul

lunii precedente . 2,3Ir =4► Se calculează demeritele parţiale pe clase de defecte - relaţia (3). 5► Se calculează indicele demeritului parţial – relaţia (4) - pe următoarele

categorii: ▫ Aspect,

▫ Funcţionalitate, ▫ Zgomot, ▫ Etanşeitate; 6► Se calculează indicele global al demeritelor – relaţia (5). 7► Se calculează indicele de conformanţă – relaţia (6). 8► Se trasează graficul demeritului ştiind că 25,3Ida = . 9► Se trasează histograma defectelor.


Pagina 22 M3.MAEC

LECŢIA 4

METODA TAGUCHI

ANALIZA MULTICRITERIALĂ

METODA TAGUCHI În vederea realizării calităţii, metoda elaborată de Taguchi, se bazează pe patru elemente:

1. Funcţia pierdere, care evidenţiază necesitatea optimizării dispersiei unui proces în funcţie de valoarea de obiectiv. Prin urmare calitatea se realizează atunci când valorile caracteristicilor produsului au o dispersie mică în vecinătatea unei valori precise. Funcţia pierdere constituie un mijloc ajutător pentru estimarea îmbunătăţirii procesului.

2. Prevenirea defectelor, se efectuează în etapele incipiente de realizare ale produsului. Prin aceasta pot fi reduse sau chiar evitate, costurile ridicate de eliminare a defectelor din etapele de fabricaţie şi de utilizare a produselor.

3. Modelarea robustă a produselor şi a proceselor, are în vedere faptul că încă din etapa de dezvoltare a produsului trebuie să se ţină seama de diferitele mărimi perturbatoare posibile.

4. Metoda de experimentare pentru optimizare, elaborată de Taguchi, constituie o variantă a experimentărilor factoriale parţiale, la care interacţiunile dintre parametrii procesului se neglijează prin folosirea planurilor speciale de încercare şi a câmpurilor


Pagina 23 M3.MAEC

ortogonale. Metoda se foloseşte pentru îmbunătăţirea produselor şi a proceselor, în faza de dezvoltare a acestora. Evaluarea rezultatelor experimentale se face asemănător electronicii cu ajutorul raportului „semnal-zgomot”.

Etapele de aplicare ale metodei sunt prezentate în figura 6.

1 – PREGĂTIRE • Definirea problemei • Formarea echipei de experţi

2 – PLANIFICARE • Efectuarea unei şedinţe de brainstorming pentru alegerea mărimilor principale de comandă şi de perturbaţie

• Alegerea planului experimental, matricea ortogonală

• Stabilirea mărimilor de comandă • Stabilirea mărimilor perturbatoare

3 – REALIZARE • Realizarea experimentelor şi înregistrarea rezultatelor

4 – ANALIZĂ • Analiza grafică a datelor; folosirea analizei de varianţă (media erorilor pătratice)

• Interpretarea rezultatelor; alegerea combinaţiei optime a factorilor

5 – EXPERIMENTE DE CONFIRMARE

• Realizarea experimentelor de confirmare cu combinaţia optimă a factorilor

Figura 6: Etape în aplicarea metodei Taguchi

EXEMPLU ILUSTRATIV: Optimizarea comportamentului la zgomot al unui electromotor În etapa de stabilire a mărimilor de comandă şi a mărimilor perturbatoare (factorii care influenţează comportamentul motorului din punct de vedere al zgomotului acestuia), s-au dedus factorii din figura 7. Deosebirea între factorii de influenţă şi factorii de perturbaţie, este că cei din urmă nu pot fi stăpâniţi.

Cod Parametru

Denumire parametru Treapta 1 2

Para

met

rii d

e co

man

dă

A Duritatea periilor 1 2 B Material 1 2 C Forma periilor 1 2 D Lungimea periilor 1 2 E Constanta arcului C1 C2 F Dispunerea suportului 1 2 G Distanţa suportului S1 S2


Pagina 24 M3.MAEC

Par.

de

pertu

r M Starea de montare 1 2 N Turaţia N1 N2 P Frecvenţa F1 F2

Figura 7: Parametrii de influenţă pentru optimizarea comportării la zgomot

În matricea ortogonală, se stabilesc treptele factorilor de influenţă şi ale acelora

de perturbaţie, pentru fiecare experiment (Fig. 8). Pentru reducerea cheltuielilor de experimentare, nu sunt luate în considerare toate combinaţiile posibile între factorii de influenţă şi factorii de perturbaţie. În câmpul matriceal, cu valorile corespunzătoare ale factorilor, se stabilesc valorile caracteristicilor de calitate Y. Pentru fiecare linie, se calculează cu ajutorul rezultatelor experimentale obţinute, mărimi statistice pentru fiecare combinaţie a factorilor de influenţă. Acestea permit analiza factorilor de influenţă mai importanţi şi aprecierea combinaţiei parametrilor de comandă ca funcţie de influenţa parametrilor de perturbaţie (raportul semnal-zgomot).

În folosirea matricelor ortogonale, problema dificilă o constituie interacţiunile dintre factori, care trebuiesc cunoscute de la conceperea planului de experimentare. Pentru aceasta este nevoie de experienţă inginerească şi cunoştinţe privind mărimile de influenţă ale procesului. Metoda, în esenţa ei, face apel la cunoştinţele inginereşti privind procesul sau produsul, în vederea reducerii cheltuielilor de experimentare, prin folosirea matricelor ortogonale.

Para

m. d

e pe

rturb

aţi P - - + +

N - + - + M - + + -

1 2 3 4

Nr. PARAMETRII DE COMANDĂ

REZULTATE

A B C D E F G 1 - - - - - - - Y11 Y12 Y13 Y14 Z12 + - - + - + + Y21 Y22 Y23 Y24 Z23 - + - + + - + Y31 Y32 Y33 Y34 Z34 + + - - + + - Y41 Y42 Y43 Y44 Z45 - - + + + + - Y51 Y52 Y53 Y54 Z56 + - + - + - + Y61 Y62 Y63 Y64 Z67 - + + - - + + Y71 Y72 Y73 Y74 Z78 + + + + - - - Y81 Y82 Y83 Y84 Z8

Figura 8: Plan de experimente pentru metoda Taguchi

Dacă influenţele parametrilor de perturbaţie asupra caracteristicilor de calitate nu pot fi reduse (dispersia procesului nu se poate minimiza), atunci se vor recalcula toleranţele având în vedere costurile.

CONCLUZIE


Pagina 25 M3.MAEC

ANALIZA MULTICRITERIALĂ Metoda se aplică atunci când sunt cunoscute mai multe variante constructive ale unui produs şi trebuie aleasă (achiziţionată) varianta optimă din punctul de vedere al clientului (cumpărătorului). De asemenea în urma aplicării unor studii de benchmarking, se pot trece prin analiza multicriterială rezultatele superioare ale furnizorului cu care se face comparaţia. Metoda de analiză multicriterială se aplică cu succes şi în sfera serviciilor. Metoda presupune parcurgerea mai multor „paşi” după cum urmează:

1. Notarea variantelor constructive ale produsului (1, 2, ..., n); 2. Scoaterea în evidenţă a avantajelor şi dezavantajelor pe care le prezintă fiecare

variantă în parte (din punct de vedere al utilizatorului); 3. Stabilirea criteriilor de comparaţie între variantele constructive; 4. Întocmirea tabloului utilităţilor parţiale; 5. Sumarea utilităţilor parţiale şi stabilirea variantei optime.

EXEMPLU ILUSTRATIV: Analiza multicriterială pentru produsul „Cap de honuit”

Produsul: Cap de honuit Variante constructive:

a) cap de honuit cu cremalieră; b) cap de honuit cu conuri; c) cap de honuit cu pană înclinată acţionată hidraulic; d) cap de honuit cu pană înclinată acţionată mecanic; e) cap de honuit cu pistonaşe acţionate mecanic; f) cap de honuit cu pană multiplă şi plunjere.

Varianta a: Avantaje: Dezavantaje:

- gamă de reglare mare - construcţie complicată

Varianta b: Avantaje: Dezavantaje:

- construcţie simplă - reglaj mecanic cu şocuri

Varianta c: Avantaje: Dezavantaje:

- deplasare lentă a barelor abrazive - forţe constante - construcţie relativ constantă

Varianta d: Dezavantaje: - reglaj mecanic al barelor abrazive - şocuri în exploatare

Varianta e: Avantaje:

- forţe constante - acţionare lentă


Pagina 26 M3.MAEC

Dezavantaje: - construcţie pretenţioasă Varianta f: Avantaje:

- acţionare lentă - construcţie simplă

Criteriile de comparaţie şi tabloul cu utilităţile parţiale sunt prezentate în tabelul 1.

Tabelul 1: Criteriile de comparaţie şi utilităţile parţiale Nr. crt.

Criteriul Utilităţi parţiale pentru varianta a b c d e f

1 Gama de dimensiuni acoperită 1 0,4 0,4 0,5 0,4 0,5 2 Posibilităţi de adaptare a unui

dispozitiv de control activ 0,7 0,6 0,8 0,6 0,7 0,9

3 Complexitatea sculei 0,4 0,5 0,3 0,5 0,4 0,7 4 Gradul de uniformitate a

distribuţiei forţei 0,5 0,6 0,8 0,6 0,7 0,8

5 Gradul de solicitare a utilajului 0,5 0,3 0,4 0,5 0,6 0,6 6 Gradul de suprapunere a timpilor

de bază cu timpii auxiliari 0,8 0,4 0,9 0,5 0,9 0,9

7 Posibilitatea amortizării sculei în perioada de folosire

0,9 0,8 0,8 0,7 0,6 0,8

8 Gradul de securitate a muncii 0,5 0,8 0,9 0,7 0,9 0,9 9 Comoditatea în exploatare 0,4 0,6 0,7 0,6 0,8 0,8

UTILITĂŢI TOTALE 5,7 5,0 6,0 5,2 6,0 6,9

În urma aplicării metodei rezultă soluţia optimă varianta f: cap de honuit cu pană multiplă şi plunjere.

Observaţii: 1. Acordarea utilităţilor parţiale este aleatorie (la aprecierea specialistului care face

analiza); 2. Se repetă metoda de către alte persoane încercându-se ajungerea la un optim; 3. Chiar dacă pare „uşor puerilă” repetarea metodei duce la rezultate deosebite.

Activitatea 4

Timp de lucru: 20 minute Aplicaţi analiza multicriterială la locul dumneavoastră de muncă pentru un produs/serviciu care are mai multe variante constructive.

CONCLUZIE


Pagina 27 M3.MAEC

----------------------------------------------------------------------------------------------------

----------------------------------------------------------------------------------------------------

----------------------------------------------------------------------------------------------------

----------------------------------------------------------------------------------------------------

REZUMAT

► în LECŢIA 1. am prezentat analiza valorii care este o metodă de cercetare-proiectare ce urmăreşte ca funcţiile produsului studiat să fie concepute şi realizate cu cheltuieli minime, în condiţii de calitate care să satisfacă necesităţile utilizatorilor. Analiza valorii cere reflecţie şi spirit de creativitate, exploatând fructuos informaţiile privind cerinţele funcţiilor în raport cu mărimea costurilor, pentru găsirea soluţiilor noi, utile şi eficiente.

► în LECŢIA 2 am prezentat metoda „arborele greşelilor” care este o procedură de analiză a factorilor care asigură nivelul calitativ al funcţiilor pe care le îndeplineşte un produs. Analiza produsului prin metoda arborelui greşelilor, se face la sfârşitul etapei de concepţie, în momentul finalizării proiectului de execuţie. Metoda arborele greşelilor se aplică în următoarele etape: 1) Ordonarea după funcţii (Întocmirea nomenclatorului de funcţii, Stabilirea caracteristicilor de calitate care condiţionează realizarea funcţiilor, Atribuirea indicilor de clasificare combinată) şi 2) Reordonare după subansambluri şi repere.

► în LECŢIA 3 am prezentat metoda demeritelor (metoda penalizării defectelor) care este o metodă de supracontrol aplicabilă produselor trecute prin filtrul controlului final. Metoda demeritelor presupune clasificarea defectelor în funcţie de gravitatea lor, şi acordarea unor punctaje de penalizare, permiţând în final compararea produsului analizat cu un produs de referinţă, sau compararea calităţii unui produs cu exigenţele stabilite anterior. ► în LECŢIA 4 metoda Taguchi folosită pentru îmbunătăţirea produselor şi a proceselor, în faza de dezvoltare a acestora şi analiza multicriterială care se aplică atunci când sunt cunoscute mai multe variante constructive ale unui produs şi trebuie aleasă varianta optimă

REZULTATE AŞTEPTATE

După studierea acestui modul, ar trebui să înţelegeţi ar trebui să înţelegeţi modul de aplicare al metodelor de analiză şi evaluare a calităţii prezentate: analiza valorii, arborele greşelilor, metoda demeritelor, metoda Taguchi şi analiza multicriterială. Prin utilizarea acestor metode puteţi contribui la competitivitatea organizaţiei dumnea- voastră.


Pagina 28 M3.MAEC

P U N C T E

C H E I E

• Analiza valorii urmăreşte ca funcţiile produsului studiat să fie concepute şi realizate cu cheltuieli minime.

• După modul de a participa sau nu la definirea valorii de întrebuinţare a produsului, funcţiile unui produs pot fi: principale, secundare şi inutile.

• funcţie poate fi dimensionată atât din punct de vedere tehnic cât şi din punct de vedere economic.

• Dimensiunea tehnică a unei funcţii reprezintă unul sau mai mulţi parametri tehnici care caracterizează funcţia respectivă.

• Dimensiunea economică a unei funcţii reprezintă o parte a costului obiectivului aferent funcţiei respective.

• Nivelul de importanţă al unei funcţii se stabileşte în scopul determinării contribuţiei fiecărei funcţii în valoarea de întrebuinţare a produsului.

• Metoda „arborele greşelilor” este o procedură de analiză a factorilor care asigură nivelul calitativ al funcţiilor pe care le îndeplineşte un produs.

• Metoda arborele greşelilor se aplică în următoarele etape: 1) Ordonarea după funcţii şi 2) Reordonare după subansambluri şi repere.

• Metoda demeritelor sau metoda penalizării defectelor, este o metodă de supracontrol aplicată după controlul final.

• Metoda demeritelor presupune clasificarea defectelor în funcţie de gravitatea lor şi acordarea unor punctaje de penalizare.

• Metoda Taguchi se bazează pe patru elemente: Funcţia pierdere; Prevenirea defectelor; Modelarea robustă a produselor şi a proceselor; Metoda de experimentare pentru optimizare.

• Metoda de analiză multicriterială se aplică pentru produse sau servicii.

• Metoda de analiză multicriterială se aplică atunci trebuie aleasă varianta optimă de produs din punctul de vedere al clientului atunci când sunt cunoscute mai multe variante constructive ale produsului.


Pagina 29 M3.MAEC

TEST DE AUTOEVALUARE

Încercuiţi răspunsurile corecte la

întrebările următoare. ATENŢIE: pot exista unul, niciunul sau mai multe răspunsuri corecte la aceeaşi întrebare.

Timp de lucru: 30 minute

1) Prin arborele greşelilor se înţelege: a) este o procedură de analiză a factorilor care asigură nivelul calitativ al funcţiilor pe care le îndeplineşte un produs. Da / Nu b) analiza produsului prin această metodă, se face la sfârşitul etapei de concepţie.

Da / Nu c) informaţiile obţinute, prin reacţie inversă, servesc la stabilirea caracteristicilor de calitate care condiţionează realizarea funcţiilor produsului final. Da / Nu d) procedura se aplică în trei etape. Da / Nu 2) Penalizările claselor de defecte: a) are loc corespunzător strategiei de calitate a producătorului. Da / Nu b) se realizează în funcţie de mărimea abaterii în raport cu mărimea câmpului de toleranţă la firma Bosch. Da / Nu c) este prin punctaj fix corespunzător fiecărei clase la firma Renault. Da / Nu 3) În analiza valorii, după modul în care participă sau nu la definirea valorii de întrebuinţare a produsului, funcţiile unui produs pot fi: a) principale Da / Nu b) majore Da / Nu c) secundare Da / Nu d) inutile Da / Nu


Pagina 30 M3.MAEC

4) Metoda demeritelor, a) este cunoscută şi sub denumirea de metoda penalizării defectelor. Da / Nu b) este o metodă de supracontrol a produselor fiind similară controlului tehnic de calitate. Da / Nu c) constă în clasificarea defectelor în funcţie de gravitatea lor şi acordarea unor punctaje de penalizare. Da / Nu d) oferă informaţii privind nivelul actual al calităţii dar şi evoluţia în timp al acestuia. Da / Nu e) se aplică în timpul controlului final. Da / Nu 5) Graficul demeritului indică evoluţia indicelui demeritului într-o perioadă stabilită, în raport cu demeritul limită admisibil. Da / Nu 6) În vederea realizării calităţii, metoda Taguchi, se bazează pe următoarele elemente: a) Funcţia pierdere. Da / Nu b) Prevenirea defectelor. Da / Nu c) Modelarea robustă a produselor şi a proceselor. Da / Nu d) Metoda de experimentare pentru optimizare. Da / Nu 7) La metoda arborele greşelilor, în vederea atribuirii indicilor de clasificare combinată, în cazul în care un reper participă la realizarea mai multor funcţii cu clasificări diferite, acesta va primi gradul de severitate cel mai mare. Da / Nu 8) În analiza valorii, dimensiunea economică a unei funcţii rezultă din însumarea costurilor elementelor componente care materializează funcţie respectivă. Da / Nu 9) În aplicarea analizei multicriteriale se parcurg „paşi” după cum urmează: a) notarea variantelor constructive ale produsului. Da / Nu b) scoaterea în evidenţă a avantajelor şi dezavantajelor pe care le prezintă fiecare variantă în parte. Da / Nu c) identificarea tuturor cauzelor posibile ale defectelor în cadrul variantelor. Da / Nu d) stabilirea criteriilor de comparaţie între variantele constructive. Da / Nu e) întocmirea tabloului utilităţilor parţiale. Da / Nu f) sumarea utilităţilor parţiale şi stabilirea variantei optime. Da / Nu 10) Analiza valorii: a) este o metodă de cercetare-proiectare sistematică şi creativă care urmăreşte ca funcţiile obiectului studiat să fie concepute şi realizate cu cheltuieli minime, în condiţii de calitate care să satisfacă necesităţile utilizatorilor în concordanţă cu cerinţele social-economice. Da / Nu b) obiectul analizei poate fi un produs sau părţi componente ale acestuia care îndeplinesc una sau mai multe funcţii. Da / Nu c) obiectul analizei poate fi o tehnologie sau părţi ale acesteia. Da / Nu d) obiectul analizei poate fi o activitate sau o succesiune de activităţi. Da / Nu 11) În analiza valorii, funcţia inutilă este subordonată funcţiei principale, dar care, dacă ar fi înlăturată nu ar împiedica îndeplinirea funcţiei principale. Da / Nu


Pagina 31 M3.MAEC

12) Indicele demeritului total se calculează prin raportarea demeritului de referinţă la demeritul unei perioade trecute sau demeritul maxim admisibil al perioadei curente. Da / Nu 13) În analiza valorii, dimensiunea tehnică a unei funcţii reprezintă unul sau mai mulţi parametri tehnici care caracterizează funcţia respectivă, exprimată în unităţi de măsură corespunzătoare. Da / Nu 14) La metoda arborele greşelilor, în etapa de ordonare după funcţii, se realizează următoarele: a) Întocmirea nomenclatorului de funcţii. Da / Nu b) Stabilirea caracteristicilor de calitate care condiţionează realizarea funcţiilor. Da / Nu c) Atribuirea indicilor de clasificare combinată. Da / Nu d) Gruparea după subansambluri şi repere a caracteristicilor de calitate. Da / Nu e) Editarea listei nominale de verificări în cazul producţiei de unicate. Da / Nu 15) În analiza valorii, prin compararea funcţiilor între ele, două câte două, din punct de vedere al efectului lor util, pe baza consultării unui eşantion reprezentativ de utilizatori şi specialişti, se determină: a) dimensiunea tehnică a unei funcţii. Da / Nu b) dimensiunea economică a unei funcţii. Da / Nu c) nivelul de importanţă al unei funcţii. Da / Nu 16) Indicele demeritului se calculează în funcţie de numărul constatat al defectelor (critice, majore, minore A, minore B), varianta de penalizare adoptată şi numărul de produse verificate. Da / Nu

Prin conectare la internet la adresa de site www.mmsc.upm.ro, vă logaţi cu datele de autentificare primite (user şi parolă) şi completaţi în modulul TESTE răspunsurile corecte la întrebări (pe care le-aţi încercuit anterior). ATENŢIE: Numai după transmiterea on-line a testului v-aţi îndeplinit obligaţiile de parcurgere a modulului.

Timp de lucru: 10 minute

http://www.mmsc.upm.ro/


Pagina 32 M3.MAEC

Modul_3-MAEC_2009(2)

Documents

Transcript of Modul_3-MAEC_2009(2)