Modul 12

Modul 12 - Raportul de audit

1

MODULUL 12: RAPORTUL DE AUDIT

Obiective educaţionale

În urma studierii acestui Modul, vei dobândi următoarele competenţe şi

aptitudini:

- cunoașterea caracteristicilor raportului de audit;

- cunoașterea formei raportului de audit;

- recomadări, concluzii.

Cuvinte cheie:

Auditor principal, raport de audit, conținut.

Cuprinsul Modulului:

Modulul 12: .....„RAPORTUL DE AUDIT” ............................................ 1

Obiective educaţionale ............................................................................ 1

Cuvinte cheie .......................................................................................... 1

Cuprinsul Modulului ............................................................................... 1

12.1 ............................Caracteristicile raportului de audit ....................... 3

Subiecte pentru autoevaluare: ................................................................ 15

Întrebări de autoevaluare ....................................................................... 15

Subiecte pentru evaluare şi control ........................................................ 16

Întrebări de evaluare .............................................................................. 17

Teste grilă: ............................................................................................ 18

Rezumatul acestui Modul ........................................................................ 20

Bibliografie obligatorie ........................................................................... 21

Timpul mediu necesar pentru studiu: 120 minute.

12


2

Bibliografie .............................................................................................. 38


3

UNITATEA DE ÎNVĂłARE NR. 12 La finalizarea fiecărei activităţi de audit, auditorul trebuie să întocmească, în formă

scrisă şi format corespunzător, un raport de audit în care să-şi exprime opinia asupra

situaţilor financiare auditate alte observaţii asupra acestora.

12.1. CARACTERISTICILE RAPORTULUI DE AUDIT

Caracteristicile raportului de audit trebuie să asigure acestuia conformitatea cu

standardele de raportare.

- Uşor de înţeles

Formularea conţinutului raportului de audit trebuie să fie simplă pentru a fi accesibilă

celor cărora li se adresează. La elaborarea unui raport trebuie să se utilizeze un limbaj

cât mai clar şi simplu, în măsura în care subiectul o permite. În situaţia în care se

utilizează termeni tehnici, specifici, abrevieri sau acronime, acestea trebuie să fie clar

definite într-un glosar de termeni.

- Lipsit de ambiguitate

Auditorul se va sigura că opinia (constatările lui) este experimentată cu acurateţe şi nu

lasă loc de interpretări. În acest sens se recomandă utilizarea de formulări standard, al

căror conţinut este general acceptat.

- Cuprinde numai constatări susţinute de probe suficiente şi relevate

Este esenţial ca opinia de audit să fie susţinută de probe care să justifice concluziile la

care s-a ajuns. În anumite situaţii poate fi utilă menţionarea modului de colectare a

probelor de audit.

- Complet

Raportul de audit trebuie să cuprindă toate informaţiile necesare pentru a satisface

obiectivele auditării, în vederea asigurării înţelegerii adecvate şi corecte a aspectelor

prezentate şi să întrunească cerinţele prevăzute de standarde în legătură cu conţinutul

acestuia. Totodată, raportul de audit poate avea anexate situaţiile financiare care au

făcut obiectul auditului, respectând regimul documentelor cu caracter public.

- Exact


4

Raportul de audit trebuie să cuprindă probe de audit reale, suficiente şi pertinente,

evidenţiate şi în dosarele de lucru ale auditorilor şi care totodată să demonstreze

corectitudinea şi rezonabilitatea concluziilor şi a constatărilor prezentate. Prezentarea

corectă presupune: descrierea cu acurateţe a sferei de cuprindere a auditului şi a

metodologiei de audit aplicată.

O inexactitate apărută în raportul de audit poate crea dubii asupra validităţii întregului

raport de audit şi poate sustrage atenţia de la esenţa raportului. De asemenea, raportările

inexacte pot prejudicia credibilitatea instituţiei care a realizat raportul de audit.

- Obiectiv

Credibilitatea unui raport de audit este semnificativ mai mare în cazul în care probele de

audit sunt prezentate într-o manieră imparţială. Dacă auditorii au relaţii sau interese

legate de entitatea audiată vor exista suspiciuni asupra independenţei şi obiectivităţii

acestora.

- Convingător

Informaţiile prezentate în raportul de audit trebuie să fie suficiente pentru a convinge

utilizatorii acestora de realitatea constatărilor, de rezonabilitatea concluziilor şi de

beneficiul implementării recomandărilor.

- Claritate

Organizarea logică a materialului, acurateţea şi precizia explicării faptelor şi formulării

concluziilor este esenţială pentru claritatea şi înţelegerea raportului. Structurarea

raportului pe capitole şi utilizarea de titluri fac raportul mai uşor de înţeles. De

asemenea, când situaţia o permite se pot utiliza mijloace vizuale (tabele, grafice),

pentru clarificarea şi sintetizarea unor materiale complexe.

- Concis

Raportul de audit trebuie să concis, şi să cuprindă concluzii şi recomandări care să se

sprijine pe probe de audit.

Standardele internaţionale definesc raportul de audit ca fiind documentul în care

auditorii îşi exprimă opinia asupra situaţiilor financiare elaborate de entitatea audiată.

B. Forma şi conţinutul raportului de audit

În elaborarea rapoartelor de audit, auditorii trebuie să includă următoarele elemente de

bază:

a) Titlul raportului de audit;


5

b) Rezumatul executiv;

c) Introducerea generală;

d) Tratarea pe larg a obiectivelor de audit şi modul de realizare a auditului;

e) Concluzii generale;

f) Recomandări;

g) Propuneri de valorificare a raportului de audit;

h) Anexe (atunci când este cazul);

i) Data raportului;

j) Adresa auditorului sau a organismului de certificare (dacă este cazul);

k) Semnătura auditorilor.

Precizăm că, pentru auditarea fondurilor alocate de uniunea Europeană, raportul de

audit va face referire la procedurile referitoare la:

- asigurarea conformităţii cu Acordul Multianual de Finanţare;

- criterii de acreditare cu relevanţă semnificativă;

- protejarea intereselor financiare ale Comunităţii Europene.

1. Titlul raportului de audit

Raportul de audit trebuie să aibă un titlu corespunzător, care să-l diferenţieze faţă de alte

rapoarte de audit elaborate de auditorii interni ai entităţii audiate sau de alţi auditori.

b) Rezumatul executiv, cuprinde:

- Opinia de audit asupra situaţiilor financiare ale entităţii audiate;

- Un paragraf introductiv privind:

- Identificarea obiectivelor auditului şi aria de cuprindere a acestuia

respectiv situaţiile financiare audiate. În raportul de audit se menţionează

situaţiile financiare elaborate de entitatea audiată şi perioada acoperită de

acestea;

- Declaraţii rezumative referitoare la responsabilitatea conducerii entităţii

audiate pentru situaţiile financiare audiate şi la responsabilităţile auditoriului

pentru opinia de audit formulată.

Exemplu: Un paragraf introductiv ar putea fi formulat astfel: noi am audiat bilanţul

contabil al entităţii întocmit la 31 decembrie 200x, precum şi situaţiile privind veniturile

şi lichidităţile pentru anul încheiat la această dată.


6

Aceste situaţii financiare sunt în responsabilitatea managementului entităţii audiate.

Responsabilitatea noastră este de a exprima o opinie cu privire la aceste situaţii

financiare.

Totodată, raportul de audit trebuie să includă o declaraţie asupra faptului că auditul a

fost planificat şi desfăşurat pentru a se obţine o asigurare rezonabilă asupra situaţiilor

financiare şi că acestea nu conţin/sau conţin erori semnificative.

De asemenea, raportul de audit trebuie să includă o declaraţie a auditorului asupra

faptului că auditul realizat conferă o bază rezonabilă pentru opinie.

c) introducere generală (paragraf referitor la aria de aplicabilitate a

auditului), care conţine:

- Baza legală a auditului

Rapoartele de audit vor menţiona legislaţia sau reglementarea în baza căreia se

efectuează auditul.

- Respectarea standardelor şi a manualului de audit

Rapoartele de audit vor indica standardele şi manualele de audit în conformitate cu care

s-a efectuat auditul. Acest fapt va oferi utilizatorului auditului siguranţa că auditul s-a

desfăşurat în conformitate cu procedurile de audit general acceptate.

- Utilizatorul raportului de audit

În anumite situaţii legate de anumite circumstanţe care au declanşat auditul, cum ar fi

solicitări de audit, cum ar fi solicitări de audit ale Camerelor Parlamentului sau ale unor

organisme internaţionale etc., potrivit prevederilor legale, raportul de audit trebuie să

menţioneze pe cel care l-a solicitat, pe cei cărora li se adresează şi pe cei care îl vor

utiliza.

- Perioada de desfăşurare a auditului, precum şi anul financiar audiat

În raportul de audit se menţionează:

- Anul financiar audiat, precum şi situaţiile financiare întocmite de entitatea audiată în

această perioadă;

- Suma totală alocată entităţii audiate pe perioada supusă auditării, precum şi suma

totală cheltuită de entitate în cadrul aceleaşi perioade.

Exemplu: Suma de ... reprezintă cheltuielile totale aferente anului financiar încheiat la

31 decembrie 200x.

- Metodologia de audit folosită


7

La acest subpunct auditorii vor prezenta următoarele aspecte:

- realizarea auditului atât pe parcursul anului financiar cât şi la sfârşitul acestuia,

în cadrul a două acţiuni de audit, una intermediară, alta finală, menţionându-se durata şi

programarea misiunilor (acolo unde este cazul);

- evaluarea principiilor contabile folosite la întocmirea situaţiilor financiare;

- nivelul stabilit al materialităţii, cu respectarea standardelor de audit

internaţionale, precum şi a faptului că s-a urmărit să se obţină asigurarea rezonabilă că,

situaţiile financiare ale entităţii audiate sunt corecte, complete şi fidele;

- va fi precizat şi nivelul de siguranţă obţinut.

Exemplu 1: am realizat auditul în conformitate cu standardele internaţionale de audit

(sau cu referire la standardele şi practicile naţionale). Aceste standarde impun

planificarea şi realizarea auditului pentru a obţine o asigurare rezonabilă în sensul că

declaraţiile financiare nu cuprind erori materiale.

Nivelul materialităţii folosit în auditarea conturilor anuale este de 0,5% din cheltuiala

netă totală. Aceasta reprezintă O milioane.

Nivelul de siguranţă obţinut este de 95%.

Exemplu 2: Pentru auditul fondurilor derulate prin Programele de finanţare ale Uniunii

Europene nivelul materialităţii se situează în intervalul 0,5%-2%, pentru primul an de

auditare alegându-se 0,5% din cheltuiala totală.

- Riscurile evaluate de auditori la nivelul entităţii audiate – riscul inerent

(riscurile specifice domeniilor de audit stabilite), de control, de nedetectate.

- Numărul populaţiilor selectate, valoarea eşantionului, metoda de eşantionare

folosită, se poate ataşa eşantionul audiat.

- Tehnicile de audit folosite – interviuri, vizite, observări, verificarea

documentelor, specificându-se numărul şi localizarea utilizării respectivelor tehnici.

Echipa de audit.

În raportul de audit se va specifica componenţa echipei de audit, cu referire la pregătirea

auditorilor şi la folosirea muncii unor specialişti în anumite domenii de audit stabilite.

Altele

La acest punct auditorul va prezenta:

- Modificări semnificative produse în cadrul entităţii audiate pe parcursul anului

financiar audiat;


8

- Orice dificultăţi tehnice întâlnite de auditori pe parcursul desfăşurării activităţii

de audit.

d) Tratarea pe larg a obiectivelor de audit şi a modului de realizare a auditului

În cazul acestui paragraf se vor preciza domeniile auditului şi modul de realizare a

obiectivelor auditului pentru fiecare domeniu stabilit. Astfel se va descrie în detaliu

procedurile de audit aplicate numărul acestora pentru fiecare domeniu audiat, etc.

e) Concluzii generale

Plecând de la concluziile prezentate la fiecare din domeniile audiate se vor sintetiza

concluziile generale.

f) Recomandări

La formularea recomandărilor, auditorii vor avea în vedere existenţa unei legături clare

între acestea şi constatările şi concluziile raportate. Pentru fiecare set de constatări şi

concluzii se elaborează recomandările aferente.

Recomandările vor fi formulate numai în situaţiile în care activitatea de auditare a

permis identificarea unor soluţii plauzibile şi eficiente pentru fiecare deficienţă

identificată.

Auditorii vor ţine seama de faptul că formularea recomandărilor şi a soluţiilor posibile

nu trebuie să fie prea detaliată (entităţii audiate revenindu-i sarcina elaborării unui plan

detaliat al soluţiilor pentru remedierea deficienţelor) ci trebuie să indice principalele

schimbări necesare, luând în considerare costul potenţial al aplicării lor.

Atunci când este cazul vor fi în mod clar identificaţi responsabilii apariţiei deficienţelor,

ca şi persoanele cărora le revine sarcina corectării lor.

Auditorii vor clasifica fiecare recomandare de îmbunătăţire în funcţie de gradul

importanţei pe care acesta îl acordă situaţiei respective.

Pentru uşurarea prezentării, auditorii vor ţine cont de următoarea clasificare:

- recomandări majore: sunt acele recomandări care presupun o atenţie imediată

din partea conducerii entităţii audiate;

- recomandări intermediare: sunt acele recomandări semnificative în contextul

mediului de control al entităţii şi care necesită o atenţie imediată la un nivel

semnificativ;

- recomandări minore: sunt acele recomandări cărora trebuie să li se acorde

atenţie pentru a se asigura deplina conformitate cu prevederile în vigoare.


9

Raportul va trebui să stabilească pentru fiecare recomandare, modificările

procedurale/politice care au avut loc sau care vor avea loc şi să menţioneze care a fost

reacţia entităţii audiate la respectivele recomandări.

În cazul în care există deja recomandări relevante, sau recomandări din anul precedent

de auditare, auditorii vor prezenta în raport un tabel cuprinzând toate recomandările

nerezolvate, menţionând sursa acestora şi o descriere a situaţiei la data raportului.

Nr.

Crt

.

Recomandarea

anterioară

Situaţia implementării

recomandării anterioare

Sursele recomandării

Auditorii vor elabora o listă a recomandărilor sub formă de tabel, care să conţină

informaţii referitoare la importanţă recomandării, domeniul de aplicare, recomandare,

referinţa recomandării reprezentată de numărul paragrafului din raport la care se face

referire, răspunsul entităţii audiate la recomandarea auditorilor, situaţia aplicării

recomandării.

Recomandările vor fi prezentate grupat, conform clasificării de mai sus.

Exemplu: RECOMANDĂRI FORMULATE DE AUDITOR CU OCAZIA

AUDITĂRII ANULUI FINANCIAR 200X

Nr.

Crt.

Impor

tanţa

Dom

eniul

Recoma

ndare

Referinţă Răspunsul

entităţii

audiate la

recomanda

rea

auditorilor

Situaţia

aplicării

recomandări

i

g) Propuneri de valorificare a raportului de audit


10

În rapoartele pe care le întocmesc, auditorii formulează propuneri cu privire la măsurile

ce urmează a fi luate în legătură cu situaţiile financiare audiate.

h) Anexe (acolo unde cazul)

Pentru fiecare domeniu audiat, auditorul va putea anexa probe de audit suplimentare

(ex: tabele detaliate cuprinzând cheltuielile aferente fiecărui domeniu audiat), pe care le

consideră semnificative pentru constatările, concluziile şi recomandările formulate.

k) Data raportului

Din moment ce responsabilitatea auditorului este să reprezinte constatările asupra

situaţiilor financiare aşa cum sunt elaborate de conducerea entităţii audiate, auditorul nu

trebuie să dateze raportul mai devreme decât data la care situaţiile financiare sunt

semnate sau aprobate de management.

Data raportului se consideră data la care raportul a fost semnat după primirea

comentariilor din partea entităţii audiate.

l) Adresa auditoriului sau a organismului de certificare (dacă este cazul)

În raportul de audit trebuie să se arate localitatea unde se află sediul structurii de audit

din cadrul Curţii de Conturi ce realizează audierea.

m) semnătura auditorilor

Semnarea raportului de audit se realizează de către cei care au format echipa de audit.

C. Certificatul de audit (în cazul fondurilor alocate de uniunea Europeană)

Certificatul de audit este o declaraţie scurtă, clară şi explicită a concluziilor globale ale

auditoriului privind situaţiile financiare ale entităţii audiate, în ceea ce priveşte

integritatea, acurateţea şi veridicitatea acestora. El furnizează o asigurare rezonabilă,

sub forma unei opinii formulate în ceea ce priveşte situaţiile financiare ale entităţii

audiate, dacă acestea reprezintă în mod cert situaţia financiară, în conformitate cu

principiile contabile acceptate.

De asemenea, auditorii vor confirma prin Certificat faptul că auditarea a fost realizată în

conformitate cu standardele de audit internaţionale acceptate pentru obţinerea unei

asigurări rezonabile privind situaţiile financiare ale entităţii audiate.

Auditorii menţionează în Certificatul de audit informaţii cu caracter general privind:

- auditorul (elementele de identificare ale acestuia, statutul său, respectiv

organism privat/al statului);


11

- denumirea entităţii audiate/agenţia prin care se derulează programul (nume şi

adresă);

- anul financiar supus auditării;

- data începerii şi a finalizării activităţii de auditare;

- opinia de audit;

- data emiterii certificatului;

- semnătura conducătorului instituţiei care a realizat certificarea;

- numele şi funcţia auditorului care a elaborat certificatul.

Constatările, în totalitate şi indiferent de natura lor, vor fi specificate în Certificat,

auditorii făcând trimitere la textul corespunzător din Raportul de audit, unde acestea

sunt prezentate detaliat.

D. Opinia de audit

Opinia de audit trebuie să stabilească dacă situaţiile financiare oferă o imagine fidelă,

sunt înlocuite sub toate aspectele semnificative în conformitate cu reglementările în

vigoare. Conform standardelor internaţionale, opinia auditoriului este prezentată în

format standard. Termenii folosiţi pentru exprimarea opiniei auditorului sunt: „oferă o

imagine fidelă” sau „prezintă în mod corect, sub toate aspectele semnificative”.

Auditorii îşi vor exprima opinia, bazată pe probe de audit, cu privire la:

- existenţa de erori materiale în situaţiile financiare auditate;

- respectarea standardelor contabile de raportare financiară;

- respectarea legalităţii şi regularităţii tranzacţiilor/operaţiunilor financiare.

Conform standardelor internaţionale, opinia auditorului este prezentată în format

standard. Opinia are în vedere situaţiile financiare în ansamblul lor, ceea ce conduce la

evitarea unei detalieri excesive. Opinia oferă utilizatorului raportului o apreciere de

ansamblu asupra domeniului audiat. Termenii utilizaţi depind de cadrul juridic specific

domeniului audiat, dar conţinutul opiniei va trebui să indice, fără ambiguitate, dacă sunt

sau nu rezerve.

Principalele tipuri de opinie:

- opinie necalificată/favorabilă;

- opinie necalificată cu paragraf explicativ/favorabilă cu paragraf explicativ;

- opinie calificată/opinie de rezerve;

- opinia adversă;


12

- refuzul de a formula o opinie.

OPINIA NECALIFICATĂ/FAVORABILĂ

Auditorul emite o opinie necalificată când pe baza probelor obţinute a ajuns la concluzia

că:

a) situaţiile financiare au fost întocmite cu respectarea principiilor şi

politicilor contabile aplicabile;

b) operaţiunile financiare respectă prevederile legale şi reglementările în

vigoare;

c) situaţiile financiare reflectă cu fidelitate poziţia financiară a entităţii

audiate;

d) toate informaţiile de importanţă semnificativă cu privire la situaţiile

financiare sunt corect menţionate.

În această situaţie, auditorii vor propune în raportul de audit acordarea descărcării de

gestiune.

Opinia necalificată cu paragraf explicativ/favorabilă cu paragraf explicativ

În anumite circumstanţe, auditorii pot considera că utilizatorul raportului nu poate

obţine o înţelegere corespunzătoare asupra situaţiilor financiare fără a i se atrage toată

atenţia asupra unor aspecte neobişnuite sau importante care însă, nu afectează opinia de

audit. Conform unui principiu general, auditorul care exprimă o opinie fără rezerve nu

trebuie să facă referire la anumite aspecte din situaţiile financiare, deoarece acest lucru

ar putea genera confuzie şi s-ar putea interpreta ca o rezervă. Pentru a evita o astfel de

interpretare aspectele considerate importante din punctul de vedere alînţelegerii poziţiei

financiare a entităţii, se vor prezenta într-un paragraf distinct intitulat “paragraf

explicativ”.

Un auditor poate să nu fie în măsură să exprime o opinie necalificată sau fără rezerve

când există una din următoarele circumstanţe şi când, după părerea auditorului, efectele

lor asupra situaţiilor financiare au sau pot avea o importanţă semnificativă după cum

urmează:

1. aria de cuprindere a auditului a fost limitată;

2. auditorul apreciază că situaţiile financiare sunt incomplete sau induc în

eroare sau există abateri nejustificate de la principiile şi politicile contabile

aplicabile;


13

3. există suspiciuni că situaţiile financiare nu oferă o imagine fidelă, clară şi

completă.

OPINIA CALIFICATĂ/OPINIA CU REZERVE

Când auditorul are îndoieli sau nu este de acord cu unul sau mai multe elemente ale

situaţiilor financiare care sunt materiale (au importanţă semnificativă) dar nu sunt

fundamentale pentru buna înţelegere a situaţiilor financiare, acesta exprimă o opinie

calificată sau o opinie cu rezerve. Opinia se exprimă în termeni care indică un rezultat

satisfăcător al auditului, specificând clar şi concis, elementele cu care auditorului nu

este de acord sau pe care le consideră îndoielnice şi care l-au determinat să exprime

rezerve în opinia sa.

Opinia adversă

Când auditorul nu poate exprima o opinie asupra ansamblului situaţiilor financiare din

cauza dezacordului profund care-l împiedică să formuleze o opinie cu rezerve, acesta

refuză exprimare unei opinii asupra situaţiilor financiare. Declaraţia auditorului va

exprima că situaţiile financiare nu sunt corect întocmite şi va specifica clar şi fără

echivoc toare elementele de dezacord.

Refuzul de a formula o opinie

Acest tip de opinie este utilizat când auditorul se află în imposibilitatea de a formula o

opinie asupra ansamblului situaţiilor financiare deoarece există inexactităţi în situaţia

financiară sau limitarea ariei de cuprindere a auditului îl împiedică să obţină suficiente

probe pentru a susţine o opinie cu rezerve. Auditorul trage concluzia că efectele

potenţiale care decurg din lipsa probelor sunt atât de materiale (semnificative) încât

situaţiile financiare în ansamblul lor ar putea prezenta eronat poziţia financiară a

entităţii audiate. În acest caz, auditorul renunşţă să exprime o opinie. În raportul său

acesta va specifica clar că se află în imposobilitatea de a exprima o opinie şi va preciza

clar toate elementele de incertitudine.

Atunci când există o limitare a ariei de aplicabilitate a activităţii auditorului ce necesită

exprimarea unei opinii cu rezerve sau imposibilitatea/refuzul exprimării unei opinii,

raportul de audit trebuie să prezinte ce ar putea fi determinate ca fiind necesare, dacă nu

ar fi existat limitarea.


14

Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci te rog

să răspunzi la următoarea întrebare:

Ce este opinia adversă?

...........................................................................................

...........................................................................................

...........................................................................................

...........................................................................................

...........................................................................................

...........................................................................................

...........................................................................................

...........................................................................................

...........................................................................................

...........................................................................................

...........................................................................................

...........................................................................................

Dacă consideri că ai răspuns corect, verifică-te mai jos. Dacă

nu, atunci te rog să revenii asupra paragrafelor parcurse până

acum, pentru a le

aprofunda.

Răspunsul corect la întrebarea anterioară este:

Când auditorul nu poate exprima o opinie asupra

ansamblului situaţiilor financiare din cauza

dezacordului profund care-l împiedică să formuleze o

opinie cu rezerve, acesta refuză exprimare unei opinii

asupra situaţiilor financiare. Declaraţia auditorului va

exprima că situaţiile financiare nu sunt corect întocmite

şi va specifica clar şi fără echivoc toare elementele de

dezacord.

Dacă ai răspuns corect, te felicit!

Dacă nu, atunci trebuie să revii asupra paragrafelor parcurse

până acum, pentru a le aprofunda.


15

Subiecte pentru autoevaluare:

Întrebări de autoevaluare

1. Ce reprezintă caracterul complet?

Scrie răspunsul tău aici:

.............................................................................................................

.............................................................................................................

.............................................................................................................

.............................................................................................................

.............................................................................................................

.............................................................................................................

Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este:

Raportul de audit trebuie să cuprindă toate informaţiile necesare pentru a satisface

obiectivele auditării, în vederea asigurării înţelegerii adecvate şi corecte a aspectelor

prezentate şi să întrunească cerinţele prevăzute de standarde în legătură cu conţinutul

acestuia. Totodată, raportul de audit poate avea anexate situaţiile financiare care au

făcut obiectul auditului, respectând regimul documentelor cu caracter public.

2. Ce reprezintă claritatea raportului?

Scrie răspunsul tău aici:

.............................................................................................................

.............................................................................................................

.............................................................................................................

.............................................................................................................

.............................................................................................................

.............................................................................................................

Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este:

Organizarea logică a materialului, acurateţea şi precizia explicării faptelor şi formulării

concluziilor este esenţială pentru claritatea şi înţelegerea raportului. Structurarea

raportului pe capitole şi utilizarea de titluri fac raportul mai uşor de înţeles. De


16

asemenea, când situaţia o permite se pot utiliza mijloace vizuale (tabele, grafice),

pentru clarificarea şi sintetizarea unor materiale complexe.

Dacă aţi terminat de răspuns la întrebările de mai sus, verificaţi-vă răspunsurile

date confruntându-le cu materialul teoretic prezentat în acest Modul.

Nu aţi răspuns corect la toate întrebările? Nu fiţi dezamăgiţi,

căci vă recomandăm să reparcurgeţi materialul teoretic şi cu

siguranţă veţi putea răspunde acestor întrebări. E simplu! Puteţi

de asemenea, să vă notaţi eventualele nelămuriri, pentru a le

clarifica în cadrul Activităţii tutoriale (AT).

Aţi răspuns corect la toate întrebările? FELICITĂRI!!!

Continuaţi parcurgerea acestui Modul pentru a vă pregăti

corespunzător în vederea atingerii obiectivelor stabilite pentru

acest Modul.

Teste grilă pentru autoevaluare:

1. Raportul de audit reprezintă:

a) documentul în care auditorii îşi exprimă opinia asupra situaţiilor financiare elaborate de

entitatea audiată;

b) documentul în care auditorii descriu toată activitatea desfășurată la entitatea auditată;

c) documentul în care auditorii îşi exprimă opinia asupra activității economice a entității

auditate;

Răspunsul pe care îl consideri corect este: ............................

2. Raportul de audit se întocmește:

a) la începutul misiunii de audit;

b) în timpul misiunii de audit;

c) la finanlul misiunii de audit;


3. Printre caracteristicile raportului de audit se numără:

a) exactitatea, obiectivitatea, caracterul complet;

b) lipsa de ambiguitate; constatări susținute de probe;

c) ambele variante;


17


4. Lipsa de ambiguitate a raportului de audit se referă la:

a) formularea unui conținut simplu, accesebil celor cărora li se adresează;

b) formularea unui conținut care să nu lase loc de interpretări;

c) formularea unui conținut care să cuprindă toate informaţiile necesare pentru a satisface

obiectivele auditării;


5. Caracterul exact al raportului de audit se referă la:

a) formularea unui conținut care conține probe de audit reale, suficiente şi pertinente;

b) formularea unui conținut care să cuprindă toate informaţiile necesare pentru a satisface

obiectivele auditării;

c) formularea unui conținut care să fie suficient pentru a convinge utilizatorii de realitatea

constatărilor;


Dacă aţi terminat de răspuns la testele grilă de mai sus, verificaţi-vă răspunsurile

date confruntându-le cu cele din tabelul următor:

Nr. întrebării Răspunsul corect:

1. -

2. c

3. c

4. b

5. a

Subiecte pentru evaluare şi control

Întrebări de evaluare


18

1. Care sunt caracteristicile raportului de audit.

2. În ce constă forma şi conţinutul raportului de audit.

3. Ce sunt recomandările în audit.

4. Ce este „certificatul de audit”.

5. Ce sunt „opiniile de audit”: tipuri şi descriere.

Teste grilă:

1. În conţinutul raportului de audit trebuie inclus:

a) titlul raportului de audit, rezumatul executiv, introducerea generală, tratarea pe larg a

obiectivelor de audit şi modul de realizare a auditului, concluzii generale, recomandări,

propuneri de valorificare a raportului de audit, anexe, adresa auditorului sau a organismului de

certificare, semnătura conducătorului entității;

b) titlul raportului de audit, rezumatul executiv, introducerea generală, tratarea pe larg a


propuneri de valorificare a raportului de audit, anexe, adresa entității, semnătura auditorilor;

c) titlul raportului de audit, rezumatul executiv, introducerea generală, tratarea pe larg a


propuneri de valorificare a raportului de audit, anexe, adresa auditorului sau a organismului de

certificare, semnătura auditorilor;


2. Paragraful introductiv face parte din:

a) introducerea generală;

b) rezumatul executiv;

c) concluzii generale;


3. Baza legală a auditului este cuprinsă în:

a) introducerea generală;

b) rezumatul executiv;

c) concluzii generale;



19

4. Rezumatul executiv conține:

a) suma totală alocată entităţii audiate pe perioada supusă auditării;

b) opinia de audit asupra situaţiilor financiare ale entităţii audiate;

c) ambele variante;


5. Introducerea generală conține:

a) declaraţii rezumative;

b) utilizatorul raportului de audit;

c) un paragraf introductiv;


6. Metodologia de audit folosită conține:

a) echipa de audit;

b) perioada de desfăşurare a auditului;

c) evaluarea principiilor contabile folosite la întocmirea situaţiilor financiare;


7. Tratarea pe larg a obiectivelor de audit şi a modului de realizare a auditului cuprinde:

a) domeniile auditului şi modul de realizare a obiectivelor auditului pentru fiecare domeniu

stabilit;

b) procedurile de audit aplicate numărul acestora pentru fiecare domeniu audiat;

c) ambele variante;


8. Recomandări majore sunt:

a) recomandări care presupun o atenţie imediată din partea conducerii entităţii audiate;

b) recomandări semnificative în contextul mediului de control al entităţii şi care necesită o

atenţie imediată la un nivel semnificativ;

c) sunt acele recomandări cărora trebuie să li se acorde atenţie pentru a se asigura deplina

conformitate cu prevederile în vigoare;


9. Recomandări intermediare sunt:


20







10. Recomandări minore sunt:







11. Cu privire la recomandări, în raport trebuie specificat:

a) măsura în care entitatea adoptă recomandările;

b) reacţia entităţii audiate;

c) sursa recomandărilor;


Rezumatul acestui Modul

Raportul de audit trebuie să contină:

-relatia contractuală de executare a misiunii de audit;

-observatiile reiesite din diverse verificari;

-informatiile a căror mentiune în raport este prevazută expres de lege;

-oferirea garantiei pentru actionari si terti că un personal calificat a obtinut asigurarea

că situatiile financiare oferă o imagine fidela, clară si completă pozitiei financiare,

performantelor si situatiei financiare generale a intreprinderii;

-mentiunea că situatiile financiare auditate sunt anexate la raportul de audit.

Din raportul de audit trebuie să rezulte în mod clar:

-mentionarea responsabilitatilor pentru auditor si pentru conducerea intreprinderii;


21

-descrierea obiectivelor şi natura misiunii de audit;

-situatiile care fac să apară incertitudini;

-natura şi locul observatiilor în raport.

Bibliografie obligatorie

1. Țara Ioan – Audit financiar, Editura Grafnet, 2006.

2. Marcel Ghiţă - Audit intern-teorie şi practică, Editura CECCAR, 2009.

Bibliografie disponibilă on-line

1. www.intosai.com

2. www.ifac.com

3. www.rcc.ro

Bibliografie suplimentară (facultativă)

1. CECCAR - IFAC-CECCAR-Standarde internaţionale de audit. ISA. Editura

CECCAR, 2008.

2. Arens Loebbecke - Audit: o abordare integrata , Editura Arc, ediţia a 8-a.

Modul 12

Documents

Transcript of Modul 12