Modele Ale Democraţiei
-
Upload
valentinaion -
Category
Documents
-
view
62 -
download
3
description
Transcript of Modele Ale Democraţiei
Modele ale democraţiei
Recenzie
Arend Lijphart
Poate că mulţi dintre noi acceptă ideea că o carte bună de teorie democratică
valorează, din perspectiva nevoii de a consolida sistemul democratic, în cazul nostru
românesc, la fel de mult ca o decizie politică bună. Avem, în acest moment, toate motivele să
ne bucurăm de îmbogăţirea bibliotecii noastre democratice cu un volum de referinţă, scris de
un clasic al teoriei politice : MODELE ALE DEMOCRAŢIEI – Forme de guvernare şi
funcţionare în treizeci şi şase de ţări , de Arend Lijphart.1
Arend Lijphart este un renumit politolog specializat în politică comparată, alegeri şi
sisteme de vot, instituţii democratice, etnie şi politică. El şi-a dat doctoratul în Ştiinţe Politice
la Universitatea Yale, în 1963, după ce a studiat la Universitatea din Leiden 1958 - 1962. În
prezent, este profesor de Cercetare în ştiinţe politice la Universitatea din California, San
Diego.
Arend Lijphart d’Angremond este unul dintre comparatiştii de renume internaţional în
domeniul ştiinţelor politice, şi asta datorită lucrărilor publicate în limba engleză începând cu
anii ’70. Cărţile care l-au consacrat, The Politics of Accommodation şi Democracy in Plural
Societies, explorau deja temele sale de predilecţie: societăţile plurale, relaţia dintre politic şi
etnic, democraţia consociaţională, alegerile şi sistemele electorale. Deşi autorul a combinat
adesea aceste teme de cercetare, examinând inferenţele socialului asupra politicului şi invers,
părţile tematice ale operei sale pot fi catalogate drept studii autonome. Sensul acestora rezidă
în ele însele, nefiind condiţionat de explicaţiile dezvoltate ulterior.2
În cartea publicată în 1999, MODELE ALE DEMOCRAŢIEI – Forme de guvernare şi
funcţionare în treizeci şi şase de ţări, Arend Lijphart continuă studiul democraţiei în
societăţile plurale început în cartea sa Democrații apărută în 1986. Pe măsură ce “ creştea” din
Democraţii , Modele ale democraţiei devenea mai degrabă o carte integral nouă decât o a
doua ediţie. Aceasta are şaptesprezece capitole şi reprezintă un studiu comparat efectuat pe
treizeci şi şase de ţări, cu cincisprezece mai multe faţă de cele douăzeci şi una din Democraţii,
unind trei câmpuri de investigaţie: teoria democratică, analiza instituţională şi politica 1 Arend LIJPHART , MODELE ALE DEMOCRAŢIEI – Forme de guvernare şi funcţionare în treizeci şi şase de
ţări, Traducere din limba engleză de Cătălin Constantinescu, Editura Polirom, Iaşi, 20062 http://www.sferapoliticii.ro/sfera/137/art12-zamfira.html , consultat la data 10.12.2011
1
comparată. Obiectivul prioritar al lui Arend Lijphart este de a surprinde cât mai exact
„realitatea” fenomenelor politice, care deseori sunt greu de cuantificat. Punctul de plecare al
acestuia este constatarea empirică a existenţei unor diferenţe între diversele sisteme
democratice, în privinţa modului în care este generată decizia publică. În unele ţări, acest mod
se apropie mai mult de concepţia tradiţională a democraţiei, ca sistem în care voinţa
majorităţii are câştig de cauză asupra voinţei minorităţii, iar procesul decizional este unul mai
curând conflictual, marcat de confruntarea continuă şi tranşantă între minorităţi şi majorităţi
(această confruntare este specifică modelului majoritarist). În alte cazuri, decizia este mai
degrabă rezultatul unui compromis, al eforturilor de a realiza un consens mai larg între actori
şi de a proteja mai bine interesele minorităţilor ( modelul consensualist).3
Modelul Westminster al democrației sau modelul majoritarist este utilizat pentru a
numi principalele trăsături ale instituțiilor guvernamentale și parlamentare britanice
(Parlamentul Regatului Unit, funcționând în Palatul Westminster din Londra). Caracteristicile
modelului Westminster sunt ilustrate în trei democrații : Regatul Unit, Noua Zeelandă și
Barbados, dar elemente ale acestuia au fost exportate și în țări precum: Canada, Australia și în
fostele colonii britanice din Asia, Africa și Caraibe, când acestea au devenit independente.
Modelul consensualist este mai potrivit pentru țările mai puțin divizate, dar eterogene, fiind o
alternativă la modelul Westminster, acesta întâlnindu-se în țări precum Elveţia și Belgia, dar
și în conducerea Uniunii Europene.
Din principiile consensualiste şi majoritariste pot fi deduse zece diferenţe în privinţa
celor mai importante reguli şi instituţii democratice. Aceste zece variabile sunt strâns legate
între ele, dar se separă pe două dimensiuni clar diferenţiate. Prima dimensiune ( dimensiunea
executiv – partide ) grupează cinci caracteristici ale distribuirii puterii executive, sistemelor de
partide şi electorale şi grupurilor de interese, iar a doua ( dimensiunea federal – unitară )
uneşte cele cinci diferenţe referitoare la distincţia dintre federalism şi guvernarea unitară.
Aceste zece caracteristici ale celor două modele de democraţie sunt descrise într-o formă
preliminară şi exemplificate prin intermediul unor schiţe ale cazurilor relativ pure de
democraţie majoritaristă – Regatul Unit, Noua Zeelandă şi Barbados – şi ale cazurilor relativ
pure de democraţie consensualistă – Elveţia, Belgia şi Uniunea Europeană. Cartea scrisă de
Lijphart ne arată că democraţiile pur sau aproape pur majoritariste sunt destul de rare –
limitate la Marea Britanie, Noua Zeelandă ( până în 1996 ) şi fostele colonii britanice din
Caraibe ( dar numai în privinţa dimensiunii executiv – partide). Majoritatea democraţiilor au
3 Arend LIJPHART , MODELE ALE DEMOCRAŢIEI – Forme de guvernare şi funcţionare în treizeci şi şase de
ţări, Traducere din limba engleză de Cătălin Constantinescu, Editura Polirom, Iaşi, 2006
2
calităţi semnificativ sau chiar predominant consensualiste. Mai mult, aşa cum demonstrează
Arend Lijphart în cartea sa, democraţia consensualistă poate fi considerată mai democrată
decât democraţia majoritaristă, în cele mai multe aspecte.
Două concluzii ale cărţii MODELE ALE DEMOCRAŢIEI – Forme de guvernare şi
funcţionare în treizeci şi şase de ţări se evidenţiază ca fiind cele mai importante. Prima este că
varietatea de reguli şi de instituţii formale şi informale pe care le-am descoperit în democraţii
pot fi reduse la un model bidimensional, pe baza contrastului dintre guvernarea majoritaristă
şi cea consensualistă. O a doua concluzie importantă are de-a face cu performanţa politică a
guvernelor democratice : democraţiile majoritariste nu întrec democraţiile consensualiste în
managementul macroeconomic şi controlul violenţei ( democraţiile consensualiste au rezultate
putin mai bune) , dar democraţiile consensualiste depăşesc evident democraţiile majoritariste
în prvinţa calităţii democraţiei şi a reprezentării democratice. În plus, instituţiile federale ale
democraţiei consensualiste au avantaje evidente în ţările mari, iar băncile centrale
independente servesc efectiv scopul controlării inflaţiei. Aşadar, democraţia consensualistă
este o opţiune mai atractivă pentru ţările care elaborează primele lor constituţii democratice
sau care intenţioneză să adopte reforme democratice.4
În concluzie, Arend Lijphart, personalitate marcantă a toriei politice contemporane, îşi
proiectează demersul analitic pe trei axe de investigaţie: teoria democratică, analiza
instituţională şi politica în perspectivă comparatistă, reunite într-o abordare modernă şi
persuasivă. Selectând practici şi reguli relevante în cazul celor treizeci şi şase de democraţii,
concepte teoretice, puncte de vedere controversate, factori potenţiali şi influenţele lor,
„modele” şi „actori” pe scena politică internaţională, Lijphart pune la dispoziţia specialiştilor
din domeniu un set de date fundamentale,in măsură să servească drept punct de plecare pentru
alte cercetări şi studii în aceeaşi direcţie.5
Pascal Roxana – Andrada
SPR I , Seria A , Grupa 2
4 Arend LIJPHART , MODELE ALE DEMOCRAŢIEI – Forme de guvernare şi funcţionare în treizeci şi şase de
ţări, Traducere din limba engleză de Cătălin Constantinescu, Editura Polirom, Iaşi, 20065 http://www.corneliu-coposu.ro/viewer/index.php?img=/u/p/image/crestin-democratie/modele-democr3.jpg ,
consultat la 10.12.2011
3