Mocan Marian – Logistica _______________________________________________________________________________________

_______________________________________________________________________________________ Capitolul V

142

CAPITOLUL V

BAZELE OPTIMIZĂRII SISTEMELOR LOGISTICE

5.1. Concepte privind optimizarea sistemelor Optimizarea este un proces de determinare, realizare şi aplicare în practică a soluţiei optime. Această soluţie extremizează (maximizează sau minimizează) performanţele în funcţie de anumite criterii restrictive impuse de mediul intern sau extern al sistemului considerat (în cazul acesta al sistemului logistic) [121]. Optimizarea poate să fie de două tipuri:

- optimizarea globală, care se aplică întregului sistem; - optimizarea parţială, care se aplică la nivelul unui subsistem din

interiorul sistemului considerat În Tabelul 5.1 se prezintă tipurile de optimizări posibile la proiectarea unui produs. Acest produs care poate fi:

- sistem tehnic; - sistem tehnologic; - sistem de producţie.

Mocan Marian – Logistica _______________________________________________________________________________________

_______________________________________________________________________________________ Capitolul V

143

Tabelul 5.1. Optimizări la proiectarea produselor Sfera Optimizări Obiect Parţiale (j, y, u) Globale (i) Procese Pt în S -tip {k}: fenomen, metodă, -itinerar {k}: tip, nr., desfăşurate prin procedeu; interconexiune transformări -parametri regim de lucru pt. k -concentrare {k} fiz.-ch., faze, -variabile y; u; x. -activare {k} operaţii {k} Programe Pf -tipodimensiuni j şi cantităţi -dimens. i şi cantităţi pentru S şi Pt Qj (UM/ut) Qj (UM/ut) -mărime lot nj - mărime lot ni -succesiune/paralelizare {kj} -succes./paraleliz.{kij} Resurse intrări -caracteristici ale intrărilor -nivel al calităţii/ pt.S cantităţii intrărilor interne -capacitate de transformare Ct -capacitate de producţie {Cp} -materiale şi caracteristici -tipodimensiuni ale C

compo- fizico-chimice ale C (forme, -număr C nente C dimens., precizii, caracteristici -grad şi nivel de mec/ suprafaţă, etc.) automatizare a C interco- -caracteristici ale legăturilor -legături substanţiale, nexiuni între C energetice, informa- Ri ţionale între C -structura C -structura i Structuri -grad de specializare a C -grad de specializ. a i ale S -grad de tipizare a C -grad de tipizare a i

-nivel tehnic Nt -nivel tehnic Nti Sistem S -nivel al calităţii Nj -nivel al calităţii Ni -nivel ergonomic -nivel ecologic Semnificaţii: i - sortimentul produsului S; j - subsistem;

Mocan Marian – Logistica _______________________________________________________________________________________

_______________________________________________________________________________________ Capitolul V

144

y - variabila de ieşire; u - variabila de intrare; x - variabila de stare; m - parametru; Pt - procesele existente în interiorul sistemului S; Pf - programele; Q - cantităţi; C - componente; Ri - interconexiuni; Ct - capacitate de transformare; ni, nj - mărime loturi; Nt, Nti - nivel tehnic; Ni, Nj - nivel al calităţii; k - transformare, fază sau operaţie. După cum se observă optimizarea se face la toate nivelurile şi pentru o mulţime de procese, programe, resurse, structuri sau calitatea sistemului considerat.

În cazul optimizării sistemelor logistice există de asemenea optimizarea globală şi cea parţială. În ceea ce priveşte una dintre definiţiile logisticii, care arată că logistica este ştiinţa care se ocupă cu optimizarea fluxurilor, aici se pune în primul rând (în limita posibilităţilor) problema optimizării globale a sistemului logistic.

În cea ce priveşte optimizarea parţială a sistemului logistic, trebuie să ţinem seama de componentele (activităţi şi procese) sale care pot fi: activităţi de aprovizionare, transport, manipulare, aşteptare, depozitare, control, formare unitate de încărcătură, distribuţie.

În interiorul unui sistem logistic nu se desfăşoară transformări fizico-

chimice semnificative ale produselor (cel mult porţionarea sau ambalarea), ci avem doar deplasarea, gruparea, stivuirea lor, etc. Pentru optimizarea parţială a sistemelor logistice se poate face referire la următoarele: -Pentru procesele Pt din interiorul sistemului logistic optimizarea se referă la timpii necesari pentru deplasarea produselor, timpii de aşteptare, timpii necesari pentru manipularea, stivuirea sau gruparea produselor. Pentru fiecare dintre aceste componente se vor adopta soluţii optime, fiecare componentă fiind considerată independentă una faţă de alta. -Pentru programele Pf, optimizarea se va referi la tipodimensiunile şi cantităţile de produse ce sunt procesate cu ajutorul sistemului logistic, precum şi

Mocan Marian – Logistica _______________________________________________________________________________________

_______________________________________________________________________________________ Capitolul V

145

la modul în care fluxurile acţionează unul faţă de altul (succesiv sau paralel). Aici se pune în mod evident şi problema optimizării stocurilor din sistemul logistic, în cazul în care sistemul logistic luat în considerare este cel corespunzător unei firme productive. -Pentru resursele necesare sistemului, optimizarea se va face în două cazuri:

a - pentru intrările în sistem (substanţă, energie, informaţie, forţă de muncă) care trebuie să fie furnizate la momentul potrivit, în cantitatea şi la calitatea dorită. În acest caz optimizarea se poate face doar pentru anumite componente ale intrărilor în sistem. b - pentru utilajele şi echipamentele specifice ce acţionează în interiorul sistemului logistic şi anume cele ce compun subsistemele de transport, depozitare, etc. Pentru aceste utilaje se are în vedere optimizarea vitezei lor de deplasare, capacităţile de transport, modul lor de acţionare şi modul în care se integrează procesului.

-În ceea ce priveşte optimizarea parţială a structurii sistemului logistic, ea se referă la componentele subsistemelor de aprovizionare, depozitare, manipulare, etc şi anume la gradul lor de specializare şi gradul lor de tipizare. -În ceea ce priveşte optimizarea parţială a sistemului logistic ea se referă la următoarele:

- pentru nivelul tehnic al sistemului Nt - se face referire la caracteristicile tehnice ale componentelor sistemului logistic şi la adaptarea acestora la necesităţi (utilajele de ridicat şi transportat, mobilierul de depozitare, programele de calculator utilizate, etc); - pentru nivelul calităţii sistemului logistic Nj - se face referire la optimizarea subsistemelor componente din punct de vedere al nivelului tehnic calitativ; - pentru nivelul ergonomic - se face referire la optimizarea acestuia (este strâns legată de nivelul calităţii, putând fi inclus în nivelul calităţii sistemului logistic); - pentru nivelul ecologic este vorba despre optimizarea acestuia (este de asemenea strâns legată de nivelul calităţii, putând fi inclus în nivelul calităţii sistemului logistic).

Pentru optimizarea globală a sistemelor logistice ne putem referi la următoarele: -Pentru procesele Pt din interiorul sistemului, optimizarea se referă la timpii necesari pentru deplasarea produselor, timpii de aşteptare, timpii necesari pentru manipularea, stivuirea sau gruparea produselor. În acest caz se ţine seama de optimizarea întregului sistem. Nu întotdeauna o soluţie optimă ce se aplică la o componentă a sistemului va avea aceiaşi valoare şi în cazul

Mocan Marian – Logistica _______________________________________________________________________________________

_______________________________________________________________________________________ Capitolul V

146

funcţionării sistemului. Dacă, de exemplu, deplasarea s-ar executa mai rapid, dar această deplasare nu ar fi corelată cu posibilitatea de lucru a maşinii de transformare, ar creşte implicit perioada de aşteptare. -Pentru programele Pf, optimizarea se va referi la tipodimensiunile şi cantităţile de produse ce sunt procesate cu ajutorul întregului sistem logistic, precum şi la modul în care fluxurile acţionează unul faţă de altul (succesiv sau paralel). Aceste programe vor fi realizate ţinând cont de funcţionarea întregului sistem de producţie, care înglobează de fapt sistemul logistic. Un accent deosebit se va pune în acest caz pe modul de realizare al aprovizionării şi pe definirea exactă a lotului optim. Printr-un studiu desfăşurat de-a lungul mai multor ani s-a ajuns la sistemul Just in Time care are ca şi principal obiectiv reducerea cheltuielilor prin optimizarea stocurilor, în corelaţie cu o organizare ireproşabilă a producţiei şi eliminarea totală a rebuturilor. Sistemul Just in Time este principalul sistem care optimizează global programele Pf. -Pentru resursele necesare sistemului, optimizarea se va face în două cazuri:

- pentru intrările în sistem (substanţă, energie, informaţii, forţă de muncă) optimizarea acestora fiind simultană, nu ca şi în cazul optimizării parţiale. Acum se pune accent atât pe calitatea cât şi pe cantitatea acestor intrări, aceasta fiind direct legată cu perioada de timp necesară pentru aprovizionare şi cu tipul de producţie utilizat în respectiva întreprindere. - utilajelor specifice care acţionează în interiorul sistemului

logistic şi anume în cea ce priveşte viteza lor de deplasare, capacităţile de transport, tipurile de produse ce pot fi transportate, capacităţile de depozitare, ambalare, modul lor de acţionare şi modul în care se integrează procesului.

-În ceea ce priveste optimizarea globală a structurii sistemului logistic, ea se referă la componentele sistemului logistic şi anume la gradul lor de specializare şi gradul lor de tipizare, referirile făcându-se la întregul sistem. -În ceea ce priveşte optimizarea globală a sistemului logistic este vorba despre optimizarea nivelului tehnic şi cel al calităţii globale a acestuia. Nivelul tehnic şi cel global includ bineînţeles şi nivelul ergonomic şi pe cel ecologic (sunt componente ale calităţii). După cum se poate observa, optimizarea sistemelor este o noţiune complexă, care se utilizează în situaţii diverse, ţinându-se cont de sfera de aplicare e ei. În cazul sistemelor logistice optimizarea se face în strânsă legătură cu optimizarea întregului sistem de producţie.

Mocan Marian – Logistica _______________________________________________________________________________________

_______________________________________________________________________________________ Capitolul V

147

5.2 Optimizări utilizând analiza şi ingineria valorii Analiza şi ingineria valorii sunt niste concepte relativ nou apărute în lume. Conceptul de analiza valorii a apărut şi s-a dezvoltat pornind de la o iniţiativă a firmei "General Electric Company" din Statele Unite ale Americii, care a studiat posibilitatea înlocuirii unor materiale mai greu de procurat. L.D. Miles a fost însărcinat să dezvolte şi să teoretizeze metodele respective. În urma bunelor rezultate avute, în 1959 s-a creat "Societatea americană de analiză a valorii". L.D. Miles defineşte analiza valorii ca reprezentând o procedură organizată pentru identificarea costurilor inutile. După W.L. Gage, analiza valorii reprezintă o procedură organizată de identificare a costurilor inutile în produsele cu mai multe elemente componente, utilizând analiza funcţională pentru definirea problemei şi creativitatea de grup pentru a o rezolva. După I. Wünsche, analiza valorii reprezintă o metodă utilizată pentru creşterea valorii atât a produselor cât şi a serviciilor şi a proceselor sau procedeelor tehnologice, cu ajutorul căreia, printr-o procedură sistematică, se tinde să se obţină soluţii optimale, cu cea mai mare probabilitate şi pe calea cea mai scurtă, corespunzătoare nivelului actual de cunoştinţe şi condiţiilor specifice. Conform STAS 11272/1 - 79, anexa nr.1, analiza valorii este o metodă de cercetare-proiectare sistemică şi creativă, care, printr-o abordare funcţională, urmăreşte ca funcţiile obiectului studiat să fie concepute şi realizate cu cheltuieli minime, în condiţii de calitate care să satisfacă necesităţile utilizatorilor, în concordanţă cu cerinţele social-economice. Obiectul analizei valorii poate să fie un produs sau anumite părţi ale lui, o activitate sau o succesiune de activităţi, o tehnologie sau părţi componente ale acesteia, etc. Principalele caracteristici ale metodei sunt:

- utilizează analiza sistemică a funcţiilor; - se bazează pe munca în echipă; - apelează la metode, tehnici şi procedee de lucru specifice cercetării

ştiinţifice şi proiectării (analiza tehnico-economică, sondajul statistic, modelarea matematică, cercetarea morfologică, etc).

Obiectivul analizei valorii (A V) este următorul:

AVVI

CPMAXIM= →

Mocan Marian – Logistica _______________________________________________________________________________________

_______________________________________________________________________________________ Capitolul V

148

VI - valoarea de întrebuinţare CP - costurile de producţie În multe ţări s-a încetăţenit termenul de ingineria valorii, care este folosit în locul analizei valorii [125]. Termenul de ingineria valorii s-a justificat prin caracterul predominant tehnic al operaţiei şi dorinţa de a nu se confunda cu elementele pur economice ale teoriei valorii. De asemenea s-a încercat separarea operaţiei de concepţie iniţială a unui produs nou, care este o operaţie de inginerie, de operaţia de reproiectare a unui produs deja existent, care este de fapt o analiză. De aceea, analiza valorii reprezintă o metodă care ajută la reproiectarea produselor existente, iar ingineria valorii se aplică la conceperea de noi produse şi sisteme. În continuare, în carte se va folosi termenul de analiza şi ingineria valorii (AIV). Analiza şi ingineria valorii se ocupă în general de costurile suplimentare datorate unei concepţii greşite sau neoptimale, precum şi cele datorate unor caracteristici inutile, care există datorită unor factori subiectivi (caracteristicile psihosociale ale personajului de concepţie, modul de organizare şi conducere a întreprinderilor, etc). Prin folosirea analizei şi ingineriei valorii se încearcă eliminarea unor cauze cum ar fi:

- absenţa informaţiilor tehnice complete şi actualizate; - absenţa ideilor creative; - absenţa informaţiilor detaliate cu privire la costuri; - perioadele de timp scurte în care proiectanţii sunt obligaţi să se

încadreze în unele situaţii. Domeniile de utilizare ale analizei şi ingineriei valorii sunt următoarele [65]:

- cercetarea şi proiectarea de produse/tehnologii noi şi modernizarea celor existente;

- perfecţionarea proceselor de servire şi auxiliare din unităţile economice;

- -îmbunătăţirea sistemului organizatoric şi informaţional al întreprinderilor;

- prestări de servicii; - proiectarea şi realizarea obiectivelor de investiţii; - perfecţionarea proceselor de muncă.

Se observă deci că analiza şi ingineria valorii (AIV) se poate utiliza foarte bine şi la optimizarea sistemelor logistice.

Etapele necesare care trebuie parcurse în optimizarea unui sistem logistic cu ajutorul AIV sunt următoarele:

Mocan Marian – Logistica _______________________________________________________________________________________

_______________________________________________________________________________________ Capitolul V

149

1 - Definirea unor măsuri pregătitoare, care presupune: -Stabilirea concretă a temei (obictivul exact, restricţiile care apar, nivelul de aprofundare care se cere); -Stabilirea şi organizarea echipei de lucru, care trebuie să conţină specialişti din mai multe domenii de activitate implicaţi în procesul de concepţie, exploatare, finanţare, etc a noului sistem logistic precum şi a domeniilor conexe; -Instruirea şi pregătirea metodologică a echipei de lucru, în ceea ce priveşte posibilităţile şi conţinutul AIV pentru realizarea funcţiilor necesare ale sistemului logistic studiat, cu un cost cât mai scăzut, în condiţiile asigurării unei calităţi optime ale sale; -Stabilirea unui plan de lucru, în care se vor preciza sarcini, termene şi responsabilităţi; -Aprobarea planului de lucru, care se va face de către persoana sau echipa de conducere a respectivei unităţi economice.

2 - Analiza necesităţilor social-economice pe care trebuie să le satisfacă sistemul logistic proiectat/reproiectat, cum sunt:

-Culegerea informaţiilor referitoare la rolul, locul, utilitatea, modul de lucru şi caracteristicile de funcţionare a respectivului sistem logistic; -Stabilirea nomenclatorului de funcţii şi a limitelor dimensiunilor lor tehnice;

-Stabilirea nivelului de importanţă al funcţiilor sistemului logistic. 3 - Analiza şi evaluarea situaţiei existente, cuprinde activităţi cum sunt:

-Dimensionarea tehnică a funcţiilor, aceasta referindu-se la caracteristicile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească sistemul logistic supus analizei şi ingineriei valorii; -Dimensionarea economică a funcţiilor, aceasta referindu-se la costurile aferente elementelor componente ale sistemului logistic care materializează funcţiile acestuia; -Analiza sistemică a funcţiilor, adică modul în care aceste funcţii satisfac cerinţele utilizatorilor comparativ cu costurile incluse în acestea; -Stabilirea direcţiilor de cercetare pe baza rezultatelor obţinute anterior (din analiza sistemică a funcţiilor şi obiectivelor) precum şi în urma restricţiilor stabilite prin temă (dacă acestea există).

4 - Conceperea sau reconceperea sistemului logistic, presupune: -Elaborarea propunerilor de realizare a noului sistem logistic; -Selecţionarea propunerilor considerate viabile;

Mocan Marian – Logistica _______________________________________________________________________________________

_______________________________________________________________________________________ Capitolul V

150

-Dezvoltarea şi concretizarea propunerilor la nivel de soluţie; -Evaluarea soluţiilor din punct de vedere al compatibilităţii constructive, al îndeplinirii funcţiilor produsului şi al costurilor.

5 - Aprobarea soluţiei optime de către persoana/echipa de decizie - are loc după o analiză atentă a materialului pus la îndemâna persoanei sau echipei de decizie.

6 - Realizarea soluţiei în practică, implementarea şi controlul aplicării ei, implică: -Stabilirea programului de realizare a soluţiei optime;

-Realizarea şi punerea în practică a soluţiei conform programului stabilit; -Evaluarea rezultatelor după aplicare şi compararea lor cu estimările făcute în prealabil.

Întregul proces va avea o durată planificată medie (ţinându-se cont de complexitatea problemei), relativ bine definită în timp, colaborarea dintre membrii echipei trebuind să fie foarte bună. În urma aplicării soluţiei propuse câştigurile vor fi evidente. În concluzie se poate afirma faptul că optimizarea sistemelor logistice este de două tipuri:

- optimizare parţială - optimizare globală În cazul optimizării prin utilizarea analizei şi ingineriei valorii, trebuie

elaborat un program concret, cu etape şi termene clare. Echipa care va lucra pentru o optimizare de acest tip trebuie foarte bine pregatită în prealabil.

În cazul optimizării prin utilizarea metodelor multicriteriale (multiobiectiv şi/sau multiatribut) se vor elabora cel puţin două alternative pentru a putea lua o decizie corectă.