Varianta 19

MOARA CU NOROC

de Ioan Slavici

Un eseu despre tema banului/inavutirii/a avaritiei reflectata intr-un text narativ

1.Ipoteza

In orice dictionar de termeni literari, tema reprezinta acel aspect general de viata pe care un autor alege sa il abordeze intr-o creatie. Si pentru ca nu se poate vorbi despre o creatie literara fara a avea in vedere contextul social, istoric, politic sau chiar economic ce a facut-o posibila, o tema literara cuprinde—indirect—o intreaga “viziune despre lume” a unei societati le un moment dat. Astfel, temele nu se rezuma la a fi simple capricii de gust ale prozatorilor, caci nu intamplator scrie Balzac despre familie, mostenire si paternitate intr-o epoca a dezintegrarii burgheziei, iar tema colectivizarii din “Morometii” nu apare din senin, ci in plin proces de ideologiazare comunista.

Tot astfel, nici tema dezumanizarii produse de obsesia inavutirii din nuvela “Moara cu noroc” , de Ioan Slavici—publicata in volumul “Novele din popor”,1881—nu poate fi despartita de realitatea finalului de secol XIX, cand principiile societatii traditionale si patriarhale se confrunta deschis cu nou aparutele idei capitaliste, producand acele atat de raspandite si de zadarnice framantari sociale pe care Mircea Florian in eseul “Arta de a suferi” le pune pe seama “magiei banului ori a magnetismului aurului”.

2.Argumentare

— Argument I—

Astfel, pentru a descrie cat mai convingator noua structura sociala ce se contureaza la sfarsitul secolului al XIX-lea in Ardeal, anume un spatiu in care traditiile si obiceiurile arhaice sunt amenintate de relatiile umane bazate pe interesul financiar, Slavici alege sa foloseasca o perspectiva lipsita de idilizare, cat mai obiectiva, nuvela sa castigand un caracter realist. Totodata, autorul realizeaza ca tensiunea pe care o produce intalnirea mentalitatii traditionale cu noua obsesie pentru a obtine bunastare prin acumularea de bani nu poate fi verosimila in lipsa unor minime sondari ale interioritatii personajelor. Prin urmare, naratorul obiectiv al lui Slavici utilizeaza adeseori stilul indirect liber sau le permite personajelor monologuri interioare, aspecte narative ce duc invariabil la o prima forma a analizei psihologice din literatura romana. Asadar, prin combinarea celor doua tehnici narative—crearea iluziei vietii si analiza psihologica—Ioan Slavici prezinta pe tot parcursul actiunii efectele dezumanizante ale obsesiei inavutirii.

—Argument II—

De exemplu, chiar in incipitul nuvelei, dialogul pe care il poarta batrana si Ghita scoate la iveala confruntarea dintre mentalitatea traditionala cumpatata, ce pune in prim-plan linistea si fericirea familiei, si gandirea capitalista, asa-zis moderna. Simbolizand intelepciunea populara, batrana stie ca bogatia nu are cum sa determine fericirea:”omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit”. Ea nu poate intelege tendinta tinerei generatii spre noutate, din moment ce modelul idilic pe care si l-a asumat a functionat atatea secole: “…nu inteleg nemultumirile celor tineri si ma tem ca nu cumva,cautand acum la batranete un noroc nou, sa pierd pe acela de care am avut parte pan in ziua de azi si sa dau la sfarsitul vietii mele de amaraciunea pe care nu o cunosc decat din frica”. In schimb, ginerele Ghita ironizeaza cumpatarea si reticenta la schimabare a batranei. Pentru el, respectarea cailor batatorite inseamna o plictiseala casnica si drumul spre cea mai sigura alienare:”…sa ne punem pe prispa casei la soare, privind eu la Ana, amandoi la copilas, iara d-ta la tustrei. Iaca linistea colibei”.

Asa ca, pe de o parte, in viziunea viitorului carciumar, banul reprezinta o valoare pozitiva, o sansa de a evolua pe plan social, deci mijlocul adecvat contemporaneitatii de a castiga linistea colibei pe care si-o doreste atat de mult batrana.

Si, la inceput, alegerea tanarului se dovedeste a fi productiva: “Abia trecusera doar cateva luni dupa Sfantul Gheorghe, si drumetii mai umblati nu mai ziceau c-o sa faca popas la Moara cu noroc, ci ca se vor opri la Ghia, si toata lumea stia cine e Ghita si unde e Ghita, iar acolo in vale, intre pripor si locurile cele rele, nu mai era Moara cu noroc, ci carciuma lui Ghita[…] iar sporul era dat de la Dumnezeu, dintr-un castig facut cu bine”.

—Argument III—

Pe de alta parte, dupa intalnirea cu Lica Samadaul, bucuria castigului cinstit se pierde. Afacerile conduc la excese, iar lacomia de bani confirma temerile batranei, astfel incat dezumanizarea lui Ghita intra pe o panta fara de intoarcere. Episodul narativ semnificativ in acest sens este acela in care protagonistul se retrage sa numere banii de unul singur. De obicei, contabilizarea profitului era un ritual saptamanal la care participa intreaga familie. Insa, dupa ce accepta banii obtinuti de Lica in umra unei crim, barbatulk incepe sa se inspaimante de jocul in care a acceptat sa intre. Scena prezinta un Ghita egoist, instrainat, chiar paranoic, care “pe cand ele stateau de sfat, se afla singur in odaia de langa birt si-si numara banii, ii numara singur, fara zgomot si ascutindu-si mereu urechea, pentru ca sa-I ascunda indata ce ar simti ca se apropie cineva”. In acest mod se justifica si afirmatia lui Mircea Florian ca “pentru bani se jertfeste totul , linistea, cinstea, iubirea proprie si a celorlalti”.

—Argument IV—

In consecinta, transformarea protagonistului datorata magiei banului il detremina sa se indeparteze nu doar de cei apropiati, ci chiar de proiectele initiale de inavutire. Ghita ajune sa respinga averea obtinuta cu atatea sacrificii si isi doreste chiar disparitia: “Cateodata, cand il apuca frica de pedeapsa ori de razbunarea lui Lica, el isi punea in gand ca are sa plece si sa se duca, incat sa I se piarza urma”. Tocmai din aceasta disperare ce-l cuprinde tot mai mult pe carciumar, in finalul nuvelei “Moara cu noroc” tensiunea epica nu mai se datoreaza obsesiei inavutirii, ci obsesiei razbunarii. Parca pentru a raspunde etichetei pe care Samadaul i-o confera—“tu esti om, Ghita, om cu multa ura in sufletul tau, si esti om cu minte: daca te-as avea tovaras pe tine, as rade si de dracul si de muma-sa--,protagonistil actioneaza total irational: dorind sa il prinda in capcana pe Lica, o expune pe sotia sa, oferind-o drept momeala. Destinul sau tragic nu mai surprinde pe nimeni, din moment ce Ghita se comporta ca o bruta, cand o ucide pe Ana, apasand “cutitul tot mai adanc spre inima ei”.

3.Concluzie

In concluzie, tema banului/inavutirii este abordata in “Moara cu noroc” din perspectiva dezumanizarii pe care o poate produce mirajul unei societati capitaliste. Moralist prin excelenta, Ioan Slavici nu extinde consecintele tragice ale dorintei de inavutire la nivelul intregii societati, ci doar ofera o mostra care sa-l faca pe cititor sa reflecteze asupra pericolului instaurarii fara discernamant a noii mentalitai axate pe puterea banilor. Tocmai de aceea, in finalul nuvelei echilibrul este restabilit de o forta supraindividuala, dovedindu-se ca, dupa cum sugereaza Mircea Florian, “magnetismul aurului “ tien de cautarile si framantarile zadarnice din viata omului.