Comuna Mîrzeşti

Adresa: satul MîrzeştiMD 3537

Satul Mîrzești și

Mîrzaci

Toate drumurile duc spre tine, dragul meu sat!

te iubesc, cu strugurii tăi dulci

şi cu miros tomnatic de gutui

Comuna Mîrzești

Primăria MîrzeștiÎn componenţa comunei Mîrzeşti intră satele Mîrzeşti şi Mîrzaci. Satul Mîrzeşti este atestat documentar din anul 1470 la 26 noiembrie.Satul Mîrzaci este menţionat în actele oficiale din anul 1618.

Sat cu o suprafață de 2160.0 ha,și populaţia totală de 1406 .Este situat la distanţa 30 km pînă la centru raional, or. Orhei ,și 75 km pînă la capitala R.Moldova, municipiu Chişinău .

„Ştiinţele sînt uşi,iar cheile sînt cercetările”(Anton Pann)“Veşnicia s-a născut la sat” spunea poetul Lucian Blaga.Satul Mîrzești –sat plin de oameni gospodari ,care găzduiesc cu sfințenie o mulțime de locuri pitorești.

Legenda satului Mîrzești

Să vă spun eu vorbe omenești Despre satul Mîrzești, Ce a fost,ce s-a ntîmplat De cînd satul s-a format. Eu de cînd mă știu,trăind Cîntecele le-am iubit, Mie doinele-mi șoptesc Ce-am să vă povestesc. Între două dealuri înalte, Unde este un frumos izvor Și-o pădure cu freamăt de dor, O priveliște frumoasă Cu multe cîmpii mănoase, Un boier căutînd norocul Și-a aflat aicea locul. Se numea boierul Mîrzac Și fiind bogat A chemat puteri ostășești Și-au zis satului -Mîrzești. Multe-s sate-n lumea mare,

Satul meu e ca o floare. Cîte zile voi trăi Sarul meu îl voi iubi. (Cramanciuc E.)

Borta rusului Rîpa ce disparte satele

Satul este acela ce poartă peste ani tradiţia portului naţional, cîntecului şi dansului popular-amprentele istoriei.Tot ce s-a petrecut în trecut a rămas în istorie,tot ce se desfăşoară astăzi va rămîne în istorie.Istoria este tot –TRECUTUL,PREZENTUL şi VIITORUL.Istoria sîntem noi şi faptele noastre.“Istoria este nisipul care rămîne în clepsidra timpului.”(Mihai Enachi) Istoricii afirmă că omul s-a născut din propria lui istorie ,iar istoria este o parte din oameni. În acest mod,din comuna Mîrzeşti au

contribuit esenţial la formarea şi afirmarea spaţiului naţional aşa personalităţi cu o mare înrîurire în domeniul culturii,literaturii şi ştiinţei cum ar fi:1) Igor Jechiu (1918-1992) – consilier eparhial la Sectorul Cultural

la Arhiepiscopia Tomisului şi Dunării de Jos, preşedintele Asociaţiei Culturale “PRO Basarabia şi Bucovina”,filiala Galaţi,România.

2) Ermurachi Timofei (1920-1982) – Erou al Muncii Socialiste, în 1980 este distins cu înaltul titlu de Lucrător Emerit al Agriculturii din Moldova, Membru al Secţiei de conducere a Asociaţiei de prietenie sovieto-române.

3) Toma Simion ,30 august 1936– între anii 1986-1999 a îndeplinit funcţia de vicepreşedinte al AŞM,membru – corespondent al AŞM, laureat al Premiului de Stat al R. Moldova.

4) Porubin Valentina – pedagog, om de cultură, membru permanent al Festivalului Internaţional anual al actorilor de circ (Belgia), membru al conducerii Academiei de Artă şi Circ (Moscova),de 17 ani conduce Şcoala de Circ din Moscova(este prima femeie din lume care conduce o școală de circ),care poartă numele legendarului clovn Karandaş.

Nicolae Dabija spunea:”Atitudinea faţă de strămoşi vorbeşte de atitudinea unui popor faţă de sine însuşi,faţă de propria existenţă.” De la ce începe o pădure?De la un lăstar.De la ce începe o dimineaţă? De la prima rază de soare.

De la ce începem noi?De la un sat mic cu o legendă,cu locuri

pitoreşti şi oameni buni.

Legenda satului (auzită de la un sătean):Se spune că Ştefan cel Mare era iubit de ţărani, pentru că foarte des îi vizita şi le cunoştea amarul.Într-o zi a anului 1473, Ştefan cel Mare, colindînd satele Moldovei, în drum spre localitatea Ţîpova, unde s-a şi cununat, s-a oprit la un popas sub un copac mare şi rotat (locul, căruia i se spune azi „la fîntîni”). I-au plăcut domnitorului aceste locuri şi le-a dăruit

Conform documentelor din Arhiva naţională a R. Moldova datează cu anul 1907. În curtea bisericii se înalţă o clopotniţă veche, care necesită o reparaţie capitală.

Conform aceloraş documente datează cu anul 1886.

La biserica cea veche ce-a zidiră ei străbunii,

Plîns în dangătul de clopot cheamă azi la rugăciune.

Și a fost cîndva odată fala celor ce-o zidiră,

A ajuns trecînd prin veacuri părăsită o ruină.

Biserica satului Mîrzești

Azi ne mîndrim cu biserica din sat, care poartă numele sfintei Parascheva. Un lăcaş de o frumuseţe aparte, care se înalţă chiar în centrul satului unde locuitorii satului Mîrzești își refugiază sufletul în rugăciune, acolo unde mamele îşi

botează copiii , iar părinţii îşi cunună ficile şi feciorii.

boierilor Mîrzac şi Ursu. Pe acest loc s-a înfiinţat un sat. Boierul Mîrzac avea două fete. El le-a dăruit fiecăreia cîte o moşie, cîte un deal. Astfel au luat naştere satele Mîrzeşti şi Mîrzaci. O mîndrie pentru noi ne sînt consătenii,ne sînt personalităţile care au dus faima satului peste hotarele ţării.Nu e nimic mai nostim,decît să-ţi trăieşti viaţa înflăcărat zi de zi,clipă de clipă.Cu aşa calităţi sfinte ca : Omenia,Bunătatea,Respectul,Sinceritatea,Cumsecădenia,Inteligenţa s-a menţionat în vîltoarea vieţii preotului Igor Jechiu.Gimnaziul din sat îi poartă numele.

Gimnaziul ” Igor Jechiu”

Un obiect de menire socială cu care se mîndresc sătenii este şcoala din sat.Locul amplasării acestui edificiu de instruire şi educaţie a generaţiilor în creştere este parcă aleasă de însuşi Dumnezeu.

Se află la o margine de sat, în apropierea pădurii care îl

învecinează.

În toamna anului 2008 aici si-a deschis larg uşile muzeul istoric

închinat Părintelui, Igor Jechiu. Căminul cultural din localitate

a fost casa părintească a părintelui Igor Jechiu, care în anul

2012 este reconstruit .

O faimă a satului este fanfara școlii condusă de d-l Peșterean D. practic este pe I loc în raion și nu numai, deținînd și titlul model

Biblioteca publică din sat. Este fosta școală veche,care azi are menirea să îngrămădească copii pentru a afla noul,fiind transformată în biblioteca publică.

Deoarece cărțile sînt busole care ne permit să navigăm pe mările periculoase ale vieții umane,iar amintirile sunt asemenea cărților din bibliotecă ,ea este o necesitate pentru sat.