CONVERSIUNEAsau SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE

SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE sau  CONVERSIUNEA este un mijloc intern de îmbogăţire  a vocabularului care constă în formarea unui cuvânt nou prin trecerea de la o  parte de vorbire la alta.

    1.     Substantivul îşi poate schimba valoarea morfologică în: 

a) adverb: - Toamna aceasta  a fost ploioasă.  -substantiv   Toamna se coc fructele. - adverbb) adjectiv: "Zoe, fii bărbată!"

2.      Adjectivul    îşi    poate     schimba    valoarea   morfologică în: 

  a)      substantiv - prin articulare cu articol hotărât, nehotărât sau demonstrativ:    Frumosul din  natură  este impresionant. - substantiv   El este un binevoitor. - substantiv  Cel harnic  învaţă zilnic. - substantivb)    adverb - când  determină un verb (nu un verb copulativ personal):   El scrie frumos. - adverb  Este frumos să-i  ajuţi pe ceilalţi. - adverb

3. Pronumele personal îşi poate  schimba valoarea morfologică în: 

  a) substantiv - pronumele personal de  persoana I, singular, în nominativ poate deveni  substantiv prin articulare cu articol hotărât:   Fiecare îşi are eul său. – substantiv  b) pronume reflexive - pronumele  personal de persoanele I şi  a II-a, singular şi plural la dativ şi acuzativ, forme neaccentuate:   Ea mă ceartă. - pronume personal  Eu mă duc. - pronume reflexiv

4. Unele   pronume    nehotărâte,    negative   sau reflexive pot  deveni prin articulare substantive:   Este la mijloc un ceva.   El a ajuns un nimic, (un nimeni)   Şi-a  zis în sinea  lui.5. Pronumele posesive, demonstrative, nehotărâte,  interogative, relative, negative şi de întărire   îşi    schimbă     valoarea    morfologică    în    adjective pronominale:

Cărţile mele sunt acolo. - adj.pron.posesiv  Poeziile acestea sunt interesante. - adj.pron. demonstrativ   Fiecare copil  învaţă  zilnic. - adj.pron. nehotărât     Ce poezie  reciţi? - adj.pron.interogativ   Spune-mi  / ce poezie reciţi. - adj.pron.relativ   Niciun elev nu lipseşte astăzi.   - adj. pron. negativ   El însuşi   a scris această poezie.   - adj. pron. de întărire

6. Numeralul    îşi    poate     schimba    valoarea morfologică în substantiv, prin articulare:   Am luat un zece  la istorie. Treiul n-a fost trecut în catalog.

7. Verbul îşi poate schimba valoarea  morfologică în: 

  a)    substantiv Mersul pe jos  este sănătos.   b)    adjectiv - din participiu şi  gerunziu acordat; Poezia recitată era foarte lungă. Se vedeau  coşurile fumegânde.   c)    adverb - din participiu;  Vorbeşte răstit.

8. Adverbul poate deveni: 

  a) substantiv - prin articulare sau alăturarea unui adjectiv Binele făcut aduce alt bine.   b) prepoziţie cu  regim de genitiv El priveşte înainte. - adverb  Am sosit la şcoală înaintea colegilor mei.   - prepoziţie   c)    adjectiv Tata era un bărbat bine.

9. Unele interjecţii pot deveni substantive: Are un of.   I-am ascultat oful.

DERIVAREA

    Derivarea, compunerea şi schimbarea valorii gramaticale sunt  mijloace interne de îmbogăţire a vocabularului.

Derivarea    Este procedeul de formare de cuvinte pornind de la un cuvânt de bază, cu ajutorul sufixelor şi al prefixelor. Cuvântul rezultat prin derivare se numeşte cuvânt derivat.  Sufîxele sunt „afixe postpuse bazei, rădăcinii sau morfemului independent"

După partea de vorbire rezultată, sufixele pot fi:   1.      sufixe substantivale, al căror rezultat este un substantiv: -ar (bucătar). -easă (mireasă); -ime (muncitorime);   2.      sufixe adjectivale, al căror rezultat este un adjectiv: -esc  (ceresc); -iu  (auriu);   3.      sufixe verbale, al căror rezultat este un verb: -a (a  brăzda), -i (a înflori);   4.      sufixe adverbiale, al căror rezultat este un adverb: -eşte (bătrâneşte), -iş  (furiş). 

După sensul cuvântului obținut prin derivare, sufixele pot fi: 1.     sufixe augmentative, cu ajutorul cărora se formează cuvinte  care arată că obiectul denumit este mai mare decât cel denumit de cuvântul de  bază: -andru (copilandru); -an (băietan); -oi/oaie (căsoi, căsoaie) etc. 

2.      sufixe diminutivale, cu ajutorul cărora se formează cuvinte  care arată că obiectul denumit este mai mic decât cel denumit de cuvântul de  bază: -aş (copilaş), -uc (sătuc), -el(bătrânel) etc. 

3.      sufixe pentru denumirea agentului, contribuind la formarea unor  cuvinte cu înţelesul  de „cel ce îndeplineşte o acţiune": -ar (acar); -aş (arcaş), -easă (cenuşăreasă), -giu (macaragiu) etc. 

4.      sufixe pentru denumirea însuşirii din obiecte: -al (săptămânal), -ar/-ară(fugar); -aş/-aşă (băgubaş); -at/-ată (plusat);  -bil/-bilă (demonstrabil); -esc/-ească(domnesc); -eţ/-eaţă (certareţ)  etc. 

5.      sufixe pentru denumirea plantelor şi a animalelor: -aş (toporaş), -el/ea (brumărel, albăstrea), -iţă (crăiţă), -uş (cerceluş)  etc. 

6.      sufixe pentru denumirea instrumentelor,  -ar (alfabetar), -iţă (botniţă),   -tor(dormitor) etc. 

7.      sufixe pentru denumiri abstracte: -are (centralizare), -ere (creştem -ire(cucerire); -ătate (bunătate); -ea/ă (amăgea/ă) etc. 

8.      sufixe pentru denumirea unei colectivităţi: -arie (papetărie); -ărie (apăraie); -et (brădet); -ime (preoţime); -iş (stejăriş)  etc. 

9.      sufixe care implică ideea de loc: -ie (fierarie: „Stătea  până târziu în fierărie"; măcelărie: „Lucra la o măcelărie"); -et (brădet: „Luna răsare din   brădet") etc. 

10.    sufixe  pentru indicarea modalităţii: -este (copilăreşte); -iş (pieptiş) etc.

11.   sufixe  pentru nume proprii de familie: -eseu (Ionescu), -eanu (Vlădeanu) etc.

Sufixoidele (pseudosufixele) apar  numai în  termeni aparţinând limbajelor culte specializate (Ion Coteanu). Ele au valoare  denotativă uşor sesizabilă:   -fil („iubitor"); -for („care poartă,  purtător");   -grafie („descriere, ştiinţă a descrierii);   -gramă („schemă"); -log („specialist");   -cid („ucigător").

EXEMPLE:     

- hidrofor: care poartă apa; - insecticid: ucigător de insecte.

  Prefixele sunt afixe „antepuse bazei, cu valoare lexicală în limba  română, care creează un cuvânt nou, de obicei fără a-i schimba categoria  lexico-gramaticală".

Clasificarea a prefixelor:   1.     prefixe  privative (cu sensul de „fără", „lipsit de": des- (desfiinţa); de-   (deşuruba);  2.     prefixe  negative, având  rolul de a nega sensul cuvântului de bază: ne-   (neconvingător);   3.     prefixe  delocutive, formând cuvinte noi de   la locuţiuni:  în- (îm-) (infăptui,  de la locuţiunea „a pune în fapt"; îmbrăţişa, de la locuţiunea „a   cuprinde în braţe); 4.     prefixe  iterative, utilizate pentru cuvinte exprimând repetarea: răs-  (răz-)   (a se răzgândi); re- (a recăpăta).

Prefixoidele (pseudoprefixeie) reprezintă cuvinte din limbile greacă şi latină: ex: aero-(grecesc) „privitor la aer, în legătură cu aerul, privitor la aviaţie, în legătură cu  aviaţia" (aerogara, aerodrom, aeromodel). 

 Derivarea parasintetică constituie formarea de cuvinte prin utilizarea simultană a sufixelor şi a prefixelor: a îmbărbăta, a întemeia etc. 

Atenţie la scrierea derivatelor!-prefixul des- înaintea unor cuvinte care încep cu b, d, g, l, m, n, r, v sau vocalădevine dez-. Aşadar: dezbate, dezdoi, dezgoli, dezlănţui, dezmembra, deznoda, dezrădăcina, dezvinovăţi, dezechilibra. Înaintea unor cuvinte care încep cu s, ş sau j, des-se transformă în des-: desăra, dejuca,

-prefixul  in-, înaintea unor cuvinte care încep cu b sau p devine im-:  impropriu, NU inpropriu.

-prefixul în-, înaintea unor cuvinte care încep cu b sau p devine îm-. Deci: îmbrăţişare, îmbrăca, împodobiţi, NU înbrăţişare, înbrăca, înpodobi.

-prefixul răs-, înaintea unor cuvinte care încep cu b, g, j, n, devine răz-. Aşadar: răzbate, răzgândi, razjudeca.

Compunerea

Este mijlocul intern de îmbogăţire a vocabularului „prin care două sau mai multe cuvinte (de obicei în calitate de unităţi lexicale distincte) se unesc şi dau naştere unui cuvânt nou".

Compunerea se realizează prin:  1.          alăturare (parataxă): de la, Radu Ionescu;  2.          contopire: cumsecade, despre;  3.          abreviere:  - iniţiale: C.F.R.;C.E.C.  - iniţiale şi cuvinte: F.C. Corvinul ASIROM, ROMPRES, MODAROM, TAROM.

Atenţie la scrierea cuvintelor compuse!  

Se scriu într-un cuvânt:  -  cuvinte compuse dintr-un substantiv precedat de un adjectiv propriu-zis sau de un numeral: bunăstare, bunăvoinţă, dreptunghi, lungmetraj, scurtcircuit;- cuvinte   compuse   din   substantiv   +   prepoziţie untdelemn;-    cuvinte compuse din prepoziţie + substantiv sau verb la supin: demâncare, fărădelege, deînmulţit;- adjective formate din cuvinte întregi existente şi independente în limbă: binecuvântat, clarvăzător, binefăcător, atotştiutor; - numerale compuse: unsprezece, douăzeci, tustrei, câteşpatru, dintâi;- verbe compuse cu adverbul bine şi verbe în componenţa cărora intră elemente de compunere care nu există şi independent în limbă: a binecuvânta, a binevoi;- verbe la modurile participiu şi gerunziu forma negativă, cu mai: nemaivăzut, nemaiauzit, nemaivăzănd, nemaiauzind; -adverbe de tipul: deasupra, deplin, desigur, dinăuntru, deseori, degrabă, oricând, nicicând, niciunde; -prepoziţii compuse: dinspre, despre; -conjuncţii compuse: aşadar, întrucât, precum, vasăzică; -unele interjecţii:  iacătă.

Se scriu cu cratimă:  -substantive compuse din două substantive cu formă de nominativ-acuzativ, primul termen schimbându-şi forma: câine-lup (câini-lup);redactor-şef (redactorului-şef);Atenţie! În cazul altor compuse se modifică al doilea termen: nord-vest (nord-vestul).

- substantive compuse dintr-un substantiv precedat/urmat de un adjectiv: bună-credinţă, rea-voinţă.  Atenţie!   La asemenea tip de compuse, se modifică primul termen: buna-credinţă, reaua-voinţă.

- substantive de tipul: prim-ministru (prim-ministrului);

- substantive compuse dintr-un substantiv şi un substantiv cu formă   de genitiv: floarea-soarelui (florii-soarelui);

- nume geografice ori teritorial-administrative: Bistriţa-Năsăud, Caraş-Severin, Leheni-Gară;

- anumite nume de familie sau nume de persoane compuse: Ana-Maria, Ionescu-Tismana etc;

- nume de personaje istorice şi literare: Ali-Baba, Aleodor-împărat, Baba-Cloanţa, Păunaşul-Codrilor, Zăna-Zorilor;

 -adjective de genul: albastru-azuriu, instructiv-educativ, literar-tnuzi cal, austro-ungar, nord-american, sud-american, aşa-zis, drepu credincios, liber-cugetător, nou-născut, propriu-zis;

- adverbe: astă-vară, astă-noapte.