8/14/2019 Mihai Eminescu - Scrisoarea I.doc

1/4

Mihai Eminescu - Scrisoarea I - comentariu

Scrisoarea I

Scrisoarea I a aparut pentru prima data in Convorbiri literare la 1 februarie 1881. Intotalitatea ei, ea este mai mult o meditatie asupra eistentei pe tema fortuna labilis!Soart"

schimb"toare)din Memento mori.

Scrisoarea I este deci un poem filo#ofic cu o structura romantica. El abordea#a in cadrul mai

lar$ al relatie omului de $eniu cu timpul si societatea omeneasca in $enere, tema nasterii,

evolutiei si a unei previ#ibile stan$eri a sistemului cosmic.

Structura poemului se $rupea#a pe doua coordonate fundamentale, dupa cum problematica

$eniului este infatisata in doua iposta#e. %rima, aceea de cu$etator, da nastere unei meditatii

filo#ofice. & doua, accea a relatiei omului de $eniu cu societatea si posteritatea, conduce

la satira. &ceasta dubla infatisare a omului de $eniu e incadrata de peisa'ul lunar, umani#at

prin motivul poetic al contemplatiei.

Compo#itia( %oemul este alcatuit din cinci parti, din care prima parte si a cincea reia motivul

contemplatiei.

In prima parte motivul contemplatiei ! 1-) * este pus sub #odia timpului, scurs irever#ibil

pentru om. In opo#itie cu omul, luna devine #eitatea omnipre#enta si omnireienta aflata sub

#odia eternitatii, adica a timpului universal, fara inceput si sfarsit. &stfel in acesta parte,

poetul introduce doua motive romantice dra$i siesi( motivul timpului bivalent. +impul

individual doar ceasornicul urmea#a lun$-a timpului carare, si timpul universal - repre#entatprin motivul lunii ea din noaptea amintirii o vecie-ntrea$a scoate.

In partea a doua - versurile -8 - nuantea#a motivul lunii ca astru tutelar al faptelor meschine

sau nobile ale oamenilor. &cesta parte a poemului fascinea#a prin densitatea ideilor,

su$estiilor si motivelor si are ea insasi structura de sine statatoare. %oetul crea#a ima$inea

$lobala, de dimensiuni terestre, a privelistelor ce se ofera ochiului contemplativ al lumii,

pentru a o restran$e apoi treptat( de la pustiuri, la codri si i#voare de la miscatoarea marilor

sin$uratate, la tarmuri, palate si cetati si de aici in cate mii de case lin patruns-ai prin feresti,

/ Cate frunti pline de $anduri, $anditoare le privesti 0. Se a'un$e astfel la cate$oria omului pe

care poetul il infatisea#a intr-o serie de iposta#e de la re$e pana la sarac, de la $eniu pana la

ne$hiob, de la tanarul preocupat de buclele sale si ne$ustorul ce-si numara bo$atiile, pana labatranul dascal care cercetea#a necontenit eni$mele universului, pentru a introduce aici un alt

motiv de ori$ine schopenhaueriana si anume identitatea in fata mortii( esi trepte deosebite

le-au iesit din urna sortii, / eopotriva-i stapaneste ra#a ta si $eniul mortii / 2a acelasi sir de

patimi deopotriva fiind robi, / 3ie slabi, fie puternici, fie $enii ori ne$hiobi 0.

upa un alt sir de iposta#e, fata de care cititorul simte ironia poetului, acesta se opreste

indelun$ la conditia vitre$a a omului de $eniu, pe care il pune insa in antite#a cu

individuali#arile anterioare( 4scativ asa cum este, $arbovit si de nimic, / 4niversul fara

mar$ini e in de$etul lui mic.

ar inainte de a a'un$e la satira, Eminescu pre#inta o cosmo$onie !5-8)* in partea a treia cusurse, cum s-a dovedit, in scrierile lui 6ant, dar si in miturile din 7i$-eda. 2umea s-a nascut

8/14/2019 Mihai Eminescu - Scrisoarea I.doc

2/4

prin miscarea unui punct. Eista un macrocosmos si un microcosmos. 9amenii tin de lumea

cea mica, lumea cea mare e vis al nefiintei, al hoonului inital care se poate reinstaura. Si

aici ca si in Scrisoarea III apar cei doi poli ai antite#ei, aici, prin capacitatea cu$etatorului de a

$andi cosmo$onia, in opo#otie cu mercantilismul si neschinaria omului comun.

&tat in tabloul $ene#ei cat si in acela al apocatasta#ei, ima$inile poetului, onitolo$ice, sunt$randioase. Coloniile de lumi vin din sure vai de haosin forma de uriase roiuri, scapate din

franele luminirii planetele se arunca rebele in spatii, iar stelele cad asemenea frun#elor

toamna. :atranul dascal intrevede sfarsitul prin racirea soarelui si pierderea fortei lui de

atractie pana ce +impul mort si-ntinde trupul si devine vecinicie. upa aceste peisa'e

contemplative, poetul trece la reflectie.

%artea a patra !8-1;;* este comparata po#itiei vitre$e a cu$etatorului de $eniu in, lumea

semenilor rau. ar nici aici problematica sociala a $eniului nu e abordata direct, pentru ca

dascalul continua in mod firesc sa cu$ete, de data aceasta nu la destinul lumilor cosmic, ci la

destinele indivi#ilor lumii terestre, cu$etare in care apare din nou identitatea oamenilor ca ei

insisi si cu omenirea intre$a( Unule in toti, tot astfel precum unae in toate! dupa teteleindice *. 3ramantarea vointelor marunte se loveste de ineorabilul destin al timpului

ireversibil( Ce-o sa-i pese soartei oarbe ce vor eisau ce $andesc

8/14/2019 Mihai Eminescu - Scrisoarea I.doc

3/4

Finalul, rotund, produce aceeasi pendulare specific lui Eminescu ntre planulterestru si cel cosmic. Planul terestru este cel al unei lumi n care toti "sunt supusi puteriisortii", disponibilittilor aleatorii ale sansei sociale, norocului, deci ntmplrii. Planul cosmic,marcat prin simbolurile romantice ale eternittii - prin raza lunii si geniul mortii - amplific,printr-o reluare de oglinzi infinite, imaginea fragilittii omului pe pmnt, adevrata tem ameditatiei eminesciene.

Modalitatea poetic a relatiei om-univers se prezint n Scrisoarea Isub treinftisri: una cosmic, alta sarcastic si o a treia elegiac. osmogonia creeaz sarcasmul,care ia forma unei satire la adresa umanittii mediocre, n care oamenii comuni si croiesccriterii e!istentiale si valorice n functie de mecanismele instinctualittii oarbe, se strng nsocietti dominate de inec"itate si distrug, prin nentelegere sau indiferent, orice creatieautentic si pe orice creator de geniu. Eminescu merge ns mai departe n analiza conditieiumane, raportnd-o la univers. #l vede pe om nu numai ca individ trector asezat pe trepteledeosebite iesite din "urna sortii"terestre, dar si ca spet trectoare alunecnd ine!orabil nneant. $in aceast ntelegere provine si modificarea de tonalitate din finalul poemului, carenvluie sarcasmul satirei ntr-un aer elegiac.

Punct de reper este ns cosmogonia, care tulbur spiritul prin concretetea poetica abstractiilor sau prin orc"estrarea subtil att a sensurilor mitologice retopite ntr-undiscurs de mare valoare, ct si a limbii romne, pus pentru prima dat s armonizezecontrariile propriei materii verbale. %ceast integrare a fiintei eminesciene n spectacolulcosmic d nota cea mai nalta a inteligibilittii poetului romn, caracterul universal al opereisale, creeaz imaginea specific a modului su de ptrundere spre simtirea si ntelegereatuturor.

&imba'ul artistic specific liricii eminesciene, este construit din modalitti uimitoareatt n ceea ce priveste le!icul, ct si prozodia sau figurile de stil.

#mbinarea surprinztoare a limba'ului popular si a celui intelectual, ns fr abuzde neologisme, particularizeaz stilul acestui poem prin cteva trsturi:

- (aturaletea si prospetimea limba'ului poetic este dat de elemente vec"i,populare, regionalisme si ar"aisme folosite: gene ostenite, ceasornicul, suflu-n lumnare,feresti, osebite, rboj, prizrite, colb)

- E!presia intelectualizat este prezent, mai ales, n tabloul cosmogonic, undeEminescu sugereaz mituri, idei filozofice, etice, care oblig la cugetare) de e!emplu,imaginea "aosului primordial, "pe cnd fiint nu era, nici nefiint", trimite la imnurile creatiuniidin Rg-Vedasau aminteste de ideile lui *c"open"auer: "stpnul fa margini peste

marginile lumii". E!presii livresti sunt si ele prezente: +precum Atlas din vechime","microscopice popoare", "ne succedem generatii"etc.

iziunea antitetic asupra lumii este realizat prin intermediul antitezei, procedeuspecific poetilor romantici. %ntiteza este prezent la nivel compozitional tablouluicosmogonic opunndu-i-se cel satiric, la nivel ideatic +unul caut-n oglind." -"altul cautn lume.+ sau la nivelul vocabularului "fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi", "viitorul sitrecutul", "fiint nu era, nici nefiint"etc.

Epitetele morale si ornante construiesc un fundal descriptiv corespunztorsentimentelor poetului: "misctoarea mrilor singurtate", "galbenele file", "btrnul dascl",timpul mort", "ironic grimas", "universul cel himeric".

8/14/2019 Mihai Eminescu - Scrisoarea I.doc

4/4

omparatiile dau e!presivitate ideilor profund filozofice ale poeziei: "precum Atlasn vechime", "ca si spuma nezrit", "ca o mare fr-o raz".

Personificrile ilustreaz desvrsita familiaritate a poetului cu natura terestr sicosmic deopotriv: "luna vars peste toate voluptoasa ei vpaie", "codru-ascund n umbrstrlucire si izvoar", "timpul mort si-ntinde trupul si devine vesnicie".

Metaforele sunt numeroase, ca si epitetele, si au capacitatea de a vizualizaideile: "urna sortii", "colonii de lumi pierdute", "musti de-o zi", "din ungherul unor crieri"etc.