Mărturii pentrucomunitate vol.5

Ellen G. White

Copyright © 2012Ellen G. White Estate, Inc.

Informaţii despre această carte

Prezentare generală

Această publicaţie ePub este oferită de către Ellen G. WhiteEstate. Ea face parte dintr-o colecţie mai largă. Va rugăm să vizitaţiEllen G. White Estate website pentru o listă completă a publicaţiilordisponibile.

Despre autor

Ellen G. White (1827-1915) este considerată ca fiind autorulamerican cu cele mai raspândite traduceri, lucrările ei fiind publicateîn mai mult de 160 de limbi. Ea a scris mai mult de 100.000 de pagini,într-o varietate largă de subiecte spirituale şi practice. Calăuzită deDuhul Sfânt, ea l-a înălţat pe Isus şi a arătat către Biblie ca temelie acredinţei sale.

Mai multe link-uri

O scurtă bibliografie a lui Ellen G. WhiteDespre Ellen G. White Estate

Sfârşitul acordului licenţei de utilizator

Vizualizarea, imprimarea sau descărcarea acestei cărţi, va acordadoar o licenţă limitată, neexclusivă şi netransferabilă pentru utiliza-rea personală. Această licenţă nu permite republicarea, distribuţia,transferul, sublicenţa, vânzarea, pregătirea unor lucrări derivate, saufolosirea în alte scopuri. Orice utilizare neautorizată a acestei cărţise va sfârşi prin anularea licenţei acordate prin prezenta.

Mai multe informaţii

Pentru informaţii suplimentare despre autor, editori, sau modulîn care puteţi sprijini acest serviciu, vă rugam să contactaţi Ellen G.

i

http://www.egwwritings.org/ebookshttp://www.whiteestate.org/about/egwbio.asphttp://www.whiteestate.org/about/estate.asp

White Estate: mail@whiteestate.org. Suntem recunoscători pentruinteresul şi impresiile dumneavoastră şi vă dorim binecuvântarea luiDumnezeu în timp ce veţi citi.

ii

mailto:mail@whiteestate.org

iii

Perioada de timp în care a fost scris volumul 5

Mai puţin de un deceniu este cuprins în Mărturiile nr. 31, 32şi 33, care formează volumul cinci din Mărturii ( Testimonies ).Prima a fost publicată în 1882, dar cuprinde şi solii date în 1881 şi încontinuare. Mărturia numărul 32 a fost publicată în 1885, iar numărul33 a ieşit de sub tipar în 1889. În acelaşi an, cele trei Mărturii aufost publicate într-un singur volum — volumul 5.

Aceasta a fost o perioadă foarte interesantă în dezvoltarea ra-pidă a lucrării adventiştilor de ziua a şaptea. În America de Nord,două noi şcoli moderne au fost înfiinţate în anul 1882, una la SouthLancaster, Massachusetts, iar alta la Healdsburg, California. Astfel,din centrul nostru denominaţional de la Battle Creek, lucrarea edu-caţională a început să se extindă până la marginile pământului. Cuzece ani mai înainte, prima noastră şcoală fusese deschisă la BattleCreek, iar doi ani mai târziu, au fost inaugurate noile ei clădiri. Întimpul acestor zece ani, a trebuit să se facă faţă multor probleme ine-vitabile lucrării de pionierat în această nouă şi importantă ramură deactivitate. Uneori, problemele erau de ordin general şi, nu în puţinecazuri, sfaturi speciale au fost date prin Spiritul Profetic pentru acălăuzi şi apăra această lucrare. Aceste solii, ocupându-se de maimulte probleme, de la disciplină şi până la materiile din planul deînvăţământ, formează o parte din această carte.

Perioada de nouă ani ce este acoperită de acest volum a fost, deasemenea, un timp de scriere şi publicare intensivă din partea ElleneiG. White. În 1882, au fost făcute aranjamente pentru publicarea cărţiiO schiţă a experienţei creştine şi a viziunilor Ellenei G. White ( ASketch of the Christian Experience and Views of Ellen G. White ) şiDaruri Spirituale volumul 1( Spiritual Gifts ). În acelaşi an, acestedouă cărţi au fost publicate într-un singur volum, intitulat Experienţeşi viziuni ( Early Writings ). Pentru a răspunde cererilor perseverentepentru Mărturii ( Testimonies ), primele treizeci de numere au fostretipărite în 1885 în patru cărţi — volumele 1 la 4, aşa cum apar eleastăzi. Schiţe din viaţa lui Pavel ( Sketches From the Life of Paul ),

iv

precursoare a cărţii Faptele Apostolilor ( The Acts of the Apostles), a fost publicată în 1883. În 1884, Ellen White a terminat de scrisvolumul patru al cărţii Spiritul Profeţiei ( Spirit of Prophecy ) —Marea Luptă sau Tragedia Veacurilor ( The Great Controvercy ),care a fost publicat imediat. Ea şi-a făcut de îndată drum în multe [4]mii de cămine, prin lucrarea de colportaj, şi au fost scoase trei ediţiiîn următorii trei ani. În 1888, a fost publicată în locul volumuluimai scurt, publicat mai înainte, o ediţie extinsă a cărţii Marea Luptă,carte pe care noi o cunoaştem aşa de bine astăzi.

La sediul bisericii din Battle Creek avea loc o dezvoltare conti-nuă. Utilaje noi au fost achiziţionate pentru casa de editură. Sanato-riul şi colegiul erau foarte prospere şi continuau să crească. Acestedezvoltări au adus un mare număr de adventişti de ziua a şaptea înacest oraş. Primejdia strângerii într-un singur centru, cu inevitabilatendinţă a unui sentiment de mai puţină responsabilitate şi a unorstandarde mai coborâte, este scoasă în evidenţă în prima parte aacestui volum. Aceste dezvoltări instituţionale erau ameninţate deprimejdia ca lucrarea să devină mecanică şi să-şi piardă simplitateaei iniţială. Astfel de primejdii au apărut în mod special în lucrareade publicaţii a casei de editură. Mărturiile acestui volum subliniazănevoia de economie, hărnicie, promptitudine şi îi înzestrează pe ad-ministratori şi maiştri cu instrucţiuni călăuzitoare pentru împlinireasarcinilor lor.

În acelaşi timp, în vreme ce problemele lucrării începute demult erau rezolvate la sediul nostru, noi câmpuri se înfiinţau şi sedezvoltau în Pacificul de Nord-Vest şi mulţi primeau solia. O dată cudeschiderea acestor noi frontiere, în regiuni noi, au apărut şi multeprobleme noi. Ellen G. White a făcut două vizite în nord-vest şi,referitor la ultima vizită, le-a scris multe sfaturi acelora care lucrauacolo — sfaturi cu privire la subiecte practice şi vitale pentru bunulmers al lucrării şi al pastorilor care lucrau printre oameni, bărbaţi şifemei puternici şi independenţi, care s-au dus spre vest întemeindu-şicăminele în aceste regiuni vaste, deschise de curând. Aceştia erauplini de energie, îndrăzneţi, oameni dintr-o bucată, cu o personalitatemai necizelată; şi mulţi erau persoane cu convingeri profunde, careau primit chemarea soliei advente. Aceşti pionieri viguroşi aveaunevoie de influenţă, de puternica influenţa modelatoare a Duhuluilui Dumnezeu în dezvoltarea unui caracter creştin. Ei aveau nevoie [5]

de avertizări împotriva iubirii de bani şi a ambiţiilor lumeşti.Pastorilor le-au fost adresate sfaturi stăruitoare, subliniind pri-

mejdia ca soliile lor să fie modelate de către părerile acestor membriinteligenţi ai bisericii. Au fost date sfaturi împotriva neglijenţei înconstruirea edificiilor bisericii, aşa cum s-a văzut în unele situaţii.Au fost date, de asemenea, avertizări împotriva tratării cu uşurătatea voturilor făcute de a da daruri pentru cauza lui Dumnezeu. Toateaceste sfaturi şi altele asemenea lor, ocupându-se cu multe alte pro-bleme legate de lucrarea în aceste noi teritorii, ocupă un loc principalîn acest volum.

Ochii adventiştilor de ziua a şaptea erau din ce în ce mai multîndreptaţi spre câmpul mondial. De o decadă duceam mai departelucrarea în Europa. Acum, în 1885, fraţii S.N. Haskell şi J.O. Corliss,cu o grupă de lucrători, au fost trimişi în Australia să înceapă lucrareaîn acest continent din sud. Doi ani mai târziu, s-a intrat în Africaprin fr. D.A. Robinson şi C.L. Boyd, şi în acelaşi an, solia a fost dusăîn Hong Kong de către un membru laic, fr. Abraham La Rue. Apoi,în 1889, colportorii şi-au început lucrarea în America de Sud. Pânăşi sora White a fost chemată peste mări, plecând în Europa în 1885.Aici a petrecut doi ani şi jumătate călătorind, sfătuind, vorbind şiscriind. În iunie 1887, la Moss, Norvegia, ea a luat parte la primaadunare de tabără ţinută de adventiştii de ziua a şaptea în afaraStatelor Unite. Lucrarea ei în Europa a fost foarte mult apreciată.

În acest timp acoperit de volumul 5, a avut loc, de asemenea, oconsiderabilă opoziţie din partea unui mic grup de suflete nemulţu-mite, care, cu ani înainte, părăsiseră rândurile noastre. Atacurile lorau fost îndreptate în primul rând împotriva instrumentului daruluiprofetic şi a scrierilor ei, care de-a lungul anilor au întărit şi au ziditbiserica. De asemenea, în timpul decadei cuprinse în acest volum,unul dintre evangheliştii noştri de frunte şi-a pierdut direcţia şi încurând s-a angajat în mod activ în dărâmarea lucrării la care lucrasemai înainte, s-o întemeieze. În acest volum, se află două comunicăriscrise de către E.G. White, pentru a-l împiedica pe acest om să por-nească pe drumul pe care era gata să meargă. Una începe la pagina ([6]571 orig. ) şi cealaltă la pagina ( 621 orig. ). Încercarea de a-l salvaa fost fără rezultat şi el s-a întors într-o puternică tiradă împotrivaEllenei White şi a Spiritului Profetic. În vreme ce asemenea atacuri,desigur, nu au împiedicat lucrarea Bisericii Adventiste de Ziua a

Şaptea, este totuşi clar faptul că au fost recunoscute ca elementeturbulente ce trebuia să fie neutralizate.

Deci, nu este curios faptul că mai multe articole vitale, în legăturăcu darul profetic, au fost scrise în acest timp. Unul din acesteaformează baza introducerii la cartea Marea Luptă, ediţia din 1888.Altele se găsesc în acest volum. De asemenea, în acest timp, EllenWhite a strâns Mărturiile publicate — ceea ce a scris cu privire lanatura şi influenţa Mărturiilor pentru Comunitate — şi le-a cuprinsîntr-un articol de treizeci şi opt de pagini, care se află aproape deîncheierea acestui volum.

În toamna anului 1888, s-a ţinut la Minneapolis, Minnesota, oimportantă sesiune a Conferinţei Generale. La această întâlnire a fostprezentată o concepţie mai largă a marelui adevăr al neprihănirii princredinţă. Eşecul unora de a-şi deschide inima în faţa luminii ce seafla acolo a făcut să lumineze atât de strălucitor îndemnurile ElleneiWhite, încurajându-i la o zeloasă studiere a Bibliei şi la dărâmareabarierelor ce stăteau în calea înaintării în înţelegerea adevărului. Lasesiunea Conferinţei Generale din anul următor, 1889, lucrătorii şimembrii laici, deopotrivă, au raportat la întâlnirile sociale că „anultrecut“ a fost „cel mai bun din viaţa lor; lumina ce a strălucit dinCuvântul lui Dumnezeu a fost clară şi distinctă — îndreptăţireaprin credinţă şi Domnul Hristos, neprihănirea noastră... Mărturiagenerală a celor care au luat cuvântul a fost aceea că această soliede lumină şi adevăr care a fost revărsată asupra poporului nostrueste exact adevărul pentru timpul acesta şi, oriunde mergeau princomunităţi, lumina, mângâierea şi binecuvântarea lui Dumnezeuerau, în mod sigur, prezente.“ ( E.G.White, Ms.10, 1889, citat înRoadele Darurilor Spirituale — The Fruitage of Spiritual Gifts, Pag.234 ). Solia lui Dumnezeu către poporul Său s-a transformat într-o [7]glorioasă biruinţă asupra valului ce ameninţa cu înfrângerea.

Pe când scrierea acestui volum se apropia de sfârşit, o crizăameninţa Statele Unite sub forma propunerii unei legi naţionaleduminicale. În legătură cu aceasta, Ellenei White i-a fost prezentatăviziunea unui conflict iminent, cum şi probleme pe care bisericatrebuie să le întâmpine, în timp ce protestantismul apostat se uneştecu catolicismul pentru a impune măsuri opresive. Letargia patetică acelor ce înţeleg problemele a fost în mod clar înfăţişată şi s-a adresatchemarea la acţiune.

În volumul 5 este o mare diversitate de subiecte, mai mare decâtîn toate cele nouă volume ale Mărturiilor ( Testimonies ). Acesta afost ultimul din grupa volumelor de Mărturii ( Testimonies ) carecuprind „mărturii personale“, adresate diferitelor persoane. O peri-oadă de unsprezece ani avea să treacă până la publicarea volumului6 al Mărturiilor ( Testimonies ).

Acest volum are o mare valoare pentru biserica de astăzi, da-torită naturii practice a avertizărilor şi sfaturilor venite la timp. Întot volumul sunt subliniate declaraţiile solemne ce scot în evidenţăapropierea sfârşitului şi pregătirea necesară în lumina conflictului cestă să vină. Pastorii sunt chemaţi la o profundă consacrare. Adminis-tratorii sunt mustraţi. Medicii sunt sfătuiţi. Profesorii sunt avertizaţiîmpotriva adoptării de principii lumeşti şi sunt încurajaţi să-şi că-lăuzească studenţii în lucrarea de câştigare de suflete. Colportoriievanghelişti sunt chemaţi la un standard mai înalt de calificare. Pă-rinţii sunt învăţaţi cu privire la viaţa de cămin şi educaţia copiilor.Aceia care au aşa-numita lumină nouă, dar care cuprinde un mesajcontrar doctrinei fundamentale, sunt mustraţi. Toţi, mic şi mare, suntchemaţi la reînviorare şi reformă.

Învăţăturile şi avertizările din acest volum exercită o influenţă si-gură şi sobră asupra adventiştilor de ziua a şaptea, când ei întreprindeforturi şi mai mari. Ele exercită şi astăzi aceeaşi influenţă.

Institutul pentru studiul scrierilor E.G.White[8]

CuprinsInformaţii despre această carte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . iPerioada de timp în care a fost scris volumul 5 . . . . . . . . . . . . . iv

Mărturii pentru comunitate. Numărul 31 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13Cuvânt rostit la o adunare de tabără . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14

Responsabilitatea pastorilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19Colegiul nostru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25

Biblia ca manual de studiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27Scopul colegiului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30Profesorii din colegii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31

Educaţia dată de părinţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39O mărturie importantă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47Mărturiile desconsiderate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62Lucrătorii din colegiul nostru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82Gelozia şi căutarea de greşeli condamnate . . . . . . . . . . . . . . . . 91Ziua Domnului este aproape . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95Căsătorii neînţelepte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102Mustrări şi avertizări . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110

Primejdii ce confruntă pe tineri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116Lucrători pentru Dumnezeu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126Agenţi ai lui Satana . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131Va jefui oare un om pe Dumnezeu? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141Puterea adevărului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150Adunările noastre de tabără . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155Iubire frăţească . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160Silinţa în afaceri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 170Mutarea la Battle Creek . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 174Lumea în biserică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179Să consultăm pe medicii spiritişti? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182Privind la Isus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190Nevoia de lucrători . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193Sigiliul lui Dumnezeu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 198Un apel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 206Unitatea creştină . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 223

Mărturii pentru comunitate. Numărul 32 . . . . . . . . . . . . . . . . . . 235ix

x Mărturii pentru comunitate vol.5

Lucrarea slujitorului Evangheliei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 236Slujitori ca educatori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 241Datoria de a mustra pe iubitorii de bani . . . . . . . . . . . . . . . 245

Dezvoltarea creştină . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 250Zecimi şi daruri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 254

Credincioşie în lucrarea lui Dumnezeu . . . . . . . . . . . . . . . . . . 259Făgăduind, dar neîmplinind . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 268

Influenţa necredinţei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 272Înşelăciunea păcatului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 276Criticarea pastorilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 285Este nevoie de credincioşie şi perseverenţă . . . . . . . . . . . . . . 290Păcatul nemulţumirii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 297„Lăudaţi pe Domnul“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 303Responsabilitatea părinţilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 307Instruirea copiilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 311Îngăduinţa creştină . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 319Ambiţie lumească . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 324Iubirea între fraţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 329Răscumpăraţi vremea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 336Fabricarea vinului şi a cidrului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 341Căsătoria cu cei necredincioşi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 348Susţinerea misiunilor în oraşe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 355Adevăratul spirit misionar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 370Tinerii ca misionari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 375Importanţa lucrării de colportaj . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 381Lucrarea de publicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 392

Importanţa economiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 397Unitatea lucrării . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 401

Afacerile şi religia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 407Înclinaţia lumească, o cursă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 414Responsabilităţile medicului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 423Criza ce vine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 433Biserica, lumina lumii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 438Iosua şi îngerul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 450

Mărturii pentru comunitate. Numărul 33 . . . . . . . . . . . . . . . . . . 459Unitate şi iubire în biserică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 460

Apărând interesele fraţilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 462Purtarea în casa lui Dumnezeu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 472

Cuprins xi

Religia şi educaţia ştiinţifică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 482Educaţia copiilor noştri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 486Primejdii care îi confruntă pe tineri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 489

Exercitarea voinţei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 493Lectura potrivită pentru copii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 497Sfaturi pentru cei tineri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 501

Exemple eroice de credincioşie faţă de Dumnezeu . . . . . . 506Un pastor educat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 507

Spirit lumesc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 509Sfinţenia practică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 512O slujbă duhovnicească . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 521Influenţe lumeşti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 522Nevoi ale instituţiilor noastre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 528Instituţiile noastre din Battle Creek . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 533

Colegiul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 533Calităţile administratorilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 534

Şedinţele comitetelor de conducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 538Metode lumeşti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 540Drepturi de autor pentru cărţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 541

Influenţa creştină în cămin şi în biserică . . . . . . . . . . . . . . . . . 546Un vis impresionant . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 550Necesitatea studierii zilnice a Bibliei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 552Educaţia lucrătorilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 558Ambiţie nesfântă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 564Apariţia răului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 569Iubirea faţă de cei greşiţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 580Îndatoririle Bisericii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 590

Tratarea celor greşiţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 591Alegerea conducătorilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 593

O scrisoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 597Iubirea lui Dumnezeu pentru cei păcătoşi . . . . . . . . . . . . . . . . 604Mărturisirea primită . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 610Idei greşite cu privire la mărturisire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 616Prezenţa lui Dumnezeu, o realitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 625

Prezenţa Domnului Hristos în sala de clasă . . . . . . . . . . . . 627Natura şi influenţa Mărturiilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 629

Mărturii personale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 631Obiectul Mărturiilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 634

xii Mărturii pentru comunitate vol.5

Nu pentru a lua locul Bibliei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 637Folosirea greşită a „Mărturiilor“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 641Să fie judecate după roadele lor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 643Îndoieli cu privire la „Mărturii“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 644Datoria de a mustra . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 648Respingerea mustrării . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 650Neglijarea „Mărturiilor“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 652Cum să primeşti mustrarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 653O deosebire nejustificată . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 654

Rapoarte nefondate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 663O falsă minune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 667Tainele Bibliei, o dovadă a inspiraţiei ei . . . . . . . . . . . . . . . . . 669Conflictul care stă să vină . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 681Revista «American Santinel» şi misiunea ei . . . . . . . . . . . . . 687Lucrători ai cauzei lui Dumnezeu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 690Darul nemăsurat de mare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 698Caracterul lui Dumnezeu descoperit în Hristos . . . . . . . . . . . 705Şi Cuvântul s-a făcut trup . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 714Grija lui Dumnezeu pentru lucrarea sa . . . . . . . . . . . . . . . . . . 717

Mărturii pentru comunitate. Numărul 31

Cuvânt rostit la o adunare de tabără

Boulder, Colorado, 25 septembrie 1881Stimaţi fraţi şi surori care vă veţi aduna la Adunarea de tabără

de la Michigan*,Simt un interes mai profund pentru această întâlnire decât pentru

oricare alta ce s-a ţinut cu ocazia acestei sesiuni. În Michigan nu s-alucrat aşa cum ar fi trebuit să se lucreze. Dumnezeu a sădit institu-ţii importante în mijlocul vostru, şi aceasta aduce asupra voastră omai mare responsabilitate decât asupra oricărei alte conferinţe dinîntregul câmp — v-a fost dată o mare lumină, dar puţini au răspunsacestei lumini; şi totuşi inima mea se îndreaptă cu grijă duioasă spreiubiţii noştri din Michigan. Avertizarea că Fiul omului va veni încurând pe norii cerului a devenit pentru mulţi o poveste obişnuită.Ei au părăsit atitudinea de aşteptare şi veghere. Egoismul şi spiritullumesc, manifestate în viaţa de fiecare zi, dau pe faţă sentimentulinimii: „Stăpânul meu întârzie să vină.“ Unii sunt învăluiţi într-unîntuneric aşa de mare, încât îşi exprimă pe faţă necredinţa, în ciudadeclaraţiei Mântuitorului nostru că toţi aceştia sunt servi necredin-cioşi şi soarta lor va fi ca aceea a făţarnicilor şi a celor necredincioşi.

Predicatorii noştri nu-şi fac toată datoria. Atenţia oamenilor tre-buie îndreptată spre evenimentele importante ce sunt aşa de aproape.Semnele timpului trebuie să fie păstrate vii înaintea minţilor lor.Viziunile profetice ale lui Daniel şi Ioan prevestesc o perioadă deîntunecime şi decădere morală, dar la timpul sfârşitului, timpul pe[10]care îl trăim noi acum, viziunea trebuie să vorbească şi să nu mintă.Când semnele ce au fost profetizate încep să se împlinească, ceice aşteaptă şi veghează sunt gata să privească în sus, să-şi ridicecapetele şi să se bucure pentru că mântuirea lor se apropie.

Când aceste lucruri sunt tratate aşa cum ar trebui, vor apăreabatjocoritori care umblă după propriile lor pofte, spunând: „Undeeste făgăduinţa venirii Lui? Căci de când au adormit părinţii noştri,toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii. Când vor ziceînsă pace şi siguranţă, atunci deodată le va veni pieirea“. „Dar voi,

14

Cuvânt rostit la o adunare de tabără 15

fraţilor, nu sunteţi în întuneric, ca să vă apuce ziua aceea ca un hoţ.“Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu că nu toţi vor fi legănaţi ca săadoarmă în leagănul siguranţei fireşti. Vor fi unii credincioşi carevor deosebi semnele timpului. În vreme ce un mare număr dintre ceice mărturisesc adevărul prezent îşi vor tăgădui credinţa prin faptelepe care le săvârşesc, vor fi unii care vor răbda până la sfârşit.

Acelaşi spirit de egoism şi de conformare cu practicile lumiiexistă şi în zilele noastre, aşa cum a existat şi în zilele lui Noe.Mulţi dintre cei care mărturisesc a fi copii ai lui Dumnezeu urmeazăînclinaţiile lor lumeşti cu o aşa intensitate, încât fac de minciunămărturisirea lor. Ei vor sădi şi vor clădi, vor cumpăra şi vor vinde, vormânca şi vor bea, se vor însura şi se vor mărita până în ultimele clipeale încercării lor. Aceasta este starea unui mare număr din poporulnostru. Pentru că nelegiuirea abundă, iubirea celor mai mulţi se varăci. Numai despre puţini se poate spune: „Voi sunteţi copii ai zilei,iar nu ai nopţii şi nici ai întunericului.“

Sufletul meu este apăsat când văd o lipsă atât de mare de spiritu-alitate în mijlocul nostru. Moda şi obiceiurile lumii, mândria, iubireade plăceri, iubirea de distracţii, extravaganţa în îmbrăcăminte, încase şi ţarine — acestea jefuiesc tezaurul lui Dumnezeu, folosindpentru satisfacerea egoistă mijloacele care trebuia să fie folositepentru a transmite lumii lumina adevărului. Scopul şi planurile ego-iste au prioritate. Lucrarea de a pregăti oameni ca să lucreze pentru [11]salvarea sufletelor nu este considerată ca având o însemnătate aşade mare ca afacerile lumeşti. Suflete pier din lipsă de cunoaştere.Aceia care au avut lumina adevărului prezent şi totuşi lucrează şinu-i avertizează pe semenii lor cu privire la judecata ce stă să vinătrebuie să dea socoteală lui Dumnezeu pentru neglijarea datoriei lor.Sângele sufletelor va fi pe veşmintele lor.

Bătrânii purtători ai stindardului sunt istoviţi şi cad. Tineriinoştri n-au fost educaţi să simtă răspunderea pe care o au faţă deDumnezeu; lucrarea pentru cauza lui Dumnezeu prezintă prea puţinăatracţie şi ei intră în câmpurile care promit cele mai mari rezultate, cucât mai puţină muncă şi responsabilitate. Ca popor, noi nu avansămîn spiritualitate, în măsura în care ne apropiem de sfârşit. Noi nune dăm seama de mărimea şi importanţa lucrării ce ne stă în faţă.Din cauza aceasta, planurile noastre nu au devenit mai vaste şi mai

16 Mărturii pentru comunitate vol.5

cuprinzătoare. Există o regretabilă lipsă de oameni pregătiţi, care săducă mai departe lucrarea mereu crescândă pentru acest timp.

Nu facem nici a douăzecea parte din ceea ce ne cere Dumnezeusă facem. A avut loc o îndepărtare de simplitatea lucrării, făcând-o să fie complicată, greu de înţeles şi dificil de îndeplinit. Preaadesea, judecata şi înţelepciunea omului, mai degrabă decât ale luiDumnezeu, au călăuzit şi controlat. Mulţi consideră că n-au timpsă vegheze asupra sufletelor, ca unii care au să dea socoteală. Şi cescuză vor aduce ei pentru această neglijare a importanţei lucrării pecare trebuie să o facă?

La colegiile noastre, tinerii trebuie să fie educaţi într-un mod câtmai atent şi mai temeinic posibil, ca să fie pregătiţi să lucreze pentruDumnezeu. Acesta a fost scopul pentru care această instituţie a fostadusă la existenţă. Fraţii noştri din străinătate ar trebui să simtă uninteres nu numai pentru a susţine, ci şi pentru a păzi colegiul, casă nu fie îndepărtat de modelul lui şi modelat după alte instituţii deacest fel. Interesul religios trebuie păstrat mereu. Timpul se apropiede sfârşit. Veşnicia este aproape. Marele seceriş trebuie să fie strâns.[12]Ce facem pentru a ne pregăti în vederea acestei lucrări?

Conducătorii colegiilor noastre trebuie să fie oameni evlavioşi şidevotaţi. Ei trebuie să facă din Biblie regula şi călăuza vieţii, dândascultare cuvântului cel temeinic al profeţiei ca la „o lumină ce stră-luceşte într-un loc întunecos“. Nimeni dintre noi să nu îndrăzneascăsă neglijeze vegherea nici pentru un moment, căci „în ceasul în carenu vă gândiţi, va veni Fiul omului“. Numai aceia care continuă cucredincioşie în facerea de bine vor strânge recolta. Multora dintre ceicare nu au nici o parte cu Hristos li se dă un loc printre noi. Pastorii,profesorii şi învăţătorii neconsacraţi îl ajută pe Satana să-şi înfigăsteagul chiar în fortăreţele noastre.

Scopul colegiilor noastre a fost declarat mereu şi mereu, dar, cutoate acestea, mulţi sunt foarte orbiţi de dumnezeul lumii acesteia,încât scopul lor real, adevărat, nu mai este înţeles. Dumnezeu doreşteca tinerii să fie atraşi acolo spre El, ca să obţină o pregătire pentru apredica Evanghelia lui Hristos, să scoată din comoara inepuizabilăa Cuvântului lui Dumnezeu lucruri noi şi vechi, pentru instruireaşi edificarea poporului. Învăţătorii şi profesorii trebuie să aibă unsimţământ viu al primejdiilor acestui timp şi al lucrării ce trebuieîmplinită, de a pregăti un popor care să stea în ziua lui Dumnezeu.

Cuvânt rostit la o adunare de tabără 17

Unii dintre învăţători au risipit de la Hristos, în loc să adune cu El.Prin propriul lor exemplu, ei i-au condus pe cei ce erau daţi în grijalor să adopte deprinderile şi obiceiurile lumeşti. Ei unesc mâinileelevilor lor cu ale celor necredincioşi, iubitori de modă şi de plăceri,făcându-i să facă un pas înainte spre lume, îndepărtându-i de Hristos.Ei fac lucrul acesta neţinând seama de avertizările cerului, nu numaide acelea date oamenilor, în general, ci nici chiar de cele personaleadresate lor. Din cauza acestor lucruri, mânia lui Dumnezeu esteaprinsă.

Dumnezeu va pune la probă credincioşia poporului Său. Multedintre greşelile care se fac de către aşa-zişii slujitori ai lui Dumnezeusunt o consecinţă a iubirii lor egoiste de sine, a dorinţei lor de a fiacceptaţi datorită setei lor de popularitate. Orbiţi în felul acesta, [13]ei nu-şi dau seama că sunt mai degrabă elemente ale întunericuluidecât ale luminii. „Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, ziceDomnul; nu vă atingeţi de ce este necurat şi vă voi primi. Eu vă voifi Tată şi voi îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul Cel Atotputernic.“Acestea sunt condiţiile prin care putem fi recunoscuţi ca fii ai luiDumnezeu — despărţiţi de lume şi renunţând la acele lucruri careînşeală, fascinează şi înrobesc.

Apostolul Pavel declară că este imposibil pentru copiii lui Dum-nezeu să se unească cu cei lumeşti. „Nu vă înjugaţi la un jug nepo-trivit cu cei necredincioşi.“ Aceasta nu se referă numai la căsătorie;ci orice legătură intimă de încredere şi întovărăşire cu aceia care nuiubesc pe Dumnezeu sau adevărul Lui este o cursă.

Şi apostolul continuă: „Căci ce legătură este între neprihănire şifărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? Ceînţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel cre-dincios cu cel necredincios? Cum se împacă Templul lui Dumnezeucu idolii? Căci noi suntem Templul Dumnezeului Celui Viu, cuma zis Dumnezeu. Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voifi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu“. Luând în consideraţieaceste fapte, el exclamă: „Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă deei.“ „Deci, fiindcă avem astfel de făgăduinţe, prea iubiţilor, să necurăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului şi să ne ducemsfinţirea până la capăt, în frica de Dumnezeu“.

Dacă ne conformăm condiţiilor, Domnul va împlini faţă de noifăgăduinţele Sale. Dar avem o lucrare de făcut, pe care în nici un

18 Mărturii pentru comunitate vol.5

caz n-ar trebui s-o neglijăm. În puterea lui Isus, noi o putem împliniaşa cum trebuie. Noi trebuie să mergem înainte şi în sus, crescândmereu în har şi în cunoştinţa adevărului.

Copiii luminii şi ai zilei nu trebuie să strângă în jurul lor umbrelenopţii şi ale întunericului care îi învăluie pe lucrătorii nelegiuirii.[14]Din contră, ei trebuie să stea cu credincioşie la postul datoriei lor capurtători de lumină, strângând lumină de la Dumnezeu, pentru a orevărsa asupra acelora ce sunt în întuneric. Domnul cere poporuluiSău să-şi păstreze integritatea, fără să atingă — adică să nu imite —practicile celor nelegiuiţi.

Creştinii vor fi în această lume „un neam sfânt, un popor de-osebit“, aducând laude Aceluia care i-a chemat „din întuneric lalumina Sa minunată“. Această lumină nu trebuie să se micşoreze, cisă strălucească mai puternic şi tot mai puternic până la miezul zilei.Purtătorii stindardului lui Hristos nu trebuie să lipsească niciodatăde la datoria lor. Ei au un vrăjmaş vigilent, care pândeşte şi aşteaptăsă cucerească fortăreaţa. Unii dintre pretinşii veghetori ai lui Hristosi-au invitat pe inamici în fortăreaţa lor, s-au amestecat cu ei şi, îneforturile lor de a se face plăcuţi, au înlăturat deosebirea dintre copiiilui Dumnezeu şi copiii lui Satana.

Domnul n-a dorit niciodată ca şcolile noastre să imite alte in-stituţii de învăţământ. Elementul religios trebuie să fie puterea cecontrolează. Dacă necredincioşii aleg această influenţă, este bine;dacă aceia care sunt în întuneric aleg să vină la lumină, este potrivitcu voinţa lui Dumnezeu. Dar a slăbi vigilenţa, lăsând ca elementulomenesc să preia conducerea pentru a avea elevi, acest lucru estecontrar voinţei lui Dumnezeu. Tăria colegiilor noastre stă în păstra-rea influenţei dominante a elementului religios. Când vor sacrificaprincipiul religios pentru a fi pe placul unei categorii iubitoare delume şi de plăcerile ei, învăţătorii sau profesorii vor fi consideraţinecredincioşi faţă de încrederea ce li s-a acordat şi trebuie să fieconcediaţi.

Adevărul emoţionant ce a răsunat de mulţi ani în urechile noastre— „Domnul este la uşă, fiţi deci gata“ — nu este mai puţin adevărastăzi decât a fost atunci când am auzit solia pentru prima dată. Aicisunt cuprinse interesele cele mai scumpe ale bisericii şi ale poporuluilui Dumnezeu, cum şi destinul unei lumi nepocăite şi necredincioase,pentru prezent şi veşnicie. Noi stăm cu toţii în faţa judecăţii. „Căci

Cuvânt rostit la o adunare de tabără 19

Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţalui Dumnezeu, Se va pogorî din cer şi întâi vor învia cei morţi [15]în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţiîmpreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şiastfel vom fi totdeauna cu Domnul“. Domnul Hristos Se va descoperiapoi în ceruri, răzbunându-Se asupra acelora care nu au cunoscut peDumnezeu şi care nu au ascultat de Evanghelie.

Aceste evenimente memorabile sunt gata să se împlinească şi,totuşi, mulţi care mărturisesc a crede adevărul dorm. În mod sigur, eivor fi socotiţi asemenea servului necredincios care a spus în inima sa:„Stăpânul meu întârzie să vină“, dacă vor rămâne în starea actualăde prietenie cu lumea. Numai acelora care aşteaptă în credinţă şisperanţă li Se va descoperi Domnul Hristos, fără păcat, spre mântuire.Sunt mulţi care au teoria adevărului, dar nu cunosc puterea evlaviei.Dacă locuieşte în inimă, Cuvântul lui Dumnezeu va controla viaţa.Credinţa, curăţia şi supunerea faţă de voia lui Dumnezeu vor damărturie despre puterea lui sfinţitoare.

Responsabilitatea pastorilor

O responsabilitate solemnă zace asupra veghetorului. Cât deplini de grijă trebuie să fie, pe bună dreptate, pentru a înţelege şiexplica Cuvântul lui Dumnezeu! „Ferice de cine citeşte şi de cei ceascultă cuvintele acestei proorocii, şi păzesc lucrurile scrise în ea“.Profetul Ezechiel spune: „Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:«Fiul omului, vorbeşte copiilor poporului tău şi spune-le: Când voiaduce sabia peste vreo ţară şi poporul ţării va lua din mijlocul luipe un om oarecare, şi-l va pune ca străjer, dacă omul acela va vedeavenind sabia asupra ţării, va suna din trâmbiţă şi va da de ştirepoporului şi dacă cel ce va auzi sunetul trâmbiţei nu se va feri şiva veni sabia şi-l va prinde, sângele lui să cadă asupra capului lui.Fiindcă a auzit sunetul trâmbiţei şi nu s-a ferit, de aceea sângele luisă cadă asupra lui. Dar dacă se va feri, îşi va scăpa viaţa. Dacă însă [16]străjerul va vedea venind sabia şi nu va suna din trâmbiţă şi dacăpoporul nu va fi înştiinţat şi va veni sabia şi va răpi viaţa vreunui om,omul acela va pieri din pricina nelegiuirii lui, dar voi cere sângelelui din mâna străjerului. Acum, fiul omului, te-am pus străjer pestecasa lui Israel. Tu trebuie să asculţi Cuvântul care iese din gura Mea

20 Mărturii pentru comunitate vol.5

şi să-i înştiinţezi din partea Mea. Când zic celui rău: Răule, vei murinegreşit! şi tu nu-i spui, ca să-l întorci de la calea lui cea rea, răulacela va muri în nelegiuirea lui, dar sângele lui îl voi cere din mânata. Dar dacă vei înştiinţa pe cel rău, ca să se întoarcă de la calea luişi el nu se va întoarce, va muri în nelegiuirea lui, dar tu îţi vei mântuisufletul»“.

Responsabilitatea veghetorului de astăzi este tot aşa de mare caîn zilele profetului, având în vedere că lumina noastră este mai clarăşi privilegiile şi ocaziile noastre, mai mari decât ale lor. Este datoriapastorului de a avertiza pe fiecare om, de a învăţa pe fiecare om,cu toată blândeţea şi înţelepciunea. El nu trebuie să se conformezepracticilor lumii, ci, ca slujitor al lui Dumnezeu, trebuie să fie mul-ţumit cu credinţa dată sfinţilor o dată pentru totdeauna. Satana estemereu la lucru pentru a înfrânge fortăreţele care-i interzic accesulliber la suflete; şi în timp ce pastorii noştri nu mai au deloc înclinaţiispirituale, în vreme ce ei nu au o legătură strânsă cu Dumnezeu,vrăjmaşul are un mare avantaj, iar Domnul consideră răspunzător peveghetor pentru succesul acestuia.

Aş dori acum să fac să se audă un glas de avertizare pentru aceiacare se vor întâlni la adunarea noastră de tabără. Sfârşitul tuturorlucrurilor este aproape. Fraţii mei, pastori şi laici, mi-a fost arătat cătrebuie să lucraţi într-un mod diferit de felul în care aveaţi obiceiulsă lucraţi. Mândria, invidia, îngâmfarea şi independenţa nesfinţită austricat munca voastră. Când oamenii îşi permit să fie flataţi şi înălţaţide către Satana, Domnul poate face puţin pentru ei sau prin ei. La[17]

ce umilinţă nemăsurată S-a coborât Fiul omului venind aici pepământ, ca să poată înălţa omenirea! Lucrătorii lui Dumnezeu, nunumai pastorii, ci tot poporul, au nevoie de blândeţea şi smerireaDomnului Hristos, dacă doresc să aducă beneficii concetăţenilor lor,după cum Dumnezeu, Mântuitorul nostru, S-a umilit atunci cânda luat asupra Sa natura omului. Dar El a coborât şi mai jos. „Caom, El S-a smerit şi a devenit ascultător până la moarte şi chiarmoarte de cruce.“ Dacă aş putea găsi limbajul prin care să prezintaceste lucruri înaintea voastră! Dacă s-ar putea rupe vălul şi aţi puteavedea cauza slăbiciunii voastre spirituale! O, dacă aţi putea să văimaginaţi bogăţia şi puterea harului ce aşteaptă cererile voastre!Aceia care flămânzesc şi însetează după neprihănire vor fi săturaţi.Noi trebuie să exercităm o credinţă mai mare în a cere lui Dumnezeu

Cuvânt rostit la o adunare de tabără 21

toate binecuvântările de care avem nevoie. Trebuie să ne străduim,să agonizăm spre a intra pe poarta cea strâmtă.

Domnul Hristos spune: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi îm-povăraţi şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şiînvăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima şi veţigăsi odihnă pentru sufletele voastre“. Vă mărturisesc, scumpi fraţi,pastori şi laici, că n-aţi învăţat încă lecţia aceasta. Domnul Hristos aîndurat ruşinea, agonia şi moartea pentru noi. „Să aveţi în voi gândulacesta, care era şi în Hristos Isus“. El a suportat batjocura şi ocarafără să recurgă la represalii, fără un spirit de răzbunare. Isus a murit,nu numai să facă ispăşire pentru noi, ci ca să fie exemplul nostru. O,minunată condescendenţă! Iubire fără egal! Privind la Prinţul Vieţiiatârnând pe cruce, poţi să mai fii egoist? Poţi să-ţi mai permiţi ura şirăzbunarea?

Fie ca spiritul cel mândru să se plece în umilinţă. Fie ca inimade piatră să se sfărâme. Nu te mai compătimi şi lamenta, nu maiînălţa eul. Priveşte, priveşte la El, la Acela pe care păcatele noastreL-au străpuns. Priveşte cum coboară pas cu pas pe cărarea umilinţeipentru a ne înălţa; El S-a umilit până la limita de unde nu Se maiputea coborî, şi toate acestea pentru mântuirea noastră, care eramcăzuţi în păcat. De ce să fim atunci aşa de indiferenţi, aşa de reci,aşa de formalişti, aşa de mândri, aşa de mulţumiţi de noi? [18]

Cine dintre noi urmează cu credincioşie Modelul? Cine dintrenoi a început şi a continuat lupta împotriva mândriei inimii? Cinedintre noi, cu toată seriozitatea, a ajuns să se lupte cu egoismul, pânăcând acesta nu se mai găseşte în inimă şi nu se mai dă pe faţă înviaţă? Să dea Dumnezeu ca lecţiile ce ne sunt date în timp ce privimla crucea Domnului Hristos, şi vedem împlinindu-se semnele carene aduc mai aproape de timpul judecăţii, să impresioneze atât demult inimile noastre, încât să ne facă mai umiliţi, mai dispuşi la a nelepăda de noi înşine, mai buni unii cu alţii, mai puţin preocupaţi deeul nostru, mai puţin critici şi mai dispuşi a ne purta poverile uniialtora decât o facem astăzi.

Mi-a fost arătat că noi, ca popor, ne îndepărtăm de simplitateacredinţei şi de puritatea Evangheliei. Mulţi sunt în mare primejdie.Dacă nu-şi schimbă umblarea, atunci vor fi tăiaţi din AdevăratulButuc al Viei ca ramuri nefolositoare. Fraţi şi surori, mi-a fost arătatcă noi stăm în pragul lumii veşnice. Avem nevoie acum să câştigăm

22 Mărturii pentru comunitate vol.5

biruinţa la fiecare pas. Fiecare faptă bună este o sămânţă semănată,care să aducă roade pentru viaţa veşnică. Fiecare succes ne aşeazăpe o treaptă mai înaltă a scării succesului şi obţinem tărie spiritualădin fiecare nouă victorie. Fiecare acţiune dreaptă pregăteşte caleapentru repetarea ei.

Unii îşi încheie timpul încercării lor; dar stau bine? Au obţinutei vrednicia corespunzătoare pentru viaţa viitoare? Raportul lor dinceruri nu va arăta oare ocazii pierdute, privilegii neglijate, o viaţăde egoism şi lumească, ce n-a adus roade spre slava lui Dumnezeu?Şi cât de mult din lucrarea pe care Stăpânul a lăsat s-o facem arămas nefăcută? De jur împrejurul nostru sunt suflete ce trebuie săfie avertizate; dar de câte ori timpul nostru n-a fost ocupat pentruo slujire egoistă, şi raportul merge la Dumnezeu, vorbind despresuflete ce coboară în mormintele lor neavertizate şi nemântuite.

Domnul are încă milă faţă de noi. Există loc pentru pocăinţă.Putem deveni preaiubiţi ai lui Dumnezeu. Vă implor pe voi, care aţiîmpins revenirea Domnului Hristos undeva departe, foarte departe,[19]începeţi acum să lucraţi pentru a răscumpăra vremea. Studiaţi Cu-vântul lui Dumnezeu. Fie ca toţi aceia care vin la aceste întâlniri săfacă un legământ cu Dumnezeu, ca să dea la o parte orice vorbireuşoară, batjocoritoare şi frivolă, cum şi lectura neimportantă; iarpentru anii ce vin, să faceţi un studiu sârguincios şi cu rugăciune alBibliei, ca să puteţi da fiecărui om care vă cere un temei al nădejdiidin voi, dar cu blândeţe şi temere de Dumnezeu. Nu vreţi ca fărănici o întârziere să vă umiliţi inimile înaintea lui Dumnezeu şi să văpocăiţi de păcatele voastre?

Nimeni să nu nutrească cumva gândul că regret sau că-mi retragmărturia clară pe care am adresat-o atât persoanelor în mod indivi-dual, cât şi poporului. Dacă am greşit undeva, atunci am greşit înfaptul că n-am mustrat păcatul în mod mai categoric şi mai ferm.Unii dintre fraţi şi-au asumat răspunderea de a critica lucrarea mea şia propune o cale mai uşoară de a corecta greşelile. Acestor persoanele spun: Eu am ales calea lui Dumnezeu, şi nu a voastră. Ceea ce amspus sau am scris în mărturiile adresate n-a fost exprimat aşa de clarcum ar fi trebuit.

Dumnezeu mi-a dat lucrarea pe care o fac şi eu trebuie să măîntâlnesc cu ea în ziua judecăţii. Aceia care au ales propria lorcale, care s-au ridicat împotriva mărturiilor ce mi-au fost date şi au

Cuvânt rostit la o adunare de tabără 23

căutat să zdruncine credinţa altora în ele trebuie să rezolve aceastăproblemă cu Dumnezeu. Nu retrag nimic, nu îndulcesc nimic casă corespundă cu ideile lor sau ca să scuze defectele de caracter.Eu n-am vorbit, de fapt, aşa de clar cum era cazul. Aceia, care peorice cale caută să slăbească forţa mustrărilor pătrunzătoare pe caremi le-a dat Dumnezeu să le rostesc, va trebui să se întâlnească cuaceastă lucrare a lor în ziua judecăţii.

Cu câteva săptămâni în urmă, aflându-mă faţă în faţă cu moartea,am avut ocazia să privesc mult mai de aproape veşnicia. Dacă Dom-nul va dori să mă ridice din starea mea actuală de slăbiciune, sper, înputerea harului şi a tăriei ce vin de sus, să rostesc cu credincioşie cu-vintele pe care El mi le dă să le rostesc. În toată viaţa mi-a fost teribilde greu să rănesc simţămintele cuiva sau să zdruncin autoînşelarealor, atunci când am rostit mărturia ce mi-a fost dată de Dumnezeu.Este contrar naturii mele. Îmi produce mare durere şi multe nopţi [20]nedormite. Acelora care şi-au luat răspunderea să mă mustre şi, înjudecata lor mărginită, să propună o cale ce le pare lor mai înţeleaptă,le repet: Nu accept eforturile voastre. Lăsaţi-mă cu Dumnezeu şilăsaţi-mă să mă înveţe El. Am să iau cuvintele de la Domnul şi amsă le rostesc poporului. Nu aştept ca toţi să primească mustrarea şisă facă reformă în viaţa lor, dar trebuie să-mi îndeplinesc datoriaîntotdeauna la fel. Voi umbla în umilinţă înaintea lui Dumnezeu,îndeplinindu-mi lucrarea pentru prezent şi veşnicie.

Dumnezeu n-a dat fraţilor mei lucrarea pe care mi-a dat-o mie.Mi s-a reproşat că modul meu de a transmite mustrările în publici-a făcut pe alţii să fie tăioşi, critici şi severi. Dacă lucrurile stauastfel, atunci aceştia trebuie să-şi rezolve problema cu Dumnezeu.Dacă alţii îşi asumă o responsabilitate pe care Dumnezeu nu le-adat-o; dacă ei nesocotesc învăţătura pe care El le-a dat-o mereu şimereu prin instrumentul umil pe care l-a ales, de a fi buni, răbdătorişi îngăduitori, atunci ei singuri trebuie să răspundă pentru urmări. Cuo inimă plină de durere mi-am adus la îndeplinire datoria neplăcutăfaţă de scumpii mei prieteni, neîndrăznind să-mi plac mie însumi,nereţinând mustrările, chiar când era vorba de soţul meu; şi nu voi fimai puţin credincioasă în avertizarea altora, fie că vor auzi sau nu.Când le vorbesc oamenilor, eu rostesc multe cuvinte pe care nu le-amgândit mai dinainte. Duhul Domnului vine adesea asupra mea. Simtcă sunt purtată, dusă departe de mine; viaţa şi caracterul diferitelor

24 Mărturii pentru comunitate vol.5

persoane sunt prezentate în mod clar minţii mele. Văd greşelile lorşi primejdiile în care se află şi mă simt obligată să vorbesc desprecele ce sunt aduse înaintea mea. Nu îndrăznesc să mă împotrivescDuhului lui Dumnezeu.

Ştiu că unora nu le place mărturia mea. Ea nu se potriveştecu mândria lor, cu inimile lor neconsacrate. Simt din ce în ce maiprofund pierderea pe care poporul nostru a suportat-o prin eşecul dea primi lumina pe care Dumnezeu le-a dat-o şi a asculta de ea. Tineriimei fraţi în lucrarea de slujire, vă somez să reflectaţi mai mult şi mai[21]profund asupra responsabilităţii voastre solemne. Dacă vă consacraţilui Dumnezeu, puteţi exercita o influenţă puternică spre bine înbiserică şi în lume; dar vă lipseşte o evlavie şi o devoţiune sinceră.Dumnezeu v-a trimis să fiţi o lumină în lume, atât prin faptele voastrebune, cât şi prin cuvintele şi teoriile voastre. Dar mulţi dintre voisunt, într-adevăr, reprezentaţi prin fecioarele neînţelepte, care nuaveau ulei în candelele lor.

Fraţii mei, daţi ascultare mustrării şi sfatului Martorului Cre-dincios şi Dumnezeu va lucra pentru voi şi cu voi. Vrăjmaşii voştripot fi puternici şi hotărâţi, dar Unul mai mare decât ei va fi ajutorulvostru. Lăsaţi lumina să lumineze şi ea îşi va face lucrarea. Domnuloştirilor este cu noi; Dumnezeul lui Iacov este refugiul nostru.

Colegiul nostru

[Citită la College Hall, Decembrie, 1881, înaintea delegaţilor şi alucrătorilor din spitale, colegii, birourile Review and Herald.]

Există primejdia pentru colegiul nostru să fie îndepărtat de lascopul lui originar. Scopul lui Dumnezeu a fost făcut cunoscut,ca poporul nostru să aibă ocazia să studieze ştiinţa, dar în acelaşitimp să înveţe cerinţele Cuvântului Său. Trebuie să fie prezentatelecturi biblice; studiul Sfintelor Scripturi trebuie să aibă primul locîn sistemul nostru de educaţie.

Studenţii sunt trimişi la mare distanţă ca să urmeze Colegiulde la Battle Creek, cu scopul de a primi învăţătură din lecţiile cetratează subiecte biblice. Dar de un an sau doi s-a făcut un efort de amodela şcoala noastră după alte colegii. Când se face acest lucru,nu-i mai putem încuraja pe părinţi să-şi trimită copiii la Colegiulde la Battle Creek. Influenţele morale şi religioase nu trebuie să fieneglijate. În trecut, Dumnezeu a conlucrat cu eforturile profesorilorşi multe suflete au cunoscut adevărul şi l-au îmbrăţişat şi s-au întors [22]la casele lor să trăiască de atunci încolo pentru Dumnezeu, ca rezultatal legăturii lor cu colegiul. Văzând că studiul Bibliei făcea parte dineducaţia lor, ei au fost îndrumaţi să-l considere ca o problemă de celmai mare interes şi de cea mai mare importanţă.

Prea puţină atenţie a fost dată educaţiei tinerilor pentru slujire.Acesta era primul lucru ce trebuia realizat la înfiinţarea colegiului. Înnici un caz lucrul acesta nu trebuie ignorat sau privit ca un lucru de oimportanţă secundară. De ani de zile, totuşi, numai puţini au plecatdin această instituţie pregătiţi să-i înveţe pe alţii adevărul. Unii careau venit cu preţul unor mari cheltuieli, şi care aveau în plan pregătireapentru pastoraţie, au fost încurajaţi de către profesori să se angajezeîn studii mai avansate, timp de mulţi ani, iar pentru a obţine mijloacepentru realizarea acestor planuri, au intrat în lucrarea de colportaj,abandonând orice gând în legătură cu lucrarea de predicare. Acestlucru este în totul greşit. Nu mai avem prea mulţi ani de lucrat şi

25

26 Mărturii pentru comunitate vol.5

profesorii şi directorul ar trebui să fie plini de Duhul lui Dumnezeuşi să lucreze în armonie cu voinţa Sa descoperită, în loc să aducăla îndeplinire propriile lor planuri. În fiecare an, noi pierdem multpentru că nu ascultăm ce a spus Dumnezeu despre aceste lucruri.

Colegiul nostru este destinat de Dumnezeu să răspundă nevoilordin ce în ce mai mari ale acestui timp primejdios şi demoralizator.Numai studierea cărţilor nu poate să le dea studenţilor educaţia decare au nevoie. Trebuie să fie pusă o temelie mai largă. Colegiul n-afost adus la existenţă ca să poarte amprenta vreunei minţi omeneşti.Profesorii şi directorul trebuie să lucreze împreună ca fraţi. Ei trebuiesă se consulte împreună şi, de asemenea, să se sfătuiască cu pastorii şibărbaţii de răspundere şi, mai presus de toate, să caute înţelepciuneade sus, pentru ca toate hotărârile lor cu privire la şcoală să poarteaprobarea lui Dumnezeu.

Scopul acestei instituţii nu este acela de a da studenţilor numai ocunoştinţă din cărţi. O astfel de educaţie poate fi obţinută la oricarealt colegiu din ţară. Mi-a fost arătat că este scopul lui Satana să îm-[23]piedice atingerea acelui obiectiv pentru care a fost înfiinţat colegiul.Împiedicaţi de şiretlicurile lui, administratorii gândesc în modulîn care gândeşte lumea, copiază planurile ei şi imită obiceiurile ei.Dar, făcând astfel, ei nu vor fi în armonie cu gândul Spiritului luiDumnezeu.

Este nevoie de o educaţie mult mai cuprinzătoare, educaţie caresă ceară de la profesori şi director o astfel de gândire şi un astfel deefort, pe care instruirea numai în cele ale ştiinţei nu o cere. Caracte-rul trebuie să primească o educaţie potrivită, pentru deplina şi nobilalui dezvoltare. La colegiu, studenţii trebuie să primească o astfelde educaţie, care să-i facă în stare să menţină o atitudine respecta-bilă, onestă şi virtuoasă în societate, împotrivindu-se influenţelordemoralizatoare care îi strică pe tineri.

Ar fi bine dacă s-ar putea ca acest colegiu să aibă un teren pentrua fi cultivat şi ateliere sub conducerea unor oameni competenţi,care să-i înveţe pe studenţi în diferite compartimente ale munciifizice. Se pierde foarte mult prin neglijarea îmbinării muncii fizicecu eforturile intelectuale. Orele libere ale studenţilor sunt adeseaocupate cu plăceri frivole, care slăbesc puterile fizice, mintale şimorale. Datorită puterii înjositoare a îngăduinţei senzuale sau aemoţiilor înainte de vreme ale curteniei şi căsătoriei, mulţi studenţi

Colegiul nostru 27

nu ajung la acea înălţime a dezvoltării intelectuale, la care altfel arputea ajunge.

Tinerii trebuie să fie impresionaţi zilnic de simţământul răspun-derii lor faţă de Dumnezeu. Legea Sa este continuu violată chiar decătre copiii ai căror părinţi sunt religioşi. Unii dintre aceştia, foartetineri, frecventează casele de desfrâu şi puterile minţii şi ale corpuluisuferă consecinţele. Această categorie de tineri îi fac şi pe alţii săurmeze căile lor. Astfel că, în timp ce directorul şi profesorii lorpredau învăţături în cele ale ştiinţei, Satana, cu iscusinţa lui dia-volească, foloseşte orice energie pentru a câştiga controlul asupraminţii elevilor şi îi duce la ruină.

Vorbind la modul general, tinerii au puţină tărie morală. [24]Acesta este rezultatul neglijării educaţiei din copilărie. O cunoaş-

tere a caracterului lui Dumnezeu şi a obligaţiilor noastre faţă de Eln-ar trebui să fie socotită ca având consecinţe neînsemnate. ReligiaBibliei este singura siguranţă pentru tineri. Moralitatea şi religiaar trebui să se bucure de o atenţie specială în instituţiile noastre deeducaţie.

Biblia ca manual de studiu

Nici un alt studiu nu va înnobila fiecare gând, fiecare simţământşi aspiraţie ca studiul Sfintelor Scripturi. Acest cuvânt sacru este voialui Dumnezeu descoperită oamenilor. Din ea, învăţăm ce aşteaptăDumnezeu de la fiinţele făcute după chipul Său. Învăţăm, de ase-menea, cum să facem viaţa aceasta mai bună şi cum să ne asigurămde viaţa viitoare. Nici o altă carte nu poate să satisfacă căutărileminţii şi năzuinţa inimii. Obţinând o cunoaştere a Cuvântului luiDumnezeu şi ascultând apoi de el, oamenii se pot ridica din cele maide jos adâncimi ale ignoranţei şi degradării, spre a deveni fii ai luiDumnezeu, conlucrători ai îngerilor necăzuţi în păcat.

O concepţie clară cu privire la Dumnezeu şi cu privire la ceeace ne cere să fim ne va face să avem păreri umile despre noi. Acelacare va studia Cuvântul lui Dumnezeu aşa cum se cuvine va învăţacă intelectul uman nu este atotputernic; va învăţa că, fără un ajutor,care nu este altul decât acela pe care Dumnezeu îl poate da, tăria şiînţelepciunea omenească nu sunt decât slăbiciune şi ignoranţă.

28 Mărturii pentru comunitate vol.5

Ca putere educatoare, Biblia nu are rival. Nimic nu va da vigoaretuturor facultăţilor de care studenţii au nevoie pentru a pricepe desco-peririle minunate ale adevărului. Mintea se adaptează în mod treptatsubiectelor de care i se îngăduie să se ocupe. Dacă este ocupatănumai cu probleme obişnuite, până acolo încât să excludă subiectelemari şi înălţătoare, ea se va pipernici şi va slăbi. Dacă nu va fi pusăniciodată să se ocupe cu probleme dificile sau să fie lărgită pentru aînţelege adevăruri importante, după un timp, ea îşi va pierde putereade a se dezvolta.[25]

Biblia este cea mai completă şi cea mai instructivă istorie pecare o au oamenii. Ea vine proaspătă din fântâna adevărurilor eterneşi o mână divină a păstrat puritatea ei în decursul veacurilor. Razeleei luminoase strălucesc la o mare distanţă în trecut, acolo undezadarnic caută cercetările omeneşti să ajungă. Numai în Cuvântullui Dumnezeu găsim o autentică relatare a creaţiunii. Aici privimputerea ce a pus temeliile pământului şi care a întins cerurile. Numaiaici putem găsi o istorie a rasei umane, nemânjită de prejudecăţi saumândrie omenească.

În Cuvântul lui Dumnezeu, mintea găseşte subiecte pentru celemai profunde meditaţii, cum şi pentru cele mai înalte aspiraţii. Aici,putem avea comuniune cu patriarhii şi profeţii şi putem asculta voceaCelui Veşnic vorbindu-le oamenilor. Aici privim Maiestatea cerului,umilindu-Se pentru a deveni Înlocuitorul şi siguranţa noastră, sprea Se împotrivi cu mâinile goale puterilor întunericului şi a câştigabiruinţa pentru noi. O contemplare plină de respect a unor astfel desubiecte cu siguranţă va înmuia, va curăţi şi înnobila inima şi, înacelaşi timp, va inspira mintea cu noi puteri şi cu vigoare.

Dacă moralitatea şi religia trebuie să fie prezente, să fie vii într-oşcoală, atunci aceasta se poate realiza printr-o cunoaştere a Cuvân-tului lui Dumnezeu. Unii vor susţine că, dacă educaţia religioasăva fi predominantă în şcolile noastre, ele vor deveni nepopulare; căaceia care nu au credinţa noastră nu vor veni la colegiu. Foarte bine,deci, să meargă la alte colegii, acolo unde vor găsi un sistem deeducaţie care să le satisfacă gusturile. Şcolile noastre sunt înfiinţatenu numai să studieze ştiinţa, ci şi pentru scopul de a da învăţătură înceea ce priveşte marile principii ale Cuvântului lui Dumnezeu şi înîndatoririle practice ale vieţii de fiecare zi.

Colegiul nostru 29

Aceasta este educaţia de care este atâta nevoie în prezent. Dacăo influenţă omenească trebuie să domine în şcolile noastre, atuncivindeţi-le celor lumeşti şi lăsaţi-i să aibă întregul control asupra lor;iar aceia care şi-au investit mijloacele în aceste instituţii să înfiinţezealte şcoli, care să fie conduse nu după planul şcolilor populare, nu [26]după dorinţele directorului şi ale profesorilor, ci după planul pe careDumnezeu l-a arătat.

În Numele Domnului meu, vă somez pe toţi cei ce aveţi poziţii derăspundere în această şcoală, să fiţi oameni ai lui Dumnezeu. CândDomnul ne cere să fim deosebiţi şi aparte, cum putem să râvnimdupă popularitate sau să căutăm să învăţăm obiceiurile şi practicilelumii? Dumnezeu a făcut cunoscut scopul Său, acela de a avea uncolegiu în ţară, unde Biblia să aibă locul ei în educarea tinerilor. Nevom face oare noi partea noastră în realizarea acestui scop?

Ar putea să pară că învăţarea Cuvântului lui Dumnezeu nu aredecât un mic efect supra minţii şi inimii multor studenţi; dar dacălucrarea profesorului a fost adusă la îndeplinire în Dumnezeu, atunciunele lecţii ale adevărului divin vor rămâne în memoria chiar şia celor mai nepăsători. Duhul Sfânt va uda sămânţa semănată şi,adesea, ea va răsări după multe zile şi va da roade spre slava luiDumnezeu.

Satana caută mereu să abată atenţia oamenilor de la Biblie. Cu-vintele lui Dumnezeu adresate oamenilor, care ar trebui să captezeatenţia noastră, sunt neglijate în favoarea celor spuse de înţelepciuneaomenească. Cum poate El, care este infinit în putere şi înţelepciune,să suporte neruşinarea oamenilor!

Prin mijlocirea presei, cunoştinţe de tot felul sunt aşezate laîndemâna tuturor; şi totuşi, o mare parte din fiecare comunitate deoameni sunt stricaţi din punct de vedere moral şi superficiali înrealizările lor intelectuale. Dacă oamenii ar deveni cititori studioşiai Sfintelor Scripturi, am vedea o cu totul altă stare de lucruri.

Într-un veac ca acesta în care trăim, în care nelegiuirea abundă şicaracterul lui Dumnezeu şi Legea Sa sunt privite cu dispreţ, o grijădeosebită trebuie să fie manifestată în a învăţa pe tineri să studieze,să respecte şi să asculte de voinţa divină aşa cum este ea descoperităoamenilor. Temerea de Domnul dispare din mintea tinerilor noştri,din cauză că ei neglijează studiul Bibliei. [27]

30 Mărturii pentru comunitate vol.5

Directorul şi profesorii ar trebui să aibă o legătură vie cu Dum-nezeu şi ar trebui să stea tari şi fără teamă, ca martori pentru El.Niciodată, din laşitate sau din interese omeneşti, nu lăsa ca Cuvântullui Dumnezeu să fie aşezat pe locul al doilea. Prin studierea lui,studenţii vor avea de câştigat atât din punct de vedere intelectual,cât şi moral şi spiritual.

Scopul colegiului

Colegiul nostru se află astăzi într-o poziţie pe care Dumnezeu nuo aprobă. Mi-a fost arătată primejdia ce ameninţă această importantăinstituţie. Dacă oamenii ce poartă răspunderea lui caută să atingăstandardele lumii, dacă ei copiază planurile şi metodele altor colegii,mânia lui Dumnezeu va fi asupra şcolii noastre.

A venit timpul să vorbesc în mod categoric. Scopul lui Dumnezeuîn înfiinţarea colegiului nostru a fost prezentat în mod clar. Esteo nevoie urgentă de lucrători în câmpul Evangheliei. Tinerii caredoresc să intre în lucrarea de slujire nu-şi pot permite să petreacă unnumăr de ani pentru obţinerea educaţiei necesare. Profesorii trebuiesă fie capabili să înţeleagă situaţia şi să-şi adapteze planul lor deînvăţământ la nevoile acestei clase. Avantaje speciale ar trebui săle fie acordate pentru un studiu scurt, dar cuprinzător al ramurilorcelor mai necesare, spre a-i face capabili în lucrarea lor. Dar mi-afost arătat că lucrul acesta nu s-a realizat.

Fratele ___ ar fi putut face o lucrare mai bună decât aceea pe carea făcut-o pentru aceia care aveau să fie slujitori ai lui Dumnezeu.Dumnezeu nu este mulţumit cu poziţia lui în problema aceasta. Elnu s-a adaptat acestei situaţii. Oameni care şi-au părăsit câmpul delucru, făcând un sacrificiu considerabil pentru a învăţa ceea ce potîntr-un timp scurt, n-au primit totdeauna acel ajutor şi încurajarepe care ar fi trebuit să le găsească. Oameni care au ajuns la vârstamaturizării lor, care au ajuns chiar la apogeul vieţii lor, care aufamilii, au fost supuşi unor dificultăţi nenecesare. Fratele___ este elînsuşi extrem de sensibil, dar nu şi-a dat seama de faptul că şi alţii[28]pot simţi ascuţimea batjocurii, a sarcasmului sau a cenzurii tot atâtde puternic ca şi el. Comportându-se astfel, a rănit pe fraţii săi şi adisplăcut lui Dumnezeu.

Colegiul nostru 31

Profesorii din colegii

Este o lucrare de făcut pentru fiecare profesor din colegiul nostru.Nici unul nu este lipsit de egoism. Dacă profesorii ar avea un caractermoral şi religios, atunci s-ar exercita o influenţă mai bună asuprastudenţilor. Profesorii nu caută în mod individual să-şi aducă laîndeplinire lucrarea, având ochiul îndreptat numai spre slava luiDumnezeu. În loc să privească la Isus şi să-I imite viaţa şi caracterul,privesc la ei înşişi şi doresc prea mult să atingă un standard omenesc.Aş dori să pot influenţa pe fiecare profesor, spre a avea o înţelegeredeplină a responsabilităţii sale, având în vedere influenţa pe care oexercită asupra tinerilor. Satana este neobosit în eforturile sale dea se asigura de serviciile tinerilor noştri. Cu o mare atenţie, el îşiîntinde cursele pentru picioarele lipsite de experienţă. Poporul luiDumnezeu să se păzească cu gelozie împotriva şiretlicurilor sale.

Dumnezeu este întruchiparea bunăvoinţei, a milei şi a iubirii.Aceia care sunt într-adevăr legaţi de El nu vor putea să fie în dezacordunii cu alţii. Spiritul Său domnind în inimă va aduce armonie, iubireşi unitate. Ceea ce este în opoziţie cu aceasta este văzut printre copiiilui Satana. Lucrarea sa este aceea de a stârni invidie, lupte şi gelozie.În Numele Stăpânului meu, îi întreb pe cei ce mărturisesc a fi urmaşiai lui Hristos: Ce roade aduceţi?

În sistemul de instruire folosit în şcolile obişnuite, partea esenţi-ală a educaţiei este neglijată, şi anume religia Bibliei. Educaţia nunumai că afectează într-o mare măsură viaţa studenţilor din aceastălume, dar influenţa ei se extinde până în veşnicie. Deci, cât de impor-tant este ca profesorii să fie persoane capabile să exercite o influenţădreaptă! Ei trebuie să fie bărbaţi şi femei cu o experienţă religioasă,primind zilnic lumină divină, pe care s-o împartă cu elevii lor. [29]

Dar nu trebuie să aşteptăm ca profesorul să facă lucrarea ce lerevine părinţilor. La mulţi părinţi s-a văzut o încrezătoare neglijarea datoriei. Asemenea lui Eli, ei au greşit în a exercita o cuvenitărestricţie; apoi, ei şi-au trimis copiii lor nedisciplinaţi la colegiupentru a primi educaţia pe care părinţii ar fi trebuit să le-o deaîn cămin. Profesorii au de făcut o lucrare pe care numai puţinio apreciază. Dacă reuşesc să producă o reformă în aceşti tineriîndărătnici, ei primesc puţină recunoştinţă pentru lucrarea lor. Dacă

32 Mărturii pentru comunitate vol.5

tinerii aleg însă societatea celor înclinaţi spre cele rele şi merg dinrău în mai rău, atunci profesorii sunt învinuiţi şi şcoala condamnată.

În multe cazuri, condamnarea se cuvine părinţilor. Ei au ceadintâi şi cea mai favorabilă ocazie de a-i controla şi instrui pe copiiilor, atunci când spiritul lor era dispus să fie învăţat, iar mintea şi inimauşor de impresionat. Dar datorită neglijenţei părinţilor, copiilor li seîngăduie să urmeze propriile lor înclinaţii până când se împietrescîntr-un comportament rău.

Fie ca părinţii să studieze mai puţin lumea şi mai mult pe Hristos;fie ca ei să depună mai puţin efort în a imita obiceiurile şi moda lumiişi să consacre mai mult timp şi să facă mai multe eforturi pentru amodela mintea şi caracterul copiilor lor, după Modelul divin. Atuncivor putea să-şi trimită fiii şi fiicele, fortificaţi printr-o morală curatăşi scopuri nobile, spre a primi o educaţie în vederea unor poziţii deîncredere şi folositoare. Profesorii care sunt conduşi de iubirea şitemerea de Dumnezeu pot să-i conducă astfel pe tineri înainte şi însus, instruindu-i spre a deveni o binecuvântare pentru lume şi spreonoarea Creatorului lor.

Legat de Dumnezeu, fiecare educator va exercita acea influenţăcare să-i conducă pe elevii săi la studierea Cuvântului lui Dumnezeuşi la ascultarea de Legea Sa. El le va îndrepta mintea spre contem-plarea intereselor veşnice, deschizând înaintea lor un vast câmp degândire, subiecte mari şi nobile, pe care şi cele mai puternice minţipot să-şi folosească puterea spre a le pricepe şi totuşi să simtă cămai este încă un infinit înaintea lor.

Răul unei independenţe nesfinţite şi al unei păreri prea bunedespre noi, care ne împiedică cel mai mult să fim de folos şi care de-[30]monstrează ruina noastră dacă nu le vom birui, izvorăşte din egoism.„Sfătuiţi-vă împreună“ este solia care mi-a fost repetată mereu şimereu de către îngerul lui Dumnezeu. Influenţând judecata unui om,Satana poate să se străduiască să controleze lucrurile, făcându-le să ise potrivească. El poate să aibă succes ca să conducă greşit mintea adouă persoane, dar atunci când se consultă mai mulţi, este mai multăsiguranţă. Fiecare plan va fi atunci mai mult şi mai atent analizat;fiecare plan de înaintare va fi studiat mai cu atenţie. În felul acesta,va fi mai mică primejdia de a face mişcări necugetate şi a ne lua dupăsfaturi greşite, care vor aduce confuzie, încurcături şi înfrângere. Înunire este tărie. În divizare este slăbiciune şi înfrângere.

Colegiul nostru 33

Dumnezeu conduce un popor şi îl pregăteşte pentru a-l lua la cer.Stăm noi, cei care îndeplinim o parte a acestei lucrări, ca veghetoripentru Dumnezeu? Căutăm, ne străduim noi să lucrăm uniţi? Suntemdispuşi să devenim slujitori ai tuturor? Urmăm noi marele nostruExemplu?

Fraţii mei conlucrători, fiecare dintre noi semănăm seminţe înogorul vieţii. După cum am semănat, aşa şi vom culege. Dacă se-mănăm neîncredere, invidie, gelozie, iubire de sine, amărăciuneagândirii şi simţămintelor noastre, vom secera amărăciune în propri-ile noastre suflete. Dar dacă dăm pe faţă bunătate, iubire, gânduripline de bunătate faţă de simţămintele altora, vom primi, ca răspuns,acelaşi lucru.

Profesorul care este sever, criticant, autoritar, care nu ţine seamade simţămintele altora, trebuie să se aştepte ca acelaşi spirit să semanifeste faţă de el. Cel care vrea să-şi păstreze propria sa demnitateşi respectul de sine trebuie să fie atent să nu rănească, fără să fienevoie, respectul de sine al altora. Această regulă trebuie respectatăcu sfinţenie faţă de cei mai obtuzi, cei mai tineri şi cei mai greşiţioameni de ştiinţă. Ce doreşte să facă Dumnezeu cu aceşti tineri înaparenţă neinteresanţi, tu nu ştii. În trecut, El a acceptat persoane carenu erau prea promiţătoare sau atractive, să facă o mare lucrare pentruEl. Duhul Său, mişcând inima, a trezit fiecare capacitate la o acţiuneviguroasă. Dumnezeu a văzut în fiecare piatră aspră, necizelată, un [31]material preţios care va rezista probei furtunii, a căldurii şi presiunii.Dumnezeu nu vede aşa cum vede omul. El nu judecă după ceea ceizbeşte privirea, ci cercetează inima şi judecă cu dreptate.

Profesorul trebuie să se comporte totdeauna ca un creştin carese respectă. El trebuie să aibă totdeauna atitudinea unui prieten şisfătuitor al elevilor săi. Dacă tot poporul nostru- profesori, pastori şimembri — ar cultiva spiritul creştin al curtoaziei, ei vor găsi multmai repede acces la inimile oamenilor; mult mai mulţi vor fi atunciaduşi să cerceteze şi să primească adevărul. Când fiecare profesorva uita eul şi va simţi un profund interes în succesul şi prosperitateaelevilor lui, înţelegând faptul că ei sunt proprietatea lui Dumnezeuşi că el trebuie să dea socoteală de influenţa lui asupra minţilorşi caracterului lor, atunci vom avea o şcoală în care îngerii vorsimţi plăcere să zăbovească. Isus va privi aprobator asupra lucrăriiprofesorilor şi va trimite harul Său în inimile studenţilor.

34 Mărturii pentru comunitate vol.5

Colegiul nostru din Battle Creek este un loc unde membrii ceitineri ai familiei lui Dumnezeu trebuie să fie educaţi în armoniecu planul lui Dumnezeu de creştere şi dezvoltare. Ei trebuie să fiemişcaţi de ideea că sunt creaţi după chipul Făcătorului lor şi căDomnul Hristos este Modelul pe care trebuie să-L urmeze. Fraţiinoştri îngăduie ca mintea lor să urmeze o cale prea îngustă şi preajoasă. Ei nu menţin totdeauna în atenţia lor planul divin, ci îşi fixeazăochii asupra modelelor lumeşti. Priviţi în sus, unde Domnul Hristosstă la dreapta lui Dumnezeu, şi apoi lucraţi pentru ca elevii voştri săfie conform acestui caracter desăvârşit.

Dacă cobori standardul pentru a-ţi face popularitate şi pentru aface să crească numărul, şi apoi faci din această creştere o pricinăde bucurie, dai pe faţă o mare orbire. Dacă numărul este dovadasuccesului, atunci Satana trebuie să pretindă întâietatea, căci în lumeaaceasta urmaşii săi au o mare majoritate.[32]

Gradul de putere morală predominant în colegiu este un test alprosperităţii. Virtutea, inteligenţa şi evlavia oamenilor ce formeazăcomunităţile noastre, şi nu numărul lor, ar trebui să fie o sursă debucurie şi mulţumire.

Fără influenţa harului divin, educaţia nu se va dovedi a fi deun real folos; cel ce învaţă va deveni mândru, îngâmfat şi bigot.Dar acea educaţie care este primită sub influenţa înnobilatoare şipurificatoare a marelui Învăţător va înălţa pe om pe scara valorilormorale a lui Dumnezeu. Ea îl va face în stare să-şi supună mândriaşi pasiunile şi să umble smerit înaintea lui Dumnezeu, depinzând deEl pentru fiecare capacitate, fiecare ocazie şi fiecare privilegiu.

Mă adresez lucrătorilor noştri din acest colegiu. Voi nu trebuienumai să mărturisiţi că sunteţi creştini, ci trebuie să exemplificaţicaracterul Domnului Hristos. Lăsaţi ca înţelepciunea de sus să cu-prindă toată învăţătura pe care o daţi. Într-o lume plină de întunericmoral şi corupţie, lăsaţi să se vadă că spiritul prin care sunteţi puşiîn mişcare să acţionaţi este de sus, şi nu de jos. În timp ce te sprijiniîn totul pe propria ta putere şi înţelepciune, cele mai bune eforturiale tale vor realiza foarte puţin. Dar dacă eşti mişcat de iubirea luiDumnezeu, Legea Lui fiind temelia ta, lucrarea ta va dura. În timp cefânul, lemnul şi paiele de pe mirişte sunt arse, lucrarea ta va rezistaîncercării. Trebuie să-i întâlneşti din nou în jurul marelui tron albpe tinerii care sunt daţi în grija ta. Dacă îngădui ca manierele tale

Colegiul nostru 35

necultivate şi temperamentul tău necontrolat să şovăie şi astfel sădai greş să influenţezi pe aceşti tineri spre binele lor veşnic, în aceazi va trebui să stai în faţa gravelor consecinţe ale lucrării tale. Princunoaşterea Legii divine şi prin ascultare de preceptele ei, oameniipot deveni fii ai lui Dumnezeu. Prin călcarea acestei legi, ei devinrobi ai lui Satana. Pe de o parte, ei se pot ridica la orice înălţimea desăvârşirii morale, iar pe de altă parte, pot să se coboare pânăîn profunzimea nelegiuirii şi a degradării. Lucrătorii din colegiulnostru trebuie să dea pe faţă un zel şi o fervoare proporţionale cuvaloarea preţului pus în joc - sufletele studenţilor lor, aprobarea lui [33]Dumnezeu, viaţa veşnică şi bucuria mântuirii.

Fiind colaboratori, conlucrători cu Hristos, având atâtea ocaziifavorabile de a împărtăşi şi altora cunoaşterea lui Dumnezeu, pro-fesorii noştri ar trebui să lucreze ca şi când ar fi inspiraţi de sus.Inimile tinerilor nu sunt împietrite şi nici ideile şi părerile lor nusunt stereotipe, aşa cum sunt cele ale persoanelor în vârstă. Ei potfi câştigaţi la Hristos prin comportarea, evlavia şi prin umblareavoastră asemenea lui Hristos. Ar fi mult mai bine să îi împovăraţimai puţin cu studierea ştiinţelor şi să le lăsaţi mai mult timp pentruprivilegii religioase. Aici s-au făcut multe greşeli.

Scopul lui Dumnezeu în aducerea la existenţă a acestui colegiua fost pierdut din vedere. Slujitorii Evangheliei şi-au manifestatlipsa dorinţei lor după înţelepciunea de sus, încât au unit un elementomenesc cu acest colegiu; ei s-au unit cu vrăjmaşii lui Dumnezeu şiai adevărului, până acolo că le-au oferit distracţii studenţilor. Astfel,conducându-i greşit pe tineri, ei au făcut lucrarea lui Satana. Culucrarea aceasta, cu toate urmările ei, se vor mai întâlni iarăşi la barade judecată a lui Dumnezeu. Aceia care urmează un astfel de drumdemonstrează că nu pot fi oameni de încredere. După ce lucrarearăului s-a făcut, ei pot să-şi mărturisească greşeala, dar pot oare eitot aşa de uşor să strângă, să adune influenţa pe care au exercitat-o?Poate să fie spus „bine“ în dreptul acelora care au fost necredincioşifaţă de cele ce li s-au încredinţat? Aceşti oameni necredincioşi n-au zidit pe Stânca cea veşnică. Temelia lor se va dovedi a fi nisipmişcător. Nu ştiţi că prietenia cu lumea este vrăjmăşie cu Dumnezeu?Şi, deci, cine este prieten cu lumea este vrăjmaş cu Dumnezeu?

Nu se poate pune nici o limită influenţei noastre. Un act necu-getat se poate dovedi a fi ruina multor suflete. Comportarea fiecărui

36 Mărturii pentru comunitate vol.5

lucrător din colegiul nostru are o influenţă asupra minţii tinerilor,şi aceasta urmează să fie reprodusă în alţii. Ţinta fiecărui profesortrebuie să fie aceea de a pregăti pe fiecare tânăr care se află în grijasa spre a fi o binecuvântare pentru lume. Acest obiectiv nu trebuiepierdut din vedere. Sunt unii care mărturisesc că lucrează pentru[34]Hristos, dar adesea, când ocazia se iveşte, ei merg de partea lui Sa-tana şi fac lucrarea lui. Poate oare Mântuitorul să-i declare pe aceştiarobi buni şi credincioşi? Sunt ei păzitori care dau un sunet clar dintrâmbiţele lor?

Fiecare om va primi la judecată după faptele pe care le-a fă-cut în trup, fie ele bune sau rele. Mântuitorul nostru ne îndeamnă:„Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită“. Dacă întâmpinămgreutăţi şi în tăria lui Hristos le biruim, dacă acceptăm responsabili-tăţi şi în puterea lui Hristos le aducem la îndeplinire cu credincioşie,câştigăm o experienţă preţioasă. Învăţăm, aşa cum altfel n-am învăţa,că Mântuitorul nostru este un ajutor care nu lipseşte niciodată înnevoi.

Există o mare lucrare de făcut în colegiul nostru, o lucrare carecere conlucrarea fiecărui profesor; şi acela care descurajează pe unaltul este neplăcut înaintea lui Dumnezeu. Dar se pare că toţi uităcă Satana este un acuzator al fraţilor şi se unesc cu vrăjmaşul înlucrarea sa. În timp ce aceia care mărturisesc că sunt creştini seluptă între ei, Satana îşi întinde cursele pentru picioarele lipsite deexperienţă ale copiilor şi tinerilor. Aceia care au avut o experienţăreligioasă ar trebui să caute să-i ocrotească pe tineri de şiretlicurilelui. Ei niciodată nu trebuie să uite că odată, cândva, ei erau vră-jiţi de plăcerile păcatului. Noi avem nevoie de mila şi iertarea luiDumnezeu în fiecare oră şi cât de nepotrivit este pentru noi să fimnerăbdători cu greşelile tinerilor lipsiţi de experienţă. Atâta vremecât Dumnezeu îi suportă, să îndrăznim noi oare, păcătoşi ca şi ei,să-i dăm la o parte?

Noi ar trebui să privim totdeauna la tineri ca fiind cumpăraţi cusângele Domnului Hristos. În felul acesta, ei au dreptul la iubireanoastră, la răbdarea şi simpatia noastră. Dacă Îl urmăm pe Isus,atunci nu putem restrânge interesul şi preocuparea noastră, afecţiu-nea noastră, numai la noi înşine şi la familiile noastre; noi nu neputem folosi timpul şi atenţia numai pentru problemele trecătoareşi să uităm interesele veşnice ale celor din jurul nostru. Mi-a fost

Colegiul nostru 37

arătat că acesta este rezultatul egoismului nostru, şi anume că nu [35]sunt o sută de tineri acolo unde este acum angajat unul singur într-oactivitate susţinută pentru mântuirea semenilor lor. „Iubiţi-vă unii pealţii aşa cum v-am iubit Eu“ este porunca Domnului Hristos. Priviţila renunţarea Sa de Sine; priviţi la felul iubirii pe care El a revărsat-oasupra noastră; apoi, căutaţi să imitaţi Modelul.

Au fost multe lucruri care n-au plăcut lui Dumnezeu la tinerii şitinerele care au lucrat ca profesori la colegiul nostru. Aţi fost atât deabsorbiţi de voi înşivă şi atât de lipsiţi de spiritualitate, încât nu i-aţiputut conduce pe tineri la sfinţenie şi la cer. Mulţi s-au întors acasămai hotărâţi în nepocăinţa lor datorită lipsei voastre de iubire pentruDumnezeu şi pentru Domnul Hristos. Umblând astfel fără spiritulDomnul