Promovarea sănătăţii în

comunitate

Plan:1. Factori care determină nivelul de

sănătate a populației.2. Trăsăturile care caracterizează

instituțiile și comunitățile.3. Modele de promovare a sănătății.4. Consecutivitatea desfățurării

activitățilorr de promovare a sănătății.

Nivelul de sănătate a populației este determinat de mai mulți factori determinanți care pot fi sistematizați în 4 niveluri:1. Domeniul ereditar genetic și biologic;2. Mediul ambiant cu factori economici,

sociali, culturali și fizici;3. Organizarea sistemului de sănătate

publică;4. Stilul de viață și factorii

comportamentali.

Activitățile de promovare a sănătății pot fi efectuate în toate domeniile numite și cuprind un spectru larg de activități care au ca scop consolidarea și dezvoltarea potențialului de sănătate al indivizilor și comunităților. Activitățile de promovare a sănătății cuprind mai multe niveluri de organizare a societății: Nivelul individual; Nivelul de colectivitate; Nivelul de organizație, instituție,

întreprindere; Nivelul comunitar; Nivelul național de stat.

Trăsăturile care caracterizează instituțiile și comunitățile

Prin ce este caracterizată o instituție? Instituțiile sunt caracterizate prin o serie de trăsături care le deosebesc. Totalitatea elementelor caracteristice determină identitatea specifică. Fiecare instituție este un grup de indivizi care au anumite abilități, grad de pregătire profesională, organizați pentru a obține un scop anumit. Fiecare instituție deține un sediu organizarea căruia favorizează sau defavorizează menținerea sănătății.

Comunitățile reprezintă un nivel mai superior și mai complex de organizare și posedă un șir de caracteristici care le deosebesc una de alte. Elementele de bază care caracterizează comunitatea sunt: Spațiul geografic comun; Populația cu caracteristici comune: Ocupațiile predominante; Valori comune: etnice, culturale, confesionale: Proprietatea comună; Interese comune; Guvernare comună.

Comunitatea reprezintă un grup eterogen de indivizi care au interese și necesități similare și grupul acesta are capacitatea de a se organiza pentru a introduse schimbări. Capacitățile comunității nu sunt aceleași în diferite perioade de timp și în circumstanțe diferite, fiind iinfluențate de factori interni și externi. Activitățile de promovare a sănătății implică noi roluri profesionale felexibile, specialiști în dezvoltare, iar accentele sunt axate pe dezvoltarea capacităților generale ale angajaților instituției.

În raport cu nivelul de dezvoltare a comunității pot fi evedențiate o serie de modele de promovare a sănătății care reflectă evoluția acestei comunități:

Modelul pasiv se pornește de la presupunerea că problema de sănătate și soluția ei se află în comportamentul și acțiunile individului. Activitățile de promovare a sănătății au loc în comunitate indiferent de caracteristicile acestuia. De obicei se utilizează mass-media, comunicarea, educația individuală.

Modelul activ se pornește de la presupunerea că problema de sănătate se află în comportamentul individului iar unele soluții pot fi găsite în cadrul instituției, comunității. Activitățile de promovare a sănătății au loc în comunitate prin educația individuală și munca suplimentară de elaborare a regulilor, politicilor și modificări structurale a comunității.

Modelul vehicul presupune că problema se află în cadrul instituției iar soluționarea ei poate fi obținută prin prin învățare în proiectele axate pe individ.

Activitățile de promovare a sănătății necesită posedarea unui șir de cunoștințe, atitudini, abilități specifice care pot asigura succesul. Printre acestea o importanță deosebită o au abilități de dirijare, planificare și evaluare, comunicarea eficientă, posedarea metodelor și tehnicilor educaționale. Indiferent de gradul de dezvoltare a comunității activitățile de promovare a sănătății sunt desfășurate într-o anumită consecutivitate: Analiza comunității; Evaluarea specifică a problemelor; Planificare activităților de promovare a sănătății; Implimentarea; Evaluarea rezultatelor obținute.

Analiza comunității se poate organiza prin oformarea unei liste de probleme care urmează să fie elucidate. Lista poate cuprinde un șir de aspecte enumerate în continuare.

Stilul de viață predominant care include: Efortul fizic practicat zilnic Alimentația predominantă Utilizarea băuturilor alcoolice Fumatul, drogurile Activitatea sexuală Activități cu risc pentru sănătate Tipuri de organizare a familiilor

Influențe sociale și comunitare: Suportul social Relații de vecinătate Grupările în comunitate Izolarea socială Presiuni din partea colegilor Obișnuințele culturale Rasismul Atmosfera intrinsecă

Condițiile mediului ambiant și de trai: Design-ul localității Cazarea Ambianța apartamentelor Nivelul de zgomot Calitatea aerului și apei Gradul de securitate a localității Mirosurile Procesarea deșeurilor Pericolele de trafic rutier Pericole legate de traumatisme Calitatea și securitatea locurilor de joacă

pentru copii Nivelul de șomaj.

Condițiile economice care afectează sănătatea Venitul angajaților Inactivitatea economică Tipurile de angajare în câmpul muncii Condițiile la locul de muncă Serviciile medicale

Accesul și calitatea serviciilor: Serviciile de asistență socială Magazinele și serviciile comerciale Locurile și grădinile publice Transportul Educația și instruirea Tehnologiile informaționale Politicile autorităților locale și regionale

Factorii macroeconomiei, ai mediului și cei de asigurare a dezvoltării: Produsul intern brut Dezvoltarea economică Diversitatea biologică Climatul

Pentru obținerea informațiilor necesare se practică o multitudine de metode: Intervievarea demnitarilor Adunările reprezentanților comunității Activități în grupuri focusate pe

activități specifice Chestionarea locuitorilor

Informațiile necesre se pot acumula și din surse existente: Serviciile de planificare Documentele guvernelor Documentele odministrației publice locale Centrele de statistică medicală Spitale Companii de asigurare în sănătate etc.

Evaluarea specifică a problemelor este nevoie de luat în calcul atât necesitățile consumatorilor cât și părerea experților în domeniu. Relizând analiza specifică a problemelor trebuie de ținut cont că programele de promovare a sănătății vor necesita introducerea schimbărilor la mai multe niveluri interdependente. Intrapersonal Interpersonal Organizațional Comunitar Politici publice de stat 

Planificare activităților de promovare a sănătății.

Indiferent de caracteristicile comunității programele de promovare a sănătății vor avea componente esențiale. Scopuri stabilite Obiective Metode și activități Resursele și obstacolele Planul de evaluarre Implimentarea planului care uinclude: Acceptarea din parte tuturor părților implicate Specificarea sarcinilor Elaborarea planurilor specifice pentru fiecare

activitate a programului.

Pentru lansarea programului este important de luat în calcul următoarele: Programul oferit populației țintă,produsul Promovarea acestuia Locul de organizare Prețul sau costul cum sunt banii, timpul,

conveniența, gradul de discomfort.

Implimentarea la această etapă este important a se stabili că populația țintă nu s-a schimbat substanțial și toți cei implicați sunt gata pentru schimbări. 

Evaluarea rezultatelor obținute aste aprecierea celor realizate și metodele prin care au fost atinse obiectivele propuse. De obicei se face evaluarea procesului și evaluarea rezultatelor. Evaluarea procesului are 2 aspecte: calitativ și cantitativ. Calitativ mijloace și metode utilizate gradul de

corespundere acestora scopurillor propuse; cantitativ măsurarea celor consumate: timp

finanțe materiale. 

Politica Naţională de Sănătate reprezintă un

ansamblu de priorităţi şi direcţii de dezvoltare în domeniul

sănătăţii, stabilite prin decizie politică, pe termen de 15 ani, în

scopul fortifi cării sănătăţii populaţiei şi reducerii inechităţilor

dintre diferitele grupuri sociale şi regiuni ale ţării.

Scopul Politicii Naţionale de Sănătate constă

în crearea condiţiilor optime pentru realizarea maximă a

potenţialului de sănătate al fi ecărui individ pe parcursul întregii

vieţi şi atingerea unor standarde adecvate de calitate a vieţii

populaţiei.

Obiectivele generale ale Politicii Naţionale

de Sănătate sînt:

majorarea speranţei de viaţă la naştere şi sporirea duratei de

viaţă sănătoasă;

asigurarea calităţii vieţii şi reducerea diferenţelor în termeni

de sănătate pentru toate grupurile sociale;

consolidarea parteneriatului intersectorial vizînd fortifi

carea sănătăţii populaţiei;

sporirea responsabilităţii individului pentru propria sănătate.

Obiectivele specifi ce ale Politicii Naţionale de Sănătate sînt: asigurarea securităţii economice şi sociale a populaţiei;

promovarea sănătăţii şi prevenirea maladiilor;

asigurarea unui început sănătos în viaţă;

menţinerea sănătăţii tinerei generaţii;

fortifi carea sănătăţii vîrstnicilor;

controlul bolilor cronice necontagioase;

crearea unui mediu sănătos şi sigur;

alimentarea raţională şi activitatea fi zică sporită;

formarea unei societăţi fără tutun, alcool şi droguri;

garantarea vieţii fără violenţă şi traume;

asigurarea condiţiilor pentru ameliorarea sănătăţii mintale;

controlul maladiilor contagioase;

obţinerea de noi performanţe în sistemul de ocrotire a sănătăţii

Mulțumesc