Metode de dezvoltare a structurilor perceptiv motrice

Terapia psihomotricităţii

Profesor psiholog: Gavriş Christina

22.02.2011

Ce este psihomotricitatea?

Psihomotricitatea este o funcţie complexă care integrează elemente motorii(motricitate) şi elemente psihice( prin participarea diferitelor procese şi funcţii psihice) determinând reglarea comportamentul individului prin execuţie adecvată a actelor de răspuns la diferite situaţii stimuli

Psihomotricitatea nu se reduce la activitatea motorie ci ea implică şi manifestări ale funcţiilor perceptive şi intelectuale, structura motorie umană este în interconexiune cu toate structurile psihismului, inclusiv cu cea intelectuală

Conduitele psihomotorii ale fiecărui individ evoluează în funcţie de înzestrarea aptitudinală, de gradul de dezvoltare fizică şi intelectuală şi de influenţele educative cărora a fost supus pe tot parcursul copilăriei

Evoluţia psihomotricităţii Relaţia motricitate - psihism

Perioada antepreşcolară – dezvoltarea are caracter global, actele motorii reprezintă instrumente de adaptare a individului la lumea exterioară, copilul explorează mediul ambiant prin intermediul actelor motorii care reprezintă instrumente ce facilitează experienţa cognitivă a acestuia

Perioada preşcolară – se diferenţiază treptat activitatea intelectuală de cea motorie, actul motor devine un răspuns adaptativ complex, mişcarea intrând treptat sub dominaţia psihicului

Perioada şcolarizării - relaţia motricitate -psihism se modifică în sensul detaşării nivelului intelectual de cel motric, care se automatizează

Activitatea motorie a handicapatului intelectual

Activitatea motorie a handicapatului intelectual se constituie în raport cu nivelul de maturizare şi structurare a sistemului nervos şi de nivelul de dezvoltare fizică

Acesta prezintă o întârziere globală în dezvoltarea somato-psihică, dificultăţile în dezvoltarea activităţii motorii sunt în strânsă corelaţie cu dezvoltarea intelectuală

La handicapaţii de intelect nivelurile de dezvoltare fizică şi a capacităţii de motrice pot varia între 4 -15/16 ani

Importanţa educării psihomotricităţii

Educarea psihomotricităţii deţine un loc important în terapeutica educaţională dacă ţinem seama de faptul că deficienţa mentală este asociată, în general, cu debilitatea motrică

În general, handicapatul de intelect este lipsit de echipamentul psihologic al primei copilării ceea ce impune ca printr-o educaţie sistematică să se reia şi să se completeze achiziţiile privitoare la mecanismele motorii şi psihomotricităţii care constituie baza pentru toate mecanismele mentale, pregătind formele de activitate intelectuală superioară

Debilitatea motrică

Debilitatea motrică este o stare de insuficienţă şi imperfecţiune a funcţiilor motrice considerate importante în adaptarea la actele obişnuite ale vieţii

Debilitatea motrică prezintă următoarele manifestări:

– întârzieri în apariţia mersului( mersul apare la 10/12 luni în cazul copiilor normali şi la 14/26 luni la copii cu deficienţă mentală)

– întârzieri în apariţia limbajului( limbajul apare la 10 luni/1 an în cazul copiilor normali şi la 2-3 ani la copii cu deficienţă mentală)

– precaritatea echilibrului– perturbarea reflexelor– stări de agitaţie continuă, nestăpânire, tremurături– enurezis prelungit

Tulburări de realizare motrică

Apraxia – pierderea capacităţii de a executa gesturi, mişcări adaptate la un scop fără ca aceasta să fie consecinţa unei paralizii

Dispraxia – lipsa de îndrumare şi de control al mişcărilor cu repercursiuni în actul grafic, lexic şi de calcul

Disgrafia motrică – tulburări de coordonare a mişcărilor fine, tulburări de scris( neregularităţi în dimensionarea literelor şi utilizarea spaţiilor, organizarea defectuoasă a paginii, dezordine şi confuzii); pentru însuşirea scrisului importante sunt componentele motrice ca forţa, coordonarea, viteza, ritmul

Instabilitate psihomotorie

Instabilitate psihomotorie se caracterizează printr-un dezechilibru al personalităţii datorate unor dificultăţi de inhibiţie şi determină mari perturbări în adaptarea şcolară şi socială

– manifestări în plan intelectual – gândire intuitivă concretă confuză, face deducţii pripite, superficiale, nu realizează comparări, asociaţii prezintă dificultăţi de înţelegere şi deficit atenţional

– manifestări în plan motric – agitaţie generală permanentă, nevoie de mişcare excesivă, mişcări parazitare, dificultăţi de reproducere şi coordonare a mişcărilor

– manifestări în plan afectiv – excitabilitate şi emotivitate exagerată, opoziţionism( nesupunere,lene, mânie, încăpăţânare sau chiar agresivitate)

– manifestări în plan social – nevoie de evaziune, părăsirea domiciliului părinţilor, a şcolii, a locului de muncă, mitomanie

Structura psihomotricităţii

Organizarea şi conducerea motorie generală– capacitatea de execuţie a gesturilor fundamentale (a lua, a pune, a deschide, a închide, a goli, a umple, etc.) – capacităţi sau calităţi fizice(forţa, apăsarea, efortul, viteza, amplitudinea,agilitatea, precizia statică şi

dinamică, dibăcia,coordonarea, capacitatea de manipulare, capacitatea de comunicare gestuală– capacitatea de execuţie a mişcărilor fundamentale ale membrelor superioare şi inferioare ale

diferitelor părţi ale corpului(coordonare)– capacitatea de execuţie a activităţilor motrice de manipulare, a comportamentului de comunicare

nonverbală şi verbală (mişcările organelor fonoarticulatorii, coordonare sunet-gest)– capacitatea de exprimare a afectivităţii(exprimarea de atitudini, emoţii, sentimente prin gesturi)

Organizarea conduitelor şi structurilor perceptiv motrice– Lateralitatea– Schema corporală– Structura perceptiv-motrică de culoare– Structura perceptiv-motrică de formă– Structura perceptiv-motrică spaţială– Structura perceptiv-motrică de temporală

Indici de observare a motricităţii generale

Mersul (normal sau apar probleme de echilibru, de plasare corectă a picioarelor, diferenţe de dimensiune ale membrelor inferioare, pareze ale membrelor)

Coordonarea mişcărilor când aleargă (bună sau se dezechilibrează uşor şi cade frecvent, aleargă ”ciudat”, cu mişcări rigide, cu membre care nu se mişcă sau nu se îndoaie suficient de bine)

Alternarea picioarelor când urcă/coboară scările (bună sau pune un picior pe o treaptă apoi îşi plasează lângă el celălalt picior, se ţine de balustradă, îşi pierde uşor echilibrul)

Săritura ca mingea sau într-un picior (execuţie normală sau cu dificultăţi) Reproducerea mişcărilor după model(corectă sau cu greutăţi) Reproducerea unei secvenţe ritmate(bătăi din palme sau tobe pe ritm dat) Folosirea corectă a foarfecelor, a lipiciului, pensulei, instrumentului de

scris(corespunzător sau incorect) Înşiruirea de mărgele de diverse mărimi pe aţă

Formarea şi dezvoltarea mişcǎrilor gesturilor fundamentale

Exerciţii specifice:

exerciţii de aşezare a diverselor lucruri indicate de terapeut prin comandă vocalǎ;

exerciţii de umplere şi golire de lichide din diverse vase sau de manipulare a obiectelor dupǎ o comandǎ datǎ;

exerciţii de înşurubare de capace sau de şuruburi;

exerciţii de scuturarede obiecte indicate;

Urmărim sǎ execute gesturile respective singuri, dupǎ un numǎr suficient de exersǎri anterioare

Indicaţii:

“Ia jucǎria şi pune pune-o pe masǎ!” “Închide şi deschide un sertar!” “Deschide şi închide uşa!” “Goleşte şi umple un pahar!” “Înşurubeazǎ şi deşurubeazǎ capacul unei

sticle!” “Astupǎ şi destupǎ sticla!” “Scuturǎ hainele pǎpuşii!” “Scuturǎ covorul din camera pǎpuşii!” “Agaţǎ hainele pǎpuşii pe sfoarǎ!” “Strânge rufele pǎpuşii!” “Sǎ închidem şi sǎ deschidem nasturii de la

rochiţa pǎpuşii!”

Formarea şi dezvoltarea capacitǎţilor fizice

Exerciţii specifice:

exerciţii ce necesitǎ reacţii motrice prompte la semnale auditive sau vizuale; schimbarea unor poziţii la semnal; executarea unor acţiuni la viteze tot mai mari;

exerciţii de tracţiune: exerciţii de transport a diverse obiecte din cabinet;

exerciţii de mânuire a obiectelor cu o mânǎ sau cu amândouǎ; urcatul şi coborâtul scǎrilor; ocolirea de obstacole(îndemânare)

Urmărim:

sǎ execute diverse mişcǎri dupǎ comenzi verbale şi prin utilizarea unor stimuli sonori sau vizuali;

sǎ transporte obiecte pe distanţe de 6-7 metri;

Formarea şi dezvoltarea mişcărilor fundamentale ale membrelor superioare şi inferioare

ale diferitelor părţi ale corpului(coordonare)

Exerciţii specifice:

exerciţii în aer liber, jocuri, plimbǎri;

exerciţii de formare şi dezvoltare a capacitǎţilor motrice generale: mersul, alergarea, urcatul, coborâtul, aruncarea, prinderea;

Urmărim:

sǎ se joace sau sǎ se plimbe aprox. 90 de minute fǎrǎ sǎ dea semne de obosealǎ;

sǎ execute mersul cu oprire şi pornire la semnal;

sǎ alerge pe distanţe medii respectând anumite comenzi;

sǎ arunce şi sǎ prindǎ mingea de la distanţe mai mari;

Formarea şi dezvoltarea comportamentului verbal(mişcările organelor fonoarticulatorii)

Exerciţii specifice

exerciţii pentru dezvoltarea aparatului fonoarticulator

exerciţii pentru educarea respiraţiei

exerciţii de emitere a unor sunete

exerciţii de consolidare a unor sunete în silabe, cuvinte şi propoziţii

exerciţii de vorbire independentă

Urmărim

sǎ îşi dezvolte la capacitǎţi optime aparatul fonoarticulator

sǎ îşi educe respiraţia

să emite corect sunetele în cuvinte ţi propoziţii

să vorbească corect independent

Formarea şi dezvoltarea activităţii motorii de exprimare a afectivităţii

(exprimarea de atitudini, emoţii, sentimente prin gesturi)

Exerciţii specifice:

exerciţii de exprimare a propriilor sentimente şi emoţii(veselie, tristeţe, supǎrare, bucurie, mirare, etc.)

Urmărim:

sǎ îşi manifeste adecvat orice sentiment sau emoţie trǎite personal;

sǎ descifreze sentimentele, emoţiile dupǎ expresia facialǎ

Instrumente de evaluare a psihomotricităţii:Inventarul de abilităţi motorii şi psihomotorii din Ghidul Portage pentru învăţarea timpurie

Ghidul Portage pentru învăţarea timpurie este proiectat pentru a servi ca instrument de proiectare a unui program de învăţare

Ghidul cuprinde un inventar de abilităţi de care trebuie să dispună copiii între 0-6 ani şi sugestii educativ-terapeutice pentru achziţionarea lor

Inventarul de abilităţi este structurat pe 6 secţiuni(arii de dezvoltare), comportamentele sunt înşiruite secvenţial în fiecare arie de la naştere la 6 ani:

stimularea sugarului socializare limbaj autoservire cognitiv motor

Instrumente de evaluare a psihomotricităţii:Testul Ozeretski-Guilmain

Testul Ozeretski-Guilmain evaluează nivelul achiziţiilor psihomotrice raportat la vârsta cronologică

Testul cuprinde probe care vizează comportamente motorii proprii copiilor normali între 4-11 ani(pentru educatorii din şcolile speciale aceste probe pot constitui obiective operaţionale cuprinse în programele educaţional-terapeutice ţi în acelaşi timp pot sugera tipuri specifice de activitate), se aplică individual

Testul cuprinde 5 capitole:– Coordonarea dinamică a mâinilor– Coordonarea dinamică generală– Coordonarea statică(echilibrul)– Rapiditatea– Orientarea în spaţiu(dreapta-stânga)