Despre contabilitatea creativa

Contabilitatea creativă este procesul prin care profesioniştii contabili îşi folosesc cunoştinţele în scopul manipulării cifrelor contabile, profitând de posibilitatea interpretării actelor normative şi de existenţa numeroaselor opţiuni în rezolvarea diferitelor probleme contabile. Contabilitatea creativă presupune alegerea acelor practici de măsurare şi divulgare ce permit transformarea situaţiilor financiare din ceea ce ele ar trebui să fie în ceea ce managerii doresc. Contabilitatea creativă este procesul prin care tranzacţiile sunt structurate de asemenea manieră încât să permită “producerea” rezultatului contabil dorit. Discutiile privind contabilitatea creativa s-au concentrate in principal pe impactul asupra deciziilor investitorilor de pe piata bursiera. Motivele directorilor companiilor listate pentru manipularea conturilor pot fi:

Netezirea veniturilor. In general, companiile prefera sa raporteze o tendinta constanta de crestere a profitului decat sa arate profituri volatile cu o serie de cresteri si descresteri dramatice. Aceasta se obtine prin constituirea de provizioane mari in anii buni, astfel incat aceste provizioane sa fie reduse, imbunatatind profiturile raportate, in anii mai slabi. O alta tendinta care apare adesea este numita contabilitatea “big bath”, in cadrul careia o companie care are o pierdere mare cauta sa isi maximizeze pierderea raportata in acel an, astfel incat anii urmatori sa para mai buni.

O varianta a netezirii veniturilor este manipularea profitului net pentru a corespunde previziunilor. De exemplu la Microsoft politicile contabile sunt astfel stabilite, in cadrul regulilor contabile, incat rezultatele raportate sunt conectate la previziunile profiturilor. Cand Microsoft vinde software, o parte a profitului este amanita pentru anii viitori pentru acoperirea costurilor cu modificarile potentiale si cu asistenta ulterioara acoradata clientilor. Aceasta politica contabila, perfecta si foarte conservatoare, duce la o previziune usoara a veniturilor viitoare.

Directorii companiilor pot aplica politica contabila de a majora venitul pentru a distrage atentia de la stiri nedorite referitoare la companie.

Contabilitatea creativa poate mentine sau creste pretul actiunilor atat prin reducerea nivelurilor aparente ale datoriilor (facand ca firma sa para mai putin riscanta), cat si prin crearea unei aparente privind tendinta profitului. Aceasta ajuta compania sa atraga capital prin emisiunea de noi actiuni, sa ofere actiunile proprii in ofertele de preluare si sa reziste preluarii de catre alte companii.

Directorii pot utiliza contabilitatea creativa pentru a intarzia difuzarea informatiilor catre piata, avand oportunitatea de a beneficia de cunoasterea interna.

Principalele mecanisme şi procedee care fac obiectul contabilităţii creative pot fi grupate în funcţie de obiectivele urmărite în:

Procedee care au impact asupra măsurării rezultatului:- imobilizarea cheltuielilor de dezvoltare;- încorporarea cheltuielilor financiare în costul de producţie al imobilizărilor;- cesiunea unei imobilizări, apoi reluarea aceluiaşi bun prin leasing (lease-back);

- întocmirea şi revizuirea planului de amortizare;- subevaluarea (sau supraevaluarea) provizioanelor pentru depreciere;- existenţa mai multor metode de contabilizare a contractelor pe termen lung ( pe

măsura avansării, la terminare). Procedee care au impact asupra prezentării contului de profit şi pierdere:- pierderi privind creanţele neîncasabile;- creşterea rezultatului curent prin încorporarea plusurilor de valoare din cesiunea

activelor. Procedee care au impact asupra prezentării bilanţului:- cesiunea unei imobilizări, apoi reluarea aceluiaşi bun prin leasing (lease-back);- scontarea unei cambii sau bilet la ordin;- dezîndatorirea în fapt (in substance defeasance): anularea economică a unei datorii

(transferul unei datorii în gestiunea unui trust însărcinat să efectueze rambursarea), ceea ce determină diminuarea ratei îndatoririi, creşterea ratei autonomiei financiare şi creşterea rentabilităţii financiare.

În România, o serie de elemente vin să completeze înclinaţia profesioniştilor contabili spre creativitate:

- mărimea rezultatului contabil este punct de plecare în determinarea impozitului pe profit. Anunţarea unor profituri mari va avea drept consecinţă creşterea datoriei privind impozitul pe profit. Conectarea contabilităţii româneşti la fiscalitate determină preocupări ale contabililor privind ocolirea anumitor reglementări.

- importanţa excesivă care se acordă rezultatului contabil în determinarea valorii unei întreprinderi, în detrimentul altor indicatori, precum: cifra de afaceri, activul net contabil, mărimea fluxurilor de numerar.

În mod concret, utilizarea tehnicilor de contabilitate creativă va avea ca efect: Majorarea sau diminuarea cheltuielilor. Normele contabile lasă o anumită marjă de manevră în

cuantificarea cheltuielilor care aparţin unui exerciţiu. De exemplu, pentru anumite active se indică doar numărul maxim de ani în care trebuie amortizate. O durată mai mică sau mai mare de amortizare afectează mărimea rezultatului. În mod similar, se pot analiza provizioanele şi posibilitatea activării anumitor cheltuieli.

Majorarea sau diminuarea veniturilor. În anumite cazuri, se poate grăbi sau încetini recunoaşterea veniturilor prin aplicarea principiului prudenţei sau a principiului conectării cheltuielilor la venituri.

Majorarea sau diminuarea activelor. Existenţa unei flexibilităţi în ceea ce priveşte calculul amortizării şi provizioanelor crează posibilitatea majorării sau diminuării valorii nete a activelor. De asemenea, stocurile se pot evalua prin diferite metode şi, ca urmare, valoarea lor poate fi diferită, cu efecte corespunzătoare asupra contului de profit şi pierdere. Modificările respective afectează mărimea activelor curente şi necurente, precum şi indicatorii calculaţi pe baza acestora.

Majorarea sau diminuarea fondurilor proprietarilor. Modificarea veniturilor şi cheltuielilor afectează mărimea rezultatului şi, în consecinţă, mărimea rezervelor.

Reclasificarea activelor sau datoriilor. Uneori, pot exista dubii în ceea ce priveşte încadrarea unui element într-o categorie sau alta. Este, de exemplu, cazul titlurilor care, în funcţie de intenţia întreprinderii, trebuie înscrise în active curente sau în active necurente. Înscrierea într-o categorie sau alta afectează ratele calculate pe seama acestora.

Manipularea informaţiilor prezentate în notele explicative şi politicile contabile din cadrul situaţiilor financiare. Există părţi în acestea în care se pot include mai multe sau mai puţine informaţii. Lipsa unor informaţii relevante poate afecta deciziile utilizatorilor externi.În mod concret, contabilitatea creativă vizează trei direcţii:

- maximizarea rezultatului;- creşterea capitalurilor proprii;- reducerea ratei îndatoririi.

1.Tehnici de manipulare a imaginii bilantului

Bilantul este documentul de sinteza care reda starea si evolutia situatiei financiare. El permite formularea de judecati de valoare privind randamentul si riscul aferente unei intreprinderi, precum si evaluarea miscarilor viitoare de trezorerie. Din acest motiv, intreprinderile sunt tentate sa incerce sa-si amelioreze structura bilantului.

Aceste tehnici actioneaza asupra unuia sau mai multora dintre elementele urmatoare:-capitalurile proprii,-datoriile,-nevoia de fond de rulment,-trezoreria. Una dintre tehnicile de manipulare a bilantului este reevaluarea imobilizarilor corporale, prezentata mai jos. Reevaluarea imobilizarilor corporale

Desi, conform principiului prudentei, activele trebuie evaluate la costul istoric, aplicarea cu strictete a acestui principiu poate afecta pozitia financiara a unei intreprinderi. De aceea, in unele tari, normalizatorii contabili autorizeaza reevaluarea, in anumite conditii, a imobilizarilor corporale.

Reevaluarea imobilizarilor corporale furnizeaza, prin intermediul unor variabile precum diferentele din reevaluare, baza de amortizare si durata de amortizare posibilitati de a manipula imaginea bilantului.

Prin reevaluarea imobilizarilor corporale, o intreprindere poate supravietui unei reduceri semnificative a capitalurilor proprii datorate unei pierderi. Diferenta din reevaluarea activului poate ridica nivelul capitalurilor proprii la un nivel mai mare de 50% din capitalul social ( nivel impus de legislatia societatilor comerciale ).

Pentru a evita unele abuzuri in cazul reevaluarii, in unele tari, cum ar fi Franta, se interzice reevaluarea imobilizarilor .

Daca operatia de reevaluare ar afecta profitul la nivelul amortizarii acumulate si doar diferenta ar fi inregistrata la diferente din reevaluare, profitul si rezultatul pe actiune ar fi substantial imbunatatite.

Exemplu privind operatia de reevaluare a imobilizarilor corporale:

O societate detine in cadrul imobilizarilor o cladire in valoare bruta de 600.000.000 lei, amortizare acumulata 150.000.000 lei. Valoarea actuala a cladirii este de 700.000.000 lei.

ACTIV Inainte de de reevaluare(mil. Lei)

Dupa reevaluare (mil. Lei)

Imobilizari corporale 1400 1800Cladiri 600 1000Amortizarea cladirii (300) (300)Mijloace fixe 800 800Amortizarea mijl. fixe (200) (200)Valoare neta a imob corporale 900 1300Active circulante 700 700Total activ 1600 2000PASIV Inainte de de reevaluare

(mil. Lei)Dupa reevaluare(mil. Lei)

Capital social 1000 1000Diferente din reevaluare 0 400Rezultatul reportat (600) (600)Rezultatul exercitiului 60 60Total capitaluri proprii 460 860Datorii 440 440Total pasiv 900 1300

Se poate observa ca diferenta din reevaluare scoate intreprinderea din situatia in care capitalurile proprii erau mai mici de 50% din capitalul social.

O alta tehnica de contabilitate creativa, se refera la:

Clasificarea titlurilor de valoare achizitionate

Contabilitatea opereaza cu mai multe categorii de titluri: titluri de participare, titluri imobilizate ale activitatii de portofoliu, alte titluri imobilizate si titluri de plasament. Incadrarea titlurilor in una sau alta dirtre categoriile mentionate depinde, in mod normal, de intentia cu care intreprinderea lea achizitionat. In unele cazuri insa, intreprinderile sunt tentate sa recurga la o

anumita clasificare in scopul de a ameliora situatia prezentata utilizatorilor externi. Astfel, clasificarea titlurilor in categoria activelor circulante permite ameliorarea ratei de lichiditate.

Exemplu privind operatia de clasificare a titlurilor achizitionate si influenta asupra pozitiei financiare:

Intreprinderea achizitioneaza titluri in valoare nominala de 500.000.000 lei. Societatea le poate inregistra astfel:

ACTIV Varianta 1 (mil. Lei) Varianta 2 (mil. Lei)

ImobilizariCorporale 1300 1300Financiare 500 0Active circulanteStocuri 320 320Creante 420 420Titluri de plasament 0 500Disponibil 130 130Total Activ 2670 2670PASIVCapitaluri propriiCapital social 1600 1600Datoriipe termen lung 1000 1000pe termen scurt 70 70Total pasiv 2670 2670Fond de rulment ( Ac – Dts ) 800 1300Rata de lichiditate( Ac/Dts ) 24,84 39,14

Rata lichiditatii si nivelul fondului de rulment pot fi influentate in sensul cosmetizarii lor prin simpla includere a titlurilor achizitionate in cadrul activelor circulante si nu in cadrul activelor imobilizate.

In afara de reevaluarea imobilizarilor corporale si de clasificarea titlurilor de valoare achizitionate, mai exista si alte tehnici de manipulare a imaginii bilantului, si anume:

Amortizarea imobilizărilor corporale Operaţiile de lease-back Emisiunea de titluri hibride Vanzari cu posibilitatea de returnare a bunurilor Vanzarea si rascumpararea stocurilor

Dezindatorirea in fapt etc

2.Tehnici de manipulare a contului de profit si pierdere

Teoria economica considera ca obiectivul oricarei firrne este maximizarea profitului. Exista, totusi, intreprinderi care doresc sa obtina doar un profit satisfacator. Practicile contabile le permit intreprinderilor sa prezinte, in anumite limite, rezultate conforme mai degraba cu obiectivele lor decat cu realitatea.

Unele dintre aceste practici, numite politici contabile rezulta din alegerea intre diferitele metode de contabilizare si au drept finalitate fie ameliorarea rezultatului curent si a rezultatului net, fie moditicarea structurii rezultatului fara a influenta rezultatul net. Alte practici, numite decizii de gestiune, nu reprezinta un simplu joc de inregistrari contabile, ci operatii care au fost realmente realizate de catre intreprindere si au drept consecinta ameliorarea rezultatului curent si a rezultatului net.

Politicile contabile cuprind optiunile managerilor referitoare la solutiile contabile de aplicat. Acestea pot fi:

-alegerea (sau modificarea) metodelor de evaluare;-alegerea (sau modificarea) metodelor de prezentare a documentelor de sinteza;-stabilirea volumului si gradului de agregare a informatiei publicate in documentele de

sinteza, in general, si in anexa, in special;- stabilirea informatiilor publicate in raportul de gestiune;-stabilirea datei de comunicare a informatiilor financiare; publicarea voluntara a unor

documente de sinteza facultative (de exemplu, tabloul de finantare);-alegerea (sau schimbarea) auditorului;-alinierea (partiala sau totala) la referentialul contabil international sau la referential.e

contabile international recunoscute;- abandonul anumitor principii contabile.

Unele din tehnicile de manipulare a contului de profit si pierdere, sunt prezentate mai jos, si anume:

Politica de amortizare

In functie de nivelul de amortizare stabilit de intreprindere rezultatul este in mod invers proportional influentat. O cota mai mare de amortizare va duce la diminuarea rezultatului si reciproc.

Exemplu privind influenta politicii de amortizare asupra rezultatului:

Intreprinderea detine un mijloc fix in valoare de 210.000.000 lei si are posibilitatea amortizarii acestuia fie liniar, fie degresiv pe trei ani. In functie de aceasta, rezultatul exploatarii va arata astfel:

Anul 2007 Anul 2008 Anul 2009 TotalCifra de afaceri 5600 5600 5600 16800Consumuri de la terti 2700 2700 2700 8100Cheltuieli de pers. 1600 1600 1600 4800Cheltuieli cu amortizare ( liniar ) 140 140 140 420Cheltuieli cu amort. (degresiv) 210 105 105 420Rezultat ( liniar ) 1160 1160 1160 3480Rezultat ( degresiv ) 1090 1195 1195 3480

Desi rezultatul total pe cei trei ani de utilizare a bunului a fost acelasi, indiferent de metoda de amortizare utilizata, in cazul metodei amortizarii degresive, se creeaza impresia unei societati a carei performanta se amelioreaza dupa primul an. In realitate insa performanta intreprinderii este aceeasi indiferent de metoda de amortizare utilizata.

Politica de provizionare

Provizioanele sunt destinate acoperirii de riscuri, cheltuieli sau pierderi al caror obiect este determinat cu precizie, dar a caror realizare si marime sunt incerte. Necesitand estimari, provizioanele creeaza conditii pentru netezirea rezultatelor. Astfel, "umflarea" provizioanelor in anii beneficiari diminueaza rezultatul, iar "dezumflarea" provizioanelor în anii deficitari majoreaza rezultatul.

Exemplu privind influenta politicii de provizionare asupra rezultatului:

Intreprinderea constituie in primul an un provizion aferent unui risc care se va produce in anul al treilea. In functie de “necesitatile” managementului ea ar putea supraevalua riscul in perioada in care rezultatul e mai mare si va relua la venituri o parte din provizioane in anii mai slabi din punctul de vedere al rezultatului:

Varianta 1 Mil. lei

Anul 2007 Anul 2008 Anul 2009 TotalCifra de afaceri 6600 6600 6600 19800Venituri din provizioane 0 0 600 600

Consumuri de la terti 5400 6400 6200 18000Alte cheltuieli 0 0 600 600Cheltuieli cu provizioane 600 0 0 600Rezultat din exploatare 600 200 400 1200

Varianta 2Mil. lei

Anul 2007 Anul 2008 Anul 2009 TotalCifra de afaceri 6600 6600 6600 19800Venituri din provizioane 0 200 600 800Consumuri de la terti 5400 6400 6200 18000Alte cheltuieli 0 0 600 600Cheltuieli cu provizioane 800 0 0 800Rezultat din exploatare 400 400 400 1200

Se poate observa din exemplu ca in varianta1 intrerpinderea pare instabila din punctul de vedere al rezultatului. In varianta 2 intreprinderea pastreaza aparenta de mentinere in timp a performantei ( rezultatul se mentine in timp ).

In realitate, performanta intreprinderii este aceeasi in ambele variante.

Contabilizarea costurilor subactivitatii

Costul de productie este format din cheltuielile directe de productie si achizitie si cheltuielile indirecte aferente productiei in masura in care acestea pot fi rational imputate productiei.

In contabilitatea de gestiune exista doua metode principale de calcul al costurilor:-metoda costului complet;-metoda imputarii rationale ( a cheltuielilor indirecte ).Conform metodei costului complet, costul de productie al stocului de produse finite

cuprinde o cota-parte din cheltuielile fixe anuale in urmatoarea proportie: cheltuieli fixe curpinse in stoc = cheltuieli fixe anuale * cantitatea in stoc / cantitatea anuala produsa.

Conform metodei imputarii rationale al stocului de produse finite cuprinde o cota-parte din cheltuielile fixe anuale in urmatoarea proportie: cheltuieli incluse in stoc = cheltuieli fixe anuale * cantitatea in stoc / productia anuala normala.

Exemplu privind influenta utilizarii metodei evaluarii stocurilor de produse finite asupra rezultatului:

Intreprinderea produce 4800 de bucati din produsul A. Capacitatea normala de productie este de 6.000 de bucati. Pretul de vanzare al produsului este de 300.000 lei, cheltuieli

variabile unitare de 180.000 lei, cuantumul cheltuielilor fixe este de 180.000.000 lei. Nivelul vanzarilor in anul curent este de 3.000 de bucati.

Valoarea stocului final de produse va fi :Cost complet Imputare rationala

Cheltuieli fixe anuale 180.000.000 180.000.000Cantitatea totala de referinta 48 00 6.000Cost fix unitar imputabil 75.000 60.000Cantitatea in stoc 1.800 1.800Costuri fixe incluse in stoc 67.500.000 54.000.000Costuri variabile in stoc 162.000.000 162.000.000Valoarea stocului final 229.500.000 216.000.000Venituri din productia stocata 229.500.000 216.000.000

Contul de profit si pierdere in ambele variante va arata:

Cost complet Imputare rationalaCifra de afaceri 450.000.000 450.000.000Venituri din productia stocata 229.500.000 216.000.000Costuri variabile 432.000.000 432.000.000Cheltuieli fixe 180.000.000 180.000.000Rezultat 67.500.000 54.000.000

Pentru manipularea contului de profit si pierdere se mai cunosc si alte tehnici: Contabilizarea contractelor pe termen lung

Imputarea cheltuielilor ocazionate de cresterea capitalului asupra primelor de emisiune

Alegerea metodei de evaluare a stocurilor

Utilizarea metodei reportului deficitului fiscal

Contabilitatea creativă nu este o practică ilicită, dar totuşi se pune problema moralităţii şi eticii acestui fenomen. Contabilitatea încearcă, potrivit obiectului său, să furnizeze o informare privind situaţia financiară, performanţele şi evoluţia unei societăţi, să prezinte persoanelor interesate o imagine fidelă a patrimoniului întreprinderii.

O primă măsură în vederea reducerii posibilităţilor de utilizare a contabilităţii creative o reprezintă elaborarea, respectiv dezvoltarea în ţările în care deja există, a unui cadru contabil conceptual. Cadrul conceptual permite practicienilor să înţeleagă mai profund normele contabile,

să îşi fundamenteze o opinie generală despre practicile contabile şi să analizeze operaţiile complexe (vânzarea unui activ urmată de răscumpărarea acestuia).

Normele contabile ar trebui să fie mai detaliate pentru a elimina, pe cât posibil, subiectivismul în interpretare şi aplicare. Astfel, în România, prin reglementările contabile s-a restrâns sfera cheltuielilor care pot fi incluse în categoria elementelor extraordinare, îngrădind posibilitatea majorării rezultatului ordinar.

O altă măsură ar trebui să vizeze reducerea numărului de prelucrări contabile permise sau stabilirea clară a circumstanţelor în care trebuie aplicată fiecare prelucrare. Auditorii ar trebui să-şi intensifice eforturile pentru identificarea eventualelor manipulări ale informaţiilor furnizate prin situaţiile financiare. În acest sens, funcţia de audit ar trebui să includă o evaluare a sistemului de control intern al societăţii pentru a preveni cazurile de contabilitate creativă sau de fraudă. Pentru a asigura o supraveghere mai vastă şi mai riguroasă, auditorii ar trebui să fie dispuşi să îşi îndrepte armele asupra clienţilor lor. Propunerea este dură, deoarece ea antrenează o reflecţie radicală asupra naturii raporturilor dintre auditori şi manageri.

Orientarea utilizatorilor externi, a investitorilor în special, către informaţiile de tip fluxuri de trezorerie i-ar putea descuraja pe manageri să utilizeze tehnici de manipulare a informaţiilor contabile. Pentru limitarea practicarii contabilitatii creative, in Noua Zeelanda, s-a impus un sistem de reglementare contabila care sa consolideze standardele contabile. Contabilitatea creativa ofera o provocare formidabila pentru profesia contabila. Problema este una international, alegerea politicilor contabile fiind o problema particulara pentru traditia anglo-americane si manipularea tranzactiilor fiind o problema particulara pentru traditia continental europeana. Exista o mare varietate a motivatiilor managerilor pentru contabilitatea creative. Contabilii care accepta provocarea etica a contabilitatii creative trebuie sa fie constienti de scopul atat al abuzului in alegerea politicilor contabile, cat si a manipularii tranzactiilor.