Metoda Rationala in Cercetarea Stiintifica
2
Metodologie curs 4 Metoda rationala in cercetarea stiintifica ( prima revolutie a rationalismului a avut loc in Grecia antica prin aparitia logicii a lui Aristotel a doua revolutie fiind aparitia teoriei probabilitatilor) Una din responsabilitatile principale ale ratiunii umane este aceea de a face universul in care traim inteligibil noua insine. Aceasta este sarcina stiintei si a cercetarii stiintifice. Metodologia cercetarii stiintifice este folosirea metodei rationale in cunoastere. Metoda rationala reprezinta eliminarea elementelor irationale din cunoasterea umana si includerea mijloacelor de cunoastere accentuata ca necesare, ca generale si universale. Metoda rationala se bazeaza pe ratiune dar aceasta nu inseamna limitarea exclusiva la gandire in sens rationalist cartezian ci includerea tuturor mijloacelor de cunoastere umana: sensibilitate, intuitie, inspiratie, revelatie, iluminare, vise, etc. Dar toate acestea filtrate metodologic prin logica si transformate in observatie, experiment, descriere, definitie, clasificare, inductie, deductie, ipoteza, analogie, demonstratie, etc. „Aservirea de logica devine delir rationalist.” „Evaziunea in afara logicii devine delir extravagant.” Metoda rationala este metoda experimentala controlata indeaproape de ratiunea umana. Cercetarea stintifiica este actiunea umana, o tentativa de cunoastere obiectiva a realului prin intermediul metodei rationaliste. Metoda rationala este metoda cercetarii si poate fi considerata ca un instrument epistemiologic in cercetare. Explicatiile oferite in timp de ganditori nu au fost intotdeauna rationale. Explicatiile mitice, religioase presupun elemente relevate care nu puteau fi determinate obiectiv. Componentele rationalitatii: 1. constructia miturilor mit = inventarea povestilor care explica lumea; aceasta componenta a rationalitatii este, poate, la fel de veche ca si limbajul uman 2. inventia criticismului care a dus la abordarea discutiei si a dialogului critic.
Transcript of Metoda Rationala in Cercetarea Stiintifica
Metodologie curs 4
Metoda rationala in cercetarea stiintifica
( prima revolutie a rationalismului a avut loc in Grecia antica prin aparitia logicii a lui Aristotel a doua revolutie fiind aparitia teoriei probabilitatilor)
Una din responsabilitatile principale ale ratiunii umane este aceea de a face universul in care traim inteligibil noua insine. Aceasta este sarcina stiintei si a cercetarii stiintifice.
Metodologia cercetarii stiintifice este folosirea metodei rationale in cunoastere.
Metoda rationala reprezinta eliminarea elementelor irationale din cunoasterea umana si includerea mijloacelor de cunoastere accentuata ca necesare, ca generale si universale. Metoda rationala se bazeaza pe ratiune dar aceasta nu inseamna limitarea exclusiva la gandire in sens rationalist cartezian ci includerea tuturor mijloacelor de cunoastere umana: sensibilitate, intuitie, inspiratie, revelatie, iluminare, vise, etc. Dar toate acestea filtrate metodologic prin logica si transformate in observatie, experiment, descriere, definitie, clasificare, inductie, deductie, ipoteza, analogie, demonstratie, etc.
„Aservirea de logica devine delir rationalist.” „Evaziunea in afara logicii devine delir extravagant.”
Metoda rationala este metoda experimentala controlata indeaproape de ratiunea umana.
Cercetarea stintifiica este actiunea umana, o tentativa de cunoastere obiectiva a realului prin intermediul metodei rationaliste.
Metoda rationala este metoda cercetarii si poate fi considerata ca un instrument epistemiologic in cercetare.
Explicatiile oferite in timp de ganditori nu au fost intotdeauna rationale. Explicatiile mitice, religioase presupun elemente relevate care nu puteau fi determinate obiectiv.
Componentele rationalitatii:1. constructia miturilor
mit = inventarea povestilor care explica lumea; aceasta componenta a rationalitatii este, poate, la fel de veche ca si limbajul uman
2. inventia criticismului care a dus la abordarea discutiei si a dialogului critic.
Metodologie c4 -2-
Metoda discutiei critice incearca sa testeze teoria sau parerea pusa in discutie stabilind daca poate fi acceptata. Discutia critica poate fi gresita sau corecta. Discutia critica gresita incepe cu intrebarea „cum putem justifica teoria noastra?”. In acest fel punand problema, nu are alt drum decat spre dogmatism, regres. Discutia critica corecta pleaca de la intrebarea „care sant si pot fi consecintele teoriei noastre? Este ea acceptata total sau partial?” De aceea discutia critica corecta reiese din compararea consecintelor diferitelor teorii si incearca sa arate care din teoriile concurente sant preferate. Ea incearca sa inlocuiasca cunostintele cu altele mai bune si sa vada daca teoria pusa in discutie poate fi acceptata sau daca are si anumite consecinte indezirabile.
