Metallinos, Marturisesc Un Botez

5/21/2018 Metallinos, Marturisesc Un Botez

1/97

lmaginea de pe coperta:

Vechibaptisteriu din Cartagina (actualul Tunis)

Titlul inoriginal:

n. ftWQyLO


2/97

ProtoiereulGheorghe Metallinos

OtS(rierea CfP a Bibliotecii Naponale a Romaruei

METALLINOS,GHEORGHIOS .

Mlrturisesc un botezparintee Gheorghios..Mlt,,llinos;trad.:Caliopte Papanoc.-Bucure ti .

l'volllghelismos,2011

ISBN 9789737812-89-6

1 I'Apacioc, Caliopie (trad.)

Nascut in insula Kerkyra (Corfu) din MareaIonica in 1940, parintele Gheorghe Metallinoscre te carturarete studiind teologia i filologiala UniversitatiJe din Atena, BonnKoln i duhovnice te in sinul Bisericii Ortodoxe ca ucenic arenumip parinti ai vremurilor noastre. Inca dintimpul studiilor post universitare este numitasistenttiintificla catedra de Patrologie a Facultatii de Teologie ateniene (1969),iar dupa acordarea titlurilor de doctor in teologie (la Atena)in filozofie-istorie (1a Koln) preda, din 1984,

Istoria viefii duhovnice ti Inperioada postbizantinii,Istoria i teologia cultuluiIstorie bizantinii. Din

anul 2004pina la retragerea din activitateadidactica, in 2007, a fost Decan a1 Facultiipi deTeologie. Inparalel desfiioarii o rodnica slujirepastorala in biserica universitara inchinata Sfintului Antipa.

Este autorul a peste 40 de carp centrate inprincipal pe teme istorice i teologice. rntre aces

tea amintim: Protopresbiterul Joannis Romanidis,2003; Eseuri de miirturie ortodoxii,2003;Izvoare deistoriebisericeascii,2001;Biserica #Statui In tradifiaortodoxii,2000;OrtodoxieiElenism,1999;Teologie


3/97

6 PARINTELEGHEORGHE METALLINOS

politica,2000. Unele dintrearticolele sale teologico-istorice au fast tradusei1n limb_a- omana_:

Elenism-cretinismi taina !ndumnezezm omuluz,inTeologie i ViaJa,X (2000), nr. 1-6, ian. - iun.,

p. 166-170; Credinfii i tiinfa !n gnoseologia ortodoxii,1n Glasul Bisericii,LVI (2000), nr. S-8, ma1

- aug., p. 60-72; Ortodoxia ca terapie,1n Omagiuprofesorului Nicolae V DuraIa 60 de ani,EdituraArhiepiscopiei Tomisului, Constanta, 2006, p.

171-173; Gllnduri preliminare despre prezenfa orto

docilortnUniuneaEuropeana,1nIdentitate eretinai dialog trz noul context european. Simpozion international AlbaIulia,5-7 mai 2006,Alba Iulia, 2006,

p.'164-173. La acestea se adauga scrierea Parohia-Hristos!n mijlocul nostru,tradusapublicata la

Editu.ra Deisis1n 2004.

A vizitat m mai multe randuri Romaniaunde a conferenp.at i a dialogat cu stu.dentii

credincio ii ortodoi la Constanta, Bucureti,Sibiu, Alba lulia, Timi oara, Oradea, Arad, Turnu Severin. De asemenea, a vizitat capelerinnor

dul Moldoveai lte vetre monahale romane ti.Editura Evanghelismos ti multume te parin

telui Gheorghepentru bunavointa lncredintarilspre traducere a acestei scrieri precumsprijinuluidat pentrudefinitivarea textului traducerit

Canonulal aptelea

alSinoduluialii-lea Ecumenic

de IaConstantinopole(381)

Despre cum se cuvine a-i primi pe eretici:"Pe aceia dintre eretici care se intorc la Ortodoxiela partea celor ce se mmtuiesc, ii primimdupa rlnduiala mai jos aratatadupa obicei. Pearicnipe macedonieni i pe sabatinieni i pennvatieni, cei Ce-i zic lor catari i stlngaci, apoi

pl' patrusprezeceni (quartodecimani), adica petnl1rcurai(tetraditi),i pe apolinaritiiiprimimtl11dl dau zapis (marturisire de credinta) i daca

dtna anatemei toata erezia care nu cugeta (mvatl) nam cugeta (invata) Sfinta, Soborniceasca iApoHtulcasca Biserica a lui Dumnezeu i ii pe-

llulm, adica liungem mai tntii cu Sfintul Mir,.fruntc i pe ochi i pe nari i pe gura i peU,.hipccetluindu-ipe ei zicem: Pecetea Da

ftfiUI Ouhului Sfint. Iar pe eunomieni,pe cei ceh4tlt!u.1 cu o singura afundarep, e monta

Nttl ll.lil'l\ pe cei ce se numesc aici frigieni,""'lhn1,care invata ca Fiul este totu.na cu

tAl (lhrtifkoreaFiului cu Tatal) i care fac

I 11 """''lucrurigreude1ndurat(urite),ipe I t I Idtl'rczii (dici multe se cuprind aici,


4/97

8 PAA!NTRE GHEORGHE METALUHOS

mai cu seama cele care pomesc din tara Gala

tenilor), pe top. dintre aceti.ceor sc sa seadaoge (sa vina la) Ortodx1Ae1 ,u.pnmca peelini (cape pagini):i (adica) mpnma I fa e

peei cretini (le cercetiim dorintdea:reti ),iar a doua zilifacemcatehumeru.Ap01, m a tre1a

zi le facem lepadarile de Satana (ii exorcizam)stillmd asupra lor de trei ori in fata i in urechi

i incepem a-i catehiza, i ll punem sa pet eaditimp indelungat inbiserica i sa asculte Scnpturile i abia atunci iibotezlim.1"

IVeziEmilios Alivizatos, SjinteleCanoane;Legiuiri biseri

ce ti,Alena 1949,p.38.

Prolog Ia editiaa doua ateniana

Am scris studiul acesta cu un scop precis,legat de raporturile intercretine i ecumeniste din zilele noastre aflate in cvidenta opozipecu Tradipa bisericeasca autentica a Proorocilor,a Apostolilor i a Parintilor i Maicilor BisericiiOrtodoxe din toate veacurile. Trei studenp. germani pe care i-am cunoscut in1978 la Koln, catehizap. fiind in Tradip.a Ortodoxa, mi-au cerutsa iau asupra-mi intregirea catehizarii lor i sa-i,botez" ortodoci. Asta insernna ca ei sa fiepri

miti in Biserica noastra prin unul i autenticul

Botez, eel savirit in numele Sfintei Treimi prinintreita afundarein apa i ridicare din ea.

Cunoscut fiind ca Latinii-catolici au fost caracterizap. ca fiind eretici la al VIII-lea SinodEcumenic al Bisericii Ortodoxe (din anul 879

de Ia Constantinopole) din pricina ereziei ,FI

LIOQUE" i ca dupa sinodul de la Trident (sec.al XVI-lea i urm.) Botezul canonic s-a pierdutcu totul in Apus, fiind inlocuit cu stropire oricu tumare, am cerut de la Arhiepiscopia Atenei permisiunea ca ei sa fie primip. de BisericaGredei ,dupa acrivie". Permisiunea a fost data

fara ezitare (dat fiind ca aceasta practica n-a fost


5/97

10 PARJNT[UGHEORGHE METAWNOS

niciodata desfiintata 'in Biserica Greciei), iar Bo

tezullor a fost sav1r it, potrivit practicii Bisericiiprimare, 'in noaptea S'rmbetei celei Mari a anului1979, in biserica ,Sfintului Antipa"din incinta

Universitapi.C'md faptul a devenit cunoscut, am fost nevoit

sa suport atacuri vehemente din partea catolici

lor (din Greciadin Germania), dardinpartea uniaplora filouniaplor de cugetare latinadin spapul elen. Aceasta a constituit pretextuldeclan arii unei batalii epistolare 1n rnijloacelede informare (presa, radio, televiziune) pe durata careia am hotarit sa scriu un studiu teologiclegat de aceasta chestiune, nu cu scopul de a-mimdreptati fapta, care avea dealtfel consimtammtul Bisericii melecare, in mod deosebit, era 1nacord cu Tradipa Ortodoxa, ci pentru a lnfap amvatatura ortodoxa despre Botez aa cum se reflecta ea 1nmsai practica Bisericii noastre.

Astfel, am acceptat invitapa Institutului Patriarhal de Studii Patristice de la Tesalonic de a

participa Ia Congresul organizat 1n august 1981avmd ca tema Sinodul al 11-lea Ecumenic, considermd diaveam astfel ocazia sa prezint interpretarea facuta canonului al 7-lea al acestui Sinod

-canon de o deosebita importanta ilnpreuna cucanonul 95 al Sinodului Quinisext, care-i esh

echivalent-de catre mari personalitap ale Biscricii Ortodoxe, care nu doar cuno teau capu\inia1tii, dartraiau Traditia Bisericii noastre.

MARTURJSE5(UNBom 11

Am credinta ca studiulacesta care, dupa Congresul de la Tesalonic, a fost ilnbogapt cu datedespre aplicarea canonului de-a lungul istoriei1n hotarele Imperiului Roman, da chestiunii unraspuns intarit pe tradipacredinta patristi

ca. Yn vremea noastra este cu deosebire necesarsa cunoa tem bine aceasta tradipe, mai ales 1n

urma valului de mtuneric pe care 1-a a ternutgraba unor personalitap biserice ti angajate inproblema Ecumenismuluiinprincipal a relaiilor cu Confesiunea Catolica-care se identifidlcu "Statui Vaticanului" -prin amestecarea (istoria se repeta) in a a-numitul ,dialog ecumenic" a unor criterii pur lume ti. Urmind aceastacale s-a ajuns la decizia nefasta a celei de-a VII-aAdunari a Plenului Comisiei Mixte Intemapona

lc de Dialog teologic intre Catolici i OrtodoCi(din 17-24 iunie 1993, de Ia Balamand, Liban).

Nici mai mult nici mai pupn, trimi ii a noua

ltllk'rici Ortodoxe care au fost reprezentate Ian1tst.lmtilnire (au fost absente Bisericile Ieruhlimului, Georgiei, Greciei, Serbiei, Bulgariei

tl < l'lloslovaciei), propun Bisericilor lor recuIMIIItltrca reciproca a Tainelor, desconsidermdlhHMdt.'le Ecumenice, dogmeleistoriace

""'' prin aceasta unirea de facto cu papismul.Nu "'''I npare, aadar, ca o curiozitate faptul diItt lui hologicde la Balamand, in paragraful al''I I Hiolugaurmatoarele: ,Este !impede ca,in

I ldnt,se exclude orice rebotezare"... De-


6/97

12 PARINTRE GHEORGHE MET.@NOS

sigur ca raspunsul corect din punct de vedereteologic este acela di Biserica Ortodoxa,in bazaco tiinteipropriei identitap, nu-i reboteaza pecei de alta credinta care vin la ea, ci-i boteaza canonic, ca pe unii care nu au primit Botezul eelunulcanonic al Bisericii. Aceasta este, dealtfel,marturia autorilor pe care-i invocam in studiu] de fata.:Inciuda acestui fapt, eventuala recunoa tere directa din partea noastra a tainelorcatolicilor(i indeosebi apreopeilor) conduce larespingerea intregii noastre eclesiologii,a Sinoadelor Ecumeniceteologiei patristice laolalta,teologie in baza careia la catolici nu exisUi taine,mai ales pentru ca ei spun ca ,harul este creat"-,gratia creata". De aceea dorim ca,a ezate peaceasta pozipe,Bisericile Ortodoxe locale, ajutatede pilda celor ase Biserici care nu au luatparte la Adunarea menponatanu i-au semnatdeciziile, sa nu treaca la acceptarea propunerii

celor care le-au reprezentat la Balamand,fiinddiin caz contrar se intrevad evolupi cu totul nefavorabile care vor aduce o atingere gravli unitlipiortodoxe.

Plirintele GheorgheMetallinos,

SfintelePati,1996

ParintiiColivazideIa SfintulMunte 2

Prin aparipa Plirinplor ColivazilaSfintul Muntein Grecia in general inveacul a1XVIII-leasepetrece o intoarcere la radacinile Tradipei ortodoxe,la trliirea,filocalicli"aflatliin ini.maviepi duhovnice ti a BisericiiOrtodoxe.Aceastli, care",dupacum a fost numitli,a fost regenerantlitradiponalistli,progresistli, dar totodata patristica. Cu altecuvinte, pur ortodoxli. Folosind metodele decoala ale vremii (alclituireade scrieri),ei au descoperitintii de toate continuitatea isihasmului la SfintulMunte Athosau rlimas in aceli timp credindoi nu doar formullirii teoretice a teologiei isihilst-palamite,cai plicariieipractice, adicliintre

uluispectrude experientli ascetica.Prin raspindinascrierilor lorprin lupta lor pentru aparareatr.1dipei ei au constituit un contrabalans indreptatunpotriva ,lluminismului" european, devenind,t"ntruloculin care au trait,lurninlitoriipropriului

"''lmal Ortodoxieiinansamblu. Pentru aceastaftll fnst iubip de tradipon ti,insa uripatacap(11d&ablrfip) de cei impregnap de scolasticismul

I I l,ttcle oferite despre Piirintii Colivazi au fost culese in1(11IJMIdin edipa In limba engleza a acestei carti I Confess

1"' "''l'ltsm, First English edition, 1994, edipe ingrijitl deUihllfl''Athonitli Sfintul Pavel.


7/97

14 PARINTUE GHEORGHE METALLINOS

francic ori de lluminismulanglo-francezrupti1nfelul acesta de radacinile filocalice.

Rap.onalismul (metafizic) hipertrofiat al occidentalitilor,o amenin are permanenta Ia adresacfuipatristicea teologiei, s-a doveditaadar strainde calea experienp.aladuhovnicesc-sfinptoare

a teologiei pe care ParinColivazi au mtrupat-oaupropovaduit-o. Dacii 1n zilele noastre amreu it sa refacem legatura cu tradipa teologicacuraUi a Parinplor,lucrul acesta se datoreaza ostenelilor premergatoare ale Colivazilor.

..In a doua jumatate a veacului al XVIII-lea o

grupare de monahi atonip, care traiau in tradipa ,rug


8/97

16 PARINTELE GHEORGHE METALUNOS

a opozanp.lor sru. Ace tia d.ur a,.aratin -scomplet 1nstrainap de tradip.a Sfintilor Parm ,iiacuzau pe Colivazi ca fund inovatori exact macelai fel tn care scolasticii veacului al XIV-lea(Nichifor Gregoras, loan Kyparissiotis .a)iiacuzasera pe isiha tii Sfintului Munte ca erau ,mo-

demi ti".Are loc astfel,incazul Colivazilor, o repetare

a situatiei isiha tilor veacului al XIV-lea,pentrudi ambele grupari s-au ridicat, fiecare1n felul ei,impotriva spiritului Apusului1nstrainatimpotriva occidentalizarii Rasaritului.

Colivazii au pus accentul pe slujbele biserice ti, ei diagnosticind faptul caproblema 1nstr inarii devenise perceptibila toanai1n aceasta ar1duhovniceasca care a piistrat unitateapoporulwortodox subjugat. Ei au l.ncurajat participarea IaTainele Bisericii, participare l.nsopta de o lupta

duhovniceasdi pe potriva. Ei au depus stradaniitnspre o dreapta respectare a tipiculBise ,care poate menpne echilibrul duhovrucescm,

spre studiul operelorpa ti e,stu ieoateforma un felpatristic de gmdtre,adtcabtsencesc.

Colivazilor lise cuvine cinstea toanai pentrudi au pastrat continuitatea apostolico-patristicainBiserica:rugaciunea minp.pi ractica isihasta,ascetismultrairea, aceste elemente durabile inealterabile ale identitatu ortodoxe.

Gruparea isihatilor Colivazi atoniti a avut

printre conducatoriiv lor tre.i t:ologicse

ocupa studiul de fata.Acetia smt urmatoru.

MARTURISE5CUNBoTFJ 17

1. Neofit CavsocalivituP (1713-1784). A fost,din 1749, rector al $colii Athoniada a SfintuluiMunte. El a fost inipatorul mi carii. !nsa dupaizgonirea lui de Ia Sfintul Munte i-a l.ntreruptdin pricini ramase necunoscute participarea activa Ia ,micarea" Colivazilor. El s-a ocupat in

principal de educape, slujind ca rector ininsulaHios, pe la 1760; la Adrianopole,1n 1763;la Bucure ti,tn Romania de astazi,in1767;laBravsko,tn1770, iar din1773pl.na la moartea sa din noula Bucureti.A lasat tn urma sa unimportantnumar de scrieri, l.ntre care unele pe teme de dreptcanonic.

2. Sfintul Macarie (1731-1805). Descendental renumitei familii bizantine Notaras, s-a nascut inCorinta devenit mai tirziu rnitropolital eparhiei Corintului (1765-1769).Else vrea a fi

animatorul mi cariipersoana care nu numaica 1-a incurajat pe Sfmtul Nicodim sa scrie, dari-a i fumizat materialul necesar operei sale. Amurit Ia16 aprilie18051n insula Hios, unde traiain acea vreme, poporul cinstindu-1 de l.ndata casfint.

3. Sfintul Nicodim Aghioritul (1749-1809).Oeclarat oficial ca sfint 1n 1955, el a fast ,teologul"gruparii Colivazilor. A fost un mare nevoitor isihastun scriitor de calibru patristic

3 Neofit Cavsocalivitul, Compendiu/ Sjintelor Canoane

(nepublicat).


9/97

18 PARINlllE GHEORGHE MElALLINOS

deosebit de implinit. A Hisat in urma o mulpmede scrieri in care prelucreaza intreaga tradipe

patristidi. Cel care studiaza operele S.fmtuluiNicodim poate afirma fara rezerve di aparcursteologia patristidiinintregul ei.Ma.nualul sfaturilor celor bune este pentru vremurile modeme

opera reprezentativa a duhovniciei ort doxe .Publicarea in colaborare cu Sfmtul Macane a Fllocaliei Piirintilor neptici a contribuit la rena tereaduhovniceasca din tarile ortodoxe.Lucrarea saPidalionuls constituie compilapa Sfintelor Canoane care se bucura de cea mai mare autoritate in Biserica Ortodoxa, canoanele fiind insoptede explicarea lorpusa in legatura cu duhovnicia

ortodoxa.

4. Atanasie Parios6 (1722-1813). A fost intreColivazi eel mai militanteel mai mucenicesc.Intre anii 1776-1813 a fost oprit de la slujire fiindconsiderat "eretic" din cauza impotrivirii sale viguroase fata de denaturarea Tradipei..A_c mbatut aprig lluminismul european, volt arusmulateismul, fiind acuzat ca obscurantist de c,?ntemporanii lui occidentalizap. El nu a luptat rm-

4 Traduspublicat Ia Editura Anastasia, in 1999, sub ti

tlul Paza celor cincisimturi.5Pidalion...deAgapie ieromonahulNicodim monnhul,Ate-

na,edipa 1976. . . .6 Atanasie Parios, Cif aceia ce se fntorc de Ia Latznr trebure

ca .forif tifgadif,neapifrat i cusilin{if fi bo!eza_ti i Com endiu...al dumnezeietilor dogme ale credmfer...Le1pz1g, Saxo.rua,806(fragmentc, de monahul atonit Theodorit in Monahrsm I erezie,Atena 1977,p. 263i.urm.).

MARTURI5EScUN BorEZ 19

potriva educatiei,pe care insui a slujit-on, ici a

ti.intelor exacteinsine,d rnai degraba trnpotriva

"literelor care-Lexclud pe Durnnezeu"a trufiei

intelepciunii lumii acesteia.Afost un scriitorpro

lific,lasind in urma lui numeroase scrieripline de

intelepciuneduhovnicie patristidi.

Parinpi Colivazi au exercitat o nemaipomeni

ta influena asupra epocii lor. Aceasta influen a

a fost mai mare in afara Sfintului Munte decit ininteriorul lui. Desigur ca Sfintul Munte contientizeaza astazi contributia acestora la rena terea vietii duhovnice ti ortodoxele urmeaza

tradipa. inciuda faptului di "anti-colivazii"i-audepa it numeric pe Colivaz1s-au dedat laper

secutarea lor sistematica, nu numai ca n-au reu it a le zadamici stradaniile, dar au contribuit

in fapt la raspindirea duhului lor inGreciain

alte tari ortodoxe (regiunile de Ia nord de Dunare, Rusia etc.). Colivazilor li se datoreaza re

na terea isihasmului in veacul al XIX-lea. Pentru

ortodoi,parinpi Colivazi continuaastazi sa

fie indrumatori duhovnice tiprincipala puntede refacere a legaturii cu Tradipa Patristidi. Re

descoperirea isihasmului veacului al XIV-lea,

indeosebi a aparatorului sau principal -Sfintul

Grigorie Palama (t1357)-a fost implinita dato

rita semintelor semanate de Colivazi in veacul al

XVIII-lea.


10/97

MAR TUR /5&UN BoTU 21

Teologii principali ai studiuluide fata

Constantinlconomueeldintre lconomi7

(1780-1857)

Socotit lntre cei mai de seama clerictieologi

ai veacului al XIX-lea, C. Iconomu a fast un slu

jitor al coliialeducap.ei. A predat mai intlila Smima (1809-1819), in acelai timp predicind

luptlnd impotriva propagandei misionarilor

ne-ortodoc i.A fost numit Mare Iconom al Patriarhiei EcumenicePrim Predicator al Bisericii

celei Mari a lui Hristos de catre Sfintul Mucenic

Patriarh Ecumenic Grigorie al V-lea (t1821).

Dupa izbucnirea Revolup.ei Grece ti de la 1821a fugit la Odessa, in Rusia, uncle exista o impor-

7 Papaderos,Alexandros. Metalcenosis: Griechenlands kulturelle Herausforderung durch dieAufkliirung in der Siehl des

Korais u11d des Oikonomos.Meisenheim am Glan:1970 (undegasimobibliografie mai veche).

Patsavos, Lewis J. ,Konstantinos Oikonomos of the Oikonomoi." inPost-Byzantine EcclesiasticalPersonalities,editatllde Michael Vaporis,69-85. Brookline, MA:1978.

ProtopresbiterGeorgcD.Metallinos.'EAAabucovAirroKccpaAovnapaAt:m6peva (Aspecte trecute cu vederea ale Autocefalieigrec ll),Athens,198,(p.123iunn.).

Scrieri bisericeiti pdstratealepresbiteruluiii iconomuluiConstantin eel dintre lconomi,vol. A, Alena 1862,p.398-515.

tanta comunitate greaca. Tarull-a onorat in mairnulte rmduricu decorap..riecompensebane ti,acordindu-i in cele din urma o pensie viagerade 700 de ruble pe an. Academia din Berlin 1-a

declarat membru corespondent al ei, facindu-secunoscut in Europa prin numeroaseleimportantele lui scrieri.

Inoctombrie 1834 s-a intors in nou constituitul Stat Grec stabilindu-se,in1837, IaAtena undea activat pina la moartea sa ca invatator,scriitor,

profesor particularorator bisericesc. Casa luia devenit centru de intrunire pentru cei mai invatati oameni ai vremii. A fost invatator pentrumulti fii duhovnice ti care au ocupatpozipi importante in societatea greacain Biseridi. S-astraduit sa contracareze acp.unile misionariloroccidentali indreptate lmpotriva Bisericii,tot

odata acpunile anti-biserice ti ale Statului Grec.

C. Iconomu a fost pricipalul oponent al,,loviturii de stat''constituita de acordarea autocefalieiBisericii Greciei in urma uneltirilorpresiunilor

dinastiei bavareze aflate la putere (1833), autoce

falie care a rupt cu forta Biserica Greciei de Patri

arhia Ecumenica, de centrul conduditor al tarilorortodoxe din Balcani. Incontextu.l dat, Iconomu afast nevoit sa se pronunte in favoarea proclamarii canonice a autocefaliei grece ti (iar nu exclusiv

politice) -lucru dobmdit in anul 1850 prin implicarea sa - astfel incit legaturile duhovnice ti alepopoarelor ortodoxe ale Imperiului Otoman cu


11/97

22 PARINTREGHEORGHEMETAlliNOS MARTURJSESCUNBoTEZ 23

Centrullor duhovnicescconduditor sa poata fipastrate.

A intrepnut legaturicorespondenta cu celemaiimportante figuri ale timpului sau din Greciadin afara eia fast prieten al multor savanp din afara Ortodoxiei,precum germanul C.

Tischendorf.A murit Ia 8 martie 1857 lasind in urma sa o

opera bogata, atit teologica,citfilologica, lacare se adauga o voluminoasa corespondenta.C. Iconomu a fast un cercetatorun specialistde prima marime al tradip.eipatristicepe care aaparat-o cu stra nicie in scrierilefaptele sale,raspunzindprovocarilor epocii lui prin concentrarea punctul de interes pe ordinea canonidipecarepropaganda politicabisericeasdi occidentalaurmarea s-o distruga.

Chirilal V-lea,PatriarhulConstantinopolei

(septembrie1748-iunie 1751;

septembrie 1752-ianuarie 1757)

Patriarhul Chiril al V-lea, care a trait in vremuri deosebit de zbuciumate,ocupa un Joeproeminent in istoria Patriarhiei Ecumenice. S-anascutinora elul Dimitsana din Peloponez spresfir itul veacului al XVII-leaavietuit pentruo vreme Ia Sfmtul Muntein insula Patmos

unde a studiatunde a fost tuns in monahism.

in anu11737 a fast ales mitropolit de Melenikon,

in Macedonia,iar in 1745 a fast mutat 1neparhiaNicomidiei din Asia Midi.

In1748 a fast ales Patriarh Ecumenic, fund insacobont de pe tron in 1751pe fondul unor tulburari. Deja din prima sa perioada de patriarhat avenit in conflict cu propaganda apuseanacea

catolidi.Ambasadorul francez i-a fast principalu1oponent, dat fiind di Franta a fast protectoareacatolicilor in Imperiul Otoman.

Incele doua perioade depatriarhat,Chiril s-aconfruntat cu doua chestiuni fundamentale inlegatura cu care i-a dobindit mulp prieteni, darmulti du mani.

Pentru a inUitura factiunile pe care le formau episcopii rezidenp la Constantinopoles.chimbarile continue de Patriarhi, de care profitapropaganda straina,eli-a indepartat in 1751pe episcopii rezidenp obligindu-i sa se mtoarca

in eparhiile lor (masura a fast repetaHi in 1755).Astfel el i-a atras urapotrivnicia permanentaa multor ierarhi. Acest lucru unna sa se vada pefata in disputa asupra (re)botezarii catolicilor.

A acordat de asemenea atentie situapei financiare a Bisericii Constantinopolei, facind colectede fonduririnduind,in 1755, o Epitropie mixtil alcatuita din oficialitap laicedin episcopi.Acautat sa organizezeinvatamintul, intemeindin acest scop coala Athoniada,in 1749.

Chestiunea (re)botezarii apusenilor care seconvertesc este legata de stradaniile lui Chiril

I

mcepmd cu anul 1749, de a pazi Ortodoxia de


12/97

24 PARJNTlliGHEOfiGHE METALUNOSMARTURJS&UN Bolfl 25

legaturile din ce in ce mai strinse cu Confesiunea Catolicade a respinge acpun.ileprozelitiste ale Papei, precum i incalcarea de ditreacesta a jurisdictiei in Tara Sf'mtai in PatriarhiaAlexandriei.

El i-a inceput campania antipapala avind increderea i conlucrarea unei mari parp a mona

hilor i apoporului. Din partea clerului superiori educat a intimpinat indiferenta, iar din parteaepiscopilor sinodali lmpotrivire din cauza motivelorpomenite mai inainte.

La 28 aprilie 1755 episcopii sinodali au convocat un sinod Ia care au interzis cartea Con

damnarea stropirii,i au condamnat (re)botezareaapusenilor. Contraatacul acesta a fost condusde principalul adversar al lui Chiril, Calinic alIV-lea, care i-a i succedat. La rindul sau Chiril,indrurnat de gindirea sapatristidin scopul dea pune sub control propaganda apuseana caredevenise prea obraznica, n-a pregetat sa se im

potriveasca corpului ierarhilorsale condarnneacpunea anticanonidi. Astfel, in iunie 1755, el a

publicat un dispuns,cunoscut sub titlul de ,Anatema celor care primesc tainele papale", care afost citit in biserici in auzul tuturor, fiind primitcu entuziasm de poporul ortodox credincios.

Chiril a dat pe fata presiunile Ia care a fostsupus in scopul de a semna hotarirea pro-apuseana a ierarhilor, punindu-i in felul acesta in

primejdie nu doar tronul, darpropria viata.Chiril a mers inca mai departe. El a dizolvat si-

nodul care i se lmpotrivea i i-a trimis pe episcopi in eparhiile lor. A semnat apoi, impreunacu Patriarhul Matei al Alexandriei i cu Partenieal Ierusalimului, faimosul,Orosal Bisericii celeiMari a lui Hristos" care haHira primirea celor cevin Ia Ortodoxie prin ,Sfmtul Botez eel de-Dumnezeu-dat" nesocotind, pe de alta parte, ,bote

zurile savirite de eretici".Orosul acesta este, fn problema aceasta, practica

investita cu tarie a MariiBiserici a Constantinopoleivalabila oficialpfna astiizi.

Patriarhul tradiponalist 1-a avut ca insoptorinflacarat in luptele sale, intre alpi, pe renumi

tul teolog al vremii Evstratie Argentis. fuciudaimpotrivirii organizate, care a merspina Ia satirai calomnie, dumanii sai n-au reuit sa rastoarne Orosul. Cu toate ca reacpile poporului riimascredincios Partriarhului isihast lierau favorabile, atacurile impotriva lui Chiril au dus in celedin urma Ia detronarea sa. hnpotriva sa au fost

pronuntate doua hotariri sinodale de caterisire(ianuarie 1757i 1763), fapt care arata urape carei-o purtau potrivnicti lui.A murit la Sfintul Munte, la 27 iulie 1775, unde se retrasese in linitire.


13/97

lzvoare bibliografice generale lntroducere

Anuarul Societapi de Studii Bizantine, Atena, 1924-

Neofit Cavsocalivitul,Compendiul SjintelorCanoane(nepublicat).Enciclopedia Religioasif$iMora/a,Atena,1965.Pidalion...de Agapie ieromonahul $iNocodim monahul, Atena,

1976.

Atanasie Parios, Cd aceia cese rntorc deIa Latini trebuie ca fiirdtdgadif,neap/frat i cu silinfa ajibotezati $i Compendiu...a/ dum11ezeie$lilor dogme ale credinfei...Leipzig, Saxonia,1806 (fragmente, de monahul atonit Theodorit in Monahism $ierezie,Atena,1977).

Scrierile biserice$ti pllstrate alepresbiterului $i iconomului Constantineel dir1treIconomi,vol. A, Atena 1862.

Discutia despre validitatea botezului celorde alta credinta care vin la Ortodoxie, problema

foarte veche a Bisericii8,s-a acutizat pe la mijlocul veacului al XVIII-lea in abnosfera din jurulPatriarhiei Ecumenice, pe timpul patriarhatuluilui Chiril al V-lea9 (de la 1750 tncolo). Stirnirca

s Vczi istoria problemei Ia:Ioannis Karmiris,,Cum se cuvinea-iprimipeeterodoqiicare vinIa Ortodoxie...,InMo11umentele Dogmalice $i Simbolice ale Bisericii Ortodoxe Sobornief$ti,vol. D, Atena1953,pp. 972-1050 (972-1025); Tim. Ware, Eustratios Argenti,A

study on the greek church under theTUrkish rule,Oxford 1964,p. 65urm.; Eveque Piere !'Huller, ,Les diuers modes de reception desCatholiques-Romains dans/'Orthodoxie'',InI.e Messager Orthodoxe,1(1%2),pp.15-23;lerom.L Kotsonis, articol:,Botezul ereticilor",

In EncidopedinReligioasiiiMoralii1{1%2),col.1092-1095;A.Hristofilopoulos,"Venirea Ia Ortodoxie a ce/or de alta religie$ia celor dealtacredinfiY',in rev.Theologin27(Atena 1956),pp.53-60.Inacesteluoirise g tebibliografia suplimentara.Vezi de asemenea:Gerhard Podskalsky, GriechisheTheologiein der Zeit derTiirkenherrschaft1453-1821,p. 35 (bibliografia Ia art.%);vezi relativ:Vas os Gianopoulos,Primirea ereticilor dupd Sinodul a/Vll-leaEcumemc,Atena, 1988 (din rev. Theologin59 [19881pp.530-579); DorotheaWendenburg, ,Taufe und Oilamomia.Zur Frage der Wiedertaufe inderOrthodoxen Kirche'',Kirchengemeinschaft-Anspruch undWieklichkeit. Festschriftfor G.Kretschmar (Stuttgardt, 1986),pp. 93-116;Lothar Heiser, ,Die Taufe in der Orthodoxen Kirche'' (Geschichte,Spendung und Symbolik nach derLehrederViiter,Trier,1987).

9 Patriarhatul sau s-a desfii urat in doua rinduri,lntrc1745-175111752-1757. Vezi:E.Skouvaras,,Texte polenriceale


14/97

,

.

28 PARINTEUGHEoo:;HE METALliNOS

din nou a acestei dispute de ditre acest patriarh, care a impus (re)botezarea pentru apuseni,a provocat discutii intense care au ramas inscrise intr-o deosebit de bogata producpe literara10,astfel incit acest subiect, aHituri de ,cearta pentru colive" care a izbucnitin aceeai epoca,ii va

pune pecetea teologicapeste veacul al XVIll-lea,veac relativ sarac in dezbateri teologice.

Deoarece chestiunea modului primirii ereticilor din vechime a fost rezolvata in mod sinodalde Biserica veche -intre alteleprin canonulalaptelea al Sinodului al II-lea Ecumenic11-pe

veacu/ui a/ XVI/1-/ea (lmpotriva celor ce reboteazif)",Byzantinisch-Neugriechische Jarhbiicher, vol. 20 (1970), pp. 50-227(i inextras), pp.58-60 unde se aflabibliografia. Valoros estearticolul lui T. A. Gritsopoulos din Enciclopedia ReligioasifMora/if,vol. 7 (1965), col. 1193-1197.Vezial accluiai ,Palriarhul Chiril a/ Co11stantinopolei", Societatea Elenii de StudliBizantine, vol. 28 (1959),p. 367-389.

10 Literatura adunatii in Jucrarea de mai sus a lui E.Skouvaras. Pentru materialul referitor Ia sinoadeeel teologic veziJ.D. Mansi, Sacrorum Conciliorum nova et amplissima co/lectio,vol. 38, Graz 1961 (Paris1907),col. 367-389.

11 Canonul 95 al Sinodului Quinisext nu este decit repetarea acestuia.Textullui esteurmatorul:La inceput esterepetat canonul al 7-lea al Sinodului al II-lea Ecumeniciar in continuarese adauga:,Darpe manihei, i pe valentinieni,i pe marcioniti,i pe cei veniti de Ia erezii asemilnatoare acestora, primindu-i ca pe elini (pllgini), iirebotezim. Jar pe nestorieni, pe eutihieni,pe severieni i pe cei din erczii asemlinatoare trebuie sa-i punem sil scriezapis (libele de lepildare a ereziei)sil-i dea anatemeiereziile lor, i pe Nestorie ,i pe Eutihie, i pe Dioscor, ipe Severp, e loti incepatorii acestor erezii ipe cei ce cugeta cele ale acestorat,oateereziilemai inainte ariltateaa sa se fadl pilrtai sfintei Cuminecaturi".

MARI1JRISES(UNBolfl 29

drept cuvint s-a trecut, ca solutii puse inainte invederea reglementarii chestiunii, Ia interpretarea acestui canon, aplicat acum in cazul noiloreretici, adidi a apusenilor in generaal latinilorcatolici in special.

In aceasta perspectiva au privit canonul aces

ta -cu totul de temelie pentru problema in discupe, ca pe o necesitate de nelnlaturatc-iUugarii Colivazi de Ia Sfintul Munte12,teologi cu oformare deosebita care, luind parte de aproapeIa disputa asupra botezarii celor de alta credinta

din vremea lor13 au luat pozipe fata de aceasta chestiune in scrierile lori-au dat raspuns

potrivit principiilor lor teologice. Neofit Cavsocalivitul14, care se afla in fruntea mi carii Coli-

12Vezi Hr. S.Tzogas, Disputa despre pomenirea morfilor dirt

SfintulMunte din veacul a/ XV/11-Iea,Tesalonic,1969 (cu o bibliografiebogata); Const. Papoulidis, Mi$Carea Colivazilor,Atena1971;Idem,.,Nicodemel'Hagiorite (1749-1809)",in rev.TIJeolo

gia,nr. 37 (1966),pp. 293-313,390-415,576-590nr.38 (1967),pp.95-118, 301-311;Idem,..Un caz de influen\ii duhovniceascilaSfintului Munte in spapulbalcanic in veacul al XVUI-lea",inrev.Makedoni/ca,nr.9(1%9),p.278urm.;H.G.Sotiropoulos,Colivazi-Contracolivazi,Atena,1981.

13 Talmacind canonul 46 apostolic, dupa ce face o expunere cuprinzi!itoare despre (in)validitatea botezului ereticilor, Sf.

Nicodim face semnificativa insemnare: ..Toatil aceastil teorie,pe care am desfa urat-o pma Ia acest punct aici, nu este deprisos, ci este chiar foarte de nevoie pentru toate vremurilein general, dar indeosebi pentru cele de astilzi, din pricinacerteiputernicei a multei impotriviri carese face pentru botezul Latinilor nu numaiintre noiLatini, dar iintrenoi icei de cugetarecatolicil din mijlocul nostru",Pidalionul,p.55.

14A trait intre 1713 (aproximativ)1784.VeziH.Tzogas,

op. CJI.,pp. 16-28, K.Papoulidis, op.cit.,pp. 30-32;Monahul


15/97

30 PAAnmuGHfMm.wNOS MARTURISEJ(uNBoru 31

vazilor, Sf. Nicodim Aghloritul 15 Sf.Atanasie

Parios16 au fast cu totii pe deplin mtr-un glas1nfavoarea hotarlrii Patriarhului Chirial teologi

le canonice biserice ti stabilite de Sfintii Ciprian

de CartaginaVasile eel Mare.Pe de altaparte,

credca nu trebuie sa treaca neobservat faptul dieiluiEvstratie Argentis(1687-1757)17,eel careastabilit hotarltorprogramatic cadrele teologice

canonice ale problemei. Punctul de vederesolupa pe care E.Argentis a dat-o problemei smt

afirmate cu tarie18formulate din nou 1n chipidentic de fiecare din parintii Colivazi de mai

sus19,ca o continuare a vechii practicibaptisma-

Teodorit (loarmis Mavros), lerodiac. Ncofit Cavsocalivitul,Despre continua (deasa)cuminecare,lntroducere - text ineditcomentarii,Alena,19932

15A trllit intrc 1749-1809.Vezi H.Tzogas,op.cit.,pp. 46-51,K. Papoulidis, op.cit.,pp.35-37restul operclor de Ia nota 4.Deosebitil estemonografiapilrintelui monah Teoclit Dionisiatul, Sfintul NicodimAghioritul,Alena,1959. Vezi de asemeneaGemge S.Bebis,.,St. Nikodemosthe Hagiorite",inPost-byzan-tineEcclesiastical Personalities,pp.1-17; Pods.kalsky,op. cit,pp. 377-382 (cu o cxtinsiibibliografie); C. Carnavor, St.NikodemostheHagiorite:AnAccount in hisLife,Character and Message,to

gether with a ComprehensiVtListof IrisWritings and Selections ofThem. (Belmont,MA,1974;ed.a doua 1979).

16 A trllit intre 1722-1813.Vezi H. Tzogas, op.cit.,p.29-34,K. Papoulidis, op. cit.,pp. 37-39. Podskalsky, op. cit,pp.358-365 (cu bibliograf ie).

17 Timothy Ware, Oxford, 1964. Asupra chestiunii vezi

pp.37-39.18 Teologii au in vcdere lucrarea lui Argcntis,Manual des

pre botez...,primaedi\ie Ia Constantinopole ,1756a, doua IaLeipzig,1757,la carefac trimitere: Nicodim,Pidalionul,pp.35-36, 55; A. Parios, Compendiu,p. 266 i lconomu, Scrieri,p.511. La rindul sllu Neofit invoca hotllrirea lui Chiril aJ V-lea.Compendiu,p.147urm.

19 Am avut tn vedere urmiltoarele scricri ale acestora incare se afla expusainvll\


16/97

,

32 PARINTUE GHEORGHE MEIAUINOS

unul din cei mai activi colaboratori ai Patriarhului Chiril al V-lea la Constantinopolepartizan

MARTURIS&UN Bom 33

dupa cum iieraobiceiul, o analiza cuprinzatoarea problemei, inscriindu-sepe linia lui Chiril al

al "rebotezarii", ieromonahul Iona20 provenea V-lea, a lui Argentis i,prin urmare, i a Colide la Cavsocalivia, ceea ce inseamna ca ducea

viata calugareasca alaturi de Neofit. Se poate camediul atoniti,n cazul de fata Neofit, sa fiavut

un amestec mai insemnat in aceasta chestiunedecit ne este cunoscut pina astazi. P"ma In momentul de fata faptul acesta nu constituie decit osimplii presupunere care merita o cercetare maiaprofundata.

Pe Ia miezul veacului al 19-lea a fost chematsa infrunte de pe pozitii teologice aceeai pro

blema Constantin Iconomu eel dintre Iconomi21,-motivul principal consti.tuindu-1 cazul Palmer-care in trei disertatii epistolare22 a intreprins,

2oVezi E.Skouvaras,Textepolemice...,pp.68-71.21 Jconomu a fost chemat de catreAI.Sturza, care traiaIn

Rusia, sa iapozitieIn problema stimita de cazul diaconului

vazilor23, interpretind prin propriile-i premise,insii in acelai duh cu aceia, canonul 7 al Sinodului al ll-lea, avind in vedere a-1aplica apuse

nilor care se lntorceau la Ortodoxie. Cu alte cuvinte, precum in cazul Colivazilor, tot astfel iIa Iconomu, interprelarea canonului nu se facefiira temei, ci este strinsimpletita cu aplicarea lui

la ereticii mai noi. In felul acesta, efortul depusde aceti teologi este indreptat inspre pastrareacontinuitapi tradipei bisericeti i a exprimariicon tiintei ortodoxeinepoca lor.Mi cmdu-selntr-aceeai atmosfera duhovniceasca idispunindde o solida armurii teologicii i, in principal, canonologicii, ei ne lasa contribupa lor importanta la abordarea acestei probleme care continuasa preocupe pina astazi Ortodoxia. Contribupa

scopan detristafaimaWilliamPalmer,careadatatita bataie de cap Bisericii Ruse,ciPt atriarhiei Ecumenice.Acesta a

constituit motivulpentru care Iconomu a scris cele trei studiiamintite maljos. Vezi Iconomu, Scrieri,I,pp. 498-494.DesprePalmer vezi T.Ware,op.cit.,pp. 103-104 (bibliografieG) eorge Florovsky (in trad. lui P. K. Pallis), Subiecte deIstorieBisericeasca,Tesalonic,1979,pp.263-276(bibliografie).Vezip.354.

22 Acestea sint: a. Unele insemnari In tratatul anonim,despre chipul savir iru Tainei Sftntului Botez" (1.3.1850).b. Fragment dintr-o epistola catreAI.Sturza, asupra aceleiai teme (2.3.1847)c. Epistola ditrc un oarecare episcop(30.12.1852). Editate in C. Jconomu eel dintre Iconomi, Scrierile biserice ti pitstrate,editate de Sofocle K. Iconomu, vol. I,Alena 1862,pp.398-485, 486-492respectiv 493-515.C. Iconomu tratcaza dcspre subicctulbotezului ercticilorin studiul sau:Despre cde trei lrt:pte preotqti aleBisericu.Dlsertafie

epistolara a presbiterului lconomuConstantin eel dintre Iconomi,fn carese vorbe te i despre autenticitatea Canoanelor Apostolice,Nafplio,1835,pp. 131-139144-152 (despre CanoaneleApostolice 46,4750). Cele spuse aici se cuprind insainstudiile lui conscmnatc mai sus.

23 C. lconomu avea cuno tinta de existenta CompendiuluiJujNeofit iii lauda operaInvol.IVai lucrariiDesprecei70 detillmitcitori ai dumnezei tii Scripturi celei Vechi,p.821.VeziiH.Tzogas,op.cit.,p.71. tn aceeai oped tllauda i ee Atanasie Pariosi pe SfintulNicodim Aghloritul (p.822).In textelelui de mai sus folosete Pidalionul (ed.18412) citindu-i numcle. De ex. Ia pp. 400,417,511: "Nicoclim Aghioritul eelpreaostenitor (in Pidalion,p.31)". Nu ezita tnsa sa-lcritice. Deex. Ia p. 460 (nota) tnscmneaza:"Vf'zii cele ncsigure i caretnclina spre ambeleparp din Pida/ion,p.16" (ed.1841).


17/97

34 PARINTElf GHEOIIGHE METAtliN05

lor nu consta ant lnoriginalitatea interpretarii

ei relumd in esenta teologia lui Argentis -,ci 1n

rostirea din nou a tradipei biserice tirasplndi

rea eiprin tiparele propriei lorpersonalitap.Esteimposibil ca raspunsul dat de ei-dei acesta ia oforma impusa de nevoia de a face fata in chip cu

prinzator argumentapei celor ce gindeau altfeJ24

-sa nu fie luat In seama cu serozitate 1n oricereglementare sinodala a chestiunii, fapt care se

impune Inbaza autoritapipe care au dobmdit-o

1n Biserica noastra - dincolo de orice contestare25- atit parinpi Colivazi, citConstantin Ico

nomu. in ciuda meticulozitatii lui, este firesc ca

modul tratarjj problemei de catre ace ti scriitori

sa se distanteze pe zi ce trece de gindirea teo

logicii. elena contemporana care trece printr-un

24 Yn ceea ce-iprive tepe Colivazi, am constatat ca ei auin vedere argumentapa care este dezvoltata in textcle unormitropoliti(i1n altele) care au fost scrisc impotriva hotanriiPatriarhului Ecumenic Chiril al Y-lea.Vezi Mansi, vol. 38,vezi mai sus, nota 12.

25

Judecatile asupra Colivazilor sint uneori contradictorii.Lucrul acestapoate fi constatat studiind pe de oparte lucrarea de mai sus a lui H.Tzogas i,pede alta,studiile monahului Teoclit Dionisiatulale lui K. Papoulidis. Darprof. P.Hristou ilprezinta pe Sf.Nicodim ,dlzind uneori intre conservatorismul cxtremmodemismul cxtTem",accentulnd cuemfaza: ,.Trecerea intre sfin\i a Colivazilor nu a impusrecunoa terea parerilor acestora in chestiunile disputate".Vezi P.Hristou, SfintulMunte in trecut $i in prezent,1n Statuimonaha/ Athonit,Tesalonic, 1963, pp. 64, 65. Consideriim camai presude opiniile ti!nfilice existl\ co tiin!a pleromeibiserice ti care a rccunoscut meritele Colivazilor i, dimpotriva,i-a condamnat,eel pu\in Ia uitare,pe adversarii lor.

MARTURISES (UNBoTfl 35

proces de lepadare de scolastica. Dacii.,msa, modul acesta este a ezat 1n cadrele epocii lor, el vafjmai lesne mtelesn, e va ajuta lnacelai timpln confruntarea cu probleme asemanatoare dinvremea noastra. Este de prisos sa mai adaugamca studiul de fata are 1nprincipal un caracter istorico-filologicccanonologic, i,1nparalel, unuldeontologic.


18/97

,

MARTU RJSES( UNBo1fl 37

A.lnterpretarea canonului

1.Temeiurile eclesiologice

Pentru a intelege chipul in care autorti no trivad canonul despre care vorbim trebuie sa staruim asupra temeiurilor lor care sint rodul nivelului duhovnicesc al vrernii lor, pe de o parte,

dara!teologiei lor,pede alta.A adar, g1ndireateologica a acestora se rni ca in cadrul urmatoarelor temeiuri eclesiologicecanonice:

a. Centrul absolut in jurul caruia ia formacon tiinta lor teologica este locul de Ia Efeseni4, 5: ,Un Domn, o credinta, un botez" i, prinurmare, o Biseridiin caredoar in care Taineleau tariesint rascumparatoare. Biserica aceasta

estecea Ortodoxa, Biserica lor26.Cu alte cuvinte,ei urmeaza deslu it eclesiologia Sf. Ciprian deCartagina27pe care dealtfel a urmat-o, de regula,intregul Rasarit Ortodox28 in opozitie cu Apusul, care 1-a urmatiIn acest cazpe Sf.Augustin.

26 Pidalionul,pp. 51, 57. Neofit, Compendiu,pp. 139, 142,147 13-14 (un Bola in Biserica cea una}.lconomu, Scrieri,pp.499,485,511.

T1 Epistola 73,2169,1.2, 10;11.VeziTertulian,De baptismo,15.

28 Vezi Tim.Ware, op.cit.,p.82.

b. Canoanele Apostolice (46, 47,5068) care

rinduiesc definitiv Taina Botezului au tarie cov1r

itoarei de neclintit. Aceti teologi accepta nudoar caracterul bisericesc, darautenticitateacanoanelor Apostolice29 din care decurgei intiietatea lor sporita in Biseridi. De aceea ele smt

a ateinaintea oricarui alt grup de canoane, datfiind ca ant canoanele Sinoadelor Ecumeniceale celor locale, citi cele ale Sf. Parinti se afla inacord cu aceste canoane30 care au o insemnatatefundamentala pentru viata Bisericii. Legat de Botez, spun ace tia, hotarl:rea sinodului intrunit deCiprian (258)s-a sprijinitpe canoanele Apostolicemai sus pomenite. Sinodul acesta a dobindit au

toritate ecumenidi prin ,pecetluirea"lui prin canonul2 al Sinodului Quinisext31.Nu poate, deci,exista vreo hotanre bisericeasca care sa stea im-

29 Potrivit lui Neofit (Compendiu,p.132} prin ele .,ne gdie te adunarea Apostolilor";vezipp.131,132, 133,.,sinodulApostolilor, eel decit toate sinoadele mai inalt",Compendiu,

p. 143/4. Vezi Pidalionul,p. XXIY, 53, 55. lconomu, op.cit.,pp. 399,452(53}, 480. in vremea lui lconomu, E.Diogenides,protosinghelul episcopiei de Argus, a atacat autoritatea Canoanelor Apostolice. Vezi G. Metallinos, Chestiunea traduceriiSfintei Scripturi in Neogreaca in veacul al XIX-lea,Alena, 1977,p. 394.lconomu i s-a impotrivitprintr-un studiu special: Disertafie epistolarii despre cele trei trepte preofe ti ale Bisericii,incarei despre autenticitatea canoanelor apostolice,dt presbiterul iiconomul Constantin eel dintrelcotlomi,Nafplio,1835.

3VPidalionul,p.55. lconomu, Scrieri...,p.453(4).31 Compendiu,p.128,142.Pidalionul,pp.51, 370(1).Icono

mu, op.cit.,p. 453. Neofit declari:.,dci mai degraba m-desparp de sufletuJ meu decit de hol3ruea de nebiruit pecare Sinodul de la Carhidon aezat-o"(p.142}.


19/97

,

38 PARINTll iGHEOR(;HE METAWNOS

potriva canoanelor Apostolice, a canonului Sf.Ciprian, darcelor ale Sf. Vasile eel Mare (147),care au dobmdit de asemenea autoritate ecumenidi prin acelai canon al Sinodului Quinisext-'2.

c.Privitor Ia Taina Botezului,1n special,potrivit cuvintelor de Ia Efeseni 4,5Sfmtului Crez,

nu exista decit un singur Botez, Botezul uniceiBiserici, adidi a celei Ortodoxe33 Jar Botezulpropriu-zis este acela care se savire teprin treicufundariridiciiri din apa, intrudt termenulde ,botez" doar acest lucru poate 1nsernna34.Botezul prin trei cufundari este , deDumnezeuinvatat",de Dumnezeu predat" 35 dupa cumeste adeverit de canoaneleApostolice, de celeSi-

32 Compendiu,p. 142, 147a/147b.Pidalionu/,p. 52. Iconomu, Scrieri,pp.426,451. Parios,Compendiu,p.263.

33 Pidalionul,p.51. Potrivit luiNeofit:,Oadi Botezul nostru este deci unulacelai cu eel a!ereticilor, atunciicredinta noastrll. cste una cu a aeelora, Ia feul nul Domn. Dar

dadi credinta noastra nu este una cu a aeelora,atunci nici Botezul nu este una,precum nici Domnul nu este cu ei",Com

pendiu,p.142.Vezi Iconomu, Scrim,pp.441, 454urm., 485.(Iconomu vorbe te despre un ,botez ortodox"). Potrivit lui,tainele eretice sint ,nelucratoare" (p.459).

34Baptizo, de Ia vb. j3tm'tw -OU'tc;,.Iconomu, Scrieri,p.402.co omu opune argumentelor celor ce cugetau lmpotrivaomvatatura cuprinzatoare (p.398urm.)Pidalionul,p.63urrn.$i potrivit lui A. Parios (op.cit.,p.266)botez inseamnil ,a-1 cufunda inapli pe eel ee se boteaza".

33 Iconomu, Scrieri,pp. 399, 426. Vezpi .413: ,preasfintadevarat". Potrivit Sinoadclor Ecumcniee ,intreita afundareridicare constituie conformarea cu porunca Domnuluiexprirna natura treimicii a lui Dumnezeu". Ioan Rinne (mitropolitul Hclsinkului), Unitate i uniformitate in Bisericil potrivit duhului SinoadelorEcumenice,Tesalonic,1971,pp.37/38.

MARTUM EscuN BorEl 39

nodalede cele ale Parinti}or3 6 ,,n acest Botezcredem -face observap.a Iconomu -peacestasingur ilmarturisim, niciodati:i repetindu-1"37.

d. Ereticii de orice fel,dupa cum iidefine te Sf.

Vasile eel Mare (canonull), Stint pe care teologii

no tri 11 urmeaza 1n aceasta privinta38 se gasesc

1n afara Bisericiiastfel ,botezul" lor este cu totul lipsit de fundament, adica ,pseudo-botez"

,neadevarat''39,ca unul care este sat1n afara

Bisericii40.Prin urmare1n cazulin care acesta

este savir it prin trei afundari, adica dupa tipulcorect al Botezului Bisericii,el nu poate fi cu ni

ciun chip in eles ca ,luminare",el fiind 1n esent]i,inlinare"41Ereticii nu pot aveabotez fiinddi ere-

36Pidal ionul,p.63.lconomu, Scrieri,p.399.37 Iconomu, Scrieri,p.426. Potrivit lui Neofit:,Biserica lui

Hristos marturise te un Botez.Fiindca nu numai ca nu-lboleazll pe cineva de doua ori, ci iibotcazl'ipe top cu unul

aeelai Botez,nu pe unii cu un fel de botez, iar pe altii cualt fel",Compendiu,p.142.38 Vezi Compendiu,p. 126; Pidalionul, p. 587; Iconomu,

Scrieri,pp.89, 420.39 Compendiu,p. 134;Pidalionul,pp. 51, 55, 370.Iconomu,

Scrieri,p.413.40 VeziIeronim Kotsonis,Despre validitatea preotiei an

glicanilor din perspectiva Dreptului Canonic al Bisericii Ortodoxe,Atena,1957,p.18. Potrivit lui Neofit (Compendiu,p.127): ,pede oparte,botezul ereticilor este cu desa ire nelegiuit;eel aleelor rupp de Bisericll,pede alta",esteprimit ,doarprin reinnoirea eeaprin ungerea cu Mir", pe temeiul canoanelor 4768 Afostolice, intiiul a!Sf.Gprian47 alSf. Vasile eel Mare.

4 Compendiu,pp. 133,147urm. Neofit 'ii invoca aicipeSf. Parinp Ciprian, Atanasie eel Marc, Vasile eel Mare, canonul8de Ia Laodiceeacanoanele Apostolice.


20/97

40 PARtllllliGHEONH METALUNOS

dinta lor este bolnava42 astfel ,botezul dat de ei estefara de folos,prin aceea di le lipse te dreapta

credinta"43.Dupa Neofit, credinta ereticilor ,estedata anatemei,iar a noastra sebinecuvinteaza. Deci

niciBotezulnostru nu este una cu allor"44 adar,dupa cum observa Sf.Nicodirn,chiar daca chemarea Sfintei Treimisavir irea botezului se face inmod corect de catre eretici ,nelucratoarefara defaptuire ramrn Numele cele mai presus de Dum

nezeire, rostite fiind Ele din gurile ereticilor"45.Mai mult, ereticii nu pot avea Botez fiindca nu

au Preope. PreopaBotezul sint legate una dealta46 ,trebuieale prirnipe toate: ori pe arnindoua,ori pe niciuna"47Botezulereticilor,nu e dena-

42 Compendiu,pp.142;135(6).Pidalionul,pp.52-53.44Pidalionul,p.137.45 Pidalionul,p.SQ. Si potrivit lui Neofit ,nici nu este de

ajunspentru drcapta savi ire a tainci doar tntreita afundarcchemarea (Sfintului Duh)". Compmdiu 147(14).Si aceasta

fiinddl ,nu trebuie gindit eli Botezul eel dupa adevar al (lacare se rcfera) canonului 47 Apostolic inseamna doar tntrcitaafundaiein numele Tataluial Fiuluial Duhului Sfmt, cii marturisirea sanatoasaa Treimii...",Compendiu,p.139.

46 ,Caci cuvintul acesta privcte atit Botezul, cit i Hirotonia", Compendiu,p.147(22).Vezii lconomu, Scrieri,p.459,492;Compendiu,p.l33urm.:,Ereticii nici ortodOCi nu sint,nici preop", Compmdiu,p. 137.Vezi i canonul 68 Apostolici Constitutiile Apostolice V1,5.

47 Compmdiu,p.147(22) ... Potrivit canonului 68 Apostolicereticii sint lipsili de preopc, prin urmare ,i cele savtqitede ei sint de niinic i nu au p


21/97

.

42 PARINTUE GHEOIIGHE METAWNOS

bisericeascii"care poate fi,judecata ca venind dinobiceiori din tradipe,ci aparpne credinteiinse i"57.A adar, este de neingaduit deosebirea marturisirii(credintei) de forma Botezului. Laintrebarea ,caredin amindoua este mai importantmai esenpal,

tipul exterior sau credinta", Iconomu raspunde:,amindoua"58.$i-l invoca pe Sf. Vasile eel Mare,dupa care ,credintaBotezul smt doua chipuriunite unul cu altul prin naturade nedesparpt:ciicicredinta se desavir te prin Botez, iar Botezul se intemeiaza prin credinta''59. Marturisireadreapta a credintei trebuie insopta de Botezul ,desa it", fiindca numai acest Botez "desa tecredinta in mod reciproc",potrivit lui Iconomu60

f. Necesitatea intreitei afundari pentru fiintareaTainei corespunde naturii ei dogmatice. Prin intreita afundare ,marturisim dogma Treimii celeiatotstapinitoare, pe care o rostim cu mare glas inepicleze",dar"dogma iconomiei Dumnezeului

Mintuitorului nostru Hristos, a Carui moartedimpreuna cu ingropareacu invierea cea de atreia zi o inchipuiesc simbolic" cele trei afundariridiciiri din apa 61 Potrivit Sf.Nicodim nu estevorba despre un sirnplu simbolism, ci despre realitate, deoarece omul careprime te Botezul "face

57 Compendiu,p.147(14).58 Iconomu,Scrieri,p. 425.59Despre SfintulDuh,cap.12. P.G.32,117Burm.Vezi

Compendiu,pp.117(14),147(17).w Iconomu,Smeri,p. 426.61 Iconomu, Scrieri,p. 398(99).Paries, Compendiu,p. 266.

T.Ware,ap.cit.,p. 91iunn.

MARTV RJSE SCUNBoru 43

salucreze in sinele sau moartea Dornnului.tnfelulacesta, eel botezat moarese ingroapa cu Hristos

inapa Botezului" (veziRomani 6, 9). Faraafundari este "imposibil sa ia n terein noi asemanareamorpi lui Hristosa ingroparu celei de trei zile". Insa

Botezulortodox este deopotrivachip (tip) al"coboririi la iad a sufletului" Dornnului. De aceea,

"pede oparte, prin chipul ingroparu lui Hristos"trupul celuibotezat este modelat de Dumnezeu,,,iar prin chipul coboririi la iad,pe de altaparte",

liesteindurnnezeit sufletul. Inacest fel intelege Sf.Nicodim invatatura patristicaprivitoare la Botez62

Acestepremise ne ajuta sa apreciem corectpo

zipa teologica a Colivazilor i a lui C. Iconomu,eel intr-un cuget cu ei, fata de canonul al 7-leaal Sinodului al IT-leafata de modul primiriiereticilor mai vechi sau mai noi C:ue se tntorc la

Ortodoxie, in general.

2. Autenticitatea canonului

tn veacul al XVII-lea canonologul englezG. Beveridge (Beveregius) a ridicat problemaautenticitapi canonului al 7-lea al Sinoduluial Il-lea63explicind ca acesta nu face parte din

62Pidalionul,p.63urm.63 ,I:uv LK6v SNE PANDECfAE CANONUM SS. APOS

TOLORUM ET CONOUORUM AB ECCLESIA GRAECA RE

CEPTORUM, NEC NON CANONlCARUM SS.PATRUM EPI5-

TOLARUM;UNA CUM SCHOUISANTIQUORUM,SINGUUS

EORUM ANNEXIS,ET SCRfPTIS ALliS HUC SPECTANTIBUS;


22/97

44 PARINTEL GHEORGHE METALUNOS

opera acestui Sinod, fiind un text din veacul al

V-lea64.Desigur capentru Biserica Ortodoxa dovada neautenticitapi canonului65 nu-i mi oreaza deloc autoritatea, canonul nefiind niciodata

pus la indoiala in spapul ortodox, intrucit con

pnutul canonului a fost repetat litera cu literain canonul 95 al Sinodului Quinisext dobindindastfel autoritate ecumenicave nica66.

Dintre teologii de fata,doar unul67 se ocupade autenticitatea canonului, pe care o respinge,lucru indraznetpentru lumea ortodoxa a veacului al XVIII-Iea. Este vorba despre Neofit Cav-

QUORUM PLURIMA E BIDLIOTHECAE BODLEIANAE ALI

ARUMQUE MSS. CODICIDUS NUNC PRJMUM EDITA; RE

UQUA CUM llSDEM MSS. SUMMA FIDE ET DILIGENTIA

COLLATA. TOTUM OPUS IN DUOS TOMOS DNISUM, GUJ

LIELMUS BEVEREGIUS ECCLESIAE ANGLICANAE PRES

BYTER, RECENSUIT, PROLEGOMENIS MUNIVIT, ET ANNO

TATIONIBUS AUXIT OXONII, E THEATRO SHELOONIANO,

SUMPTIBUS GUILIELMI WELLSET ROBERTISCOTT BIDLIOP.

LOND.MDCLXXII." Vezi vol. II, p. 98unn.VeziMANSI,vol. III, col. 563/4,nota 2. KARL JOSEPH, Concilitngeschichte,ED.II.FREIBURG i. Br.1856,p.12urrn., 27.

64 5-a suspnut autenticitatea doar a primelor 4 canoaneale Sinodului. Vezi Anast. P.Hristofilopoulos,DreptBisericesc

Elen,Atena,19652,p. 40. VeziI. N. Karrniris,Monumentele

Dogmatice,vol. L Alena, 196()2,p. 129, nota 2. Dim. Gheorghiadou,Botezul ereticilor,inNoul Sion,vol. 19 (1924),p.104.T.Ware,op. cit.,p.72.

65 Exista desiguropinia contrari.Astfel, autenticitateacanonului a fost apllratll intre alpi de cltre Hrisostom Papa

dopoulos in studiul sau Despre botezul eterodoc ilor din Farulbisericesc,vol.14 (1915), p. 474.

66Vezi I.Karmiris,op.cit.,T.Ware, op.cit.,p. 72, nota 1.67 Problema aceasta nu este atinsa deloc de Sf.Nicodim.

Vezi de ex. Pidalionul,pp.154,423,590 .a.

MARruRJSES(UNBoTfZ 45

socalivitu168.Argumentapa lui, care ocupa multe pagini ale lucrarii sale manuscrise,se sprijina

pe izvoare apusene ale epocii lui69 cuprindenu numai canonul 7 al Sinodului al II-lea, ci

pe ,eel de acelai glasde aceeai putere cu

eel de-al 7-lea al Sinodului al II-lea",canonul95 al Sinodului Quinisext7.Neofit le considerape amindoua ca provenind ,nu de la Sinod",ci ,din epistola" catre Martine al Antiohiei71,ele fiind prin urmare ,introduse din afara"

(inoculatef2, venind in contradicpe vadita cuCanoanele Apostolicecu cele ale Sf. Vasile eel

Mare validate de Sinodul Quinisext73.Neofit nustabile te exact cind au fost introduse aceste ca

noane1n opera celor doua Sinoade Ecumenice74

i,potrivit lui, nu este sigur di acest lucru 1-a fii-

68 El consacra acestei probleme un capitol special al Compendiului,intitulat ,Despre canonul al 7-lea al Sinodului al II-leaEcumenical95-lea al celui de-al VI-lea" (p.147(20)-147(25)).

69 Face in mod repetat trimitere explicita IaJusgraeroromanum, cartea a 4-a, p. 290/91Ia Sinodironul sau Pandectele luiBeveridge.Compendiu,p.147(20),147(21),147(22) (cu trimitere Iavol. II,pp.100,501, 717,748).Argurnentelelui Neofit s'int: canonul nu se reg teinvechilc traduceri(m latin3,inarab3) niciin

Compendiile lui loan ScholasticulSimeon Magistrul,luauripecare le extrage in mod evidentdin opera lui Beveridge.

70 Competzdiu,p.147(20).n Neofit citeazii intreaga Epistola (Compendiu,p. 147-20,

24), fllcind trimitere Ia Jus Graecoromanum, cartea a 4-a, p.291-291Ia Pandecte,vol. II,p.100.(Compendiu,p.147(20-21)).

72 Compendiu,p.147(21),147(22). 73 Compendiu,p.147(20).74 Compendiu, p. 147(21). ,Nu tiu de cind au fost

introduse".


23/97

46 PAAINTllEGHEORGHE METAlliNOS

cut Sinodul Quinisext15.Oricum, aceasta trebuiesii se fi lntimplat mai lnainte de Sf. Fotiedemonahul Arsenie care numiirii amindouii canoanele de mai sus impreunii cu celelalte canoane

ale acestor Sinoade76. Prin aceasta, lnsii, nu este

deloc lntiirita autenticitatea lor, deoarece existamiirturii potrivnice ale unor scriitori mai vechicare se bucura de o credibilitate mai mare dincauza vechimii lor77 A adar, canonul al 7-lea a!Sinodului alII-lea (impreuna cu al95-lea al Sinodului Quinisext) este pus de Neofit sub semnullndoielii pentru a evita totodataacuzapjle"luterano-calvinilor" indreptate impotriva Bisericii

Ortodoxe78

75 ,$i careste dovada de netagaduit a reglementariilui (a ,obiceiului" Constantinopolei) de dltre Sinodul alVI-lea?"Compendiu,p.147(23).Canonul,,urmind acceiformulare",nu este nici a!Sinodului a!II-lea, nici al celui de-alVI-lea.(Compendiu,p.147-24).

76

Folie,Nomocanonul, litlul 4,cap. 14. Arsenie Monahul, Sinopsa canonid,cap. 35134. Compendiu,p.147(20)147(25).

77 Jnsape llnga aceasta,(canoaneleacestea) nu pot fia zate ca autentice in chip de netagaduitdoar pebaza unor micisemne, nefiind ele cunoscute de loandeSimeon,cci dinainte de Arsenicde Folie...Chiar daca mai de crezare ar fieel al lui Alexie, mai vechi este loan decit ArsenicFolie...accsta (loan)mai dcgraba dccit aceia este mai apropiat deSinodul al II-lea".Compendiu,p.147(20).

78 ,A adarpe eel de-al7-lea (al SinoduluialII-lea)peal95-lca al Sinoduluial VI-lea,pedealta parte...gindesc dlestemult mai bine sale indepartam ca fiind introduse din afaramai degrabll decit sa le prirnim lntrecele autentice,contiintainsei nesuferind starea aceasta a lucrurilor -neputlnduni Iaun Joe cele de nepotrivit -maiales luterano-calvinii care

MAR TURJSE5CUN BoTU 47

Potrivit lui Neofit, acceptarea neautenticitiitii

acestor doua canoane zguduie pe drept cuvlntautoritatea lor,fapt care-1 conduce pe monahulatonit spre o adevarata rasplntie, ca unul care ac

ceptii caracterul absolutde neclintit al princi

piului ciprianeic potrivit caruia botezul ereticiloreste lipsit de temei, neputind fi acceptat niciodatain nici un chip de Biserica Ortodoxa. Trebuia

oferita a adar o explicatie credibila atit privitoa

re Ia atestarea izvorului canonului de fata, cit

privitoare Ia motivulincadrarii lui lntre canoanele Sinodului al IT-lea Ecumenic. Legat de aceasta

Neofit dezvolta urmatoarea argumentatie:

Epistola "farastapln"79 a Bisericii Constantinopolei catre Martirie de Antiohia, care reproduce cu fidelitate canonul al 7-lea al Sinoduluial II-lea, "cuun oarecare adaos"80,nu se referaIapractica generalii care era pnuta In Biserica, ci"scoate In evidentii obiceiul urmat Ia Constantinopole", avind de aceea un caracter local,iarnu unul ecumenic-sobornicesc. Oealtfel - dupiicum logic observa el -daca aceasta rinduiala a

primirii ereticilor care se lntorc ar fi fost impusiiprin canonul al 7-lea al Sinodului alII-lea,eraaplicatii in felul acesta de ciitre intreaga Bisericii,

faptul acesta ar fi fost cunoscut celui care pune

ataca Biserica soborniceasca pentru di se contrazice, zice-se,pe sine." Compendiu,p.147(20).

79 Numiti! astfel deoarece nu-i este menponat autorul.Compendiu,p.147(20),147(23) .a.

80Compendiu,p.147(20).


24/97

48 PARINTEUGHEORGHE METALUNOS

intrebarea, astfel indt acesta sa nu mai trebuias

ca sa ceara parerea Patriarhului Constantinopo

lei81.A adar este vorba despre un ,obicei"al Bisericii din Constantinopole,descris inepistola,care nu poate dobindi o autoritate universala

un caracter obligatoriu82fiindca , rangul cetapi"nu poate impune un simplu obicei local intregiiBiserici. Desigur, el accepta faptul di obiceiul

acesta se instapinise intr-adevar Ia Constantin

opole din vremea disputelor ariene (veacul alIV-lea) din pricina problemei celor ce se lntor

ceau dintre ,cei trecuti Ia arieni"83pe care Bi

serica pe drept nu-i reboteza, ci-i ,ungea doar

cu Mir". Cu vremea insa,tergindu-se distincpa

care se facea lntre ,arienicei trecup Ia arieni"practica care era urmata In cazul celor dintli afost aplicataasupra celor din urma, fapt anticanonic, potrivit luiNeofit84

Aa se explica de ce acest obicei este ,Inpartepotrivnic canoanelor" i, totodata, ;,se contrazice

pe sine"85.Prirnul fapt decurge din opozipa aces-

81 Op.cit.82 Compendiu,p.147(21-22).Si adauga apoi cu oarece as

MARruPJS(J( UN BoTfl 49

tui canon fata de eel de-al2-lea al Sinodului Quinisext, Sinod care ,separe ca nu a desfiintat nirnic din cele de pareri nestatornice peste care i-a

pus pecetea"86.AI doilea fapt se arata din aceea

ca acest canon prime te,pede o parte, ,botezul

arieniloral macedonienilor (care se lntorc la Biserica), lnsa nuhirotonia lor"a, ceasta pentru

case opunecanonului 47 Apostolic lntarit de asemenea de Sinodul Quinisext87.Ca urmare, nu estedeloc lndreptapta afirmapa ca ,obiceiul privitorIa eretici lnstapinit Ia Constantinopole, nefiindrinduit canonic plna atunci, a venit sa-l reglementeze Sinodul a1 VI-lea", deoarece In cazul acestaSinodul s-ar contrazice pesiness.

Mai departe,Neofit, din cauza neputintei dea armoniza acest canon cu cele Apostolice, puneIa lndoiala autoritatea acestei epistole pentru azdruncina In felul acesta Inca mai mult credibilitatea eelor doua canoane de mai sus provenite din

ea.Astfel el considera ca aceasta epistola nu a fostscrisa de Patriarhul Ghenadie (458 -471), dupacum este acceptat, ci de catre Acachie, ,eel venit

din eresul acefalilor"89.Sprijinindu-se pe frazadin epistola: ,al carei (adica a1 Bisericii Soborni-

prime:,SeparedlepistolastaruiecaaceleapecareConstantinopolea le savtr te, sll fie urmate cu orice chip de cci depretutindeni"! Compendiu, p. 147(23). Constantinopolitanii,dau hotllririlor canoanelor sinodale locul al doUea, in urmaoricllrui obicei al lor". Si incheie: ,Cllci puternic lucru esteobiceiucl u anevoie debiruit"!

83 Compendiu,p.147(24).84 Compendiu,p.147(24-25).85 Compendiu,p.147(22).

86 Compendiu,p.140(41).87 Compendiu,p.140(22):,Hirotonia ereticuluioaccepta,

nu o accepta, ceea ce este o contradicpe".88 Compendiu,p.147 (22)-147 (23).89 Compendiu,p. 140 (21): Jn orice caz, epistola nurnitll

flirllstllpinar putea fi socotita ca aparjinind lui Acachie, eelcare vine dupa Anatolie, pentru dl nu-i pomene te pe severienii acefali impreunll cu aceiape care cere sll fie"!


25/97

so PARIHTEJ..E GHEORGHE METAWNOS

ce ti) intiistatatorcapetenie eti,Prea Fericite",el face observapa: Epistola ,nu este nicidecum

patriarhala, mtruatilnume te cap a! Bisericii soborniceti a lui Hristos pe (Patriarhul) Antiohiei",

lucru care este,nelalocullui i necuvios", deoare

ce unul este capul Bisericii,Hristos90!Concluzia lui Neofit in urma celor de mai suse lesne de inteles. Cele doua canoane In discu

tie nu pot fi considerate sinodaJe91,ci ,false i

mincinoase"92 exclarna el, plin de bucuriepentru ca a putut lnlatura contradictia scandaloasa a Sinodului Quinisext: ,i slava lui Dumnezeu celui sflnt i in Treime inchinat ca,pe celece le-a ascuns mtelepplor i invatatorilor, le-a

descoperit ucenicilor"93.Astfel ca modul prirni

rii ereticilor trebuie rinduit pe baza canoanelorspecial alcatuite pentru aceasta,adica:canoaneleApostolice 47 i 68, 8 i 19 ale Sinodului I, 7 i 8

ale celui de Ia Laodiceea,1a!celui de Ia Cartagina i 1i 47 ale Sf. Vasile eel Mare, canoane caredispun de autoritatea ecumenica ceruta fiindcaau fost ,lnHirite cu pecetea" canonului 1a!Sino

dului a!IV-lea, 2 al Sinodului Quinisext i 1i 11a!Sinodului a!VII-lea94.

90 Compendiu,p. 140 (21):.,Caci nu vine de Ia PatriarhulConstantinopoJei, de vrcme ee-l nume te pe eel al Antiohieicap al Bisericii sobomice ti a lui Hristos".Op.cit.

91 Compendiu,p.147 (24).92 Compendiu,p.147 (22).9 Compendiu,p.147 (23).94Op.cit.

51

Neofit li incheie critica privitoare la autenticitatea canonului 7 a! Sinodului a! IT-leaprintr-o dedara\ie,adaugatain mod vadit Incele dinurma, care-i demonstreaza,lntrealtele,sinceritatea i obiectivitatea .Astfel el scrie ca, ,petrecindun timp suficient in care a cercetat Incornpendiile canonice celeprivitoare la cele doua canoanesus arnintite",a observatmal4-lea proces-verbalal Sinodului a! VII-lea Ecumenic ca Parintii participanp au citit canonul 82 (mai degraba canonul102) a! Sinodului Quinisext din Actele originale ale Sinodului.Iar in al6-leaproces-verbalsedeclara categoric ca Sinodul al VI-lea Ecumenic

,a dat canoane...pma Ia o suta doua",Inacord,dealtfel, i cu marturia lui Fotie. Neofit este astfel nevoit sa marturiseascii: ,Prin urmare, cele

privitoare Ia canonul 7 a! Sinodului alIT-lea, cercetate de noi mai mainte probabil din (izvoarele)

cele vechi,apar acum a fi respinse invederat prin

canonul95a!Sinodului Qunisext"!Constata msaiariii ca nu este lnlaturata contradicpape care elo vede Ia Sinodul Quinisext. Deoarece, intrucitSinodul a! VII-lea Ecumenic aproba canonul 95a!Sinodului Quinisext, ,ramine ca cineva sa cerceteze i sa formuleze 0 solupe privitoare la aparentul dezacord partial a!acestui canon ant cucanoanele Apostolice, cit i cu canonu!intii a!Sf.Vasile eel Mare care au fost validate deSinoadelea!VI-lea i a! VII-lea"95.

95 Compendiu,p. 147 (25).


26/97

.

.

52 PARINTlli GHEORGHE METALUNOS

Pe de aWi parte, contradicpa de mai sus con

tinua sa ramina in vigoare, deoarece arienii, pe

baza canoanelor Apostolicea celui al Sf. Va

sile eel Mare, sint socotip ca avind trebuinta de

botezare, insape baza canonului 95 al Sinodului

Quinisext doar de mirungere, dei potrivit Sinodului al VII-lea (al 6-lea proces-verbal, vol. 2) ei

nu sint simpli eretici, ci ,se spune ca sint la unJoe cu elin.U (cupaginii)".

Neofit nu mai continua. Nu mai poate con

tinua. Semnullui de intrebare riimine fiira raspuns. Faptul acesta ii are desigur explicatia inaceea caNeofit nu ingaduia aplicarea iconomieiasupra ereticilor. Dupa cum vom vedea mai jos,

principiul iconomiei inlatura contradicpa vazutade esl coate la lumina unitatea sfintelor canoa

ne ale BisericiiOrtodoxe.Credincios tradipei Bisericii saleconfrunt

indu-se cu cei ce se sprijineau pe aceste douacanoane pentru stabilirea modului primirii ereticilor mai noi, Neofit folose te canonul 7 al Si

nodului al ll-lea96-lasind la o parte problemaautenticitapi lui - corelindu-1 in mare masuracu canonul 95 al Sinodului Quinisexta, ceasta

indeosebi in formula: ,Sinodul al VI-lea impreuna cu a!II-lea" 97,sau ,Sinodul a!II-leaeelde-al VI-lea"98,fapt care arata ca de canonul 95

96 Vezide pilda Compendiu,pp.127, 131, 132, 139 i urm."'Depilda Compendiu,p.132.98 De pilda Compendiu,p.139.

MARTURJS&UNBoTU 53

al Sinodului Quinisext depindeautoritatea canonului 7 al Sinodului al ll-lea. Acest din urmacanon avea oricum in con tiinta lui o valoare

mic orata din pricina lipsei autenticita1ii, dara problemei pe care a creat-o, cum se va vedea in

continuare.

3.1nterpretarea canonului

Potrivit scriitorilor no tri, canonul 7 al Sino

dului al ll-lea da un raspuns imediat la intrebarea ,cum trebuie a-i primi pe ereticii care vin laOrtodoxie"99. Cadrul canonic in care acesta poate fi corect interpretat este trasat de canoaneleApostolice 46, 47, 5068, 1al sinodului de IaCarhidon, 78 ale celui de Ia Laodiceea, 819 ale Sinodului I Ecumenic, 1, 5, 2047 ale Sf.Vasile eel Mare, 95 a!Sinodului Quinisext57

80 ale celui de Ia Cartagina 100 Canonul supusdiscupei trebuie examinat impreuna cu canonul95 al Sinodului Quinisext, care ,nu este altceva

decit o repetare a lui"101

tninterpretarea lui,insa,canonul creeaza destule greutap, deoarece in litera lui el se opunevadit practicii biserice ti102 a temute in forma

99 Iconomu,Scrieri, p.419; vezi iPidalionul,p.92.100Pidalionul,p.165 .a.Compendiu,indiverse locuri.Ico-

nomu, Scrieri,p. 419(20),453(4). .101 Compendiu,p.147(20);Pidalionul,p.165;Iconomu,Scn

eri, p.419/20.loz VeziAnt. Hristofilopoulos,Drept bisericesc elen,Alena,


27/97

,

54 PARIIITEUGHEORGHE METALLINOS

canonidi de Sf. Ciprian i de alp. Parinti -precum Sf. Vasile eel Mare, de pilda -, practica pecare, dupa cum vom vedea, teologii acetia oaccepta ca fiind cea a Bisericii vechi i in acordcu canoanele Apostolice i, din aceasta cauza, ca

fiind singura canonica i de nemcalcat. Astfel,Sf. Nicodim punea pe drept cuv!nt mtrebarea:De ce Sinodul al 11-lea Ecumenic ,nu a lepadat

botezul tuturor ereticilor, pentru a fi m acord cucanoanele Apostolice i cu Sinodul lntrunit de

Sf. Cipriancu top. ceilalp. mari i de-Dumne

zeu-purtatori Parinp....,ci a primit botezul unoreretici, iar pe a! altora nu?"103.Deosebirea ereticilor intre cei care trebuie botezap.cei carenu, constituie centrul problemei create de acestcanon. Inprincipiu, aceasta distincp.e este considerata de scriitorii notri, pe baza canoanelorSf. Ciprian i ale Sf. Vasile eel Mare, ,cu totul delepiidat". S-a spus deja mai sus ca, potrivit lor,

ereticii de orice natura,ca unii care se afla m afara Bisericiicare nu au botez citui de pup.n,

trebuie botezap fara nici oexceppe104.Problemadevine mea mai acutii. avmd m vedere cii. Sinodul s-a arii.tat favorabil i maleabil fata de ,ceimai rau-cinstitori" dintre ereticii de atunci, adica fata de arienmi acedonieni, ,care tii.giiduiau

Dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos"i

19652 p.119.Compendiu,p.129urm., 135urm.P, idalionulof.370.

1 Pidalionul,p.53.104Pidalionul,p. 55.

MARTURJmcUN Bolfl 55

care ,aduceaublasfernie Duhului celui Sf'mt"105.Astfel, apare la prima vedere o dizarmonie mtrecanoanele Sfintelor Sinoade i cele ale P.ii.rinti

lor, deoarece doua Sinoade Ecumenice (al 11-lea,

prin canonul 7, i eel Quinisext, prin canonul 95)se aeaza1n opozip.e nu nurnai cu Parinp.i

demaisus, darcu canoanele Apostolice (46,de pildii.)

peste care Sinodul Quinisext -i prin el BisericaSoborniceasca -i-a pus peceteacare -potri

vit Sf.Nicodirn-,propuncontrariul"106.Infelulacesta ni se-nfapeazii.problema creata de aceste

canoane.

Inmcercarea de a se lnlii.tura aceasta dizarmonie s-a suspnutparerea ca Sinoadele Ecumenicepot sa revizuiasca ori sa anuleze hotanrile cano

nice ale ParintiJor, fiindca niciodata ,nus-a auzit

ca parerile unuia oarecare sa fie aezate maintea

celor ecumenice ori ale celor locale"107. Valida

rea canoanelor Sfinplor Parinp. de cii.tre Sinoadele Ecumenice nu mseamna i afirmarea posi

bilei opozitii care s-ar ivi, deoarece, foarte sim

plu, Sinoadele prevaleazii. potrivit cunoscutului

principiu ,eel mai rnic de cii.tre eel mai mare sebinecuvmteaza" (Evrei 7, 7). In felul acesta Sinoadele prevaleazii. facind oarecum nelucratoa

re canoanele formulate 1n perioada dinaintealor. Dealtfel, Zonarasinsui, confruntlndu-se cu

105 Iconomu,Scrieri,p. 420.106Pidalionul,p. 55. 107 Compendiu,p.144.


28/97

.

.

56 PARIHTEU GHEORGHE METAWNOS

,opozipa"dintre canonul 7 al Sinodului alII-leaintiiul de Ia Carhidon-adidi,in esenta, cu canonul Sf.Ciprian-scrie: ,A adar,fata de cele infap ate de cele doua Sinoade in acest capitol, auintiietate cele ale Sinodului al 11-lea, atit fiindca

este mai din urma, citfiindca este Ecumenic,caci Ia ele (Ia cele Ecumenice) negre it s-au strinsimpreuna de Ia toate tronurile patriarhale fiepa

triarhiii i i,fie loctutorii lor" 108Ynsa teologii no tri, triiind tradipa Bisericii

cunosdnd din experienta nemijlocita pozipa pecare Sfintii Piirinti o ocupa in viata ei, nu riiminsatisfacuti cu acest raspuns.Ei nu accepta nici eel

mai mic dezacord intre PiirintSi inoade 109 Autoritatea Sfinplor Piirinti este acceptata cu toatadeschiderea de catre top ace ti scriitori. De uninteres mai mare insa, legat de acest punct, ni seinfap eaza a fianaliza cuprinzatoare a lui Neofit

Cavsocalivitul110Potrivit lui Neofit, Sinoadele -in cazul

nostru al II-lea Ecumeniceel Quinisext -nu-ianuleaza pe Sfinpi Parinp, a carer autoritate inBiserica se vede in mod cu totul deosebit in chiar

108 P.G.137,1103.109 Compendiu,p.144.,$icu toate acestca Vasile eel Mare

Atanasiecei din jurul lor nu sint zaji inaintea luiCiprian, ci mai degraba au fost adtaji a fi a ezaji In acela irind, fiecare din acc tia,prin unitatea de parerc a Sinoadclor al VI-leaa1 VII-lea". VezIiconomu, Scrieri,p.488.Sf.

Nicodim faceel insemnarea dl: ,Nu se vede intre ei nici ocontradiqicsau potrivnicic" (Pidalionul,p. 54).

no Compendiu,p.144urm.

MARroR ISEJ(UNBoTfl 57

aceste Sinoade Ecumenice a ciiror ,teologiehotiiriri nu pot fi intelese fara contribupa teolo

gica a PiirinplorDasciililor" 111.Yn canonul 16al Sinodului Quinisext Sf. loan Gura de Aur ,afost a ezat mai sus" dedt Sinodul de !a Neoce

zareea, Ia fel Sf. Grigorie Teologul in canonul 64al aceluiai Sinod. ,Asemenea,pe Sf. Vasile eelMare, Sinodul al VII-lea, in canoanele 1618

20, rinduie te a-1primi cape unul care este marturisitora, stfel (Sinodul) intr-un glas1-a a ezat

pe acesta mai presus de el..."112 Yn mod deosebit,autoritatea Sf. Vasile eel Mare este recunoscuta

la toate ,Sinoadele Ecumenice de dupa el"113.Astfel Neofit concluzioneaza: ,Spunem ca Sinoadele Ecumenice au rinduit a-i a eza pe ace timvatatori a toata lumea mai presus,sau mai de

graba 1n acelai rind cu ele, nu spre a le da la oparte. Nicidecum. Ci au voit sa arate cit respect

dobindescele insele... CaciSinoadele Ecumenice pe Sfinpimteleppi Piirinti se sprijina" 114.Concluzia lui Neofit este aceea ca Sinodul al

IT-lea Ecumenic nu i-a ignoratnu i-a mdepartat deloc pe Sfinpi Parinp de dinaintea lui (Ci

prian, Atanasie eel Mare, Vasile eel Mare, Grigo

rie Teologul etc.) ,numind spurcaciunebotezul

111 S. G. Papadopoulos, Patrologia, vol. I,Atena,1977,p.68.112 Compendiu,p.144.113 Op. cit.Sinodul a1 VII-lea Ecumenic il num tepe Sf.

Vasile eel Mare ,parinte"aI lui. Vezci anonul20 al Sinodului Quinisext.

114 Compendiu,p.145.


29/97

58 PARINTHEGHEO!\QiEMETALLINOS

ereticilor"respingind ca fiind ,de lepadat"

in special botezul arienilor115.Faptul acesta estevalabil cu ant mai mult cind avem in vedere Sinodul Quinisext, care nu este posibil ca,in contradicpe cu sine insu i, ,sa-i puna pecetea" pe

de opartei,n acelai timp sa anuleze canonulde la Carhidon. Fiindca, in timp ce ,Sinodul alII-lea, in canonul 7, II scapa din vedere (canonulacesta), marginindu-1 Ia locul in care este pout(aplicat), peste el i-a pus pecetea Sinodul alVI-leaprin canonul 2, facindu-1 a fi recunoscut

MARJVRI SEJ( UNBoTEZ 59

(adidi pe arienipe macedonieni)...Nu intelegdin ce motiv slujbele acestora, care dupa cano

nul 46 Apostolic smt facute in zadarsint cu

totul de neprirnidt e lepadat,Sinodul al VI-lea

(i prin urmareal IT-lea) le-a acceptat'' 119 $i

continua:,Asupra acestora ramin nedumerit,gindesc ca Ia fel oricare dintre canoni ti. Iar acela

carepoate, sa dezlege in Dornnul nedumerirea

sa arate Sinoadele Ecumenice in acord cu canoa

nele Apostolicecu cele ale Sf. Vasile eel Mare120

ca ecumenic"116.Daca, a adar, canonul 7 al Sipeste care i-au pus pecetea..." . Trebuie deci

nodului alII-lea95 al Sinodului Quinisext para acorda un caracter local canonului Sinoduluiintrunit de Sf.Ciprian, canonul 2 al acestuia dinurma (Quinisext) i-a dat acestuia o autoritate

universala (ecumenica), fiindca ,i canoanele lo

caleparticulare, odata ce au fost pecetluite deSinodul universal, au devenit universale"117. futre sfintele canoane ale Bisericii nu estepermisa nici o deosebire axiologica11s.

Deci, intrucit este cu neputinta ca un SinodEcumenic sa se anulezepe sine, Neofit ramine pedrept cuvint cu nedumerirea:,Nu voi inceta sacercetez -spuneel -dince motiv la un momentdat (Sinodul) i-a prirnit pe cei caterisip sinodalizgoniti din Biserica, ori pe cei dati anatemei

115 Op. cit.116 Compendiu,p.147(1).117 Compendiu,p.147(2).118Pidalionul,pp. 52, 119.

sa existe o alta explicape privitoare Ia felul dea acpona al celor doua Sinoade Ecumenice,mai

ales cind Sinodul Quinisext ,ii pune pecetea"fara ezitare peste canoane pe care se pare ca inalt loc le ,anuleaza"12t.

Teologii no tri nu lasa intrebarea fara raspuns. $i cu toate ca raspunsurile lor pastreaza

caracterul personal al fiecaruia, variind de aceeain anumitepuncte de irnportanta secundara,eleajung la aceeai concluzie, ca o consecinta a cugetarii lor comune.

Potrivit Sf.Nicodim, pozipa Sinodului aJ IT-leafata de arienimacedonieni este explicabila

daca avem in vedere ca Biserica ,are doua drmuirdi oua indreptare",acrivia (scumpatatea)iconomia. Pe cind ApostoliiSinoadele din

119 Compendiu,p.147(12).120Compendiu,p.147(14).121Pidalionul,p.54.Compendiu,pp.140,147(11).


30/97

.

.

.

60 PARINTUEGHEORGHE METAUINOS

vechimeParintii aplicau scumpatatea 122 cele

doua Sinoade Ecumenice au ales iconomia123

Astfel, alternarea, in anumite condi\ii, ascumpi1-ti1Jiia iconomiei inlatura orice biinuiala de contradicpe intre sfintele canoaneSinoade. Potri

vit Sfintului, Sinodul al TI-lea Ecumenic ,a pnutlao parte canonul de fata''124,acponind ,potriviticonomieingaduintei" 125Fiind rodul slujirii

M.ARTI JRJ5E5 (UNBoTfl 61

lor eretice ,iconomia aceasta, in general..., erapnuta in locul canonuluinainte de Sinodul alII-lea,astfel incit cele savir ite de schismatici,cu siguranta idearieni, erauprimite,dupa cumlasa de biinuit Sinodul al ll-lea"128.Exista insa,in viziunea lui, un motiv serios care a facut caiconornia sa fie nu doar posibila, cinecesara.

Atit Sinodul al VI-lea, cital TI-lea Ecumenicvorbesc ,despre ereticii proveniti dintre noi"129

pastoraletamaduitoare a Bisericii, iconomia afost aplicata dupa masura vremurilora desfa

uriirilor istorice. Ereticii despre care este vorba

erau mulp la numarcu putere politica 126 Ast

fel, Parinpi sinodali au aratat ingaduinta ,pen

tru a-i atrage la Ortodoxiea-i indrepta mai

lesne",j ,pentru ca nu cumva sa-i infurie mai

mult impotriva Bisericiai cre tinilorraul sase faca mai rau"127.Deci aplicarea iconomiei nuse fiicea samavolnic, ci motivat, avmd in vedere

mintuirea ereticilorpacea Bisericii.Potrivit lui Neofit, fara a se putea departa de

principiul ciprianeic privitor la validitatea taine-

122Pidalionul,p. 368, 587urm. Vezi canonul intii de IaCarhidon (,nu parere de curind facutli si nidarum intemeiatli grliim, d pe cea de demult, de inaintaii nostri hotaritlicu toatli acrivia i grija")canonul intii a!Sf. Vasileeel Marc(,dci nu sintem rlispunzlitori pentru dle darn lor har, ci nesupunem scumpatatii canoanelor").

123Pidalionul,p.53.124Pidalionul,p.370.125Pidalionul,p.53.126/dem.127Idem.

Adica aceia dintre ortodoci care ,au primit arianismul", ,intorcindu-se inapoi", nu erau botezap.no. Dimpotriva,,aceia care au primit arianismul nefiind dintre ortodoiasupra carora nus-a savir it deloc Botezul ortodox, ci eel al ereticilor" trebuiau sa fie neaparat botezap ca uniicare erau nebotezap131fiindca ,cei mai mulpdintre ace tia (dintre arienmi acedonieni) erau

provenip dintre ortodoc i, fiind amestecap i,potrivit lui Epifanie132, apropiindu-se de pre

op in chip prefacut" astfel incit (dupa Sf.Vasile eel Mare)133,dinpricina confuziei sa nu mai

existe nici o deosebire intre ortodoieretici",Sinodul a fost nevoit sa aplice iconomia134 care,

128 Compendiu,p.147(11).129 Compendiu,p.131.130 Compendiu,p. 147(24).De asemenea Compmdiu, p.

147(4).131 Compendiu,p.147(5).132fmpotriva eraiilor C,1, P.G.42,448A.133Despre SfintulDuh,cap. 3, P.G.32, 76.134 Compendiu,p.127.Compendiu,p.141.Jconomu, Scrieri,

p.475.


31/97

.

3 .

62 PARINTREGHEORGHEMETAUINOI

potrivit Sf. Vasile, poate fi aplicata doar asupraschismaticilor135.

0pozipe paraleli'i acesteia sustmeSf. Nicodim care, interpretind canonul Sf. Ciprian,observa: ,Dar in cazul in care va cerceta cineva

bine, va descoperi di ace ti eretici,pe care dupaiconomie i-a primit Sinodul al IT-lea Ecumenic,

proveneau, cei mai mulp din ei, dintre clericiibotezap cazup in erezie,de aceea s-a intre

buintat aceasta iconomie"136 Elementul comunal acestor doua pareri este convingerea ca aceia care au fost prirnip ,priniconomie" pastrau"Botezul Bisericii", adidi eel in trei afundiirriidicari din apii. Potrivit lui Neofit, deoarece acest

,obicei" a precumpiinit Ia Constantinopole dinpricina chestiunii primirii arienilor, el a fost cu

prins 1n epistola ,CatreMartirie", pede o parte,iar pede alta a primit forma canonicii la SinodulQuinisext, prin canonul 95, obiceiul fiind primit

favorabil de Sinoadele intrunite la Constantinepole, adidi al II-lea Ecumeniceel Quinisext.

Iconomu acceptael faptul aplicarii libere de ditreSinoadele vechi cind a scumpatapi, cind a

iconomiei, fara existenta nici celui mai mic con

flict intre sfintele canoane. Potrivit lui, canoanele

MAR roRJS EscUN BoTIZ 63

Sinodul al IT-lea Ecumeniceel Quinisext auaplicat iconomia din motive istorice (,dici a a

cereau vremurile de atunci")17bsa,potrivit scriitorilor no tri,deosebirea fa

cuta de Sinodul al !I-lea Ecumenic intre eretici

care trebuie botezaperetici care trebuie miruni s-a intemeiat pe o premisa eclesiologicii

canonidi concretii. Ereticii pentru care botezulera considerat obligatoriu aveau, potrivit luiIconomu, o ,caracteristicii comuna":,nu numai

blasfemia cea in tot felul indreptatii lmpotriva

dumnezeie tilor dogme, dar mai ales nelegiuirea cea lipsitii de cucemicie care prive te felul

botezuluipe care ei11savireau".Nelegiuireaera,'indoitii": un aspect ,privea invocarea Persoa

nelor Prea Sfintei Treimi"138,un altul ,privea

intreita afundare a celui ce sebofeza"139.Astfel,

botezul ereticilor care se intorceau a fost reglementat de canonul 7 al Sinodului alIT-lea nu numai ,in ceea ceprive te reaua 'inviitiiturii despredumnezeiasca dogma", fiindcii pe aceasta o res

pingeau prin intoarcerea lorprin zapisulpe careerau nevoip sa-l dea, ,ci in primul rindindeosebiin ceea ce prive te dumnezeie tile epicleze (invocari) i, totodata, cele trei cufundiiri

Apostolice,aufostpentruscumpatate"pecmd137 Iconomu, Scrieri,p. 488, 491. Vezi H. Androutsos,Dog

135 Compendiu,p. 131. ,$i, pe scurt, botc:zul crct:icilor safie socot:it cu totul lipsit de tllrie, iar bote:zul celor rupp (deBiserica) sa fieprimit, innoindu-i peei doar prin ungerea cuMir",Compendiu,p.127.

136Pidalionul,p.370.

matica Bisericii Ortodoxe R6si!ritene,Alena,19562,p.301urm.138 Iconomu, Scrieri,p. 491. ,Exista, de pilda, bote:zul in

trei fllriide fnceput (Tata.J),sau a celor ce se bote:zau intrei FHori in trei Mlngiietori (Duhuri Sfintc).

139 Jconomu, Scrieri,p.421.


32/97

.

.

.

64 PARINTlli GHI:ORGHEMETAWNOS

ale slujbei celei cu totul pacatoase,deci pm

garitefara de folos, a botezului lor" 140 Pentruaceasta, completeaza Sf. Nicodim, cei din aceasta grupa - eunomienii, montani tii, sabelienii -,i toate celelalte eresuri" erau primip ,ca elini

(pagini)", faraposibilitatea vreunei excepp.i,adidiprecum cei ,cu totul nebotezap." deoarece ,fienu au fost delocbotezap., fieau fostbotezap,insanu dupa dreapta rmduialaaa cum smt botezap ortodocii. De aceea nici nu smt socotip bo

tezap cumva"141.Deci ace ti scriitori, dupa cumvechii Parinp ai Bisericii,intelegprin botez nuintrarea 1n Biserica 1n chip simplu, ci integrarea1n ea printr-un mod apostolic concret (prin trei

afundari).Aplicarea iconomiei in cazul arienilora!

macedonienilor nu 1nseamna deloc faptul ca Si

nodul a trecut cu vederea ,credinta", ci faptulca gradul abaterii lor de Ia credinta ortodoxa nu

aveapentru Sinod omsemnatatedeprimplan142Iconornia devenea msa posibila deoarece ace tieretici ,pazeau inbotezullor tradipa apostolica,

botezmd potrivit poruncii Domnului 1n numeleTataluial Fiuluial Sflntului Duhin trei

afundarriidicaridin apa" 143 Sav1r irea corecta

140 lconomu,Scrieri,p.423.141Pidalionul,pp. 16455;p. 587urm.Parios,Compen

diu,p.263. lconomu,Scrieri,p. 490 (,nu aveau deloc botez,de aceea Biserica a Iegiuit a-ibotezape ace tia").

142 Vezi Jer.Kotsonis,Desprt validitatea...,op.cit.,p.26.143 Jconomu, Scrieri,p.422.

MARruRISEJ( UNBoru 65

a Tainei a constituit criteriul acceptariibotezuluilor. Astfel ,reaua credinta a cugetului lor se tamaduia prin zapisul pe care-!dadeau",prindumnezeiasca rnirungere" daruita ,spre adeverirea marturisiriia credintei lor", ,pentru a

se facepartai 1mparapei lui HristosdaruluiDuhului, de care erau lipsip.".Negre it, unii dintre ace tia poate ca nici nu fuseseracu Mir,

precum novapenii de pilda, in cazul carora aaplicat iconomia Sinodul de Ia Laodiceea144.Insa

1n cazul eunomienilor nu era nicidecum posibilca Sinodul sa aplice iconomia, deoarece ace tia

primisera ,botezul printr-o singura afundare",adica un alt botez decit eel al Bisericii. Desfiintarea unitap.i Tainei, adica a corespondentei elementului exterior cu cellauntric,prin denaturarea formei ei, a avut pentru Sinod o msemnatatehotantoare,fiindcaiconomia -potrivit lui Iconomu, care trimite Ia Sfinp.i Parinp -are limite:

,Caci, spunea in apoftegma Sf. loan Gura deAur,iconomia se lucreaza acolo uncle nu se incaldi legea"145.Canonul 7 al Sinodului al TI-lea,spune Iconomu, a ornis ,blasfemia eunomienilor

privitoare Ia epicleza" (chemarea numelui Persoanelor Sfintei Treimi) ,pentru a nu lungi" discupa, fiindu-i destul savlrirea ciuntita a formeiTainei, adica printr-o singura afundare146.

144 Iconomu, Scrieri,pp.422-3,424, 488-9.145 Iconomu, Scrieri,pp.433,434(i nota 1).Vezi Evloghie

de Alexandria, P.G.103,953.!46 Iconomu, Scrieri,p. 421.


33/97

66 PAAINTUEGHEORGHE METAWNOS

Se dovedete in acest fel, potrivit lui Icono

mu, d1 ,nici o contradicpenu exista intre sfinte

le canoane privitoare la Botez"147.Interpretareasfintelor canoane pe baza schemei scumpata

te-iconomie inHitura orice aparenta dizarmonie

intre ele. Este insa demn de atenpe faptul cii teologii de fata inteleg iconomia, pe de oparte,

ca ingaduinta -pogoramint fata de scumpatatea (acrivia) bisericeasca, iar scumpatatea,pede

alta parte, ca masura teologicii. Ei cer staruitor

credintarespectarea cu scumpatate a cuvintului lui Durnnezeu, fapt care constituie practica

rinduita canonic a Bisericii148,care in cazul in

discupe nu este stabilita de Sinoade Ecumenice,

ci de canoane ,Apostolice" i,ale Parinplor"149,canoane care, dupa invrednicirea lor de statutecumenic, nu sint deloc inferioare canoanelor

sinodale ca autoritate, i mai ales celor ale Si

noadelor Ecumenice. in cazul de fata, SinoadeleEcumenice,precumalII-leaeel Quinisext, fara

U7 Iconomu, Scrieri,p. 488.148 Potrivit lui Hr.Androutsos,Simbolicadin punct de vede

re ortodox,Tesalonic, 19633,p. 303/4,iconornia este ,abatereade Ia ceea ce este in principiu corecat devarat".Vezi A.Alivizatos,Iconomia potrivit Dreptului Canonical Bisericii Ortodo

xe,Atena,1949,p.21. Ier.Kotsonis,Probleme de,.Iconomie bisericeasci1",Atena, 1957,p. 207urm. Pan. Boumis, lco1romiabisericeascapotrivit Dreptului Canonic,Atena,1971,p.7.

H9Practica despre care se da marturie incanonul intii deIa Carhidon a fost aplicata inintreg veacul alpatrulea,dupacum se vede din canonul 19 al Sinodului I, 8 al celui de IaLaodiceea,147aleSf.VasileeelMare4668Apostolice.

MARTU RilfS( UNBolfl 67

sa incalce scump

Metallinos, Marturisesc Un Botez

Documents

Transcript of Metallinos, Marturisesc Un Botez