Babata Ana – MariaAMG I B

Medicina in cultura araba

Lumea islamica intra in sec . VII si VIII in contact - razboinic dar si economic, politic si cultural - cu Bizantul, cu Europa de Sud si prin Africa de Nord cu cea de sud-vest. Studiile istorice mai noi au pus in lumina adevarata importanta a culturii popoarelor din Asia centrala in formarea culturii islamice, originalitatea si valoarea aportului lor in acest proces, atat de important in istoria omenirii.Pentru istoria universala a medicinei, medicina araba este de cea mai mare importanta.

Medicina popoarelor islamice este veriga care leaga medicina antichitatii si bizantina de medicina de mai tarziu din Europa apuseana. Timp de trei secole - secolele IX-XI - lea cand ea era in floare, cand medicina bizantina se anchilozase si medicina apuseana inca nu reusise sa se ridice din starea de decadere la care ajunse dupa prabusirea Imperiului Roman (365) , medicina araba este depozitul traditiilor medicale stiintifice antice si totodata elemental de progres in miscarea medicala a epocii. Asimilarea vechilor traditii s-a facut in mod activ si constructive; elementele originale de sraveche medicina autohtona orientala s-au contopit organic cu gandirea medicala elina, dand o medicina noua, de sinteza. Astfel s-a ajuns la perioada creatoare a medicinei arabe, perioada infloririi (980-1200).

Medicina si ingrijirea sanatatii au fost probabil cea mai mare realizare stiintifica a arabilor din Evul Mediu. Motivul pentru care au atins asemenea culmi intelectuale este legat direct de insusi Islamul. Coranul si poruncile Profetului Mohamred au incurajat dobandirea cunostintelor medicale. Profetul Mohamed spunea “ Foloseste tratamente medicale pentru ca Allah nu a creat o boala fara sa indice un remediu pentru ea, cu exceptia uneia : cea de batranete. Aceasta zicala a motivat oamenii de stiinta islamici sa gaseasca remedii. Islamul a incurajat sanatatea si in alte moduri de asemenea. A treia porunca a Islamului e cea a generozitatii – a ajuta pe cei saraci si pe bolnavi. Prosperitatea imperiuli era directionata deseori de ingrijirea sanatatii de asemenea. Sultanii arabi si califii, aratand poporului ca erau buni islamici, au construit spitale pe teritoriul imperiului.

Pana in anii 900 aproape fiecare oras avea un spital in care toti oamenii erau tratati fara plata. O alta idee importanta a Islamului era curatenia. Igiena minutioasa era importanta pentru arabi pentru sanatate, dar si din motive religioase. Un alt motiv pentru realizarile inalte in stiinta medicala era acela ca oamenii de stiinta musulmani primeau vaste cunostinte de la clasicii greci ( precum Hippocrate si Galen ), egiptenii si alte culturi antice. Ei traduceau operele din celelalte culture in araba si apoi pe baza acestor cunostinte acumulate au realizat propriile lor investigatii stiintifice si descoperiri.

In sfarsit, pentru ca Imperiul era atat de vast si usor de traversat, oamenii de stiinta au beneficiat de un schimb de idei si cunostinte cu popoare precum cele chineze, indiene, grecesti si africane.

Babata Ana – MariaAMG I B

Medici celebrii:

1. Al-Rhazi ( Rhazes : 864-930 d.H. )

Al-Rhazi s-a nascut in Iran. La o varsta frageda a devenit expert in medicina, iar pacientii si studentii il vizitau din diferite parti ale Asiei. In cele din urma el a fost numit responsabil in conducerea spitalului din Baghdad. Contributiile sale au fost foarte importante pentru medicina. Scrierile sale au fost traduse in Latina si in majoritatea limbilor europene si au fost folosite in scolile medicale europene. Una din scrieri avea 10 volume si se axa pe medicina Greco- araba.

O alta scriere importanta ( Al-Hawi ) a devenit cea mai importanta enciclopedie medicala scrisa vreodata. In aceasta se trata fiecare subiect medical si oferea toate informatiile importante valabile din surse recesti si arabe, iar el si-a exprimat propria opinie la nivelul fiecarei topici din experientele sale. El este faimos in special pentru studiul sau in legatura cu variola si pojarul. A fost primul care a introdus alcoolul in scopuri medicale. Era de asemenea un chirurg expert si a folosti pentru prima oara opiul in anestezie. Al-Rhazi credea ca dieta e importanta pentru sanatate. A subliniat de asemenea importanta factorilor psihologici in sanatate ( precum a avea o atitudine pozitiva, a evita stresul , etc.). El a testat tratamente stiintific, intai pe animale pentru a observa efectele lor benefice si adverse.

2.Ibn Sina ( 980 – 1037 d.H) – baiatul genial

Ibn Sina s-a nascut in 980. El a demonstrate calitati inteletuale exceptionale chiar din copilarie. La 10 ani, el a memorat deja Coranul. In urmatorii 6 ani el a studiat legea islamica, filosofie, stiintele naturii, logica , geometrie si matematica avansata. La varsta de 27 ani, a inceput sa studieze medicina si a gasit-o : “nu grea”. Pana la 18 ani si-a castigat reputatia de doctor si i s-a ordonat sa aiba grija de rege. In schimb, el a cerut sa-i fie permis sa foloseasca biblioteca regala. A citit intr-un timp scurt toata biblioteca. La 21 de ani a scris prima sa carte. Dupa multi ani in slujba altora, s a mutat in Ray, Iran , iar practica medicala l-a tinut ocupat pe toata durata sederii sale. Cand Ray a fost atacat, a plecat in Hamadan unde a vindecat pe amirul orasului si a fost numit Prim Ministru. Soldatii s-au revoltat impotriva lui si a fost incarcerat. Dar apoi amirul s-a imbolnavit din nou, asa ca Ibn Sina a fost eliberat,renumit Prim Ministru si l-a vindecat a doua oara!

Dupa ce amirul a decedat cativa ani mai tarziu , Ibn-Sina a plecat in Ishafan. Si- a petrecut ultimii ani din viata in slujba conducatorului orasului. Prietenii l-au sfatuit sa se calmeze, sa fie mai relaxat, dar nu statea in caracterul lui. Extenuat de ritmul alert de viata si munca, Ibn-Sina a murit in 1036 la varsta de 58 de ani. Cea mai importanta lucrare medicala a sa este al-Qanun-Tibb ( “Canon” sau Enciclopedia Medicinei ) care prezinta rezultatul final al contopirii ideilor grecesti si arabe. A scris despre boli fatale, curatenie si igiena, remedii si tratamente, anatomie si medicamente pentru inima. Canonul contine cam 1 milion de cuvinte si este impartit in 5 volume. Ibn Sina a recunoscut natura contagioasa a tuberculozei si raspandirea bolii prin apa si sol, a descris boli cauzate de viermi intestinali, a punctat importanta dietei, climei, si mediului pentru sanatate si folosirea in chirurgie a anestezicelor orale. El a sfatuit chirurgii sa trateze cancerul din fazele incipiente si sa indeparteze tesutul bolnav. Canonul identifica 760 medicamente , insotite de aplicabilitatea si efectele lor. A recomandat testarea medicamentelor noi pe animale inainte de a fi utilizate de oameni. A notat relatia stransa intre emotii si conditia fizica si a simtit ca muzica are un efect asupra pacientilor. Din numeroasele boli psihologice

Babata Ana – MariaAMG I B

descrie in Canon una este “boala dragostei” ( Acest diagnostic a fost aplicat de Ibn Sina unui print care era bolnav, dar a carui boala i-a derutat pe doctorii locali. Ibn Sina a observat o schimbare in pulsul printului cand numele celei pe care o iubea era mentionat. Marele doctor a gasit un remediu simplu : sa uneasca pe cel in suferinta de cea pe care o iubea.

Enciclopedia a fost tradusa in Latina . A devenit manualul de medicina in scolile din Europa din secolul XII pana in secolul XVII. El a fost cunoscut drept “doctorul doctorilor”.

3. Al – Zahravi

Este numit parintele chirugiei.Abul Qasim al-Zahrawi ( 963 – 1013 d. H. ) este cunoscut drept Albucasis din Vest. A fost un faimos chirurg la curtea califului al-Hakam II in Baghdad. Studentii si pacientii veneau din toata lumea sa-l cunoasca. A scris o Enciclopedie Medicala care continea 30 de sectiuni de cunostinte de chirugie si ilustratiile a 200 de instrumente chirurgicale , majoritatea inventate de el. Enciclopedia era obligatorie pentru anatomisti si chiar 5 secole mai tarziu era folosita drept manual in universitatile din Europa.

Al-Zahravi a realizat de asemenea operatii delicate precum cezariana si a fost de asemenea primul care a utilizat fire de matase in ranile provocate de ace. Instrumentele inventate de el au fost folosite secole la rand in Islam si Europa.

4. Ibn Zuhr

S-a nascut in Sevilla in 1091 si a absolvit Universitatea de Medicina din Cordoba.Dupa o perioada petrecuta in Baghdad si Cairo, s-a intors in Spania si a muncit pentru conducatorii islamici ca medic.A murit in 1161.

A fost un doctor si un chirurg indemanatic. A acordat importanta observatiei si experimentului in munca sa. Ibn Zuhr a fost primul care a testat diferite medicamente pe animale inainte de a le administra oamenilor, care a descries bolile cauzate de paraziti; e cunoscut drept primul parazitolog; a fost primul care a descries operatia de traheotomie si a practicat administrarea directa a hranei cu un tub in gat cand hranirea normala nu era posibila. A descries probleme intestinale,inflamatii ale urechii mijlocii si anumite tipuri de tumori.

Ibn Zuhr a scris multe carti importante pentru specialistii in medicina dar si pentru oamenii de rand. Cateva dintre cartile sale au fost traduse in Latina si ebraica si au fost solicitate in Europa pana la sfarsitul secolului al XVIII- lea. Influenta lui Ibn Zuhr in dezvoltarea stiintei medicale a fost simtita cateva secole prin lume. Descendentii sai au inclus 5 generatii de medici fizicieni spanioli ,incluzand 2 femei care lucrau ca servitoare pentru conducatorii islamici din Spania.

Babata Ana – MariaAMG I B5. Biruni ( 973 -1048 d.H. )

A fost un contemporan al doctorului Ibn Sina si ei corespondau. Biruni era cunoscut mai ales pentru studiul sau in anatomie, dar el a fost de asemenea un talentat medic fizician si a scris despre plantele medicinale.

6.Ali Albas

Contemporan al lui Rhazes, a fost un mare tematizator al medicinei arabe, care in lucrarea sa fundamentala, tradusa si cunoscuta mai tarziu in literature apuseana su titlul "Dispozitis Regalis" , realizeaza un tratat enciclopedic. Acest manual a fost cartea de capatai a medicilor islamici si, in procesul de patrundere a medicinei arabe in apusul Europei a jucat, alaturi de lucrarile lui Rhazes un rol important.

Singurul medic arab avansat care s-a ocupat si de chirurgie a fost Abul-Chasim.

Spitalele:

1. Spitalele islamice Spitalele erau unele din marele realizari ale islamicilor in Evul Mediu. Spitalele erau construite

prin lumea islamica cu standarde inalte de ingrijire a sanatatii. Unul din motivele pentru care islamicii erau interesati de sanatate era zicala Profetului Mohamed ca Dumnezeu a dat un remediu pentru fiecare boala. Mai mult , a treia porunca a Islamului era caritatea fata de cei bolnavi si saraci , asa ca constructia spitalelor si grija fata de sanatate era o indatorire religioasa. 1.Primele spitale

Islamicii au construit primul spital in perioada lui Waleed bin-e-Abd-al Malik. Acesta era destinat doar pacientilor leprosi . Medicii fizicieni care au fost trimisi sa munceasca in acest spital au primit multe avantaje si salarii. Pacientii primeau ordine de a sta permanent in spital sip e langa bani si un loc de dormit primeau niste bani. Orbii de asemenea erau ingrijiti si li se asigura o suma de bani de guvern

Erau 2 tipuri de spitale : mobile si permanente. Cele mobile erau mutate din sat in sat acolo unde nu erau spitale permanente.Ingrijirea sanatatii era asigurata de califi si regi. Erau spitale pentru diferite grupuri de oameni: pentru militari, pentru califi, pentru comandantii militari, nobili, prizonieri. Existau chiar centre de prim ajutor, care erau de obicei localizate in locuri publice ocupate ca marile moschee. Erau de asemenea spitale pentru femei conduse de femei doctori. Aceste spitale erau deschise pentru toata lumea si nu existau taxe de nici un fel. Nu erau facute diferente intre saraci si bogati , cetateni si persoane din afara localitatii, locali sau straini sau dintre un om obisnuit si o persoana distinsa. Doctorii erau bine pregatiti si spitalele erau curate. Pacientii cu boli contagioase erau izolati de ceilalti. Existau standarde inalte de ingrijire a sanatatii si igiena.

Babata Ana – MariaAMG I B2. Comparatie cu spitalele din Europa

In perioada de aur a medicinei islamice ( 900 - 1150 ) , Europa trecea printr-o era intunecata in stiinta si medicina. In contrast cu Imperiul Islamic, in Europa Crestina boala era vazuta ca o pedeapsa pentru pacate , deci, tratamentul poate fi rugaciune sau autopedepsire. Unele boli erau considerate a fi rezultatul vrajitoriilor sau a magiei negre si multe tratamente erau bazate pe superstitie si remedii din folclor. Era o slaba intelegere a legaturii dintre sanatate si curatenie, asa ca bolile se raspandeau rapid. Aceste sarace practici de ingrijire a sanatatii au continuat pana in secolul XVIII in multe parti ale Europei. Mai jos, un observator descrie un spital din Paris ,capitala Frantei in 1710 :

"Saloanele pentru bolnavi miroseau urat in intuneric, in absenta ventilatoarelor sau a ferestrelor, in care mai mult de 800 pacienti stateau intinsi pe podea. Cu greu se putea gasi spatiu pentru ca ei sa se intinda confortabil, asa ca erau inghesuiti pe pamant sau chiar pe gunoaie. O imagine care starneste mila oricarei persoane cu sentimente. Pe un pat de marime medie stateau 6 oameni unul peste altul, piciorul unuia pe capul altuia, tineri cu batrani, femei cu barbati.Desi violeaza morala , este adevarul gol golut.Intr -o parte se afla o femeie in faza de menstruatie si langa ea un copil rapus de tifoida, convulsie si cu febra mare.Calitatea inferioara a ranei este peste cu putinta nemultumitoare; pe deasupra hrana e in cantitati mici si administrat la intervale mari de timp."

Enciclopedii:

Prima enciclopedie de medicina in araba a fost "Firdous al-Hikmah" a lui Ali ibn Sahl Rabban al-Tabari scrisa in sapte volume . A fost prima scriere in care era tratata pediatria si dezvoltarea copiilor, precum si psihologia si psihoterapia. In domeniul medicinei si a psihoterapiei, munca era in primul rand influentata de filosofii islamici si de medicii indieni precum Sushruta si Charaka. Spre deosebire de predecesorii sai, medicul al-Tabari a subliniat legaturi puternice intre psihologie si medicina, si nevoia de psihoterapie si consiliere in tratamentul terapeutic al pacientilor. Muhammad ibn Zakariya Razi a scris " Cuprinzatoarea Carte a Medicinei" in secolul 9. Aceasta carte era cea mai cautata dintre toate volumele sale, in care Rhazes a inregistrat cazurile clinice din propria sa experienta si a oferit utile date despre diferite boli; de asemenea, cartea avea o introducere despre pojar si variola si era celebra in Europa.

"Cartea completa despre arta medicinei " scrisa de Ali ibn Abbas al-Majusi a fost cunoscuta drept "Kitab al-Maliki", adica " Cartea Regala" si a fost scrisa in onoarea patronului regal al acestuia Adud al-Dawla. Constituita in 20 de sectiuni, 10 cuprinzand teorie si 10 practica era mai sistematica si mai concise decat "Hawi" a lui Razi si mai practica decat "Canonul" lui Avicenna. Dupa multe interpolari si inlocuiri , a servit ca inspiratie pentru lucrarea " Pantegni" a lui Constantin Africanul, textul care caracteriza Scoala Medicala Salernitana din Salerno.

Abu al-Qasim al-Zahrawi(Abulcasis) , considerat drept parintele chirurgiei moderne, a contribuit in chirugia medicala prin "Kitab al-Tasrif" , o enciclopedie medicala de 30 volume publicata in 1000 , care a fost mai tarziu tradusa in Latina si folosita in scolile medicale europene de-a lungul mai multor secole. El a inventat numeroase instrumente chirurgicale si le-a descries in lucrarea sa al-Tasrif.

Avicenna(Ibn Sina ) ,un filosof si doctor de la inceputul secolului XI a fost o alta figura influentabila ( a fost de asemenea amintit mai sus ). El este considerat parintele medicinei moderne si unul din cei mai mari ganditori si invatati din domeniul medicinei din istoria omenirii. Enciclopedia sa

Babata Ana – MariaAMG I B

medicala, "Canonul Medicinei" a ramas o carte standard in Europa timp de secole intregi pana la reinnoirea traditiei islamice in ceea ce priveste medicina stiintifica. El a scris de asemenea " Cartea vindecarii" ( care este de fapt o enciclopedie generala de stiinta si filosofie ) , care a devenit o alta carte populara in Europa. Printre alte lucruri, contributiile lui Avicenna in medicina au inclus introducerea experimentului sistematic si a cuantificarii in studiul psihologiei, descoperirea naturii contagioase a bolilor infectioase, introducerea carantinei pentru a limita raspandirea bolilor contagioase, introducerea medicinei experimentale, a medicinei bazate pe dovezi, a testelor de eficacitate,a farmacologiei clinice , a analizei riscului de imbolnavire , a ideii de sindrom in diagnosticarea anumitor boli, a primelor descrieri despre bacterii si organismele virale, a distinctiei intre pleurizie si inflamatia mediastinului,a naturii contagioase a tuberculozei, a distributiei bolilor in functie de apa si sol si a primei descrieri a problemelor de piele, a bolilor transmisibile prin contact sexual, dar si a utilizarii ghetii pentru tratarea febrelor ,precum si a separarii medicinei de farmacologie , fapt important pentru dezvoltarea stiintelor farmaceutice.

Abu Rayhan al Biruni a scris " Kitab -al-Saidana" care a fost o enciclopedie medicala extensive ce a contopit medicina islamica cu cea Indiana.Investigatiile sale medicale includeau una din cele mai timpurii descrieri ale gemenilor siamezi. Ibn Al-Thahabi a fost celebru pentru scrierea primei enciclopedii alfabetice medicale.

Cartea " Al-Shamil fi al-Tibb" scrisa de Ibn al-Nafis este o enciclopedie voluminoasa medicala despre care s-a planuit initial sa cuprinda 300 de volume, dar el a fost capabil sa termine 80 de volume din cauza mortii sale din 1288. Totusi, desi incompleta, cartea este una din cele mai cunoscute enciclopedii medicale din istorie. In timpul vietii sale, "Al-Shamil fi al Tibb"a inlocuit mai tarziu "Canonul Medicinei " a lui Ibn Sina ca autoritate medicala in lumea medievala islamica. Istoricii arabi din secolul al XIII-lea il considerau pe Ibn-al-Nafis cel mai mare medic din istorie, cativa dintre ei numindu-l " al doilea Ibn Sina", iar altii chiar mai mare decat Ibn Sina.

Ultima mare enciclopedie medicala din lumea islamica era atlasul de chirurgie a lui Serafeddin Sabuncuoglu : "Cerrahiyyetu'l-Haniyye". Desi munca sa era majoritar bazata pe "Abu al-Qasim al Zahrawi" a lui Al-Tasrif . a inovat medicina.