8/3/2019 Mecanism de aparare

1/5

Mecanism de aparare

Fiecare persoana poseda o serie de mecanisme de aparare dintre care unul sau mai multe pot fi

deosebit de puternice si de rigide. Acest sau aceste mecanisme de aparare puternice pot fi chiar

expresia personalitatii pacientului.

Mecanismele de aparare sunt importante pentru identificarea lor in practicapsihoterapeutica, in evolutiile patologice. Printre tipuri de mecanisme de aparare

folosite inconstient pentru a face fata presiunilor vietii se numara: refularea,

reprimarea, negarea, regresia, substituirea, sublimarea, blocajul, proiectia,

izolarea, altruismul, refuzul realitatii etc.

Proiectia

Ce se intampla atunci cand proiectia este marca a personalitatii individului?

Proiectia este un mecanism de aparare. Proiectia reprezinta principala defensa a personalitatiiparanoide si consta in principal in atribuirea celorlalti a propriilor intentii, tendinte, pulsiuni sidorinte. Freud este cel care a introdus termenul de proiectie in vocabularul psihanalizei si l-a utilizat

in legatura cu nevroza de angoasa.

Proiectia joaca un rol important in multe momente ale vietii psihice, chiar in situatii nepatologice

(superstitii, mitologie, animism). Proiectia este un semn practic de esec al refularii.Astfel, cinevacriticand pe altul isi critica de fapt propriile slabiciuni, neindraznind sa-si recunoasca asemeneatrasaturi. Materialul proiectat este un ecou al inconstientului propriu, agresiunile proprii fiind

atribuite altuia. Astfel, un exemplu din viata de zi cu zi poate fi - atunci cand spunem ca nu

suportam pe cineva pentru ca e arogant se poate la fel de bine sa proiectam propria noastra trasatura

pe care nu vrem s-o recunoastem asupra altuia.

Pentru Freud exista in acest mecanism trei timpi consecutivi: reprezentarea jenanta a unei pulsiuniinterne este suprimata, apoi acest continut este deformat si in sfarsit se reintoarce la constient sub

forma unei reprezentari legate de obiectul extern.

Persoana dominata de acest mecanism de aparare apare ca banuitoare, orgolioasa, sensibila; apare,de asemenea, ca un colectionar al greselilor celor din jur. Subiectul percepe la cel din jur ceea ce nu

poate recunoste in el insusi.

Utilizarea progresiva a proiectiei la Freud privilegiaza rolul apararii. De fiecare data, este vorbadespre faptul ca subiectul ii atribuie celuilalt ceea ce refuza inconstient sa-si asume, iar aceasta in

interesul propriei economii psihice. (S. Ionescu, M-M. Jacquet, C. Lhote, Mecanismele de aparare,

Polirom, 2002, Iasi, p.240).

Proiectia poate opera si prin deplasare in superstitie, gandire magica, vis, delir sau transfer. Se

produce prin deplasarea unor cauzalitati interne intr-un obiect de angoasa din exterior.

Freud considera proiectia o problema a persoanei nevrotice care se ascunde de un conflict emotional

si il transforma in altceva decat in obiectul intentionat.

8/3/2019 Mecanism de aparare

2/5

Proiectia apare ca o deplasare neintentionata si inconstienta, fara sa fie observata, a unui continut

psihic asupra unui obiect exterior. Inconstientul celui ce proiecteaza nu alege insa orice obiect, ci

doar pe acela care are ceva din caracteristica proiectata. (M. Minulescu, "Introducere in analiza

jungiana", Editura Trei, Bucuresti, 2001, p. 147).

Un caz particular de proiectie: proiectia parintilor asupra copiilor

Proiectia parintelui asupra copilului are in vedere reprezentarea de sine a parintelui proiectata asupra

copilului; aceasta reprezentare de sine fiind investita cu un libidou narcisic.

Putem vorbi de doua situatii diferite, una in care parintele isi formeaza o imagine ideala a copiluluisi face tot ce-i sta in putinta pentru a se asigura ca ea exista si alta situatie in care parintele reface un

trecut nu tocmai ideal si il corecteaza in sensul pe care-l doreste; el isi reconstruieste de fapt propria

copilarie. De aceea proiectiile determina comportamentul si conduitele parintilor fata de copii.

Problemele majore intervin atunci cand realitatea nu corespunde cu proiectia, iar acest lucru il

afecteaza in principal pe copilul aflat in crestere. (J. Manzano, F. Palacio Espasa, N.Zilkha,"Scenariile narcisice ale parentalitatii", Editura Fundatiei Generatia, Bucuresti, 2002).

Regresia

Regresia este un mecanism psihologic de aparare care consta in revenirea la un

comportament sau la un stadiu anterior si inferior sau numai la anumite atitudini,

elemente sau operatii dintr-un stadiu depasit.Regresia intervine in urma unor socuri, traume sau frustrari. Aceasta revenire poate fi mai mult sau

mai putin organizata si mai mult sau mai putin tranzitorie.

Mecanismul regresiei este strans legat cu cel al progresiei, de aceea, pe parcursul dezvoltarii

individului aceste mecanisme se alterneaza. Pentru unii terapeuti, regresia pacientului este unimperativ, ceea ce presupune ca profunzimea problemelor acestuia poate fi surprinsa numai cand

intra in starea de regresie; pentru alti terapeuti, regresia reprezinta o stare ce trebuie prevenita cu

orice pret, intrucat, cum am putea sa-l readucem pe pacient la starea sa anterioara normala de

functionare.Regresia ca mecanism de aparare poate deveni patologica atunci cand este repetata si atunci cand

pacientul nu o mai alterneaza cu progresia insa ea poate avea si efecte favorabile prin faptul ca

reprezinta pentru persoana in cauza un fel de consolare.

Cel mai frecvent, regresiile survin simultan in etape libidinale, in relatii obiectuale si in functii aleeului. Cand un baiat de trei ani, care arata o vadita admiratie si dragoste fata de mama sa, este

confruntat cu nasterea unui frate, el se poate retrage intr-o atitudine de incapatanare agresiva fata de

mama sa, dezvoltand simultan un foarte puternic atasament fata de tatal sau. El regreseaza de la o

relatie obiectuala pozitiva oedipiana catre o relatie obiectuala anala si negativ-oedipiana.

Un alt exemplu de regresie este atunci cand un copil scolar trecut printr-o trauma datorita decesului

unui parinte isi doreste sa revina la varsta de dinaintea tragediei, are vise in care se vede exact la

8/3/2019 Mecanism de aparare

3/5

acea varsta in care inca nu se intamplase nimic.

In concluzie regresia poate fi un mecanism valid de aparare, insa, se poate asocia si cu efecte nocive.

Regresia eului este o reactie aproape normala in fata bolii sau dupa o experienta traumatica insaexista si riscul ca regresia sa nu fie reversibila si sa nu aduca beneficii. Functiile eului pot fi

ireparabil afectate, dezvoltarea pulsiunilor poate fi stagnata. In aceasta situatie, regresia a devenit un

agent pathogen

.IntroiectiaIntroiectia reprezinta un mecanism psihic de aparare care consta in procesul de

asimilare a eului unei alte persoane. Mecanismul introiectiei poate fi pus in

stransa legatura cu mecanismul proiectiei. Daca proiectia presupune proiectarea

in exterior, introiectia presupune proiectarea in interior.Vorbim despre introiectie atunci cand o persoana asimileaza ceva din exterior ca si cum i-ar apartine

- il adopta si il asuma. Introiectia actioneaza cu un scop precis si, anume, aparare impotriva angoasei

dar si intensificarea functiilor psihice.

Acest mecanism de aparare are rolul de a asimila cat mai multe realitati exterioare pentru a putea

face fata frustrarii. In literatura de specialitate exista doua semnificatii ale notiunii de

introiectie:compensarea unei realitati frustrante si maturizarea individuala.

Mecanismul psihologic al introiectiei este legat de aspectele pozitive din afara. Daca in ceea cepriveste proiectia, subiectul proiecteaza ceea ce nu-i place, in ceea ce priveste introiectia, persoana

in cauza asimileaza lucrurile placute, de aceea introiectia este o etapa importanta in constituirea

eului.

Mecanismul introiectiei este strans legat cu cel al identificarii. Lapache si Pontalisdefinesc identificarea ca un proces psihic prin care un subiect asimileaza un aspect, o proprietate, un

atribut al altuia si se transforma total sau partial dupa modelul acestuia. Personalitatea se constituiesi se diferentiaza dupa o serie de identificari. (P. Popescu-Neveanu, "Dictionar de

psihologie",Editura Albatros, Bucuresti, 1978, p. 319).

Introiectia devine patologica atunci cand nu este selectiva si atunci cand ea este dusa la extrem. De

exemplu, atunci cand un copil introiecteaza chiar toate interdictiile unui parinte sever, fara a le

discrimina, avem de-a face cu un caz patologic si cu o persoana neadaptata si incapabila sa faca fata

cerintelor vietii cotidiene.

Pentru Ferenci, orice transfer, reactualizare a relatiilor cu obiectele parentale, este o introiectie.Aceasta afirmatie justifica travaliul psihoterapetic menit sa dezvolte procesul introiectiei si sa duca

la identificari, socializare si autonomie. (S. Ionescu, M-M. Jaquet, C. Lhote, "Mecanismele de

aparare", Polirom, 2002, p.217).

Mecanism de aparare - Transformarea in contrariu

Mecanismul de aparare al transformarii in contrariu consta in inlocuirea unei pulsiuni cu o alta pulsiune contrara. Acestmecanism de aparare a mai fost cunoscut si sub numele de rasturnare in contrariu sau modificare in contrariu.

8/3/2019 Mecanism de aparare

4/5

In acelasi timp in cadrul transformarii in contrariu se poate modifica nu numai pulsiunea, dar si obiectul pulsiunii si astfelputem avea de-a face cu inlocuirea propriei persoane cu o alta persoana.

Freud explica mecanismul transformarii in contrariu printr-un exemplu elocvent. El e de parere ca leganarea din primii anide viata este asociata cu trairi afective placute, insa exista si cazul unor adulti care nedorind sa-si refuleze aceastaplacere o transforma in contrariu.

Astfel putem intalni persoane care atunci cand se afla in situatii de leganare sau balans au trairi afective negative sisenzatii fizice neplacute ca greata sau chiar angoasa. (El face o analogie a leganatului cu mersul cu trenul).

Transformarea in contrariu este pana la urma un mecanism de aparare avand un rol pozitiv in pastrarea integritatii fizicea persoanei, insa poate fi dus pana la patologic si se poate asocia cu isteria.

Transformarea in contrariu este echivalenta cu trecerea de la activitate la pasivitate si de la iubire la ura.

SUBLIMAREA

Sublimarea, ca mecanism de aparare, poate fi privita ca o desexualizare a unor pulsiuni avand drept obiect o persoanace poate fi dorita sexual. Sublimarea actioneaza in sensul transformarii pulsiunilor erotice in prietenie, tandrete etc. saupoate fi privita ca o orientare a energiei sexuale spre activitati intelectuale, artistice, sociale. Freud este de parere ca labaza mecanismului sublimarii se afla energia sexuala.

Sublimarea, asa cum este descrisa de psihanaliza, consta in deplasarea unei energii instinctuale catre un scop instinctualelevat. Un exemplu elocvent este sublimarea prin arta, stiinta, politica, diverse activitati profesionale, a unor instincte care

in alte conditii raman nesatisfacute si declanseaza comportamente dezadaptate. Practic, sublimarea permite integrareasociala a individului.

Un exemplu de sublimare din viata cotidiana este atunci cand o persoana este atrasa sexual de o alta persoana si totusila fiecare intalnire cu aceasta abordeaza intens teme intelectuale.

Sublimarea ca mecanism de aparare actioneaza in asa fel incat individul se indeparteaza cat mai putin de la obiectivulprimar insa evita sentimentele de vinovatie. Sublimarea actioneaza pozitiv prin faptul ca ajuta la canalizarea pulsiunilor siafectelor prost adaptate in directia comportamentelor acceptabile.

Pulsiunile sexuale si pulsiunile agresive sunt transformate astfel in comportamente acceptabile. Sublimarea duce laeliminarea conflictelor si tensiunilor. Totusi in ciuda acestor efecte pozitive, Freud este de parere ca sublimarea impiedicaobtinerea placerii sexuale.

Sublimarea este mai aproape de patologic atunci cand este dusa la extrem si atunci cand energia sexuala este sublimatain mare parte; in felul acesta creste frustrarea si riscul unei imbolnaviri.

Sublimarea apare astfel ca un mecanism de adaptare, ca o strategie fireasca a individului de a repara propria existenta.

Formatiunea reactionala...

Mecanismul presupune investirea energiei pulsionale in reprezentari contrarii. De exemplu, cineva isi doreste safaca mizerie, insa, devine obsedat de curatenie, ordine.Formatiunea reactionala este formata din doua procese: dezinvestirea unei reprezentari interzise si reinvestirea intr-oreprezentare contrarie. Formatiunea reactionala ca mecanism de aparare ajuta la formarea trasaturilor de caracter, insa,dusa la extrem duce la aparitia nevrozei obsesionale.

Totusi, nu toate trasaturile de caracter sunt formate ca urmare a intrarii in functiune a formatiunii reactionale. Trasaturile

formate prin acest mecanism de aparare se caracterizeaza prin rigiditate, reaparitie si exprimare indirecta.

Atunci cand formatiunea reactionala devine prea rigida avem de-a face cu cazuri patologice de nevroze obsesionala.Este cazul multor pacienti care fiind obsedati de curatenie si de microbi se spala pe maine pana cand ajung sa-siprovoace rani sau devin atat de pasionati de aceasta activitate incat orice alt lucru trece pe plan secund.

In concluzie, formatiunea reactionala poate fi un mecanism de aparare util, insa, ea poate duce la fel de bina ladezadaptare atunci cand este dusa la extrem.

Intoarcerea catre propria persoana

Intoarcerea catre propria persoana ca mecanism de aparare presupune intoarcerea propriei agresivitati a subiectului

8/3/2019 Mecanism de aparare

5/5

asupra altei persoane.Exista persoane care prefera sa-si afirme agresivitate in raport cu propria persoana decat s-o resimta fata de altapersoana. Acest lucru duce la aparitia evidenta a unor sentimente de vinovatie si la aparitia unor nevoi deautopedepsire.

In viata cotidiana intalnim frecvent exemple de astfel de persoane care se automutileaza, se autodistrug si ajung chiarpana la acte de sinucidere din cauza acestui mecanism de aparare.

Acest mecanism de aparare a fost explicat prin prezenta unor pulsiuni agresive extrem de bine dezvoltate, prin prezentaunor pulsiuni sadice sau masochiste sau prin prezenta pulsiunii fata de moarte foarte puternice.

In general, persoanele care utlizeaza acest mecanism in mod frecvent refuza orice ajutor si persista in mentinerea stariide boala si de nefericire.Acest mecanism de aparare este unul dintre cele mai costisitoare mecanisme, deoarece infranarea agresivitatii se poatesolda cu efecte nefaste atat asupra sanatatii fizice cat mai ales asupra sanatatii psihice a individului.

Anularea retroactiva

Mecanismul de aparare al anularii retroactive presupune anularea unui eveniment sau a unei dorinte conflictualedatorate unei dorinte ulterioare puternice. Aceasta dorinta ulterioara este considerata a avea un efect de autodistrugereretroactiva.

Anularea retroactiva este legata de ambivalenta, de prezenta a doua mecanisme extreme si opuse. Atunci cand acestaambivalenta devine extrem de intensa individul recurge la anularea retroactiva pentru a se elibera de pulsiunile

contradictorii.

Un exemplu dat de Janet (1903/1976) ne releva un pacient care atunci cand atingea involuntar mana unei femei trebuiaimediat sa atinga mana unui barbat pentru a putea sterge acea impresie.

Prin mecanismul anularii retroactive persoana neaga o parte a realitatii, iar pulsiunea negata reuseste totusi sa seexprime opunandu-se pulsiunii contrare. Freud leaga anularea retroactiva tot de nevroza obsesionala prin actiunileobsesionale ale pacientilor legate de gandirea primitiva.