Mdiii Curs 4-11-12

7
1 MEDICINĂ DENTARĂ ANUL III 2011-2012 MATERIALE DENTARE - CURS 4 MATERIALE DE OBTURAŢIE RADICULARĂ Obturaţia radiculară reprezintă faza finală a tratamentului endodontic şi are ca scopuri: 1. închiderea ermetică a canalelor radiculare pe toată lungimea şi lăţimea lor, până la apex, pentru a împiedica infectarea parodonţiului apical; 2. blocarea germenilor microbieni în canaliculele dentinare; 3. asigurarea vindecării bontului apical, închiderii apexului şi cicatrizarii osteitelor periapicale. Calităţile unui material ideal pentru obturaţia radiculară: 1. să se prepare simplu şi să poată fi manipulat uşor; 2. să se poată dezobtura uşor (când este necesar); 3. să închidă canalul radicular; pentru împlinirea acestui deziderat trebuie: - să fie fluid ( pentru a pătrunde în toate anfractuozităţile canalului); - să nu sufere variaţii dimensionale în timp; - să nu se dizolve în salivă/secreţii; - să nu se rezoarbă în canal; 4. să fie radio-opac (pentru verificarea corectitudinii obturaţiei); 5. să aibă o culoare diferită de a dentinei pentru a putea fi observat vizual în cazul dezobturării; 6. să nu coloreze dintele; 7. să fie histofil pentru ţesuturile periapicale şi bacteriostatic; 8. să posede calităţi antiseptice de durată; 9. să nu provoace răspuns imunologic, să nu fie mutagen/carcinogen; 10. să se poata steriliza şi menţine steril; 11. timp de priză convenabil; 12. preţ de cost scăzut. Până astăzi nu s-a găsit un material de obturaţie care să îndeplinească toate aceste calităţi. De aceea, în practica medicinii dentare s-au introdus numeroase materiale de obturaţie care posedă, în mai mare sau mai mică măsură, calităţile menţionate anterior. CLASIFICAREA MATERIALELOR DE OBTURAŢIE RADICULARĂ După starea fizică în momentul introducerii în canal şi după persistenţa lor in canalul radicular sunt: I. Materiale semisolide: Paste resorbabile - cu acţiune antiseptică îndelungată

description

materiale

Transcript of Mdiii Curs 4-11-12

Page 1: Mdiii Curs 4-11-12

1

MEDICIN Ă DENTARĂ ANUL III 2011-2012 MATERIALE DENTARE - CURS 4

MATERIALE DE OBTURA ŢIE RADICULAR Ă

Obtura ţia radiculară reprezintă faza finală a tratamentului endodontic şi are ca scopuri:

1. închiderea ermetică a canalelor radiculare pe toată lungimea şi lăţimea lor, până la apex, pentru a împiedica infectarea parodonţiului apical;

2. blocarea germenilor microbieni în canaliculele dentinare; 3. asigurarea vindecării bontului apical, închiderii apexului şi cicatrizarii

osteitelor periapicale. Calităţile unui material ideal pentru obturaţia radiculară:

1. să se prepare simplu şi să poată fi manipulat uşor; 2. să se poată dezobtura uşor (când este necesar); 3. să închidă canalul radicular; pentru împlinirea acestui deziderat trebuie:

- să fie fluid ( pentru a pătrunde în toate anfractuozităţile canalului); - să nu sufere variaţii dimensionale în timp; - să nu se dizolve în salivă/secreţii; - să nu se rezoarbă în canal;

4. să fie radio-opac (pentru verificarea corectitudinii obturaţiei); 5. să aibă o culoare diferită de a dentinei pentru a putea fi observat vizual în

cazul dezobturării; 6. să nu coloreze dintele; 7. să fie histofil pentru ţesuturile periapicale şi bacteriostatic; 8. să posede calităţi antiseptice de durată; 9. să nu provoace răspuns imunologic, să nu fie mutagen/carcinogen; 10. să se poata steriliza şi menţine steril; 11. timp de priză convenabil; 12. preţ de cost scăzut.

Până astăzi nu s-a găsit un material de obturaţie care să îndeplinească toate aceste calităţi. De aceea, în practica medicinii dentare s-au introdus numeroase materiale de obturaţie care posedă, în mai mare sau mai mică măsură, calităţile menţionate anterior. CLASIFICAREA MATERIALELOR DE OBTURA ŢIE RADICULAR Ă După starea fizică în momentul introducerii în canal şi după persistenţa lor in canalul radicular sunt: I. Materiale semisolide:

Paste resorbabile - cu acţiune antiseptică îndelungată

Page 2: Mdiii Curs 4-11-12

2

- cu acţiune biologică Paste neresorbabile

- materiale pe bază de zinc oxid eugenol - ciment fosfat de zinc - materiale derivate din gutapercă - materiale din grupa bachelitelor - materiale pe bază de răşini epoxidice

II. Materiale solide: 1) Conuri de gutapercă 2) Conuri de argint 3) Conuri din răşini sintetice.

După starea fizică în care rămân în canal, se clasifică în:

Paste care rămân moi: 1. pasta iodoformată Walkhoff; 2. pastele cu antibiotice; 3. pasta Rockle’s; 4. pasta Asphalin I şi II; 5. triopasta Gysi; 6. paste cu hidroxid de calciu. Paste care se întăresc pe canal:

1. Ciment fosfat de zinc iodoformat; 2. Eugenat de zinc iodoformat; 3. Pasta Robin, N2, Riebler, Foredent, Spaad, Sani; 4. Endomethasone; 5. Sulfacril; 6. Cloroperca; 7. AH26, Araldit, Epon, Pinox, Diaket; 8. Radiocalex 3; 9. Ledermix

Materiale solide:

1. Conuri de gutapercă; 2. Conuri de argint; 3. Conuri de fildeş.

După durata de menţinere în canal, materialele de obturaţie radiculară pot fi:

1. Provizorii , în care se încadrează materialele care rămân moi în canal; 2. Definitive, care cuprind toate celelalte materiale.

După substanţa de bază pe care o conţin, materialele se clasifică în:

1. Preparate care conţin antibiotice: Pulpomixin, Dontisolon;

Page 3: Mdiii Curs 4-11-12

3

2. Preparate care conţin paraformaldehidă: Rockle’s, Asphalin I şi II, triopasta Gysi, Robin, Riebler, Foredent;

3. Preparate pe bază de eugenat: eugenat de zinc iodoformat; 4. Preparate pe bază de eugenol şi corticosteroizi: Endomethasone; 5. Preparate pe bază de ciment fosfat de zinc: Adhesor, Argyl; 6. Paste pe bază de răşini epoxidice: AH26, Araldit, Epon, Pinox, Diaket; 7. Paste pe bază de oxid de calciu: Radiocalex 3.

După modul de realizare a obturaţiei de canal, materialele se folosesc:

1. simple- majoritatea pastelor; 2. mixte - pastei i se asociază un corp solid (ex: cimentul fosfat de zinc căruia i se

asociază fie conul de gutapercă, fie conul de argint).

I. MATERIALE SEMISOLIDE

1) Paste resorbabile:

a)paste cu acţiune antiseptică îndelungată: • pasta iodoformată Walkhoff: soluţie Walkhoff (monoclorfenol,

camfor, mentol) + oxid de zinc + iod Indicaţii: - combaterea secreţiei persistente în canal 15-20 zile

- obturaţii radiculare la dinţi temporari - în trecut se recomanda pentru crearea unui abces medicamentos prin

introducerea ei dincolo de apex, în cantitate mare. Are avantajul că este bine tolerată de ţesuturile periapicale în caz de depăşire a apexului şi are o apreciabilă putere antiseptică.

• paste Rockle’ s: formaldehidă, fenol, dexametazonă,excipienţi

Indicaţii: - sterilizarea canalului în gangrena simplă şi parodontita apicală cronică

- mumifierea pulpei în extirparea devitală şi amputaţia devitală datorită conţinutului mare de formaldehidă care îi conferă, pe lângă acţiunea bactericidă, şi pe cea de coagulare a proteinelor.

b)paste cu acţiune biologică:

Sunt paste pe bază de hidroxid de calciu: Calxid, Reogan, Regeneran, Calcipulpe, Vitapulp, Vitacalc. Având o contracţie mare de priză şi contracţie în timp, ele se folosesc pentru obturaţii provizorii ale canalelor, în scopul sterilizării acestora. Pastele din această categorie trebuie să aibă un pH foarte crescut (10-12). Se introduc în canal cu acul Lentulo şi se menţin sub pansament ocluziv 5-10 zile, după care se îndepărtează şi se realizează obturaţia definitivă a canalului cu paste care se întăresc în canal. Datorită capacităţii de stimulare a cicatrizării prin neodentinogeneză ele se folosesc în obturaţia mixtă de canal gen pastă-pastă. În acest scop se

Page 4: Mdiii Curs 4-11-12

4

obturează treimea apicală a canalului cu pastă pe bază de hidroxid de calciu, celelalte 2 treimi obturându-se cu paste care se întăresc pe canal. Indicaţia majoră a acestui tip de obturaţie o constituie extirparea vitală, pasta pe bază de hidroxid de calciu contribuind la cicatrizarea bontului pulpar apical. Unii autori utilizează acest gen de obturaţie şi în gangrena pulpară. Observaţiile clinice au demonstrat închiderea bună a apexului sau vindecarea leziunilor parodontale apicale.

2) Paste neresorbabile:

a) Materiale pe bază de zinc oxid eugenol: oxid de zinc + eugenol + substanţe pentru ameliorarea unor defecte şi accentuarea unor calităţi: iodoform, trioximetilen, timol biiodat, corticosteroizi (efect antiinflamator)

• Eugenat de zinc + 10 % iodoform.Se obţine extemporaneu din amestecul pe o plăcuţă de sticlă a oxidului de zinc cu eugenolul şi la care se adaugă un vârf de spatulă de iodoform.

• Pasta Robin se obţine din amestecul unei pulberi cu un lichid. - pulberea: oxid de zinc, paraformaldehida, tetraoxid de plumb;

- lichidul: eugenol. • Pasta Lentulo se obţine din amestecul unei pulberi cu un lichid. - pulbere: oxid de zinc, aristol, paraformaldehida, tetraoxid de plumb; - lichid: oleum cariophili (ulei de garoafe). • Endomethasone se obţine din amestecul unei pulberi cu un lichid. - pulbere: zinc oxid, sulfat de bariu, tatraoxid de plumb, paraformaldehida, aristol, acetat de hidrocortizon, dexametazona, stearat de magneziu;

- lichid: eugenol. • Formula Grossman (Procosol)

-pulbere: oxid de zinc, carbonat bazic de bismut, sulfat de bariu, staybelite (răşină), borat de sodiu anhidru - lichid: eugenol.

• Formula Rickert -pulbere: oxid de zinc, răşină acrilică albă, argint precipitat, aristol - lichid: oleum cariophili şi câteva picături de balsam de Canada

• Formula N2 Obturator: - pulbere: prednisolon, hidrocortizon, borat fenil mercuric, sulfat de bariu, dioxid de titan, subnitrat de bismut, paraformaldehidă, subcarbonat de bismut, tetraoxid de plumb, oxid de zinc. - lichid: eugenol şi câteva picături de ulei de trandafir. Într-o formulă simplificată a N2 a apărut un nou material RC-2B care

conţine: oxid de zinc, săruri de bismut, dioxid de titan, paraformaldehidă, excipient.

b) Ciment fosfat de zinc: Materialul se obţine din amestecul pulberii şi lichidului de ciment fosfat de zinc la care se adaugă 10 % iodoform până la obţinerea unei paste smântânoase.

Page 5: Mdiii Curs 4-11-12

5

• Indicaţii : obturaţii radiculare la dinţi monoradiculari; obturaţia canalelor în timpul rezecţiei apicale

• Avantaje:- asigură o închidere perfect etanşă a canalului radicular datorită aderenţei intime de pereţii dentinari cât şi contracţiei mici de priză; - este bine tolerat de ţesuturile periapicale în caz de depăşire a apexului.

• Dezavantaje: - timp de priză mai mic (3-5 minute); este contraindicat pentru obturaţiile

radiculare la dinţii pluriradiculari; - nu este antiseptic – trebuie să i se adauge iodoform; - nu este radio-opac – trebuie să i se adauge iodoform; - este foarte greu de dezobturat din canal datorită durităţii şi lipsei unui

solvent specific. Pentru a suplini acest defect, obligatoriu se asociază cu un con de gutapercă.

c)Materiale derivate din gutapercă obţinute din solubilizarea gutapercii în solvenţi organici. În funcţie de solvent, există 2 tipuri de materiale:cloroperca şi eucaperca.

• Cloroperca : se prepară extemporaneu prin dizolvarea în cloroform a gutapercii; se adaugă timol si iodoform (îi conferă proprietăţi bactericide şi de radioopacitate); Pasta introdusă în canal se întăreşte însă suferă în timp o contracţie marcată. Pentru a contracara acest defect se recomandă ca după introducerea pastei în canal să se asocieze şi un con de gutapercă.

• Eucaperca: se obţine din solubilizarea gutapercii în ulei de eucalipt. Are aceleaşi calităţi, defecte şi indicaţii ca şi cloroperca. Astăzi, din această categorie de materiale se folosesc în mod deosebit conurile de gutapercă în tehnica de obturaţie verticală şi laterală a canalelor radiculare.

d)Materiale din grupa bachelitelor rezultă din condensarea aldehidei formice cu fenolii, în anumite condiţii de mediu.

- Pasta Riebler, Foredent, Spad: 2 flacoane cu lichid (formaldehidă şi rezorcină); 1 flacon cu pulbere: zinc oxid si sulfat de bariu; se amestecă pulberea cu cele 2 lichide până la obtinerea unei consistenţe cremoase.

- Avantaje: acţiune puternic bactericidă datorită formaldehidei şi rezorcinei; proprietatea de a pătrunde pe o distanţă relativ mare în interiorul canaliculelor dentinare (2-3 mm) pe care le sterilizează şi le obturează.

- Dezavantaje: au contracţie mare de priză şi în timp; sunt iritante pentru ţesuturile periapicale în caz de depăşire a apexului; colorează dinţii în roz (contraindicate la dinţii frontali).

e)Materiale pe baza de răşini epoxidice: AH 26, Diaket

AH 26: - pulbere: trioxid de bismut, pulbere de argint, bioxid de titan, heximetilentetramina

Page 6: Mdiii Curs 4-11-12

6

- lichid: eter bisfenol diglicidil Materialul se obţine din amestecul pulberii cu lichidul pe o plăcuţă de

sticlă, în raportul de 1 parte pulbere şi 0,5 părţi lichid. Se obţine o pastă fluidă care se introduce în canal cu acul Lentulo. Se asociaza şi un con de gutapercă pentru a se putea realiza o eventuală dezobturare, materialul neavând un solvent specific.

Avantaje: asigură o închidere etanşă a canalelor radiculare, superioară tuturor celorlalte tipuri de materiale deoarece aderă perfect de dentină şi nu are contracţie de priză în timp; este impenetrabil pentru salivă, secreţii şi germenii microbieni; este bine tolerat de ţesuturile periapicale, neproducând reacţii dureroase; nu se rezoarbe din canal.

Dezavantaje: nu se poate dezobtura şi de aceea trebuie asociat cu un con de gutapercă; respectarea proporţiei de preparare este greu de realizat

Diaket este un material care rezultă din condensarea ciclică complexă de policetone şi răşini epoxidice Se pare că, pe lângă procesul de condensare, se produce şi o reacţie de polimerizare. Se prepară din amestecul unei pulberi cu un lichid, în proporţie de 0,8 părţi pulbere la 1 parte lichid.În cofretul livrat de fabricant, pe lângă cele 2 flacoane cu pulbere şi lichid se găseşte un flacon cu solventul materialului numit Dialit şi dozatoare pentru pulbere şi lichid. Pasta obţinută din amestec se introduce în canal cu acul Lentulo şi se asociază cu un con de gutapercă pentru a se realiza mai uşor dezobturarea în caz de nevoie. Priza se realizează în 1-2 ore. Are aceleaşi calităţi şi defecte ca şi AH 26 Daca nu se respectă proporţiile de amestecare a materialelor epoxidice apar următoarele inconveniente:

- introducerea de pulbere în cantitate mică determină: • apariţia de bule de aer în masa materialului (scade rezistenţa şi

aderenţa); • nu mai este radio-opac; • devine iritant pentru ţesuturile periapicale în caz de depăşire a

apexului. - introducerea de pulbere în cantitate mare determină:

• scăderea aderenţei de pereţii dentinari şi deci a etanşeităţii; • devine greu de manipulat datorită creşterii vâscozităţii; • scurtarea timpului de priză la câteva minute (priza completă se

realizează in 1-2 ore)

II. MATERIALE SOLIDE (Conurile) Sunt prezentate comercial sub formă de conuri calibrate, într-o gamă largă de dimensiuni, corespunzătoare instrumentarului folosit pentru lărgirea canalelor radiculare. Se utilizează 3 tipuri de conuri:

1) Conuri de gutapercă 2) Conuri de argint 3) Conuri de răşini sintetice

Page 7: Mdiii Curs 4-11-12

7

1) Conuri de gutapercă

• Culoare: albă, roz; • Sunt livrate într-o varietate de tipodimensiuni; • Compoziţie: gutapercă, oxid de zinc, sulfat de bariu,

ceară, oxizi metalici • Avantaje: îmbunătăţesc etanşeitatea obturaţiilor; sunt

nerezorbabile; sunt impenetrabile pentru salivă, secreţii, germeni microbieni; sunt radio-opace; sunt uşor de dezobturat

• Indicaţii: obturaţii mixte de canal (pastă + con de gutapercă); metode de condensare : verticală şi laterală

2) Conuri de argint

• Compoziţie: argint 99,8%, cupru şi crom 0,2 % • Avantaje : flexibilitate mare: efect antiseptic

oligodinamic datorită afinităţii argintului pentru grupări tiolice (SH) din aminoacizi (denaturează metabolismul proteic microbian)

• Dezavantaje: greu de dezobturat; depăşirea apexului consituie o sursă permanentă de iritaţie; necesită numeroase radiografii de control pentru verificarea corectitudinii obturaţiei.

• Indicaţii: dinţi cu rădăcini complet formate; canale radiculare fine, cu foramen apical rotund (premolarii primi maxilari, rădăcinile vestibulare ale molarilor maxilari, rădăcinile meziale ale molarilor mandibulari)

3) Conuri de răşini sintetice

• Compoziţie: răşini epoxidice, răşini acrilice, nylon, poliesteri, teflon • Dezavantaje: nu sunt radio-opace; favorizează penetrarea salivei,

secreţiilor şi germenilor microbieni; se solubilizează în contact cu unele componente ale materialelor de obturaţie (eugenol, timol)