curs 11-12

22
Curs 11-12 1/22 NIVELURILE SISTEMULUI SOFTWARE Software = totalitatea programelor care permit funcŃionarea unui sistem de calcul. Software-ul este constituit din 3 categorii principale de programe: 1. Firmware – nivelul inferior al sistemului software, este constituit din instrucŃiunile ce intră în contact direct cu componentele fizice ale sistemului. În cazul PC-urilor, acest nivel este constituit din setul de microinstrucŃiuni (RISC şi CISC) al microprocesorului şi din BIOS (Basic Input Output System), inscripŃionat în memoria ROM. 2. Sistemul de operare – al doilea nivel al sistemului software, este un pachet de programe care asigură gestionarea eficientă a resurselor fizice şi logice ale unui sistem de calcul, precum şi o intefaŃă între utilizator şi calculator. 3. Programele de aplicaŃii – nivelul superior, cel mai apropiat de utilizator, constituit din totalitatea programelor destinate rezolvării unor probleme specifice: Programe pentru prelucrarea textelor: Microsoft Word, Corel WordPerfect, Lotus WordPro, Adobe AcrobatReader; Programe de tehnoredactare (DTP Desktop Publishing): QuarkXPress, Adobe Pagemaker,; Programe de prezentare: Microsoft PowerPoint, Harvard Graphics; Programe de calcul tabelar: Microsoft Excel, Corel QuattroPro, Lotus 1-2-3; Programe pentru baze de date: Microsoft Access, FoxPro, dBase; Programe de grafică: CorelDraw; Programe pentru prelucrarea imaginilor: Adobe PhotoShop, Corel PhotoPaint; Programe CAD: AutoCad, Archicad; Editoare HTML (Web Publishing Software): Netscape Composer, Frontpage. Browser-e Internet: Microsoft Internet Explorer, Netscape Communicator; Programe pentru poşta electronică: Netscape Messenger, Microsoft Outlook Express, Lotus Notes; Programe pentru agende: Microsoft Outlook, Lotus Organiser; Pachete de programe office: Microsoft Office, Corel Office, Lotus Notes SmartSuite. Alte tipuri de software: - programe utilitare (Norton Commander, Windows Explorer); - driver-e: mici programe care comandă componente ale hardware-ului; unele fac parte din SO, find livrate odată cu acesta, altele se livrează separat, fiind necesară instalarea lor ulterioară; - programe de asistenŃă; - jocuri; - viruşi.

description

hhhhh

Transcript of curs 11-12

Page 1: curs 11-12

Curs 11-12

1/22

NIVELURILE SISTEMULUI SOFTWARE Software = totalitatea programelor care permit funcŃionarea unui sistem de calcul. Software-ul este constituit din 3 categorii principale de programe:

1. Firmware – nivelul inferior al sistemului software, este constituit din instrucŃiunile ce intră în contact direct cu componentele fizice ale sistemului. În cazul PC-urilor, acest nivel este constituit din setul de microinstrucŃiuni (RISC şi CISC) al microprocesorului şi din BIOS (Basic Input Output System), inscripŃionat în memoria ROM.

2. Sistemul de operare – al doilea nivel al sistemului software, este un pachet de programe care asigură gestionarea eficientă a resurselor fizice şi logice ale unui sistem de calcul, precum şi o intefaŃă între utilizator şi calculator.

3. Programele de aplica Ńii – nivelul superior, cel mai apropiat de utilizator, constituit din totalitatea programelor destinate rezolvării unor probleme specifice:

• Programe pentru prelucrarea textelor: Microsoft Word, Corel WordPerfect, Lotus WordPro, Adobe AcrobatReader;

• Programe de tehnoredactare (DTP – Desktop Publishing): QuarkXPress, Adobe Pagemaker,;

• Programe de prezentare: Microsoft PowerPoint, Harvard Graphics; • Programe de calcul tabelar: Microsoft Excel, Corel QuattroPro, Lotus

1-2-3; • Programe pentru baze de date: Microsoft Access, FoxPro, dBase; • Programe de grafică: CorelDraw; • Programe pentru prelucrarea imaginilor: Adobe PhotoShop, Corel

PhotoPaint; • Programe CAD: AutoCad, Archicad; • Editoare HTML (Web Publishing Software): Netscape Composer,

Frontpage. • Browser-e Internet: Microsoft Internet Explorer, Netscape

Communicator; • Programe pentru poşta electronică: Netscape Messenger, Microsoft

Outlook Express, Lotus Notes; • Programe pentru agende: Microsoft Outlook, Lotus Organiser; • Pachete de programe office: Microsoft Office, Corel Office, Lotus

Notes SmartSuite. • Alte tipuri de software:

- programe utilitare (Norton Commander, Windows Explorer);

- driver-e: mici programe care comandă componente ale hardware-ului; unele fac parte din SO, find livrate odată cu acesta, altele se livrează separat, fiind necesară instalarea lor ulterioară;

- programe de asistenŃă; - jocuri; - viruşi.

Page 2: curs 11-12

Curs 11-12

2/22

SISTEME DE OPERARE

Sistemul de operare este interfaţa intre hardware-ul calculatorului şi utilizator; este alcătuit dintr-o colecţie de programe care gestionează resursele calculatorului şi controlează întreaga lui activitate.

Sistemul de operare asigura in principal următoarele funcţiifuncţiifuncţiifuncţii: a) gestiunea resurselor fizice ale calculatorului şi a dispozitivelor

periferice; b) gestiunea operaŃiilor de intrare/ieşire; c) gestiunea datelor (fişierelor) pe suportul de memorie externă;

Fişierul este o colecŃie de informaŃii, omogenă din punctul de vedere al naturii informaŃiilor şi al cerinŃelor de prelucrare a acestora, colecŃie care poate fi memorată pe un suport de informaŃie

d) controlul încărcării în memoria internă, punerii în funcŃiune şi încetării activităŃii pentru programele utilizator;

e) sesizarea evenimentelor deosebite care apar în timpul execuŃiei şi tratarea acestor evenimente (mesaje de erori şi recomandări de rezolvare);

f) asigurarea interfeŃei cu utilizatorul, accesul acestuia pentru controlul programului, examinarea stării sistemului. .

Din punctul de vedere al interacŃiunii cu componentele hardware ale sistemului de calcul şi după modul de implementare a software-ului, sistemul de operare este organizat pe două niveluri: a. nivelul fizic include componenta firmware a sistemului de calcul; acest nivel oferă servicii privind lucrul cu componentele hardware ale sistemului de calcul şi cuprinde acele elemente care depind de structura hardware a sistemului. Tot în nivelul fizic sunt incluse programe a căror execuŃie este indispensabilă, de

Page 3: curs 11-12

Curs 11-12

3/22

exemplu programul care lansează încărcarea automată a sistemului de operare, la pornirea calculatorului. La acest nivel, comunicarea cu sistemul de calcul se realizează prin intermediul sistemului de întreruperi, prin care se semnalează anumite evenimente apărute în sistem; la apariŃia unei întreruperi, controlul este dat unor rutine de pe nivelul următor al sistemului de operare; Exemplu : la sistemele de calcul compatibile PC, componenta sistemului de operare de pe nivelul fizic este componenta ROM-BIOS. Aceasta include programe grupate după funcŃia lor în :

• programele care se execută la pornirea sistemului de calcul : programul POST (Power-On Self-Test), care verifică starea de funcŃionare a sistemului de calcul şi programele de iniŃializare a activităŃii sistemului (rutina de încărcare a primului sector al discului sistem) ;

• rutinele care fac posibilă utilizarea componentelor fizice ale sistemului de calcul, rutine numite drivere fizice ; ele oferă servicii pentru lucrul cu configuraŃia hardware standard a sistemului de calcul : consola, tastatura, imprimanta, perifericele standard şi ceasul sistemului. Avantajul acestei soluŃii este că asigur ă independen Ńa software-ului de pe nivelul logic faŃă de caracteristicile constructive ale componentelor hardware de bază, ele fiind tratate unitar, prin intermediul driver elor.

b. nivelul logic include partea de programe a sistemului de operare şi oferă utilizatorului mijloacele prin care poate exploata sistemul de calcul; comunicarea utilizatorului cu sistemul de calcul se realizează prin comenzi adresate sistemului de operare sau prin intermediul instrucŃiunilor programelor pe care le execută; invers, comunicarea se realizează prin intermediul mesajelor transmise de sistemul de operare către utilizator. Programele nivelului logic adresează dispozitivele hardware prin intermediul programelor nivelului fizic al sistemului de operare şi din acest motiv ele sunt independente de structura hardware a sistemului de calcul : nivelul fizic constituie o interfa Ńă între hardware şi nivelul logic al sistemului de operare. Din punct de vedere funcŃional, programele sistemului de operare se împart în două categorii : a. Componenta de comand ă şi control , care cuprinde programe ce au rolul

de a asigura utilizarea eficientă a resurselor sistemului de calcul. b. Componenta de servicii, care cuprinde programe destinate minimizării

efortului uman implicat de utilizarea sistemului de calcul. Componentele sistemului de operare:

• nucleul (kernel); • interfa Ńa (shell).

Nucleul (Kernel )sistemului de operare conŃine programele care gestionează resursele calculatorului şi controlează activitatea echipamentelor şi a programelor.– componenta centrala a sistemului de operare care asigura: • accesul sigur la resursele calculatorului pentru aplicatiile utilizatorului • accesul sigur intre procesele in derulare

Lorry
Highlight
Page 4: curs 11-12

Curs 11-12

4/22

• corectitudine in ceea ce priveste impartirea resurselor hardware • ascunde complexitatea accesarii dispozitivelor hardware prin oferirea unui

nivel de abstractizare (abstraction layer) - un set de instructiuni universale pentru un anumit tip de dispozitive Drivere specifice ofera infomatii despre modalitatiile de accesare a respectivului dispozitiv

• Ofera suport pentru dezvoltarea de aplicatii prin serviciile (interfetele uniforme) implementate: acces la discurile magnetice, managementul memoriei,programarea la executie, etc

In continuare sunt prezentate succint funcŃiile: S.O Gestiunea resurselor fizice (procesorul, memoria internă şi sistemul de intrare/ieşire). Sistemul de operare Ńine cont de volumul de resurse, viteza cu care lucrează fiecare resursă şi dependenŃa funcŃională dintre resurse. De exemplu , se alocă unui program memorie internă şi dispozitivul periferic prin care sunt furnizate datele necesare prelucrării. Gestiunea opera Ńiilor de intrare/ie şire la nivel fizic şi logic. La nivel fizic sunt asigurate operaŃiile de intrare/ieşire cu echipamentele periferice prin care se realizează citirea/scrierea datelor pe suportul de informaŃie, acŃionându-se direct asupra dispozitivului periferic. Sunt asigurate operaŃiile de intrare/ieşire cu echipamentele periferice la nivel logic. Prin aceste operaŃii se realizează organizarea, accesul, stocarea şi regăsirea datelor pe suportul de informaŃie. Unitatea logica de acces la echipamentele periferice este fişierul. Gestiunea datelor (fi şierelor) pe suportul de memorie extern ă. Programe ale sistemului de operare asigura transferul de date cu echipamentele periferice şi realizează o interfaŃă între programele de aplicaŃie şi sistemul de intrare–ieşire. Modulele de program care realizează transferul de date exista o singură dată în sistem ca şi componente ale sistemului de operare, şi nu în fiecare program de aplicaŃie care utilizează transferuri cu un anumit echipament periferic. Sesizarea evenimentelor deosebite care apar în ti mpul execu Ńiei şi tratarea acestor evenimente. In timpul executării unor programe (de aplicaŃie sau de sistem) pot să apară evenimente deosebite ca de exemplu programul solicită: scrierea pe un CD iar acesta nu este montat, scrierea la imprimantă iar aceasta nu este conectată sau nu a fost alimentată cu hârtie, executarea unei operaŃii aritmetice iar rezultatul depăşeşte capacitatea zonei de memorie alocată, etc. Evenimentele sunt sesizate de circuitele de control ale dispozitivelor periferice şi transmise unor componente ale nucleului care tratează aceste evenimente. Pentru a rezolva aparitia unor stări conflictuale între mai multe evenimente, acestea sunt grupate în clase cărora li se atribuie priorităŃi.

Clasificarea sistemelor de operare Clasificare dupa planificarea la executie a proceselor:

1. Sisteme multitasking – permit aparenta executie a mai multor procese(task-uri) in paralel prin alternarea accesului exclusiv la o anumita resursa critica; minimizeaza timpul de rulare al unui proces

Page 5: curs 11-12

Curs 11-12

5/22

• Multitasking cooperant – procesele active cedau singure resursa critica unui alt proces in asteptate (Windows 3.X, Mac OS anterior versiunii X)

• Multitasking preemtiv – sistemul de operare este cel care activeaza /inactiveaza procesele folosing un algoritm de programarea a executiei (scheduler) (toate sistemele de operare moderne Linux, Unix, Windows). Linux este cel mai cunoscut kernel open-source folosit in numeroase sisteme de operare Linux nu desemneaza un sistem de operare, ci doar un kernel , dar este folosit in mod uzual pentru a desemna un sistem de operare Unix-like construit in jurul kernelului Linux

2. Sisteme real-time – garanteaza rularea unui proces in asteptare la aparitia unui eveniment extern; minimizeaza timpul de asteptare a perifericelor

3. Sisteme multiprograming – aloca timp de rulare unui proces pina cind acesta trebuie sa astepte dupa un periferic lent; maximizeaza timpul de folosire al procesorului

Partajarea procesorului se face printr-o componenta a nucleului sistemului de operare numita planificatorul de procese. Planificatorul de procese rezolvă cererile solicitate de programele active încărcate în memoria internă printr-un sistem de priorităŃi, partajarea timpului, etc.

Interfa Ńa sistemului de operare asigură comunicarea între utilizator şi calculator. Prin intermediul tastaturii sau al mouse-ului, utilizatorul transmite comenzi sau răspunsuri la solicitările calculatorului iar prin intermediul monitorului, calculatorul transmite utilizatorului mesaje sau întrebări.

InterfeŃele pot fi realizate utilizând: a) limbaj de comandă; b) sistem de meniuri; c) grafic cu ajutorul simbolurilor (pictogramelor).

a)InterfaŃa realizată printr-un limbaj de comand ă.

In acest tip de interfaŃă utilizatorul transmite comenzile calculatorului sub forma unui sir de caractere care respectă o anumită sintaxă. Calculatorul permite utilizatorului să introducă o comandă afişând pe primele poziŃii ale liniei curente de pe ecran un sir de caractere numit prompter . De regulă prompterul este compus din numele unităŃii curente de disc, urmat eventual de numele directorului curent şi terminându-se cu caracterul “>” (ex: C:\LUCRU>).

De la tastatură (keyboard ) utilizatorul introduce comanda care este păstrată în memoria internă numită “zona de editare a tastaturii”. Se acŃionează tasta <Enter>, moment în care comanda este transferată în zona de memorie internă unde se află programul numit interpretor de comenzi .

Interpretorul analizează comanda, dacă aceasta este corectă, solicită procesorului să o execute utilizând resursele logice şi fizice, în final se afişează din nou prompterul.

In cazul în care comanda nu a fost corect editată, pe ecran se afişează mesajul “Bad command or file name”.

Page 6: curs 11-12

Curs 11-12

6/22

b)InterfaŃa realizată printr-un sistem de meniuri. In acest tip de interfaŃă utilizatorul transmite comenzile calculatorului prin intermediul unui sistem de meniuri şi opŃiuni de meniu sau poate folosi combinaŃia de taste care apare în dreapta numelui opŃiunii cunoscută şi sub numele de scurt ătur ă (shortcut keys ).

Acest tip de interfaŃă presupune existenta unui interpretor de comenzi care să folosească un sistem de meniuri sau interpretorul de comenzi să folosească un program care se suprapune peste interpretorul de comenzi.

Pentru deschiderea meniurilor, declanşarea unei comenzi se realizează prin folosirea tastaturii (tehnica barei selectoare -dreptunghi evidenŃiat pe ecran cu altă culoare sau tehnica literei de identificare -litera de identificare subliniată) sau mouse-ul. c)InterfaŃa realizată grafic cu ajutorul simbolurilor (pictogramelor). In acest tip de interfaŃă instrucŃiunile se dau calculatorului prin intermediul unor simboluri care sugerează conceptul, de exemplu o componentă a calculatorului, aplicaŃie, parametru, etc. Aceste interfeŃe folosesc metoda de trage şi plaseaz ă (drag and drop ) prin care obiectele reprezentate prin pictograme pot fi copiate sau mutate. Utilizatorul trebuie în acest tip de interfaŃă să cunoască pictograma care reprezintă aplicaŃia. Sisteme de operare cu interfa Ńa realizat ă grafic (GUI G raphical User Interface=un sistem de programe care îi permite utilizatorul ui să comunice cu calculatorul prin intermediul unor elememte graf ice : (iconuri ,ferestre, meniuri ) Exemple de S.O.cu G.U.I. : Windows NT, Windows 95, Windows 98, Windows 2000.

Windows NT (New Technology) al cărui principal avantaj îl constituie posibilitatea implementării lui atât pe PC-uri cu microprocesoare Intel , cât şi pe PC-uri bazate pe microprocesoare RISC (Reduced Instruction Set Computing), ceea ce îi conferă caracterul unui sistem deschis, condiŃie esenŃială în lucrul la nivelul reŃelelor de calculatoare.

Windows NT oferă posibilitatea gestionării reŃelei, realizării şi gestionării aplicaŃiilor distribuite (model client/server).

Windows 95 are o interfaŃă grafică orientată pe ferestre, care permite utilizatorului lansarea concomitent a mai multor aplicaŃii, fiecare în fereastra ei, precum şi schimbul de informaŃii între acestea.

Windows 98 este un mediu complet integrat cu Internetul , constituindu-se ca un suport pentru noile tehnologii hardware şi păstrând compatibilitatea cu Windows 95, fată de care apare ca o extindere (upgrade ).

Windows 7 este ultima interfaŃă lansată de Microsoft în 2009, de la care se aşteaptă o compatibilizare a platformelor Windows şi performanŃe superioare.

Page 7: curs 11-12

Curs 11-12

7/22

Directoare în sistemul de operare MS-DOS Sistemul MS-DOS (MicroSoft Disk Operating System), este un sistem de

operare monouser şi monotask, cu interfaŃa realizată printr-un limbaj de comand ă ceea ce înseamnă că permite folosirea calculatorului la un moment dat de către un singur utilizator, rulându-se un singur program de aplicaŃie

. Directorul (directory) Dosarul (folder)

Dosarul (folder) este folosit în sistemul Windows 95 şi respectiv 98 pentru a defini un container în care se pot păstra fişiere, aplicaŃii sau chiar alte dosare. Dacă directorul reprezintă un mecanism prin care sunt organizate fizic fişierele pe disc, dosarul reprezintă un mecanism de organizare logică, la nivelul interfeŃei a diferitelor entităŃi cu care lucrează sistemul de operare, inclusiv a fişierelor.

Sistemul de operare MS-DOS utilizează o formă logică de grupare a fişierelor şi anume organizarea arborescent ă pe directoare (subdirectoare). EsenŃa acestui sistem de organizare constă în posibilitatea de reunire a mai multor fişiere într-un grup, numit director , care poartă şi el un nume respectând aceleaşi reguli ca şi fişierul. Printre fişierele ce compun un director se poate găsi un alt director (subdirector), ceea ce conduce la o organizare de tip arbore.

TIPURI DE DIRECTOARE Există un director cu un statut special, directorul r ădăcin ă (root

directory ), care reprezintă originea de pornire în construcŃia arborelui. La formatarea discului sau dischetei se creează directorul rădăcină (Root Director ). In acesta sunt memorate: numele fiecărui fişier cu extensia sa, spaŃiul ocupat de acesta pe disc în octeŃi, data şi ora la care a fost creat sau modificat.

Directorul curent (lucru) este directorul în care se lucrează la un moment dat.

Dispozitivul implicit (default driver), este dispozitivul pe care se caută un fişier sau director dacă nu se specifică tipul dispozitivului.

Un disc logic (partitie ) în format MS-DOS este împărŃit din punct de vedere funcŃional în patru parŃi:

BOOT – zona în care se găseşte programul de încărcare al sistemului de operare, localizată pe primul sector al primei piste (boot sector);

FAT (File Allocation table) – conŃine informaŃiile cu ajutorul cărora se gestionează spaŃiul de pe disc;

DIR (root directory) – directorul rădăcină; FILE – zonă alocată fişierelor

Zona DIR este organizată sub forma unui tabel care conŃine pe fiecare linie toate informaŃiile necesare accesului la un fişier: nume, extensie, data şi ora la care au fost create, adresa din FAT unde se găseşte informaŃia de localizare fizică pe disc, etc. Fiecare astfel de linie poartă denumirea de intrare director ( directory entry ). Arborele de directoare (tree) este o structură arborescentă de directoare creată în zona de Boot a discului pornind de la directorul rădăcină.

Page 8: curs 11-12

Curs 11-12

8/22

In construirea arborelui de directoare, se respectă următoarele reguli:

→ Un director are un singur director de origine, numit director părinte (parent directory ), situat pe nivelul imediat ierarhic superior. Un director care are un director părinte se mai numeşte subdirector. Astfel se poate obŃine un arbore cu un director şi mai mulŃi subdirectori.

→ Un director poate avea mai multe directoare copii (child directories ). Aceste directoare sunt în directa lui subordonare şi se găsesc pe nivelul imediat inferior.

Tipuri de fi şiere Fişierul este o colecŃie de informaŃii, omogenă din punctul de vedere al

naturii informaŃiilor şi al cerinŃelor de prelucrare a acestora, colecŃie care poate fi memorată pe un suport de informaŃie.

Indentificatorul fişierului este format din trei elemente: [cale] nume . extensie

exemplu: C:/drept/anul1/semianb/document13.doc Calea de director (path), specifică modul de parcurgere în ordinea ierarhică

a arborelui de la rădăcină şi până la directorul dorit în care se găseşte fişierul specificat. Specificarea se face prin scrierea numelor de subdirector de pe cale separate între ele prin caracterul “\” (backslash ).

In cazul sistemului de operare MS-DOS, numele este un şir de maxim 8 caractere alfanumerice şi extensia un sir de 3 caractere, tipul fişierului se foloseşte pentru a aprecia apartenenŃa fişierului la o clasă de fişiere. Pentru separarea numelui de extensie se foloseşte punctul.

Sistemul de operare Windows 95 acceptă nume lungi de fişiere, care pot avea până la 255 de caractere şi astfel se permite definirea mai bună a conŃinutului fişierului, implicit se preiau primele caractere care-l fac unic definit în arborescentă.

Nu pot fi folosite pentru denumirea fisierelor: o caracterele: . “ \ / : | > < + = ; , ); o spatiile; o numele de dispozitiv ( cuvinte rezervate de către sistem pentru

dispozitivele periferice), de exemplu: o CON -consola sistem o PRN, LPT1, LPT2, LPT3 - interfeŃe paralele o COM1, COM2, COM3, COM4 – interfeŃe seriale o Unitatile de discuri: A:, B:, C: etc. (literele A si B sunt rezervate

discurilor flexibile, C pentru hard-disc, D pentru CD-ROM).

Exista o serie de extensii standard recunoscute de sistem şi o altă serie de extensii care s-au standardizat prin tradiŃie; acestea au fost impuse de firmele producatoare ale unor produse software sau pur şi simplu au fost adoptate de jargonul “fanilor”.

Iata câteva din extensii: � standard MS-DOS:

Page 9: curs 11-12

Curs 11-12

9/22

.com , .exe - program executabil, încărcat în memoria internă şi lansat în execuŃie

.bat (batch) - fişier de comenzi, conŃin secvenŃe de comenzi MS-DOS care se execută în bloc

.sys (system) - pentru fişiere sistem

.obj (object) - fişier obiect � produse de firma:

.arc, .zip, .lzh - pentru fişiere arhivate cu programul pkpak, pkzip, respectiv lh.

.dbf - fişiere baza de date de tip dBase sau Fox

.xls - fişiere cu tabele tip Excel � formate grafice:

.pcx - creat cu Paintbrush din Windows

.msp - fişiere tip Microsoft Windows

.gif - fişiere cu format tip Graphic Image Format

.bmp - fişiere cu format tip bitmap � fişiere ASCII (text):

.c - program sursa C

.pas - program sursa PASCAL

.bas - program sursa BASIC

.for - program sursa FORTRAN

.doc - text tip document

.txt - texte

Din punctul de vedere al utilizatororului , al informaŃiilor pe care le conŃine, fişierele se împart în: � Fişiere executabile , care conŃin programe executabile. � Fişiere neexecutabile, care conŃin informaŃii care vor fi prelucrate de fişierele

executabile. Din această categorie fac parte: Fişiere de date, care conŃin date ce vor fi prelucrate de un fişier

executabil sau care s-au obŃinut în urma prelucrării. fişierele de date tip .dbf conŃin de obicei date omogene, de exemplu fise cu evidenta studenŃilor, care conŃine: numele şi prenumele, data şi locul naşterii, etc.. Fiecare fişă din evidenŃă devine în fişier o înregistrare (record).

Fişiere surs ă, care conŃin programe sursă, scrise într-un limbaj de programare;

Fişiere de texte, care conŃin texte. fişierul conŃine atât coduri de caractere, cât şi coduri de comenzi pentru formatarea textului şi aranjarea lui în pagină;

Fişiere de imagini, care conŃin imagini. Imaginile sunt reprezentate prin coduri care descriu vectorial sau prin formule matematice imaginile,

Page 10: curs 11-12

Curs 11-12

10/22

determinând pixelii şi codurile de culori care vor fi afişate pe ecran sau tipărite.

Fişiere de sunet, care conŃin sunete. Sunetele sunt reprezentate digital. Din punctul de vedere al tratării de catre sistemul de operare, proprietăŃile fişierelor sunt:

� Read Only – R – pentru a preciza că fişierul este protejat la scriere; � Archive –A - pentru a marca că s-a creat pentru fişier o copie de

siguranŃă; � System- S – pentru a preciza că fişierul aparŃine sistemului de operare şi

deci nu trebuie folosit în operaŃii curente; � Hidden –H – pentru a preciza că fişierul este ascuns pentru operaŃiile cu

fişiere şi directoare. Sistemul de operare Windows Sistemele Microsoft Windows, dezvoltate de catre celebra firma Microsoft, au fost create din dorinta de a oferi utilizatorilor o interfata prietenoasa cu calculatorul ("user-friendly interface"), prin intermediul unor instrumente grafice sugestive: ferestre, icoane, meniuri grafice etc. Prin urmare, primele sisteme MS Windows aveau doar rolul de a facilita realizarea unor operatii specifice sistemului de operare MS-DOS, fiind dependente de existenta acestui sistem de operare pe calculatorul pe care erau instalate. Dintre aceste suprafete de operare amintim versiunile Windows 3.1 si Windows 3.11 for Workgroups. Un punct de cotitura în evolutia sistemelor Windows îl reprezinta lansarea pe piata, în anul 1995, a lui Windows '95, care este el însusi un sistem de operare, nemaifiind dependent de instalarea în prealabil a MS-DOS pe calculatorul pe care ruleaza. Versiunile îmbunatatite, dintre care amintim Windows '98 si Windows 2000 fac parte din aceeasi familie de sisteme de operare, denumita simbolic Windows 9x. În domeniul retelelor de calculatoare, primele facilitati specifice administrarii acestora au aparut odata cu versiunea Windows 3.11 for Workgroups, însa versiunile consecutive ale familiei Windows NT sunt cele despre care putem afirma ca reprezinta o solutie viabila pentru administrarea retelelor. Utilizarea dispozitivului MOUSE Deşi majoritatea acŃiunilor se pot executa prin intermediul tastaturii (Keyboard), de multe ori este mai simplu şi comod să se utilizeze dispozitivul mouse. De altfel, introducerea dispozitivului mouse în activitatea de accesare a serviciilor sistemului de operare, a fost “secretul” raspândirii rapide a sistemului Windows. Mouse-ul controlează un cursor (indicator) numit cursorul mouse-ului (Pointer) ce este prezent pe ecran. Pentru a muta (mişca) cursorul, se deplasează mouse-ul prin alunecare pe o suprafaŃă plană (pad) de arie 23x18cm2, în direcŃia dorită (stânga-dreapta, înainte-înapoi sau pe diagonale); prin ridicarea dispozitivului, cursorul rămâne în aceeaşi poziŃie pe ecran. In funcŃie de operaŃia care se execută, pointerul are diferite forme (de exemplu dacă are forma de clepsidra înseamnă că se execută o operaŃie şi utilizatorul trebuie să aştepte până se execută aceasta pentru a putea să folosească din nou mouse-ul). De regulă, sunt utilizate două butoane pentru mouse, unul fiind numit butonul principal (butonul stâng), iar cel de-al doilea fiind butonul secundar( butonul drept).

Page 11: curs 11-12

Curs 11-12

11/22

Butoanele sunt folosite pentru a executa click (apăsarea şi eliberarea rapidă a butonului) sau dublu-click (apăsarea şi eliberarea rapidă de două ori a butonului) ObservaŃie. Prin intermediul driver-ului (program ce gestionează acŃiunile mouse-ului) de mouse, se poate realiza configurarea dispozitivului astfel ca butonul stâng să fie buton principal şi butonul drept să fie cel secundar ( Right-handed). Pentru stângaci (Left-handed) se face configurarea inversă.după ce aŃi deschis Mouse din Control Panel

Page 12: curs 11-12

Curs 11-12

12/22

AcŃiuni elementare ale mouse-ului AcŃiunea Se procedează astfel :

IndicaŃi un obiect Se deplasează mouse-ul pentru a plasa cursorul pe elemetul respectiv

SelectaŃi ( marcaŃi, alegeŃi )un obiect IndicaŃi obiectul de pe ecran,apoi apăsaŃi şi eliberaŃi rapid butonul stâng al mouse-ului.=click stânga

Deschidere,pornire IndicaŃi obiectul de pe ecran,apoi apăsaŃi rapid de două ori şi eliberaŃi butonul stâng al mouse-ului.= dublu click stânga

« tot ceea ce se poate face cu obiectul pe care s-a executat clicul »

IndicaŃi obiectul de pe ecran, după care apăsaŃi şi eliberaŃi rapid butonul drept. Executarea unui click drepta determină afişarea unui meniu de context imediat cu o listă din care se poate alege comanda(funcŃia) dorită să o aplicaŃi pentru obiectul respectiv.

Deplasare,copiere,regrupare(drag and drop

IndicaŃi obiectul şi apoi ŃineŃi apăsat butonul stâng în timp ce deplasaŃi obiectul până unde doriŃi, apoi lăsaŃi să cadă obiectul când eliberaŃi butonul mousului

. La pornirea calculatorului, se încarcă sistemul de operare Windows care afişează pe

ecranul calculatorului (desktop), elementele G.U.I. 1. Desktop (suprafaŃă de lucru - birou) = locul unde se află programele, fişierele şi scurtăturile (Shortcuts); Notiunea de desktop a aparut odata cu Windows '95 si se refera la întreaga suprafata care se afiseaza odata cu initializarea sistemului. Practic, desktop-ul este întregul ecran. Acesta poate fi configurat dupa preferintele utilizatorului, adaugându-i noi elemente sau modificându-i culoarea si modul de afisare. Pentru a realiza aceste actiuni, utilizatorul va realiza un clic dreapta de mouse pe desktop, într-o zona libera a acestuia, si va selecta optiunea Properties din meniul care se afiseaza. Cele mai importante elemente pe care le poate contine desktop-ul la un moment dat sunt:

• bara de task-uri (taskbar) • ferestre (windows) • icoane (icons) • meniuri (menus)

2. Bara de task-uri (Taskbar)

Page 13: curs 11-12

Curs 11-12

13/22

În partea inferioara a desktop-ului se afla bara de task-uri (taskbar). Ea contine butonul meniului Start, meniu care poate fi utilizat în scopul lansarii rapide în executie a unor programe (optiunile Run sau Programs), precum si în scopul gasirii unor fisiere sau a unor calculatoare din retea - daca este cazul - (Find). De asemenea, meniul Start pune la dispozitia utilizatorilor cea mai rapida metoda de a obtine informatii referitoare la modul de functionare a sistemului Windows (Help). Atunci când utilizatorul doreste sa îsi configureze anumite caracteristici ale sistemului (data si ora, tastatura, mouse-ul, imprimantele, setarile de retea etc) va utiliza optiunea Settings - Control Panel a meniului Start. De asemenea, oprirea fizica a functionarii calculatorului, prin apasarea butonului Power, se va realiza doar dupa ce sistemul Windows a fost în prealabil oprit (optiunea Shut Down a meniului Start).

Atunci când utilizatorul deschide un nou program, un document sau o fereastra pe desktop, un buton corespunzator apare pe taskbar. Toate aceste butoane pot fi utilizate pentru a realiza comutarea rapida între aplicatiile deschise la un moment dat.

Pozitia pe desktop a barei de task-uri poate fi modificata astfel încât aceasta sa ocupe una dintre laturile ecranului. Pentru a realiza mutarea taskbar-ului, se va realiza un clic cu mouse-ul pe o zona neocupata a acestuia si se va glisa mouse-ul spre latura unde se doreste a fi mutata bara de task-uri. Se va elibera apoi butonul stânga de mouse. Daca utilizatorul doreste ca taskbar-ul sa nu mai fie afisat, va glisa marginea interioara a acestuia peste marginea sa exterioara.

Page 14: curs 11-12

Curs 11-12

14/22

3. Icon (pictogramă) = imagine grafică (figură-emblemă) de format mic . Este o reprezentare grafica asociata unui element al sistemului Windows :un dosar (folder), un program, un document (fişier-file) sau o scurtatură (shortcut); Acestă imagine este folosită pentru accesarea unei acŃiuni (comandă, funcŃie, operaŃie, serviciu, etc.). Asupra unei pictograme se pot realiza diverse operaŃii ( tragere, plasare, ştergere-cut, copiere-copy, lipire-paste); FaŃă de Windows 3.1, Windows 95 a introdus posibilitatea de a realiza Cut, Copy şi Paste nu numai asupra textelor (în operaŃii de prelucrare), ci şi asupra oricărui element (deci şi pictograme) de pe ecran;

Pictograma este alcatuita dintr-un desen însotit de o secventa de text care sugereaza numele elementului caruia i-a fost asociata. În functie de tipul acestui element icoana poate fi:

• Icoana de aplicatie - se obtine în urma minimizarii unei ferestre de aplicatie si ocupa o anumita pozitie în bara de task-uri, în functie de momentul lansarii în executie a aplicatiei. Realizarea unui clic cu mouse-ul pe o astfel de icoana

Page 15: curs 11-12

Curs 11-12

15/22

conduce la redeschiderea ferestrei care fusese în prealabil minimizata si predarea controlului catre aplicatia corespunzatoare;

• Icoana de document - se obtine în urma minimizarii unei ferestre de document si se poate dispune oriunde în spatiul de lucru al aplicatiei. Realizarea unui dublu clic cu mouse-ul pe o astfel de pictograma conduce la redeschiderea ferestrei document care fusese în prealabil minimizata;

• Icoana de grup (Folder) - realizarea unui dublu clic cu mouse-ul pe o icoana de grup conduce la deschiderea unei ferestre de document care contine o serie de alte icoane. Pictograma My Computer este o astfel de icoana de grup;

• Icoana de program (Shortcut scurtatură) = Comandă rapidă;) - este asociata unei aplicatii care poate fi lansata în executie de pe desktop. Lansarea în executie se realizeaza prin intermediul unui dublu clic cu mouse-ul pe respectiva icoana. De exemplu, pictograma Microsoft Word este o astfel de icoana de program. Fiecare scurtătură creată ocupă foarte puŃin spaŃiu pe hard disk, iar utilizatorul nu mai este nevoit să caute fişierul(documentul) sau programul pentru a-l deschide(executa); O scurtatură este reprezentată în suprafaŃa de lucru printr-o pictogramă ce are o mică sageată în colŃul din stânga-jos;

Daca icoanele de aplicatie si cele de document se creeaza (dispar) odata cu deschiderea (închiderea) aplicatiei sau documentului asociat, icoanele de grup si cele de program pot fi create si manipulate de catre utilizator. Pentru crearea unei noi icoane de program se va efectua un clic dreapta cu mouse-ul într-o zona libera a desktop-ului si se va selecta optiunea New - Shortcut a meniului contextual. Se va indica apoi calea spre fisierul executabil asociat programului respectiv, precum si textul de identificare a icoanei. În cazul crearii unei icoane de grup, se va utiliza optiunea New - Folder a aceluiasi meniu contextual. Mutarea pe desktop a unei icoane se poate realiza prin efectuarea unui clic cu mouse-ul pe respectiva icoana si glisarea mouse-ului pâna la noua pozitie. Celelate operatii de manipulare a icoanelor (stergere, redenumire, copiere etc) pot fi executate prin alegerea optiunii corespunzatoare din meniul contextual al icoanei 4. Fereastra este o zonă dreptunghiulară de dimensiuni diferite de pe ecran.

Pot exista mai multe ferestre, fiecare corespunzând unei aplicaŃii. Dacă la un moment dat sunt deschise mai multe ferestre pe ecran, una singura este

fereastra activă. AplicaŃia activă corespunde aplicaŃiei care primeste comenzile care se dau de la un dispozitiv de intrare

Clasificarea ferestrelor Ferestrele pot fi :de aplicaŃie ,de grup de aplicaŃii (My Computer) , de lucru sau de

document şi de dialog. a) Ferestrele de aplicaŃie conŃin aplicaŃiile în curs de execuŃie. Sub bara de titlu a

ferestrei se află pe orizontală bara cu titluri de meniuri. b) Ferestrele de document sunt situate în interiorul ferestrelor de aplicaŃie: au o

bară cu numele documentului, dar nu au o bară cu titluri de meniuri (sunt acŃionate meniurile ferestrei de aplicaŃie).

.Fereastra de aplicaŃie sau de document se compune din următoarele elemente:

Page 16: curs 11-12

Curs 11-12

16/22

Bara de titlu (Title bar ) pe care se afişează numele aplicaŃiei sau al documentului

deschis în fereastră. Bara de titlu la o fereastră activă este afişată într-o culoare diferită de a celorlalte ferestre de pe ecran.

Butonul meniului de control (Control Menu Box) situat în partea stângă a barei de titlu a ferestrei; conŃine opŃiuni pentru manipularea ferestrei. Este util când manipularea ferestrei se face folosind tastatura.. Pictograma afişată de acest buton este pictograma aplicaŃiei care lucrează în fereastră

Titlul ferestrei este afişat în bara de titlu. In funcŃie de tipul ferestrei, poate fi numele unei aplicaŃii, al unui dosar, al unui fişier etc.

Există trei butoane situate în partea dreaptă a barei de titlu a ferestrei, ele pot fi acŃionate numai cu mouse-ul:

• Butonul de minimizare (Minimize button ) este folosit pentru micşorarea ferestrei la nivel de pictograma

• Butonul de maximizare (Maximize button) este folosit pentru redimensionarea ferestrei până la ocuparea întregului spaŃiu disponibil ce delimitează fereastra

Page 17: curs 11-12

Curs 11-12

17/22

• Butonul de restaurare (Restore button) apare în locul butonului de maximizare după operaŃia de maximizare, are ca efect refacerea ferestrei la dimensiunea pe care a avut-o înainte de operaŃia de maximizare

• Butonul de închidere realizeaza închiderea ferestrei si, implicit, a aplicatiei (documentului) din fereastra.

Bara cu titluri de meniuri (Menu bar) afişează pe orizontală lista cu meniurile disponibile. Meniurile la rândul lor sunt formate din liste de comenzi care acŃionează în aplicaŃia sau documentul deschis în fereastră.

Bara cu instrumente (Toolbar) este afişată sub bara de meniu, este o bară cu butoane ce conŃin pictograme ale unor comenzi care pot fi comandate şi din meniu. Bara apare numai la anumite ferestre de aplicaŃie (Word, Excel etc).

Bara de stare (Status Bar) este afişată în partea inferioară a ferestrelor de aplicaŃii şi afişează diferite informaŃii referitoare la acŃiunile din aplicaŃie de exemplu: o scurtă descriere a comenzii care este curent selectată.

Bara de derulare pe verticală şi bara de derulare pe orizontală (Scroll bar) sunt folosite pentru deplasarea ferestrei peste obiectele afişate (text, pictograme etc); conŃin butoane săgeŃi şi cursoare mobile care pot fi acŃionate numai cu mouse-ul. Butoanele cu săgeŃi permit defilarea conŃinutului ferestrei în sensul săgeŃii. Cursorul mobil arată poziŃia ferestrei relativ la conŃinut.

Bordura ferestrei (Border) este o bara subŃire care delimitează fereastra şi care poate fi agăŃată cu mouse-ul pentru redimensionarea ferestrei pe verticală sau pe orizontală.

Colturile ferestrei (Corner) sunt zonele de bordura din cele patru colturi ale ferestrei. Sunt folosite la redimensionarea ferestrei cu ajutorul mouse-ului pe orizontală şi verticală în acelaşi timp.

Punctul de inserare (Insertion Point) este un semn grafic care indică poziŃia în care poate fi scris un text sau inserat un desen într-un document.

SuprafaŃa de lucru (Working area) este zona în care aplicaŃia sau documentul afişează obiecte sau informaŃii.

c) Caseta de dialog (dialog box) Caseta de dialog este o zona de afişare care se suprapune peste imaginea curentă.

Prin intermediul casetei, sistemul informează utilizatorul despre operaŃia pe care o execută, despre un incident avut în timpul executării operaŃiei sau cere informaŃii suplimentare pentru executarea unei operaŃii.

Dialogul se poate realiza prin intermediul unor obiecte de pe ecran: • textul explicativ; • zona de editare; • butoanele radio; • comutatoare; • declanşatoare; • liste.

Caseta de dialog este formată din:

Page 18: curs 11-12

Curs 11-12

18/22

Bara de titlu a casetei care defineşte acŃiunea care a determinat apariŃia casetei de dialog. Caseta se poate deplasa glisând cu mouse-ul bara de titlu;.

• Butonul de închidere plasat în extremitatea dreapta a barei de titlu, se foloseşte pentru închiderea casetei de dialog (se executa clic pe buton);

• Butonul de Help plasat în partea dreapta a barei de titlu, lângă butonul de închidere şi marcat cu simbolul ? se foloseşte pentru a obŃine informaŃii despre obiectele din casetă. Se executa clic pe buton şi ca urmare cursorul mouse-ului va lua forma butonului, apoi se indică obiectul din casetă pentru care utilizatorul doreşte sa aibă informaŃii şi se execută clic cu mouse-ul pe acesta, informaŃiile se afişează într-o casetă;

Zona de obiecte conŃine obiecte folosite pentru dialog. Sunt obligatorii textul explicativ şi declanşatoarele. Obiectele pot fi organizate în secŃiuni; fiecare secŃiune are un titlu, secŃiunea se deschide efectuând clic pe titlul ei.

Obiectele din zona de obiecte: Textul explicativ care informează utilizatorul despre dialogul iniŃiat; Zona de editare text (Text box), în care poate fi scris un text (nume de fişier,

nume de director, sir de caractere,…). Dacă trebuie scrisă o valoare numerică, se foloseşte caseta de editare care este prevăzută cu un buton de incrementare şi unul de decrementare;

Lista permite stabilirea valorii unui parametru ce poate lua mai multe valori. Numele listei reprezintă parametrul pentru care se stabileşte valoarea, iar într-un dreptunghi se afişează o listă de nume ce reprezintă valori pe care le poate lua parametrul (nume de fişiere, nume de dosare, nume de unităŃi de disc, nume de fonturi etc.). Se alege un nume din listă atribuind astfel o valoare parametrului. Dacă lista este prea lungă se folosesc barele de derulare (verticală / orizontală).

Lista poate fi: • Simplă, în care se afişează mai multe elemente din listă. In general

este însoŃită de o zonă de editare text, în care va fi scris numele ales din listă sau în care se poate scrie numele de la tastatură.

• Ascunsă, în care se afişează un singur element din listă şi el corespunde valorii actuale a parametrului.

5. MeniurileMeniurileMeniurileMeniurile

Meniurile conţin o lista cu opţiuni pe care calculatorul le poate executa. Opţiunile pot fi: titlu de submeniu, o comanda de operaţie sau o valoare a unui parametru. Utilizând mouse-ul sau tastatura se alege opţiunea necesară.

Meniul poate fi dezactivat dezactivat dezactivat dezactivat ceea ce înseamnă că nu permite accesul la opţiuni sau activat, în care caz permite accesul la opţiuni.

Page 19: curs 11-12

Curs 11-12

19/22

Alegerea unei opţiuni din meniu produce o anumită acţiune, astfel:

� Dacă opţiunea este un titlu de submeniu,titlu de submeniu,titlu de submeniu,titlu de submeniu, se va afişa o listă de opţiuni;

� Dacă opţiunea este o comandă de operaţie,comandă de operaţie,comandă de operaţie,comandă de operaţie, se va declanşa o anumită acţiune a calculatorului;

� Dacă opţiunea este o valoare a unui parametruvaloare a unui parametruvaloare a unui parametruvaloare a unui parametru, prin alegerea ei i se va atribui parametrului valoarea precizată prin opţiune. Dacă parametrul poate lua mai multe valori, se foloseşte un grup de opţiuni de meniu de tip butoane radiobutoane radiobutoane radiobutoane radio (butoane de opţiunibutoane de opţiunibutoane de opţiunibutoane de opţiuni) care la un moment dat permit activarea unei singure opţiuni din grup.

� Dacă parametrul poate lua doar două valori, se foloseşte o opţiune de tip comutatorcomutatorcomutatorcomutator, la o alegere se activează şi atribuie parametrului valoarea „adevărat”, iar la următoarea alegere se dezactivează şi atribuie parametrului valoarea „fals”.

� In titlul meniului sau în opţiunea de meniu, una din litere este subliniată şi se numeşte litera de identificarelitera de identificarelitera de identificarelitera de identificare, ea poate fi utilizată pentru a deschide un meniu sau pentru a alege o opţiune din meniu.

Meniurile sunt de douǎ tipuri :meniuriMeniurile sunt de douǎ tipuri :meniuriMeniurile sunt de douǎ tipuri :meniuriMeniurile sunt de douǎ tipuri :meniuri----program şi specialeprogram şi specialeprogram şi specialeprogram şi speciale( de sistem)( de sistem)( de sistem)( de sistem)

Ferestrele de aplicaţie dispun de mai multe meniurimeniurimeniurimeniuri----programprogramprogramprogram:

� Meniul principalMeniul principalMeniul principalMeniul principal (pullpullpullpull----downdowndowndown), afişează titlurile de meniuri pe orizontală în bara de meniuri. Prin deschiderea unui meniu din lista de meniuri, se afişează sub acesta un alt meniu, numit meniu derulantmeniu derulantmeniu derulantmeniu derulant (popopopopppp----upupupup menu) care conţine o liste opţiuni. Se poate deschide meniul pull-down executând clic cu mouse-ul sau acţionând tasta AltAltAltAlt sau F10F10F10F10 şi folosind tehnica barei selectoare sau a literei de identificare.

Convenţii în reprezentarea opţiunilor:

� opţiunea scrisă cu culoare gri nu este disponibilă pentru aplicaţie (nu sunt asigurate condiţiile necesare pentru executarea comenzii);

� triunghiul 4 din dreapta numelui opţiunii semnifica faptul că opţiunea este un titlu de submeniu, ceea ce înseamnă că se va deschide un alt submeniu;

Page 20: curs 11-12

Curs 11-12

20/22

� opţiunea urmată de trei puncte … , afişează o casetă de dialog (dialog dialog dialog dialog boxboxboxbox) pentru ca utilizatorul să furnizeze informaţii suplimentare pentru executarea comenzii;

� bifa � din stânga opţiunii are efect de comutator; prezenta bifei înseamnă ca opţiunea este activată;

� combinaţia de taste din dreapta opţiunii, numită scurtăturăscurtăturăscurtăturăscurtătură (shortcut shortcut shortcut shortcut keyskeyskeyskeys) se foloseşte pentru a executa o comandă directă (de exemplu copycopycopycopy Ctrl+C ).

Meniuri specialeMeniuri specialeMeniuri specialeMeniuri speciale

1. MeMeMeMeniul de controlniul de controlniul de controlniul de control

Meniul de control este identificat prin butonul aflat în coltul din stânga sus al ferestrei; apare la ferestre şi la butoanele ferestrelor minimizate şi conţine comenzi pentru manipularea ferestrelor şi butoanelor.

Se deschide cu clic pe meniul de control al ferestrei, clic pe butonul ferestrei dacă este meniul de control al butonului unei ferestre document minimizate sau clic cu butonul din dreapta pe butonul ferestrei minimizate dacă este meniul de control al butonului unei ferestre de aplicaţie minimizate.

Dacă se utilizează tastatura, se acţionează combinaţiile de taste Alt+SpaţiuAlt+SpaţiuAlt+SpaţiuAlt+Spaţiu pentru ferestre de aplicaţie sau butonul ferestrei minimizate şi Alt+Alt+Alt+Alt+---- pentru o fereastră.

Opţiuni ale meniului:

� RestoreRestoreRestoreRestore reface fereastra la dimensiunea pe care a avut-o înainte de operaţia de maximizare sau minimizare;

Page 21: curs 11-12

Curs 11-12

21/22

� Move Move Move Move permite deplasarea ferestrei cu ajutorul tastaturii;

� Size Size Size Size permite redimensionarea ferestrei cu ajutorul tastaturii;

� Minimize Minimize Minimize Minimize reduce fereastra la un buton;

� Maximize Maximize Maximize Maximize redimensionează fereastra la dimensiunea maximă;

� CloseCloseCloseClose (AltAltAltAlt+F4F4F4F4), închide fereastra.

2. Meniul de comenzi rapideMeniul de comenzi rapideMeniul de comenzi rapideMeniul de comenzi rapide (shortcut menusshortcut menusshortcut menusshortcut menus)

Acest meniu se deschide executând clic cu butonul din dreapta pe un obiect, ca urmare se afişează o listă cu comenzi specifice obiectului (fişier, bară de aplicaţie, ecranul), după cum urmează:

� obiectul este un fişier, meniul conţine comenzi printre care: copiere, mutare, ştergere;

� obiectul este bara de aplicaţii, meniul conţine opţiuni pentru manipularea ferestrelor de aplicaţii;

� obiectul este ecranul (un punct liber pe acesta), meniul conţine comenzi pentru manipularea obiectelor de pe ecran (pictograme, dosare) etc.

3.3.3.3. Meniul StartMeniul StartMeniul StartMeniul Start

Page 22: curs 11-12

Curs 11-12

22/22

Cu Butonul Start se deschide meniul Start. Meniul Start se poate deschide şi prin acŃionarea tastei cu desenul specific Windows-ului (fereastra) de pe ultimul rând al unor tastaturi.

Se prezintă pe scurt unele submeniuri ale meniului Start: Shut Down permite oprirea calculatorului. Sistemul salvează automat

modificările efectuate; Run permite introducerea numelui unui program pentru a-l lansa în execuŃie Help prezintă instrucŃiuni de utilizare a sistemului Windows şi oferă explicaŃii

pentru comenzile uzuale; Find este o opŃiune pentru căutarea unui fişier după nume, dată sau o secvenŃă

de conŃinut; Documents, permite utilizatorului gasirea rapida a unei liste cu ultimele

documente folosite; Programs conŃine mai multe meniuri, printre care: Accessories,: Paint brush, Fax, Games, Multimedia, Systems Tools,

Calculator, programe de editare texte, programe de editare grafică etc. Windows Explorer permite organizarea documentelor.