ALTERNATIVA MONTESSORI

MATERIALE ŞI ACTIVITĂŢI

Intr-o clasă Montessori materialele prezentate îi ajută pe copii să înţeleagă, să

ordoneze şi să ataşeze limbaj percepţiilor senzoriale pe care le trăiesc. Rolul materialelor

senzoriale este să evidenţieze proprietăţile lucrurilor şi să ajute copilul să-şi rafineze şi

să-şi organizeze în minte ceea ce a acumulat prin simţuri. Scopul nu este, în mod simplu,

să furnizeze o mulţime de stimulări senzoriale, ci să ajute copilul mic să înţeleagă şi să

numească tot ceea ce deja a experimentat. Materialele prezentate în viata practică au

pregătit copilul mic pentru experienţele cu materialele senzoriale. Există patru stadii de

bază ale interacţiunii cu materialele senzoriale: introducerea, manipularea, repetiţia,

crearea varietăţii.

INTRODUCEREA. Scopul prezentării iniţiale este de a stârni interesul copilului pentru

o activitate si de a-i da acestuia informaţiile de care are nevoie pentru a le folosi.Accentul

trebuie să cadă pe demonstraţie.Educatorul va demonstra încet şi în detaliu, cu cât mai

puţine cuvinte posibil, cum se desfăţoară activitatea respectivă.Mişcările bine chibzuite

din partea educatorului Montessori ajută copilul să se concentreze la aspectele pe care

educatorul doreşte să le accentueze. Un educator Montesori ia lucrurile necesare

activităţii de la locul de unde se găsesc acestea; demonstrează toate etapele de folosire a

lor şi pune lucrurile inapoi la locul iniţial.Totalitatea etapelor – alegerea unei ţactivităţi,

luarea lucrurilor de pe raft, desfăşurarea activităii şi apoi punerea la loc a lucrurilor pe

raft – trebuie demonstrată copilului mai încet şi cu mişcări chibzuite.

MÂNUIREA. Mânuirea materialelor oferă copilului posibilitatea de a absorbi informaţia

prin a-şi folosi simţurile. Când copilul foloseste “sacul misterios” el învată să identifice

prin simţuri. El poate spune “aceasta este rotundă şi grea ; aceasta este o pietricică”.

Literele si cifrele din hartie abrazivă oferă copilului mic posibilitatea de a le simţi într-o

maniera noua, diferită. Aceste experienţe senzoriale întăresc concentrarea, învată limbajul

şi ajută copilul să puna ordine în procesul de gândire.

REPETIŢIA. Când un material răspunde nevoilor copilului acesta îl va folosi iarăşi şi

iarăşi. Aceasta nevoie de repetiţie este modul copilului de a-şi perfecţiona noile

aptitudini. Este foarte important pentru educator sş permitş copilului repetarea unui

exercitiu, de atâtea ori de câte ori doreşte să o facă.

CREAREA VARIETĂŢII. Când copilul a acumulat întregul concept al materialului

predat el va evidenţia acest lucru prin inprovizarea variaţiunilor, aplicând informaţiile la

noile situaţii. Un educator Montessori poate observa un copil sortând într-o manieră noua.

De exemplu, dacă un coş cu bucăţi de materiale a fost oferit copilului şi el a învăţat să

identifice “aspru” şi “neted”, copilul poate crea o varietate, de fapt, aranjând de la cel mai

aspru la cel mai neted.

Exemple de exerciţii: “sacul misterios” în care sunt ascunse diverse obiecte pe

care copilul trebuie să le identifice dupa simţul tactil; bucăţi de lemn aspre si netede prin

care se dezvolta abilitatea de a diferenţia pe baza simţului tactil ataşând limbaj pentru

descrierea calităţii suprafeţei; coşul cu textile în care scopul este de a învăţa înperecherea

tactilă (împerecherea prin simţul tactil a doua bucăţi din acelasi material de culori

diferite; copiii învaţă să ignore culoarea şi să se concentreze numai asupra texturii

materialului); cutiile termice au ca scop demonstrarea proprietăţilor termice (cutii

umplute cu gheaţă, apă rece, apă călduţă, apă caldă); cutii de diferite diametre au scopul

de a dezvolta distincţia vizuală după mărime; “tablete” cu nuanţe de culoare (trei seturi de

“tablete”; fiecare set conţine şase tablete pictate cu nuanţe ale aceleiaşi culori.) – scopul

este de a dezvolta abilitatea de a diferenţia între nuanţele culorilor.

LIMBAJUL In Dr. Montessori’s Own Handbook ne reaminteşte conexiunea directă dintre

vorbire şi auz. Vorbirea se dezvoltă ca rezultat al auzului, prin expunerea la sunetele

limbajului. Dr. Montessori a accentuat importanţa următoarelor aspecte:

vorbirea cu copiii mici şi ascultarea lor în vederea “pregătirii atenţiei

copilului pentru a urmări cu mai multă acuratete sunetele limbajului

articulat”;

instruirea atenţiei copilului pentru a urmări sunete şi zgomote din

mediu;

insruirea copilului să recunoasca sunetele;

ajutorarea copilului pentru a face distincţia între sunete.

Clasele Montessori oferă copilului mic posibilităţi de a-şi dezvolta aceste

trei aptitudini

importante de limbaj şi “pre-citit”.

ATENŢIA În sensul reproducerii corecte a vocabularului este important pentru copil

să audă sunetele cu acurateţe. Aptitudinile de ascultare se pot dezvolta prin multe

exerciţii. O clasă Montessori include: “timpul poveştilor”, cand educatorul le citeşte

copiilor; “jocul tăcut”, când copiii închid ochii si ascultă indicaţii şoptite; “jocuri tăcute” ,

când copiii închid ochii şi ascultă diverse sunete din mediu – cum pică apa de la robinet,

cum bate vântul, cum plouă, cum bâzâie o insectă, cum cântă păsările, cum se aude un

motor, cum fluieră trenul, etc.; “plimbarea ascultătorilor”, cand copiii ascultă şi vorbesc

despre ce aud în timpul unei plimbări; ”jocuri verbale”, care ii fac pe copii mult mai

atenţi la sunetele pe care le folosesc când vorbesc – rime, ritmul vorbirii etc.; stând la

nivelul copilului , în genunchi sau pe scaun şi privind direct în ochii lui încurajam

ascultarea activă din partea copilului; vorbind cu voce joasă educatorul Montessori

încurajează copilul să asculte cu atenţie.

RECUNOAŞTEREA

Dr. Montessori a sugerat că toate exerciţiile de învăţare – viaţa practică,

senzoriale, matematică etc. – sunt potrivite timpului de învăţare a limbajului şi întăresc

aptitudinile de recunoaştere. Câteva posibilităţi de învăţare a aptitudinilor de recunoaştere

sunt:

1. Când copilul foloseşte “sacul misterios”, ajutati-l să descrie obiectele – “Acesta este

mic.” “Acesta este mare.” “Acesta este moale.” “Acesta este tare.” “Acesta este

aspru.” “Acesta este neted.” “Acesta este cerc.”etc.

2. Cand copilul foloseşte “coşul cu textile”, ajutaţi-l să identifice culorile materialelor –

“Acesta este rosu.” etc.

3. Cand copilul foloseşte “cutiile termice”, ajutaţi-l să descrie proprietăţile termice –

“Acesta este rece.” etc.

4. Când educatorul Montessori citeşte poveşti copiilor el pune întrebări şi asteaptă

răspunsuri.

DISTINCŢIA

Abilitatea de a face distincţie este o alta etapa în dezvoltarea limbajului.

Aceasta abilitate

întăreşte înţelegerea despre mediul înconjurător şi îl pregăteşte pentru învăţarea cititului

şi a scrisului.

Multe dintre materialele vieţii practice şi din materialele senzoriale oferă

copilului posibilitatea de a-şi dezvolta abilitatea de a face distincţii fine.Ele pregătesc

copilul să identifice sunetele şi formele literelor prin rafinarea aptitudinilor de observare

vizuală şi auditiva. Educatorii Montessori oferă copiilor posibilitatea de a-şi dezvolta

aptitudini de distingere.

1. Cand copilul foloseste “coşul cu textile” scoateţi în evidenţă calitatea materialelor.

Ajutaţi copilul să distingă

calităţile – “Acesta este cel mai moale.” “Acestea doua par a fi la fel.”

2. Cand copilul foloseşte “tabletele cu nuanţe de culoare” scoateţi în evidenţă nuanţele.

Ajutaţi copilul să distingă între nuanţe şi să identifice diferite nuanţe. – “Aceasta este

cea mai inchisa.” ”Aceasta nu este aşa de inchisă ca cealaltă.”

Toate aceste activităţi pregătesc copilul, în mod indirect, pentru citit si scriere. Dar

acest mod de a învăţa nu este accidental; este o parte a programei planificate. O mare

parte a programei Montessori pentru limbaj trebuie creată de către educator. Educatorul

crează materiale pentru fiecare copil ca răspuns la situaţiile particulare de învăţare. El le

modifică până cand copilul pare interesat de ele si până când produc rezultatele dorite.

Educatorul Montessori trebuie să pregătească mediul şi să acorde o atentie specială

detaliilor din mediu pentru a oferi posibilităţi potrivite de dezvoltare a limbajului.

MATEMATICA

Programa Montessri cuprinde materiale şi exerciţii educative care au fost create

pentru a construi baza învăţării aptitudinilor matematice. Progresul în prezentarea

materialelor matematice este mult mai important decât în alte domenii ale programei

Montessori. Materialele matematice au fost create să progreseze de la concret la abstract.

Principiul de baza al progresului de la concret la abstract este: să prezinte prima

dată cantitatea; apoi să prezinte simbolul; apoi să facă asocierea dintre cantitate si simbol.

Etapele de invăţare a matematicii

Să prezinte cantităţile.

Multi copii mici par a fi capabili să “numere”. Dacă un grup de obiecte

este aşezat pe o masă copilul va “număra” obiectele. Copilul a numărat numerele. Dar a fi

capabil să spună “1,2,3,4,5,6,7,8,9,10” înseamnă numai jumătate din procesul de

numărare. Copilul mic trebuie să înveţe să facă asocierea dintre cantităţi şi numere.

1. Numerele pot fi prezentate copilului fiind aranjate pe masă. Cereţi copilului să pună 1

(una) cană pentru 1 (una) persoana.

2. Un alt aspect al numărării este să accentuăm că, atunci când numărăm un grup de

obiecte, nu contează ordinea în care se numără; numărul lor va fi întotdeauna acelaşi.

Număraţi copiii şi puneţi-i să–şi schimbe locurile. După ce şi-au schimbat locurile ,

număraţi-i din nou. Explicaţi că numărul este acelaşi indiferent de ordinea în care sunt

numărate obiectele.

Sa introduca simbolurile.

NUMERE DIN HARTIE ABRAZIVA.

Scop: să înveţe recunoaşterea numerelor şi coordonarea

“pre-scrierii”.

Etapele demonstraţiei.

1. Alegeţi două sau trei numere cu aspect diferit, nu în ordine, de exemplu 1şi 5. Acest

lucru previne memorarea

numerelor şi confuzia dintre numerele care se aseamănă între ele.

2. Folosind doua degete, palpaţi numerele şi spuneţi care sunt.

3. Lşsaţi copilul să simtă numerele în acelaşi fel şi sş spunş care sunt.

4. În lecţiile următoare faceţi acelaşi lucru pâna când copilul învaţă toate numerele.

5. După ce toate numerele au fost invăţate , arătaţi cum se aşează în ordine şi lăsaţi

copilul să practice

asezându-le de la stanga la dreapta.

Variaţiuni: Când copiii cunosc numerele scrieţi-le pe bucăţi mici de carton. Pot fi facute

cateva seturi de numere de diferite mărimi folosind hârtie sau carton de diferite grosimi.

Lăsati copiii să împerecheze numerele de hartie abrazivă cu cele din hartie sau carton.

Să introducă asocierea.

JOCURI De ÎMPERECHERE.

Scop: să asocieze cantităţile şi simbolurile lor.

Se aşează pe masă numere din hartie abrazivă sau carton. Furnizaţi un numşr

corect de obiecte care să corespundă cu numerele scrise. Arătati care este numarul

potrivit de obiecte pentru fiecare număr scris.

Variaţiuni.

Inventaţi “jocuri de memorare” – Ridicaţi un număr fără a spune ce număr este şi lăsaţi

copilul să găsească în clasă acelaşi număr de obiecte. “Jocul memorării” poate fi folosit

ca ajutor în aptitudinile de diferenţiere. Ridicaţi un număr şi cereţi copilului să găsească 5

obiecte de culoare roşie, 2 obiecte grele, 1 obiect moale, etc.Cifra zero poate fi si ea

inclusă în joc. Copiii se amuză când trebuie să gasească zero cărti, creioane...

CUTII CU BETISOARE. Scop: să înveţe asocierea dintre cantităţi şi simboluri, secvenţa numerelor,

conceptul de unităţi şi zeci.

Se vopsesc zece cutii de metal de exmplu , cutii de bulion si se prinde fundul

cutiei printr-un şurub de o bucată de scândură. Se folosesc două bucăţi de scândură : pe

fiecare dintre ele se prind câte cinci cutii. Desenaţi numere pe bucăţi de hârtie. Decupaţi

şi lipiţi numerele pe cutii; de la 0 la 4 pe un rând şi de la 5 la 9 pe celălalt rând.

Etapele demonstraţiei. Întotdeauna folosiţi numărul necesar de beţisoare pentru a

avea control asupra erorilor. Prima dată folosiţi numerele de la 0 la 4 şi 10 beţişoare.

Arătaţi numerele spunând ce număr este. Număraţi corect beţisoarele şi aşezaţi-le în

cutii. Incepeţi cu 1, lasând cifra 0 la sfârşit şi explicând că nu mai sunt beţişoare. Lăsaţi

copilul să ştie foarte bine să lucreze de la 0 la 4 înainte de a trece la lucru de la 5 la 9.

Pentru a face copilul să înţeleagă ceea ce face şi pentru a întări învăţarea: - După ce

beţişoarele sunt puse în cutii lăsati copiii să le scoată afară şi să le numere iar apoi să le

pună la loc în cutii. Acesta este un mod de a vedea dacă s-a făcut o eroare prin lipsa de

înţelegere sau neatenţie.

ARANJAREA UNEI SALI DE CLASĂ MONTESSORI Aranjarea unei săli de clasă Montessori implică:

folosirea filosofiei şi principiilor dr. Montessori;

oferirea unei atmosfere atractive, ordonate, liniştite şi plăcute;

crearea unor posibilităţi de învăţare bazate pe nevoile copilului.

Rafturile fără uşi ăi la înălţimea copiilor sunt foarte importante. Ele invită copilul

să-şi aleagă o activitate. De asemenea , dau posibilitatea copilului de a fi

independent. El poate alege un exerciţiu. Când exerciţiul este complet el pune

lucrurile înapoi la locurile lor.

Bucăţi de materiale sau prosoape vechi trebuie ţinute într-un loc în clasă. Dacă un

copil alege să facă o activitate pe podea, el alege o astfel de bucată pe care stă în timp ce

lucrează. În acest fel se delimiteaza spaţiul de lucru al copilului şi ajută la controlul

ordinii.

Muzica clasică cu o tonalitate joasă calmează copiii. Ei învată să aprecieze

muzica de calitate. Reproduceri de artă autentică înrămate cu hartie colorată şi agaţate pe

pereţi furnizează o sursa de frumuseţe şi îi învaţă pe copiii să aprecieze arta. Expunerea

pe pereti a lucrărilor de artă ale copiilor contribuie la formarea stimei personale şi

sporeşte atractivitatea încăperii.

Trebuie organizat un colţ confortabil , cu cărţi cu poze, unde copilul poate sta

liniştit şi privi pozele.

Materialele reale de curăţenie trbuie să aibă un loc în clasă. Copilul trebuie să aibă

acces la o mătură tăiată la înălţimea lui, faraş, găleată, cârpă şi burete. Dacă ceva este

varsat în mod accidental, copilul este lăsat să cureţe ceea ce a vărsat. Accidentele sunt

văzute ca ocazii de a învăţa.

Trebuie agăţata o oglindă la inălţimea copiilor. Oglinda sporeşte conştiinţa de sine

a copilului.

Multe clase Montessori eficiente sunt echipate cu materiale simple obtinute şi

create de educatori. Educatorii Montessori învaţă să fie foarte creativi şi să conceapă

programa în funcţie de nevoile copilului.

DISCILPINA POZITIVĂ Disciplina este o sursă de sigurantă pentru copil. Este mult mai bine să ne

concentrăm în a-i învăţa pe copii cum să facă lucrurile corect decât să-I corectăm când nu

fac corect. Clasele Montessori se focalizeaza pe crearea disciplinei în interiorul copilului.

Toate componentele claselor Montessori sunt destinate să dezvolte un simţ al ordinii în

interiorul copilului. Educatorii Montessori învaţă să ghideze copilul spre căi pozitive de

utilizare a energiilor. Ei manifestă respect pentru copil, adult, mediu şi lume. Copiii au

nevoie de disciplina pozitivă, bazată pe respect, pentru a deveni adulţi responsabili şi

respectuoşi.

Bibliografie: M. Montessori, Descoperirea copilului,Ed. didactică şi pedagogică,

Bucureşti,1977.