,,Metoda Montessori’’

– O alternativă educaţională –

"Să nu faci niciodată pentru un copil ceea

ce poate face singur.“

(Maria Montessori)

Date biografice:

Maria Montessori s-a născut la 31 august 1870 la Chiravalle, în provincia Ancona din nord-estul Italiei.

A fost una din cele mai cunoscute și admirate personalități feminine din prima jumătate a secolului XX.

A adus importante contribuții în diverse domenii: medicină, psihiatrie, științele educației, promovarea emancipării femeii, a păcii, a recunoașterii internaționale a drepturilor copilului și a reformei educației.

În 1896 devine prima femeie medic și apoi doctor în medicină din Italia.

Observând nevoile de activitate și de educație pe care le au copiii cu deficiențe, dar și copiii normali, a devenit interesată de adoptarea celor mai bune metode prin care să se asigure dezvoltarea normală și deplină a copiilor.

Maria Montessori considera că fiecare ființă umană este unică și vine pe lume cu anumite capacități prin care poate să-și valorifice propria menire de a contribui la progresul umanității.

Educația trebuie să ajute ca această menire să fie asumată cu responsabilitate și să se poată realiza liber cu deplină satisfacție.

Lucrări de specialitate

,,Metoda pedagogiei ştiințifice aplicată la educația copiilor mici” revizuită în 1950 şi redenumită “Descoperirea copilului”

„Antropologia Pedagogică” (1910) „Copilul în familie” (1936) „Secretul copilăriei” (1938) ,,De la copilărie la adolescență (1949) ,,Formarea omului” ( 1949) ,,Educația şi pace”(1949) ,,Mintea absorbantă” (1952) „Educația pentru o lume nouă” (1970)

Ce este metoda Montessori? Având cunoştinţe solide în materie de pedagogie,

antropologie şi psihiatrie, Maria Montessori a dezvoltat ideea că fiecare copil se naşte cu un potenţial unic ce trebuie valorificat, copilul nefiind doar un “vas gol” care aşteaptă să fie umplut. Astfel a luat fiinţă o metodă de autoeducaţie şi dezvoltare care se bucură de recunoaştere în toată lumea.

În fiecare copil se află un impuls natural către creştere, către propria sa formare. Dezvoltarea lui nu se datorează stimulilor din lumea exterioară, ci unor sensibilităţi speciale, care îl determină să dobândească anumite calităţi.

Aceste sensibilităţi speciale stau la baza raportului dintre copil şi lume.

A educa înseamnă a crea mediul potrivit satisfacerii nevoii copilului de a asimila spontan, ceea ce presupune pregătirea şi organizarea stimulilor externi.

Metoda de educaţie propusă de Maria Montessori se bazează pe respectarea libertăţii copilului, într-un mediu organizat, bogat în stimuli aleşi în funcţie de interesele şi dorinţele lui naturale.

Educatorul Montessori nu predă, în sensul tradiţional al cuvântului, ci îl ajută doar pe copil să aleagă materialul de care are nevoie şi să înţeleagă cum poate să-l utilizeze mai bine.

În ceea ce priveşte elementele culturii, acestea nu li se predau în sens tradiţional, ci sunt obţinute prin contactul direct cu lucrurile concrete în care sunt materializate. Copiii singuri îşi aleg ocupaţia, educatoarea intervenind doar când este solicitată sau când constată ca un copil este deranjat de altul.

Maria Montessori a experimentat materiale didactice destinate fiecărui simţ, pentru activităţile motrice, care să-i mijlocească copilului cucerirea realităţii.

La început, educatoarea îl ajută să se orienteze printre numeroasele lucruri pe care le are la îndemână şi-l învaţă utilizarea lor, după care îl lasă liber să aleagă şi să-şi efectueze lucrarea.

Pornind de la aceste considerente, Maria Montessori proiectează un mediu organizat în care copilul poate alege liber dintr-un număr de activități de dezvoltare.

Automotivarea este cheia învățării complete, copilul şi învățarea fiind situate pe primul loc, iar predarea şi programa de educație pe locul al doilea.

Filosofia educației Montessori constă, aşadar, în antrenarea tuturor simțurilor, crearea unui mediu stimulativ pentru dezvoltarea proprie a fiecărui copil prin intermediul materialelor utilizate.

Obiective specifice pedagogiei Montessori

Stimularea curiozității epistemice la copil, a imaginației, a inițiativei, a perseverenței.

Dezvoltarea siguranței de sine, autodisciplinei, simțului de ordine, respectului de sine şi de alții.

Dezvoltarea atitudinii pozitive față de şcoală şi învățătură.

Sprijinirea copilului în dezvoltarea deprinderilor senzorio-motorii şi a capacității de judecată.

Principiile pedagogiei Montessori

Mişcarea liberă stimulează cunoaşterea.

Copiii iau decizii în mod liber.

Interesul stă la baza educației.

Recompensele extrinseci sunt evitate.

Se acumulează cunoştințe cu şi de la ceilalți copii.

Se acumulează cunoştințe în context.

Copilul îşi exercită voința liber într-un cadru

limitat.

Ordinea din clasă determină ordine în minte.

Perioadele senzitive

Maria Montessori a remarcat că în formarea omului se pot distinge patru etape, caracterizate prin anumite faze de dezvoltare:

etapa I (0-6 ani) presupune formarea personalităţii şi învăţării prin intermediul simţurilor fizice;

etapa a II-a (6-12 ani) presupune învăţarea prin raţionamente abstracte cu ajutorul imaginaţiei şi al relaţiilor cu ceilalţi;

etapa a III-a (12-18 ani) reprezintă perioada adolescenţei cu schimbările semnificative biologice şi de pubertate;

etapa a IV-a (de la 18 ani în sus) reprezintă planul în care se finalizează toate procesele de maturizare.

Perioadele senzitive

În timp ce adultul acumulează conştient informaţii prin intermediul inteligenţei voluntare, copilul „absoarbe” în mod inconştient din mediul în care trăieşte, fără nici un fel de efort sau oboseală.

Maria Montessori a observat că, până la vârstă de 6 ani, orice copil dispune de o inteligenţă diferită de cea a adultului numind-o „minte absorbantă” şi că în anumite perioade copii sunt predispuşi şi dezvoltă interes crescut pentru un anumit tip de activităţi, aceste perioade numindu-le „perioade senzitive”.

În aceste perioade din viaţa copilului, anumite aptitudini au tendinţa să se manifeste foarte puternic, copilul putând absorbi la potenţial maxim un anumit tip de cunoştinţe sau abilităţi.

Perioadele senzitive Perioada senzitivă pentru ordine (de la 18 luni la 2 ani) Perioada senzitivă pentru limbaj (de la naştere la 6 ani) Perioada senzitivă în care copilul învaţă să vorbească este

între 7 luni şi 2 ½ - 3 ani. Perioada senzitivă pentru scris se derulează de la 3 ½ la

4 ½ani. Perioada senzitivă pentru citit o urmează pe ultima de la

4 ½ la 5 ½ ani. Perioada senzitivă pentru mişcare (de la naşterela 4 ani) Pentru dezvoltarea abilităţilor grosiere şi rafinate de mişcare

(mersul şi folosirea mâinilor) perioada ajunge până la 2 ½ ani. Şlefuirea abilităţilor de mişcare are loc de la 2 ½ la 4 ½ ani. Perioada senzitivă pentru politeţe şi curtoazie

(de la 2 la 6 ani)

Ariile curriculare

Viaţa practică Activităţi preliminare

Activităţi legate de mediul înconjurător Îngrijirea propriei persoane

Respectul pentru ceilalţi, politeţea Dezvoltare senzorială

Matematica

Dezvoltarea limbajului

Ştiinţe şi activităţi culturale

Mediul adecvat• În viziunea montessoriană amenajarea mediului

educativ trebuie să corespundă nevoilor și capacităților copiilor, să ofere ocrotire, oportunități adecvate și să le stimuleze activitatea și dezvoltarea.

• Mediul educativ trebuie, astfel, să îndeplinească anumite condiții:

să fie atractiv, stimulativ și interesant; să asigure liniște și ocrotire; să ofere securitate și confort;

să permită și să încurajeze autocontrolul, autodisciplina;

să satisfacă nevoile multiple de dezvoltare ale copilului.

Mediul adecvat

Mediul educativ este complex, dar nu încărcat, cuprinde elemente din civilizație și din natură.

Clasa trebuie să fie luminoasă, suficient de bine încălzită, pentru că se va lucra și pe covor.

Primul criteriu pentru alegerea și așezarea mobilierului și materialelor este de ordin fizic și cantitativ, se referă la numărul și mărimea meselor, a scaunelor.

Un alt criteriu este acela care privește ordinea din mediu care va induce și ordinea activităților și apoi ordinea mintală.

Toate obiectele au locurile lor precise în încăpere și pe rafturi realizată o bună orientare în spațiu.

Materialele Montessori Fiecare material dintr-o clasă Montessori izolează

o anumită calitate și există doar într-un singur exemplar.

În acest fel, conceptul pe care copilul urmează să-l descopere este izolat de celelalte.

Materialele didactice sunt astfel autocorective. Când o piesă nu se potrivește sau rămâne nefolosită, copilul percepe cu ușurință eroarea.

Nu este nevoie de intervenția adultului pentru a o corecta. Copilul este capabil să rezolve singur problemele, construindu-și independent, gândirea analitică și satisfacția care derivă din această realizare adecvată.

Materialele Montessori• Materialele sunt grupate pe principalele arii curriculare:

• pentru viața practică - seturile care servesc activității de îngrijire personală, îngrijirea mediului, deprinderea regulilor de conviețuire socială, locul de servit masa .

• pentru dezvoltarea senzorială - seturile destinate exercițiilor de rafinare a simțurilor prin care se oferă cheile pentru cunoașterea lumii reale antrenând spiritul de observație și capacitatea de autocontrol.

• pentru dezvoltarea limbajului - materiale speciale pentru asimilarea și dezvoltarea limbajului sub toate formele (auzit, scris, vorbit, citit).

• pentru matematică - materialele pentru însușirea numerației, a scrierii cifrelor, pentru operațiile aritmetice.

Educatoarea Montessori

În cadrul metodei sale, dr. Montessori a conceput un rol cu totul nou pentru educator. De cele mai multe ori, ne referim la acesta sub numele de ghid, întrucât educatorul nu predă în mod tradiţional.

Copiii învaţă singuri, folosind materialele specifice, timp în care rolul educatorului este să direcţioneze, să stimuleze şi să ghideze activitatea acestora.

Educatorul nu se amestecă niciodată atunci când un copil e concentrat, şi nu intervine decât dacă a constatat că acesta are nevoie de ajutor, nu ştie ce să facă sau îi deranjează pe ceilalţi colegi.

DECALOG

1. Niciodată nu atinge copilul, până când acesta nu ţi se va adresa.

2. Niciodată nu vorbi cu rău despre copil, nici faţă de el, nici în absenţa sa.

3. Concentrează-te asupra dezvoltării binelui în copil, astfel în rezultat va fi tot mai puţin loc pentru rău.

4. Fii activ în pregătirea mediului. Indică locul fiecărui material de dezvoltare şi modul de lucru cu acesta.

5. Fii gata să recepţionezi cererea copilului care are nevoie de tine, mereu ascultă copilul şi răspunde-i celui ce ţi se adresează.

6. Respectă copilul ce a admis o greşeală şi o poate înlătura, şi stopează imediat orice aplicare greşită a materialelor şi orice acţiune ce pune în pericol securitatea copilului şi a altora.

7. Respectă copilul ce se odihneşte sau urmăreşte activitatea altora, sau pe cel ce reflectă asupra faptelor efectuate sau ce urmează a fi efectuate.

8. Ajută-i pe cei ce au nevoie de activitate însă nu se pot determina.

9. Fii perseverent, repetând copilului prezentările pe care le refuza anterior, ajutându-l să treacă peste imperfecţiune. Fă-ţi vizibilă dorinţa de a ajuta copilul ce este în căutare permanentă, şi neobservată pentru cel ce a găsit deja totul.

10. Foloseşte mereu în comunicarea cu copilul manierele bune şi oferă-i perfectul din ce ai şi din ce poţi să ai.

Evaluarea Nu există note sau alte forme de recompensă sau

pedeapsă, nici deschise, nici subtile.

Evaluarea se face prin portofolii, observarea de către cadrul didactic și prin fișe de progres.

Proba, dacă sistemul funcționează, constă în realizările și comportamentul copiilor, satisfacția, maturitatea, bucuria, dragostea de a învață și nivelul ridicat al activității.

Absența catalogului, a notelor sau a oricărei forme de recompensă sunt specifice pedagogiei Montessori.

Feed-back-ul și analiza calitativă a performanțelor unui copil sunt furnizate prin:

observarea atentă a fiecărui copil în parte pentru a sesiza evoluția sa în diferitele domenii, a fazei sensibile în care tocmai se afla în vedere creării unui mediu adecvat din care să îsi poată extrage informația necesară.

completarea fiselor zilnice de progres, sub forma unei liste de competențe, activități și puncte critice .

o sinteză semestrială asupra realizărilor copilului sub forma unei narațiuni.

întâlniri semestriale individuale în care se oferă familiei fiecărui copil în parte un feed-back asupra evoluției copilului și se găsesc soluții comune pentru îmbunătățirea unor punte slabe.

Membrii grupei:

Bogdan-Vlăduț Dumitrescu

Filimon (Grigoraș) Mirela

Giurea Cristina

Grigore (Cudalb) Mariana