Maria Montessori - O Alternativa Educational A

5/17/2018 Maria Montessori - O Alternativa Educational A - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/maria-montessori-o-alternativa-educational-a 1/26

,,Metoda Montessori’’

– O alternativă educaţională –

"Să nu faci niciodată pentru un copil ceea ce poate face singur."

(Maria Montessori)

1



Date biografice:

Maria Montessori s-a născut la 31 august 1870 la Chiravalle,în provincia Ancona

din nord-estul Italiei,fiind singura fiica a unei familii catolice burgheze. A murit în 1952 în Nordwijk aan Zee, în Olanda. Încă din timpul şcolii Maria a demonstrat un spirit critic şi

independent foarte dezvoltat.În ciuda interdicţiilor impuse de societate,Maria Montessori

decide să urmeze cursurile Facultăţii de Medicină din Roma, devenind prima femeie medic

din Italia.

Activând în cadrul Clinicii Universitare de Psihiatrie din Roma, a vizitat un numar

mare de stabilimente periorativ numite “azile de idioti” .Acolo a descoperit ceva că i-a

stârnit imediat interesul pedagogi. A fost condusă într-o încăpere, în care se găseau copii cu

deficienţe psihice grave.Mobilierul din acea sală era format numai din paturi, copii nefiind

angrenaţi în nici o a activitate care să le stimuleze evoluţia. În următorii ani a pus bazele

Legii nationale pentru educarea copiilor cu deficiente psihice , o şcoală medel în cadrul

căreia au fost formate şi cadre didactice specializate.Aici a avut şi posibilitatea să dezvolte

materialele concepute de Seguin ( Edouard Segiun- 1812-1880 elevul Mariei

Montessori.Acesta creează o serie de materiale care contribuie la dezvoltarea motrică şi

senzorială a copiilor,concepute în aşa manieră încât să implice autocontrolul.Maria

Montessori a început să lucreze cu acestea şi prin rezultatele obţinute să cantrazică ipoteza

conform căreia copii cu deficienţe psihice nu pot învăţa.), creând noi materiale

didactice.Elevii Mariei Montessori au trecut cu succes examenele de stat,unii obţinând

rezultate mai bune decât copiii consideraţi “normali”.

În anul 1907 s-a născut prima “Casa de copii” (Casa dei bambini).Un prim principiu de

care s-a ţinut cont, încă de la început, a fost ca acestor copii să li se permită mişcarea liberă

şi nestingherită în spaţiul clasei.În scurt timp gradiniţa din San Lorenzo a devenit renumită,

ea atrăgând zilnic foarte multi vizitatori.Cu timpul au apărut mai multe grădiniţe , nu numaiîn Roma, ci şi în alte localităţi.

În 1909 s-a organizat primul curs de formare a pedagogilor şi Maria Montessori a scris

prima carte “Il Mondo” , carte tradusă în 20 de limbi.Devenind o metodă cumoscută în

toată lumea, Maria Montessori a renunţat la activităţile private şi s-a dedicat în totalitate

acestei pedagogii ţinând cursuri în întreaga lume.

2



Datorită activităţii sale Maria Montessori a fost nominalizată la Premiul Nobel pentru Pace

în 1949, 1950,1951.A continuat să lucreze şi să ţină cursuri în Asia şi în Europa până la

sfârşitul vieţii,până în 1950.

Ce este metoda Montessori?

La începutul anilor 1900, dr. Maria Montessori a elaborat aceasta metodă

educaţională, pe baza observaţiilor sale ştiinţifice asupra comportamentului copiilor. Având

cunoştinţe solide în materie de pedagogie, antropologie şi psihiatrie, ea a dezvoltat ideea că

fiecare copil se naşte cu un potenţial unic ce trebuie valorificat, copilul nefiind doar un “vas

gol” care aşteaptă să fie umplut. Astfel a luat fiinţa o metodă de auto-educaţie şi dezvoltare

care se bucură de recunoaştere în toată lumea.

,,...copilul este constructorul

spiritual al omenirii, iar obstacolele în calea

dezvoltării sale libere sunt pietrele din zidul

în care a fost închis sufletul omului.Trebuie

să ajutăm copilul să acţioneze singur, să

voiască singur, să gândească singur; aceastaeste arta celor ce aspiră să slujească spiritul’’

(Maria Montessori - ,,Descoperirea copilului’’)

Modelului pedagogic Montessori pune copilul în centru. Copiii Montessori învaţă

într-un mediu non competitiv şi care-i susţine în permanenţă, concentrându-se pe

individualitatea copilului şi pe nevoile lui specifice. Copiii sunt încurajaţi să muncească

independent, în ritmul lor, educatorul putând să lucreze cu fiecare în parte sau în grupuri

mai mici.Atunci când mediul răspunde tuturor trebuinţelor copiilor, aceştia devin,fără vreo

manipulare din partea adultului,sanatos fizic,împlinit intelectual şi psihologic,foarte bine

educat, emanand bucurie şi bunătate unul faţă de altul. Grupa Montessori e formata din

copii cu vârste cuprinse între 0 – 3 ani, 3 - 6 ani (Casa dei Bambini), 6 – 9 ani şi 9 – 12 ani.

Copiii învaţă astfel atât de la educatori, dar şi independent, sau unii de la alţii.

Acest sistem atribuie copiilor anumite responsabilităţi şi îi ajută să îşi dezvolte

3



stilul personal de acumulare a cunoştinţelor, timp în care educatorii acţionează ca un ghid

care le încurajează şi le facilitează acţiunile.

Recompensele extrinseci sunt evitate,

de aceea Maria Motessori a privitrecompensele extrinseci, cum ar fi steluţele aurite sau notele, ca fiind de natură să

deranjeze şi să intrerupă concentrarea unui copil. Perioadele susţinute de intensă

concentrare sunt esenţiale în educaţia Montessori. Recompensele în acest sistem ar trebui

să fie doar cele interne şi să provină din multumirea copilului care a reusit să duca la bun

sfârşit o activitate.Un principiu esenţial al educaţiei Montessori este că educatorul trebuie

să fie în permanenţă atent la ce face copilul şi nu invers.Educatorul este, desigur, o parte

foarte importantă a acestui proces. El trebuie să creeze mediul deosebit şi ordonat, în care

copilul să poată să inveţe. Educatorul şi copiii împart tot spaţiul dintre ei. Nu există o arie

destinată educatorului sau o catedră şi tot spaţiul este folosit pentru activităţi. Educatorii

Montessori sunt pregatiţi profesional pentru această metodă şi utilizează materiale

Montessori special create. Aceste materiale nu numai că stimulează simţurile şi

imaginaţia , dar sunt şi auto-corectoare, permiţând copilului să evolueze în ritmul lui şi să

înveţe din propriile lui greşeli.Materialele speciale şi modul în care acestea îi sunt

prezentate invită şi lasă copilului să aleagă numai acele activităţi care îi incită interesul

personal. Sub îndrumarea educatorului, copiii dintr-o clasa Montessori acumuleazăcunoştinţe făcând propriile lor descoperiri. Sunt astfel încurajate concentrarea, motivaţia,

autodisciplina şi dragostea pentru învăţatură. Mediul unei gradinite Montessori unifică

funcţiile sociale, psihologice, fizice şi academice care îi sunt necesare unui copil pentru a

dezvolta o atitudine pozitiva faţă de şcoală: încredere în sine, simţul ordinii, curiozitate şi

concentrare, iniţiativă şi perseverenţă, abilitatea de a lua decizii, şi simţul responsabilităţii

4



faţă de alţi membrii ai clasei, şcolii şi comunităţii. Această fundaţie solidă îi va permite

copilului educat într-un mediu Montessori să beneficieze de ea pe tot parcursul educaţiei

şcolare ,dar şi mai departe în viaţă.

Educaţia Montessori vs Educaţia tradiţională

O comparaţie între cele doua metodele:

Tipul experienţei de învăţare şi

metodele învăţămantului

tradiţional

Tipul experienţei de învăţare şi

metodele învatamantului Montessori

- Educatoarea este centrul atenţiei,

al clasei şi al activităţii.

- Educatoarea este cea care impune

disciplina.

- Predarea se face cu întreaga clasă.

- Grupele se formează cu copii de

aceeaşi vârstă.

- Toate cunoştinţele sunt date de

către educatoare.

- Copilul are un orar fix al

activităţilor.

-În procesul de conceptualizare,copilul este dirijat de educatoare.

- Copilul are un timp de lucru

stabilit de educatoare.

- Educatoarea are un rol

nonintervenţionist în clasa.

- Mediul şi metoda încurajează

autodisciplina.

- Predarea este, în principal, individuală.

- Grupele sunt alcatuite din copii de vârste

diferite (de la 3 la 6 ani).

- Lucrul în grup îi încurajează pe copii să

înveţe singuri şi să se ajute reciproc.

- Copilul îşi alege singur activitatea.

- Copilul descoperă singur conceptele cu

ajutorul materialelor auto-corective.

- Copilul lucrează atât timp cât doreşte la

proiectul pe care îl alege singur.

5



- Ritmul instruirii este fixat de

grupă şi de orar.

- Educatoarea corectează greşelile

prin repetari, pedepse şi

recompense.

- Consolidarea învăţării se face din

exterior.

- Exista foarte puţine materiale

pentru dezvoltarea senzorială.

- Copilul are scaunul/locul sau

propriu: I se cere să stea linistit, să

asculte şi să participe în timpul

lecţiilor cu toată grupa.

- Implicarea părinţilor este redusă

şi voluntară.

- Copilul învata în ritmul său propriu.

- Materialul îl ajută pe copil să-şi

descopere greselile.

- Copilul îşi consolidează învatarea prin

repetiţie şi prin stările pozitive.

- În clasă există materiale care se

adresează tuturor simţurilor şi ajută la o

învăţare totală.

- Copilul poate lucra acolo unde doreşte,

se deplasează prin clasă şi vorbeste cu

cine doreste, fără a perturba activitatea

altora; poate alege să lucreze şi în grup.

- Se organizeaza un program Montessori

de participare a părinţilor la procesul de

educaţie.

Principiile pedagogiei Montessori

Principiul de bază este auto-educarea i aplicarea celor înva ate direct , nemediat.ș ț

Încurajarea copiilor de a lua mereu decizii proprii pe care să le respecte.

• Demnitatea

Demnitatea fiecărui om este de neatins. Stima reciprocă se bazează pe aprecierea

egalită ii oamenilor indiferent de diferen ele individuale, cuno tin e, capacită i sauṭ ṭ ṣ ṭ ṭ

pozi ie socială. Premisa unei rela ii bune este respectul care se reflectă în modul de aṭ ṭ

6



vorbi, de a ac iona, în dispozi ia de aṭ ṭ

discuta i de a arata în elegere pentruṣ ṭ

sentimentele celuilalt.

• Respect i respectul de sineṣ

Fiecare persoană se străduie te saṣ

arate respect celuilalt i propriei persoane.ṣ

Respectul de sine presupune a nu fi for at aṭ

se supune cuiva i a putea sta în spateleṣ

propriei păreri, fără a se lăsa implicat in

conflicte de putere cu al ii.ṭ

Respectul fa ă de celalalt înseamnă a nu se folosi de persoane sau mai tinere, a nuṭ

pedepsi pe al ii pentru a nu accepta propriile viziuni sau păreri. Fiecare se străduie te săṭ ṣ

ac ioneze cu respect, chiar si atunci cand celălalt nu o face.ṭ

• Libertate i responsabilitateṣ

coala dă profesorilor i elevilor libertate în măsura în care aceasta poate fi dusả cuṢ ṣ

responsabilitate. Cine participă la luarea deciziilor trebuie sa poarte i responsabilitateaṣ

7



acestora. Cine accepta regulile i leṣ

respectă poate avea preten ia asupraṭ

acestei libertă i.ṭ

• Rela ii interpersonaleṭ

To i, atât elevii cât i pedagogii se străduiesc să creeze un climat prietenos,ṭ ṣ

respectuos i de întrajutorare. Fiecare încearcả să îl trateze pe celălalt a a cumṣ ṣ

î i dore te sa fie tratat el însu i si sa ajute acolo unde ajutorul este cerut.ṣ ṣ ṣ

• Invă areaṭ

“Ajută-mă să fac singur”, propozi ie rostită de un copil din prima grădini ăṭ ṭ

deschisă de Maria Montessori, ce a devenit mai apoi o teză de bază a pedagogieiMontessori, este un principiu de care inem cont în mod special în coala noastră. Fiecareṭ ṣ

este răspunzător pentru invă area sa. Pedagogii î i asumă rolul de îndrumător i oferăṭ ṣ ṣ

ajutor acolo unde este necesar. Invă area se poate realiza doar prin propria minte, prinṭ

prorpiile mâini i propria inimă.ṣ

• Despre succes

Fiecare individ este răspunzător de bunul mers al colii i al procesului deṣ ṣ

învă ământ. Fiecare copil i fiecare pedagog se străduie te să se comporte în a a fel încâtṭ ș ṣ ṣ

să contribuie în mod constructiv la procesul educativ i să facă în a a fel încât pauzele săṣ ṣ

fie recreative.

• Conflictul

Violen a nu este o solu ie. Ne străduim să aplanăm conflicte într-un mod cât maiṭ ṭ

corect fără a apela la violen ă. Cine critică, trebuie sa fie con tient de ce dore te săṭ ṣ ṣ

imbunătă ească cu critica sa. Atunci aceasta devine constructivă i de folos. Acel ce criticăṭ ṣ

trebuie să o facă în a a fel încât să nu rănească pe al ii.ṣ ṭ

• Serviciul ỉn folosul comunită ii ṭ

Fiecare preia sarcini pentru comunitate. In timpul unei zile petrecute la coală suntṣ

de îndeplinit sarcini mai mari sau mai mici, care fac ca timpul petrecut aici de către fiecare

dintre noi sa fie unul plăcut. Este corect ca fiecare să participe la aceste ac iuni.ṭ

8



• Colaborare

coala are nevoie de încrederea i colaborarea părin ilor, a pedagogilor i aṢ ṣ ṭ ṣ

elevilor. Discu ii deschise i o colaborare strânsă în cadrul colii este indispensabilă pentruṭ ṣ ṣ

a crea condi ii optime pentru învă are.ṭ ṭ

• Mediul pregatit / spa ii ṭ

Ne creem mediul în a a fel încât să ne sim im bine în el. In fiecare clasă se cautăṣ ṭ

solu ii pentru a stimula învă area. Fiecare dintre noi contribuie la păstrarea i îngrijireaṭ ṭ ṣ

mediului intern i extern în care se desfă oară activitatea.ṣ ṣ

Concepte Libertatea pentru învă are auto-dirijatăṭ

Metoda Montessori respectă libertatea individuală a copilului de a alege propriileactivită i, libertate care ine atât de copil cât i de mediu (de exemplu unele materiale,ṭ ṭ ṣ

chiar i lucrarea lui, o poate alege numai dacă este disponibilă).ṣ

Planul de dezvoltare

Procesul de dezvoltare naturală a copiilor se produce pe mai multe planuri distincte,

fiecare având propriile sale condi ii i perioade de vârstă.ṭ ṣ

- planul I (0-6 ani) presupune formarea personalită ii i învă ării prin intermediulṭ ṣ ṭ

sim urilor fizice;ṭ- planul al II-lea (6-12 ani) presupune învă area prin ra ionamente abstracte cuṭ ṭ

ajutorul imagina iei i al rela iilor cu ceilal i;ṭ ṣ ṭ ṭ

- planul al III-lea (12-18 ani) reprezintă perioada adolescen ei cu schimbărileṭ

semnificative biologice i de pubertate;ṣ

- planul al IV-lea (de la 18 ani ỉn sus) reprezintă planul în care se finalizează toate

procesele de maturizare.

Gruparea pe mai multe vârste

Copii sunt grupa i în cadrul grupelor pe mai multe vârste, ocazie cu care înva ăṭ ṭ

unii de la al ii, titul într-un mod spontan.ṭ

Pregatirea mediului

Materialele de învă are pentru copii trebuie sa fie organizate în func ie de subiecte,ṭ ṭ

gradul de dificultate i complexitate; trebuie a ezate pe rafturi deschiseṣ ṣ

9



pentru a putea fi utilizate, dar i într-un mod cât mai atractiv i estetic pentru ai atrage peṣ ṣ

copii.

Observarea i predareaṣ

Profesorul este cel care îi urmăre te pe copii, ace tia fiind implica i într-o activitateṣ ṣ ṭ

la alegere. Profesorul va nota, iar toate observa iile vor indica dacă copilul este pregatitṭ

pentru trecerea de la o etapă, provocare pentru el.

Aten iaṭ

Specifică pentru copii cu vârsta cuprinsă între 0 i 6 ani, la această vârstă ei suntṣ

foarte aten i i incorporează experien ele din mediul lor, înva ă fără efort, într-un modṭ ṣ ṭ ṭ

spontan.

Răspândirea operei Mariei Montessori în diferite ţări

Îndată după apariţia primei ediţii a operei fundamentale Il metodo della pedagogia

scientific applicator all’educazione infantile nelle Case dei Bambini (1909) , această

lucrare a fost tradusă în foarte multe limbi. Până la apariţia celei de-a doua lucrări

fundamentale L’autoeducazione nelle scoule elementari, adică până în 1916, ea fusese

tradusă şi publicată în limbile : engleză, franceză, germană, rusă, spaniolă, catalană,

poloneză, română, olandeză, japoneză şi chineză. Au urmat apoi traduceri şi în alte limbi.

L’autoeducazione nelle scoule elementari a fost şi ea tradusă în mai multe limbi, printre

10



care şi în limba română. Tot astfel şi celelalte lucrări, pe măsură ce au apărut în limba

italiană sau în alte limbi în ediţii prime (engleza, franceza, romana etc.).

Şcolile montessoriene s-au înmulţit încă din 1907, mai întâi la Roma, apoi în restul

Italiei şi peste hotare, până în cele mai îndepărtate ţări din Europa, America, Asia, Africa,

Australia. În deceniul al patrulea, când mişcarea pedagogică montessoriană a ajuns la

apogeul său, înainte de a regresa în timpul celui de-al doilea război mondial, cărţile ei au

mai fost traduse şi în alte limbi în afară de cele amintite mai sus, ca de pildă, în limba

portugheză, maghiară, cehă şi în unele dintre numeroasele (peste 60) limbi din India, iar

şcolile s-au extins până în Islanda, Tibet, Congo, Nigeria, Uganda şi Kenia.

Unele ţări, ca Italia, Olanda, Ungaria, Panama şi Australia, şi-au modificat legile

şcolare, pentru a le adapta acestei metode.

Diferite ţări au înfiinţat şcoli guvernamentale şi municipale care au funcţionat dupămetoda Montessori.

În mai multe ţări s-au constituit asociaţii montessoriene. Una dintre primele a fost

întemeiată în America. În deceniul al patrulea existau asociaţii Montessori naţionale în :

Italia, Anglia, Austria, Germania, Ungaria, Cehoslovacia, Elveţia, Franţa, România,

Bulgaria, SUA, India, Siam, Columbia, Java şi în Noua Zeelandă.

Numeroase reviste montessoriene au fost publicate în Italia( Revista Montessori),

în Germania ( Montessori-Blatter der AMI ) în Spania ( Montessori), în Franta ( La nouvelleeducation), în Elvetia ( L’ecole Nouvelle) etc.

Unele municipalităţi au clădit şcoli după planuri arhitecturale date de autoare, cum

a fost “Şcoala municipală” din Amsterdam sau „ Montessoriheim-Haus der Kinder ” din

Viena.

Marea majoritate a şcolilor montessoriene erau însă pentru preşcolari. În unele ţări,

ca Italia, Germania, Anglia, Olanda, Peru, Bolivia, Ecuador, Venezuela şi Chile, funcţionau

şcoli după metoda Montessori şi în clasele elementare. În gimnazii şi licee, metoda s-a

aplicat mai întâi în Olanda.

Spre sfârşitul deceniului al cincilea şi în timpul războiului, mişcarea montessoriană

s-a restrâns, în majoritatea ţărilor, în general, din cauza interzicerii activităţii montessoriene

de către guvernele fasciste.

11



Din 1939 până în 1949, mişcarea montessoriană s-a desfăşurat în toată amploarea ei

numai în India, unde activa autoarea însăşi, ajutată de fiul ei, Mario M. Montessori, şi de

elevul ei A.M. Joosten, doi dintre cei mai apropiaţi şi permanenţi colaboratori ai săi. După

eliberarea tuturor ţărilor de sub jugul armatelor hitleriste mişcarea montessoriana a fost

reluata în mai toate ţările. Vechile asociaţii montessoriene şi-au reluat activitatea, iar altele

noi s-au înfiinţat în diferite ţări. În Germania, spre exemplu, după 1945 s-au înfiinţat trei, la

Frankfurt, Koln şi Berlin. În SUA, de asemenea, existau mai multe asociaţii, cercuri etc.

montessoriene, unele afiliate la “ Asociaţia Internaţională Montessori”, cu sediul la

Amsterdam, iar altele independente, ca “ American Montessori Society” cu sediul la New

York, care reeditează lucrările Mariei Montessori şi publică un periodic anual cu mai multe

numere.

Dintre revistele montessoriene mai importante care apar astăzi, menţionăm “ AMI-

Communications”-Amsterdam, “Vita dell’infazia”-Roma,” Around The Child ”-

Calcutta(India).

Şcolile montessoriene pentru preşcolari funcţionează în toate ţările amintite; în

unele, mai ales în India, Olanda şi America, funcţionează şi şcoli elementare. Licee

montessoriene există în Franţa, Germania şi în Olanda(cinci, dintre care mai importante la

Amsterdam, Rotterdam şi Utrecht). Liceul montessorian de la Rotterdam îşi desfăşoară

activitatea într-o clădire construită după arhitectura montessoriană.Congrese, seminarii, simpozioane Montessori, naţionale şi internaţionale, se ţin

aproape în fiecare an, în diferite ţări, fiind organizate fie de asociaţiile naţionale respective,

fie de către Asociaţia Internaţională Montessori, începând cu cel de-al optulea Congres

Internaţional (primul după eliberarea Italiei), de la San Remo, în 1939. Ultimul Simpozion

Internaţional Montessori s-a ţinut în 1972, la Palo Alto, în California.

12



Mişcarea montessoriană în România

Intenţia Mariei Montessori, manifestată în mai multe rânduri, cum reiese din

corespondenţa sa, de a organiza în deceniul al patrulea un curs despre metoda Montessori

în România nu a putut să fie îndeplinită din mai multe motive, dar mai ales din cauza

vremurilor tulburi care au dus la agresiunea imperialismului german. Nici “cursuri

paralele” cu cele ţinute de ea anual în diferite ţări nu au putut fi organizate în ţara noastră,

aşa cum dorea şi cum reiese din aceeaşi corespondenţă. În schimb, principalele sale lucrări,

apărute până în preajma celui de-al doilea război mondial, au fost traduse în limba română;

au apărut diferite scrieri despre opera ei, au fost întemeiate şcoli montessoriene în diferite

oraşe ale ţării noastre; cadre didactice-educatoare, învăţători, profesori secundari şiuniversitari-au luat parte la congresele internaţionale Montessori; a existat şi o Asociaţie

Montessori în România, sub preşedinţia profesorului, filosofului şi psihologului român

Constantin Rădulescu-Motru, precum şi sub preşedinţia de onoare a diplomatului român de

renume mondial Nicolae Titulescu.

Primele traduceri ale lucrărilor sale au fost făcute de institutorul Constantin V.

Butureanu. Mai întâi metoda pedagogiei ştiinţifice aplicată la educaţia copiilor mici a fost

publicată în 1914, iar apoi o alta carte fundamentală a Mariei Montessori,

“ Autoeducaţiunea în şcoalele elementare”, continuarea volumului Metoda pedagogiei

ştiinţifice aplicată în educaţia copiilor în casele de Bambini, apărut în 1922. În acelaşi an,

a publicat lucrarea Pedagogia Medicala. Rezumatul lecţiilor predate la Roma la Şcoala

normală ortofrenică, în 1900, urmat de un carnet pentru studiu individual al copilului.

Un alt propagandist zelos al operei Mariei Montessori a fost Izabela Sadoveanu,

profesoară de pedagogie, directoare de şcoală normală şi inspectoare şcolară, luptătoare

pentru drepturile femeii, pentru modernizarea şcolii. Aceasta a publicat studiile Metoda

Montessori şi Materialul didactic Montessori, în 1915, în Vol. III al Buletinului Muzeului

Pedagogic şi separat, cu 14 ilustraţii, în 1916, cu aceleaşi titluri, la “Atelierul de arte

grafice” C. Stetea, Bucureşti. Ea a aplicat metoda Montessori în grădiniţe de copii, în

clasele elementare, în Şcoala de adăpost pentru copiii de ceferişti din cartierul Steaua, în

“Casa Copilului” din cartierul Grand din Bucureşti; a înfiinţat o şcoală Montessori pentru

13



puericultură (Bucuresti, 1925), a experimentat metoda în grădiniţe de copii de pe lângă

“Oficiul Naţional de Educaţie Fizică” etc.; a ţinut cursuri de specializare pentru educatoare

etc. şi a contribuit mult la difuzarea ideilor şi a metodei Montessori la noi.

Un adept entuziast al acestei metode a fost şi Apostol Culea, pedagog, învăţător şi

activist fecund în domeniul răspândirii culturii în mase.

În 1919 a apărut un studiu al educatoarei Julia C. Lascaraki, în care este prezentată

metoda Montessori în comparaţie cu metoda Froebel.

Cu privire la aplicarea metodei Montessori au mai scris Gh.Hopu, Ion Blăgăilă şi

Daniil Popescu s.a.

Între 1930 şi 1940, în ţara noastră, ca şi în alte ţări, a existat o adevărată “mişcare

montessoriană”. Mulţi reprezentanţi ai învăţământului preşcolar, elementar, liceal şi

universitar au luat parte, aşa cum s-a mai arătat, la cursurile internaţionale ale MarieiMontessori, la congresele internaţionale organizate de Asociaţia Internaţională Montessori,

la diferitele iniţiative montessoriene pe plan internaţional în favoarea copilului, a apărării

drepturilor lui şi la campania montessoriană pentru pace. Elevii direcţi ai Mariei

Montessori, unii absolvenţi ai unor şcoli normale Montessori din Italia, Elveţia, Germania,

Austria, Anglia etc., precum şi adepţi ai săi sau membri ai corpului didactic din

învăţământul preşcolar şi elementar, profesori de filosofie şi pedagogie din învăţământul

mediu sau universitar, care au aderat la curentele noi în pedagogia contemporană, au scrisstudii şi articole, au ţinut conferinţe şi cursuri despre metoda Montessori, iar unii chiar au

aplicat metoda sa, înfiinţând şcoli Montessori în diferite oraşe ale ţării.

În 1931 , Maria Montessori a numit un delegat al său personal spre a coordona

activitatea montessoriană în ţara noastră . Cu prilejul primului Congres al educatoarelor din

România (Bucureşti, 1933) şi după acest congres s-au publicat diferite lucrări în care se

prezenta metoda Montessori în comparaţie cu metodele mai vechi sau mai noi, studii şi

articole, mai ales în revista “Copilul ” a Asociaţiei educatoarelor din România (apărută între

1933-1944), în “Şcoala şi familia de mâine” apărută între 1928 şi 1939 a lui Marin

Biciulescu, unul dintre promotorii pasionaţi ai curentelor noi în pedagogie, în “Revista de

filosofie”, în “Revista generală a învăţământului” etc.

Prima şcoală Montessori cu titlul experimental, sub îndrumarea Mariei

Montessori şi sub conducerea lui I. R Pogoneanu şi I. S. Firu, a luat fiinţă pe lângă

14



Seminarul pedagogic universitar Titu Maiorescu din Bucureşti, având ca educatoare pe

Elena Rusceac, absolventă a cursurilor Mariei Montessori de la Roma 1931. Metoda a fost

experimentată cu copii între 2 ani şi jumătate şi 6 ani. Şcoala a funcţionat un singur an

şcolar (1934-1935), având mobilier şi material didactic complet, după normele metodei

Montessori. Unele greutăţi financiare au împiedicat experimentarea şi cu copii de vârstă

şcolară.

Odată cu persecuţiile exercitate de regimul fascist împotriva Mariei Montessori,

activitatea montessoriană a fost interzisă în Italia, Germania şi în alte ţări fasciste. În

România mişcarea montessoriană a slăbit îndeosebi în timpul celui de-al doilea război

mondial. După eliberare, unele şcoli montessoriene de la noi şi-au reluat activitatea.

Remarcam activitatea deosebită a Şcolii Montessori a “Apărării patriotice”, care pregătea

educatoare şi activiste în domeniul asistenţei sociale.Din iniţiativa UNESCO, în 1970, centenarul naşterii Mariei Montessori s-a

sărbătorit în toate ţările. În ţara noastră s-a organizat un simpozion Montessori la Bucureşti

(3 decembrie 1970), la care au ţinut cuvântări şi au făcut comunicări prof. George

Văideanu, prof. Al. Fara, Bruno Atturia, prof. N. Dima, prof. Stanciu Stoian, prof. Stefan

Barsanescu, prof. Ion Vlad, prof. Maria Taiban, prof. Florica Niculescu, prof. Elena

Moldovan, prof. Victoria Petrescu, prof. Lenormanda Benari. Cu acest prilej, au apărut

diferite articole despre Maria Montessori şi despre opera sa, în diferite reviste, dintre carele remarcam pe cele din revista “Colocvii despre şcoală şi familie”, din “Revista de

pedagogie” şi din revistele Centrului de informare şi documentare în ştiinţele sociale şi

politice.

Toate cele de mai sus şi-au adus o contribuţie la cunoaşterea în ţara noastră a operei

teoretice şi practice a Mariei Montessori, care şi-a dedicat întreaga viaţa problemelor legate

de o cât mai corespunzătoare educare a copiilor şi tineretului, în vederea formării lor ca

personalităţi depline, active şi creatoare.

Mediul pregatit , pedagogul si materialele Montessori

15



Pentru a-și putea desfasura activitatea didactică zilnică, pedagogul Montessori iș

elevii săi au nevoie de un mediu foarte bine organizat i structurat care să le permită săș

ac ioneze independent. În acest mediu se pot organiza activită i multiple i variate, iar ț ț ș

posibilitatea de mi care este foarte mare.ș

Pentru a întruni condi iile unui mediu educativ, acesta îndepline te urmatoareleț ș

criterii:

Manevrabilitatea – mobilierul colar trebuie să fie pe masura copilului i săș ș

raspundă la nevoile acestuia de a lucra ra ional. Măsu ele, de diferite forme să nu seț ț

clatine i să fie foarte u oare încat să poată fi transportate de 2 copii de 4 ani;ș ș

scaunele mici, u oare i adaptate la propor iile corpuluiș ș ț copilului astfel încat să

poată da posibilitatea copilului de a

alege pozi ia comodă, putându-seț

astfel adapta, în loc să stea nemi cat;ș

acesta fiind un semn extern de

libertate i totodată de educa ie.ș ț

Structurarea pe arii curriculare –

în pedagogia Montessori există 5 arii

curriculare, materialele didactice

fiind grupate în 5 zone distincte:• Deprinderi de via ăț

practică – stabile te bazaș

pentru toate celelalte lucruri de realizat în clasă. Această arie curriculară a

fost concepută pentru a-i înva a pe copii deprinderile de via ă zilnică.ț ț

Înva area pe exemple concrete din via a reală a unor activită i favorizeazăț ț ț

dezvoltarea independen ei, a încrederii în sine, a deprinderii de a pastraț

ordinea la locul de muncă i de odihnă, coordonarea i concentrarea. Înș ș

cadrul acestei arii curriculare exista 4 grupe distincte de exerci ii:ț

1. îngrijirea personală

2. îngrijirea mediului înconjurator

3. dezvoltarea rela iilor socialeț

4. jocul tăcerii – coordonarea i armonia mi cării corporale.ș ș

16



Deprinderile zilnice de via ă practică urmaresc formarea unui individ independentț

i autonom. Sunt activită i care, prin mi cări repetitive, duc la o rafinare a coordonării, laș ț ș

autodisciplină, precum i la o capacitate crescută de concentrare.ș

• Dezvoltare

senzorială – această

zonă a

curriculumului

Montessori con ineț

materiale specifice

care sa-i ajute ce

copii în rafinarea

experien elor deț

observare,ascultarea

sunetelor, de atingere, de rafinarea gustului i a mirosului. Cu ajutorulș

exerci iilor senzoriale copilul poate să distingă, să ordoneze, să clasifice siț

să descrie impresii senzoriale legate de lungime, înal ime, temperatură,ț

greutate, culoare, miros.

Exerci iile senzoriale i de manipulare sunt nu numai un ajutor pentru dezvoltareaț ș

i maturizarea organelor de sim , dar i un punct de pornire pentru cre terea poten ialuluiș ț ș ș ț intelectual al copilului. Aceste exerci ii reprezintă provocări semnificative care îiț

fascinează pe copii. Ace tia înva ă mai u or matematica – senzo-matematica, structuraș ț ș

limbii – senzo-gramatica, notiunile de tiin ă.ș ț

Exerci iile senzoriale dau sens percep iilor i dezvoltă gândirea copiilor (analiza,ț ț ș

sinteza, clasificarea, generalizarea). Sprijinirea copiilor pentru a compara i calasificaș

reprezintă puncte importante în stimularea senzorială i intelectuală. Mintea trebuie săș

judece, să compare, să clasifice i să tragă concluzii.ș

Experien a cu materialele senzoriale reprezintă pentru copii primul pas înț

în elegerea conceptelor abstracte învatate.ț

• Matematica – a fost privită de Maria Moontessori ca fiind un proces mental

natural care începe de la un nivel concret i progresează catre un nivelș

abstract, fiecare copil având spirit matematic înnăscut.

17



• Limbă și comunicare – este o abordare integrată care combină fonetica iș

no iunile de vocabular cu no iunile de gramatică i de studiere a textuluiț ț ș

literar. În domeniul lingvistic, există o mare varietate de material de lectură,

de pregatire, de analiză fonetică, de întelegere a sensurilor cuvintelor,

material pentru dezvoltarea capacită ilor de receptare a mesajului oral iț ș

scris. Dezvoltarea limbajului este o preocupare a întregii pedagogii

Montessori. În cadrul acestei metode, scrisul precede lectura textului, fază

sensiblă pentru scris, aparând la varsta de 4 – 5 ani.

• Educa iaț cosmică –

include notiuni de

istorie, geografie,

botanică, zoologie,

chimie, fizică,

astronomie, geologie,

antropologie,

muzică, artă plastică,

educa ie civică,ț

sport. Se bazează pe

studierea a douăcomponente – evolu ia naturii i evolu ia omului i a culturii.ț ș ț ș

Prin educa ia cosmică, Maria Montessori dorea să transmită copiilor o viziuneț

clară asupra întregului univers, ca o unitate dinamică în care totul se afla în

interdependen ă. Acest tot unitar este prezentat prin două dimensiuni:ț

- dimensiunea verticală – formarea universului, a pamantului, apari iaț

vie ii, a oamenilor;ț

- dimensiunea orizontală – rela iile din cadrul universului.ț

Esteticul – mediul este atragator, armonios, materialele didactice să invite la

activitate. Materialele sunt aranjate atragator i aerisit pe rafturi, pentru a permiteș

observarea fiecaruia în parte.

Păstrarea ordinei și cura enieiț – fiecare obiect are un loc stabil unde poate fi găsit

în permanentă, în bună stare de func ionare.ț

18



Materialele didactice Montessori sunt aranjate pe arii curriculare în ordinea

didactică a folosirii lor, fiind expuse în mod îmbietor pe rafturi joase i deschise, astfelș

încat copiii să aibă acces la ele, fără a fi nevoie de ajutorul unui adult.

Materialele Montessori au ca scop atragerea interesului copilului i acumulareaș

cuno tin elor prin utilizarea repetată. Acestea au fost create ca raspuns la nevoileș ț

individuale de dezvoltare ale copilului:

- sunt secven ionate cu aten ie pentru a demonstra copilului fiecare etapă în parte iț ț ș

pentru a-i da posibilitatea să simtă succesul sau eroarea;

- apelează la sim urile copilului, trecerea de la concret la abstract realizându-seț

progresiv;

- facilitează eliminarea dificultă ilor determinate de conceptul traditional “trebuieț

învatat”- furnizează un control al erorilor;

- accentuează realitatea.

Fiecare material dintr-o clasă Montessori izolează o anumită calitate i există doar ș

într-un singur exemplar. În acest fel, conceptul pe care copilul urmează să-l descopere este

izolat de celelalte.

Materialele didactice Montessori sunt autocorective. Cand o piesă nu se potrive teș

sau rămâne nefolosită, copilul percepe cu u urin ă eroarea. Nu este nevoie de interven iaș ț ț adultului pentru a o corecta. Copilul este capabil să rezolve singur problemele, construindu-

i independent, gândirea analitică i satisfac ia care derivă din această realizare adecvată.ș ș ț

Libertatea presupusa de acestă metodă este structurată pe baza anumitor reguli

cadru. Fiecare material pus la dispozi ia copilului va fi utilizat numai pentru activitateaț

destinată. Copilul ia materialul dintr-un loc indicat i-l pune în acela i loc după utilizare.ș ș

Pe masură ce explorarea continuă, materialele se interrela ionează i se construiescț ș

unul în func ie de altul. Utilizarea lor corectă este de natură să promoveze o mai bunăț

întelegere a unui concept.

“Obiectele din jurul copilului trebuie să fie solide i atractive, iar casa copiilor ș

trebuie să fie placută i atractivă sub toate aspectele… Se poate spune că există o rela ieș ț

matematică între frumuse ea mediului înconjurator i activitatea copilului; el poateț ș

19



depune, în activitatea de descoperire, un efort de voin ă mult mai mare daca se află într-unț

a ezământ grandios decât dacă s-ar afla într-unul urât”.ș

Pedagogul Montessori i copilul ș

În cadrul metodei sale, Maria Montessori a conceput un rol cu totul nou pentru

pedagogul din coala Montessori.ș

În pedagogia Montessori, rolul pedagogului este:- de a “observa” copiii i de “a pregăti mediul” favorabil pentru autoformare, pe bazaș

observa iilor făcute;ț

- de a crea situa ii de învă are i nu de a preda direct, fiind mai mult un ghid decatț ț ș

un lider.

Pedagogul Montessori:

- este parte integrata a mediului pregătit;

- nu are pozi ie centrală în desfasurarea procesului de educa ie;ț ț

- direc ionează activitatea;ț

- stimulează interesul copiilor;

- instruie te nevoile i interesele acestora;ș ș

- nu intervine niciodată atunci cand un copil este concentrat;

20



- intervine numai dacă a constatat că acesta are nevoie de ajutor, nu poate să se

descurce singur, nu tie ce să facă sau îi deranjează pe ceilal i colegi;ș ț

- are competen e dobandite prin studii de spacialitate pentru a preda în acest sistemț

de învătământ;

- are cuno tin e de bază pentru a putea preda, respectând principiile pedagogice,ș ț

disciplinile din ariile curriculare Montessori.

Pedagogul Montessori nu pedepse te niciodată copiii, dar nici nu le oferăș

recompense. Se consideră că singura recompensă de care are nevoie un copil este cea

provenită din mul umirea de sine, din fapul că a realizat un lucru bun i corect, bazandu-seț ș

pe propriile lui puteri.

Copilul nu este corectat atunci cand gre e te. Se consideră că înca nu a ajuns săș ș

stăpânească suficient conceptul învă at, materialul va fi strans i reluat cu alt prilej, după oț ș lec ie individuală sau perioadă de timp. Daca în timp copilul repetă aceea i gre eală,ț ș ș

pedagogul îi oferă oportunită i de învă are, optimizată prin colaborări cu al i colegi maiț ț ț

mari i prin lucrul cu alte materiale care să-l ajute să în eleagă conceptele prezentate.ș ț

Copilul nu este format de pedagog, se formează singur.

Copiii prosperă atunci cand li se oferă libertate într-un mediu propice nevoilor lor.

Dacă după o perioadă de intense concentrate i dupa lucrul cu materialele, copiii dauș

dovadă de vitalitate i mul umire de sine, scopul este realizat.ș țCopiii sunt liberi să- i aleagă singuri activită ile i locul de desfă urare al acestora.ș ș șț

Lec ia dupa metoda Montessori ț

Lec ia este un apel la aten ie. Daca un obiect corespunde dorin elor intime aleț ț ț

copilului i reprezintă ceva care să-l satisfacă, atunci îl antrenează într-o activitateș

prelungită. O alta caracteristică a lec iei este simplitatea, educatorul nu trebuie să se piardaț

în vorbe goale , vorbele pu ine la număr trebuie sa fie simple în cel mai înalt grad i săț ș reprezinte exact adevărul. A treia caracteristică a lec iei este obiectivitatea , ceea ceț

înseamnă că personalitatea educatorului dispare, ramânând în lumina numai obiectul

asupra caruia vreau să se concentreze atentia copilului.

21



Tehnica lecțiilor:

Prima perioada: ini ierea lecț ț iilor

1. Trezirea atenției: educatoareaoferă copilului obiectul cu un

interes viu, cautând să-i atragă

atenția.

2. Izolarea obiectului: aten iaț

copilului trebuie să fie izolată de

tot ce este străin de obiectul lec iei. Educatoarea va avea grijă să pregatească oț

masută de pe care să inlature toate lucrurile inutile i săș pună pe ea numai

materialul pe care vrea sa îl prezinte.

3. Executarea cu exactitate: ajutorul pe care educatoarea trebuie să îl dea copilului

constă în a prezenta copilului materialul pentru a-i arăta cum se folose te, efectuândș

ea însă i, o data sau de două ori exerciș țiul.

4. Impiedicarea utilizării greșite a materialului: în cazul în care materialul este folosit

în asa fel încat nu serve te dezvoltăș rii intelectuale a copilului. Educatoarea este

obligată să oprească exercițiul.

5. Repetarea activitații utile: dacă un copil aduce modificări care dovedesc un efortde inteligen ăț folositoare pentru dezvoltare lui în modalitatea de folosire a

materialului indicată de educatoare, aceasta va lasa copilul să facă incercări iș

experien e proprii farăț a-i întrerupe activitatea și fară a corecta micile erori.

6. Incheierea în ordine a exercițiilor : după încheierea activitații cu un material,

copilul trebuie să-l ducă la locul său, în asa fel încat toate lucrurile să fie puse iar în

ordine desăvâr ităș .

Perioada a doua: lec ia î ț n trei timpi

Primul timp: asocierea percepției senzoriale cu numele

Educatoarea va pronun a întâi substantiveleț și adjectivele necesare, fară să adauge

altceva, cu voce tare i pronun ate răspicat, încât diferitele sunete săș ț fie percepute de copil

distinct si clar.

22



Lec iile de denumire constau îț n provocarea asocierii numelui cu obiectul sau cu

idea abstractă pe care o reprezintă acel nume. Obiectul i numele trebuie să impresionezeș

constiința copilului, de aceea este necesar să nu se pronun e nici un alt cuvânt în afarăț de

numele respective.

Al doilea timp: recunoasterea obiectului care corespunde numelui

Educatoarea trebuie să verifice dacă numele a fost asociat corect cu obiectul în

con tiinș ța copilului. Pentru aceasta se va lasa timpul necesar între lec ie i verificare,ț ș

păstrându-se tăcerea câteva clipe. Apoi se va intreba copilul, încet și pronun âț nd cu mare

claritate numai substantivul sau adjectivul învatat (ex. “Ce este neted?”). Copilul va arăta

obiectul iar educatoarea va sti că asocierea s-a realizat.Repetând de mai multe ori

întrebarea, educatoarea repetă cuvantul, care pâna la urmă va fi memorat.

Daca educatoarea constată ca copilul nu este atent i raspunde gre it farăș ș nici unefort de a se corecta, atunci, în loc să-l îndrepte sau să insiste, va trebui să intrerupă lec iaț

pentru a o reâncepe într-un alt moment, în altă zi.

Timpul al treilea: amintirea cuvântului care corespunde obiectului

Este o verificare rapidă a lec iei, educatoarea întrebâț nd copilul “Cum este

aceasta?” – iar daca copilul este apt să raspundă, el va spune cuvântul care trebuie: “Este

neted”.

Evaluarea

23



Nu există note sau alte forme de

recompensă sau pedeapsă, nici

deschise, nici subtile.

Evaluarea se face prin portofolii, observarea de catre cadrul

didactic i prin fi e deș ș

progres. Proba dacă sistemul

func ionează constă înț

realizările i comportamentul copiilor, satisfac ia, maturitatea, bucuria, dragostea de aș ț

înva a i nivelul ridicat al activita ii.ț ș ț

Feed-back-ul i analiza calitativă a performan elor unui copil sunt furnizate prin:ș ț

- observarea atentă a fiecarui copil în parte pentru a sesiza evolu ia sa înț

diferitele domenii, a fazei sensibile în care tocmai se afla în vedere creării unui

mediu adecvat din care să îsi poata extrage informa ia necesară satisfaceriiț

nevoii de cunoastere.

- completarea fiselor zilnice de progres, sub forma unei liste de competen e,ț

activita i i puncte critice .ț ș

- o sinteză semestrială asupra realizărilor copilului sub forma unei nara iuni.ț

- întilniri semestriale individuale în care se oferă familiei fiecarui copil în parteun feed-back asupra evolu iei copilului i se gasesc solu ii comune pentruț ș ț

îmbunata irea unor punte slabe. La dorin a parin ilor sau recomandareaț ț ț

pedagogilor, la această întilnire poate participa i copilul.ș

- absen a catalogului, a notelor sau a oricarei forme de recompensă materialeț

sunt specifice pedagogiei Montessori.

Rezultatele asteptate ale metodei Montessori Copiii î i formează caracterul, formarea caracterului fiind la fel de importantă ca iș ș

formarea academică :

- învată să aibă grijă de ei în i i, de ambian a din clasă, să aibă grijă unul deș ș ț

celălalt, să fie toleran i i să se accepte reciproc, vorbe te politicos, suntț ș ș

24



respectuo i i gata oricând să acorde ajutor, să desfă oare activita i sociale înș ș ș ț

comunitate;

- înva ă să gatească, să pastreze curat i să cură e spa iul de lucru, construiesc,ț ș ț ț

lucrează în gradină;

- învata mersul gratios.

Copii î i dezvoltă o atitudine pozitivă fa ă de scoală i de învatare i unș ș șț

comportament social acceptabil:

- curiozitatea statornică i concentrare;ș

- ini iativa i perseverenta;ț ș

- încrederea în sine;

- abilitatea de a lua decizii;

- sim ul responsabilită ii fată de al i membrii ai clasei, colii i comunită ii;ș ș șț ț ț

- deprinderii de autocontrol i autodisciplină.ș

Atunci când mediul răspunde tuturor trebuin elor copiilor, ace tia devin, fără vreoț ș

manipulare din partea adultului, sănăto i fizic, împlini i intelectual i ăsihologic, foarteș șț

bine educa i emanând bucurie i bunătate unul fată de altul.ț ș

Această funda ie solidă îi va permite copilului educat într-un mediu Montessori săț

beneficieze de ea pe tot parcursul educa iei colare, pe tot parcursul vie ii.ț ș ț

Metoda Montessori este o metodă universală, iar atunci când este practicată corectare potentialul de a ghida omenirea spre pace, a carei exersare începe cu fiecare individ.

25



Bibliografie:

• Maria Montessori, “ Descoperirea copilului”, Editura Didactică iș Pedagogică, Bucure ti, 1977ș

• Site-uri internet

http://www.parinti.com/SistemuldeinvatamantMontessori-articol-210.html

http://www.gradinitamontessori.ro/metoda-montessori/mariamontessori/

http://www.montessorihaus.ro/schule/pedagogia-montessori-conceptia.htm

26







Maria Montessori - O Alternativa Educational A

Documents

Transcript of Maria Montessori - O Alternativa Educational A