Materia, spatiul, timpul

Actualitatea si permanenta ontologiei,Ce este filozofia? se intreba Jules Lachelier la lectia inaugurala din primus au an de invatamant laToulouse. Tot el raspundea, spre supefactia tinerilor sai elevi: ,,Nu stiu!. Si intreg orasul Toulouse, orascu oameni de treaba ,s-a pornit sa rada de tanarul si stralucitorul filozof care i-a fost trimis de la Paris sicare nu stia nici macar ce era disciplina pe care trbuia sa o predea elevilor sai.

Totusi, remarca lui Jules Lachelier era plina de sens. Eainsemna ca filozofia nu este o materie de cunscut. In toate celelalte discipline avem ceva de invatat: inmatematica, o suita logica de teoreme; in fizica, in stiintele naturale, in istorie ,un ansamblu de fapte sau de evenimente pe care cei ce le predau se straduiesc sa le explice intr-un mod rational.In filozofie nu e deloc asa.Filozofia este chintesenta unei culturi si tocmai de aceea conceptele sale fundamentale nu ii intereseaza doar pe filozofi.Din universalismul ontologic al filozofiei decurge universalismul ei gnoseologic si axiologic; conceptele ei alcatuiesc matricea categoriala a oricarei gandiri si nicio o forma a culturii nu se poate consitui si exista cu totul in afara unui orizont filozofic, nu poate ignora cadrele generale ale unei gandiri elevate.Un atare statut matricial au indeosebi conceptele:materie, existenta, spatiu, timp, miscare , constiinta, libertate, conditie umana etc.Dintre acestea, materia, spatiul si timpul ce constituie obiectul prezentei antologii, alcatuiesc nucleul unei viziuni materialiste despre lume, iar evolutia acestor concepte, modul in care sunt interpretate apar cu deosebire relevante pentru linia materialista si dialectica in filozofie. Nevoia de filosofie decurge din dialogul om-lume. In valtoarea desfasurarii acestui dialog, omul dobandeste constiinta ca viata este absorbita in filosofie, dar si ca filosofia a absorbit viata, ceea ce a facut ca spiritul filosofic sa creasca in toate comportamentele vietii. Filosofia a devenit astazi o dimensiune necesara si permanenta care strabate toate formele de viata.Alaturi de miscare, aceste concepte alcatuiesc baza oricarei ontologii materialiste, dar mai are oare ontologia dreptul la un statut propriu in familia disciplinelor filozofice-mai ales in raport cu tabloul contemporan al stiintelor si formelor culturii? Dupa cum se stie, destinul filozofiei a fost intotdeauna legat de conditia umana.Acesta este valabil pentru intreaga cultura spirituala, dar in cazul filozofiei relatia cu omul este substantiala, constitutiva, si specifica , distincta prin anumite note caracteristice de relatia dintre om si celelalte forme ale culturii.Giordano Bruno elaboreaza o filozofie panteista cu tendinte materialiste si ateiste.Materia este infinita, exista in sinesi pentru sine, pentru ca Dumnezeu este sufletul intregului.Natura este Dumnezeu in lucruri.Universul este o unitate intre materie, principiu pasiv, si forma, principiul activ.Universul cuprinde puterea de a face si de a fi facut.Filozofia sa cuprinde elemente de dialectica, deoarece vorbeste de o unitate a contrariilor finit-infinit, unitate-diversitate.Cunoasterea este infinita pentru ca universul este infinit.Pentru gandirea sa antiscolastica, antidogmatica, care a militat pentru dezvoltarea stiintei, a fost ars pe rug ca eretic.Filozofia lui a exercitat o influenta deosebita asupra gandirii lui Spinoza si Leibniz.Opere principale Giordano Bruno:Despre cauza, principiu si unitate(1584); Despre infinit, univers si lumi(1584); Despre avanturile eroice(1585).

Viziunea idealista asupra spatiului si timpului in filozofia post-aristotelica.Timpul este, pentru Aristotel in parte real, iar in parte gandit.Anume, intrucat este urmarea miscarii, el este real, fiindca marimea care constituie subiectul miscarii este ea insasi reala.Comentand fizica lui Aristotel, Averroes dadea o interpretare materialista acestor consideratii, precizand: Daca timpul se gandeste numai ca un concept, el este in suflet, dar materia lui este in afara sufletului.Viata se imparte in trei timpuri:prezentul, trecutul si viitorul.Prezentul este scurt, viitorul nesigur, trecutul este asigurat.Soarta a pierdut drepturile ei asupra acestui din urma, el nu mai e la indemana nimanui.Prezentul e foarte scurt, atat de scurt ca unii ii tagaduiesc chiar existenta.Intr-adevar, prezentul este vesnic in miscare, curge repede si piere;inainte de a fi el nu mai este, el nu sta niciodata locului, asemenea Universului si astrelor pe care o miscare vesnica nu-I lasa niciodata in acelasi loc.In acceptie filozofica viitorul este un edificiu misterios pe care-l construim astazi pentru maine.Viitorul este posibiliate si nu realitate.Spaiul este considerat azi o categoriefilozoficce desemneaz forme obiective i universale de existen amaterieinmicare.Acesta are douya sensuri:un sens propriu si un sens impropriu; sensul impropriu este cel extins ca buna oara, orasul meu; sensul propriu este cel strict: spatiul in care eu sunt inclus in mod exact.Deci sa cercetam spatiul in intelesul strict. Unii au admis existenta spatiului, altii l-au negat iar altii si-au suspendat judecata cu privire la el.In timp ce spatiul este reversibil, timpul este ireversibil, el nu poate fi parcurs decat intr-o singura directie.Oricat am dori, nu putem inlatura ireversibilitatea timpului.Proust credea ca magia amintirii putea sa ne restituie, cu toata nuanta lor emotiva, anumite clipe privilegiate.Aceasta este teoria memoriei afective.O alt mrturie afaptului c inima omului refuz ireversibilitatea timpului ne este oferita de mitul vesnicei intoarceri : stoicii credeau c la captul unui ciclu de multe mii de ani, nurma unui incendiu universal, ntreg cursul timpului este reluat cu aceleasi peripetii.Nietzche credea si el ca istoria universala, cu miile de amanunte ale fiecarui eveniment, se repeta la nesfarsit.Viata asta, asa cum ai trait-o si cum o traiesti si astazi, va trebui s-o mai traiesti odata si inca denenumarate ori; si nu va fi nimic nou in ea, ci fiecare suferinta si fiecare placer, fiecare gand si suspin si tot ceea ce este nespus de mic si de mare in viata ta, trebuie sa se reintoarca totus in aceeasi insiruire.