Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche

7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche

1/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 1 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire

craii de curtea-veche

Matei Caragiale

TEXT

equivalences

2001
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://goback/http://lastpage/http://prevpage/http://www.equivalences.f2s.com/


2/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 2 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire

basic text:

Opere (Perpessicius, ed.),

Fundatia pentru literatura si arta

(Bucuresti, Romania) 1936

present edition:

c 1999 sudost-europa archiv [LATEX 2]

c 2001 Mugur Grosu [graphics Inner space]

c 2001 equivalences [pdfLATEX pdf/screen]

pdf/screen c 19992001, C. V. Radhakrishnan

typeset by romanianTEX c 19942001 Adrian Rezus

[archive hard copy] printed in the netherlands May 24, 2001
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/


3/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 3 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire

equivalenc

es

Matei CaragialeCraii de Curtea-veche 1929


4/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 4 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire


5/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 5 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire

Que voulez vous, nous sommes ici

aux portes de lOrient, ou tout est pris

a la legere...

Raymond Poincare


6/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 6 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire


7/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 7 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire

Intmpinarea crailor


8/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 8 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire


9/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 9 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire

...au tapis-franc nous etions reunis.

L. Protat

Cu toate ca, n ajun chiar, mi fagaduisem cu juramnt sa ma ntorc

devreme acasa, tocmai atunci ma ntorsesem mai trziu: a doua zi spre

amiazi.

Noaptea ma apuca n asternut. Pierdusem rabojul timpului. As fi

dormit nainte, dus, fara zgomotoasa sosire a unei scrisori pentru care

trebuia neaparat sa iscalesc de primire. Trezit din somn sunt mahmur,

ursuz, ciufut. Nu iscalii. Mormaii numai sa fiu lasat n pace.Atipii iarasi, dar pentru scurta vreme. Saracia de epistola se nfi-

inta din nou, nsotita de cruda lumina a unei lampi. Miselul de postas

gasise de cuviinta sa ma iscaleasca cu mna lui. Nu-i fusei recunoscator.

Urasc scrisorile. Nu stiu sa fi primit de cnd sunt dect una, de la

bunul meu amic Uhry, care sa-mi fi adus o veste fericita. Am groaza

de scrisori. Pe atunci le ardeam fara sa le deschid.

Asta era soarta ce o astepta si pe noua sosita. Cunoscnd scrisul,ghicisem cuprinsul. Stiam pe de rost nesarata plachie de sfaturi si

de dojane ce mi se slujea de-acasa cam la fiecare nceput de luna;

sfaturi sa purced cu barbatie pe calea muncii, dojane ca nu ma mai

nduplecam sa purced odata. Si, n coada, nelipsita urare ca Dumnezeu

sa ma aiba n sfnta sa paza.

Amin! n halul nsa n care ma gaseam mi-ar fi fost peste putinta

sa pornesc pe orice fel de cale. Nici n pat nu ma puteam misca.


10/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 10 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire

Desurubat de la ncheieturi, cu salele frnte, mi se parea ca ajunsesem

n stare de piftie. In mintea mea aburita miji frica sa nu ma fi lovit

damblaua.

Nu, dar n sfrsit ma razbise. De o luna, pe tacute si nerasuflate,cu nadejde si temei, o dusesem ntr-o bautura, un crailc, un joc. In

anii din urma, fusesem greu ncercat de mprejurari; mica mea luntre

o batusera valuri mari. Ma aparasem prost si, scrbit de toate peste

masura, nazuisem sa aflu ntr-o viata de stricaciune uitarea.

O luasem numai cam repede si ma vedeam n curnd silit sa depun

armele. Ma lasau puterile. In acea seara, eram n asa hal de sfrseala

ca n-as fi crezut sa ma pot scula nici sa fi luat casa foc. Dar deodatama pomenii cu mine n mijlocul odaii, n picioare, uitndu-ma speriat

la ceasornic. Mi-adusesem aminte ca eram poftit la masa de Pantazi.

Ce noroc ca ma desteptase; mare noroc! Privii acum cu recu-

nostinta scrisoarea parinteasca; fara ea scapam ntlnirea cu cel mai

scump prieten.

Ma mbracai si iesii. Era, spre caderea iernii, o vreme de lacrimi.

Desi nu plouase, tot era ud; jgheaburile plngeau, ramurile copacilor

desfrunziti picurau, pe tulpine si pe grilaje se prelingeau ca o su-

doare rece, stropi grosi. Asta e timpul care ndeamna cel mai mult la

bautura; rarii trecatori ce se prefirau prin ceata erau mai toti afumati.

Un lungan, cobornd prispa unei crciumi, cazu gramada si nu se mai

scula.

Intorsei capul dezgustat. Birtul ales pentru acea seara fiind tocmai
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://goback/http://lastpage/http://prevpage/http://www.equivalences.f2s.com/


11/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 11 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire

n Covaci, luai o birja, lucru cuminte, deoarece la sosirea mea, ceilalti

mosafiri erau la a doua tuica, iar oaspetele la a treia. Ma aratai mirat

ca se nfiintasera cu totii asa devreme; Pantazi nsa ma lamuri ca el

venise de-a dreptul de-acasa, iar Pasadia cu Pirgu de-a dreptul si ei dela

club, vremea fiind prea urta ca sa mai zaboveasca la aperitive.

Pantazi porunci nca un rnd de tuici. Dar voia buna ce ne uraram,

ciocnind, lipsea cu totul. Ma temui sa nu adorm iar. In sala unde

grosolana petrecere negustoreasca pornise sa se nfierbnte era ntr-

o smbata masa noastra avea aerul unui ospat de nmormntare.

Borsul cu smntna si ardei verde fu sorbit n tacere. Niciunul din

meseni nu ridica ochii din taler. Pirgu, ndeosebi, parea framntat deo mhnire neagra. As fi deschis eu vorba daca lautarii n-ar fi nceput

tocmai un vals care era una din slabiciunile lui Pantazi, un vals do-

mol, voluptos si trist, aproape funebru. In leganarea lui molateca,

plpia, nostalgica si sumbra fara sfrsit, o patima asa sfsietoare ca

nsasi placerea de a-l asculta era amestecata cu suferinta. De ndata

ce coardele ncalusate pornisera sa ngaime amara destainuire, sub

vraja adnca a melodiei, ntreaga sala amutise. Tot mai nvaluita, maijoasa, mai nceata, marturisind duiosii si dezamagiri, rataciri si chi-

nuri, remuscari si cainte, cntarea, necata de dor, se ndeparta, se

stingea, suspinnd pna la capat, pierduta, o prea trzie si zadarnica

chemare.

Pantazi si sterse ochii umezi.

Ah! zise Pirgu lui Pasadia, facndu-si privirea galesa si glasul


12/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 12 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire

dulceag, ah! cu valsul asta tin sa te duc la lacasul cel din urma, ct mai

curnd; cred ca n-ai sa ma faci s-astept mult nca aceasta sarbatoare a

tineretelor mele. Ce frumos are sa fie, ce frumos! si eu beat, cu nenea

Pantazi, voi stoarce ntristatei adunari lacrimi fierbinti lundu-mi, ncuvinte miscatoare, ramas bun de la n veci neuitatul meu prieten.

Pasadia nu zise nimic.

Da, urma Pirgu, lesinndu-si si mai mult glasul si privirea, are

sa fie att de frumos! Eu am sa-ti duc cavalariile pe perna. Si, la sapte

ani, la parastasul cel mare, cnd au sa te dezgroape, ramasag pun ca

au sa te gaseasca tot dichisit, tot scortos, tot ferches, fara un fir de

par alb, murat n argint-viu si n spirt ca un gogosar n sare si n otet.Dar Pasadia nu-l asculta, se gndea aiurea. Scapa de data asta

Pirgu si mi-era necaz, deoarece n-aveam ochi sa-l vad.

Ramnnd de tnar singur n Bucuresti, de capul meu, ma ferisem

sa intru-n crd cu oricine, asa ca din restrnsul cerc al cunostintelor

mele, alese toate pe sprnceana, Gorica Pirgu n-ar fi facut niciodata

parte daca n-ar fi fost tovarasul nedespartit al lui Pasadia, de care

aveam o evlavie nemarginita.

Pasadia era un luceafar. Un joc al ntmplarii l nzestrase cu una

din alcatuirile cele mai desavrsite ce poate avea creierul omenesc.

Am cunoscut de aproape o buna parte din aceia ce sunt socotiti ca

faime ale tarii; la foarte putini nsa dintr-nsii am vazut laolalta si asa

minunat cumpanite attea nalte nsusiri ca la acest nedreptatit ce, de

voie, din viata, se harazise singur uitarii. Si nu stiu un al doilea care


13/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 13 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire

sa fi strnit mpotriva-i attea oarbe dusmanii.

Auzisem ca aceasta si-o datora n parte nfatisarii. Ce frumos cap

avea totusi! Intr-nsul atipea ceva nelinistitor, atta patima nfrnata,

atta trufie apriga si haina nvrajbire se destainuiau n trasaturile feteisale vestede, n cuta sastisita a buzelor, n puterea narilor, n acea

privire tulbure ntre pleoapele grele. Iar din ce spunea, cu un glas

taraganat si surd, se desprindea cu amaraciune, o adnca sila.

Viata lui, din istoria careia i se ntmpla rar sa dezvaluie ceva, fu-

sese o crncena lupta nceputa de timpuriu. Iesit din oameni cu vaza

si stare, fusese oropsit de la nastere, crescut pe mini straine, surghiu-

nit apoi n strainatate la nvatatura. Intors n tara, se vazuse jefuit

de ai sai, nlaturat, hartuit, prigonit si tradat de toata lumea. Ce

nu se uneltise mpotriva lui? Cu ce strigatoare nedreptate i fusesera

ntmpinate lucrarile, truda de zi si noapte a jerfitei sale tinereti, cum

se nvoisera cu totii sa-l ngroape sub tacere! Din grelele ncercari de

tot soiul prin cari trecuse attia ani de restriste si cari ar fi dobort un

urias, aceasta faptura de fier iesise calita de doua ori. Pasadia nu fu-

sese omul resemnarii, ncrederea n sine si sngele rece nu-l parasisera

n cele mai negre clipe; statornic n urmarirea telului, el nfrnsese vi-

tregia mprejurarilor, o ntorsese cu dibacie n folosul sau. Ca dnsul

nimeni nu stiuse sa astepte si sa rabde, neclintit el pndise norocul

la raspntie, l nsfacase si-l siluise ca sa-i poata smulge ceea ce, n

chip firesc, i s-ar fi cuvenit de la nceput fara cazna si zbucium. Odata

ajuns se ntrecuse, luase vazul tutulor, i uluise si-si facuse, juganar


14/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 14 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire

cumplit dar cu manusi, toate mendrele. Calea maririlor i se deschidea

larga, neteda, acum nsa, ca putea nazui la orice, nu mai voi el ni-

mic si se retrase. Presupuneam ca la temelia acestei hotarri ciudate a

fost ntructva si teama de sine nsusi, fiindca, sub nvelisul de gheatadin afara, Pasadia ascundea o fire patimasa, ntortocheata, tenebroasa

care, cu toata stapnirea, se trada adesea n scaparari de cinism. Cu

veninul ce se ngramadise n inima sa mpietrita, puterea l-ar fi facut

lesne primejdios. Si nici o ncredere la el n virtute, n cinste, n bine,

nici o mila sau ngaduiala pentru slabiciunile omenesti de cari arata

a fi cu totul strain.

Retragerea sa din politica mirase mai putin totusi dect schimba-

rea ce se petrecuse n felul sau de trai. La vrsta cnd la altii ncepe

pocainta, el, care totdeauna slujise de pilda vie de cumpatare, se

napustise deodata la desfru. Era aceasta darea pe fata a unei vieti

ce dusese si pna atunci n ntuneric, sau reluarea unor vechi deprin-

deri de cari rvna de a izbuti l facusera sa se dezbere un lung sir de

ani? caci firesc nu era ca o asemenea naprleala sa fi avut loc de azi

pe mine. Cum, nu stiu, rar nsa mi s-a ntmplat sa vad jucator asa

frumos, crai asa ahtiat, bautor asa maret. Dar se putea oare spune ca

decazuse? Nicidecum. De o sobra eleganta, plin de demnitate n port

si vorbire, el ramasese apusean si om de lume pna n vrful unghiilor.

Ca sa prezideze o nalta Adunare sau o Academie, altul nu s-ar fi gasit

mai potrivit. Cineva care nu l-ar fi cunoscut, vazndu-l trecnd seara,

cnd iesea, teapan si grav, cu trasura la pas dupa el, pentru nimic n-ar


15/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 15 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire

fi voit sa creada n ce murdare si josnice locuri mergea acel impunator

domn sa se nfunde pna la ziua. Pentru mine, privelistea acelei vieti

avea ceva coplesitor, n ea banuiam ca se desfasura o ntunecata drama

sufleteasca a carei taina ramnea nepatrunsa.Daca, ncercnd a reda ntructva trasurile acestui nobil chip, am

staruit att, e pentru ca n-am voit sa scap prilejul de a-l face sa re-

traiasca naintea ochilor mei, amintirea lui fiindu-mi scumpa. Deosebit

de cutreieratorul culcusurilor de noapte ale destrabalarii bucurestene,

n Pasadia, eu am cunoscut un alt om. Dar pe acela l ntlneam aiurea.

La ctiva pasi de Podul Mogosoaiei, ntr-o ulita singuratica, n umbra

unei batrne gradini fara flori, se ridica, neprimitoare si posomorta,o casa veche. Eram unul din rarii privilegiati ce treceau pragul acelei

bogate locuinte unde, pna n cel din urma ungher, se resfrngea, sever,

sufletul stapnului.

Il gaseam n odaia lui de lucru, lacas de liniste si de reculegere,

n care nimic nu patrundea din lumea din afara. In acea ncapere,

captusita cu postav de fata iascai si nconjurata peste tot de dulapuri

ferecate n pereti, cu geamurile perdeluite, cte neuitate ceasuri m-a

tinut, pironit n jilt , convorbirea oaspelui. Miezoasa si cuprinzatoare,

retinuta si maiestrita, fara labartari, razne si prisosuri, ea nvaluia

n mreje puternice, uimea, rapea, fermeca. Pasadia era deopotriva

mester pe pana si n tinerete zugravise frumos. Era de necrezut ct

citise. Istoria o cunostea ca nimeni altul, ea desavrsise la dnsul darul

nnascut de a judeca fara sa se nsele oamenii; multora pe atunci n


16/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 16 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire

plina naltare el le-a prevazut, apropiata, trista prabusire si nu pot

uita cum rostind cuvintele cobitoare ochii i licareau sinistri. Pasadia

Magureanu! Am privit ca un har al Proniei simpatia ce dnsul a avut

pentru mine si ma mndresc de a fi ciracul acestui mare razvratit, attde stoic, caruia din toate cusururile ce-i gasea lumea, nu ma nvoiam

a-i recunoaste dect unul singur acela nsa de neiertat: prietesugul

cu Gorica.

Gore Pirgu era o lichea fara seaman si fara pereche. Nesaratele lui

giumbuslucuri de soitar obraznic i scosesera faima de baiat destept,

la care se adaogase de ce nu se stie si aceea de baiat bun, desi

bun nu era dect de rele. Acest chimita avea un suflet de hengher

si de cioclu. De mic stricat pna la maduva, giolar, riscar, slujnicar,

nhaitat cu toti codosii si masluitorii, fusese Veniaminul cafenelei

Ca-

zes si Cherubinul caselor de ntlnire. Mi-a fost sila sa cercetez mai cu

de-amanuntul itele acestei firi uscate si triste care simtea o atragere

bolnava numai pentru ce e murdar si putred. Pirgu avea n snge dorul

vietii de dezmatare tiganeasca de odinioara de la noi, cu dragostele

la mahala, chefurile la manastiri, cntecele fara perdea, scrboseniile si

mascarile. Cu jocul de carti ce-i slujea de meserie si cu boalele lumesti

ce-l istovisera nainte de vreme, acestea erau singurele lucruri de cari

stia sa vorbeasca, ntocmindu-i tot temeiul hazului cu care le ncnta

celor ce-i pretuiau dobitocia. Si totusi pe altcineva nu gasise ca sa si-l

faca tovaras Pasadia care, de altmintreli, l despretuia fatis, jicnindu-l

si umilindu-l fara crutare de cte ori se ivea prilejul.


17/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 17 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire

Vezi, te rog, mi zise el, nu-l lasa pe vecinul dumitale sa se sinu-

cida; uite-l, nghite cutitul.

Intr-adevar, plin de zel, Gorica lucra n cega rasol cu cutitul,

tavalea bucata prin maioneza si, tot cu cutitul, o baga adnc n gura.Ma facui ca nu vad, nu aud. Pantazi se apleca sa caute ceva sub masa.

In preceptele sale, urma Pasadia, buna crestere elementara gla-

suieste: nici cutitul n legume si peste, nici furculita n brnza si, nici

ntr-un fel cutitul n gura. Dar asta de, pentru oameni fini, feciori de

boier, nu pentru mitocani, adunatura. Sa faci rmatorul sa bea apa

din fedeles!

Pentru Pirgu, care se credea nentrecut n cunoasterea obiceiurilorlumei nalte, nu se putea nfruntare mai sngeroasa. Se reculese nsa

repede si-i raspunse tantos lui Pasadia ca avea sa-l desfiinteze.

Sa ma slabesti cu mofturi de-astea, se ratoi el, ca altfel ntorc

foaia. Ai mbatrnit nebun...

Ca sa mpece lucrurile, Pantazi porunci sa se destupe sampania

ce, dupa datina meselor noastre, se sluji n pahare mari. Pirgu nu lasa

sa i se toarne dect un deget, peste care adaoga aproape o litra de apa

minerala, niste borviz usor. Din tuspatru era singurul care nu ducea la

bautura, se putea spune chiar ca mai mult se facea ca bea, umflndu-se

cu sprituri cu sifon, cu sifon albastru. I se ntmpla rar totusi sa nu fie

beat de dimineata si cnd se chirchelea se tinea de tot soiul de pozne,

dupa savrsirea carora, nitel obraz sa fi avut numai, ar fi trebuit sa-i

fie rusine sa mai dea ochi cu lumea.


18/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 18 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire

Inchinnd ntr-un glas n sanatatea lui Pantazi, iubitul nostru oas-

pe, sorbiram cu deliciu din bautura nvioratoare. Pirgu si muie doar

buzele si se strmba.

Sampania fara muieri, bombani el, nu face doua parale.Femeile fusesera nsa, n chip hotart, pentru totdeauna nlaturate

de la mesele noastre. Toate ncercarile lui Gorica de a i se ncuviinta sa-

si pofteasca o prietena-doua fusesera zadarnice. Pantazi s-ar fi nvoit

bucuros, dar Pasadia ramasese nenduplecat. Ne margineam sa arun-

cam scurte priviri cotoiesti cucoanelor de la mesele vecine cari, cam

de obicei, ne raspundeau si ele cu ochiade sirete.

Cu cautatura-i tulbure si posomorta, Pasadia dezbraca o durdulie

ovreica, asezata n fata lui, ceva mai departe. Ma ntovarasii si eu

la aceasta crestineasca fapta, stiind ca nu suparam ntru nimic pe

marele meu prieten. Constienta de minunata ei frumusete rasariteana

n deplina nflorire, alba si mata ca un chip de ceara n care ochii de

catifea ardeau cu o flacara rece ntre genele de matase, ea ramnea

nemiscata, nepasatoare, n trufia fara margini a stirpei alese, asa ca

strabunele ei cnd erau trte, despoiate, n trgurile de robi, sau trase,

mai trziu, pe scripetele lui Torquemada. Stnd picior peste picior,

rochia i se ridicase pna la genunchi, lasnd sa i se vada, pale, prin

stravezimea ciorapilor negri pulpele strunguite fara cusur. Cnd se

hotar sa si le acopere fu fara graba si fara sa roseasca. Pirgu pisa

cu nerusinare o negustoreasa cu fata aprinsa sub suliman, nfoiata si

nzorzonata. Zmbindu-i gales, cu ochii pe jumatate nchisi, el ridica


19/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 19 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire

paharul, sorbea cu gingasie, apoi si lingea buzele cu pofta. Singur

Pantazi nu se uita la nimeni. Visatoare ca totdeauna, privirea i se

pierdea aiurea, blnda si trista. El facu semn sa mai vie sampanie.

Dar Pirgu se-ntrecea cu gluma. Facnd din paharul golit ochian, cucealalta mna trimetea sarutari trupesei negustorese care se prapadea

de rs. Pasadia l sfatui sa se astmpere sa nu dea de belea.

Frumos ti-ar sta, l ntreba el, sa te vezi luat pe sus si dat afara?

Pirgu l privi cu despretuitoare mila.

Ma crezi, pesemne, ca sunt ca dumneata, sa fiu dat afara cu

una cu doua terchea-berchea, haimana? Cine nu ma cunoaste aici si

oriunde, cine nu ma iubeste, unde nu sunt la mine acasa? Ca sa-si dovedeasca spusele, se ridica si trecu la masa negustoresei careia-i

pupa mna si-i vorbi la ureche, dete o raita si pe la alte mese, oprindu-

se mai nti la aceea a frumoasei ovreice.

M-a ntrebat Raselica, ne zise ntorcndu-se, cum un om asa fin

ca mine, fecior de boier, pot sa ma adun cu oameni att de ordinari?

Era furioasa. Am rugat-o sa nu ia n seama; unul, i-am spus, e un

biet batrn stricat, a fost pe vremuri ceva de capul lui, dar acum s-azaharisit; celalalt e un copil.

Pasadia nghiti si tacu. Ii urmai pilda. Nu-mi ascunsei admirarea

de cta lume cunostea Pirgu.

Lume de tot soiul si de toata teapa, lume multa, toata lumea. Pe

cine nu cunostea ntr-adevar, unde nu patrunsese? In zavortele case

ale negustorimei sperioase si speriate, n ferecata cetatuie a ovreimei


20/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 20 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire

mbuibate de belsug, n subredele cuiburi ale riei ciocoiesti, pretutin-

deni, Gorica era primit cu bratele deschise, desi nu totdeauna pe usa

din fata. Ramne de mirare cum nu insufla nicaieri scrba si teama,

cum nimeni nu voia sa vada ca n potaia aceea marunta ce se tra

si se gudura rnjind, pisma tinea desteapta si asmuta fara ncetare

mpotriva tutulor, o fiara spurcata si capie, pornita pe vrajmasie, pe

vatamare, pe rau, parnd a sluji soartei de unealta de dezalcatuire si

de nimicire. Mrsavia nu se sfia de altfel sa si-o marturiseasca, facndu-

si fala din ispravi pentru cari legea ar fi trebuit sa prevada puscaria

sau balamucul.

De scolar, si ducea prietenii la femei bolnave. Pentru asemenealucruri se bucura de o nchipuire draceasca nesecata. Din attarea la

desfru, caruia si nchinase trupul si sufletul, si facuse un apostolat.

Iscusit n samsarlcuri si pezevenglcuri, fusese faurul ruinei ctorva

feciori de bani gata si al caderii mai multor femei; multumita lui,

nume cunoscute se mnjisera de necinste. Rar se petrecea murdarie n

care sa nu fi fost amestecat si dnsul, si adesea numai dintr-o cruda

si fara satiu pofta de a-si bate joc, pentru care nu se da napoi dela nimic: iscodirea, defaimarea, brfeala, zzania, pra, amenintarea cu

darea n vileag a tainei ncredintate sau smulse, ravasele neiscalite

toate i pareau deopotriva de bune, fiecare dupa cerinta. Se nastea

ntrebarea ce ar fi trebuit dar sa mai faca Gogu Pirgu ca sa treaca

drept baiat rau?

Magulit ca-l admirasem, nu trebui sa-l rog de doua ori ca sa is-


21/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 21 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire

toriseasca patania cea din urma a doamnei Mursa. Fu nsa ntrerupt

de plecarea Raselichii. Cu pasi mladiosi, ea se ndrepta spre masa

noastra ca sa-si ia mantaua din cuierul vecin. Pirgu sari s-o ajute.

Era cum nu se poate mai bine Raselica si de minune potrivita; tre-

zita asemanare a femeii cu floarea o floare neagra de tropice, plina

de otrava si de miere o destepta fara voie mireasma calda ce se

raspndea, ametitor de patimasa, la fiecare din miscarile ei. De aproa-

pe nsa, fara ca frumusetea ei sa-si piarda din stralucire, dnsa avea

ceva respingator, n ea se simtea, mai mult dect n alte femei, Eva,

straina, dusmana nempacata si vesnica, mprastietoare de ispita si de

moarte. Privirea ei linistita, aplecndu-se asupra coltului nostru, avu

o scaparare aspra ciocnindu-se de a lui Pasadia.

O urma un fel de tingau adus din spate si cam deselat, cu ochi

ncercanati si sticlosi, cu obrajii aprinsi de o roseata nesanatoasa. O

tuse seaca l chinuia fara ragaz. In zmbetul cu care si lua ramas bun

de la Pirgu, fu parca durerea unei despartiri pentru totdeauna.

E Misu, ne sopti Pirgu. E pe dric, ne lasa. L-a dat gata si p-

asta; doi barbati n trei ani, basca de ce-a mai forfecat pe de-alaturi.Halal sa-i fie, strasnica muiere, pe onoarea mea! Si catre Pasadia: Ei,

si dumneata ai vrea sa te arunci, crezi ca te tin mesii? Spune, sa stiu,

sa-ti fac vorba, intra chiar n vederile mele. In loc sa raspunda, Pasadia

si sorbi paharul pna la picatura cea din urma.

La adica, de ce te-ai codi? starui Pirgu, tot ti suna coliva. Parca

nu stie lumea ca de mult, numai n miambal si-n magiun ti mai sta


22/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 22 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire

nadejdea? Te vezi pe drojdii, cauta sa mori ncai fericit...

Estimp, o vie miscare se iscase n tot birtul. Multi se sculara de

la masa, napustindu-se spre iesire. Se auzeau trmbitari, treceau pom-

pierii. Baiatul care ne slujise ne spuse ca nu fusese mai nimic: seaprinsese un cos lnga Biserica Curtea-Veche, dar fusese stins nainte

sa soseasca tulumbele. Unii dintre meseni fiind stapnii sau chiriasii

caselor din partea locului, fiecare si pierduse sarita, la gndul ca s-ar

fi putut ntinde si la el focul, att de amenintator n acele uliti strmte,

cu cladiri lipite una de alta.

Se deschise vorba despre Curtea-Veche careia fara biserica cu turla

verde ce-i poarta numele i-ar fi pierit pna si amintirea. Cu priceperea-i cunoscuta, Pasadia ne nsira cam tot ce se stia despre acele locuinte

ale vechilor domnitori. Nimic de seama pe ct parea. Ca ntreg trgul,

Curtea fusese arsa si rezidita de numeroase ori si trebuie sa fi acoperit

o arie ntinsa, ramasite de temelii boltite gasindu-se n ntreaga maha-

laua, de pilda sub birtul unde ne aflam. Cum fusese Curtea era lesne de

nchipuit, semannd n mare cu manastirile, cu trupuri de cladiri mul-

te, pentru a putea salaslui toata liota si tigania, fara ntocmire, farastil, cu nade, umpluturi si crpeli, vrednica sa slujeasca n urtenia

ei, de decor ticalosiei unei tagme stapnitoare plamadita din toate

lepadaturile venetice si din belsug altoita cu snge tiganesc.

Il ntrebai daca nu n nestatornicia domnilor si n teama de navaliri

trebuie cautata pricina ca nu s-a durat si la noi maret si trainic ca

n Apus? Placerea nobila de a zidi nu a lipsit unora din voievozi;


23/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 23 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire

Brncoveanu bunioara ridicase pe ntinsele lui mosii curt i bogate. Imi

raspunse ca nu; iubirea de frumos fiind unul din privilegiile popoa-

relor de stirpe nalta si printre acestea nu putea fi prenumarat si al

nostru care n-a dat civilizatiei nimic. Ii casuna apoi pe Brncoveanu

si, smulgndu-i cuca domneasca, scufa de print al sfintei-mparatii, cu-

nuna de comite maghiar si lantul sfntului Andrei al Rusiei, n cteva

trasuri ni-l zugravi ca pe un bulibasa mehenghi, vnzator si slugarnic

un suflet de rob. Ca se molipsise si dnsul de frigurile de a cladi,

sadi si mpodobi ce au bntuit la puternicii timpului sau era adevarat,

dar de la nenorocitul acesta att de bogat si care a domnit atunci cnd

tumultoasa nflorire a barocului era n toi ce-a ramas? Ce lasa dupa

el: stlpii de la Hurez, pridvorul de la Mogosoaia, Potlogii, ce?... si

cu asemenea marda opacita si pocaltita ndraznim sa ne mai laudam?

Ar trebui sa se ispraveasca odata pentru totdeauna cu istoriile astea

ca e mai mare rusinea!

Iesirea aceasta nu ne surprinse. Pasadia, privind si judecnd cu o

nenduplecata asprime tot ce era romanesc, mergea adesea cu nver-

sunarea pna la a fi de rea-credinta. Ura ce mocnea ntr-nsul neador-mita, se nvolta si se nvolbura atunci vajnica, uriasa, ncingndu-l ca

un jaratic, avntndu-l ca un talaz. Cum nu i se putea tagadui nici

partea lui de dreptate, gasii de prisos sa ma ridic ca sa apar acel tre-

cut, vedeniei caruia pana mea datora o minunata tmpla de icoane ce

migalisem n tinerete cu o osrdie aproape cucernica. Nu fu nici nevoie

deoarece Pasadia, singur, reveni ntructva asupra severei sale pareri.


24/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 24 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire

E ciudat totusi, marturisi el, desi ca arta le gasesc mai prejos

chiar dect amintirea lor istorica, vestigiilor acestea umile nu le pot

contesta deosebitul farmec. In fata celor mai nensemnate, nchipuirea

mea prinde aripi, ma simt miscat, miscat adnc.

Eu unul te nteleg, i zise Pirgu, pentru ca si dumneata esti o

ruina, o ruina venerabila, nu nsa din cele bine pastrate.

Se rse. In felul acesta petreceam noi. Cultul lui Comus ne ntrunea,

cam de o luna aproape zilnic, la prnz sau la cina. Dar adevarata

placere o aflam n vorba, n taifasul ce mbratisa numai lucruri fru-

moase: calatoriile, artele, literele; istoria istoria mai ales plutind

n seninatatea slavilor academice, de unde l prabusea n noroi glumalui Pirgu. Era ntristator cum, n nepregatirea sa, acest vrajmas al slo-

vei tiparite ramnea strain de ce se discuta. In Pantazi nsa, Pasadia

ntlnise o minte clara, un spirit narmat si liber; un cuvnt ma te-

meam a nu pierde din luminosul lor schimb de vederi si de cunostinte

si faptul ca mi-au ramas nsemnarile ce aveam grija sa iau de ele, ma

consola, daca nu ma si despagubeste, de toate pierderile de lucruri ce

am suferit de la razboi ncoace.Spre marea mea parere de rau, n acea seara zaifetul trebuia sa se

sparga devreme; Pasadia pleca spre miezul noptii la munte.

Voi astepta cu nerabdare, zise el, ziua ntoarcerii, ca sa ne reve-

dem, la mine. Si catre Pirgu: Aranjam si un mic pocher, nu e asa?

mai nveti jocul.

Pe data, Pirgu se aprinse de o mnie grozava de care, ca sa se


25/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 25 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire

usureze, icni pe nerasuflate un potop de scrbe, trecnd de la njura-

turile surugiesti la ocarile de precupeata si la blestemele de chivuta.

Aflaram ca nainte de masa, la tripou, Pasadia, care-l juca pe Pirgu cu

dusmanie, l scuturase, ntr-o ntlnire uriasa, de toate paralele. Pirgu

pierduse douazeci si cinci de poli si mai ramasese dator nca att.

Ca sa-l potoleasca, Pantazi l ntreba daca are nevoie de bani.

Pirgu raspunse mndru ca nu, ceea ce ne mira chiar dupa ce-l vazuram

scotnd, dintr-un plic, un teanc de sutari. Jucase toata noaptea, ntr-o

casa particulara, la Arnoteni, drum-de-fier si se umpluse. Pasadia i

ceru datoria.

Asta nu! zise Pirgu.Pantazi plati, mpartind bacsisuri grase baietilor si lautarilor. Ple-

caram. Dar la iesire, trasura nchisa care l astepta pe Pasadia n

ulicioara ngusta din fata birtului nu putu sa miste nainte din pricina

unui ghem de oameni ce, n rsete si tipete, se rostogoli pna lnga noi.

In mijlocul nvalmaselii, urlnd ca o fiara, o femeie se lupta cu trei

vardisti tepeni ce abia puteau s-o dovedeasca. Pomenindu-ne cu ea

aproape n brate, tuspatru deteram un pas napoi.Batrna si vestejita, cu capul dezbrobodit si numai zdrente toata,

cu un picior descult, ea parea, n turba-i cumplita, o faptura a iadului.

Beata moarta, varsase pe ea si o trecuse neputinta, ceea ce umplea de

o bucurie nebuna droaia de derbedei si de femei pierdute ce-i faceau

alai strignd:

Pena! Pena Corcodusa!

Bagai de seama ca Pantazi tresari deodata si pali. Dar, la vederea


26/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 26 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire

noastra, Corcodusa fu cuprinsa de o furie oarba. Ce ne fu dat sa auzim

ar fi facut sa se cutremure inima cea mai pagna. Pirgu nsusi ramase

cu gura cascata.

Asculta cu atentie si memorizeaza, i sopti Pasadia, ai ocazia

sa-ti completezi educatia de acasa.

Vardistii ndepartara betiva. Pantazi intrase n vorba cu o fetita

ce, zmbind, si atintise tot timpul asupra acelei triste privelisti a ne-

merniciei omenesti uitatura vioaie si semeata, ntrebnd-o daca stia

cine era ticaloasa batrna care acum se trntise n mijlocul podului, ca

ursul, si nu mai voia sa se scoale.

E Pena Corcodusa, raspunse fetita. S-a mbatat iar. Cnd e treazae cumsecade, dar daca se ciupeste, face urt.

Dupa ce-i strecura ceva n mna, Pantazi o mai descusu pe fata.

Aflaram ca Pena traia pe lnga Curtea-Veche, sta la biserica la pangar,

facea treaba prin piata. Indeletnicirea ei de capetenie era sa scalde

mortii. Fusese si la balamuc mai demult.

Cu mare cazna vardistii izbutisera sa o ridice. Cnd se vazu n

picioare si dete iar cu ochii de noi, se zbrli din nou, gata sa reia de-acapul prietenoasa-i ntmpinare, fiind nsa smucita se neca si glasul i

se pierdu n bolboroseli.

Crailor, ne mai striga totusi. Crai de Curtea-Veche.

Vorbise prin ea oare altcineva, de altadata cine stie? Dar ca

aceasta zicere uitata, demult scoasa din ntrebuintare, nimic pe lume

nu cred sa-i fi putut face lui Pantazi atta placere. I se luminase fata,


27/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 27 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire

nu se mai satura de a o rosti.

E ntr-adevar, recunoscu Pasadia, o asociatie de cuvinte din

cele mai fericite; lasa pe jos

Curtenii calului de spija, cu aceeasi

nsemnare, din vremea lui Ludovic al treisprezecelea. Are ceva ecves-tru, mistic. Ar fi un minunat titlu pentru o carte.

Nefericita Pena, murmura Pantazi cu melancolie, dupa un ras-

timp de tacere, sarmana fiinta, as fi crezut eu sa te mai ntlnesc? De

cte nu-mi aduci aminte!

Cum, o cunosti? ntreba mirat Pirgu.

Da, e o istorie veche; o istorie de dragoste, si nu de toate zilele.

Era pe vremea razboiului din saptezeci si sapte. Nu cred sa fi pieritnca via amintire ce rusii au lasat aici femeilor, femeilor de toata tea-

pa. A fost o curata nebunie. Pe rogojina, ca sub pologul de horbota,

ploaia de ruble acoperea lacome Danae. In Bucuresti, muscalii afla-

sera o Capua. Cocoanele nu mai aveau ochi dect pentru ofiterii rusi.

Dar acela dupa care turbasera toate era Leuchtenberg-Beauharnais,

frumosul Serghie, nepotul mparatului. Zadarnic nsa asteptara sa-i

cada batista. Caci ntmplarea l aruncase, din ntia noapte, n brateleunei femei de rnd si din bratele acesteia nu s-a mai putut desprin-

de. Era o fata de mahala, nu prea tnara, putin carunta la tmple;

o stiam de la balurile mascate si de la gradinile de vara. Fermecul

acestei fiinte, de obicei posaca, mai mult ciudata dect frumoasa, i

sta n ochi, niste ochi mari verzi, verzi-tulburi, laturi de peste cum

le zice romanul, genati si sprncenati, cu privirea cam ratacita. Sa fi


28/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 28 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire

fost altii nurii ce tesura mreaja n care fu prinsa inima ducelui?

se poate; e netagaduit nsa ca, mpartasita de amndoi deopotriva,

o patimasa iubire se aprinse ntre floarea-de-maidan si Fat-frumosul

n fiint a caruia se resfrngeau, ntrunite, stralucirile a doua cununi

mparatesti. Ramasese lucru hotart ca, dupa razboi, Pena sa-si ur-

meze domnul si stapnul n Rusia. Leuchtenberg s-a dus sa moara ca

un cruciat n Balcani. I-am nsotit trupul pna la Prut. In seara de 19

octomvrie, saptezeci si sapte, trenul mortuar, cu un vagon preschim-

bat n paraclis-arzator unde, ntre o risipa de faclii si de candele, preoti

n odajdii si cavalerigarzi n platose poleite privegheau racla ascunsa

sub flori a eroului, a trecut prin Bucuresti, oprindu-se numai cteva

clipe pentru a primi onorurile. Din multime se ridica un tipat sfsietor

si o femeie cazu gramada. Ati nteles cine era. Cnd s-a desteptat, a

trebuit s-o lege.

Sunt de atunci treizeci si trei de ani.

Pantazi si scutura tigara. Trista istorie a Penei nu ne facu noua

mai putina placere dect lui nepretuita ei ocara. Pasadia si lua ramas

bun si se urca n careta. Iepure si calatorie sprncenata, i striga Pirgu.

Acum, Gorica se mpleticea si i se ncurca limba. Ii trebui oarecare

cazna ca sa ne spuie ca jucase ca un parinte; raposatul

Pocher n

fiinta n-ar fi jucat mai bine.

Cu toate astea am intrat mesa, se vaicari el, am intrat si nu pot

afla mngire. Dar are sa mi-o plateasca, si scump, caiafa asta batrna,


29/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 29 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire

am sa-l curat.

Se tinu de capul nostru sa mergem cu el.

Haideti domnilor, ne mbie, haideti, nu va duc eu la rau. Il

ntrebaram unde?

La Arnoteni, ne raspunse, adevaratii Arnoteni.

Nu pentru ntia oara staruia Pirgu sa ne duca acolo. Ca sa ne

scapam de el, i fagaduiram sa-l nsotim oricnd alta data, oriunde,

numai n acea seara nu. La podul Mogosoaiei ne despartiram, Pirgu

lund-o spre posta, noi spre Sarindar. Noaptea era umeda si rece,

ceata se facea tot mai deasa. Ma gndeam tocmai cum sa ma vad

mai degraba acasa, n pat, cnd Pantazi, dupa obiceiul lui, ma ruga

sa ramn cu el. Mai era chip sa ma mpotrivesc, de hatrul lui ce nu

eram n stare? Caci daca de Pasadia aveam evlavie, de Pantazi aveam

slabiciune, una porneste de la cap, cealalta de la inima, si orict s-

ar-tine cineva, inima trece naintea capului. Omul acesta ciudat mi

fusese drag si nainte de a-l cunoaste, ntr-nsul mi se parea ca gasisem

un prieten de cnd lumea si adesea, mai mult chiar, un alt eu-nsumi.


30/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 30 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire


31/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 31 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire

Cele trei hagialcuri


32/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 32 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire


33/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 33 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire

Cest une belle chose, mon ami, que les voyages...

Diderot

Un prieten de cnd lumea, asa-mi paruse desi nainte de anul acela 1910 nici nu-i banuisem macar fiinta pe lume. Se ivise n Bucu-

resti cam o data cu ntile frunze. De atunci l ntlnisem mereu si

pretutindeni.

De la nceput mi facuse placere sa-l vad, cu timpul cautasem chiar

prilejul. Sunt fiinte cari prin cte ceva, uneori fara a sti ce anume,

desteapta n noi o vie curiozitate, attndu-ne nchipuirea sa faureasca

asupra-le mici romane. M-am mustrat pentru slabiciunea ce-am avutde asemenea fiinte; nu destul de scump era s-o platesc n patania cu

sir Aubrey de Vere? De data asta, peste curiozitate se altoia covrsitor

un simtamnt nou: o apropiere sufleteasca mergnd pna la nduiosare.

Sa fi fost pentru ca omul era asa de fermecator de trist? Cu

putinta, la dnsul numai ochii spunnd attea. Cam afundati sub bolta

sprncenelor si de un albastru rar, privirea lor, nespus de dulce, parea

a urmari, nzabranita de nostalgie, amintirea unui vis.Ei ntinereau straniu aceasta faptura care nici altmintreli nu-si

trada vrsta, luminau fruntea senina, desavrseau nfatisarea nobila

ce-i ntiparea mata paloare a fetei smede si trase, prelungita de o

tacalie moale ca matasea porumbului, a carei coloare o avea chiar.

Cam aceeasi era si coloarea mbracamintei ce purta de obicei, la dnsul

moi, molatece, mladioase fiind toate, si port, si miscari, si grai. Era un


34/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 34 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire

obosit, un sfios sau un mare mndru. Totdeauna singur el se strecura

n viata aproape furisndu-se, cautnd a se pierde n gloata; era nsa

ntre aceasta si dnsul asa nepotrivire, ca simplicitatea sa dinafara,

vadit voita pentru a trece nebagat n seama, atingea tocmai scopul

dimpotriva, ajungea sa fie batatoare la ochi si-i da un aer si mai strain.

Strain totusi nu era. A roman nu semana iarasi: prea vorbea frumos

romaneste, la fel ca frantuzeste, poate ceva mai cu greutate. Fusesem

adesea vecini de masa, azi la unul din birturile de frunte, mine pe pris-

pa vreunei crciumi. Multumire simteam de cte ori l aveam aproape,

locul nsa unde tristetea lui afla n mine un rasunet att de adnc

nct l facea sa-mi para un alt eu-nsumi era Cismegiul, Cismegiul de

atunci, singuratic si lasat n salbaticie.

Sub naltii copaci, n amurg, necunoscutul si plimba melancolia.

El pasea grav, sprijinindu-se n batul sau de cires, strabatea ncet

aleiele, fumnd, oprindu-se uneori dus pe gnduri. Dar cari puteau fi

ele ca, napadindu-l, sa-l miste pna la lacrimi?

Se nstelase de mult cnd, fara graba, visatorul se ndura n sfrsit

sa plece. Mergea sa cineze. Spre miezul noptii se nfiint a iar la vreunloc de bautura unde sta ct mai trziu, pna la nchidere. Mai zabovea

apoi pe uliti ntru asteptarea zorilor.

Am spus ca-l ntlneam peste tot. Intr-att ma deprinsesem cu el

ca o zi de se ntmpla sa nu-l vad i simteam lipsa. Zarindu-l odata

la gara, lund Aradul, m-a cuprins o parere de rau copilareasca la

gndul ca ar fi plecat pentru totdeauna prietenul necunoscut, omul


35/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 35 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire

care privea cu ochi duiosi cerul, copacii, florile, copiii...

L-as fi uitat anevoie, amintirea fiindu-i strns legata de Cismegiu

caruia i ramasesem credincios chiar n timpul marilor ploi ce au cazut

nainte de ivirea cometei din acea vara. In apriga nviorare a verdetii

bete de umezeala si pustie cu desavrsire, gradina dezvelea spre seara,

cnd se nsenina vremelnic, frumuseti nebanuite. Si n cea mai minu-

nata dintre seri, avui pe podul cel mare al lacului placuta surprindere

de a-mi regasi amicul.

Rezemat de subredul parmaclc, el si atintea privirea asupra al-

bei scnteieri a luceafarului rasarind. Vazndu-ma cu o tigara aprinsa,

veni sa-mi ceara foc si focul acesta fu de a juns ca sa topeasca dintre

noi orice gheata. Aflai ca nici eu nu eram pentru dnsul un strain: ne

ntlneam att de des. Asteptase numai prilejul sa-mi poata face cu-

nostinta si multumea mprejurarilor caa i-l dase tocmai n acea seara.

In fata Frumosului, lamuri el, singuratatea devine apasatoare si

e o seara prea frumoasa, domnule, o seara de basm si de vis. Asemenea

seri se ntorc, zice-se; de demult n taina lor le placea mesterilor cei

vechi sa ntruchipeze unele legende sacre, rareori nsa penelul celor mai

iscusiti chiar a izbutit sa le redea umbra limpede n toata albastra-

i stravezime. E seara izgonirii Agarei, seara fugii n Egipt. Pare ca,

fascinata, vremea nsasi si conteneste mersul. Si n vazduhul fluid nici

o adiere, n frunzisuri nici un murmur, pe luciul apei nici un fior...

Astazi, dupa attia ani, mi pare ca-l mai aud. Vorbea masurat si

rar, mprumutnd spuselor ct de nensemnate farmecul glasului sau


36/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 36 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire

grav si cald pe care stia sa-l mladieze si sa-l nvaluie, sa-l urce sau sa-l

coboare cu o fericita maiestrie. L-am nsotit ascultndu-l cu o placere

crescnda n umbra acelei seri aproape mistice careia el i resfrngea

n ochi albastrul adnc si n ntreaga faptura sa linistea nesfrsita,

nu m-am saturat sa-l ascult toata noaptea. Dar, pentru cte avea depovestit, o singura noapte nu era de ajuns asa ca, despartindu-ne, spre

dimineata, am luat ntlnire pentru seara urmatoare cnd s-a petrecut

la fel, si apoi iar si iar, fara ntrerupere, n sir, aproape trei luni...

...din rarele placute ale vietii mele. Cu ct scadea ziua ne ntlneam

mai devreme, ne desparteam mai trziu. Sa nu mai fi fost zi deloc ca

sa fi ramas mereu mpreuna, rau nu mi-ar fi parut; cu dnsul nu mis-ar fi urt o vesnicie. Nimic mai monoton totusi ca felul de a ne

petrece timpul. Masa o prelungeam pna spre miezul noptii, la vorba

pe care o urmam la aer liber, cutreiernd, calmi peripateticieni, ulite

pustii prin mahalale necunoscute unde ne rataceam adesea, uitam ca

ne aflam n Bucuresti. Uneori, la loc deschis, omul se oprea ca sa

priveasca ndelung cerul, din ce n ce mai frumos catre toamna si

caruia-i cunostea toate stelele. Cnd era vreme rea, mergeam la elacasa.

Locuia pe linistita strada a Modei, la catul al doilea al unei cladiri

ce apartinea regelui Carol, la o frantuzoaica batrna care-i nchiriase

doua ncaperi, bogat mobilate n gustul greoi de acum cincizeci de

ani, un salon n fata si o odaie de dormit n fund, despartite printr-un

geamlc nalt. La belsugul de abanos si de mahon, de matasarii, de


37/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 37 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire

catifele si de oglinzi acestea de toata frumusetea, fara rama si ct

peretele iubirea de flori a chiriasului, mpinsa la patima, adaoga o ne-

buneasca risipa de trandafiri si de tiparoase ce, mpreuna cu lumnarile

pe cari le gaseam aprinse, n cele doua candelabre de argint cu cte

cinci ramuri, oricnd am fi venit, puneau locuintei pecetea unui luxales, alcatuind oaspelui meu un cadru n asa armonie cu fiinta sa ca,

amintirea mea, dintr-nsul nu-l pot desprinde.

Dar ncntarea ncepuse: omul vorbea...

Povestirea unduia agale, mpletind n bogata-i ghirlanda nobile

flori culese din literatura tutulor popoarelor. Stapn pe mestesugul de

a zugravi cu vorba, el gasea cu usurinta mijlocul de a nsemna, si ncantr-un grai a carui deprindere o pierduse, pna si cele mai alunecoase

si mai nehotarte nfatisari ale firii, ale vremii, ale departarii, asa ca

amagirea era ntotdeauna deplina. Ca n puterea unei vraji, cu dnsul

am facut n nchipuire lungi calatorii, calatorii cum nu-mi fusese dat

nici sa visez... omul vorbea. Inaintea ochilor mei, aievea, se desfasura

fermecatoare trmba de vedenii.

Strajuiau pe naltimi ruine semete n falduri de iedera, zaceaucotropite de veninoasa verdeata surpaturi de cetati. Palate parasite

atipeau n paragina gradinilor unde zeitati de piatra, n vesmnt de

muschi, privesc zmbind cum vntul toamnei spulbera troiene ruginii

de frunze, gradinile cu fntni unde apele nu mai joaca. Beteala lu-

nii pline se revarsa peste vechi orasele adormite; plpiau pe mlastini

vapai zglobii. Puhoiul de lumini poleia noroiul metropolelor uriase


38/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 38 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire

aprinznd deasupra-le ceata cu un pojar. De funinginea si de mucegai-

ul lor fugeam nsa repede; la zare neaua piscurilor sngera n amurg. Si

plecam sa cunoastem ameteala apriga a culmilor, lasam n urma noas-

tra nflorite poiene, urcam prin bradet, adulmecati de soapta praielor

resfirate sub ferigi, urcam, beti de aerul tare, mai sus, tot mai sus. Lapicioarele noastre, ntre costise plesuve si dmburi ncomate de codri

stufosi, vaile se asterneau de-a lungul albiei serpuite a rurilor ce se

pierdeau departe, n aburul cmpiilor grase. Un lung freamat se nalta

ca o rugaciune. In pacea singuratatii nemarginite priveam n slava roti-

rea vulturilor deasupra negrelor prapastii, iar noaptea ne simteam mai

aproape de stele. Dar curnd ncepea sa viscoleasca si sa geruie si cobo-

ram catre miazazi, n tinuturile cu dulci nume unde toamna lncezestepna n primavara, unde totul, suferinta, moartea chiar, nvesmnta

chipul voluptatii. Mireasma florilor de oleandru se asternea amara

deasupra lacurilor triste ce oglinda albe turle ntre funebri chiparosi.

Peregrini cucernici mergeam sa ne nchinam frumosului n cetatile

linistii si ale uitarii, le cutreieram ulitele n clina si pietele ierboase,

veneram n vechi palate si biserici capodopere auguste, ne patrundeam

de suflul Trecutului contemplndu-i vestigiile sublime. Corabia alunecancet ntre tarmurile laudate ale marilor elene si latine; stlpii capistii

n ruina rasareau din crngul de dafini. O grecoaica ne zmbea dintr-

un pridvor perdeluit de iasomie, ne tocmeam cu negutatori armeni si

jidovi prin bazare, beam cu marinarii vin dulce n tractire afumate

unde jucau femei din buric. Ne ametea forfoteala pestrita din schelele


39/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 39 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire

scaldate n soare cu leganarea molcoma a catartelor, ne fermeca lina

tacere din cimitirele turcesti, albul rasfat al oraselor rasaritene tolanite

ca niste cadne la umbra cedrilor trufasi, lasam sa ne fure vraja al-

bastra a Mediteranei pna cnd coplesiti de toropeala cerului sau de

smalt si nabusiti de vntul Libiei, ieseam la ocean. Spre miazanoapte,din jocurile umezelii cu lumina, se isca pentru vazul uimit o nesfrsita

desfatare. Razele piezise daureau viu burhaiul, destramau tortul bru-

melor n toate fetele curcubeului si erau, la fel niciodata, mpurpurari

grele n asfintit, apoase stravezimi viorii si sure n serile lungi de vara,

feerica stralucire a zorilor boreale deasupra nametirilor de ghetari. Ne

nturnam apoi spre tropice, traiam cu saditorii visul gales al Floridei

si al ostroavelor Antile, patrundeam, pe urma vnatorilor de orchi-dee, n verdea ntunecime a selbelor Amazonului scaparnd de zboruri

de papagali. Nimic nu scapa cercetarii noastre lacome, descopeream

guri de rai pierdute pe ntinsul oceanului pasnic unde, sub constelatii

noi, ncrucisam ndelung, ne ndrumam spre tarile mirodeniilor, spre

leaganul civilizatiilor stravechi, sarbatoream ivirea primaverii la Ise,

ne scufundam n tainica pierzanie a noptilor chinezesti si indiene, ne

nfiora aromeala serilor pe apa la Bangkok. Vntul fierbinte alinta linclopoteii argintii ai pagodelor, nclina foile late de plibani. Uitam de

Europa, din ea tot ce admirasem ne parea acum att de pipernicit si

de sters. Si purcedam mereu, n cautare de zari mai adnci, de paduri

mai batrne, de gradini mai nflorite, de ruine mai marete; multumire

nu mai aflam dect atunci cnd frumusetea sau ciudatenia facea sa


40/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 40 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire

ne credem pe tarmul visului; oricare ar fi fost nsa minunatia dato-

rita jucariei firei sau trudei omenesti, mult nu ne retinea si porneam

iarasi, strabateam sumbre meleaguri si rpoase singuratati, ocoleam

jalea pustietatilor sterpe, groaza smrcurilor fetide ca sa ne ntoarcem

ct mai repede la mare.Marea...

Lucie ca o balta, oglindind, la adapostul toartelor coastei, piro-

zeaua tariei si margaritarul norilor, florie ca o pajiste sau scnteind

ca o misuna de licurici, searbada si domoala sau vie, verde si vajnica,

avntndu-se spumegnd spre cerul caruia i e fiica, de ea vorbea cu

pagneasca evlavie, pomenindu-i doar numele glasul i se pogora tre-mura ca si cum ar fi marturisit o taina sau ngnat o ruga. Pentru

slavirea ei, uriasa putere n miscare a rotundului, matca a tot ce vi-

aza nencatusata si neprihanita, i se parea ca graiul omenesc nu e

ndeajuns vrednic si ca nsisi poetii cei mai cu renume ncumetndu-se

a o cnta palisera. La dnsa i era gndul, ca ntr-o scoica, ea rasuna

n inima lui fara sfrsit, ntr-nsa, care fusese patima ntregii lui vieti,

dorea sa-si afle si mormntul......tacea acum cu privirea pierduta n gol. De la un ceas, simteam

cum ceva greu ma apasa pe piept, mi strngea tmplele. Omul acesta

deprins cu vntul iute de la larg, cu mirosul salubru de vsc marin, avea

groaza de ferestrele deschise si traia ntr-un aer nchegat, mpclit de

fum, zaharisit de miresme grele. Trziu, flacarile lumnarilor ncreme-

neau tepene si, din cnd n cnd, se auzea scuturndu-se cu un fosnet


41/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 41 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire

nnabusit cte un trandafir.

Nu era singura lui ciudatenie. Mi-aducea uneori aminte de acel

tnar englez a carui trista istorie am scris-o. Avea acelasi fel nepretuit

de a tivi descrierile de calatorii cu amanunte istorice rare; si el tinusesa ntrebe fiecare colt de tarm sau de apa la ce fusese n trecut mar-

tor, mbinnd pretutindeni privelistea de azi cu vedenia de odinioara.

Ii placuse sa viseze n fata stncii de pe care Sapho se aruncase n

valuri, a tarmului unde se naltase rugul lui Pompei. Ici fu rapusa

frumoasa Ines, colo muri nchis regele nebun. Dar pe cnd vastele pe-

isagii ce sir Aubrey zugravea dintr-un cuvnt erau pustii de suflare

omeneasca, ca dupa un potop, n ale noului prieten se mbulzea, npitoresti vesminte, o lume ntreaga: seici si pasale, emiri si hani, rajahi

si mandarini, preoti si calugari de toate legile si tagmele, zodiasi, pus-

tnici, vrajitori, vraci, capetenii de semintii salbatice carora le fusese

oaspe sau tovaras de petrecere si vnatoare si trebuie sa le fi intrat

n voie si sa le fi fost pe plac la fel ca numerosilor sai prieteni din

Europa, asa cum stia sa se arate, linistit, blajin, ngaduitor, fara fu-

dulie si prejudecati de rnd, de o curtenie binevoitoare, nesilita, cetrada n el un boier mare n ntelesul nalt al cuvntului, unul din

pastratorii cei din urma a ceea ce

vechiul regim avea mai simpatic

si mai ademenitor. Si nu ma ntrebam att cine era acel domn Pan-

tazi asa parea ca-l chema omul patimas dupa Frumos si adapat la

izvorul tutulor cunostintelor, care citea n original pe Cervantes si pe

Camons si vorbea cu cersetorii tiganeste, cavalerul Sfntului-George


42/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 42 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire

al Rusiei, ct ma ciuda pricina tristetii acelui rasfatat al soartei, taina

acelei line melancolii ce-i adumbrea asa romantic fiinta si se oglindea

nesfrsita n privelistea attor ceruri, attor mari si limane. Cu ncetul,

la evocarea lor se desteptase n mine un suflet nou, un suflet de no-

mad cu nostalgii sfsietoare, ma ncindea dorul de duca, ma nfriguraispita plecarilor spre necunoscut, fermecul ndepartatelor pribegiri si,

la gndul ca as ramne pna la capat robul unui petec de pamnt,

osndit a ma framnta si istovi fara multumire ntr-un ocol restrns,

sufeream cumplit, ma simteam abatut pna la deznadejde. Asemenea

acelei suliti maiestre ce singura avea darul sa tamaduiasca ranile ce

facuse, numai istorisirile ciudatului prieten mi mai puteau alina raul,

multumita lor ma pierdeam n lumea visarilor ca-ntr-o betie, betiede felul celor de mac sau de cnepa, attind nchipuirea deopotriva si

urmate de treziri nu mai putin amare.

Legasem dar iarasi prietesug cu un necunoscut, prietesug la toarta,

eram toata vremea mpreuna, casa lui mi-era deschisa la orice ora,

ajunsesem sa stau mai mult la el dect la mine. De la venirea toamnei

iesea mai rar, era tare friguros, daca era urt afara nu desfacea perdele-le ziua ntreaga si sta cu luminile aprinse. Vorbea cu dor atunci de vila,

ce, undeva sub un cer cald, l astepta la marginea marii, ntr-un noian

de verdeata si de flori. Florile, ct le iubea! La dnsul se scuturasera cei

din urma trandafiri de Bucuresti si pentru ca tufanicile ce le luasera

locul nu miros, manunchiuri de ciubuce de vanilie si zvntau aroma n

largi cupe. Te mbiau, de pe masute, zaharicale, poame, bauturi dulci.


43/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 43 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire

Omul traia ntr-o nepasare fara tarmurire, nu se sinchisea de nimeni

si de nimic; afundat n perne, fuma si povestea numai, iar povestirile-i

noi totdeauna erau urmate de acele lungi caderi pe gnduri cnd i

lacramau ochii. Si afara de mine nu-i cunosteam alt oaspe.

Or, cam o luna nainte de seara de la care purcede istoria de fata,

la birtul frantuzesc unde domnului Pantazi i se pastra cu sfintenie

masa, n coltul cel mai adapostit, era la ceasul cinei zarva mare. Ce

anume prilejuise, n strmta ncapere, galagioasa adunare a tot ce Bu-

curestii aveau mai motat, nu tin minte, stiu numai ca repede satul de

a privi acea lume anosta si desarta ma hotarsem tocmai sa-mi aplec

nasul n taler cnd avu loc o intrare ce merita ntr-adevar sa nu fie tre-cuta cu vederea. O clipa mi se nazari ca, folosindu-se de nvalmaseala

unei cirezi tmpe de malaci, se strecurasera ntr-un tarc doua fiare

hamesite...

Era una din acele mperecheri strnse, datorite de obicei vitiului,

asa strnse ca de la un timp nu se mai pot nchipui singuri cei ce le

alcatuiesc. De buna seama tot vitiul trebuia s-o fi nnadit si pe aceas-

ta, caci altceva ce ar fi putut apropia doi oameni att de deosebiti?Unul n vrsta, canit si ferchezuit la deznadejde, purta pe un trup

ntepenit, dar zvelt nca, un cap cum veacul nostru nu-si mai da caz-

na sa plasmuiasca si parea chiar ntors din vremuri de altadata acel

chip aprig ale carui trasuri semete purtau pecetea razvratirii si a urii.

Celalalt, mai tnar mult, coclit nsa si buhav, care legana pe niste

picioare subtiri arcuite n afara o burtica ascutita, oglindea pe fata-i


44/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 44 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire

rnjitoare si botoasa josnicia cea mai murdara. Cel dinti, foarte rece,

si rotise ncet privirea posomorta pe deasupra capetelor, celui de al

doilea i jucau fara astmpar ochisorii vioi si refecati sclipind de vi-

cleana rautate. In tot, impresia ce o da acesta din urma era numai n

paguba lui, iar alaturea de domnul cel trufas facea sa-i reiasa si mairespingatoare mutra obraznica de martafoi.

Dumneata nici apa la grla nu gasesti, bombani el asa ca sa-l

auzim noi, tot eu, tot Pirgu sireacul! Strnse familiar mna lui Pantazi

si ocrotitor pe a mea si se aseza la masa noastra fara a mai cere voie.

Insotitorul sau nu lua loc dect poftit si dupa nfatisarile de rigoare

pe cari le facui cu att mai rnare placere cu ct de mult doream o

apropiere ntre aceste doua fiinte, Pasadia si Pantazi, asa menite sase nteleaga si sa se pretuiasca.

Tinuram deschis localul pna la ziua. Pirgu pleca si se ntoarse de

mai multe ori, din ce n ce mai beat. Ca sa-i dovedeasca lui Pantazi,

pe care din

nene nu-l scotea, ct l iubea, l tot saruta mereu.

Nu ma mai lasati sa-l pup, fratilor, ne ruga, ca-l trimit la Govora.

Bufon abject, l mustra Pasadia, vezi sa nu te trimitem noi la

Marcuta!

Ar fi fost drept atunci sa mergem cu el acolo si noi ceilalti trei si sa

nu ni se mai dea drumul. Ca sa fim mpreuna, Pantazi si cu mine nu

urmaram oare n viata lui de noapte pe Pasadia care, la rndul sau, se

lasa calauzit orbeste de Pirgu? Mi se dezvalui astfel o lume nebanuita,

cu blestematii la cari, de n-as fi fost n fiinta martor si le-as fi auzit


45/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 45 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire

de la altcineva, le-as fi crezut ca tin de tarmul nascocirii. Bucurestii

ramasese credincios vechei sale datini de stricaciune; la fiece pas ne

aminteam ca suntem la portile Rasaritului. Si totusi, desfrul ma uimi

mai putin dect descreierarea ce domnea n toate rndurile; marturisesc

ca nu ma asteptam sa vad dospind ticneli att de numeroase si defelurite, sa ntlnesc atta nebunime sloboda. Cum nu-mi fu dat sa

gasesc mai pe nimeni la care, mai curnd sau mai trziu, sa nu se dea

pe fata vreo meteahna, pe care pe neasteptate, sa nu-l aud aiurind, la

sfrsit pierdui nadejdea sa cunosc, n carne si oase, faptura omeneasca

pe deplin teafara la minte. Numarul cazurilor interesante ramnea nsa

restrns si, printre ele, vrednic de cercetare ntr-adevar nu-l socotii

dect pe al lui Pasadia.

Am pomenit de felul cum marele meu prieten pusese cu vreo cinci-

sprezece ani nainte capat lungii lupte n valmasagul careia l aruncase

mohorta lui zodie si cum se ngropase de viu. De atunci tot ce facea

era asa nesabuit si fara de noima, ca nu se putea sa nu dai drepta-

te obstestii pareri care-l decretase nebun. Omul acesta care, n ura

bolnava ce nutrea mpotriva tarii romanesti, jurase ca se va nstrainapentru totdeauna ndata ce mijloace ct de slabe i vor ngadui-o, cnd

se navutise, si asa cum poate nici nu trasese nadejde, nu numai ca

nu-i mai trecuse hotarele, dar se statornicise tocmai n Bucuresti, n

orasul blestemat, plin de attea amintiri amare. Din batrnele case ale

Zincai Mamonoaia, cumparate la mezat, el si facuse meremetisindu-le

de-a-ntregul si ngramadind nauntru tot felul de scumpatati rare, o


46/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 46 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire

somptuoasa sihastrie unde traia pe picior mare, boiereste. Cum traia

nsa era o halima: ca la el la nimeni. El care de cincisprezece ani tinea

bucatar si sofragiu, nu lua masa dect seara si atunci la birt si, tot de

atta vreme, nu se culcase acasa, n pat, niciodata. Slugile sale ce, la

dorinta, se iveau si piereau, ca niste stafii, mute, el nu le suferea sastea cu dnsul sub acelasi acoperis; ele huzureau ntr-o locuinta de-

osebita unde puisera si-si pripasisera neamuri sau cunostinte de cari

stapnul habar n-avea si a ramas de pomina cum acesta vaznd ntr-o

zi, pe geam, ca de la el din curte se scoate un cosciug n-a tinut sa stie

cine fusese mortul. Sa stau sa-i nsir toate ciudatenile de soiul acesta

ar fi sa nu mai ispravesc; ma voi margini dar sa ma agat numai de cea

mai uimitoare: Pasadia traia cu schimbul doua vieti.

De dimineata pna seara el nu se misca de acasa, nu se ridica de

la masa de lucru dintre carti si hrtii, citea, scria fara ragaz. In tim-

pul acesta nici nu fuma, sorbea cte putin numai dintr-o ceasca de

cafea fara zahar si tare. Mergeam din cnd n cnd sa-l vad si era de

attea ori pentru mine o sarbatoare. Ce fiinta aleasa, cta deosebire

ntre dnsul si ceilalti, ce prapastie! De vulgaritatea consfintita de obi-ceiul pamntului, nici umbra la el, nici urma nimic balcanic, nimic

tiganesc; pasindu-i pragul treceai granita, dadeai de civilizatie. Acolo

era salasul desfatarilor grave ale duhului. Cum era atunci cu putinta

ca omul de carte si de Curte care ar fi facut podoaba zilelor de la We-

imar, sa se fi nvoit a mpartasi de seara pna dimineata dezmatarea

unui Pirgu, ca apuseanul subtire n gusturi si lingav sa guste pastrama


47/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 47 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire

si turburelul, schembeaua si prastina, ca vechiul vienez piedut n vraja

visului mozartian sa asculte ciamparalele si bidineaua? Ii atipea es-

timp oare vointa, era cumva victima fara raspundere a vreunei sminteli

stranii? Eu unul am crezut ca da si ma ndoiesc ca o alta talmacire

sa fi parut mai fireasca oricui ar fi stiut ce ngrozitoare clironomiempovara n privinta aceasta pe Pasadia.

Se mplinise cam un veac de cnd cel dinti cu acest nume, la care se

adaogase porecla de Magureanu, dupa o mosioara de danie domneasca,

fugind de undeva, de prin partile turcesti, ca sa scape de ispasirea unui

ndoit omor, se aciuiase n Valahia si ajunsese armas mare. O trista

faima supravietuise omului patat de snge ce nu fusese vazut rzndniciodata. La veneticul acesta necunoscut, despre care se zvonise c a

nu-si destainuia obrsia pentru ca ar fi fost prea joasa, se nvederau

tocmai dimpotriva, trupeste si sufleteste, semnele unei nalte stirpe n

cadere: portul semet si nfatisarea nobila, trufia, cerbicia si cruzimea,

lenea, sila de viata, setea de razbunare si puterea de ura, semne ce tre-

cu urmasilor sai cari, de nu s-ar fi prigonit ntre dnsii, dezbinati toata

vremea, ar fi putut nca dura o casa puternica si vestita. Credinta catara romaneasca le-a fost neprielnica nu era lipsita de temei, cu toate

ca si suceala firii lor patimase si ndaratnice, bntuita de nvrajbire, nu

numai vitregia mprejurarilor i-a mpiedicat sa ajunga la treapta pen-

tru care-i meneau pretioasele daruri ale mintii. Ei se aratasera lacomi

de nvatatura, placuti la vorba si mesteri n condei, isteti si desto-

inici, dar fara sir n ce faceau, cu trasneli toti si cu toane, purtnd

fi i l d l i i l i d i i i i i i t d i


48/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 48 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire

fiecare n sine plodul propriei sale pierderi si pieiri si, stnd cineva

sa cugete la soarta Pasadestilor-Magureni ar zice ca asupra neamului

lor apasa o neagra afurisenie care-l mna fara nduplecare spre stinge-

re, supunndu-l mai nainte la ncercarile cele mai grele ale restristei.

Dezradacinata si rasadita n pamnt strain, batrna tulpina batuta devijelie si scuturase jalnic cele din urma frunze. Armasul schingiui-

tor si ucigas se prapadise de timpuriu, otravit, zice-se, chiar de ai

sai, al doilea, serdarul, vnator posac, si petrecuse mai toata viata

n Vlasia si, nvinuit de tlharie la drumul mare si de batere de bani

calpi, pierise pentru totdeauna fara a i se mai auzi de nume, iar fiul

sau, parintele prietenului meu, parinte nevrednic si dusman, cartofor,

crai si betiv, macinase mai multe rnduri de mosteniri si murise nfuriile nebuniei. La fel sfrsise, tnar, si varul sau, poetul, iar dintre

fete, singura care avusese parte de cununii si aprinsese de la lumnare

parul n noaptea nuntii si arsese de vie. Femeile ce slujisera de matca

greaca ursuza si sanchie, clocindu-si cu gura nclestata lunga dam-

bla ntre hrdaiele de neramzi si de gazii, srba haina si drja care, pe

patul mortii, scuipase grijania n barba popii si-si dase sufletul bles-

temndu-si copiii, brasoveanca zacasa si fatarnica roasa de schiros side pisma nveninasera mai mult acel snge bolnav, i sporisera fu-

nesta zestre de racile si de betesuguri, dar ascutisera totdeodata si

desteptaciunea celor nascuti dintr-nsul, acea stearpa desteptaciune,

nesanatoasa si ea poate, care atinsese o asa nalta stepena de ageri-

me la vlastarul cel din urma. In acesta, sufletele celor dinainte ai sai

ib t li i d b i i i ji d b t i


49/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 49 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire

cuibau nempacate, licarind n sumbra-i privire, rnjind n zmbetu-i

sinistru, ele-i stnjenisera natarea, l mpiedicasera sa apuna cu fala,

zticnindu-i minunata cumpanire a nsusirilor si numai el stia de cte

ori fusese nevoit sa-si ncordeze mpotriva-le toata stapnirea de si-

ne, ntr-o lupta mai istovitoare dect aceea cu vrajmasii dinafara sidin care nu iesise biruitor deopotriva pna la sfrsit. Intr-o zi, ziua

hotarrii celei mari, le lasase sa-si reia din drepturi o parte, ridicase

singur zagazul si se pravalise n desfru adnc, pna la fund dar, si ma

simt dator s-o spun iarasi, degradarea nu-l nfierase o singura clipa

caci, daca seara patriciul cobora n Suburra, el nu-si schimba portul,

nici nu-si lepada nsemnele, ramnnd tot asa maret n vitiu ca si n

virtute. Se petrecea nsa atunci ntrnsul ceva nefiresc: treptat fiintalui cadea ntr-o amorteala asa stranie, ca acela pe care Pirgu l tra,

fara mpotrivire, dupa dnsul, nu arata a fi Pasadia el-nsusi, ci numai

trupul sau, n care singura privirea urma sa traiasca, din ce n ce mai

posomorta si mai tulbure, destainuind parca o suferinta launtrica

sfsietoare. Ar fi stat astfel, fumnd tigara dupa tigara, sorbind pa-

har dupa pahar, fara a rosti un cuvnt, noaptea ntreaga. Cunosteam

mijlocul de a-l rechema la viata; deodata omul se nviora, ochii i senseninau, un trist surs i lumina rece fata stinsa. Adusesem vorba

de ceva din vremuri de odinioara, de demult. Stiam ca vedenia tre-

cutului, n care se cufunda cu patima, era singurul lucru n stare sa-l

miste, de trecut vorbea cu o reculegere mistica; eresul ca sufletul sau

umbros si vechi ar mai fi avut cndva si alte ntrupari fiind singura

amagire ce si ngaduia singura nduiosare si singura mngiere Si asa


50/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 50 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire

amagire ce-si ngaduia, singura nduiosare si singura mngiere. Si asa

de puternica era la dnsul acea vedenie ca pe data ne-o mpartasea si

noua lui Pantazi si mie. Incepea atunci, nu mai putin fermecatoare,

o noua calatorie, calatoria n veacurile apuse. Ne regaseam de obicei

n acela, scump noua si nostalgic ntre toate, care fu al optsprezecelea.

Eram trei odrasle de dinasti ce nume slavite, tustrei cavaleri-calu-

gari din tagma Sfntului Ioan de la Ierusalim, zisi de Malta, purtnd

cu fala pe piept crucea de smalt alb si ncununatul trofeu spnzurate

de panglica de canavat negru. Rasarisem n amurgul Craiului-Soare,

parintii iezuiti ne crescusera si ne narmase Villena. Tineri de tot,

ntr-o caravana, scufundasem pe furtuna niste tartane barbaresti; maitrziu vitejiseram pe uscat pentru izbnda florilor de crin: fusesem la

Kehl cu Berwick si cu Coigny la Guastalla, dupa cari ispravi luaseram

ramas bun de la viata ostaseasca si, dornici de a vedea si de a cunoaste,

plecasem, treime nedespartita, n necontenit colind, pe urmele lui Pe-

terborough. Curteni de vita, de la un capat al Europei la altul nu fu

Curte sa ramie de noi necercetata, tocurile noastre rosii sunara pe

scarile tutulora, oglinzile fiecareia ne resfrnsera chipurile ntepate sizmbetele nepatrunse; de-a rndul cutreieraram Curte dupa Curte; bi-

ne primiti si bine priviti pretutindeni eram oaspetii Mariilor, Sfintiilor

si Luminatiilor toate, ai Domnitorilor mari, de mijloc si marunti, al

Printeselor starite, ai Printilor-egumeni si ai Printilor-episcopi; la Be-

lem si la Granja, la Favorita si la Caserta, la Versailles, la Chantilly

si la Sceaux, la Windsor, la Amalienborg, la Nymphenburg si la Her-

renhausen la Schonbrunn si la Sans souci la Haga pe Maelar la Er


51/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 51 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire

renhausen, la Schonbrunn si la Sans-souci, la Haga-pe-Maelar, la Er-

mitage si la Peterhof cunoscuram

dulceata traiului. In sarbatoarea

nentrerupta de zi si noapte, am petrecut cum nu se mai petrecu-

se si cum nu se va mai petrece, ne-am nfruptat cu nesat din toate

desfatarile simturilor si ale mintii caci, desi lipsit de maretie, fu ve-acul binecuvntat, veacul cel din urma al bunului plac si al bunului

gust, pe scurt veacul francez si mai presus de orice veacul voluptatii,

cnd pna si n biserici heruvimilor le luasera locul Cupidonii, cnd,

lncezind de dor, inimile fura aduse prinos toate zeului legat la ochi

si noi cari am vazut pe mult iubitul trndu-se la picioarele marchizei

pe filozoful de la Potsdam scncind dupa Kayserlinck si pe Semira-

mida moscovita smulgndu-si parul la moartea lui Lanskoi, noi nsinenu scaparam dulcei molimi

era att de frumos seara sub castanii

nalti privind nsa n femeie si un mijloc nu numai un tel, cum

politica ne ispitise, adesea facuram din alcovuri punte si pentru ca

totul sa ne izbuteasca vietuiram n nsotirea celor Alesi si slujiram pe

Crmuitori. Amestecati din umbra n toate urzelile si uneltirile, fara

noi nu se fereca nici desfereca nimic; prin lingusiri si daruri cumparam

tiitoarele regesti si ibovnicii mparatesti, dregatorilor le eram sfetnicisi calauze, lucram dupa mprejurari la naltarea sau la rasturnarea

lor, ndeplineam nsarcinari de tot soiul: ntovaraseam pe Belle-Isle la

Frankfurt pentru alegerea Imparatului, plecam cu Richelieu n petit la

Dresda, tocmeam la Paris pnze de Watteau pentru marele Frederic,

duceam diamanticalele Elisavetei Petrovna sa le slefuiasca la Amster-

dam porunceam la Malines horbote pentru Bruhl si acestea toate nu


52/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 52 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire

dam, porunceam la Malines horbote pentru Bruhl si acestea toate nu

pentru vnarea de avutie sau de mariri, ci numai din nevoia de a fi pu-

ruri n neastmpar, n miscare. Hoinari nepocaiti, vesnic pe drumuri,

patimasi de curiozitate si din ce n ce mai ahtiati dupa placeri, ne-am

raspndit cu frenezie sufletele n depanarea celei mai nflorite vremi dincte se cunoscuse, ne-am mpartasit din toate harurile ei si din toate

ratacirile. Si noi am fost nebuni dupa muzica, ne-am razboit pentru

Rameau si pentru Gluck si asemenea celor trei Crai ne-am nchinat

copilului care avea sa fie Mozart; si noi am avut slabiciune de aventuri-

eri: Neuhof, Bonneval, Cantacuzen, Tarakhanova, ducesa de Kingston,

cavalerul dEon, Zanovici, Trenck s-au bucurat n ascuns sau pe fata

de sprjinul nostru, pe Casanova, batrn si matofit l-am aciolat pe lngaWaldstein la Dux; si pe noi ne-a atras ce parea suprafiresc: oglinda

lui Saint-Germain, carafa lui Cagliostro, hrdaul lui Mesmer, baza-

coniile lui Swedenborg si ale lui Schrepfner aflau la noi, cari nu mai

credeam n nimic, crezare. Si tot cu luare aminte urmaream lucrarile

lui Scheele si ale lui Lavoisier. Cu ncetul legasem prietenie cu mai

toti aceia al caror nume istoria nu se poate scuti sa-l nsemneze, ne

trimiteam ravase, ne abateam ntotdeauna din cale ca sa dam cte oraita pe la Montbard sau pe la Ferney, prelungeam ncntatoare po-

pasuri la Hoditz, n Arcadia lui sileziana de la Rosswalde, spoream

alaiul Imparatesei n Taurida, ne desfrnam n nebunia carnavalului

la Venetia si, tot ntre masti, n cealalta Venetie de la miazanoapte,

n brat ele noastre cadea Regele mpuscat de Ankarstroem. Era scris

ca cel mai frumos dintre veacuri sa asfinteasa n snge si cnd dupa


53/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 53 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire

ca cel mai frumos dintre veacuri sa asfinteasa n snge si cnd, dupa

cteva luni, vedeam trecnd n par, ntre fulgerari de cusme frigiene,

capul doamnei de Lamballe, ntelegnd ca timpul nostru trecuse si ca,

n curnd, avea sa strveasca si sa cada prada nimicirii tot ce ne fusese

pe lume drag, ne acopeream fetele si pieream pentru totdeauna.

Ia mai lasati, nene, ciubucele astea, ne ntrerupea sastisit Pirgu,

sa mai vorbim si de muieri.

Stiam atunci ca nici glceava nu era departe. Pasadia i tagaduia

lui Pirgu n ce priveste sexul gingas orice fel de pricepere. Nu cu

mai putina tarie, la rndul sau, Pirgu sustinea ca n materie de dame

Pasadia era nul. Sa fi judecat dupa femeile pe cari Pirgu i le aducealui Pasadia, oricine ar fi fost de parerea acestuia din urma: numai

otravuri, rable de pripas, trezitura si rasuflatura. o adevarata jale.

Dar pentru ce atunci Pasadia care, cu banii ce-l tineau, ar fi putut sa-

si plateasca tot ce era mai trufanda pe piata se multumea cu ele lasnd

sa-si bata asa neomenos joc de el Pirgu caruia numai gustul nu-i lipsea.

Vechi copoi, Gorica dibuia, pe la mahala, fete vrednice sa slujeasca de

izvod de frumusete, le momea cu vedenia unei vieti usoare si bogate,le sprijinea ntii pasi pe poteca vitiului cu parinteasa grija si, ca un

adevarat parinte, nici nu se atingea de ele. Cu totul altceva i placea

lui. Simturile sale, ce aratau respingere tocmai de ce e venust si pur, nu

se mai desteptau dectt la betie si atunci i trebuiau femei schiloade,

stirbe, cocosate sau bortoase si mai ales peste masura de grase si

de trupese, huidume si namile rupnd cntarul la Sfntul Gheorghe,

geamale, baldre, balcze. Iar de gretoseniile la cari se deda cu ele,


54/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 54 din 147

Inapoi

Intregul ecran

Inchide

Iesire

geamale, baldre, balcze. Iar de gretoseniile la cari se deda cu ele,

vorbea att de zdrentaros nct ar fi facut sa se rusineze, daca l-ar fi

nteles, porcii, chiar si maimutele.

Nu scuipati, rnjea el, ca-i piere gustul. Ce vreti daca am boala,

dambla?

Abia se potoleau lucrurile ca, din chiar senin, izbucnea al doilea

rnd de cearta. Pentru nimic, Pasadia n-ar fi scapat prilejul de a pone-

gri ce era romanesc. Pantazi i lua ntotdeauna parte, dar fara pornire;

la unul era nversunarea mpotriva unei fiinte iubite care-l tradase, la

celalalt numai despretul fata de o ruda saraca. In schimb, Pirgu ajun-

gea sa se mire el singur ct era de patriot si nu pot sa uit cum, mergndo data sa-l iau de la o adunare de cioclovine mbracate toate n port

national, dar fara a vorbi una boaba romaneste, m-am crucit si eu, ca

de alta aia, cnd l-am vazut, dulce pastoras al Carpatilor, cu cavalul n

bru, nvrtind o batuta zuralie cu teozoafa Papura Jilava. Dect sa-si

auda terfelita biata tarisoara, mai bine se lipsea de toate, se scula si ne

parasea, pentru scurta vreme nsa, deoarece se ntorcea ntodeauna si

niciodata singur. Insotitorii si-i dejuga, fara sa mai ceara ncuviintare,de-a dreptul la masa noastra, la care, n chipul acesta, n mai putin de

o luna, am vazut perindndu-se tot ce Bucurestii avea mai nabadaios,

mai zanatic, mai tesmenit si defaimat jegul, lepra si trnjii societatii.

Pierdut, ca de obicei, n aburoasa-i visare, Pantazi nici nu-i baga n

seama, era de mirare numai cum Pasadia, omul att de tfnos, nu-i

respingea, ba dimpotriva: i cinstea, le ntindea chiar mna si, dupa

oarecari ntrebari ce le punea unora cu mestesug, trada a nu fi fost


55/147

equivalences

Pagina de titlu

Pagina 55 din 147

Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche

Documents

Transcript of Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche