MATEIU I. CARAGIALE (12/25 mart. 1885 – 17ian. 1936), fiul cel mare al celui mai citat scriitorromân, I. L. Caragiale, avea ca devizã Cave, age, tace,cuvinte al cãror echivalent ar putea fi: Fereºte-te,fã, ferecã-þi gura.

Arta scrisului ºi cea a vieþii mateine implicã,deopotrivã, pãstrarea tainei.

Poate cã nicãieri aceastã dublã raportare nu esteatât de vizibilã ca în Sub pecetea tainei (începutã înfebruarie 1929), prozã la al cãrei secret au cola-borat atât literatura, cât ºi viaþa. Literatura, pentrucã detectivul, Conu Rache, nu doreºte neapãratelucidarea celor mai tenebroase cazuri din lungalui carierã, iar viaþa, pentru cã Mateiu Caragialea murit înainte de a-ºi fi terminat cartea, al cãreifinal rãmâne astfel definitiv pecetluit de sigiliulmisterului. Dintr-o proiectatã trilogie româneascã:Craii de Curtea-Veche, Sub pecetea tainei, Soborulþaþelor, numai primul volum a fost dus pânã lacapãt, al doilea e rotund, fãrã a fi totuºi terminat,în timp ce ultimul a rãmas doar ca schiþã, cu unfragment rescris de câteva ori.

Se spune cã marile cãrþi sunt cele neterminate,iar literatura lumii ilustreazã aceastã afirmaþie cudestule capodopere. Sã mai adãugãm cã multecãrþi mari au finalul ratat. Destinul a vrut ca,paradoxal, în Sub pecetea tainei lipsa sfârºituluisã reprezinte cel mai bun sfârºit.

Mateiu I. Caragiale

Sub peceteatainei

Colecþie îngrijitã de Ioana Pârvulescu

Coperta colecþiei: Angela RotaruRedactor coordonator al colecþiei: Mona AntohiRedactor: Alice EneTehnoredactor: Luminiþa SimionescuDTP: Dumitru OlteanuCorector: Marieva Cãtãlina Ionescu

ISBN 978-973-50-3401-6 (pdf)

© HuMANITAS, 2008

EDITuRA HuMANITASPiaþa Presei Libere 1, 013701 Bucureºti, România tel. 021/408 83 50fax 021/408 83 51

www.humanitas.ro

Comenzi online: tel./fax 021/311 23 30e-mail: vanzari@libhumanitas.rowww.libhumanitas.ro

„Sphinx (iconol.) monstre fabuleuxauquel les anciens donnaient ordinairement

un visage de femme…“

Dictionnaire de la fable1

De când am apucat a ne prelungiºederile afarã din Bucureºti, el la ValeaRugului, eu la Sionu, el la crama unde afost ucisã Siþa Gârbu, eu la armanul undea fost rãpus Nicolache Schina, adicã devreo doi ani, nu mi se mai întâmplasepânã sãptãmâna trecutã sã-l întâlnesc peTeodor***, veche cunoºtinþã moºtenitã,conu Rache cum i se zicea îndeobºte.

L-am gãsit la „Carul cu bere“, în parteadin stânga a localului, singur la o masã,

5

1 „Sfinx (iconologie): monstru fabulos cãruiaanticii îi dãdeau îndeobºte chip de femeie…“Dicþionarul fabulei (fr.). Un Dicþionar al fabuleisau mitologiei greceºti, latine, egiptene, celtice etc.a fost publicat de François Noël la Paris, în1801 (n. ed.).

în fund. Sta cu ochii aproape închiºi;pentru cine n-ar fi ºtiut cã la dânsul ãstaera semnul cã atunci cugeta adânc, ar ficrezut cã aþipise. Înaintea lui se trezea,neînceputã, o halbã, alãturi de o carteproaspãtã cu filele netãiete: cel din urmãroman detectiv franþuzesc.

Îi cerui, de cum luai loc lângã dânsul,aºa cum mã poftise, pãrerea asupra scrie-rilor de acest soi, azi atât de rãspândite.Îl ºtiam hârºit în meserie; îmbãtrânise înslujba poliþiei, fiind fost mâna dreaptãa câtorva din marii prefecþi de odinioarã,de fandoselile ºi de ifosele cãrora se mo-lipsise oarecum. Deschise un ochi ca sã-mispuie: „nu le leg“. ªi, dupã un rãstimp,desfãcând pleoapele ºi celuilalt: „le îm-prumut chiar“.

Însemna din parte-i, pentru o tipãri-turã, cea mai grea ocarã ºi osândã. Lega,mai scump sau mai ieftin, dupã cum îipreþuia cuprinsul, orice carte cumpãra ºinu o împrumuta nimãnui, pentru nimic.Strânsese astfel, cam vreo douã mii. Întovãrãºia lor ºi a samovarului, îºi petrecea,

Mateiu I. Caragiale

6

în sihãstria lui, la gura sobei, nopþile deiarnã.

Trecurãm la altele, vorbirãm de greu-tãþile vieþii, de „crizã“, lucruri pe cariconu Rache le ºtia doar din auzite. Bogatde la naºtere, fusese totdeauna mai presusde nevoi; deopotrivã înstãritã soþia lui,avut prin sine ºi mai avut prin cãsãtorieunicul lor fiu, inginerul petrolist, iar penepoþicã, singurã de asemeni la pãrinþi,o mai aºteptau ºi alte moºteniri. De alt-mintreli, cu toate cã în timpul din urmãconu Rache suferise pagube simþitoare,rãmânând cu mulþi bani încurcaþi saunecãpãtuiþi, nu se plânse.

Era altceva care îl costa. Dintre ve-chile legãturi de breaslã, de sindrofie, depetrecere, bãrbaþi ºi femei, cele ce maisupravieþuiserã se daserã aproape toatela fund, doborâte cari de beteºuguri caride ruinã. Singurã Masinca Drângeanurãmãsese tânãrã, frumoasã, chiaburã;deºi cam de aceeaºi vârstã cu dânsul, arfi putut trece drept fiica lui. Prânzise înajun la dânsa, se înfruptase din toate

Sub pecetea tainei

7

noutãþile, rãscoliserã împreunã prin atâtde bogata tolbã de amintiri.

Cunoºteam slãbiciunea ce de-o jumã-tate de veac conu Rache avea de divinaþaþã. Aducea, chiar când nu prea venea,vorba despre dânsa ºi nu mai înceta culaudele ºi cu admirarea, la care ºtia cãmã întovãrãºeam în totul. Pornise darsã-mi spuie, fãrã sã mã mai întrebe dacãn-o ºtiam ºi eu, cum ºi era, isprava ceadin urmã a ei, însurãtoarea lui ValerMamunciu, când deodatã se întrerupse,apucându-mã de braþ.

— Vezi, îmi zise, cu oarecare tainã,femeia care a intrat acum, cu un pachet,ºi vine spre noi?

Femeia se oprise la a doua masã dela a noastrã, ºi se aºezase, dupã ce rãs-punsese la ploconeala lui conu Rache.

— O vezi, îmi mai ºopti el, în vremece chelnerul, luând de la dânsa comanda,o ascundea de noi: sã te uiþi la ea bine.

Timp de peste un sfert de ceas, nu fãcuialtceva; nu cred sã mai fi privit vreodatãcu atâta stãruinþã ºi mai cercetãtor o

Mateiu I. Caragiale

8

femeie, ceea ce-mi fu cu putinþã fãrã sãmã sfiesc, dânsa fiind ocupatã numai deceea ce avea în pahar ºi pe taler. Dar cucât o priveam mai mult, vedeam la eamai puþin. Între douã vârste, nici bãtrânãnici tânãrã, nici frumoasã nici urâtã, niciînaltã nici scundã, nici grasã nici slabã,la trãsuri potrivitã ºi fãrã vreun semnanume, nu chiar la modã ºi nu demo-datã, nu avea nimic, dar nimic deosebit.Aº fi urmat sã o privesc totuºi dacã femeiaar fi zãbovit, îndatã însã ce îºi isprãviultima bucatã de crenvirºt ºi sorbi fun-dul halbei plãti, îºi luã pachetul ºi plecãînclinând spre noi uºor, fãrã a zâmbi,capul.

— Ei, ai vãzut-o? mã întrebã conuRache, care pânã atunci nu mai rostisenici un cuvânt. Asta e vãduva lui GoguNicolau.

Gogu Nicolau?… Scotocii prin toatefundurile de sertare ale þinerii mele deminte, fãrã a gãsi nimic legat de acestnume. Cu atât mai puþin fãcea el sã se

Sub pecetea tainei

9

înfiripe cât de aburit mãcar, de ºters,vreun chip… Gogu Nicolau…

— Cât a stat dânsa, alãturi, parcã l-amvãzut, în carne ºi oase, ºi pe el – la masaaia chiar se aºezau când veneau îm-preunã – da, parcã l-am vãzut aºa cumera: îndesat ºi mãrunt, cu gâtul scurt ºicapul rotund lãsat pe ceafã, la faþã plin,cu nas ºi ochi mici, cu mustãcioara câne-pie, tunsã…

Câþiva ani, cucoana Lina, aºa o cheamãpe vãduvã, a purtat o broºã cu fotografialui, dar nu pe smalt; de hârtie, cu sticlãdeasupra. Din ce în ce chipul a ieºit, pânãnu s-a mai deosebit deloc. Aºa s-a întâm-plat ºi cu amintirea lui. Afarã de nevas-tã-sa ºi de mine, poate nu mai e nimenicare sã i-o pãstreze.

Gogu Nicolau era ºef de birou, lafinanþe, la contabilitate. Împlinise în 98treizeci ºi nouã de ani ºi era însurat, fãrãcopii, cu femeia ce fu adineaori aici; maitânãrã decât el cu vreo zece. Deºi nepo-triviþi la fire: ea liniºtitã, tãcutã, rece, eldezgheþat, vorbãreþ, prietenos, sau poate

Mateiu I. Caragiale

10

tocmai de aceea, se înþelegeau ºi trãiaubine împreunã. Aveau ºi cu ce: el, în afarãde leafã, cotoare de treizeci de mii de lei,ea o pereche de case în Sfinþii Apostoli,case gemene, sistem vagon, una în faþaceleilalte, amândouã cu totul la fel, înafarã de un singur lucru: curtea celei dinstânga, pe care o locuiau proprietarii,îmbuca fundul celei din dreapta, închi-riatã unui becher bãtrân pe o mie douãsute de lei. Poate ce-l fãcuse pe Gogu Nico-lau sã se însoare cu Elena Zaharescu fuse-serã acele case, la cari cred cã, în felulpisicesc, þinea mai mult decât la stãpânalor, le da tot soiul de îngrijiri, nu se duceanici nu se întorcea fãrã sã se opreascã sãle mai arunce o privire. În afarã de ceasu-rile de slujbã – era un harnic ºi priceputslujbaº – nu se miºca de acasã, undegãsea totdeauna ceva de meremetisit, devãpsit, de ºters, de lustruit. Duminica ºisãrbãtorile venea la bererie cu nevastã-sa,cãreia îi plãceau crenvirºtii ºi berea, iarseara nu ieºea, se culca devreme; varanumai, când mânca în grãdiniþa ce-ºi

Sub pecetea tainei

11

fãcuse în fundul de curte rupt de la chiriaº,îi plãcea sã întârzie cu þigara ºi cu un pãhã-rel de poºircã, la lumina chioarã a unuifelinar de masã, în mirosul coteþelor ºiprivãþilor de la vecini. ªi tot vara, potri-vindu-se obºteºtei dobitocii bucureºtenede a se lipsi fiecare de rostul ºi binele deacasã pentru a merge sã se strâmtoreze,sã mucegãiascã ori sã degere pe scumpla vreo sãlbãticie de munte sau de bãi,Gogu Nicolau mergea sã-ºi petreacã lunade odihnã la Buºteni.

La Buºteni dar, în cea din urmã dumi-nicã a lui iunie din 98, a plecat dimineaþacu trenul de plãcere sã ia o odaie cu chiriela un þãran. A gãsit ce-i trebuia ºi a datpatruzeci de lei arvunã. Aluat masa la birt„la Bucegi“ unde s-a întâlnit cu Licã ªte-fãnescu, ºef de birou la domenii, prietende când erau amândoi copiºti ºi Dome-niile erau în aripa dreaptã a clãdirii finan-þelor. S-au mai plimbat, s-au mai cinstitpânã la trenul de searã în care s-au suitîmpreunã ca sã se întoarcã la Bucureºti.La Câmpina, Gogu Nicolau a cumpãrat

Mateiu I. Caragiale

12

douã ciorchine de cireºi legate pe beþi-ºoare ca sã le ducã acasã. Când au ajunsîn Gara de Nord, pe înnoptate, au ieºitprin gangul din stânga, ca sã ia, în dosulgãrii, tramvaiul roºu, de Luther, 12, sã-ilase la Casa de Depuneri, de unde sãmeargã, tot împreunã, pe jos, pânã acasã;erau aproape vecini: Licã sta în Apolo-dor. Când au ajuns la poartã, Gogu s-arãzgândit ºi s-a despãrþit de tovarãºul dedrum, zicând cã are de lãsat undeva ovorbã; pe urmã avea sã ia tramvaiul albas-tru, 10, la Matache Mãcelaru ºi sã-i iasãpoate lui Licã înainte; tramvaiul albastrutrecea mult mai des decât cel roºu. Nus-a întâmplat însã aºa ºi Licã s-a întorssingur. Acasã, cucoana Lina l-a aºteptatpe Gogu cu ciorba de dovlecei pe maºinãpânã târziu, dar Gogu n-a venit .........ºi ......... n-a mai venit niciodatã ........ ºinu s-a mai aflat despre el nimic ..........

Dintre tainele ce am întâlnit în ceipatruzeci ºi doi de ani de meserie, ºi suntmulte, e netãgãduit cea mai desãvârºitã,

Sub pecetea tainei

13

cea mai adâncã. Ce a fost acea vorbã pecare a þinut sã o lase, cui ºi unde? Toateîntrebãrile ce s-au pus au rãmas fãrã rãs-puns, toate presupunerile, neîndreptã-þite, toate cercetãrile, sterpe. O felie deoraº am luat-o sub plasã, am împãnat-ocu agenþi, am puricat casã cu casã, dinpod pânã în pivniþã, am descusut pe toatãlumea de la mic la mare, am surchiditmiºuna bãrbãteascã ºi femeiascã a hanu-rilor, cârciumilor ºi cafenelelor din apro-pierea gãrii, doar o rãsufla ceva. Dar nimic.În cãrþi de alde astea – ºi-mi arãtã pe ceade pe masã – un sâmbure de cireaºã ede-ajuns pentru fratele detectiv ca sãdescurce toatã treaba, în realitate nu eînsã aºa. Am încercat fãrã folos tot ce mi-atrecut prin minte; cel dintâi, la noi, amîntrebuinþat câini în poliþie, am dat celormai buni copoi ai prietenilor mei vânã-tori sã miroasã o rufã purtatã de cel pieritca sã-i ia urma, am fost pânã ºi la vestitaghicitoare de la Cotroceni. Ei bine, mi-aspus cã-l vede cu un alt bãrbat oacheº,merg împreunã pânã la poartã. Apoi

Mateiu I. Caragiale

14

cãrþile se închideau; aºa cum a fost: decând, în poarta gãrii, Gogu Nicolau s-adespãrþit de tovarãºul sãu de drum, parcãl-a înghiþit pãmântul sau s-a înãlþat lacer. ªi, la taina aceasta, se adãogase pen-tru mine, mai aþâþãtoare, alta, aceea anepãsãrii nevestei lui. Nenorocirea carea lovit-o – dacã pentru dânsa a însemnatnenorocire – a întâmpinat-o cu o seninã-tate aproape dispreþuitoare, mergândpânã la nesimþire sau… ºtiu eu ce sã maizic? – tulburatã nu s-a arãtat o singurãclipã, o lacrimã, un suspin cât de uºor,un cât de slab semn de pãrere de rãumãcar n-a surprins la dânsa nimeni, portcernit n-a îmbrãcat niciodatã, viaþa ein-a suferit nici o schimbare: în duminicaurmãtoare aceleia în care soþul ei s-a dusºi n-a mai venit, am vãzut-o cu ochii mei,tot la masa de colo, singurã, luându-ºiliniºtitã crenvirºtii ºi berea, aºa cum aivãzut-o ºi tu astãzi, pe când eu viaþa mi-oîntorsesem pe dos, nu mai ºtiam nici decasã, nici de masã, nici de odihnã, strãdu-indu-mã sã-l scot din pãmânt, din iarbã

Sub pecetea tainei

15

verde pe Gogu Nicolau ºi asta nu fãrãjertfe, de sãnãtate chiar; de vedeam doivorbind mai pe ºoptite bãnuiam cã e des-pre Gogu Nicolau ºi numele i-l auzeamfluturându-mi la urechi, noaptea mi sepãrea cã-l zãresc trecând în tramvai, oriîn trãsurã, ori pe jos, furiºându-se pe lângãziduri sau uluci, în jacheþica lui cu poalescurte ºi cu umbletul lui pripit, noapteaîl visam ºi ºtii ce alandala sunt visele ºicâtã zãpãcealã aduc acelora cari, ca mine,cred în ele. Slãbisem, eram neliniºtit,aveam tresãreli, nu puteam sã ascult culuare-aminte nimic dacã nu era despreGogu Nicolau, când aveam de spus ceva,o încurcam, nu gãseam cuvintele, mãfãcusem posac, ursuz, lucru care fireºtea fost bãgat de seamã de toatã lumea,deci ºi de prefect. „Ce e cu tine, Rache“,m-a întrebat în felul sãu glumeþ, într-ozi, „mai lasã-te de Masinca, nu vezi înce hal ai ajuns? Ori þii sã-þi facem o co-roanã ºi sã-i punem pe panglicã: «Neuita-tului nostru coleg. Funcþionarii PrefecturiiPoliþiei Capitalei»“. I-am rãspuns foarte

Mateiu I. Caragiale

16

serios: „Nu e Masinca, excelenþã, eGogu Nicolau“. L-am vãzut atunci cã seîncruntã. „Ce Gogu Nicolau, cum GoguNicolau… ai înnebunit Rache? vino-þiîn fire!“

L-am lãmurit din fir pânã în aþã. S-aînseninat, a zâmbit. „De ce nu mi-ai spusdin capul locului, «mazetã», cã nu þi-aimai fi dat atâta caznã! Din moment ces-a constatat cã nu se dase la fund pentrucã ar fi sãvârºit ceva necinstit – bani numânuia ºi la hârtiile ce avea de lucrat eraînlãturatã putinþa de mãsluire – mai fãceasã-ºi batã cineva capul? A pierit – pacebunã!“ ªi dând cu dispreþ din umeri: „Unºef de birou! Tu nu ºtiai“ – ºi într-adevãr,nu ºtiam încã pânã atunci – „cã, în þãriledin apus, pier, în felul acesta, fãrã urmãîn fiecare an, mii ºi mii? Sunt unii cari,sub imboldul aceleiaºi porniri ca la uneledobitoace, fug de la casa lor, departe,ºi se ascund când simt cã li se apropiesfârºitul“.

Îmi porunci sã curm cercetãrile ºi pânãîn câteva zile sã fiu gata de plecare. Aveam,

Sub pecetea tainei

17

ºi în anul acela, sã însoþesc pe Vodã încãlãtorie în strãinãtate.

Au trecut de atunci atâþia mari de ani,treizeci ºi doi. Estimp curiozitatea de aºti ce a fost cu Gogu Nicolau s-a stins.Sã aflu, cred cã nu m-ar mai interesa. Dare alta care mi-a rãmas, tot vie, ºi-mi varãmâne totdeauna: dacã femeia cu cren-virºtii ºi cu berea nu ºtie ea ceva?

Conu Rache închise iar ochii.

Mateiu I. Caragiale

„Sur les misères physiologiques le secret ne sera pas toujours gardé.“1

Alfred Dumaine2

— A început sã-mi placã sã povestesc,murmurã ca pentru dânsul numai. Semnde bãtrâneþe.

Ar fi fost, la vârsta lui, mergea pe ºap-tezeci ºi ºapte de ani, al doilea dupã al-beaþa strãlucitoare a pãrului tuns scurtºi a lungilor mustãþi. Încolo, voinic ºiverde. Iar vioiciunea limpede a priviriiîi întinerea ºi mai mult faþa de om sãnã-tos ºi trãit bine, trandafirie ºi netedã, pre-cum îi fusese întreaga viaþã.

— În ce priveºte bãtrâneþea, glumii,s-ar cãdea sã cunoaºtem ºi pãrerea cucoa-nei Masinca.

19

1 „Secretul legat de mizeriile fiziologice nuva fi mereu pãstrat“ (fr.) (n. ed.).

2 Diplomat ºi memorialist francez (1852–1930)(n. ed.).

— Vezi, aºa se scrie istoria. Alþii, atâþia,mulþi, au fost cu folosul, eu cu ponosul.Aflã cã între Masinca ºi mine n-a fostnimic ºi numai Dumnezeu ºtie cât amdorit; am întrebuinþat toate mijloacele casã ajung la aceea ce îmi pãrea þelul celmai mare al vieþii mele, cel din urmã,însã în zadar. I-am cerut mâna, e de atunciaproape o jumãtate de veac, era dupãdespãrþenia ei de bãrbatul dintâi, de Cae-giu. „Rache dragã“, mi-a spus, „þin preamult la tine ca sã þi-o dau, ar fi pãcat zãu,mi-e milã sã te las ºi pe tine pe drumuriºi cu inima zdrobitã. Poate sã-þi dau alt-ceva, altãdatã…“ ªi n-a fost niciodatã.De aceea am ºi rãmas prieteni, cã tu ºtii:de la prietenie se întâmplã sã se treacãla dragoste, dar dupã dragoste prietenienu mai poate fi. ªi fãrã a-ºi stãpâni unsuspin: dacã n-a fost sã fie!

Luã halba s-o ducã la gurã.— Las-o, coane Rache, sã-þi aducã alta,

asta e trezitã.— Cum sunt ºi eu ºi amintirile mele.— Ei, aºa cum sunt, sã vrei dumneata

sã le scrii!

Mateiu I. Caragiale

20

— Sunt prea multe; n-aº mai aveavreme. Câte cãrþi ar trebui ca sã le încapãpe toate: s-au adunat atâtea în atâþiamari de ani! Multe ºi de tot soiul, fru-moase ºi urâte, vesele ºi triste, mãreþe ºijosnice, pipãrate, scârboase, groaznice…zguduitoare…

— Ca aceea de la venirea împãratuluiAlexandru al doilea în Bucureºti, cândvi s-a pus în vedere cã, dacã se întâmplãceva, rãspundeþi cu capul?

— Þi-a spus-o Daniel Zorilã; da, eramcomisari amândoi, cei mai levenþi ºi maitineri, ne dase raionul palatului. BietulZorilã! cum am fost tovarãºi de viaþã, s-arfi putut sã fim ºi de moarte. A fost marehop de trecut atunci, ce dârdâieli pe noi,ce sudori, om pomeni-o! Dar, e alta în-tâmplarea la care m-am gândit când amzis: zguduitoare.

— ªtii tu, mã întrebã, dupã un rãs-timp de tãcere, la colþ unde se taie CaleaMoºilor cu bulevardul, pe dreapta, cummergi spre Pache, e o cârciumã.

— Îi zicea: la Niþã.

Sub pecetea tainei

21

— O cârciumã veche…— Mai veche decât mine, în tot cazul,

o ºtiu de patruzeci de ani, acum vreodouãzeci, întâmplãtor, i-am fost de câ-teva ori chiar muºteriu.

— Cârciuma asta are pe bulevard ocurticicã prin care se intrã într-o sãliþã.

— … din care dai într-o odãiþã…— … cu o masã, scaune ºi o canapea

de muºama…— … ºontoroagã, desfundatã, scofâl-

citã, care are ºi ea amintirile ei.— Are, apãsã grav conu Rache. ªi, în

dosul cârciumei e un loc viran…— … îngust, cu douã feþe, una pe bule-

vard, alta pe Calea Moºilor, uneori cuuluci, alteori fãrã ºi întotdeauna plin dehârtii, de gunoaie, de mortãciuni.

— Îl ºtii va sã zicã?— Dar cum nu, pãcatele mele, coane

Rache, numai în aceºti ºapte ani din urmãde câte ori am fost osândit sã-l vãd; nurãspunde pe Calea Moºilor în faþa caseiunde pânã primãvara asta a fost percep-þia noastrã, a dumitale ºi a mea? E, dacãnu mã înºel, al epitropiei armeneºti.

Mateiu I. Caragiale

22

— Pãi, era mahala armeneascã acolo.— Am apucat-o. Între cireºii înfloriþi,

se afundau sub acoperiºuri grele de þiglã,vechi case cu pridvor, parcã pustii. Rar,la portiþe, ieºeau, sfioºi, copii fãrã sângeîn obraz, cu ochi mari ºi negri, sprânce-naþi ºi triºti, sã priveascã, aºa cum fãceamºi eu, de la fereastra locuinþei mãtuºei meledin capul strãzii Vântului, ameþitoareamiºcare de pe podul Târgului-de-Afarã1.În faþa cârciumii cu pricina, pe bulevard,era un fel de ruinã care s-a dãrâmat înurmã: hotelul Athena.

— Aºa! Acum, încheie el, cã suntemîn deplinã cunoºtinþã a locurilor, sã pãºimla cele petrecute.

Mi s-a dat, într-o varã, însãrcinarea dea însoþi pe un atotputernic ministru îndrumurile ce, cam o datã pe sãptãmânã,avea de fãcut la Sinaia. Am primit-o cuoarecare sfialã; se cunoºtea firea arþãgoasãºi iute a acestui om greu de mulþumit ºide împãcat. ªi totuºi nu fãrã plãcere; mi

Sub pecetea tainei

23

1 Podul Târgului de Afarã este numele subcare era cunoscutã Calea Moºilor (n. ed.).

se da prilejul sã-l cunosc mai de aproapeºi sã vãd de nu izbutesc sã mã iau ºi cudânsul bine aºa cum mã luasem ºi cu alþiide treapta lui ºi mai de sus, pe cari îiavusesem de dãdãcit. A mers mai lesnedecât nãdãjduisem; dupã întâiul drummi-a dat mâna – la Vodã însuºi ajun-sesem la douã degete – dupã al doilea,mi-a dat trãsura lui sã mã ducã acasã,dupã al treilea, m-a oprit la masã. Darsã nu crezi cã pentru a-i intra în voie ºia-i fi pe plac a trebuit sã-mi dau vreosilinþã, sã fac, ori sã nu fac, ceva, într-a-dins sau anume. Avea groazã de tutun;eu nu fumam nici înainte. Când toamna,o datã cu acele duceri-întoarceri a încetatºi rostul meu pe lângã dânsul, m-a chematsã-mi spuie sã viu sã-l vãd cât mai desºi a dat, în faþa mea, poruncã sã fiu pri-mit întotdeauna. „Mon cher, mi-a ºoptitºeful lui de cabinet, un bãiat tare drã-guþ ºi de viaþã, vous êtes pharamineux, maparole1, ai îmblânzit fiara.“

Mateiu I. Caragiale

24

1 „Dragul meu, […] eºti nemaipomenit, pecuvânt“ (fr.) (n. ed.).

Avea ceva de fiarã mare într-adevãr,de vier, de zimbru þeapãn ºi dârj, uºorde mâniat ºi oricând gata sã se nãpus-teascã asupra vrãjmaºului sã-l sfâºie ºisã-l calce în picioare. Era un om dintr-obucatã, un luptãtor primejdios ºi aprig.Sã cruþe nu ºtia, nici sã ierte: „adversus

hostem aeterna auctoritas“1, rostea cel puþino datã pe zi, ca ºi: „nu mã tem de soartalui Barbu Catargiu!“. Niþel sã fi încercatun trimis strãin sã se îmbãþoºeze, cã-itrântea, tare ca întotdeauna pe temeiulsãu de drept: „România nu e þarã de capi-tulaþii“. Lui Vodã însuºi nu se codea sã-imârâie: „Sire, iau rãspunderea, toatã rãs-punderea“, cu acel glas adânc ce, la tri-bunã, se umfla tunãtor ºi vajnic. Înþelegidar cã dacã era preþuit de mulþi ºi temutde toþi, iubit nu putea fi de nimeni ºi nicinu þinea, respingând cu uriaºul dispreþce însufleþea viu puternica sa fãpturã,pânã ºi prietenia.

Sub pecetea tainei

25

1 „În faþa duºmanului, [trebuie sã ai] întot-deauna autoritate“ (lat.) (n. ed.).

Îþi închipui cã nu l-am lãsat sã mã do-reascã, nici sã mã uite. Îmi dasem seamacã eram omul care îi trebuia. Curând atrecut asupra mea de fapt îndatoririlecele mai grele ale ºefului sãu de cabinet.Noaptea când îi plãcea sã lucreze în liniº-tea bogatei sale biblioteci, cu perdelelelãsate, îi dam ajutor; îmi dicta, adeseapânã la ziua albã. Fãrã sã se mai culce,se spãla, se primenea, se îmbrãca ºi mer-gea la minister, dupã amiazi avea Camerã,Senat, consiliu, primiri ºi seara o lua de-acapul, uneori sãptãmâni în ºir.

Spre iarnã, aºteptându-l odatã, la dân-sul, mi s-a spus cã mã pofteºte coniþa însalonul cel mic.

De naºtere mai moþatã decât soþul ei,mai bogatã, nu frumoasã, dar zveltã, mlã-dioasã ºi dreaptã, cu portul semeþ, aveafermecul deosebit al femeilor sterpe. Ofiinþã de lux, fãcutã pentru gãtealã ºipodoabe ºi despre care nu se putea spunemai mult decât cã era o cucoanã mare.Demnitatea vieþii sale o pusese la adãpost

Mateiu I. Caragiale

26

de bârfeli, iar de politicã era cu totulstrãinã.

Mã chemase sã-mi dea niºte butonide manºetã – ãºtia care îi port – în semnde recunoºtinþã cã împãrtãºisem greauatrudã a soþului ei ºi m-a întrebat dacãcred cã guvernul mai stã mult? Dorea sãcadã cât mai repede.

Înainte de sãrbãtorile Crãciunului, mi-nistrul mi-a înmânat o hârtie cu care sãtrec a doua zi la casieria ministerului sãîncasez trei mii de lei. Am îndoit hârtiadeasupra iscãliturii ºi am rupt-o, întin-zându-i înapoi partea de sus ºi bãgând-ope cea de jos în buzunar.

— Domnule ministru, i-am zis, sã mãiertaþi dacã nu vã pãstrez decât iscãli-tura, dar mã socotesc destul de plãtit dea lucra pe lângã Excelenþa Voastrã. ªi apoinu sunt fãrã avere: cu nevasta împreunãavem, deosebit de leafa mea, venit vreopatruzeci de mii de lei ºi nu plãtim chirie.

A sãrit în sus.— Cum, cu capul ºi cu cartea dumi-

tale, sã ai patruzeci de mii de lei pe an

Sub pecetea tainei

27

ºi casã ºi sã mucezeºti în poliþie? – Dare curatã nebunie! Trebuie sã faci politicãcu mine, data viitoare când viu la puterevei fi deputat sau senator. S-a hotãrât!

Dar, pânã atunci aveau sã mai fie câþivaani, aºa cã mi-am vãzut înainte de treabã.Vremea a trecut ºi primãvara urmãtoareera pe sfârºite.

Într-o searã, ministrul a mers la unprânz de galã la legaþia Austriei, poatepentru întâia oarã singur; soþia lui eraopritã sã iasã: rãcise. M-am dus ºi euacasã devreme, dar nu m-am dezbrãcatsã mã culc; deºi obosit nu-mi era somn;tot alungându-l nopþi ºi nopþi, mi-l spe-riasem. Am luat la întâmplare o carte:L’histoire des Treize1 de Balzac.

Mã cufundasem în citire când, cãtremiezul nopþii, am auzit oprindu-se o trã-

Mateiu I. Caragiale

28

1 Povestea celor treisprezece, trilogie din Come-dia umanã, în care se vorbeºte de o societatesecretã de bãrbaþi îndeajuns de puternici ca sãse aºeze mai presus de legi, „îndeajuns de îndrãz-neþi ca sã facã orice ºi îndeajuns de norocoºi casã izbuteascã mereu în ce ºi-au propus“ (n. ed.).

surã la poartã ºi numaidecât apoi bãtândcineva tare la uºã. Am ieºit ºi am recu-noscut, în livreaua lui cafenie, pe feciorulministrului. Era la faþã ca varul.

— Coniþa, bâlbâi el, vrea sã vã vor-beascã. Uitaþi-vã, vine!

Gãtitã ºi sulimenitã, nu avea nimicschimbat. Tot aºa fãrã grabã cum intrase,s-a aºezat ºi a vorbit. În noaptea aceeaam înþeles-o, mi-am dat seama cã în amã-nunþita ºi migãloasa ei potrivealã dinafarã, se resfrângea, fãcutã ºi prefãcutãdeopotrivã, fiinþa sa lãuntricã; altmintrelice tãrie de suflet ar fi trebuit sã aibã ca,deloc miºcatã, cum arãta, sã poatã povestiliniºtitã, rece, un lucru pe care eu auzin-du-l, simþeam cã-mi vine nebunie.

Cam cu un ceas înainte, ministrul ieºisede la legaþie ºi, ajutat de fecior, se urcaseîn trãsura lui, trãsurã deschisã cu coºullãsat, care plecase, la pasul cailor grei, pestrada Vienei, o luase apoi la dreaptape Calea Victoriei ºi iar la dreapta pestrada Romanã pânã acasã. Când a trasla scarã, feciorul care a sãrit de pe caprã

Sub pecetea tainei

29

sã-ºi ajute stãpânul sã coboare, a scos unþipãt: ministrul nu mai era în trãsurã.

Fusese, mãrturisea, vina ei cã-l lãsasesingur. Scãpase tocmai în acea searã dinvedere sã mi-l dea în seamã; ºtiam desi-gur… vara trecutã dânsa ceruse de lapoliþie pe cineva cât mai de încredere,mai serios, mai bine, sã-l privegheze pesoþul ei de aproape ºi avusese noroculca acela sã fiu eu. ªi acum, în grozavaîmprejurare prin care trecea, la mine aler-gase, în mine mai avea o slabã nãdejde.Ah! sã nu fi fost afurisita de politicã,vechea lui racilã, aþipind stãvilitã, ar firãmas ascunsã. Lui i-ar fi trebuit odihnã,liniºte, îngrijiri, nu acea aþâþare neconte-nitã, acel necurmat zbucium. Prea întinsã,coarda vãtãmatã trebuise sã plesneascã.

Astea mi le spunea franþuzeºte; nãs-cutã, crescutã ºi trãitã pânã la mãritiº înstrãinãtate, nu ºtia, ca atâtea altele dinlumea ei, boabã româneºte. Tusea îi trun-chia mereu vorba ºi batista cu care cercasã ºi-o înãbuºe, o lua de la gurã pãtatãde un roºu, ce nu putea fi numai cel de

Mateiu I. Caragiale

30

buze. Iar chipul ºi privirea îi trãdau, asprã,o neînduratã hotãrâre.

Ne aflam, rãspica dânsa, în faþa unuifapt împlinit, tot ce mai rãmânea era, dacãse putea, sã nu fie dat în vileag ºi aceastacu orice preþ, chiar cu al vieþii soþului sãu.Mã ruga sã încerc eu sã-l caut ºi dacã,printr-o minune, s-ar întâmpla sã-l gãsesc,viu sau mort, sã-l aduc numaidecât acasã,în cea mai mare tainã. Când zicea sã nuse afle, înþelegea numai de cei de „sus“,altfel era chiar nevoie de doi-trei „sub-alterni“ zdraveni: dacã s-ar fi împotrivitcumva – ºtiam cât era de vânjos – sã nufi pregetat a pune sã-l încãluºeze ºi sã-llege. ªi-mi cerea sã jur cã voi face întocmai.

Mã dezmeticii dupã ce rãmãsei sin-gur. Sã nu fi fost parfumul gras ºi greuce lãsase în urma ei femeia care plecase,dupã ce-mi luase jurãmântul, aº fi cre-zut cã visasem. Nu-mi închipuisem pânãatunci sã pot fi vreodatã supus la o atâtde grea încercare. Cã vezi, eu mai jura-sem odatã, atunci când intrasem în slujbãºi eram acum legat de douã jurãminte

Sub pecetea tainei

31

potrivnice, dintre cari pe unul trebuiasã-l calc. Pentru vreun altul n-ar fi fostnimic mai uºor decât sã meargã dimi-neaþa la ministreasã, liniºtit, sã-i spuiecã-ºi dase, cum ar fi ºi fost fireºte, oste-neala în zadar ºi apoi, fãcând pe niznaiul,sã-ºi vadã înainte de rosturi fãrã a sesinchisi. Eu însã, fecior, nepot ºi strãne-pot de hagiu, hagiu eu-însumi – am fãcut,ºtii, un Paºte la Ierusalim – puteam oareaºa ceva? Datoria mea ar fi fost sã mergîntr-un suflet sã-i aduc prefectului totulla cunoºtinþã ca, la rândul lui, sã se ducãºi el, neîntârziat, la palat, sã-l deºteptepe Vodã ºi sã-i raporteze – aºa era pe vre-mea mea, nu ºtiu cum o mai fi acuma cuboerii noi… Chibzuiala mi-a fost scurtã:a mai fi pregetat era de prisos; ca sãrãmân credincios unuia din jurãmintetrebuia sã mã dezleg de celãlalt ºi nuaveam nici mãcar putinþa sã aleg. Amluat deci o foaie de hârtie ºi, stãpâ-nindu-mi tremurul mâinii, mi-am scrisdemisia. Dupã ce am iscãlit-o, mi s-a risi-pit tulburarea, m-am simþit uºurat. Am

Mateiu I. Caragiale

32

deschis fereastra sã iasã parfumul care,îndulcindu-se, se fãcuse mai pãtrunzãtorºi-mi da greaþã. Aerul de afarã era jilavºi lin. Plutind agale deasupra oraºuluiadormit, se strecura în trecere un nor.

Trebuia acum sã plec în cercetare. Seputea însã, mai mare nebunie – spune –unde s-o fi apucat, un om singur, înco-tro? Ei, în atare împrejurare – ºi conuRache luase între douã degete cartea depe masã ºi o scutura – ce-ar fi fãcut înlocul meu detectivul cel mai nãzdrãvan?S-ar fi plimbat ºi dânsul prin odaie pânãcând, obosind, s-ar fi lãsat sã cadã pe unscaun; poate cã n-ar fi avut chiar ca minefierbinþealã: fãrã sã fi pirotit, în capulmeu, întâmplarea ministrului se împle-tea, la fel de prãpãstioasã, cu cele dinl’Histoire des Treize.

Dar deodatã tresãrii…— Nene, nene! auzii la fereastrã. Cu-

noscui glasul nepotului meu Petricã, bie-tul Petricã ªtefu, tu nu-l ºtii, care a fostla Galaþi, la Curte; s-a prãpãdit tânãr încã,sãracul, de inimã. L-am þinut la mine

Sub pecetea tainei

33

în casã, ca pe copilul meu, cât a fost înUniversitate ºi ca sã aibã ºi el un ban-doi, ca bãieþii, îi fãcusem rost de un locde subcomisar.

— Hai, nene, lasã tot ºi vino numai-decât!

— Dar ce e?— Hai, îþi spun eu pe drum, hai numai

odatã, pentru Dumnezeu! ªi-mi închisegeamurile pe din afarã. Cum am ieºit, numai ºtiu. ªi am pornit-o amândoi pe Ar-meneascã, spre bulevard. Nici o birjãgoalã. Estimp, îmi povestea pripit, îne-cându-se.

Fusese la sindrofie, în Spãtar, la ocucoanã, Ana Melic, în casa aceea bã-trâneascã. Plecând de acolo însoþise omosafirã pânã acasã, în Plantelor. Cânds-a întors, a fost oprit la colþul bule-vardului de gardistul din post care i-araportat cã, trecând cu puþin înainte, casã nu ocoleascã, în Calea Moºilor, prinlocul viran de care fu vorba, dase pesteo matahalã de om bine îmbrãcat, întinscu faþa în jos, pe un maldãr de gunoi. A

Mateiu I. Caragiale

34

încercat sã-l scoale, l-a zgâlþâit, dar de-geaba; trebuie sã fi fost pilit numãrulunu. S-a dus sã-l vadã ºi Petricã. Faptulcã avea pãlãrie înaltã nu l-a izbit, peatunci purta „joben“ toatã lumea, toatãziua. Sã-l trezeascã n-a izbutit nici Petricã,s-a mulþumit numai, ajutat de gardist,sã-l întoarcã pe spate. I s-au tãiat atuncipicioarele: latul piept al adormitului erabrãzdat în veriu, peste cãmaºã, de olargã lentã galbenã, iar pe frac strãluceauuna deasupra alteia douã stele de argint.

— …ministrul! îngânai, apucându-mãde grilajul casei Stãncescu sã nu cad. Lalumina albãstruie a lãmpilor Iablochkoff,mi-a spus pe urmã Petricã, parcã-mi luasepânza de pe obraz. Fãcui o încordaredeznãdãjduitã sã-mi adun puterile ca sãmerg înainte, dar nu o gãsii pe aceea dea mai rosti un cuvânt. Îþi închipui groazalui Petricã la gândul cã s-ar fi putut sã-mivie ºi mie rãu ºi sã se vadã cu doi încârcã.

Cu toatã tinereþea lui, la zguduitoareadescoperire, el nu-ºi pierduse capul, întâia

Sub pecetea tainei

35

lui grijã fusese sã nu se afle. Încheiasepardesiul ministrului ºi-i ridicase gulerulºi, cum vãzuse cã în odãiþa de la câr-ciumã era întuneric, fiind, ca peste tot,bine cunoscut în partea locului – era raio-nul lui – mersese la cârciumar, îi suflasela ureche cã unui boer îi venise rãu pelocul de alãturi ºi cã voia sã-l aducã înodãiþã. Treaba nu fusese tocmai uºoarã,deºi român voinic, deprins sã se ume-reascã cu buþile, „jupânul“ împreunã cugardistul, alt vlãjgan cât toate zilele, cumare caznã ºi dupã multe opinteli, izbu-tiserã sã-l care pe boer pânã înãuntru ºisã-l culce. Cârciumarul adusese o pernãºi i-o pusese sub cap, iar Petricã, lãsân-du-l în paza gardistului, se repezise, negã-sind birjã, în goanã la mine, cu frica dea nu mã gãsi acasã.

Ajunsesem în sfârºit.În odãiþa joasã, cu lampa afumatã,

pe canapeaua aceea schiloadã, ministrulzãcea într-un somn greu, un fel de leºinîntrerupt în rãstimpuri de tresãriri ºizvâcneli puternice. O spumã uºoarã i se

Mateiu I. Caragiale

36

închega la colþul buzelor. Erau, în vecini,doctori cunoscuþi mie, la colþ dincolo,spiþeria, dar n-aveam voie… singurullucru ce trebuia sã fac era ca, pe furiº,sã-l duc acasã.

…Se trezise, se scula. Spaima mea:sã-l fi apucat, Doamne fereºte, o furie, caSamson ar fi dãrâmat casa pe noi. Darnimic. Aºezat acum, sta liniºtit. Mã cu-prinse o milã adâncã. Cu chipul acelaumilit, prostit, cu trãsãturile schimbate,nu-l recunoºteam, precum nici dânsulnu arãta sã mã recunoascã. Ochii în carieram învãþat sã vãd scãpãrând fulgerese þinteau acum în gol, ca fierþi, fãlcileacelea puternice împlinite de favoriþi eraucãzute, larga bãrbie îi tremura. Se lãsãfãrã împotrivire sã-l ducem la o birjãcãreia îi daserã drumul niºte cheflii. Mãsuii ºi eu lângã dânsul, dupã ce singurridicai coºul, iar Petricã se cocoþã pe caprã,lângã birjar. O luarãm prin mahala, pela Popa Rusu, pe la Popa Chiþu, la Fãgã-dãu, apoi pe Romanã de-a lungul, drept,pânã la dânsul acasã. Spre altã uimire a

Sub pecetea tainei

37

mea, acolo, el se dete jos singur, intrã ºifãrã a ne bãga de seamã, nici pe mine,nici pe feciorul care ne deschisese îndatãce auzise intrând în curte o birjã – peatunci nu erau cauciucuri – fãrã a ne bãgadar de seamã, ca ºi cum n-am fi fost, strã-bãtu antreul cu paºi þepeni ºi se sui pescarã la catul al doilea unde era odaia sade culcare.

Bogata locuinþã avea aerul lugubru altutulor încãperilor mari cu plante ºi cuoglinzi, slab luminate. Voii sã mã retrag.Dar, din pervazul uºii salonaºului, dedupã o perdea, mã chema ministreasa.

Nedezgãtitã, nedessulimenitã, fãrã unzuluf clintit: aceeaºi. Îmi ceru sã-i poves-tesc tot ce se întâmplase, pe larg, amã-nunþit, ascultând cu luare-aminte, dar nuºi miºcatã. Mã întrebã apoi unde eraPetricã. Îl lãsasem afarã, zicându-i sã mãaºtepte în birjã, pe stradã, mai departe.Mã puse sã-l chem. Îl adusei ºi i-l înfã-þiºai. Îl întrebã ce putea face pentru el.Rãspunsei eu în locul lui; în faþa boe-roaicei, Petricã, de soiul lui dezgheþat ºi

Mateiu I. Caragiale

38

isteþ, se fâstâcise, pusese ochii în pãmântºi-ºi învârtea pãlãria ca prostul. Spuseicã îºi luase în ianuarie, licenþa, numai cubile albe, ºi þintea sã intre în magis-traturã, dar ar fi dorit un loc la Galaþiunde îi erau aºezaþi pãrinþii, la casa lor.Se fãcea tocmai zilele acelea o miºcare.

— Vei merge dumneata, îmi zise, chiaracum dimineaþa la ministrul de Justiþie,ºi-i vei spune, din partea mea, sã facãdecretul de numire al dumnealui, darneapãrat, chiar dacã locul ar fi fãgãduitsau dat altuia.

Trase un sertar de unde scoase treifiºicuri ºi douã hârtii de o mie ºi-l rugãpe Petricã sã le primeascã. Sã aibã decãrþi ºi de haine mai ales. „Un magis-trat“, zise, „trebuie sã fie decent“. ªi pri-vindu-l în ochi, adãogã: „discret“.

Când fu sã plecãm mã luã la o partesã mã previe sã fiu faþã de soþul ei ca ºicum nu s-ar fi întâmplat ºi n-aº fi ºtiutnimic, pentru cã nici dânsul nu avea sã-ºiaducã nimic aminte.

Sub pecetea tainei

39

Ieºind de acolo, îi spusei lui Petricãsã meargã singur cu birja, eu voiam sãmã întorc pe jos. Þinu sã mã însoþeascãºi fãcurãm lungul drum pânã acasã, înPopa Rusu, în tãcere. Îmi lipseºte mãies-tria de a reda starea mea sufleteascã deatunci, vãlmãºagul gândurilor ce mi-a vi-forât pustietor prin minte în acea noapte,noaptea cea mare, noaptea cea de pominãa vieþii mele.

Nu m-am mai culcat. Am luat iar peBalzac ºi niciodatã nu m-am pãtruns întruel atât de bine: nu trãisem ºi eu oare câtevaceasuri în plin Balzac?

Ar fi fost vrednicã de pana lui, istoriadin acea noapte, istorie tenebroasã ºi stra-nie. Cum putuse un om atât de greoi, detrupeº, sã sarã din mersul oricât de înce-tinit al trãsurii ºi încã fãrã ca vizitiul ºifeciorul sã simtã, pe unde rãtãcise, cefãcuse, ce i se întâmplase înainte sãajungã acolo unde fusese gãsit? ªi-ar fiînchipuit cineva ca în omul acela arãtosºi falnic, din huzur croit dupã un tiparde uriaº, sã mocneascã o aºa înspãimân-

Mateiu I. Caragiale

40

tãtoare meteahnã? De câte ori mi-aducaminte, îmi pare cã mã aflu pe o marginede prãpastie, mã înfior, amuþesc.

Am mers de dimineaþã la Justiþie pen-tru numirea lui Petricã – s-a fãcut îndatã,bineînþeles – de acolo la poliþie. Am puri-cat toate rapoartele, i-am întrebat pe toþidacã noaptea nu se petrecuse nimic deo-sebit. – Nimic. – Aºteptam pe prefect,când mã pomenii cu ºeful de cabinet alministrului, dând buzna în birou la mine.

Venise sã-mi aducã la cunoºtinþã cㄺefesa“ îl chemase sã-i dea poruncã sãne strecoare, pe mine ºi pe Petricã, într-undecret de decoraþii care pleca la semnat.Îl trimisese apoi la primul-ministru sã-ispuie cã dorea sã-l vadã cât mai degrabã.Primul-ministru venise numaidecât ºistase cu dânsa cam o jumãtate de ceas.Se þinuse apoi, adunat în pripã, un con-siliu de miniºtri, în care se luase hotãrâ-rea neaºteptatã de a pleca de la guvern.Ministrul nostru lipsise de la consiliu;fiind bolnav, trebuia sã stea câteva zile încasã. Deocamdatã nu primea pe nimeni.

Sub pecetea tainei

41

Vestea demisiei cabinetului se împrãº-tiase repede în tot oraºul, laolaltã cu aceeaa îmbolnãvirii ministrului, fãrã a fi puseîn legãturã. Am mers dupã-amiazi laCamerã, cu o treabã a prefectului, ammers cam în silã: avea sã-ºi dezvolte inter-pelarea asupra situaþiei guvernului poatecea mai mârºavã dintre javrele cari auajuns oameni mari la noi ºi din cele maitãvãlite, la tot prilejul, de ministrul meu.Se urcase la tribunã ºi începuse sã-ºireverse balele asupra aceluia, fireºte, carelipsã fiind, nu se putea apãra. Nu-mi fãcearãu atât sã-l aud cât sã-l vãd, beat deînverºunarea slugii ce poate lovi nepe-depsitã în stãpân, cu privirea chion-dorâºã ºi tulbure, rânjitor ºi zbârlit. Deaceea, aºezat în fundul sãlii, îmi spri-jinisem coatele pe pupitru ºi, cu frunteape mâinile împreunate, închisesem ochii,când, deodatã, aprigã ca o grindinã, seporni, vie, o rãpãialã de aplauze.

Visam, era oare cu putinþã? …ministrul!…

Mateiu I. Caragiale

42

κi luase pe banca ministerialã locullângã preºedintele de consiliu. Acestaîncremenise. De mine ce sã mai spun? –Macbeth vãzând arãtarea lui Banco. Latribunã, soitariul o sfeclise. Pierduseºirul, o încurca, loviturile ce voia sã dea,greºind þinta, se întorceau împotriva luiînsuºi, stârnind haz ºi murmure. O în-trerupere sângeroasã din partea minis-trului fu hotãrâtoare: stâlcit, cabotinul,cu glas înecat, sfârºea într-o bãlmãjealãjalnicã.

În tãcerea adâncã a adunãrii, strã-bãtutã de fiori, ministrul se ridicase sãrãspundã. Pãrea mai înalt, mai mare.Niciodatã duhul sãu n-a strãlucit maideplin, mai viu, niciodatã cugetarea luigravã nu s-a întraripat aºa puternic, nus-a avântat atât de sus, ca în acea cuvân-tare nepregãtitã ce cuprindea crezul ºi tes-tamentul sãu politic, cuvântare ce aveasã-i fie cea din urmã.

De felul meu, nu vorbesc, nu-mi place;s-o fac, mi se întâmplã rar, atunci însã,vorbesc numai de ce ºtiu, prin mine, vãzut

Sub pecetea tainei

43

ºi pipãit, nu din auzite, dupã bãnuieli saupresupuneri. Ce s-a petrecut dar cu minis-trul mai departe nu ºtiu, nici mai mult.Ca de obicei, la cãderile de guvern – cãciasupra demisiei nu s-a revenit – am avutcu una-alta, încoa ºi-încolo, alergãturide-ale slujbei, aºa cã abia seara, pe la nouã,am putut merge, ºi îþi închipui cu ce fricã,la ministru.

Casa era cufundatã în întuneric, por-þile închise. Plecaserã, de zor, în strã-inãtate.

Peste puþine zile, sosea de la Paris ºti-rea cã ministrul murise. Amãnunte lip-seau ºi nici nu s-au aflat vreodatã.

Rãmãºiþele i-au fost aduse în þarã maitârziu, toamna. La strãlucita paradã aînmormântãrii, cu a cãrei orânduialã ºipriveghere am fost însãrcinat, atât devãduvã cât ºi de stapânire, eu, s-au înso-þit pânã ºi vremea: a fost ziua cea maifrumoasã din câte am apucat sã vãd, ozi misticã, sfântã. Limpezimea adâncã avãzduhului ei s-a rãsfrânt pentru totdea-

Mateiu I. Caragiale

44

una în cugetul meu; cu acel trist prilejmi-a fost dat a pãtrunde, în toatã gro-zãvia lui amarã, înþelesul cuvântului „de-ºertãciune“. Clipele de reculegere în faþaacelui sicriu pecetluit au cântãrit pentrumine mai greu decât toate încercãrile ºidinainte ºi de pe urmã; sufleteºte m-amsimþit schimbat atunci cu totul ca ºi cumprintr-o vrajã aº fi devenit un alt om.

Nu s-a ºtiut pânã când a început slujbadacã vãduva avea sã fie de faþã. De cândse întorsese, cam cu o sãptãmânã înainte,nu primise pe nimeni: hotãrârile ºi dorin-þele ºi le adusese la cunoºtinþã prin scris– un scris ferm ce nu trãda slãbiciuneaºi sfârºeala de care auzisem vorbindu-se;câteva persoane, ce fuseserã în vagonulde dormit cu dânsa, o putuserã la sosirezãri. Nu ºtiu de ce aº fi voit sã nu vie,ºi, atunci când l-am vãzut pe Petricã – serepezise de la Galaþi într-un suflet ºi-mifusese de cel mai mare ajutor – când l-amvãzut luptând din greu sã despice gloataticsitã din bisericã ºi l-am auzit ºoptind:„vãduva, domnilor, faceþi loc, vã rog,

Sub pecetea tainei

45

vãduva“, am îngheþat. Tot timpul însãnu mi-am luat ochii de la dânsa.

Înaintase fãrã grabã, pãºind uºor ºi res-pingând, cu o miºcare semeaþã a capului,perna ce i se aºezase pentru ca, potrivitobiceiului, sã îngenunche pe treptele cata-falcului, îºi ridicase vãlul ºi rãmãsese înpicioare, dreaptã, cu fruntea sus. Afarãde marele doliu, foarte elegant ºi acela,nu avea nimic schimbat, tot dichisitã, totsulimenitã, rãspândind departe acel ame-þitor parfum gras ºi greu. ªi, atât de înþe-penitã, în trufia vechiului sãu sânge deBizanþ, încât pãrea cã, îmbãlsãmatã, dânsaera moarta ce se prohodea între atâtealumini ºi flori, ºi s-ar fi zis cã era într-a-devãr neînsufleþitã, dacã mâna dreaptãîn care þinea o batistã n-ar fi ridicat-o me-reu, ca sã o aducã nu la ochi, ci la gurã,de unde o lua pãtatã de roºu. ªi dupã ceroºea batista, o schimba cu alta…

În aceeaºi searã, pleca înapoi, în strã-inãtate, la Cannes, unde, înainte de sfâr-ºitul anului, se stinse ºi dânsa. Acolo aþinut sã ºi odihneascã de veci.

Mateiu I. Caragiale

46

Încrederea cu care m-a cinstit în tim-pul vieþii sale, a dãinuit ºi dupã moarte.Pe mine m-a însãrcinat cu aducerea laîndeplinire a ultimelor ei voinþe. Nu l-auitat nici pe Petricã; osebit de zece miide lei, i-a lãsat frumoasa bibliotecã dedrept a soþului sãu. Iar mie, printre altenumeroase lucruri ale acestuia, tabloulce-l înfãþiºeazã în mãrime fireascã – unuldin cele mai minunate ce a semnat ilus-trul nostru Mirea. Dar nu singurã aceastãmãiestritã întruchipare îmi întreþine me-reu vie nobila amintire a marelui minis-tru. Numele sãu fanariot, cu dânsul stins,îl gãsesc tipãrit foarte adesea ºi ºtiu dina-inte atunci cã, totdeauna, trebuie sã fievorba de destoinicie, de cinste, de dem-nitate, de patriotism, de râvnã pentruobºtescul bine ºi e de atâtea ori pentrumine o binefãcãtoare mulþumire ºi mân-gâiere.

— Cum vezi, încheiã, dupã un rãstimpde reculegere, soarta mea a fost sã rãmântot în poliþie. N-o spun cu pãrere de rãu:dimpotrivã.

Sub pecetea tainei

47

— Þi-a fost aºa dragã meseria asta,coane Rache?

— Câtuºi de puþin.

Sã te lãmuresc; tot sunt pornit pe spo-vedanie. Am fost, de felul meu, ascul-tãtor ºi cuminte. Mã purtam frumos ºiînvãþam bine; mi-am luat licenþa în dreptla Paris. Tata, care se bucura de maretrecere la „roºii“1, arvunise pentru mineîntâiul loc vacant la tribunalul de Ilfov.Întorcându-mã spre þarã, la Viena amlãsat drumul de fier ca sã urmez cãlã-toria pe Dunãre. Pe vapor s-a întâmplatsã fie ºi boerul Manolache Melissiano,fruntaº politic ºi „viveur“ renumit; veneade la Carlsbad. Înainte de Presburg aavut o crizã de ficat groaznicã. În lipsãde doctor, l-am îngrijit eu, l-am culcat,i-am pus cataplasme. Am crezut, la unmoment, cã se duce, pânã a doua zi s-afãcut însã bine. S-a bucurat mult când a

Mateiu I. Caragiale

48

1 Poreclã sub care erau cunoscuþi liberalii(n. ed.).

aflat cã sunt feciorul bunului sãu prietenRuse, ºi-a petrecut tot timpul cu mine,ºi am vorbit de multe ºi amestecate, fran-þuzeºte ºi nemþeºte.

În sãptãmâna ce a urmat, conu Mano-lache era numit prefect al poliþiei Capi-talei. L-a chemat numaidecât pe tata care,ca niciodatã, a venit la prânz cu un ceasmai târziu. Era aci voios, aci dus pe gân-duri. Dupã ce mã lãudase, lucru mare,conu Manolache îi ceruse sã mã lase pelângã dânsul, îi eram de mare trebuinþã,ºi atât stãruise încât tata nu i se putuseîmpotrivi. Sã fi stat sã mã împotrivesceu? De altfel, spunea tata, avea sã fie cevatrecãtor, scurt.

Patruzeci ºi doi de ani. Excusez du peu1.S-a prãpãdit apoi curând tata, lãsân-

du-mã stãpân pe una din marile averibucureºtene ale timpului – venitul ce ammãrturisit atunci ministrului nu era nicijumãtate din cât se însuma într-adevãr;nu e bine sã se ºtie cât ai. Firesc ar fi fost

Sub pecetea tainei

49

1 O nimica toatã (fr.) (n. ed.).

dar sã schimb slujba, dacã þineam sã fiuîn slujbã ºi sã nu trãiesc ca un fecior debani gata, fãcând cel mult politicã, aºacum mi-a spus atunci ministrul, fãrã aºti cã se face ecoul lumii întregi, a cãreinedumirire fusese sporitã de faptul cãdupã ce rãmãsesem în poliþie nu voiamnici sã înaintez, de trei ori cedând loculunor colegi mai în etate ca, la retragere,sã aibã pensie mai mare ºi de alte douãca sã dau putinþa unor numiri din afarã,politice. Ce m-au fãcut sã nu pãrãsescneprevãzuta carierã au fost, osebit de sta-tornicia de care am dat dovadã în toate,oarecari stãruinþe de sus ades reînnoite.Curând devenisem trebuincios, cu tim-pul indispensabil. Mulþumitã averii, amizbutit sã-mi înalþ breasla: am fost poli-þistul diplomat, om de Curte ºi de lume,de lumea mare, de al cãrei trai mi-a fostîngãduit astfel a mã împãrtãºi.

Ani ºi ani. O epocã.

Îi am nostalgia ºi când, la vie, în sin-gurãtatea lungilor nopþi, o simt cã mã

Mateiu I. Caragiale

50

copleºeºte, chem vrãjitorul. Cu perucaretezatã pe frunte drept ºi pe nasul coroiatºi gros cu ochelarii atârnaþi de panglicalatã, îmi rãsare, în frac ºi cipici cu fundã,Claymoor1. ªi-mi reînvie, aevea, o ker-messã la Cotroceni, un bal la Sutzu, o gar-den-party la mareºalul Filipescu, o zi deîntâi mai la Butculescu, o dupã-amiazãla curse, ºoseaua cu teii în floare în amurg.La recitirea uitatului „Carnet du High-Life“, amintirile se deapãnã galeºe, înflo-rite, se îmbulzesc tot mai multe, când,deodatã mã tulbur ºi, cu inima strânsã,las sã mi se spulbere frumosul vis. Într-oînºirare de toalete asfinþite am gãsit: „Ma-dame***, robe mousseline crême, écharpe rose,chapeau Virot embaumé de roses roses…“2

Ca dintr-o ghirlandã de trandafiritrandafirii, rãspândindu-le mireasma, se

Sub pecetea tainei

51

1 Pseudonim al lui Mihai (Miºu) Vãcãrescu,autorul „Cronicii mondene“ în ziarul bucureº-tean L’Indépendance roumaine.

2 „Doamna***, rochie de muselinã crem,eºarfã trandafirie, pãlãrie Virot ornatã cu tran-dafiri trandafirii…“ Pãlãriile de la „Berthe etVirot“ sunt la modã în belle époque (n. ed.).

desprinde duiosul chip al aceleia ce-ºiplãtea larg, ºi fãrã nici un soi de com-promis, toate rãsfãþurile luxului ºi toatealintãrile, eleganþele toate. Moartea soþu-lui sãu, cu care fãcea o pereche idealã,i-a sunat de timpuriu, însã, retragerea.Smulgându-se din vârtejul petrecerilor,ºi-a desfãcut minunea de casã ºi s-a mutatla Paris, ca sã se devoteze acolo creºteriiunicului sãu fiu. Ceva înainte de intrareanoastrã în rãzboi, s-a întors cu dânsul,care trebuia sã tragã sorþul. S-a întâmplatca pe ea nici sã n-o zãresc; pe bãiat însãda: o mândreþe de tânãr. L-a secerat prin-tre cei dintâi exantematicul. Giuvaerica-lele ei, numeroase ºi bogate, au luat caleaMoscovei, a fost apoi desproprietãritãde cele douã moºii, nu s-a apãrat ºi cepãmânt i s-a mai lãsat, l-a vândut cândleul abia pornise sã scadã. De atunci, n-ammai ºtiut de dânsa nimic; parcã am auzitcã plecase iar în strãinãtate.

Acum trei ani, spre iarnã, într-o searãde burniþã rece, treceam pe strada Cle-menþei. De dupã un colþ de casã, sfiin-du-se, o femeie ieºea, întinzând mâna.

Mateiu I. Caragiale

52

................................................................„Chapeau Virot embaumé de roses

roses…“................................................................

— Ce-ar fi, îmi zise, dupã un apãsãtorrãstimp de tãcere, dacã am lua astã-searãmasa împreunã? ªi unde?

— La mine.Îi conveni. Plãti slaba socotealã, lãsând

bacºiº îndoitul ei, îºi luã cartea ºi ple-carãm negrãbiþi, agale. Se însera greoi.Peste oraºul ce vuia înãbuºit, se îmbâc-sea tulbure prãfãria încinsã. Trecând prinfaþa bisericii Zlãtari, întâmplãtor des-chisã, dar firav luminatã ºi pustie, þinusã intrãm. Aprinse fãclii, se închinã laicoane, le sãrutã. Fãcui ºi eu la fel, dacãn-ar fi fost decât pentru a mulþumi luiDumnezeu cã mã învrednicise sã-l audºi eu odatã pe Teodor*** povestind. ªiliterar pe deasupra, cu oglindiri de citirialese, lucru cu totul neaºteptat. ªtiam cãceea ce-l fãcea sã fie preþuit de prieteninu era tocmai convorbirea lui care, mai

Sub pecetea tainei

53

mult ieftinã, îndatã ce se depãrta de mã-runþiºurile de toate zilele sau de glumauºoarã, era prea frânatã ºi drãmuitã. Iarde a rosti nume avea groazã.

Era una din dovezile cuminþeniei ºiretece avea în sângele lui gabrovenesc dedouã ori strecurat prin sita ªcheiului.Afarã de scrinteala cu Masinca, alta nui se vãdise ºi eu unul m-am îndoit ºi deaceea: sã fi fost cu totul sincerã, ascunscum era la fire, n-ar fi dat-o în vileag ºiapoi l-ar fi supus la altfel de jertfe decâttrufandalele ºi muscalii ce pe vremuriobiºnuia a-i trimite ºi cari ce puteau sã-lcoste, când, bineînþeles, îl costau ceva?Nu era mai puþin adevãrat cã, deºi tre-zitã de o jumãtate de veac, tachineria cu„sufletul maichii“ se potrivea, nu se potri-vea, îi fãcea totdeauna plãcere.

— Coane Rache, îl întrebai când ieºi-rãm în pridvorul bisericii, ai aprins ºi pen-tru Masinca o lumânare?

— Nu, pentru dânsa numai la „Cu-þitul de Argint“.

— Va sã zicã ale Bucureºtilor nu le-aiuitat?

Mateiu I. Caragiale

54

— Ce folos, rãspunse, nu fãrã oare-care poate sincerã melancolie, dacã auuitat ele de mine!

— Nu toate, îl îndreptai, ia priveºte.Rãmãºiþã vie a oraºului de odinioarã,

un bãtrân muscal care-ºi ochise vechiulmuºteriu, trãsese în faþa bisericii.

Tolãniþi pe pernele largei trãsuri, linpurtatã în trap domol, strãbãturãm câtevastrãzi, fãrã a ne mai spune un cuvânt.Potrivit datinei bucureºtene de a nu seîntoarce cineva acasã fãrã a trece pe labãcãnie, conu Rache opri la una cu re-nume de pe bulevardul Brãtianu. Mãrugã sã nu cobor ºi eu. Zãbovi mai multdecât la bisericã ºi se întoarse urmat deun pici încãrcat de pachete.

— Merinde pentru la vie, coane Rache?— Ba, pentru aici; poate sã prinzã

bine; dacã facem noapte mare?

… cum se ºi întâmplã. Fu pentru casã-mi dãruiascã – mãrgãritar negru fãrãpreþ ºi poate fãrã pereche din tãinuitul sãusipet – încã o istorie ºi aceasta mulþumitã

Sub pecetea tainei

55

unei fericite inspiraþii ce mi-a venitatunci ºi pe care nu ºtiu cum s-o bine-cuvântez.

Ajunºi la mine, trebuind sã-mi lasmosafirul singur ca sã vãd de masã, i-ampus înainte o veche lãdiþã plinã de foto-grafii vechi – necropolã sau morgã, întrepereþii cãptuºiþi de mãtase „Magenta“ aicãreia odihneºte ca îmbãlsãmatã o în-treagã lume apusã. Când, cam peste unsfert de ceas, m-am înapoiat în salon,mi-am gãsit oaspele cufundat adânc încontemplarea a trei fotografii puse unalângã alta – un brelan de dame.

Fãrã a-ºi ridica de la ele ochii, îmi cerusã-i spun cine erau.

Una, cu un aer de „Quos ego…“1 peo cartã poºtalã într-o largã rochie înfoiatãºi la gât cu un ºirag de boabe de chih-limbar cât prunele, era bãtrâna ghene-rãleasã P., tante Arethy, cum îi plãcea sãi se zicã.

Mateiu I. Caragiale

56

1 „Pe aceºtia eu îi voi…“ (lat.) – cuvinte ros-tite de Neptun (Vergiliu, Eneida), exprimândo ameninþare sau sfidare (n. ed.).

Alta, o „Cabinet Mandy“, ar fi pututsluji tot aºa de bine ca Anna Csillág dereclamã unei pomade sau unui leac îm-potriva cãderii pãrului. Cu gingaºul eicap întors ca sã priveascã peste umãr,Lena Ceptureanu îºi arãta din spate, des-pletitã, uimitor de bogata ei coamã, dinhuzur revãrsatã pânã la cãlcâie.

Cine era însã Domniþa de bal cos-tumat, care într-o „cartã de vizitã“ de laDuschek, pãrea a vrãji, cu ochii pe jumã-tate închiºi ºi zâmbind, trandafirul ce þineaîn mânã, nu ºtiam nici eu, nici ai mei. Abiaatunci mã gândii ce lesne mi-ar fi fost sãaflu de la cocoana Anicuþa L. ce fusesela acelaºi bal ºi dânsa, în polonezã.

— Nu se ºtie nici mãcar de unde vine,cum a ajuns fotografia asta aici? întrebãconu Rache.

— Asta da, am cumpãrat-o eu acum…nouãsprezece ani de la un ovrei bãtrâncare-ºi înºira sãrãcia de marfã – calen-dare vechi, cãrþi cu haiduci, cheia viselor,epistolia cãzutã din cer ºi felurite poze –pe grilajul palatului Sutzu.

Sub pecetea tainei

57

Conu Rache tresãri.— Þin minte, urmai, fiindcã e unul din

rarele lucruri netrebuincioase ce am cum-pãrat în viaþa mea, n-am uitat nici cât m-acostat: o bãncuþã.

— Mi-e ºi ruºine ºi fricã sã mãrtu-risesc cât aº fi dat eu pe ea ºi aº da chiar.Vezi tu, fotografiile cucoanelor de la acelbal – cel mai izbutit poate de la Sutzu –s-au pus în vânzare ale tutulora, afarã deale uneia singurã care, dupã ce încuviin-þase ºi dânsa, s-a rãzgândit, a mers laDuschek, a ridicat întreg teancul alor ei cucliºeul împreunã ºi le-a nimicit pe loc –întreg, mai puþin una ce a pierit – cum?nu s-a ºtiut, din atelier ºi nu i s-a mai datde urmã… Iatã-o.

ªi, cu rugã în glas ºi-n privire, luândfotografia ºi punând-o în dreptul inimii:ai sã mi-o încredinþezi, nu e aºa, s-o re-produc?

— Ar fi o ostenealã de prisos, coaneRache, þine-o ca amintire de la mine.

Uitând, în felul copiilor, sã mai mul-þumeascã, Teodor*** îºi luã darul ºi-l bãgã

Mateiu I. Caragiale

58

cu grijã în despãrþitura cu încheietoarea încãpãtorului sãu portofel, iar pe acestaîn buzunarul dinãuntru, dar nu în cel dela hainã, de unde-l scosese, ci în acela cunasture al jiletcei.

Aº fi þinut sã adaog cã fotografia,ce nu mai era a mea, avea ceva ciudat.Chipul Domniþei, dacã te uitai la el maiîndelung, pierdea din înfãþiºarea ome-neascã, luând-o pe cea de pisicã. Dar conuRache închisese ochii. ªi-i þinu astfel pânãcând gongul ne vesti cã eram slujiþi.

Fu o masã în doi tãcutã foarte. La cafea,mosafirul mã întrebã dacã bãnuiam la cecugetase tot timpul. Îi rãspunsei fireºtecã la Masinca.

— E drept, recunoscu, dar numai întreacãt ºi în legãturã cu altceva. Sã nu mãfi fãcut dânsa sã scap ieri trenul, nu teîntâlneam azi, aºa cã atât de râvnita câtde nemainãdãjduita fotografie nu maiaveam prilejul s-o gãsesc niciodatã.

Totuºi împãcarea nu e deplinã. Mã vamunci de acum gândul în ale cui mâini

Sub pecetea tainei

59

s-a aflat înainte sã ajungã la ovrei. Acestatrebuie s-o fi dobândit pe nimic; se vedede pe cât a dat-o; ºi de curând: e cum nupoate mai bine pãstratã, la întuneric, înalbum, între filele unei cãrþi sau în cutie,e neofilitã, cu cartonul nepãtat ºi teafãrla colþuri. Cine, dupã ce a dobândit-o pefuriº, a þinut-o astfel mai bine de treizecide ani ºi de ce? Sã fi fost el? – A trebuitsã-ºi aibã enigma nu numai fiinþa ºi totce-a fost în legãturã cu dânsa, dar pânãºi icoana ei.

Din inimã îþi mulþumesc ºi pentru darºi pentru masã, masã ce va rãmâne, cred,cea din urmã de pominã la care m-amospãtat de când sunt. Ca într-un gher-ghef, între ea ºi alte trei de odinioarã, seþes bogate, în otrãvite culori sumbre ºi-naur mohorât, pe dedesubt însã ºi cu firulnevãzut, amintirile cele mai romanticeºi mai stranii din lungul meu trecut depoliþist. Le-a fost dat sã nu fie înmor-mântate ºi ele o datã cu mine.

Mateiu I. Caragiale

„Je n’ai jamais voulu écrirerien d’imaginaire.“1

Restif de la Bretonne2

— Într-o zi, la amiazi, mã pregãteamtocmai sã plec de la slujbã, când mi seaduse un rãvãºel de la ghenerãleasa P.Mã poftea foarte stãruitor sã viu numai-decât ºi neapãrat la dânsa. Mi-am zis cãde data asta n-a voit sã se mai întoarcãIvan.

Se deprinsese lumea de toatã teapaca, de câte ori se afla în încurcãturã, sãalerge la mine – pe câþi nu i-am scãpat, ºipe câte, de pagubã, de ruºine, de necinste,de moarte chiar, aºa cum mã vezi. Mi-amfãcut bisericã în cer, bisericã de muºama.

61

1 „N-am vrut niciodatã sã scriu ceva ima-ginar“ (n. ed.).

2 Nicolas Edmonde Restif de la Bretonne(1734–1806), romancier francez, anticipator alverismului ºi al naturalismului (n. ed.).

Cel mai ades însã, eram înghesuit de cu-coane pentru fleacuri, istorii de slugi deobicei, aºa cum era întotdeauna ºi aceeaa ghenerãlesei.

Avea un bucãtar rus, Ivan. Deºi rusºi bucãtar, Ivan nu bea, dar avea alta,dintr-un nimic îi sãrea þandãra ºi atuncilãsa tot baltã ºi pleca. Ghenerãleasa, care,nu chiar pe nedrept, credea cã bucãtar cael altul nu era, trimetea la mine sã i-l aduccu orice preþ îndãrãt; lucru uºor: Ivancum se supãra, aºa-i ºi trecea. Mânamdupã el un ipistat în acelaºi loc, la niºtemuscali d-ãia cari fac turtã dulce, îl gãseala ceai ºi treaba era gata. Unde mergeatot aºa strunã cu femeile sau cu fetelecând fugeau de acasã!

Ghenerãleasa sta atunci în Eldorado,unde se înfunda strada înainte sã se taiebulevardul peste casele ei, alãturi de intra-rea grajdului lui Alexandru M., vãru-sãu.Cum am ajuns, m-am dus de-a dreptulla bucãtãrie. Mormãind o cãzãceascã, Ivandescânta ceva într-o tigaie. Nu pentrudânsul dar, luase cocoana Areta pana de

Mateiu I. Caragiale

62

Toledo, temuta ei panã, o ºtii, sã scrie.L-am miruit pe Ivan cu o patacã ºi strecu-rându-mã prin sumedenia de câini ºi depisici, m-am suit la stãpâna casei.

Mã aºtepta cu masa pusã. Erau numaidouã tacâmuri, unul pentru dânsa, altulpentru mine; gheneralul era la Cloºani.

…ce era? Se trezise de dimineaþã cuLena Ceptureanu1, prietena ei de inimã,voioasã peste poate, sãrind ºi bãtând dinpalme. Avea sã-i împãrtãºeascã un secretmare: Ferdinand al Bulgariei era amorezatnebun de dânsa! În fiecare sâmbãtã tre-cea în România „incognito“ cu un aghio-tant ºi veneau împreunã seara s-o viziteze.Prinþul se pasionase de… vocea ei! ªi amã-nuntele ce da, o fãcuse pe ghenerãleasãsã se înfioare.

Sub pecetea tainei

63

1 „Lena (Elena) Ceptureanu, de la Ceptura,judeþul Prahova, aproape de Bãicoi; Lisa, sauLischen, cum i se zicea, (Elisa) Bãicoianu; supra-punerea se oferã de la sine“. Alexandru Pale-ologu, „De la Mateiu citire“, în România literarã,nr. 13, 28 martie 1985 (n. ed., apud Barbu Ciocu-lescu).

Într-un salon cu lumina înãbuºitã,Lena singurã cânta, iar Ferdinand cu înso-þitorul o ascultau din încãperea vecinã,lãsatã în întuneric. Mai mult nimic, con-vorbirea mãrginindu-se, la venire ºi laplecare, când îi sãrutau galant mâna, lacâteva cuvinte.

Aceastã deºãnþatã istorie o pusese peghenerãleasã pe gânduri; nu era doarzi-ntãi de april. Ca Lena sã fi bãsnit seprea putea, i se cam întâmpla; dar, dacãera adevãrat ceea ce povestise, nu cre-deam ºi eu cã, primind în aºa fel doiasemenea necunoscuþi, biata femeie seexpunea la o primejdie ce putea sã fie nunumai aceea a furtului?

Ascunzându-mi tulburarea, i-am spussã fie pe pace: serios n-avea ce fi – de aleLenei. Cugetam însã cu totul altfel.

Era vorba de doi inºi, dintre cari unultrebuia sã fi semãnat leit cu atât de popu-larul la noi „Nazone“1 ca sã treacã drept

Mateiu I. Caragiale

64

1 Poreclã datã lui Ferdinand I (1861–1948)rege al Bulgariei (1908–1918) (n. ed.).

acesta. Or, în amintirea mea, rãsãriserãsiniºtri tot doi tovarãºi de rele, unuldintr-înºii având leitã acea asemãnare…Sã fi fost unii ºi aceiaºi? Dacã da, aºacum nu m-am îndoit din capul locului,atunci avea tot dreptul ghenerãleasasã tremure pentru Lena: îi mai vãzusemodatã la treabã. Mã aflam iarãºi la grearãspântie, mai grea ca oricând, fiind deastã datã în joc nu numai viaþa mea darºi a altora.

— Þi-aduci aminte cu ce furie au bân-tuit în Apus, la sfârºitul veacului trecutºi la începutul celui curgãtor, furturile degiuvaericale. Fãcându-le cronica, þaþa deJean Lorrain n-a trebuit sã adaoge mainimic din închipuire. ªtii de asemenipoate cã aproape toate rãmâneau nedes-coperite. ªi aceasta nu-l lãsa sã doarmãpe prietenul meu herr Alois Hartmann.

Prieten ºi coleg. Cu deosebirea cã elera poliþist nãscut, iar eu fãcut. Era opildã vie de cât poate înºela înfãþiºarea.Cine ar fi crezut cã omul acesta bãlan ºi

Sub pecetea tainei

65

trandafiriu, greoi ºi cam molâu, dar arã-tos ºi aºa chipeº cã, deºi se cam îngroºasela trup, la cincizeci de ani ar fi putut facepe Isus Cristos la jocurile Patimei dinOberammergau, era, în ciuda aerului sãublajin ºi a nevinovãþiei ochilor sãi de„nu-mã-uita“ cu vederea scurtã, un Javert.Sã-ºi îndrãgeascã într-atât meseria, pono-sita noastrã meserie, un al doilea n-ammai întâlnit. Gãsind astfel cã slujba deîncredere ce avea la Hofburg nu-i da des-tul de robot, ºi-a pus în gând sã încercea desluºi el ceva mãcar din taina marilorhoþii de diamanticale.

Mai degrabã decât mi-aº fi închipuit,stând odatã cu dânsul, aºa cum obiº-nuiam când eram în trecere prin Viena,la „Drei Laufer“ pe Kohlmarkt, mi-a spuscã, mulþumitã metodelor sale proprii, îºiatinsese þelul.

În cei doi ani din urmã, petrecuse câteo lunã, când miºuna era în toi, pe Rivi-era, unde tâlhariile se þineau lanþ. Nu-itrebuise mai mult ca sã descopere cã gro-sul celor de seamã îl fãptuia o puternic

Mateiu I. Caragiale

66

alcãtuitã bandã, internaþionalã poate,dar cuibând în Italia de miazãzi ºi care,potrivit strãvechii datine a întovãrãºi-rilor de rãufãcãtori de a-ºi lua un simbolºi un nume, alesese stupul ºi întrebuinþacu tâlc ascuns vorbe de ale albinãritului,pentru cã asemenea unui roi de albineavea de cãpetenie o femeie, cãreia îi ºiziceau „regina“.

Ei bine, cea mai mare dintre meºtere,întâmplarea singurã, ºi numai întâm-plarea – o recunoºtea el cel dintâi – îlfãcuse sã-i dea acelei femei de urmã.

ªi, întorcându-ºi paharul golit cu fun-dul în sus, herr Hartmann mã încredinþa,cu un rânjet care-l schimba la faþã, urâ-þindu-l, cã tot aºa ca subt un pahar aveaîn curând sã o þie; îi ºi întinsese cursa.L-am ascultat cu înfrigurare deoarece, laauzul unui cuvânt, îmi fulgerase prinminte o apropiere care, dacã era justã,mã bãga la îndoita grijã sã nu fie prinsãacea femeie, iar herr Hartmann sã nu-ºifrângã gâtul. Dar putinþã nu aveam nicipe dânsa s-o înºtiinþez – era de altfel

Sub pecetea tainei

67

moartã, da, nu aiurez, moartã – nici luisã-i pun în vedere cât de mare era în ceeace întreprindea risicul profesional.

Cãtre sfârºitul toamnei acelui an, herrHartmann a mers la Abbazzia, unde atras la o pensiune într-o villa de pe þãr-mul mãrii. Seara, dupã masã, a ieºit îngrãdinã sã-ºi fumeze þigara la aer. A fostgãsit dimineaþa, spânzurat scurt ºi þea-pãn, cu nod marinãresc, de scândura spa-telui unei bãnci. La ce-au dus cercetãrilenu ºtiu, dar zgomotul ce urma sã se iscea fost ºi el repede sugrumat, cum dealtfel era politic; victima fusese în slujbaCurþii, Curtea cea mai sãtulã de scandal.

Teodor*** îºi coborî glasul ca sã-mispuie cã nu-l ispitise sã parã ºi el ca herrHartmann. ªi apoi nu era burlac ca dân-sul, avea soþie, copil. Dacã ar fi fost lovitîn fiinþa lor? Fusese de altfel prevenit…

— Aveam, urmã, sã mã mãrginesca o pune la adãpost pe Lena ºi pentruaceasta era de ajuns sã-i opresc pe acei

Mateiu I. Caragiale

68

mosafiri de noapte a mai cãlca o datãmãcar la dânsa; multe sâmbete – sâm-betele ce-i purtau – n-aveau ei sã steas-o asculte cântând; ar fi dat fãrã doarºi poate lovitura, lãsând în urma-le uncadavru. Chibzuiala mea fu scurtã; îna-inte de a ne scula de la îmbelºugatul ºiprelungitul prânz, planul meu de lucrã-turã era gata. Nimic mai simplu: când sãdea sã intre acolo, cei doi ponþi aveau sãfie întâmpinaþi de alþi doi de prea aleasãcurtenie, dintre cari unul avea sã înmânecelui ce semãna cu Ferdinand de Coburgo scrisoare, poftindu-l pe italieneºte a luacât mai degrabã cunoºtinþã de cuprinsulei. ªi avea sã-l întrebe dacã avea nevoiede trãsurã, oferindu-i-o pe a lui. Înþelegicã sceleraþii n-ar mai fi încurcat locul ºite las sã-þi închipui uimirea ºi ciuda ºi,dupã ce aveau sã citeascã scrisoarea alcã-tuitã din litere tãiate din „Papagallo“,uluiala ºi spaima lor, vãzând cã era înBucureºti cineva care le cunoºtea o vechecrimã ºi, din umbrã dar cu mãrinimie,fãrã sã se trãdeze ºi fãrã a-i trãda, îi

Sub pecetea tainei

69

împiedica de a sãvârºi alta nouã. Era unplan minunat, care nu putea în nici uncaz da greº. L-am schimbat totuºi a douazi de-a-ntregul.

Socotind cã nu strica s-o iscodesc puþinºi pe Lena, ºi aceasta fãrã întârziere – eravineri – m-am înfiinþat devreme la ºosea,unde ºtiam cã fãcea zilnic o plimbare.N-a întârziat sã vie, dar împotriva obi-ceiului ei luase cu dânsa pe cineva – ococoanã scãpãtatã, una Gãleasca. Amurmãrit-o de la distanþã în sus ºi în joscu muscalul meu ºi când s-a oprit în drep-tul bufetului sã asculte Valurile Dunãrii

pânã sã se odihneascã caii, am oprit ºieu, m-am dat jos ºi am mers la dânsa.

M-a întâmpinat surâzând ºi cu ferme-cãtoarea ei ochiadã. Îi pãrea bine cã puteasã-mi mulþumeascã de intrãrile la tribunãce-i trimisesem de zece mai. Îi spusei cãavea prilejul sã mã îndatoreze ºi dânsape mine ºi-i cerui în acest scop o scurtãîntrevedere, dar nu mai târziu de a douazi înainte de amiazi. – „Dar cum nu“ –

Mateiu I. Caragiale

70

ºi mã încredinþa cã n-avea sã doarmãtoatã noaptea de curiozitate.

Sâmbãta dar, la ora samsarilor ºi aren-daºilor, eram la dânsa. Mã aºtepta, dar,ca un fãcut, iarãºi nu singurã: la o masãîn faþa unor cãrþi de dat întinse, nemiº-catã, înlemnitã, sta madam Iuli – Iuli deBerbely. O ºtii, una înaltã, numai pieleaºi osul, cu perucã galbenã ºi ochelari deaur, gãtitã sorcovã în culori þipãtoare –nu se poate sã n-o ºtii pe macabra brezaecu privire ºi umblet de lunaticã ce stâr-nea hazul trecãtorilor de pe Calea Vic-toriei de unde era nelipsitã pe parteapalatului.

— Nu, madam Iuli, îi spunea Lena cuînsufleþire, sunt doi nu trei, numai doi.

Un zâmbet blajin înviorã faþa fãrãvârstã a Pythonissei care, cu un glas dulcede strãinã, slab dar limpede, rosti:

— Cãrþile nu mint.Le strânse cu o mlãdioasã îndemâ-

nare, le amestecã ºoptind ceva parcã ºidupã ce le dete Lenei sã le taie, din câtevamiºcãri hotãrâte le aºternu din nou. În

Sub pecetea tainei

71

genunchi pe un scaun, cu coatele pemasã ºi cu bãrbia în palmã, Lena aºtepta.

— Cãrþile dau la fel, zise madam Iuli.ªi, arãtând cu degetul: da, întocmai întotul, pe drum de searã, în casã, tot treicavaleri.

Rãvãºi cãrþile ºi se ridicã. Mai zãbovinumai cât îi trebui ca sã facã politicos ºicu mine cunoºtinþã ºi sã-ºi ia rãmas bun.Stãpâna casei o însoþi.

Îmi împãrtãºi, la întoarcere, mirareaei de cum madam Iuli, care da mai binechiar decât cãrturãresele de meserie, dedata asta n-o nemerise. Ori nu citise bine,ori nu se supuseserã cãrþile – cãrþile autoane – altfel de unde scotea acea gro-zavã primejdie prin care zicea cã Lenaar fi trecut ºi trecea încã…

Biata madam Iuli, ºi eu care gãsind-oacolo o bãnuisem cã ar fi poate o codiþã1!

— …ºi mai ales, urmã Lena, cum aveausã fie pe drum de searã trei cavaleri, cândnu erau decât doi.

Mateiu I. Caragiale

72

1 Spion (arg.) (n. ed.).

— Dar cum, doi sunt va sã zicã?întrebai eu.

— Fireºte, doi, da, recunoscu Lena.Puteam dar s-o cos cu aþã albã.— Ei bine, mã înfipsei eu de-a drep-

tul, din pricina lor mã aflu eu aici. Fai-moºii ochi albaºtri ai Lenei rãmaserãsticliþi de uimire.

Fusese, o lãmurii, înºtiinþatã poliþiacã un foarte înalt personaj strãin – cinenu se ºtia sau poate nu voise sã mi sespuie – venea într-ascuns seara la dânsaºi cãzuse pe mine beleaua sã veghezasupra lui cât mai de aproape, dar tot-odatã fãrã a fi simþit. De aceea venisems-o rog sã-mi înlesneascã ea sã duc labun sfârºit aceastã gingaºã ºi plicticoasãînsãrcinare.

— E de necrezut, zise ea, cum le aflaþila poliþie.

ªi, ai ghicit poate, mi-a trãsnit princap sã mã ascund în canatul uºei dupãperdele, cât va þine tainica vizitã. DacãLena ar fi refuzat? De cum o rugai, Lena

Sub pecetea tainei

73

încuviinþã fãrã codire ºi fãcând marehaz.

— Ai sã-l cunoºti numaidecât cine e…Voi sã mã reþie ºi ea la masã, dar cu

toatã pãrerea de rãu nu putui primi: mãaºteptau la „Leul ºi cârnatul“ Mieluºicãºi baronul Flaimuc.

................................................................

................................................................

Peste toatã aceastã pâclã roºie se lasãgrea o perdea neagrã. Dacã mai sunt pelume, ce s-au fãcut ea ºi el, nu ºtiu ºi nuse va afla, cred, niciodatã. Sunt lucruriticluite sã rãmânã pentru totdeauna – deveci – subt pecetea tainei.

Mateiu I. Caragiale