Prof. dr. Ovidiu VerdeşCurs opţional pentru masterat, anul II, semestrul I2015-2016Spaţiul autobiografic în opera lui Marin Preda

Prezentare generală. Pe lîngă cunoscutele sale romane şi povestiri, Marin Preda a scris o serie de texte ne-ficţionale cu caracter de „mărturisire”, precum Viaţa ca o pradă sau Convorbiri cu Marin Preda (interviu realizat de Florin Mugur). Cursul pe care îl propunem explorează opera lui Preda pornind de la conceptul de „spaţiu autobiografic” (Ph. Lejeune), care sintetizează raporturile intertextuale între asemenea texte şi ficţiunea cu caracter autobiografic. Punînd accent pe anumite motive recurente (precum tăierea salcîmului sau fuga fraţilor vitregi la Bucureşti), vom parcurge o parte din povestirile şi romanele scriitorului raportîndu-le la definiţia dată de Ph. Lejeune autobiografiei şi la mărcile aşa-numitului „pact autobiografic”. Insistînd asupra diferenţelor stilistice dintre naraţiunea referenţială, cu caracter de „document”, şi naraţiunea ficţională, ne vom întreba ce raporturi există între caracterul personal al anumitor secvenţe biografice şi alegerea între cele două tipuri de naraţiune.

Tematică şi bibliografie1. Prezentare generală a obiectivelor cursului, a bibliografiei şi a

cerinţelor de evaluare.

2. Memorie, naraţiune şi identitate personalăMircea Eliade, „Mitologia memoriei şi a uitării” şi „Timpul poate fi dominat”, în Aspecte ale mitului, Univers, 1978, pp. 71-87 şi 108-131

Matei Călinescu, „Identitate şi memorie”, în Portretul lui M., Polirom, 2003

Marin Preda, „Salcîmul”, în vol. Scrieri de tinerețe, Minerva, Buc., 1987.

Idem., Moromeții vol.1, Cartea Românească, Buc., 1972, cap. XII.

Idem, Viaţa ca o pradă, op. cit., cap. 43.

3 Referenţial şi ficţional. Conceptul de mimesis. Aristotel, Poetica, IX, în Arte poetice, Antichitatea, Univers, 1970, pp. 161-163

Marin Preda, Viața ca o pradă, Albatros, Buc., 1977, cap. I.Idem, Moromeţii, I, cap. IV (scena mesei).

4. Condiţii culturale ale autobiografieiGeorges Gusdorf, „Conditions and Limits of Autobiography”, Karl J. Weintraub, „Autobiography and Historical

Consciousness”, în Critical Inquiriy 1:4 (1975: June), pp. 821).Marin Preda, Moromeții II, op. cit., cap. XII.Idem, Marele Singuratic, op. cit., cap. XI.

5. Ficţionalitate şi joc.M. Călinescu, cap. „Abordări psihologice”şi cap.

„Ficţionalitatea”, în A citi. A reciti. Introducere la o poetică a lecturii, Polirom, 2003

Idem, „Lectură şi joc” în Portretul lui M., Polirom, 2003 (facultativ)

Marin Preda, Viaţa ca o pradă, op. cit., cap. IIIdem, Marele singuratic, Cartea Românească, 1976, cap. I.Idem, Cel mai iubit dintre pămînteni, vol. I, Cartea Românească,

1987, pp. 33-36.

6. Teoria „pactului autobiografic” şi conceptul de „spaţiu autobiografic”

Phillippe Lejeune, Pactul autobiografic, Univers, Buc., 2000, cap. „Pactul autobiografic”, pp. 11-51.

Marin Preda, Viața ca o pradă, Albatros, Buc., 1977, cap. VIdem, „Colina”, în Scrieri de tinerețe, op. cit.

7. Construirea identităţii personale – între istorie şi ficţiune.Paul Ricoeur, Studiile Vi şi VII din Sinele ca un altul,Marin Preda, Moromeţii, vol. I, op. cit., cap. I, III, IX. (?)Idem, Moromeţii, vol. II, p. III, cap. XVIII (?).

8. Naraţiune referenţială şi naraţiune ficţională. Gerard Genette, Introducere în arhitext, op. cit., cap. „Povestire

ficțională, povestire factuală” Marin Preda, Moromeții 2, op. cit., partea I, cap. III; Idem, Delirul, Cartea Românească, 1975, cap. I și XX.

9. Ficţiunea autobiografică şi problema punctului de vedereJaap Lindvelt, cap. „Instanţele textului narativ literar”, în

Punctul de vedere, Univers, 1994, pp. 24-43Wayne Booth, cap. „Tipuri de naraţiune”, în Retorica

romanului, Univers, 1976, pp. 193-211Nicolae Manolescu, Arca lui Noe, vol. I, Minerva, 1988, cap.

„Ultimul ţăran”.Marin Preda, „Cea de-a doua oară”, in Scrieri de tinerețe, op.cit. Idem, Moromeții vol. 1, op. cit., partea a III-a, cap. XXV-XXVI.

10. Interpretarea ficţiunii autobiografice, între biografismul critic şi teoriile creaţiei impersonale

M.Proust, „Metoda lui Sainte-Beuve”, în Contra lui Sainte-Beuve, Univers, 1976, pp. 74-98

Marin Preda, „Măritișul”, in Scrieri de tinerețe, op. cit.

Idem, Moromeții 2, partea I, cap. III. Idem, Marele singuratic, Cartea Româneasca, Buc., 1976, cap.

IX. Idem, Cel mai iubit dintre pămînteni, op. cit., vol. 1, cap. III-

VIII.

11-12 Concluzii. Prezentarea şi discutarea proiectelor de eseu.

Bibliografie critică suplimentarăMarian Ciobanu, Marin Preda. Monografie sentimentală, ed. Tip Naste, Pitești, 1998, pp. 3-125.Florin Mugur, Convorbiri cu Marin Preda, Albatros, Buc., 1973.

Marin Preda, Creație și morală, Cartea Românească, Buc., 1989, pp. 283-595.Rodica Zane, Marin Preda. Monografie, Aula, Brașov, 2001, pp. 14-36.

Cerinţe de evaluareEvaluarea participanţilor la curs are două componente, nota

reprezentînd media acestora: a) Participarea şi activitatea la cursuri, constînd în prezentarea

unor texte şi intervenţii punctuale (50%); b) un eseu de minimum 7 pagini, maximum 10, bazat pe

bibliografia cursului, care să demonstreze capacitatea de a aplica ideile şi noţiunile studiate.

Eseul va fi axat pe o comparaţie între două dintre textele lui Preda, dar cu trimiteri punctuale la cît mai multe alte texte, inclusiv la unele neincluse în bibliografie.Comparaţia va porni de la un singur criteriu (aspect) al textelor, care va fi indicat în titlu sau subtitlu şi a cărui alegere va fi argumentată în partea introductivă a eseului.Aspectul respectiv poate fi: a) de ordin tematic, de ex. „Personajul Niculae în Moromeţii şi

Marele singuratic”, sau„Tema istoriei bolnave în Delirul şi Cel mai iubit dintre pămînteni”

b) de ordin stilistic, de ex. „Punctul de vedere narativ în Moromeţii şi Cel mai iubit dintre pămînteni” sau „Mărci ale ficţionalităţii în Marele singuratic şi Viaţa ca o pradă”

Atenţie! Comparaţia trebuie să fie analitică, adică să urmărească cele două texte

simultan şi nu sub forma a două prezentări succesive.Indiferent de natura tematică sau stilistică a criteriului comparaţiei, este necesară o

minimă încadrare generică (de gen) a textelor prin raportare la distincţia autobiografie-autobiografic.

Bibliografia, cuprinzînd exclusiv textele la care se face referinţă în lucrare, va fi

trecută la sfîrşit, făcîndu-se distincţie între textele literare şi cele critice sau teoretice. Eseul va fi redactat în TNR, corp 12, la un rînd şi jumătate, şi va fi printat.