Masoterapie CURS 7

1 | P a g . D r . G u ș i ț ă C l a u d i u C o n s t a n t i n

FRICŢIUNEA

=friction ( engl) deep friction massage Este cea de-a doua importanta tehnica principala de masaj, reprezentata de presiuni cu intensitate variabila, efectuate rotativ, longitudinal, sau eliptic, cu degetele la nivelul tegumentuluisi si muculaturii. Are ca principale tinte terapeutice zone mici ale tesutului cellular subcutanat, tesuturi cicatriceale sau aderentiale. Daca efleureajul se adreseaza in special tegumentului si tesutului subcutanat, frictriunea este cu adresa mai profunda, pt rtes dormice si subdermice, fascii, tendoane, burse seroase, musculature.

Spre deosebire de netezire se adreseaza celui de-al treilea strat al pielii si anume hipodermuluidar si tesutului conjunctiv, musculaturii, articulatiilor, vaselor de sange ,elementelor anatomice dintr-o articulatie, cum ar fi:

- tendoane;

- capsule articulare;

- ligamente;

- burse seroase;

Definiţie

Frictiunea reprezinta manevra principala de masaj care se realizeaza prin presari usoare, urmate de deplasari ale partilor moi, superficiale ale corpului, executate in limitele propriei elasticitati, asupra partilor mai profunde (cum ar fi musculatura superficiala) sau asupra unor repere osoase.

Este o manevra usor excitanta si se aplica in mod deosebit la masajul de tonifiere.

Pentru un efect mai bun, frictiunea se poate asocia cu vibratii Efecte generale: - Stimularea circulatiei sangvine - Stimularea circulatie limfatice - Cresterea temperaturii locale - Decongestionarea tesuturilor fibroase - Indepartarea depunerilor de saruri din tesuturi - Redarea elasticitatii si supletei fibrelor musculare - Redarea elasticitatii tegumentului - Imbunatatirea si stimularea mobilitatii elementelor articulare

Masoterapie CURS 7

2 | P a g . D r . G u ș i ț ă C l a u d i u C o n s t a n t i n

Degetele se misca cu o pesiune constanta, prin miscari circulare mici, si, dupa mai multe cicluri de apasare, care nu depasesc un minut, aplicatia se muta intr-o zona vecina. Dupa un timp de repaus se poate reveni la zona initiala de tratament. Tehnica nu este nici mangaierea din eflueraj ,dar nici presiunea cu degetele din framantat, fiind socotita o tehnica de masaj putenica, care daca e folosita cu forta poate sa produca leziuni tisulare. De aceea nu va fi folosita in fazele acute sau imediat postacute. Pe suprafete mici, fr. Se fac cu vf degetelor, pe suprafete medii cu fata palmara a degetelor, pe suprafete mai mari, cu palma intreaga.Cand dorim o apasare are foarte puternica folosim cotul. Pe regiuni mici frictiunea se va efectua cu o singura mana, pe regiuni mai mari, cu ambele maini, simultan sau alternativ. Unghiul de inclinatie a degetelor variaza dupa profunzimea la care dorim sa actionam. Cu cat unghiul este mai mic ( 30 grade) , adancimea la care se va ajunge este mai mica. Cresterea sa la 70 – 80 grade creste si profunzimea de actiune, cea mai mare adancime fiind realizata la un unghi de 90 de grade.Forta de apasare variaza de asemenea. Pe zone cu sensibilitate mare, forta de apasare va fi mica, intotdeauna tinem cont de toleranta la durere a pacientului. Este importanta deplasarea tesuturilor unul fata de celalat, particular interfata dintre doua tesuturi (interfata derm-fascie, fascie-muschi, muschi-os, cicatrice tisulara – os) In zone cu tesut moale, bogat reprezentat, frictiunea se va face si prin comprimarea tesutului intre degetul mare si celelalte degete. . Pe suprafete mari ( spate) frictiunile se pot face cu suprafata palmara a mainii, cu degetele deschise, in ritm viu, ondulant sau in zig-zag. Daca dorim o actiune mai puternica, se poate aseza mana – peste – mana, se poate efectua cu regiunea anterioara radiocarpiana, cu cotul. 1.Fricţiunea rectilinie: Se mobilizează pielea până la limita ei elastică în sens rectiliniu, a cărei intensitate şi extindere creşte treptat. Manevra se poate face cu: pulpa policelui, pulpele celorlalte degete, palma întreagă de la o singurămână sau de la ambele mâini, cu pumnul sau cu cantul mâinii. 2. Fricţiunea în spirală:Cu p u lp a d e g e t e lo r s au cu r ăd ă c in a mâ in i i ap l i c a t e p e r eg i u n ea masată se imprimă fricţiunii o direcţie în zig-zag, sau în spirală.

Masoterapie CURS 7

3 | P a g . D r . G u ș i ț ă C l a u d i u C o n s t a n t i n

3. Fricţiunea în cleşte:Se formează un cleşte alcătuit din degetul mare şi celelalte degete şi se fricţionează elementele anatomice prin mişcări rectilinii sau circulare. 4. Fricţiunea în greblă:Constă în mobilizarea profundă, rapidă şi energică a pielii cu ajutorul feţei dorsale a degetelor şi nodozităţilor lor. 5. Fricţiunea circulară:Degetele ce masează păstrează o poziţie asemănătoare cu cea din varianta simplă însă pulpele degetelor fac o mişcare circulară. 6. Fricţiunea cu îngreuiere:Degetele mâinii libere sunt aplicate perpendicular pe partea dorsală a mâinii care lucrează, îngreunând-o. Reguli generale: 1• se execută pe o porţiune limitată a suprafeţei cutanate şi poate fi e x e c u t a t ă a t â t î n s e n s u l c i r c u l a ţ i e i v e n o a s e , c â t ş i î n s e n s c o n t r a r circulaţiei limfei şi sângelui venos. 2 • e s t e p r o ced e u l p r i n c ip a l î n ma jo r i t a t ea ca zu r i l o r p a t o l o g i ce ş i singurul care influenţează pozitiv mobilitatea, rezistenţa şi elasticitatea aparatului articular. 3• în timpul fricţiunii, forţa de presiune creşte gradat prin unghiul de înclinare al degetelor faţă de orizontală. 4• forţa de apăsare folosită în timpul fricţiunii este destul de mare şi poate provoca leziuni şi traumatisme ale pielii. Deci, trebuie să se acorde o atenţie deosebită tehnicii de execuţie 5 • f r i c ţ i u n i l e e n e r g i c e î n l o c u r i l e d u r e r o a s e r e d u c s t a r e a d e hiperexcitabilitate a nervilor, accelerează circulaţia locală şi îmbunătăţesc hrănirea ţesuturilor. 6 • c u a j u t o r u l f r i c ţ i u n i i , u n m a s e u r t a l e n t a t p o a t e r e c u n o a ş t e modificările patologice care au loc în ţesuturile profunde (în special înregiunea articulaţiilor). Efecte: • fricţiunile se adresează ţesutului conjunctiv, adipos, muscular, etc;Când se execută lent, uşor au un efect de relaxare musculară şi calmare nervoasă iar când se execută energic, profund, au un efect de excitare,stimulare cu efecte trofice şi circulatorii. • înlăturarea rezervelor de grăsime şi a reziduurilor infiltrate; • sporirea elasticităţii şi supleţii pielii şi a ţesuturilor conjunctive. Efectele fricţiunii sunt de lungă durată.Fricţiunea şi frământatul pot constitui împreună singurele manevre demasaj. Frictiunea - Efecte

Masoterapie CURS 7

4 | P a g . D r . G u ș i ț ă C l a u d i u C o n s t a n t i n

- Trofice si circulatorii – calmare nervoasa si relaxare musculara;

- De sporire a elasticitatii si supletii pielii;

Efectele frictiunii sunt de lunga durata. Frictiunea, framantatul si netezirea pot constitui impreuna singurele manevre de masaj.

- Accelereaza procesele de cicatrizare;

- Creste penetrarea cutanata a medicamentelor;

• Efectul lipolitic – de topire a grasimilor.

• Accelereaza procesele de regenerare si cicatrizare cu formare de tesut conjunctiv la locul respectiv.

• Creste penetrarea cutanata a medicamentelor actionand asupra tegumentului deschizand vasele; absorbtia medicamentelor in sange facandu-se intr-un proces mai rapid.

Dupa ritmul in care se aplica, frictiunea poate fi:

- stimulenta;

- sedativa;

In concluzie, este o manevra profunda, penetranta.

Ea consta in miscari ale degetelor, fie circular, fie liniar, aceste deplasari (miscari) fiind facute foarte indeaproape pe loc cu o presiune destul de puternica, dar nedureroasa deoarece se lucreaza cu pulpa degetelor sau cu oricare alta parte a mainii, unde trebuie sa fim atenti la intensitatea de lucru. Aceasta va varia in functie de grosimea tesuturilor si de elasticitatea acestora.

Frictiunea - Forme

- Pe coloana cu doua degete departate (aratator si mediu) cu spina vertebrala intre degete facand miscari de sus-jos, stanga-dreapta, circular-dreapta, circular-stanga (doua-trei ori) pentru fiecare miscare cu o deplasare foarte mica pe punct din aproape in aproape si presiune destul de mare.

- O alta forma este frictiunea cu doua degete departate dar intercostala, cu miscari circulare.

Masoterapie CURS 7

5 | P a g . D r . G u ș i ț ă C l a u d i u C o n s t a n t i n

- Frictiunea cu doua-trei degete apropiate pe santurile intramusculare pe muschii mari dorsali intre omoplati si pe mm paravertebrali.

- Frictiunea cu pozitia deget peste deget se face in articulatiile foarte inguste tot cu miscari circulare; se mai efectueaza pe fascii sau aponevroze.

- Frictiunea cu pumnul inchis si frictiunea cu degetului aratator se executa pe aponevroza:

- palmara;

- plantara;

iar cu coatele degetelor (sau cu pumnul) se executa pe muschii bine dezvoltati cum ar fi muschii:

- fesieri;

- coapsei:

• anterioare;

• posterioare;

- bratului (pe fata externa);

- abdomenului:

• pectorali;

Frictiunile se adreseaza tesutului conjunctiv, adipos, si vaselor de sange. Cand se executa lent, usor au efect de relaxare, calmare, iar cand se executa energic, profund, au efect de excitare stimulare.

Frictiunea este strict contraindicata in infectii ale pielii, prin activarea circulatiei locale, se pot produce embolii microbiene (imprastierea microbilor in alte vase) care transforma o infectie localizata intr-una generalizata. De asemenea, frictiunea este strict interzisa in procesele hemoragiei acute.

Alaturi de netezire, frictiunea contribuie la mentinerea supletii si elasticitatii tegumentelor prin prevenirea depunerii sarurilor de calciu în fibrele elastice, la persoanele de vârsta a 3-a. Ea produce o accelerare a preceselor de regenerare si cicatrizare, prin îmbunatatirea conditiilor trofice locale, mai ales la persoanele în vârsta când aceste procese sunt încetinite.

Frictiunea îmbunatateste permeabilitatea cutanata pentru diverse medicamente, sub forma de unguente, în aplicatiile locale pe piele. Aceasta procedura este utila acolo unde exista procese aderentiale dupa traumatisme,

Masoterapie CURS 7

6 | P a g . D r . G u ș i ț ă C l a u d i u C o n s t a n t i n

hematoame organizate sau inflamatii locale, marind elasticitatea tisulara, dar este contraindicata în procesele inflamatorii si hemoragice acute.

Frictiunea, prin mecanismul reflexelor antidromice, duce la eliminarea de histamina, acetilcolina, bradikinina, favorizeazând circulatia locala si resorbtia edemelor dupa traumatisme. Ea produce, de asemenea, afecte analgezice locale, prin micsorarea sensibilitatii terminatiilor nervoase si scaderea tensiunii nervoase, când este executata într-un ritm lent si prelungit

Unele părţi ale corpului, cum sunt faţa şi gâtul, au stratul de hipoderm foarte

subţire, muşchii din zonă fiind aproape de suprafaţă, ceea ce face ca fricţiunea să constituie manevra principală prin care se acţionează asupra lor. Tehnic, manevrele de fricţiune se clasifică după modul de acţionare al mâinii, astfel: -fricţiune executată cu vârful degetelor (index, medius, inelar); -fricţiune executată cu marginea cubitală a mâinii; -fricţiune executată cu “rădăcina palmei”; -fricţiune executată cu faţa palmară sau dorsală a mâinii; -fricţiune executată cu pumnul (nodozităţile degetelor). Din aceste moduri de acţionare, maseurul alege forma cea mai potrivită suprafeţei căreia îi aplică masajul. Astfel, pe suprafeţele mici va acţiona cu vârful degetelor (index, medius, inelar); pe suprafeţe mai mari va acţiona cu mâna în întregime, cu partea cubitală sau cu pumnul închis, folosind o singură mână sau pe amândouă.

Pe suprafeţele mai sensibile se folosesc prizele aplicate cu partea mai moale, mai musculoasă a mâinii (zona eminenţei tenare şi hipotenare), iar pe porţiunile mai voluminoase, mai puţin sensibile, se aplică mâna cu partea dorsală, cu pumnul închis. Sensul de execuţie al manevrelor de fricţiune este determinat de particularităţile anatomice ale diferitelor segmente ale corpului. În general acestea se aplică circular, concentric sau excentric pe suprafeţele mici, executându-se cu o mână, iar pe cele mai mari cu ambele mâini. Pe suprafeţele cu ţesut moale, slab reprezentat, puţin elastice, în lungul ligamentelor, tendoanelor, spaţiilor interosoase şi intermusculare, sensul manevrelor poate fi liniar, constând în mişcări scurte şi ritmice de “dus-întors”. Manevra prin care se fricţionează tendonul lui Achille este un mod particular de abordare, cu priza “în cleşte”, care se realizează între police şi index sau între marginile cubitale ale mâinilor. După intensitatea manevrelor, fricţiunea poate fi superficială, medie sau profundă, aceste creşteri şi descreşteri ale intensităţii putând alterna de la un moment la altul prin micşorarea sau mărirea unghiului de aplicare al prizei

Masoterapie CURS 7

7 | P a g . D r . G u ș i ț ă C l a u d i u C o n s t a n t i n

(30-70°), în funcţie de structura zonei sau de scopul urmărit. Din punct de vedere metodic, fricţiunea este simplă, atunci când se aplică într-unul din modurile descrise anterior. În situaţia aplicării masajului pe suprafeţe mari şi foarte mari, pentru a obţine o prelucrare sistematică eficientă, fricţiunea va apela la o formă metodică adecvată şi anume la fricţiunea combinată.

Efectele frictiunii sunt induse, de asemenea , pe doua cai: -mecanica -reflexa Pe cale mecanica, manevrele de frictiune se adreseaza in principal tesutului

fibro-grasos subcutanat care constituie paniculul adipos,care reprezinta o protectie pentru organism

Stratul adipos se afla intr-un circuit continuu de mobilizare si depozitatre sub influenta factorilor lipolitici si lipogenici. Actiunea manevrelor de masaj prin frictiune stimuleaza activitatea factorilor lipolitici determinind scadrerea stratului adipos al carui exces este inestetic.

Supletea si elasticitatea tes supraiacente , epiderm, derm, sunt favorizate de manevrele mecanice ale frictiunii.

Ca si netezirea, frictiunea contribuie la inlaturarea depunerilor sarurilor de calciu in fibrele elastice pe care le ingroasa, mentinind astfel supletea pielii.

Activitatea circulatiei locale, buna nutritie locala realizata in acest fel, conduce la accelerarea procesului de regenerare si cicatrizare a tesuturilor in cazul existentei unei leziuni.Procesul de regenerare si cicatrizare la varste inaintate ese de aproximativ 5 ori mai redus decat lavirste tinere. Influenta masajului prin manevre de frictiune in trataterea sechelelor cicatriceale este importatnta, prin reducerea aderentelor, redarea elasticitatii tesuturilor si prin activarea metabolismului local.

Friciunea executata cu intensitate excita prprioceptorii de la nivelul articulatiilor , de asemenea tendoanele, tecile sinoviale de la nivelul unor regiuni alew corpului( maini, picioare, fata anterioara a antebatului, teimea inferioara agambei) unde structurile anatomice amintite sunt dispuse lasuprafata, fiind beneficiarele acestui procedeu demasaj.

Articulatia, dupa cum se stie, poate fi considerata un adevarat organ senzorial in ce priveste semnalizarea variatiilor posturale, a tensiunii si gradului de scurtare al muschilor, de aeemnea al accidentelor exprimate prin durere.

Efectul frictiunilor de activare a reteteli vasculare arteriale articulare si periarticulare se repercuteaza favorabil asupra supletei si rezistentei acestor structuri, de asemeni sunt combatute stazele prin activarea circulatiei venoase si limfatice.

Manevrele de frictiune executate cu presiune moderata dar insistent au rol important in prevenirea traumatismelor de tipul intinderilor si smulgerii de

Masoterapie CURS 7

8 | P a g . D r . G u ș i ț ă C l a u d i u C o n s t a n t i n

fibre de la nivelul jonctiunii musculotendinoase in cazul unosr miscari gresite, a unui efort fizic intens , brusc.