FARMACOGNOZIE SPECIALAANUL II- Asistent FarmacieCURS. Nr.7

VITAMINELE

Definitie: Vitaminele sunt substante organice active in doze reduse, fara valoare energetica, care

ajung in organism prin aport exogen, biosinteza endogena a unor vitamine fiind insuficienta pentru a asigura promovarea cresterii, mentinerea vietii si a capacitatii de reproducere. Unele vitamine se gasesc in alimente ca precursori sau provitamine, in organismul uman realizandu-se transformarea lor chimica in formele vitaminice active.

Termenul de vitamină a fost folosit pentru prima dată de biochimistul polonez Casimir Funk în 1912. Vita, în limba latină, înseamnă viață, iar sufixul -amină este pentru amine; la momentul respectiv se credea că toate vitaminele sunt amine

Rolul: Rolul global al vitaminelor este acela de biocatalizatori ai proceselor de digestie,

absorbtie, metabolizare si inglobare celorlalti nutrienti in structurile organismului. Cand aportul alimentar este insuficient se instaleaza carenta vitaminica. Solubilitatea reprezinta proprietatea vitaminelor care le imprima caracteristicile ciclului biochimic, modul de absorbtie, transport si depozitare, precum si caile de eliminare din organism. Clasificarea: S-a încercat o clasificare în funcție de mecanismul de acțiune, deși nu este pe deplin cunoscut pentru toate vitaminele,cea mai cunoscuta clasificare este dupa solubilitate:

A-VITAMINE LIPOSOLUBILE B-VITAMINE HIDROSOLUBILE A-VITAMINELE LIPOSOLUBILE (A,D,E,K) Caracteristici generale:

-sunt solubile in grasimi si in solventii acestora;-sursa alimentara de baza o reprezinta alimentele grase;-sunt absorbite din tubul digestiv in prezenta bilei, in limfa si circula in curentul

sanguin legate de carausi proteici; -sunt depozitate in lipidele tisulare, mai ales la nivel hepatic; -surplusul de aport prin dieta sau prin produse farmaceutice ridica riscul aparitiei hipervitaminozei, cu manifestari toxice datorate tezaurizarii excesive;

-deficitul de aport duce la folosirea initiala a rezervelor depozitate, iar semnele vitaminozei apar tardiv

-au actiune asemanatoare hormonilor, participand la procesele anabolice din organism

B-VITAMINE HIDROSOLUBILE (vitamina C,vitaminele din grupul B) Caracteristici generale:

1

-sunt solubile in apa, pierzandu-se usor din alimente prin spalare excesiva sau prin mentinere indelungata in apa, iar din organism prin transpiratii patologice. -sunt absorbite usor din tubul digestiv in prezenta HCl din sucul gastric, direct in sange unde circula liber -nu se depoziteaza in organism, excesul fiind preluat de lichidele extracelulare si eliminat prin urina. Semnele hipovitaminozei apar rapid. -catalizeaza procesele eliberatoare de energie din proteine, glucide si lipide, fiind cofermenti ai enzimelor

VITAMINA A

Vitamina A a fost semnalata pentru prima data in 1914 de catre McCollum si Davis. In timp cercetarile au dovedit ca ea reprezinta un antioxidant de o reala valoare pentru intarirea sanatatii. Vitamina A se gaseste in natura sub doua forme: -vitamina A ca atare numita si retinol (prezenta in alimentele de origine animala) -provitamina A cunoscuta sub denumirea de caroten (care se gaseste atat in produsele animale cat si in cele vegetale). In alimente au fost identificate cel putin zece varietati de provitamine (caroteni) dar cel mai reprezentativ este BETA-CAROTENUL care ajunge in organism prin aport alimentar (sau ca supliment alimentar) si este transformat in ficat in vitamina A in functie de necesitati. Rolul vitaminei A: -creste rezistenta in infectiile cailor respiratorii.

-echilibreaza sistemul imunitar, participa la sinteza imunoglobulinelor (anticorpii), scurteaza durata de boala.

-mentine sanatatea straturilor superficiale ale tesuturilor si organelor interne (astfel mentine sanatatea si integritatea membranelor si mucoaselor orgnismului). -consolideaza oasele si dintii, avand rol decisiv in procesul de crestere.

-imbunatateste vederea (avand rol esential in mentinerea vederii la intuneric). -mentine supletea pielii, inlaturand petele ce apar datorita varstei. -stimuleaza secretia sucurilor digestive necesare degradarii normale a principiilor

nutritive. -ajuta la procesul de formare a sangelui. -intareste sanatatea parului si a gingiilor. -stimuleaza dezvoltarea intrauterina a fatului. -are efect antitumoral.

Surse natural de vitamin A: untul, lactate, galbenusul de ou, ficatul si uleiul de peste. Surse natural de betacaroten: morcovi, fructe galbene, legume de culoare galbena si verde inchis, etc. Semene ale lipsei de vitamina A, hipoavitaminoza: -lipsa de adaptare a ochiului la vederea in lumina crepusculara.

2

-pierderea luciului corneii care poate ajunge rugoasa si uscata si ingustarea campului vizual pentru albastru si galben.

-procese de ulcerare a globului ocular. -ingrosarea pielii si scaderea secretiei sudorale. -aparitia de cosuri pe fata. -incaruntirea precoce a parului. -diminuarea gustului, diaree, reducerea poftei de mancare, pierderea luciului

mucoasei bucale. -afectiuni ale aparatului urogenital cum ar fi: usturimi la urinat, mictiuni mai

frecvente, reducerea instinctului sexsual, tulburari in procesul de reproducere.Desigur nu este necesar ca toate aceste simptome sa apara ci numai o parte dintre ele. Depasirea timp de peste 6 luni de zile a dozelor zilnice poate duce la hipervitaminoza. Semne ale hiperavitaminozei cu vitamina A:

-decalcifiere osoasa sau calcifieri osoase anormale. -uscarea pielii. -mancarimi difuze tegumentare. -rarirea parului. -dureri de cap. -fisurarea buzelor. -marirea in volum a ficatului si a splinei. -diaree, voma sau pierderea totala a poftei de mancare. -scaderea capacitatii de regenerare a sangelui. -hipervitaminoza mai poate apare la diabetici, la cei cu insuficienta tiroidiana si la

cei cu valori ridicate ale grasimilor in sange. Recomandari ale vitaminei A:

- sarcina si lactatie (sub control medical). - tulburari de vedere. - dificultate de acomodare la vederea pe intuneric. - senzatie de disconfort vizual creat de prezenta luminii. - acnee, arsuri si plagi cutanate, ulcere cronice ale gambei, uscaciune marcata a

pielii. -friabilitatea exagerata a parului si a unghiilor. - rinofaringite, prevenirea infectiilor respiratorii. - convalescenta dupa boli infectioase prelungite. - boli pulmonare ca emfizemul si tuberculoza. - boli neoplazice pentru ameliorarea starii generale. -pentru mentinerea supletii si elasticitatii canalului vaginal - sterilitate masculina (asociata vitaminei E imbunatateste procesul de

spermatogeneza). - intarzieri de crestere ale copiilor. - reducerea capacitatii de receptionare a stimulilor auditivi. - pentru prevenirea aparitiei litiazei renale.

Unitatile de masura a vitaminei A sunt: UI (unitati internationale) sau RE (echivalenti retinol). Doza zilnica obisnuita este de 5000-10000 UI, dar necesarul de vitamina A depinde de starea fiziologica, de varsta si de sex.

3

Surse devitamina A: morcovi; cartofi dulci; ficat; mango; spanac; caise; lapte; branza; oua; REMARCA: administrarea de vitamina A in timpul sarcinii se face numai cu avizul medicului.

VITAMINA D

Vitamina D este o grupă de vitamine secosteroide liposolubile, cele două forme relevante fiziologice majore fiind:-vitamina D2 (ergocalciferol) -vitamina D3 (colecalciferol). Fără un indice, vitamina D se referă la D2, D3 sau ambele. Vitamina D3 este produsă în pielea vertebratelor după expunerea la lumina ultravioletă B, din sursele solare sau artificiale și apare în mod natural într-o gamă mică de alimente. În unele țări, alimentele de bază precum laptele, făina sau margarina sunt artificial îmbogățite cu vitamina D și este de asemenea disponibilă sub forma de pilule, ca și supliment alimentar. Sursele de mâncare precum peștele, ouăle sau carnea sunt foarte bogate în vitamina D și sunt adesea recomandate persoanelor care suferă de deficiență de vitamina D. Intre 1919 si 1920, medicul britanic Sir Edward Mellanby a efectuat o serie de experimente si a observat ca dieta fara grasimi administrata unor caini care nu au beneficiat de expunere solara determina aparitia rahitismului, concluzionand ca un nutrient alimentar sta la baza acestei boli. Adaosul unei grasimi de tipul ulei din ficat de peste (cod) a determinat vindecarea rahitismului, ceea ce l-a indreptatit pe Sir Mellanby sa numeasca aceasta substanta vitamina antirahitica

Circulatia vitaminei D in organism: Vitamina D este dusă de fluxul sanguin până la ficat unde se transformă în prohormon de calciu. Circulând prin corp, calcidiolul se poate transforma în calcitriol, o formă biologică activă a vitaminei D, fie în rinichi, fie de monocitele-macrofage în sistemul imunitar. Când este sintetizată de o monocită-macrofagă, calcitriolul acționează la nivel local ca și o citozină, apărând organismul împotriva organismelor microbiene.

Când este sintetizată în rinichi, calcitriolul circulă ca și hormon, reglementând printre altele, concentrația de calciu și fosfat în sânge, promovând mineralizarea sănătoasă, creșterea și remodelarea osoasă și prevenind tetania hipocalcemică.

Insuficiența de vitamina D poate -duce la oase subțiri, fragile sau deformate, în timp ce suficiența previne rahitismul la

copii, osteomalacia la adulți și, împreună cu calciul, ajută la protejarea oamenilor învârstă care au osteoporoză.

Vitamina D modulează de asemenea funcțiile neuromusculare, reduce inflamațiile și influențează acțiunea a mai multor gene care reglementează proliferarea, diferențierea și apoptoza celulelor. Roluri si caracteristici ale vitaminei D: -asigura transportul calciului si fosforului in zonele corpului care au nevoie de ele pentru a sprijini cresterea osaturii infantile si remineralizarea osaturii adulte

4

-permite absorbtia acestor minerale in intestin, apoi transportul calciului in sange si reabsorbtia fosforului in rinichi -intareste sistemul imunitar. Asista sistemul imun, contribuind la producerea monocitelor (grup de celule albe care lupta impotriva infectiilor) si are un efect imunoreglator (avand si functie imunosupresiva, si imunostimulatoare)

-regularizeaza ritmul cardiac Tulburari atribuite deficitului de vitamina D(carente): Decalcifierea oaselor este un pericol pentru cei care nu detin in organism o cantitate suficienta de vitamina D. Bolile ce pot aparea sunt: osteoporoza, osteomalacia, scaderea tonusului muscular, rahitismul la copii.Persoanele ce depasesc o anumita varsta, la cea mai neinsemnata cazatura sau lovitura, pot suferi fracturi grave. Capacitatea organismului lor de a produce vitamina D sau de a o asimila din alimente este foarte scazuta. Tulburari atribuite consumului excesiv de vitamina D

Dozele ce depasesc 250 mg/zi pot provoca intoxicatii: cantitatile mari de calciu depozitate in plamani, rinichi, inima, vasele sangvine genereaza situatii grave. O ratie de 50 mg este suficienta pentru a declansa senzatia de oboseala, de sete, nevoia de a urina, voma, constipatie, anorexie. Surse de Vitamina D:

Soarele este poate cea mai importanta sursa de vitamina D pentru organismul uman. Expunerea la soare asigura organismului vitamina D. Razele ultraviolete determina sinteza vitaminei D la nivel tegumentar. Se considera ca o expunere de 10 – 15 minute de doua ori pe saptamana a fetei, spatelui, bratelor sau picioarelor permite sinteza unei cantitati suficiente de vitamina D astfel incat sa nu suferim de deficienta ei. Insa, sinteza vitaminei D prin expunerea la ultraviolete depinde de anotimp, latitudine, momentul zilei, prezenta norilor, a poluarii si a factorilor de protectie solara aplicati tegumentar. In anumite conditii ( in special in sezonul toamna – iarna ) , expunerea la soare nu reprezinta insa o solutie viabila pentru asigurarea necesarului de vitamina D. Alte surse sunt reprezentate de uleiuri din ficat de peste ( asigura de obicei ~ 1300 UI / 15 ml ) cat si carnea de peste ( ~ 1300 UI / 100 g de herring ) sau chiar si oul ( 20 UI / ou ).

VITAMINA E

Tocoferolul, sau vitamina E, este esențială pentru sănătatea omului. Din componența vitaminei E fac parte 8 tocoferolii, toți având aceleași acțiuni

fiziologice, mai activ și mai eficace fiind însă alfatocoferolul, în functie de care, se și stabilește necesarul în vitamina E. Fiind puternic antioxidant, tocoferolul are un rol important:

-în protejarea vitaminei A, a carotenilor și a uleiurilor vegetale. -vitamina E intervine favorabil în reproducere, în asigurarea funcționării normale

a glandelor sexuale și a celor endocrine,

5

-înlesnește depozitarea glicogenului în ficat și în mușchi, inclusiv in mușchiul cardiac.

-intervine în metabolismul grasimilor, al calciului și al fosforului, ca și în sinteza proteinelor; -limitează producerea de colesterol; -controlează eliminarea apei din organism; -previne îmbătrânirea celulelor; -întărește și protejează inima și arterele împotriva instalării aterosclerozei;

-ajuta vitamina C la combaterea aparitiei nitrosaminelor (celulele cancerigene); reciproc, vitamina C sprijina actiunea antioxidanta a vitaminei E -fortifică musculatura și țesutul conjunctiv, funcția sexuală și capacitățile mintale; -acționează pozitiv asupra circulației sanguine periferice și a regenerării pielii; -are efect diuretic și hipotensiv; -ajută la preîntâmpinarea producerii avorturilor; -scade riscul instalării ischemiilor cardiace; -atenuează ritmul procesului de îmbătrânire; -este eficient in diabetul zaharat, arsuri și răni greu vindecabile, atrofie testiculară, ovariană și uterină, impotență, sterilitate feminină și masculină; -ameliorează ritmul de dezvoltare a organelor genitale la pubertate; -intervine în caz de menstruații dureroase, tulburări de menopauză, -intervine tulburări de creștere la copii, în miocardite, angina pectorala și insuficiență cardiacă, ateroscleroza (cu excepția hipotensivilor), putând atenua chiar și simptomele afectiunilor deja instalate ; -are rol benefic in tratarea eczemelor, acneei, psoriazisului, miopiei evolutive, a opacifierii cristalinului și cataractei, ca și in boala Parkinson etc. -asigura protecția vaselor sanguine, globulelor roșii, a plămânilor și a ficatului, în hepatita cronică și în cea epidemica. -mărește puterea de apărare a organismului față de infecții, fiind și anticancerigen. Adminstrarea vitaminei E: -nou-nascuților, prematurilor, în unele anemii la copii -femeilor în caz de avort spontan, -în arterita, tromboflebită, ulcere varicoase, afecțiuni reumatice inflamatorii, distrofii musculare etc. -în durerile cardiace și în stările de sufocare, preîntâmpina formarea cheagurilor de sange și contribuie la dizolvarea acestora. Datorita virtuților sanogen-terapeutice pe care le are, tocoferolul este denumit și "vitamina sănătații".

Tulburari atribuite deficitului de vitamina E:Desi foarte rara in tarile dezvoltate, hipovitaminoza E poate sa apara la copiii nascuti

prematur, la bolnavii de maladia Crohn, de mucoviscidoza (vascozitate anormala a mucusului secretat de glandele intestinale, pancreatice si bronsice, care impiedica absorbtia materiei grase), sau a celor ce au suferit extirparea ileonului.

Alte simptome generate de lipsa vitaminei E sunt: anemie, tulburari ale sistemului nervos central, probleme oftalmologice, precum deteriorarea retinei si, dupa unii specialisti, sterilitate.

6

Tulburari atribuite consumului excesiv de vitamina E:Nu are efecte toxice. Din contra, persoanele predispuse la hemoragii nu trebuie sa

consume vitamina E in doze foarte mari, caci aceasta poate duce la agravarea cazului. Pacientii care urmeaza un tratament cu vitamina K, trebuie sa consulte medicul inainte de a lua vitamina E suplimentar.

Surse:Uleiurile vegetale bogate in acizi grasi nesaturati: soia, porumb, floareasoarelui, fructele

oleaginoase - arahide, seminte de floarea-soarelui etc., germenii de cereale, legumele verzi, spanacul, in special, si rosiile reprezinta principalele surse alimentare de vitamina E. In cantitate foarte mica se gaseste in carne. Vitamina E este solubilă în grăsimi și în alcool, dar insolubilă în apă. Ea rezistă la caldura pana la cea 250ºC și e sensibilă la lumină și la oxigen. Temperaturile foarte ridicate, ca și cele foarte coborate reduc cu până la două treimi cantitatea de tocoferol conținută în vegetale și în uleiuri. Tocoferolul este distrus prin pasteurizarea și prin uscarea laptelui (lapte praf), prin contactul alimentelor cu bicarbonat de sodiu și prin păstrarea acestora timp mai îndelungat. Astfel, carnea păstrată în frigidere pierde, în câteva zile, toată cantitatea de vitamina E de care dispunea inițial. În făina albă, conținutul în aceasta vitamina e cu cea 80% mai scăzut decât în făina integrală. Pierderi importante de vitamina E au loc în cazul rafinării diferitelor produse alimentare. Tocmai din acest motiv, se recomandă ca uleiurile vegetale sa fie obținute prin presare la rece, și nu prin rafinare, operație care se face la temperaturi ridicate. Administrarea vitaminei E, doza zilnica:

Doza zilnica necesara unei persoane variaza in functie de varsta, sex, starea generala de sanatate si cantitatea de grasimi polinesaturate consumate in regimul alimentar. Grasimile polinesaturate au tendinta de a se oxida usor, prin urmare, daca dieta unei persoane este bogata in grasimi polinesaturate, necesarul ei de vitamina E va fi mai mare. Doza recomandata de vitamina E este de 15 mg de alfa-tocoferol pe zi. In medie, adultii consuma intre 8 si 12 mg de vitamina E zilnic prin alimentatie. Suplimentele prezinta vitamina E in unitatea de masura internationala UI. Datorita diferentei de putere, 15 mg de alfa-tocoferol este echivalentul a 22 UI de alfa-tocoferol – forma naturala sau 33 UI de alfa-tocoferol – forma sintetica.

VITAMINA K

Vitamina K sau vitamina coagulantă aparține asemenea vitaminelor A, D și E de grupa vitaminelor liposolubile.

Vitamina K este unul din factorii care determină procesul de coagulare al sângelui. In afară de această funcție Vitamina K activează osteocalcina o proteină care joacă un rol în metabolismul de sinteză a oaselor, sau la plante vitamina K are un rol important în procesul de fotosinteză

Vitamina K a fost descoperita intamplator de catre un cercetator danez, Henrik Dam, in urma unor cercetari din 1920 privind rolul colesterolului in dieta. S-a observat ca dieta saraca in

7

colesterol administrata unor pui timp de mai multe saptamani determina hemoragii, in timp ce suplimentarea dietei cu colesterol purificat nu aduce nici un beneficiu. S-a ajuns la concluzia ca in dieta trebuie sa mai fie prezent un factor, acesta o data extras fiind denumit vitamina coagularii. Cercetarile au fost prezentate intr-o revista germana, de unde si denumirea din limba germana de Vitamina K (Koagulationvitamin). Structura chimica a fost descoperita mai tarziu de catre Edward Adelbert Doisy, iar 1943 Dam si Doisy au primit premiul Nobel pentru descoperirea lor. Rolul vitaminei K:

-indispensabila functionarii normale a coagularii, fiind implicata in sinteza factorilor de coagulare II, VII, IX, X, proteinei Z (amplifica actiunea trombinei), proteinelor S si C (anticoagulante)

-implicata in procesul de mineralizare osoasa (reactiile de mineralizare in care substanta secretata de celulele osoase este implicata, osteocalcina, necesita la un moment dat prezenta vitaminei K)

-se presupune ca ar fi implicata si in procesul de crestere celulara, prezenta sa fiind necesara sintezei unei proteine implicate in acest proces

In absenta vitaminei K, toate proteinele implicate in procesele mai sus-mentionate nu pot deveni active din punct de vedere biologic. Grupa Vitaminelor K:

-K1-FILOCHINON(sau fitochinona), sintetizata de plante-K2-MENANCHINONA sintetizata in organismul uman de bacteriile florei

intestinale Vitamina K1 se gaseste in plante verzi ca spanacul, salata, varza, conopida, broccoli, patrunjel, in fructe precum kiwi si avocado, in cereale, in diferite uleiuri vegetale (masline, soia). Vitamina K2 este o alta forma activa a vitaminei K, sintetizata de bacteriile intestinale intr-un mediu acid. Vitamina K2 se gaseste in galbenusul de ou, in laptele de vaca, in majoritatea branzeturilor fermentate, in soia, in ficatul animal si unele maioneze. Vitamina K este una dintre cele 4 vitamine liposolubile (alaturi de vitaminele A, D si E), pentru absorbtia sa fiind necesara prezenta bilei si grasimilor la nivelul intestinului Carente in vitamin K(hipovitaminoza):

Deficitul de vitamina K apare rar la copii peste 3 - 6 luni si adultii sanatosi, avand in vedere sinteza naturala.

La nou nascuti si la copii hraniti exclusiv cu lapte matern, vitamina K este deficitara din mai multe motive:

-fiind liposolubila, Vitamina K nu traverseaza placenta, iar laptele uman este sarac in vitamina K

-ficatul nou-nascutilor este imatur -colonul unui nou-nascut este steril in primele zile de viata In acest caz, in special la nou-nascutii prematur poate apare boala hemoragica

prin deficit de vitamina K. La adultii sanatosi, deficitul de vitamina K apare rar deoarece: -Vitamina K este destul de larg raspandita in natura

-Vitamina K este stocata in organism in ciclul vitaminei K (chiar daca in cantitati foarte mici)

-Flora intestinala normala sintetizeaza vitamina K2

8

In cazul unor boli asociate, ca in exemplele urmatoare, insa se poate dezvolta deficit de vitamina K:

-Boala celiaca, intoleranta la gluteni, boala Chron, colita ulcerativa, diareea cronica – boli care asociaza malabsorbtia grasimilor

-Boli hepatice -Obstructii biliare -Infectii intestinale (candidoze post-administrari prelungite de antibiotice)

Simptome: -Tendinta de a face vanatai usor

-Sangerari gingivale, nazale-Sange in urina, in scaun-Sangerari menstruale prelungite si abundente

Observatie: la noi nascuti se pot dezvolta hematoame intracraniene ce pot pune viata in pericol.

Administrare:Desi exista o serie de controverse in acest sens, cei mai multi autori recomanda o

doza zilnica de 120 mcg/zi pentru un barbat adult 90 mcg/zi pentru femeia adulta.

Supradozare(hipervitaminoza):Chiar daca reactiile alergice sunt posibile, nu sunt cunoscute cazuri de

supradozare de vitamina K, formele active K1 si K2. Simptomele include: eritem (roseata) cutanat, greata si prurit.Insa pentru forma sintetica a vitaminei K (Vitamina K3, menadiona) s-au descris

o serie de reactii toxice determinate de supradozare (prin interferarea cu glutationul, unul dintre antioxidantii naturali ai organismului): icter, anemie hemolitica la copii, insuficienta hepatica si afectare cerebrala la nou nascuti.

Exista o serie de controverse in ceea ce priveste administrarea vitaminei K injectabil, in mod profilactic la nou nascuti. La inceputul anilor 1990 s-a lansat ipoteza unei asocieri intre aceasta administrare si dezvoltarea leucemiei la copii sau a altor forme de cancer la copii. In urma unor studii recente, insa nu s-a evidentiat nici o legatura intre administrarea vitaminei K la nou nascuti si aparitia leucemiei in copilarie. In plus, ca urmare a nedemonstrarii acestei legaturi cauzale, din anul 2003 Asociatia Pediatrica Americana a recomandat continuarea administrarii vitaminei K la nou nascuti, avand in vedere riscul potential letal al bolii hemoragice a nou nascutului prin deficit de vitamina K.

INTERACTIUNI:O serie de medicamente pot interfera cu metabolismul vitaminei K, determinand

diminuarea absorbtiei acesteia de catre organism sau diminuarea sintezei bacteriene: Administrarea de: -medicamente anticonvulsivante (acid valproic) in special la femeile insarcinate

-salicilati -colestiramina (medicament care scade nivelul colesterolului sanguin), uleiuri

minerale-anticoagulante-a unor doze foarte mari de vitamina A si E

9

-doze mari de antibiotice cu spectru larg - cefalosporine, aminoglicozide, fluorochinolone, macrolide

ATENTIEO dieta bogata in vitamina K sau administrarea suplimentelor de vitamina K

interfera cu medicamentele anticoagulante, inhiband efectul anticoagulant al acestora. De aceea, daca luati suplimente de vitamina K si sunteti pe tratament anticoagulant, consultati medicul.

-Pentru un supliment de vitamina K este necesara prescriptie medicala.-Antibioticele ataca flora intestinala producatoare de vitamina K; pentru refacerea

acesteia, se recomanda consumul de iaurt.-Persoanele ce folosesc anticoagulante pentru a preveni infarctul, accidentele

cerebrale si vasculare nu trebuie sa ia suplimentar vitamina K.-Persoanelor care au hemoragii nazale le este recomandat consumul de alimente

bogate in vitamina K. Alimente care contin vitamina K: patrunjel, spanac, varza de Bruxelles, fasole verde, mazare, sparanghel, broccoli, gulii, morcov, mustar, busuioc uscat, cimbru uscat, telinacruda,piper negru,cuisoare uscate, ardei gras, conopida, mazare.

VITAMINELE HIDROSOLUBILE

VITAMINA C

Vitamina C, cunoscuta si sub numele de acid ascorbic, este o vitamina solubila in apa. Ca si celelalte vitamine de acest fel, excesul nu este asimilat in organism, ci este eliminat. Ca antioxidant, vitamina C protejeaza corpul prin distrugerea radicalilor din fluidele corpului. Este sensibila la caldura si oxigen, pierzandu-si calitatile prin gatire.

În 1536, exploratorul francez Jacques Cartier, studiind fluviul Sf. Laurențiu, a folosit cunoștințele localnicilor pentru a salva viețile echipajului său, care mureau de scorbut. A fiert ace de tuia pentru a face ceai, care, s-a dovedit mai târziu, conținea 50 mg de vitamina C la 100 grame.

Prima încercare de a crea o bază științifică pentru cauza scorbutlui a fost făcută de un chirurg al unei nave a Marinei Regale Britanice, James Lind. În timp ce se afla pe mare în mai 1747, Lind a aprovizionat câțiva membri ai echipajului cu două portocale și o lămâie pe zi, în adiție față de rația zilnică, în timp ce ceilalți au continuat cu cidru, oțet sau apă de mare, pe lângă rațiile lor normale. În istoria științei, acesta este considerat a fi primul experiment controlat, când s-au comparat rezultatele a două populații cu un factor aplicat doar uneia, restul fiind identici. Rezultatele arătau fără îndoială că fructele citrice preveneau boala. Lind și-a transcris munca sa în cuvinte, iar în 1753, a publicat-o în Tratat asupra Scorbutului.

În 1934, compania farmaceutică elvețiană Hoffmann-La Roche a fost prima care a produs sintetic, industrial, vitamina C, sub numele de marcă Redoxon

10

Funcții în organism: Ca participant la hidroxilare, vitamina C este necesară la producerea de colagen în țesutul conjunctiv. Aceste fibre sunt omniprezente în întreg organismul, asigurându-i acestuia o structură stabilă, dar flexibilă. Unele țesuturi au un procentaj mai ridicat de colagen în conținut, în special pielea, membranele mucoase, dinții și oasele.

-este necesară la sinteza dopaminei, noradrenalinei și adrenalinei în sistemul nervos sau în glandele suprarenale.

-este necesară la sintetizarea carnitinei, care este importantă în transferul energiei la mitocondriile celulelor.

-este un puternic antioxidant. Țesuturile biologice cu cel mai mare procentaj de vitamina C conținută — peste 100 de ori față de nivelul din plasma sangvină sunt: glandele suprarenale, glanda pituitară, timusul, corpus luteum și retina. Creierul, splina, plămânul, testiculul, nodul limfatic, ficatul, tiroida, mucoasa intestinului subțire, leucocita, pancreasul, rinichiul și glandele salivare au o concentrație de vitamina C de la 10 până la 50 de ori mai mare decât în plasmă. Nici un organ nu face rezerve de ascorbat ca funcție principală a sa, așa că organismul rămâne foarte repede fără această substanță dacă nu există un aport continuu care să fie absorbit prin sistemul digestiv. Eventual, se poate ajunge până la deces în cazul în care deficiența este neglijată.

Rolul vitaminei C: -este un antioxidant cu importanta in dezvoltarea normala a dintilor si gingiilor, in procesul de mineralizare a scheletului. -promoveaza vindecarea si cicatrizarea plagilor si ranilor tegumentare (prin sinteza de colagen), -fortifica sistemul imun, asigurand astfel protectie impotriva infectiilor microbiene si virale. -este implicata in facilitarea absorbtiei fierului si in cresterea rezistentei organismului fata de diverse substante toxice din mediu -intervine in procesele de oxido-reducere. -anti-infectios, tonifiant, -participa la detoxifierea organismului si la folosirea rezervelor de fier -protejeaza vitaminele A si E, economiseste vitaminele din complexul B. -catalizeaza formarea si mentinerea colagenului (component de baza al substantei fundamentale intercelulare). In lipsa vitaminei C, substanta colagenica dintre celulele endoteliului capilarelor se degradeaza si apar hemoragii la nivelul gingiilor, muschilor, tegumentelor, etc. -mareste rezistenta organismului fata de efectul toxic al unor medicamente sau substante chimice din mediul ambiant (plumb, mercur, benzen, etc.).

Carente in vitamina C: -ca urmare a pierderilor de sange si a diminuarii absorbtiei fierului apare anemia intalnita in scorbut. -gingiile sangereaza usor, spontan sau la traumatisme minime, dintii devin mobili si cad. -mineralizarea scheletului este alterata, fracturile se vindeca mai greu, cicatrizarea plagilor se face mai greu sau defectuos.

11

-scade capacitatea de aparare a organismului fata de infectii, putand apare mai des, de exemplu, gripa sau tuberculoza pulmonara.

-incheieturi umflate sau dureroase-sangerari nazale-probleme digestive-lipsa poftei de mancare

Efortul muscular, frigul si febra maresc consumul si necesarul de vitamina C. S-a demonstrat ca 10 miligrame zilnic reprezinta aportul necesar pentru prevenirea scorbutului. Ratia zilnica este estimata insa, pentru un adult normal, la cca. 30 miligrame. Fiind hidrosolubila si usor oxidabila, vitamina C se poate pierde usor in timpul pastrarii si prepararii alimentelor.

Surse de vitamin C: Produsele animale, cerealele, produsele zaharoase sunt lipsite de vitamina C. Singura sursa naturala este constituita de legumele si fructele proaspete. In Zonele cu clima temperata sau rece, unde productia de fructe este sezoniera, exista riscul aparitiei hipovitaminozelor in perioada de iarna-primavara, cand se recomanda un aport medicamentos de vitamina C. Exemple de vegetale ce contin vitamina C: Patrunjelul, napul, ardeiul, varza, mararul, lamaia, portocala, conopida spanacul

Doza recomadata de vitamica C : Doza recomandata pentru adulti este de 60 de mg zilnic (70 in cazul femeilor insarcinate). Fumatorii au nevoie de o doza dubla de vitamina C, cel putin 100 mg zilnic.

Reactii adverse:Vitamina C este recunoscută ca fiind una dintre cele mai puțin toxice substanțe din

medicină. Vitamina C crește absorbția de fier. Dacă bolnavii de hiperabsorbție de fier ingeră doze de vitamina C de ordinul gramelor, aceasta poate înrăutăți tulburarea lor, din cauza absorbției mărite.

Vitamina C cauzează diaree dacă este ingerată în cantități mai mari decât limita, care diferă de la individ la individ. Diareea încetează imediat ce doza este redusă, fără a provoca vreun alt efect negativ.

VITAMINELE DIN COMPLEXUL B

Vitamina B este un complex de mai multe vitamine. Numele său este așa, deoarece se credea la un moment dat că este o singură vitamină, precum vitamina C sau vitamina D. Pentru că cercetările ulterioare au arătat că este de fapt un complex de vitamine diferite care, prin coincidență, coexistă în aceleași mâncăruri, numele a devenit, gradat, mai puțin folosit, fiind înlocuit de termenul mai generic vitaminele B, complexul vitamina B sau de numele specific al fiecărei vitamine componente.Vitaminele B sunt:

1.Vitamina B1 (Tiamină)2.Vitamina B2, și vitamina G (Riboflavină)3.Vitamina B3, și vitamina P sau vitamina PP (Niacină)4.Vitamina B5 (acid pantotenic)5.Vitamina B6 (Piridoxină și Piridoxamină)6.Vitamina B8, și vitamina H sau vitamina Bw (Biotină)7.Vitamina B9, și vitamina M sau vitamina Bc (acid folic) - important pentru sarcini8.Vitamina B12 (Cianocobalamină)

12

1.Vitamina B1 (Tiamină)

Tiamina, știută și ca vitamina B1, este un compus chimic incolor. Este solubil în apă și insolubil în alcool. Tiamina se descompune la căldură. A fost pentru prima dată descoperită de Umetaro Suzuki în Japonia, pe când acesta cerceta cum coaja orezului vindeca bolnavii de Beriberi. L-a numit atunci acid aberic. Vitamina B-1 este vitala petru functionarea normala a celulelor si a nervilor.

Deficiență:Carența de tiamină poate duce la numeroase probleme incluzând neurodegenerarea și

decesul. O lipsă de tiamină poate fi cauzată de malnutriție, o dietă cu mâncăruri bogate în tiaminază (pești de apă dulce cruzi, scoici crude, ferigi) și/sau mâncăruri bogate în factori anti-tiaminici (ceai, cafea, nuci Areca). Sindromuri cunoscute cauzate de deficiența în tiamină sunt sindromul Wernicke-Korsakoff și beriberi, boli frecvente și în cazul consumatorilor cronici de alcool. Semne ale lipsei de Vitamina B-1: Oboseala, lipsa poftei de manacre, slabirea, senzatie de greata. Semnele unei lipse acute de vitamina B-1 sunt pierderi de memorie, paralizarea membrel

Vitamina B1 (tiamina) ajuta la arderea glucidelor si proteinelor, la normalizarea functiei sistemului nervos, participa la procesul de crestere. Scaderea nivelului de tiamina în organism provoaca insomnie, iritabilitate, dureri si parestezii în membre, reducerea capacitatii de munca fizica si intelectuala. Aceste modificari patologice apar mai des daca se consuma o cantitate mare de glucide fara sporirea corespunzatoare a aportului de tiamina.or, slabirea muschilor si probleme cu inima.

Supradoză: Singurele cazuri cunoscute de supradoză de tiamină sunt cele prin injectarea de tiamină. Injectarea tiaminei poate duce la reacții anafilactice.

Sfaturi legate de adimistrarea vitaminei B1 - TiaminaDaca sunteti fumator, daca obisnuiti sa beti alcool sau daca consumati cantitati mari de

zahar, atunci aveti nevoie de suplimente de vitamina B1. Daca sunt gravida, daca alaptati sau daca luati anticonceptionale, necesitatile dumneavoastra de vitamina B1 sporesc. Daca obisnuiti sa luati dupa masa pastile ce diminueaza aciditatea gastrica, riscati sa pierdeti tiamina pe care v-au furnizat-o alimentele consumate. Daca sunteti supus unui stres de orice natura - boala, anxietate, traume fizice sau psihice, convalescenta - organismul dumneavoastra are nevoie de doze sporite de B complex, deci si de tiamina. Surse: Stridiile, drojdie de bere, carne, fasole uscata, portocale, germeni de grau, paine si cereale, unt de arahide, orez nedecorticat, cereale neprelucrate, grau integral, faina de ovaz, alune, carne de porc fara grasime, organe, majoritatea legumelor, tarate, lapte.

Inamici ai vitaminei B1 - Tiamina Prelucrarea termica a alimentelor distrugea adesea vitamina B1. Alti dusmani: cofeina,

alcoolul, apa, estrogenii, aerul, antacizii si sulfamidele.

,

13

2.Vitamina B2, și vitamina G (Riboflavină)Riboflavina este o vitamină din grupa B. Este solubilă în apă și în etanol. Aceasta

participă activ în procesele metabolice, formarea anticorpilor, celulelor pielii, precum și a celulelor roșii ale sângelui.

Rolul: -Vitamina B2 este un important antioxidant, cu rol in apararea antiinfectioasa -Riboflavina ajuta procesul normal de crestere si participa la formarea hematiilor

(globulelor rosii), sinteza glicogenului, steroizilor si adrenalinei -Ajuta la mentinerea integritatii mucoaselor membranoase, a pielii, unghiilor, parului si

ochilor, fiind implicata in procesul de reproducere celulara -Are rol in functionarea normala a sistemului nervosDeficit de vitamin B2: Deficitul de vitamina B2 afecteaza multe organe si tesuturi, insa din punct de vedere

clinic, cele mai pregnante manifestari sunt la nivelul pielii, mucoaselor si ochilor. Pot aparea astfel: -Inflamatii ale limbii – glosita: limba se umfla si devine dureroasa

-Fisuri ale colturilor gurii, care se pot infecta destul de frecvent: stomatita angulara -Senzatii de arsuri la nivelul gurii, limbii si buzelor -Inflamatii ale membranelor mucoase ale gurii, gatului si nasului -Senzatie de mancarime (prurit) -Inflamatii la nivelul glandelor sebacee ale pielii (care excreta sebuumul) – dermatita

seboreica, in special la nivelul fetei si scrotului/labiilor mari. Zonele afectate se inrosesc si capata un aspect grasos si solzos

-Parul capata un aspect uleios, unghiile devin friabile -Tulburari ale vederii, sensibilitate la lumina stralucitoare, senzatie de corp strain la

nivelul ochiului, lacrimare si ochi rosii In cazul in care deficitul de riboflavina este persistent, se descriu afectari ale sistemului

nervos central (insomnie) si periferic (neuropatie periferica), anemie (secundara deficitului de fier, a carei metabolizare este afectata), tulburari digestive, incetinirea procesului de crestere la copii.

In anumite conditii fiziologice si patologice, deficitul de riboflavina este secundar: -Arsurilor, interventiilor chirurgicale, hemodializei si dializei peritoneale

-Sindroamelor de malabsorbtie asociate cu boala Chron, varsaturi cronice, diareea cronica, boala celiaca, intoleranta la lactoza

-Bolilor cronice precum tuberculoza, endocardita bacteriana subacuta, hipotiroidism, diabet zaharat, ciroza hepatica

-Alcoolismului cronic -Medicatiilor cronice pe baza de laxative, hormoni tiroidieni, sedative,

contraceptive orale, antibiotice -Fototerapiei nou-nascutilor (in cazul icterului intens) -Efortului fizic intens (ca in cazul atletilor)

Vitamina B2 se utilizează în: -Ariboflavinoză;

-Afecțiuni ale pielii-Anemii

14

-Ciroze-Unele afecțiuni ale ochilor, precum cataractă-Afecțiuni digestive.

Administrarea vitaminei B2:Ultimele recomandari in domeniu au la baza preventia carentei de vitamina B2.Semnele clinice ale deficitului de riboflavina apar la un aport mai mic de 0,5 – 0,6 mg/zi

timp de aproximativ 90 de zile.Supradozare:Nu s-a stabilit inca limita superioara a vitaminei B2 tolerata de catre organismul uman.

Se considera ca riboflavina nu este toxica, iar administrarea unor doze mari duce la colorarea in portocaliu sau galben intens a urinii. Pot aparea si senzatii arsura/amorteala/intepaturi si mancarime (prurit). S-au descris insa reactii alergice in special la persoanele cu antecedente alergice la vitamine din clasa B. Obsevatie:

Administrarea indelungata a unei singure vitamine din complexul B poate determina dezechilibre ale celorlalte vitamine B. In mod normal, o dieta echilibrata contine necesarul zilnic de vitamina B2, fara a fi nevoie de suplimente nutritionale.

3.Vitamina B3, și vitamina P sau vitamina PP (Niacină)Vitamina B3 ajuta la scaderea valorilor colesterolului. Vitamina B3 este utila si pentru

stabilizarea nivelul de zahar din sange. Vitamina B3 (niacina) sustine procesele genetice in celulele organismului si ajuta la procesarea grasimilor din corp. Vitamina B3 mai este numita niacina si este un membru al complexului de vitamine B, A fost descoperita la Serviciul de Sanatate Publica din SUA la inceputul anilor 1900. La acea vreme era foarte raspandita in sudul tarii boala numita pelagra, caracterizata prin piele crapata, solzoasa sau decolorata, probleme digestive si slabiciune corporala generala. Serviciul de Sanatate Publica a gasit o legatura intre gradul de raspandire a bolii si dieta bazata pe porumb. Pelagra a fost o boala destul de raspandita si in Romania unde mamaliga era un aliment de baza.Vindecarea depinde de aportul de proteine si de vitamine.

Termenul de “niacina” inlocuit cu cel de vitamina B3 este de fapt un non-termen tehnic care se refera la mai multe forme chimice ale vitaminei. Aceste forme includ acidul nicotinic si nicotinamida.

Rolul vitaminei B3:Vitamina B3 poate juca un rol in prevenirea si / sau tratarea anumitor probleme de

sanatate precum: -Boala Alzhiemer si declinul cognitiv legat de varsta

-Cataracta -Convulsiile,depresia -Diabetul zaharat,guta -Halucinatii, dureri de cap -HIV / SIDA, Hiperactivitatea, Hipotiroidismul -Boala intestinala inflamatorie, Insomnia -Dureri menstruale -Scleroza in placi, poliartrita reumatoida

15

-Osteoartrita -Pelagra -Tulburari ale gustului si mirosului, vertijDeficit de vitamina B3:-slabiciunea generala, slabiciunea musculara si lipsa poftei de mancare. -infectiile cutanate si problemele digestive pot fi, de asemenea, asociate cu deficitul de

niacina.Utilizarea vitaminei B3:-tratament in cazul diasgnosticului de schizofrenie. Motivul eficacitatii acestei vitamine

consta in capacitatea sa de a combate producerea de adrenalina la nivelul organismului, principalul factor de producere a halucinatiilor la persoanele diagnostincate cu aceasta conditie medicala;

-tratamentul pentru acnee, cu precadere sub forma de niacinamida. Niacinamida detine capacitatea de a absorbi excesul de grasime din organism, scazand in acest fel nivelul de grasimi si uleiuri depozitate la nivelul pielii;

-tratament pentru scleroza multipla, ca urmare a abilitatii acestei vitamine de a mentine sanatatea sistemului nervos si al creierului. Deasemenea nicotinamida poate reduce considerabil riscul de aparitie al sclerozei multiple, precum si complicatiile asociate stadiilor finale ale acestei conditii medicale.

Administrare:Adulti barbati:16 mg/ziAdulte femei:14 mg/ziSurse de vitamin B3: Niacina se gaseste in mod natural in numeroase alimente de

origine animala sau vegetala, dar este adaugata si in alte produsesub forma de supliment. Cele mai bune surse sunt alimentele bogate in proteine: carne, peste (ton), alune si drojdia de bere.

4.Vitamina B5 (acid pantotenic)

Acidul pantotenic, sau vitamina B5, este cea mai răspândită vitamină, fiind prezentă în aproape toate felurile de mâncare ( din limba greacă pantoten - de peste tot).

Numele vitaminei B5 reflecta prezenta sa aproape oriunde in natura – respectiv in aproape toate tipurile de alimente. In forma sa metabolic activa, vitamina B5 este asociata cu un alte molecule mici care au si sulf pentru a forma coenzima A. Aceasta conversie permite vitaminei B5 sa participe la o mare varietate de reactii chimice.

Rolul vitaminei B5:Vitamina B5 poate juca un rol in prevenirea si / sau tratarea anumitor boli precum:- Insuficienta suprarenala-Sindromul de “arsuri ale picioarelor”-Cataracta-Sindrom de oboseala cronica-Oboseala generalizata-Hiperlipidemia (niveluri ridicate de grasimi in sange)-Osteoartrita

16

-Poliartrita reumatoidalul vitaminei B5: Deficit de vitamin B5:

Urmatoarele simptome pot indica o carenta de vitamina B5 si implicit, necesitatea suplimentarii acesteia: -Oboseala

-Tulburari de concentrare -Senzatii de slabiciune -Amorteli, furnicaturi si senzatii de arsura sau dureri la nivelul picioarelorAdministrarea vitaminei B5:Copiii trebuie sa consume intre 3-8 mg, adolescentii si adultii intre 10-15 mg. Studiile

recente recomanda chiar 30-50 mg/zi pentru adulti. Folosirea terapeutica a vitaminei B5 poate ajunge la 100 mg/zi. Consumului excesiv de vitamina B5 nu determina efecte toxice cunoscute. Chiar atunci cand au fost administrate doze de 10 000 mg/zi nu sau inregistrat consecinte nefaste. Aceasta nu inseamna ca administrarea vitaminei B5 nu trebuie facuta sub indicatia medicului.

Atentie: Acidul pantotenic impiedica incaruntirea prematura.

Alcoolicii, cei ce au colesterolul marit si batranii sunt predispusi la deficiente de vitamina B5. Antibioticele, somniferele, contraceptivele orale, stresul, alcoolul atenueaza proprietatile acidului pantotenic. Surse de vitamin B5:

Alimentele ce contin vitamina B5 in cantitati importante sunt: drojdia de bere, organele de vita, cerealele integrale, arahidele, laptisorul de matca, somonul, galbenusul de ou, ciupercile, conopida, legumele verzi.

5.Vitamina B6 (Piridoxină și Piridoxamină)

Vitamina B6 este un compus solubil în apă care a fost descoperit în anii 1930, în timpul studiilor nutriționale făcute pe șobolani. Vitamina a fost numită piridoxină pentru a indica similaritatea structurală cu piridina. Mai târziu, s-a arătat că vitamina B6 poate exista sub alte două forme chimice puțin diferite, numite piridoxal și piridoxamină.

Roluri si caracteristici:-inlesneste metabolizarea aminoacizilor, proteinelor, grasimilor, steroizilor,

hemoglobinei, transformarea glicogenului in glucoza;-contribuie la sinteza neurotransmitatorilor - molecule ce permit trecerea

influxului nervos, esential in elaborarea gandirii, emotiilor, memoriei; previne deci dereglarea sistemului nervos;

-participa la buna functionare a sistemului imunitar; protejeaza organismul de infectii;

-ajuta la reducerea crizelor de astm;-limiteaza ateroscleroza, unele afectiuni ale miocardului;-impiedica formarea matretii

Tulburari atribuite deficitului de vitamina B6:17

Rafinarea, pasteurizarea, metodele de preparare al alimentelor, alcoolul, contraceptivele orale, anumite medicamente distrug piridoxina.

-boli, slabirea sistemului imunitar, -scaderea in greutate, anemie,- irascibilitate, depresii nervoase. Anumiti cercetatori au stabilit o interdependenta intre diabet si vitamina B6, care

in cantitati insuficiente provoaca intoleranta la glucoza si cresterea nivelului glicemiei; ea va dezechilibra raportul insulina/glucagon - hormonii ce controleaza nivelul zaharului in sange si care asigura performante fizice optime. Vitamina B6 ajuta la eliminarea rapida a lichidelor in exces ce duc la inflamarea nervilor de la incheieturi. In aceeasi ordine de idei, se considera ca durerea la nivelul articulatiilor, ce caracterizeaza artroza aparuta la menopauza, are legatura cu lipsa acestei vitamine din organism.

Tulburari atribuite consumului excesiv de vitamina B6:In cazul in care doza luata depaseste de 50 de ori cantitatea recomandata, atunci

apare pericolul hipervitaminozei. In timp, suplimentele pot determina tulburari nervoase (polinevrite) care dispar de indata ce sunt suprimate vitaminele.

Administrare:Doza zilnica recomandata: 2 mg.Femeile insarcinate si cele care alapteaza trebuie sa mareasca doza zilnica de

vitamina cu 0,5 mg. Cele ce folosesc contraceptive orale, de asemenea. Din ce in ce mai multi specialisti sugereaza cresterea cu 25 mg/zi a cantitatii de piridoxina.

Surse:Vitamina B6 se gaseste, in special, in drojdia de bere, in cereale integrale, lapte,

oua, organe de vita, peste, fructe oleaginoase (nuci, arahide), legume proaspete, banane, avocado, varza.

6.Vitamina B8, și vitamina H sau vitamina Bw (Biotină)

Vitamina B7 intervine in metabolismul proteinelor, lipidelor si glucidelor, contribuie la functionarea normala a pielii si a mucoaselor, combate starile de oboseala etc. Actiunea benefica a biotinei sporeste prin asociere cu vitaminele A, B2, B3 si B6, fiind diminuata in cazul consumului de alcool.

Roluri si caracteristici:- ajuta la degradarea acizilor grasi, glucozei, aminoacizilor;- intervine in sinteza acizilor grasi si a proteinelor;- are capacitatea de a produce hidratii de carbon din molecule, reintregind rezervele

organismului;- stimuleaza cresterea parului si intarzie caderea acestuia;- impiedica incaruntirea prematura;- calmeaza durerile musculare.

Tulburari atribuite deficitului de vitamina B8-oboseala; -nervozitatea, irascibilitatea;

18

-problemele dermatologice, pielea prea uscata sau prea grasa; -caderea parului; -matreata; -culoarea cenusie a mucoasei bucale si faringiene; -starile depresive; -moleseala; -extenuarea; -durerile musculare.Cercetari recente atrag atentia asupra influentei biotinei asupra nivelului zaharului din

sange la diabetici (tipul II): bolnavii care nu sunt dependenti de insulina si au nivelul glicemiei ridicat prezinta un nivel inferior al biotinei fata de cel al unei persoane sanatoase. Tulburari atribuite consumului excesiv de vitamina B8Chiar luata in doze mari, vitamina B8 sau H nu este toxica.

Administrare:Femeile au nevoie de aproximativ 250 micrograme de vitamina B7 pe zi, Barbatii de circa 300 micrograme. Vitamina B7 poate fi intalnita in:Sursa:cartofii, drojdia de bere, fasolea uscata, orezul nedecorticat, nucile, morcovii,

rosiile, spanacul, varza, conopida, carnea de pasare, mierea, pestele, slanina afumata etc. De stiut:- Asociata cu vitaminele B2, B3, B6, poate fi un intaritor eficace.- Albusul de ou crud si frisca (aviz amatorilor de frisca!) anuleaza efectele biotinei.- Suplimentarea de biotina este recomandata in tratamentul cu antibiotice.- Pentru intarirea unghiilor este necesar un aport zilnic de 2,5 mg.

7.Vitamina B9, și vitamina M sau vitamina Bc (acid folic)

Cunoscuta sub numele de acid folic - deoarece a fost extrasa din frunze de vegetale, spanac, mai precis . Factor antianemic care a purtat pe vremuri numeroase nume: factorul V, vitamina M, vitamina Bc, este foarte raspindita in regnul vegetal, mai ales in frunzele verzi (spanac), sparanghel, castraveti, morcov, cartofi, ca si in drojdii, ficat de animale etc.

Vitamina B9 participa la metabolismul acizilor aminatiRoluri si caracteristici:

- ajuta la formarea ADN-ului;- actioneaza ca un factor de crestere;- este indispensabila in formarea globulelor rosii, prevenind astfel anemia;- favorizeaza echilibrul emotional, diminueaza durerea;- creste productia de lapte matern;- previne aparitia cancerului la plamani, colon, uter;- protejeaza organismul de bolile cardiovasculare si de accidentele vasculare

cerebrale;- protejeaza fatul de anomalii congenitale ce pot afecta creierul si coloana

vertebrala.

19

Tulburari atribuite deficitului de vitamina B9Desi se gaseste in multe alimente, pot aparea carente mai ales la femeile insarcinate, la

persoanele care folosesc medicamente precum contraceptive orale, aspirina, barbiturice, antibiotice, antiinflamatoare nesteroidiene (acidul folic nu este absorbit in intestin). Acidul folic poate fi distrus in timpul prepararii.

Simptomele carentei de vitamina B9: anemie, diaree, ulceratii intestinale, astenie, depresie.

Tulburari atribuite consumului excesiv de vitamina B9:Dozele mari nu creeaza nicio problema organismului uman. O cantitate importanta de

vitamina B9 poate ''ascunde'' un deficit de vitamina B12. Trebuie supravegheat aportul ambelor vitamine, mai ales in cazul viitoarelor mame si al vegetarienilor.

Administrare:Doza zilnica recomandata: 400 mcg (sau 0,4 mg).Adolescentii, femeile insarcinate si cele care alapteaza trebuie sa consume insa pana la

600-800 mcg (0,6-0,8 mg). Surse: Necesitatile corpului nostru sunt pe deplin satisfacute printr-o alimentatie

echilibrata: legume verzi, sparanghel, spanac, varza, ca si porumb, morcov, fasole verde, caise, banane, portocale, mazare, rosii, grau, ou, ficat, migdale, lapte, branzeturi fermentate.

8.Vitamina B12 (Cianocobalamină)

Vitamina B12 face parte din grupul vitaminelor hidrosolubile - se mai numeste si ciancobalamina, si contine cobalt, element vital ce intra in componenta globulelor rosii. Vitamina B12 este rezistenta la caldura, aer, dar este distrusa de lumina, razele ultraviolete si acizi.

Roluri si caracteristici: - joaca un rol decisiv in buna functionare a sistemului nervos, ajutand la formarea tecii de mielina ce inveleste fibrele nervoase, esentiale pentru transmiterea de impulsuri nervoase in tot corpul. Datorita acestei functii, vitamina B12 constituie un aliat pretios in mentinerea acuitatii simtului tactil si auditiv, in perceptia durerii, in echilibru, ca si pentru sporirea capacitatii de invatare, impiedicarea pierderilor de memorie si pastrarea aplombului mental;

- participa la procesul de reinnoire celulara, la sinteza AND-ului, a fierului, a vitaminei C, a acidului pantotenic, folic si la sinteza vitaminei B15;

- intervine in procesul de maturizare a globulelor rosii, inlaturand astfel oboseala si anemia.

Tulburari atribuite deficitului de vitamina B12:Cand sistemul digestiv este inapt sa absoarba aceasta vitamina, apare un deficit, iar un

regim alimentar inadecvat - tipic mai ales pentru vegetarienii convinsi, care nu consuma nici produse lactate si nici oua, poate genera carente de vitamina B12.

De asemenea, persoanele in varsta sunt predispuse la deficitul mentionat, care genereaza: palpitatii, slabiciune, pierderea apetitului, memoriei, tulburari de personalitate.

20

Cercetatorii cred ca exista o legatura intre vitamina B12 si evolutia bolii Alzheimer. O cantitate insuficienta de vitamina B12 ar permite eliminarea unei substante numita homocisteina care, atunci cand depaseste un anumit nivel, devine nociva pentru celulele cerebrale.

In acelasi timp, pe baza proprietatii sale procoagulante, care reprezinta un pericol pentru peretii arterelor, homocisteina ar putea fi legata si de maladiile cardiovasculare.

Tulburari atribuite consumului excesiv de vitamina B12:Pentru ca este eliminata rapid prin urina, nu prezinta nici un risc. Totusi, persoanele

astmatice pot avea reactii alergice.Administrare:Doza zilnica recomandata: 1-6 mcg.

Ratiile recomandate variaza de la un specialist la altul. In general, se sugereaza 3 mcg pentru adolescenti si adulti (unii specialisti recomanda pana la 6 mcg/zi), 4 mcg pentru femeile insarcinate, la fel pentru cele ce alapteaza si intre 12 mcg pentru copii.

Surse: Vitamina B12 se gaseste doar in alimentele de origine animala: carne - mai ales in ficat, lapte, produse lactate, oua, precum si in fructele de mare: crabi, stridii, scoici.

21