Arhivele comunismului: masacrul de la Ghiliceni, Dumbravita si Bocancea din luna mai 1944

Mihai Tasca,

In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Armata Sovietica a tras in civilii din mai multe sate din Basarabia care refuzau sa fie evacuati.

Acum 70 de ani, la luna mai, locuitorii mai multor sate din judetul Orhei s-au opus ordinului militarilor sovietici privind evacuarea de pe linia frontului. Nesupunerea s-a incheiat cu un masacru. In urma unei provocari, un batalion de soldati adusi pentru a-i forta pe localnici sa se mute a tras in populatia civila, omorand pe loc opt persoane si ranind grav alte patru, dintre care doi barbati au decedat pana la proces. 14 oameni dintre cei care au opus rezistenta au fost condamnati la ani grei de gulag.

Prin stabilirea, in primavara anului 1944, a liniei frontului sovieto-german pe teritoriul Basarabiei, autoritatile militare sovietice, in vederea pregatirii viitoarei operatiuni Iasi-Chisinau, au decis evacuarea tuturor locuitorilor satelor aflate in raza de 25 de kilometri de linia frontului. Potrivit planului, locuitorii comunei Ghiliceni, din judetul Orhei, trebuiau sa fie evacuati in satul Ciutulesti, judetul Soroca; cei din Dumbravita si Bocancea-Schit (judetul Orhei) - in comuna Sangerei si, respectiv, Mandrestii Noi, ambele din judetul Balti.CU CARELE-N CAMP

Decizia de evacuare a satelor a fost luata de Consiliul Suprem pentru Aparare al URSS ( - rusa) la 5 mai 1944, fiind dublata de ordinele comandamentelor militare ale Frontului al II-lea si al III-lea ucrainean (care au ocupat Basarabia) si, pur formal, de o hotarare a Consiliului Comisarilor Poporului al RSS Moldovenesti, din 8 mai 1944. Evacuarea urma sa se desfasoare in doua etape, cu incepere de la 10 mai, urmand sa se incheie pe 20 mai.

Vestea despre stramutare a fost comunicata locuitorilor comunelor Ghiliceni, Dumbravita si Bocancea-Schit la 10 mai 1944. Atunci satenii au fost mintiti, fiind anuntati de presedintele sovietului satesc ca pribegia va dura nu mai mult de 3-7 zile. La auzul acestei informatii, locuitorii satelor au decis ca nu e cazul sa mearga tocmai in localitatile indicate, aflate la o distanta de 25-30 de kilometri, pe care, dus-intors, o parcurgeau cu carul timp de patru zile. Au hotarat sa se stabileasca in camp, nu departe de satele lor.

Astfel, locuitorii comunei Ghiliceni, iesind din sat la 12 mai, s-au oprit la patru kilometri distanta, pe lanul numit Tatarca (1 - aici si in continuare vezi harta si legenda). O parte din cei din Dumbravita s-au stabilit langa Iazul lui Zira (2) si Iazul Razesi (3), situate la distanta de doi kilometri de stat, si pe lanul Mataseni (4), cel de-al doilea grup - pe lanul numit Rezerv (5), iar al treilea - pe lanul numit Lungu (6). Oamenii din Bocancea-Schit s-au oprit la doi kilometri de localitate, pe imasul numit La Hartop (7), dar si in imprejurimile acestuia, bunaoara, langa via bisericii si a preotului (8).

Pe acele campii s-au oprit si locuitori ai catorva sate din apropiere: Cucioaia, Condratesti, Flamanzeni,

Coscodeni si Zgardesti. Lagarele improvizate se aflau in vecinatate, la cel mult 4-5 kilometri unul de altul. Astfel ca vestile despre ce se intampla la vecini se raspundeau repede. Unii oameni au inceput sa sape bordeie pentru adapost.

,,NU TREBUIE SA NE EVACUAM"

Oamenii au devenit suspiciosi si au inceput sa se teama de evacuare in satele indicate atunci cand cineva a strecurat ideea ca, imediat ce vor ajunge la noul loc de trai, vor fi dusi in Siberia cu tot cu cai, boi si lucrurile pe care le aveau la ei. Acolo, chipurile, deja erau pregatite vagoane, iar averea ramasa in sat va fi confiscata (basarabenii tineau bine minte deportarile din 1941). Afirmatii de felul: ,,Nu trebuie sa ne evacuam. Mai bine murim aici. Daca ne evacuam, ne duc in Siberia si ne vor confisca averea" se auzeau pe toate lanurile.

Teama de deportare a fost alimentata de relatarile a doi locuitori din Dumbravita, care, la primirea ordinului de evacuare, s-au deplasat direct in satul indicat - Sangerei. Intorsi peste cateva zile din satele de destinatie, ei au povestit ca pe drum militarii le-au luat boii si alimentele, le-au incarcat intr-o masina si nu le-au mai vazut. Si sotiile lor au fost urcate in masini si duse in directii necunoscute, iar ei cu greu au reusit sa fuga. Locuitorul satului Ghiliceni Constantin Mardari sustinea ca cei care vor merge la Ciutulesti vor fi dusi in Siberia. Auzind aceste grozavenii, nimeni nu mai dorea sa fie evacuat.

Pentru a se opune evacuarii, locuitorii satelor mentionate au decis sa se uneasca intr-un singur grup numeros. Oamenii au purtat discutii in acest sens, invitandu-se reciproc sa se stabileasca pe acelasi camp. Discutiile si disputele dintre autoritatile locale, care insistau ca locuitorii sa mearga in satele indicate, si sateni au durat pana pe 16 mai. La acea data, deja trecusera patru din cele sapte zile prevazute pentru evacuare. Satenii se intrebau de ce trebuie sa mearga mai departe si au conchis ca au fost mintiti de autoritati.

Harta actuala: Evenimentele au avut loc in apropierea localitatii Bocancea-Schit

PRIMELE INCIDENTE

Pe campul Tatarca, locuitorii satului Ghiliceni s-au stabilit in doua tabere. In vagauna au stationat circa 50 de care, iar pe deal, pe pamantul bisericii, altele circa 150.

La 16 mai, pe campul Tatarca, unde oprisera cele 50 de carute, apar primii ostasi sovietici. Un pluton de militari, in frunte cu un ofiter, a venit pentru a-i forta sa plece. Aici a avut loc prima altercatie dintre militari si sateni. Pentru a-i determina sa se retraga, soldatii au tras cateva rafale din automate in aer.

La insistentele militarilor, o parte a locuitorilor comunei Ghiliceni s-au indreptat spre Sangerei. Ajunsi acolo unde stationau celelalte 150 de carute, consateanul lor Efim Olaru le-a strigat: ,,De ce plecatir Vreti sa vindeti familiile si satul rusilor/"

Primul grup asa si nu a ajuns la Sangerei. Pe drum au intalnit o parte din locuitorii satului Dumbravita, stabiliti pe campul Mataseni, care i-au invitat sa se opreasca la ei. Ghilicenenii au acceptat.

PE CAMPUL MATASENI

Imbarcati in circa 400 de carute, locuitorii satului Dumbravita s-au asezat in cateva locuri: langa Iazul lui Zare, Iazul Razesi, pe campurile numite Rezerv si Lungu si, cei mai multi, pe lanul Mataseni.

Si aici prima altercatie a avut loc la 16 mai. Un sergent sovietic, pe nume Boris Sah, care cunostea romana, la indicatia autoritatilor militare, a incercat sa le explice locuitorilor de ce e necesar sa plece de pe acest camp. Satenii l-au amenintat cu furcile si au incercat sa se apropie de el. Cand distanta dintre sateni si sergent era de mai putin de zece metri, Sah a tras o rafala de mitraliera in aer. Dumbravitenii totusi au reusit sa se apropie, l-au dat jos de pe cal, i-au luat mitralierea si l-au batut. Camarazii acestuia, veniti in ajutor, cu greu l-au scos din mainile furiosilor.

Campul La Hartop, unde s-au stabilit locuitorii satului Bocancea-Schit, era invecinat cu campul Tatarca, unde s-au asezat cei din Ghiliceni, dar nu era departe nici de lanurile pe care s-au stabilit cei din Dumbravita.

La hartop a venit si presedintele sovietului satesc din Bocancea-Schit, sa-i convinga pe oameni sa plece, dar fara rezultat. Consateanul lui Petre Prisacari i-a replicat: ,,Tu ne-ai scos din sat, dar aici nu mai esti sef".

La 19 mai, si pe campul La hartop a venit un pluton de ostasi pe cai. Militarii au fost intampinati de locuitori cu huiduieli. Superiorul, locotenentul Novojilov, a solicitat intariri. A primit 200 de soldati infanteristi si s-a intors pe camp. Multimea s-a pornit spre ei. Soldatii au tras cateva rafale de mitraliera deasupra capetelor. Oamenii s-au retras.

Dupa aceasta, un ofiter din pluton s-a desprins de ceilalti soldati si s-a indreptat spre acea parte a locuitorilor care erau pe campul Rezerv. Spiritele, care erau deja incinse, au explodat cand militarul a trecut de fantana Cucoanei (10). Un grup de circa o suta de locuitori ai satului Dumbravita, stabiliti pe campul Rezerv, s-au pornit in intampinarea lui. Militarul nu a apucat sa le vorbeasca mult, caci a fost dat jos de pe cal, i s-a smuls automatul si a fost batut de sateni. Locotenentul a decedat in urma loviturilor primite.

Lucrurile au luat o intorsatura nedorita. Dupa acest incident, o parte din locuitorii satului care se aflau pe campul La Hartop s-a deplasat spre comuna Mandrestii Noi, satul indicat de autoritati pentru evacuare. Cea mai mare parte insa s-a mutat cu traiul pe lanul Mataseni.

VICTIMELE DE LA MASIVUL LUNGU

Vestea despre incidentul de pe campul Rezerv si masivul Lungu s-a raspandit momentan. Dupa incidentele din 16 si 19 mai, locuitorii satului Dumbravita care s-au stabilit pe masivul Lungu, au decis sa paraseasca lanul, insa soldatii si-au dat seama ca ei nu vor sa mearga in localitatea indicata - comuna Mandrestii Noi, dar in directia opusa, in Flamanzeni. Militarii le-au barat calea. Cativa locuitori i-au amenintat cu sapele si furcile. Soldatii au deschis focul. Trei oameni - Hortolomei Grati, Simion Postoronca si fiul lui, Vasile, au fost impuscati pe loc, iar Vasile Postoronca a fost grav ranit.

Cei care se aflau pe masivul Lungu, dar si cei de pe Iazul lui Zare s-au indreptat spre campul Mataseni. Lor li s-au alaturat locuitorii satului Ghiliceni, de pe campul Tatarca, care pornisera spre satele indicate. Numarul celor de la Mataseni se ridica la circa 5.000, potrivit altor surse - la 7.000 de persoane si circa 2.000 de care si carute. Presedintele Comitetului Executiv raional si procurorul raionului Chiscareni au venit la Mataseni pentru a-i determina sa se stramute, dar fara rezultat.

MASACRUL DIN 22 MAI 1944

22 mai 1944 a picat intr-o zi de luni. Termenul pentru evacuare expirase. Comandamentul diviziei responsabile de evacuare nu executase ordinul superiorilor. In acea zi loctiitorul comandantului de divizie, cu sediul la Cucioaia, locotenent colonel Iuzvinkevici, a trimis pe campurile unde se aflau locuitorii satelor Ghiliceni, Dumbravita si Bocancea-Schit un batalion de ostasi ai corpului al IV-lea, regimentul 204, din cadrul Frontului al Doilea Ucrainean.

Batalionul era sustinut de o jumatate de escadron de calareti, de un pluton de cercetasi pe cai si de 30 de soldati ai trupelor de graniceri ai NKVD al RSS Moldovenesti. Soldatii au inconjurat lanul Mataseni, fiind inarmati cu pistoale automat si mitraliere. Multimea s-a agitat. Femeile au inceput sa strige. Mai intai, s-au auzit cateva strigate razlete, transformate intr-un val de aclamatii ,,Ura!". Moldovenii au inceput sa inainteze. Calaretii din fruntea batalionului s-au retras la 150-200 de metri. Reorganizandu-se, calaretii si soldatii din infanterie au pornit spre populatia civila. Oamenii din nou au scandat ,,Ura!" si au continuat sa inainteze. Miscarea lor a fost oprita de focurile militarilor. Mai multe persoane au cazut, apoi s-au culcat cu totii la pamant, iar femeile au luat-o indarat. Soldatii au tabarat asupra lor, arestandu-i pe cei mai activi. Efim Olaru din Ghiliceni, aflandu-se langa carul lui, departe de linia intai, a luat in maini toporul cand asupra lui s-au napustit cativa soldati. Unul l-a lovit cu arma in cap si barbatul a cazut. A reusit, totusi, sa dea o lovitura de topor in piciorul unui soldat.

Dupa calmarea spiritelor, s-a constatat ca au fost impuscati pe loc Teodor Baciu, Pantelei Rusu, Ion Gubencu, Filip Olaru si Xenia Bologan, iar Dumitru Caimacan, Efim Olaru si Nichita Andronic au fost raniti. Au fost impuscati cativa cai si cateva vite. Pentru a justifica aplicarea armelor, sovieticii au afirmat ca multimea s-a repezit asupra lor, insa un martor, un om din partea locului folosit de sovietici drept translator, a spus ca doar o femeie din primele randuri (Xenia Bologan) s-a indarjit cu sapa spre soldati, lovindu-l pe unul. La ordinul superiorului, ea a fost impuscata prima.

Dupa calmarea spiritelor, s-a constatat ca au fost impuscati pe loc Teodor Baciu, Pantelei Rusu, Ion Gubencu, Filip Olaru si Xenia Bologan, iar Dumitru Caimacan, Efim Olaru si Nichita Andronic au fost raniti. Mihai Tasca, istoric

Circa 50 de oameni interogati de securisti

ll Confirma spusele martorului si Comisarul Poporului pentru Afacerile Interne al RSS Moldovenesti, generalul Markeev, care intr-o depesa, din 24 mai 1944, a raportat Secretarului Comitetului Central al Partidului Comunist (bolsevic) din Moldova, tovarasul Sologub, si presedintelui Comisarilor Poporului al RSS Moldovenesti, tovarasul Tihon Constantinov, ca in cadrul operatiunii din 22 mai doar o femeie a lovit cu sapa un ostas. Generalul mai preciza ca niciun militar nu a avut de suferit, cu exceptia catorva leziuni corporale.

Dupa acel macel, multimea a fost dispersata si obligata sa paraseasca locul. Escortati de militari, orheienii au fost dusi in alte sate, cativa au fost retinuti si interogati, dupa care au fost lasati sa se intoarca acasa.

,,ACTIVITATE ANTISOVIETICA" SI ,,ACTIUNI CONTRAREVOLUTIONARE"

Cu toate acestea, la 10 iunie 1944, a fost pornit un dosar penal pentru ,,agitatie si propaganda antisovietica" si ,,participarea in organizatii contrarevolutionare in scopul pregatirii actiunilor contrarevolutionare". Arestarile au inceput ceva mai devreme, la 6 iunie. In scurt timp au fost retinute 28 de persoane din cele trei sate: Ghiliceni, Dumbravita si Bocancea-Schit.

Ancheta preliminara a fost una anevoioasa, atat datorita caracterului faptelor incriminate, cat si a multiplelor actiuni procedurale care trebuiau efectuate. Securitatii i-a fost dificil sa-i identifice pe cei mai activi, eliberand pana la proces 11 persoane arestate. In total, anchetatorii au interogat circa 50 de persoane, au confruntat marturiile presupusilor lideri, iar dosarul penal a intrunit trei volume, in total 901 pagini.

14 PERSOANE PE BANCA ACUZATILOR

Rechizitoriul, difuz in argumentare, a fost aprobat la 26 noiembrie 1944. Procesul judiciar a avut loc la 18-19 aprilie 1945, la Balti. Pe banca acuzatilor au fost aduse 14 persoane: din satul Dumbravita - 8, din Ghiliceni - 3 si din Bocancea-schit - 3. Doua persoane au decedat pana la proces (in urma ranilor provocate): Efim Olaru (a.n. 1882) din Ghiliceni si Dumitru Caimacan (a.n. 1899) din Dumbravita.

Un complet de judecata al Tribunalului Militar al Trupelor Ministerului Securitatii de Stat al RSS Moldovenesti, aplicand prevederile art. 56/16 Cod Penal al RSS Ucrainene ,,Dezordine in masa", i-a condamnat pe Mihail Starostin (a.n. 1924), Constantin Moisei (a.n. 1910), Petru Vlas (a.n. 1906), Marcu Ciugureanu (a.n. 1906), Ion Lupascu (a.n. 1920), Ion Porcescu (a.n. 1903), Iacov Stamatin (a.n. 1905), Pavel Surdu (a.n. 1912) - toti din satul Dumbravita, pe Petru Prisacaru (a.n. 1915), Tudor Mitrofan (1915) si Anton Nas (1878) din Bocancea-Schit, pe Dumitru Andronic (a.n. 1887), Gheorghe Holban (a.n. 1922) si Constantin Mardari (a.n. 1903) din satul Ghiliceni la cate 10 ani munci corectionale, cu confiscarea averii personale si decaderea din drepturile civile pentru un termen de 5 ani.

Dumbraviteanul Vasile Sofroni (a.n. 1879), desi a fost arestat, nu a fost judecat intrucat se imbolnavise de tif exantematic si se afla in spital. Ulterior a fost judecat, dar achitat.Toti condamnatii in acest prices au fost reabilitati de Procuratura Generala a Republicii Moldova, la 1 aprilie 1992.