Mariologia ioaneică

Cap. II

2 scene, cu profund caracter simbolic, "semnele" fundamentale ale revelării Sale, ca Fiu al lui Dumnezeu.

- Nunta din Cana Galileei (2,1-11)

- prefacerea apei în vin - inaugurarea Noului Legământ

- Alungarea vânzătorilor din Templu (2,13-22)

- "semnul" noului Templu – noua umanitate a lui Hristos

prefigurarea Sf. Euharistii

Evenimentul Cana

determinarea rolului de mijlocitoare a Maicii Domnului

Nunta din Cana se petrece "a treia zi" (2,1)

Mariologia episoduluiRelatarea desfăşurării evenimentului în Cana începe cu precizarea evanghelistului că "şi

mama lui Iisus era acolo" (2,1) precum şi Iisus cu ucenicii Săi.

Evanghelia după Ioan o prezintă pe Maria într-o manieră cu totul deosebită de cea a sinopticilor.

Menţionată de mai multe ori în Evanghelie (2,1.3.5.12; 6,42; 19,25-27) Maicii Domnului nu i se dă niciodată numele.

Evanghelistul nu o numeşte niciodată cu numele de Maria, ci numai sub titlul de "mama lui Iisus", "mama Sa" sau simplu "femeie".

Pe tot cuprinsul evangheliei a IV-a, Maria nu este prezentă decât în 2 momente:

- la Cana unde, ridicând vălul de pe misterul persoanei lui Iisus, determină începutul operei revelatoare a lui Dumnezeu în Fiul Său

- la Cruce, când Fiul ei, în ultimul moment al misiunii Sale, o încredinţează ca mamă ucenicului Său iubit (19,25-27)

Poate fi numit acesta momentul în care Iisus s-a gândit să o facă pe mama Sa şi mama spirituală a tuturor celor ce cred în El?

Credem că da, pentru că altfel cuvintele adresate ucenicului "Iată mama ta!" deşi nu era mama lui, nu şi-ar avea nici un înţeles.

Şi sfârşindu-se vinul a zis mama lui Iisus către El: Nu mai au vin. A zis ei Iisus: Ce este Mie şi ţie, femeie? (t… ™moˆ kaˆ soˆ gÚnai). Încă n-a venit ceasul Meu (oÜpw ½kei ¹ ìra mou). Mama Lui a zis celor ce slujeau: Faceţi orice vă va spune El (Ó ti ¥n lšgh ØmŒn poi»sate) (2,3-5)

Pentru a înţelege mai bine sensul acestor versete, care constituie prin ele însele o lectură dificilă, este nevoie să facem referire la existenţa celor 2 nivele de exprimare a evanghelistului:

- nivel istoric - pentru a reda simplu cherigma sa - nivel teologic în care autorul istoriseşte faptele, aproape toate în lumina

evenimentului pascal, învăluite într-un simbolism pascal.

Astfel, istoria şi teologia se întrepătrund în relatarea avenimentelor mântuitoare în evanghelia a IV-a

Ceea ce iese în evindenţă este:

- mila Maicii Domnului – compasiunea ei faţă de suferinţa, nevoia, impasul uman de orice fel.

- desăvârşita ei credinţă - știa cine era cu adevărat Fiul ei şi că Lui toate îi sunt cu putinţă, şi, că, nici nu trebuie să fie rugat să facă binele care se cuvenea făcut

Acesta este motivul pentru care ea nu-L mai roagă pe Fiul ei nimic, ci doar îi prezintă simplu nevoia omenească, informându-L doar, că "Nu mai au vin".

Acesta este momentul în care este pus în evidenţă, de evanghelist, rolul de mijlocitoare al Maicii Sfinte, pe lângă Fiul ei, pentru suferinţa şi nevoia umană.

La cuvintele mamei Sale: "Nu mai au vin", Iisus, răspunde într-un mod foarte enigmatic: Ce este Mie şi ţie, femeie (t… ™moˆ kaˆ soˆ gÚnai)? Încă n-a venit ceasul Meu" (2,4).

Răspunsul lui Iisus a fost foarte discutat de-a lungul timpului şi înţeles în modul cel mai negativ până astăzi.

Luată în sine şi înţeleasă în limbajul biblic, expresia poate fi utilizată în 2 moduri:a) ea poate să semnifice fie un refuz de dialog şi o profundă opoziţie vizavi de o

problemă (cf. Mc.1, 24; 5,7; Mt.8, 29)b) fie un început de divergenţe de vederi, opinii şi chiar lipsa unei comunicări între

2 persoane (cf. I Reg.17, 17-18; II Cron. 35,21; Os. 4,17; etc).

În cazul de faţă, răspunsul trebuie înţeles în spiritul celui de-al doilea mod de exprimare - în sensul că Iisus vrea să afirme că relaţia Sa cu mama Lui nu se situează doar pe un plan pur uman, ci într-o perspectivă superioară, aceea a misiunii lui Mesia ca revelator al Tatălui.

Maria - se opreşte la înţelesul unui simplu vin, care lispeşte la un eveniment, Iisus - trece dincolo de semnificaţia unui vin obişnuit, înţelegând prin ceea ce Maria Îi

sugera, începutul lucrării Sale mesianice, situând răspunsul Său în planul împlinirii voii lui Dumnezeu.

El înţelege prin vinul, pe care urma să-l ofere nuntaşilor, prin minune, darul mesianic al vieţii veşnice, simbolizat prin vinul cel nou oferit omului într-un plan superior de înţelegere a relaţiei Sale cu Dumnezeu

Care este semnificaţia cuvintelor "Ceasul Meu" rostite de Iisus în iconomia primei minuni cu valoare de "semn" săvârşită la Cana?

"Ceasul" lui Iisus nu este momentul în care, El urma să săvârşească prima minune, ci realitatea timpului patimilor, morţii şi învierii, înţelese de evanghelist ca un eveniment unic.

"Ceasul" lui Iisus este întreaga Sa viaţă pământească trăită în conformitate cu voinţa Tatălui.

El începe, oarecum, la Cana şi atinge plenitudinea sa pe cruce, punctul culminant al revelării Sale mesianice şi preludiul întoarcerii Sale din nou la Tatăl (7,30; 8,20; 13,1; 17,1; 19,27).

Care este semnificaţia cuvintelor "Ceasul Meu" rostite de Iisus în iconomia primei minuni cu valoare de "semn" săvârșită la Cana?

"Ceasul" lui Iisus nu este momentul în care, El urma să săvârşească prima minune, ci realitatea timpului patimilor, morţii şi învierii, înţelese de evanghelist ca un eveniment unic.

"Ceasul" lui Iisus este întreaga Sa viaţă pământească trăită în conformitate cu voinţa Tatălui.

El începe, oarecum, la Cana şi atinge plenitudinea sa pe cruce, punctul culminant al revelării Sale mesianice şi preludiul întoarcerii Sale din nou la Tatăl (7,30; 8,20; 13,1; 17,1; 19,27).

Cât priveşte apelativul "femeie“, dat de Mântuitorul Hristos, Maicii Sale, nu trebuie să vedem nicidecum în acest cuvânt vreun semn de lipsă de respect din partea Sa.

Fecioara Maria, Născătoarea Mântuitorului lumii, este, din această perspectivă, "femeia" prin excelenţă.

Dacă Adam a numit-o "femeie" pe Eva (Fac. 2, 23), care avea să fie mama tuturor celor vii (Fac. 3,20), cu atât mai mult se cuvine acest titlu - Maicii vieţii însăşi.

Si dacă Eva a fost numită "femeie", cuvânt care în ebraică "işah" = femeie, vine de la cuvântul iş = bărbat, ca una a cărei demnitate derivă din cea a lui Adam, cu atât mai mult se potriveşte acest titlu Sf. Fecioare Maria, a cărei demnitate îşi are izvorul în Hristos, Adam cel de pe urmă (cf. I Cor.15, 45)

Acesta este şi motivul pentru care, cu acelaşi apelativ, se va adresa Mântuitorul Mamei Sale în momentul culminant pe care îl redă episodul ioaneic de la Cruce, când Mama lui Hristos devine:

- Mama ucenicului iubit - Mama tuturor celor ce cred în El şi Îi urmează.

În ceea ce priveşte semnificaţia cuvintelor "Ce este Mie şi ţie, femeie?", aceasta trebuie determinată în strânsă legătură cu a doua parte a răspunsului lui Iisus Hristos: "N-a venit ceasul Meu", adică ceasul preamăririi lui Hristos.

În răspunsul Mântuitorului Hristos trebuie înţeles şi intuit ceva din taina Maicii Domnului - din rolul ei de mijlocitoare pe lângă Fiul ei.

Mai precis - puterea unică pe care a avut-o, izvorând din calitatea de mamă şi din credinţa ei în Fiul său, ca Dumnezeu adevărat, a grăbit "ceasul" lui Hristos, intervenind şi schimbând, într-un anumit sens, chiar planul de desfăşurare cronologică a lucrării de mântuire a lumii.

La Nunta din Cana, Hristos "şi-a arătat slava Sa" pentru credinţa Maicii Sale, în puterea Sa ca Dumnezeu, în care calitate, faţă de omul în suferinţă, nu putea acţiona decât într-un singur mod - ajutorarea sa.

Din acest moment, cu acest nou nume de "femeie", Maria nu va mai fi simplu "Mama lui Iisus", ci "Femeia-Maria", care îşi va asuma un rol specific în opera mesianică a Fiului Său: acela de a reprezenta poporul Noului Legământ într-o atitudine de deschidere şi de disponibilitate pentru împlinirea cuvântului lui Dumnezeu

Ea este de acum "Mama-Sion" (Ps. 87,5; Isaia 2,2-5; Mih. 4,1-3; Zah.8,20-23), Noul Ierusalim care reuneşte pe fiii săi în scopul constituirii Noului Popor al lui Dumnezeu (Isaia 51,18-20; 66,8),

Maria deschidea astfel la Cana calea umanităţii spre întâlnirea cu Hristos şi comuniunea cu El pentru totdeauna.

În acest sens teologul A. Serra se exprimă: "Le titre de "Femme" est a interpréter au sens communautaire et ecclésial. Jesus, au début de son ministiere public, souligne le rôle que Marie assumera dans son oeuvre messianique. Marie à Cana est l'image d'Israel arrivée à son

achievement et done l'image de l'Eglise" (Contribut dell' antica letteratura giudaica per l'esegesi di In. 2,1-12 et 19,25-27, Roma, 1975, p.226).

Referitor la cuvintele Maicii Domnului: "Ceea ce vă va spune El, să faceţi!", - precizăm că acestea constituie aşa-zisa "Evanghelie a Maicii Domnului".

Importanţa acesteia este marcată de cea mai profundă actualitate, în sensul că slujitorii nunţii din noua Cană, cea a Noului Legământ, Biserica, unde Hristos este veşnic prezent, sunt toţi oamenii.

Concluzii teologice ale evenimentului Cana

1. Episodul Cana evidenţiază rolul de mijlocitoare al Maicii Domnului şi puterea ei în noua iconomie mântuitoare a Fiului său. Acest rol este subliniat de nuanţe ale atitudinii ei în desfăşurarea "semnului" Cana.

a). Observă prima nevoia umană fără însă a i se prezenta

b). Mijloceşte pe lângă Fiul ei, prezentându-i Acestuia impasul uman, fără să fie rugată.

c). Determină lucrarea mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu în sensul că grăbeşte prin mijlocirea şi credinţa sa "ceasul" preamăririi Acestuia.

2. Darul şi harul lui Dumnezeu, obţinut prin mijlocirea Maicii Domnului, este mult mai bun, mult mai consistent, mult mai valoros decât orice alt dar şi ajutor omenesc.

3. Minunea coborârii milostivirii divine s-a realizat în Cana nu numai prin împlinirea cuvintelor lui Iisus, ci şi prin ascultarea şi împlinirea "evangheliei Mariei", "să faceţi orice vă va spune El" (In.2,5).

Din perspectiva celor afirmate, episodul Cana, aşa cum este relatat în Evanghelia a IV-a, prin întreaga gamă a simbolismului actelor revelatoare a noii iconomii mesianice, poate fi apreciat ca o adevărată sinteză hristologică, soteriologică, mariologică, misteriologică a Evangheliei Noului Testament şi, în special, a teologiei ioaneice prezente în Evanghelia a IV-a.

Mariologia în Evanghelia după Matei

Bunavestire mateiană (Mt. 1, 18-25)

În Evangheliile sinoptice: Luca (1,26-38)

două Bunevestiri Matei (1,18-25)

- conţinuturi și mesaje diferite.

Capitolul 1 de la Matei - o definire a Persoanei divino-umane a lui Iisus Hristos.

- Genealogia 1, 1-17 - argumentarea omenităţii cadru istoric - neam cu ascendenţi și descendenţi

- Episodul Mt. 1, 18-25 – argumentarea divinităţii zămislirea de la Duhul Sfânt

Pericopa 1, 18-25 - conţine însă două adevăruri dogmatice, care stau la baza definirii divinităţii lui Iisus

- adevăr hristologic - sublinierea nașterii supranaturale a lui Iisus

- adevăr mariologic - exprimă pururea fecioria Maicii Domnului.

Episodul (1,18-25) - Bunavestire adresată lui Iosif

- la trei luni de la Bunavestire a îngerului adresată Mariei și consemnată de Luca în cap. 1

- după vizita făcută de fecioara Maria verișoarei sale, Elisabeta (Lc. 1, 39-56)

- Localitatea Buneivestiri Mt – Nazaretul - unde Fecioara Maria rămâne, după logodnă, în casa lui Iosif.

Relatarea din Matei 1, 18-25 vine în completarea genealogiei (Mt. 1, 1-17), în care problema nașterii lui Iisus Hristos este atinsă cu totul lapidar și unde Maria nu este amintită deloc, cu excepţia vs. 16, unde se spune: „Iacov a născut pe Iosif, bărbatul Mariei, din care S-a născut Iisus, Care se cheamă Hristos.”

Ideea trebuia dezvoltată în continuare pentru a nu se lăsa impresia că Iisus Hristos S-a născut și din Iosif, iar nu numai din Maria, cu conlucrarea Duhului Sfânt.

Ideea că Iosif n-a avut nici o participare la zămislirea lui Iisus este exprimată prin folosirea genitivului pronumelui relativ feminin, iar nu masculin (tÕn ¥ndra Mar…aj, ™x Âj ™genn»qh /Ihsoàj).

Versetul 18: „Dar nașterea lui Iisus Hristos așa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodită (mnhsteuqe…shj) cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună (prˆn ½ sunelqe‹n), s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt (œcousa ™k pneÚmatoj ¡g…ou).”

- expresia „fiind logodită” (mnhsteuqe…shj – mnhsteÚw)

Logodna la evrei însemna începutul relaţiilor de familie. Din momentul logodnei, logodnica se numea „femeia bărbatului ei”, rămânând însă pe mai departe în casa părinţilor ei timp de un an. Acesta este motivul pentru care Maria nu este numită în vs. 20 logodnica, ci femeia lui Iosif.

Zămislirea Fiului lui Dumnezeu este exprimată în vs. 18 prin expresia „având de la Duhul Sfânt” (œcousa ™k pneÚmatoj ¡g…ou) - fără nici o participare umană (din partea bărbătească).

În versetul 18 două adevăruri converg înspre înţelegerea unei nașteri a Fiului lui Dumnezeu mai presus de fire:

- zămislirea în timpul logodnei

- precizarea acţiunii Duhului Sfânt.

Versetul 19: „Iosif, bărbatul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns.”

- „bărbatul ei” (Ð ¢n¾r aÙtÁj)- „drept fiind” (d…kaioj ên)- „nevrând s-o vădească” (m¾ qšlwn aÙt¾n deigmat…sai).

„drept fiind” (d…kaioj ên) – dreptatea lui Iosif ar consta în: - ceea ce privea un “divorţ” (despărţire) în caz de adulter- virtutea blândeţii lui (a dorit s-o lase în ascuns!)- virtutea curăţiei trupești pe care el o păstra ca logodnic.

Sfântul Ioan Gură de Aur - dreptatea lui Iosif consta în calitatea lui de purtător al făgăduinţei mesianice date de Dumnezeu familiei davidice, din care el se trăgea: „drepte erau făgăduinţele făcute familiei davidice”

„nevrând s-o vădească” (m¾ qšlwn aÙt¾n deigmat…sai). - nici un text al Vechiului Testament nu poate justifica caracterul secret al acestei

repudieri.

Sfinţii Părinţi au văzut exprimându-se în această atitudine a lui Iosif ceva din taina zămislirii Mariei.

De ce nu i-a spus îngerul lui Iosif înainte de eveniment, taina zămislirii Mariei sau de ce nu i-a spus chiar Maria?

Sfântul Ioan Gură de Aur răspunde: ”ca nu cumva el să nu creadă, asemenea lui Zaharia”.

Probabil, dacă lui Iosif i s-ar fi spus aceste lucruri, frământarea lui s-ar fi intensificat și va fi pus și alte întrebări, la care nu va fi primit răspuns.

La fel au făcut și Zaharia și Maria „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat?” (Lc. 1, 34).

De ce nu i-a vestit îngerul și Fecioarei, abia după zămislire, asemenea lui Iosif?

Pentru că Dumnezeu voia acordul omului în desfășurarea procesului mântuirii Sale; nu voia să-l mântuiască fără voia sa: „Iată roaba Domnului! Fie mie după cuvântul tău!”

Dumnezeu avea nevoie de acordul celei din care S-a născut Iisus și a avut o contribuţie la zămislirea Lui, ca om, altfel ar fi fost o nesocotire a libertăţii umane.

Pentru Iosif, care n-a avut nici o contribuţie la zămislirea Fiului lui Dumnezeu, ca Om, nu era nevoie de acordul lui.

Caracteristicile celor două Bunevestiri:

la Luca – Dumnezeu cere acordul omului pentru taina iconomiei mântuirii la Matei - Dumnezeu explică numai omului (lui Iosif) taina mântuirii.

Faptul că lui Iosif ni i se cere acordul, în viziunea Părinţilor Bisericii, arată că el n-a avut nici o participare în zămislirea Fiului lui Dumnezeu, ca Om, astfel subliniindu-se de către evanghelist caracterul supranatural al zămislirii.

Versetul 20: „Şi cugetând el aceasta, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, femeia ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt.”

Îngerul - nu poate fi altul decât arhanghelul Gavriil

Descoperirea lui Dumnezeu, prin vis, este frecventă în Vechiul Testament (Fc. 20, 3; 31, 10; I Samuel 28, 6; I Regi 3, 5 etc.).

Apelativul „fiul lui David” îi amintește lui Iosif că, în calitate de descendent al familiei davidice, el este purtătorul marilor făgăduinţe date de Dumnezeu strămoșului Său, David.

Expresia „nu te teme” exprimă preocuparea lui Iosif de posibilitatea comiterii unui păcat, în sensul că ar ţine în casa lui o adulteră.

Expresia arată clar că Maria era descoperită lui Iosif nu ca fiind o adulteră, ci una cu care se petrece o taină dumnezeiască. Acest lucru este explicat la sfârșitul versetului, unde se spune că zămislirea este de la Duhul Sfânt.

Versetul 21: „Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor.”

Aici este prezentată misiunea îngerului care avea trei direcţii:

1. anunţarea zămislirii feciorelnice a Mariei

2. descoperirea rolului lui Iosif, acela de a conferi Fiului lui Dumnezeu filiaţie davidică („îi vei chema numele lui Iisus”)

3. de a descoperi lui Iosif şi Mariei că pruncul este chiar Mesia, fapt care rezultă din numele Iisus = Mântuitorul, care derivă de la verbul „iașa” (hv'yÉ) = a mântui.

Faptul că Iosif îi pune nume arată că el se poartă de acum înainte ca un tată adoptiv.

În virtutea versetului 21 („vei pune numele lui - Iisus”) putem înţelege Luca 2, 48 („iată eu și tatăl Tău Te căutam”).

Dar, pentru ca să nu se creadă că Iosif este tatăl copilului, îngerul îi spune că ea, Maria, va naşte Fiu (tšxetai de uƒÒn) - la viitor (de la verbul t…ktw = a naște) - nu se spune „îţi va naște fiu”.

Când este vorba de nașterea (biologică) de fii, evanghelistul Matei folosește verbul t…ktw. Când este însă vorba de „a da viaţă”, folosește verbul genn£w.

Folosirea verbului t…ktw exprimă și aspectul chenotic al întrupării Fiului lui Dumnezeu, în sensul că El S-a făcut om ca oricare alt om de pe pământ.

Versetele 22-23: „Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice: «Iată, Fecioara va avea în pântece (h` parqšnoj ™n g£stri exei) şi va naşte Fiu şi vor chema numele lui Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu».”

Iosif vede și înţelege acum –mai mult decât însemna Maria pentru el - simpla sa logodnică - o vede ca pe cea profeţită cu aproape 800 de ani înainte – h parqenoj (almah) - însărcinată.

Ha- Almah = fecioară (și nu femeie tânără) - indiferent unde apare in V.T. – termenul desemnează o persoană de sex feminin care nu a intrat încă în genul de relaţii specific căsătoriei

Iosif - primul căruia i se spune că timpul mesianic este acum împlinit

Cuvintele îngerului au și menirea de a-i descoperi lui Iosif că modul nașterii lui Iisus este unul care biruiește rânduiala firii.

Așadar, lui Iosif i se descoperă în mod gradat fecioria Mariei, în două etape:

- de Duhul Sfânt

- prin împlinirea profeţiei lui Isaia.

Dar, ca să-l convingă mai puternic de acest adevăr supranatural al zămislirii lui Iisus, îngerul mai adaugă un amănunt, și anume, nu spune că Isaia zice, ci că Domnul zice prin profet (ØpÕ kur…ou di¦ toà prof»tou).

Așadar, nu profetul anunţă lui Iosif nașterea din Fecioară, ci Dumnezeu, profetul consemnând doar ceea ce Domnul îi spusese.

Lui Iosif nu-i vorbea îngerul, ci Dumnezeu Însuși, Care-i spunea că timpul promis prin profet s-a împlinit, acum, în faţa lui.

tâlcuirea cuvântului Emanuel –

- referire la Isaia 9,6: ”Un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat...Îl vor numi...Dumnezeu tare” = Dumnezeu este cu noi

- un posibil argument al faptului că Evanghelia, pe care o avem în canon = traducerea grecească a autografului aramaic ??

- aici sunt vizaţi și creștinii recrutaţi din lumea păgână, ceea ce corespunde întru totul cu adresanţii variantei grecești ai Evangheliei mateiene.

De ce Emanuel și nu Iisus?

Numele Emanuel - o reflectare a viitoarei Sale misiuni mântuitoare. Numele este dat în conformitate cu ceea ce va fi Iisus, potrivit lucrării Lui.

Sfânta Scriptură mai consemnează și alte exemple de acest gen – când printr-un nume se exprimă semnificaţia unui lucru, a unei cetăţi etc.

- Is. 1, 26 – Ierusalimul este numit Cetatea dreptăţii, deși nicăieri în Sfânta Scriptură nu vom găsi că această cetate a fost numită Dreptate, ci Ierusalim. Apelativul de Cetate a Dreptăţii exprima realitatea mesianică a timpului când în ea va intra ”Prinţul Dreptăţii”

Așadar, numele Emanuel, dat lui Iisus, explică rolul și semnificaţia misiunii Sale mântuitoare.

Versetul 25: „Şi nu a cunoscut-o pe ea (kaˆ oÙk ™g…nwsken aÙt¾n) până ce ( ›wj ) a născut pe Fiul său Cel Întâi-Născut, Căruia I-a pus numele Iisus.”

Adverbul de timp ›wj are și semnificaţia de perpetuitate, de continuitate (vezi Dicţionar Bailly).

În acest sens, este ilustrativ Ps. 89, 2: „din veac și până în (›wj) veac ești Tu” - exprimă o acţiune care nu are sfârșit.

oÙk ™g…nwsken este tradus în ediţiile critice românești prin perfectul compus. În text însă este la imperfectul durabil, care exprimă o acţiune care n-are sfârșit.

Sensul adverbului (›wj) rezultă dintr-o comparaţie a versetului 25 cu unele locuri paralele

- Fc. 8, 7, unde se spune: „Şi a dat drumul corbului, ca să vadă de a scăzut apa pe pământ. Acesta, zburând, nu s-a mai întors până ce (›wj) a secat apa pe pământ.”

- 2 Regi 6, 23: „Şi Micol, fiica lui Saul, n-a avut copii până (›wj) în ziua morţii ei”

- Ps. 71, 7: „Răsări-va în zilele lui dreptatea și mulţimea păcii, cât/până ce (›wj) va fi luna”

- Ps. 109, 1: „Zis-a Domnul Domnului Meu: «Şezi de-a dreapta Mea, până ce (›wj) voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale»”

- Mt. 28, 20: „iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până (›wj) la sfârșitul veacului”.

Așadar, potrivit semnificaţiilor locurilor paralele, ›wj nu exprimă nici o legătură conjugală nici înainte, nici după, între Iosif și Maria. Ba mai mult, ›wj arată că Maria a născut ca fecioară, biruind rânduiala firii, ceea ce conferă Mariei o demnitate cu totul specială.

Bibliografie Sf Ioan Gura de aur - Omilii

Mariologia în Evanghelia după LUCA

1. Buna vestire (1,26-38)

Preliminarii

- relatarea = evanghelie – vestea cea bună a mântuirii

Iisus

Fiul celui Preaînalt

- tendinţa narativă - hristologică Sfântul

urmașul lui David

Fiul lui Dumnezeu

Scena episodului

1. apariţia îngerului (26)

caracter pregătitor (v.28)

2. dialogul înger –Maria transmiterea mesajului (30-33)

clarifică mesajul (v.35)

dialogul completează tabloul zămislirii lui Mesia- Maria – zămislire fără contribuţie bărbătească- îngerul – zămislire de la Duhul

unui preot

Vestirea nașterii lui Ioan în Ierusalim

în templu (act liturgic)

Galileea neamurilor (Mt. 4,12-16)

Vestirea nașterii lui Iisus

Nazaret (VT nu-l menţionează)

Caracterul chenotic al întrupării

Luca – preocupat – și de sublinierea divinităţii lui Iisus

- comparaţie de portret între Ioan și Iisus –

Ioan – mare înaintea Domnului (1,15)

Iisus – ”mare” ( fără altă precizare -1,32)

Ioan – se umple de Duhul în pântecele mamei (1,15)

Iisus – se întrupează de la Duhul (1,35)

Ioan – va găti Domnului un popor pregătit (1,17)

Iisus – va împărăţi peste casa lui Iacob în veci (1,33)

Exegeza textului

1,26 – ”Iar în a șasea lună, a fost trimis de la Dumnezeu îngerul Gavriil într’o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret”

- prezintă personajele și locul acţiunii

- a şasea lună – face legătura cu episodul precedent.

- versetul 36 va lămuri expresia

zămislirii

- Galileea – începutul activităţii publice

preamăririi (9,53-18,27)

- Nazaret – cetate obscură (In 1,46)

1,27 – ”la o fecioară logodită (proj parqenon emnhsteumenhn) cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria”

- fecioară logodită – cf. Matei 1,18

(H.L. Strack – P. Billerbeck, Kommentar zum Neun Testament aus Talmud und Midrash, Munchen 1956, I, 45-47 – explicaţia anului de logodnă)

- Iosif – din casa lui David

filiaţie davidică – indirect atribuită Pruncului

1,28 - Şi intrând îngerul la dânsa, i-a zis: „Bucură-te, ceea ce ești plină de har (kecaritwmšnh), Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei!”

- Bucură-te!

- Sof. 3,14-17 – teme asemănătoare

- interpretare tipologică - paralela = Maica Domnului – fiica Sionului (Zah 9,9)

- Plină de har (kecaritwmšnh) ?? - (Dan 9,23; Jud 6,12; Rut 2,4)

- Iisus – harul și adevărul (In 1,17)

- statutul unic al Mariei înaintea lui Dumnezeu și al oamenilor

Origen – cel mai timpuriu comentator al Ev. Luca (233-244) unicitatea formulei: ”Niciodată această formulă nu a fost adresată unui om...Era rezervată numai pentru Maria. Dacă ea ar fi știut că o formulă de acest fel fusese adresată și altora, niciodată nu s-ar fi înspăimântat de acest salut ciudat!”

- kecaritwm š nh – îngerul

1 - preamărește calităţile morale și spirituale ale Mariei?

2 - sau îi spune că Dumnezeu ”i-a acordat har” – a ”înzestrat-o cu har”?(v. 30 -)

a doua variantă de traducere pune accentul pe acţiunea lui Dumnezeu

Versetul 1,30 – ”ai aflat har la Dumnezeu” œurej c£rin –constituie cauza pentru care Maria a devenit kecaritwm š nh

- Traducerea ”plină de har” (dar) – favorizează mai mult ideea că Maria ar fi ”depozitar al harului”

- ”înzestrată cu har” = traducerea mai potrivită

- Domnul este cu tine!

- acţiunea asupra ei aparţine lui Dumnezeu

- Jud 6,12-14 – Ghedeon este trimis, cu putere de la Dumnezeu, să-l izbăvească pe Israel

- tipologic – prin Maria se va izbăvi Noul Israel

- rolul de mijlocitoare al Maicii Domnului

- Binecuvântată eşti tu între femei!

- poziţia privilegiată a Mariei

- eÙloghmšnh (part. perf. aor. activ) - eÙlogšw = consacrată pentru o acţiune specială

- statutul viitor = binecuvântarea nu se retrage

1,29-30 – ”Iar ea, văzându-l, s’a tulburat de cuvântul lui și cugeta: „Ce fel de închinare poate fi aceasta?…” Şi îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie, fiindcă ai aflat har la Dumnezeu.

- aspectul dramatic al scenei provocat de apariţia îngerului

- s-a tulburat ?

- de cuvânt – Ce fel de închinare poate fi aceasta?

- toate cele spuse anterior = cea mai înaltă cinstire – neobișnuită pt. om

- nu te teme – de misiunea pe care o vei afla

1,31 - Şi iată’n pântecele tău vei zămisli și vei naște Fiu și numele Lui îl vei chema Iisus.

Misiunea Mariei – dată de 3 verbe – ea este subiectul lor unic

vei zămisli vei naște Fiu vei chema numele lui Iisus

Mt 1,21 – Iosif pune nume Lc 1,31– Maria pune nume

Luca pune accentul pe Maria - Iosif nu apare

1,32-35 - Acesta mare va fi și Fiul Celui-Preaînalt Se va chema și Domnul Dumnezeu Îi va da tronul lui David, părintele Său, 33 - și va împărăţi peste casa lui Iacob în veci și împărăţia Lui nu va avea sfârșit”. 34 - Şi a zis Maria către înger: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat?” 35 - Şi răspunzând îngerul, i-a zis: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui-Preaînalt te va umbri;a pentru aceea și Sfântul Care Se va naște din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema.

Identitatea Pruncului

cine cum

Descendenţa davidică = preocuparea lui Luca

Lc 1,32a-33b 2 Reg 7,9-16

32 a- Acesta mare va fi și Fiul Celui-Preaînalt Se va chema 9 – te-am făcut mare după numele celor mari...

32 b - Domnul Dumnezeu Îi va da tronul lui David, părintele Său, 13 – iar Eu îi voi întări tronul până-n veac

33b - și împărăţia Lui nu va avea sfârşit 16 – regatul său va rămâne veşnic, iar tronul său în veac va fi întărit

Duhul sfânt se va pogorî peste tine – puterea Celui Preaînalt te va umbri (1,35)

Duhul la începutul creaţiei (Fac 1,1)

Duhul - energie creatoare Duhul pascal (In 20,22-23) (o nouă creaţie)

Duhul Cincizecimii (o nouă creaţie)

Fiul = o nouă creaţie – Noul Adam (al II-lea Adam)

”Te va umbri” – tema ”umbrei” noutestamentare- expresia apare și la Schimbarea la faţă

- în toate cele 3 variante (Lc 9,28-36; Mc 9,2-8; Mt 17,1-8) se spune ”un nor i-a umbrit”

- din umbră apare glasul: ”Acesta este Fiul Meu Cel iubit”

1,38 - Iar Maria a zis: „Iată, roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!” Şi îngerul a plecat de la dânsa”

Da-ul umanităţii acţiunii creatoare a divinităţii

Fie mie! momentul unirii ipostatice (firea omenească cu firea dumnezeiască)

rugăciune (vezi Fac 30,34; Iosua 2,21)

2. Vizita Fecioarei Maria la Elisabeta (1,39-45)

1,41-43 - Iar când a auzit Elisabeta închinarea Mariei, săltat-a pruncul în pântecele ei și s’a umplut Elisabeta de Duh Sfânt, și a strigat cu glas mare și a zis: „Binecuvântată eşti tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău. Şi de unde mie aceasta, să vină la mine maica Domnului meu?

binecuvântată între femei

Maria

Maica Domnului

Aceste afirmaţii aparţin Duhului

1,48 - că El a căutat spre smerenia roabei Sale; că, iată, de acum (idou gar apo tou nun) makariousin me pasai ai geneai (mă vor ferici toate neamurile)

- vizita = începutul cultului Mariei

- makariousin = cinstire

- pasai ai geneai = dimensiunea universală a cultului Mariei

Valoarea mariologică a conjuncţiei menoàn (Lc 11,28)

- doar o ocurenţă (Lc)

- 3 valori: (NTD)

1 - marcator de contrast (but, on the contrary, on the other hand)

2 - marcator de rezultat (so, therefore, consequently, accordingly, then, so then)

3 – marcator emfatic (surely, certainly)

În traducerea românească

a. Valoare adversativă

- ”mai fericiţi sunt cei ce aud cuvântul” (NT 1648 . S. Ştefan)

- ”ferice mai degrabă de cei ce ascultă cuvântul” (Cornilescu 1931)

- ”mai degrabă fericiţi sunt...” (NT 2002)

b. Valoare afirmativ- corectivă

- ”așa este, dar fericiţi sunt...” (Gal 1938)

- ”așa este, dar fericiţi sunt şi cei ce ascultă” (Bibl 1968, 1982,1988)

c. valoare afirmativă

- ”adevărat, fericiţi ...” (Biblia 1688, S. Micu 1795, Nicod 1926, NT 1937)

- ”într-adevăr, fericiţi sunt ...” (B. Anania)

- accentul cade pe fericirea - ca efect al ascultării cuvântului lui Dumnezeu

- Fec. Maria a scultat de la început cuvântul (Buna vestire)

Problema ”Fraţii Domnului”PreliminariiMt. 12,46-50

46 În timp ce El încă le vorbea mulţimilor, iată că mama și fraţii Lui (o„ ¢delfoˆ) stăteau afară, căutând să vorbească cu El.

47 Cineva I-a zis: „Iată, mama și fraţii Tăi stau afară, căutând să-Ţi vorbească”.

48 Iar El i-a răspuns celui ce-I vorbea: „Cine este mama Mea și cine sunt fraţii Mei?”

49 Şi întinzându-Şi mâna către ucenicii Săi, a zis: Iată-i pe mama Mea și pe fraţii Mei!

50 Că tot cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri, acela Îmi este frate și soră și mamă”.

Mc. 3, 31-35

31 Şi au venit mama Sa și fraţii Săi și, stând afară, au trimis la El ca să-L cheme.

32 Iar mulţimea ședea împrejurul Său. Şi I-au zis unii: „Iată, mama Ta și fraţii Tăi și surorile Tale ( a„ ¢dlfa… ) sunt afară și Te caută”.

33 Şi răspunzându-le, a zis: „Cine este mama Mea? și fraţii Mei?”

34 Şi privindu-i pe cei ce ședeau în jurul Său, a zis: „Iată mama Mea și fraţii Mei;

35 că tot cel ce va face voia lui Dumnezeu, acela este fratele Meu și sora Mea și mama Mea”.

Mc. 6,2-3

2 Şi fiind sâmbătă, a început să înveţe în sinagogă. Şi mulţi, auzindu-L, se mirau și ziceau: „De unde are el acestea? Şi ce este înţelepciunea care i s’a dat, ca și minuni să se facă prin mâinile lui?

3 Oare nu este acesta teslarul, fiul Mariei, și fratele lui Iacob și al lui Iosif și al lui Iuda și al lui Simon? Şi nu sunt oare surorile lui aici la noi?” Şi se poticneau întru El.

Mt. 13, 54-56

54. Şi venind în patria Sa, îi învăţa în sinagoga lor, încât ei erau uimiţi și ziceau: „De unde are el înţelepciunea aceasta și puterile?

55. Oare nu este acesta fiul teslarului? Au nu se numește mama sa Maria și fraţii săi Iacob și Iosif și Simon și Iuda?

56. Şi surorile lui, oare nu sunt toate la noi? Deci, de unde are el toate acestea?”…

Lc. 8,19-21

19. Şi au venit la El mama și fraţii Săi; și nu puteau să se apropie de El din pricina mulţimii.

20. Şi I s’a dat de veste: „Mama Ta și fraţii Tăi stau afară și vor să Te vadă”.

21. Iar El, răspunzând, le-a zis: „Mama Mea și fraţii Mei sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l îndeplinesc”.

In. 2,12

12. După aceea S’a coborât în Capernaum, El, precum și mama Sa și fraţii Săi și ucenicii Săi; și n’au rămas acolo multe zile.

In. 6,42

42. și ziceau: „Oare nu este acesta Iisus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată și mamă noi îi știm? Cum de spune el acum: M’am pogorât din cer!?…”.

In. 7,3.5.10

3.Au zis, deci, către El fraţiii Lui:... 5. pentru că nici fraţii Lui nu credeau în El 10. Dar, după ce fraţii Săi s-au suit la praznic... F.. Ap. 1,14 14. Toţi aceștia într’un cuget stăruiau în rugăciune, împreună cu femeile și cu Maria, mama lui

Iisus, și cu fraţii Lui. Gal. 1,19 19. Dar pe altul din apostoli n’am văzut, decât numai pe Iacob, fratele Domnului.

Matei și Marcu - vorbesc de ”fraţi” și ”surori”

- fraţii sunt numiţi – Iacov, Iosie, Simeon, Iuda

- surorile - nu li se dau numele (potrivit unei tradiţii – Estera, Tamara, Salomi)

Luca și Ioan - vorbesc de ”fraţii” Domnului fără a-i numi

- nu fac referire la surori

Problema ”Fraţii Domnului” – una elucidată de exegeza biblică?

- Răspuns: Doar parţial

Dogmatice – Persoana divino-umană a lui Iisus

Consecinţele

Mariologice – Pururea Fecioria Maicii Domnului

Fraţi vitregi – căsătorie anterioară a lui Iosif?

Posibile răspunsuri

Exegeza ortodoxăExegeza ortodoxă

1. Frați vitregi?1. Frați vitregi?

–– căsătorie anterioară a lui Iosif?căsătorie anterioară a lui Iosif?(Minee, Penticostar, Protoevanghelia(Minee, Penticostar, Protoevanghelia lui Iacov, Evanghelia după Petru)lui Iacov, Evanghelia după Petru)

2. Verișori?2. Verișori?

-”sora” Maicii Domnului? -”sora” Maicii Domnului?

- Iosif ?- Iosif ?

Exegeza catolicăExegeza catolică

1 ------------------ 1 ------------------

2. Verișori?2. Verișori?

- ”sora” Maicii- ”sora” Maicii Domnului?Domnului?

- Iosif ?- Iosif ?

Exegeza protestantăExegeza protestantă1.1. ----------------------------------------

2. ----------------------2. ----------------------

3. Frați naturali3. Frați naturali

Verișori primari – sora Maicii Domnului – In. 19,25 ?

Poziţii critice

1. Interpretarea liturgică şi de catehism

- Fraţii lui Iisus = fiii lui Iosif (dintr-o altă căsnicie)

Penticostar, Neamţ, 1912, pg 102

”Pentru că patru feciori, parte bărbătească, a născut Iosif: pre Iacov, care se cheamă cel Mic, pre Iosie, pre Simeon și pre Iuda; și trei fete: pre Estira, pre Tamara și pe Salomi a lui Zevedei. Deci , când auzi în Evanghelie de Maria (lui Iacov cel Mic și mama lui Iosie), să știi că este Născătoarea de Dumnezeu, că mamă se socotea a fi feciorilor lui Iosif”.

(Mineiul aprilie 27, Sf. Simeon – rudenia Domnului-, Neamţ, 1929 pg. 299; 23 Oct. p. 291- Iacob – fratele Domnului )

- Fraţii lui Iisus = veri sau alte rude ale Lui

(Învăţătura de credinţă – Catehism (București 1952) – in Biblie se numesc ”fraţi” și alte rude - Avraam îl numește pe Lot ”frate”, deși îi era nepot de frate – p.98)

2. Precizări exegetice

Vasile Gheorghiu

”Cât privește pe așa-zișii ”fraţi ai Domnului”, notăm că la iudei se numeau întru laolaltă fraţi, nu numai verii, care se trăgeau din aceiași părinţi, ci și toţi care erau de o vârstă și aparţineau aceleași familii, așadar, și cumnaţii, și tot așa și verii primari sau secundari...Maica ”fraţilor Domnului” ni se spune (?) că este Maria, sora Maicii Domnului (Mt. 27,56; Mc. 15,40; Lc. 24,10) și în baza locului de la Ioan 19,25, se crede că ea trebuie să fi fost soţia unuia Cleopa. Mulţi exegeţi se întreabă dacă ea a fost sora adevărată a Maicii Domnului sau numai vara acesteia”.

Concluzia:

- respinge părerea că această Marie ar fi sora Maicii Domnului (după trup)

- ”fraţii Domnului” = verișori secundari ai Lui – ca fiii Mariei, ”verișoară primară” a Mariei, Maica Domnului (Comentar la Evanghelia după Matei, 432)

Iacov și Iosie - fiii Mariei lui Cleopa

Mt. 27,55-56

”Şi erau acolo multe femei, privind de departe, care-L urmaseră din Galileea pe Iisus, slujindu-I, între care erau Maria Magdalena și Maria, mama lui Iacob și a lui Iosif, și mama fiilor lui Zevedeu”.

Mc. 15, 40

”Şi erau și femei care priveau de departe, între care și Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob cel Mic și a lui Iosif, și Salomeea, care Îl urmau și-I slujeau pe când El era în Galileea, și altele multe care se suiseră cu El în Ierusalim”.

Ioan 19,25

”Şi lângă crucea lui Iisus stăteau mama Sa și sora mamei Sale, Maria lui Cleopa, și Maria Magdalena”

Concluzii la texte

1. ”Fraţii Domnului” – Iacov, Iosie, Simeon și Iuda – niciodată nu sunt numiţi ”fiii Mariei” – Mama lui Iisus

2. Denumirea de ”fraţii Domnului” nu e dată niciodată de evangheliști, ci ei reproduc doar ceea ce ziceau iudeii, care nu credeau în Iisus și care îl socoteau fiu al teslarului

3. Singur Iisus este numit ”fiul Mariei” chiar în contextul în care sunt enumeraţi ”fraţii Lui”

4. Raporturile dintre acești ”fraţi” nu sunt cele normale dintre fraţii naturali: ”nici ei nu credeau în El” (In.7, 5)

5. Doi dintre ei – Iacov și Iosie - par a fi fiii Mariei lui Cleopa, denumită în repetate rânduri când:

- Maria, mama lui Iacob cel Mic și a lui Iosie (Mc. 15,40)- cealaltă Marie (Mt. 28,1)- sora mamei lui Iisus – Maria lui Cleopa (In. 19,25)

- Maria ”Sora” mamei lui Iisus – nu era soră de sânge cu Maria, Maica Domnului

- potrivit tradiţiei – Ioachim și Ana au avut-o la bătrâneţe- de ce încă o fiică cu același nume?- de ce nu a ajuns la templu?

”Sora” Mamei Sale – Maria lui Cleopa

Cine era Cleopa și prin ce împrejurare fiii lui ajung ”fraţi” ai Domnului și ”casnicii” Lui?

sau – frate cu Iosif

Veche tradiţie

sau - cumnat – căsătorit cu Maria - sora lui Iosif

In acest caz - fiii lui erau verisori primari cu Mântuitorul

Maria lui Cleopa = cumnată cu Maica Domnului

Corespondentul aramaic pt. ”fraţi” = achiym – are sensurile: frate, verișori, rude apropiate (Mc. 3,32; 6,3; Lc. 8, 19-21; In. 2,12. 7,3-5; F.Ap. 1,14; I Cor. 9,5; Gal. 1,19).

Uneori are chiar sensul de ”ucenici” – Mt. 28,18; In. 20, 17-18

Limba ebraică având un vocabular redus, unele cuvinte prezintă mai multe sensuri. Între acestea este și cuvântul ”ach”- frate.

Concluzie: pentru Iuda și Simeon, Fec. Maria nu mai poate fi mamă, devreme ce pentru doi (Iacov și Iosie) din grupul celor patru, numiţi ”fraţii Domnului”, s-a stabilit apartenenţa lor maternală – Maria lui Cleopa

Hegesip (110-180)– ”Memorialele” – Iuda şi Simeon = copiii lui IosifImportanţa lucrării: - cea mai veche tradiţie referitoare la ”fraţii Domnului” (M. Lagrange, L Evangile selon St. Marc,

Paris 1923, 86-87)- pt. prima oară apare termenul de ”veri” – ¢nef…oj pt. Simeon, fiul lui Cleopa, fratele lui Iosif

Alte precizări exegeticeŞi răspunzându-le, a zis: „Cine este mama Mea? și fraţii Mei?” Şi privindu-i pe cei ce ședeau în jurul Său,

a zis: „Iată mama Mea și fraţii Mei; că tot cel ce va face voia lui Dumnezeu, acela este fratele Meu și sora Mea și mama Mea”.

Iisus precizează că legătura spirituală este mai importantă decât cea de sânge

”oricine” (Óstij – cel ce) = caracterul universalist al înrudirii spirituale

„Cine este mama Mea? – Sf. Ioan Gură de Aur – ”ceea ce încercase mama Lui pornise dintr-o ambiţie deșartă ... Venise într-un timp nepotrivit...trebuia sa stea să asculte ca toţi ceilalţi” (Omilii – PSB 23, 519)

Slava deșartă o remarcă și Ioan 7,4: ”Arată-te lumii!”