In ianuarie 1949, cand fideliiCominternului care ne conduceau peatunci imparteau, la masa ospatului si arecunostintei, bucati din trupul tariiURSS-ului, un ofiter roman a avut tariasa se opuna acestei nelegiuri. Pentrucurajul sau, comandorul Copaciu a fostcondamnat la munca silnica pe viata sidegradare militara.

ADRIANA OPREA-POPESCUCopaciu, Constantin, Comm. 7 rue Bel-Respiro, MC-98000 Monte-Carlo,Monaco, Ph: (33)-93305194.

Constantin a venit pe lume pe 26februarie 1910, in Ploiesti. Nu se stie cuadevarat cine au fost parintii sainaturali, numele nu le-a fost consemnatnicaieri, nici macar in dosarul personalcare i s-a facut, peste ani, in arma-ta. Afost infiat, chiar in ziua nasterii, deNicolae si Elena Copaciu. O adoptiecare, spun unii, fusese aranjata cu multtimp inainte. Vom vedea si de ce

SCUND, DAR MARINAR Tataladoptiv era ofiter de infanterie, mama -profesoara de limbi straine, cu diplomaluata la Zrich. Pana la 6 ani a copilaritin Ploiesti. Cand a inceput primul razboimondial, tatal pleaca pe front, iar mamase refugiaza cu el in Moldova. Pe langateama de bombardamente se pare ca unalt motiv al fugii a fost si adoptiabaiatului, de care aflase prea multalume Comandorul povestea, spresfarsitul vietii, ca are din acea perioadaamintiri foarte dureroase: iarna 1916-1917, cu geruri cumplite si nameti catcasa, ziua in care el si mama ramaseserablocati in zapada si fusesera salvati,intr-un tarziu, cand nu mai sperau intr-ominune, de ofiterii rusi

Dupa terminarea razboiului, familiaCopaciu s-a mutat la Constanta, iarbaiatul a urmat aici scoala primara.Indragostit de mare, visa sa devinamarinar. Era bun la invatatura, dar foartemic de statura, sub 1,60 m. Niciodata n-ar fi reusit sa treaca de standardeleimpuse de un liceu cu profil militar sitotusi Constantin Copaciu a fost admisla Liceul Mircea cel Batran, pe care l-a absolvit in 1929, an in care a devenitsi membru al Ligii Navale. A fost primulsemn evident al protectiei de care se vabucura toata viata. Cine a intervenitpentru el, dand peste cap toate canoanelecazone?

A avut tot timpul relatii la Palatul

Regal, explica astazi comandorul (r)Enachescu Corneliu, coleg de generatiecu Copaciu si fost comandant alDirectiei Hidrografice. Ori de cate oriaparea vreo problema, se intervenea deacolo si se rezolva rapid totul. Nu era unsecret pentru nimeni, Copaciu eraprotejatul Casei Regale. Un alt fostcoleg de-al lui, comandorul VasilePanaitescu (n.r. - a decedat in urma cu 4ani) sustinea, de cate ori venea vorba deCopaciu, acelasi lucru: A avut sustinereputernica, era protejat al familiei regalesi, cand avea nevoie, era ajutat. In bazaacestor marturii, cei care s-au apropiatde el in ultima parte a vietii au lansat oipoteza, astazi imposibil de verificat,conform careia Copaciu ar fi avut

legaturi de sange cu familia regala. Caar fi fost un copil nedorit, rodul uneiiubiri interzise, nascut in Ploiesti, la doipasi de Capitala, si dat in ingrijirefamiliei unui ofiter devotat din ArmataRegala. Cine ar fi putut sa traiasca, in1910, o asemenea poveste? ComandorulCopaciu nu a dezvaluit nimanui enigmavietii sale. Desi a supravietuit multorincercari tocmai prin aceste relatii sus-puse, nu a abuzat de ele, a incercat sa-sicroiasca singur drumul prin viata.

INIMA REGINEI. Dupa absolvirealiceului, este admis la LcoleNormale Suprieure din Paris dar,dupa numai un an, se retrage. Tatal sau,ramas invalid din razboi, avea o sanatate

subreda, iar fiul adoptiv a considerat decuviinta sa-i fie aproape. In 1930 s-ainscris la Scoala Navala din Constanta,pe care a terminat-o doi ani mai tarziu,iar pe 1 iulie 1932 a fost avansatsublocotenent si repartizat la bazamaritima. De la inceput fusese atras dehidrografie, desi la noi aceasta activitatestiintifica era abia la inceput, caciRomania a avut iesire la mare dupa1878, iar prima harta romaneasca acoastei de vest a Marii Negre a aparutabia la 1900 Dar lui ii placea sacerceteze amanuntit si sa deseneze harti,avea aceasta vocatie, iar primele salelucrari de hidrografie le-a facut inCadrilater, dincolo de Balcic, in zonaromaneasca aflata astazi la bulgari. A

elaborat pe planseta sondajele executatevara, in zona Ecrene-Balcic, si a pus intot ce a facut si minte, si suflet in egalamasura. In dosarul personal de ofiter,pastrat la Arhivele Militare, Copaciu afost dintotdeauna apreciat de superioridrept un foarte bun hidrograf,indragostit de meseria sa. Chiar sefulServiciului Hidrografic de atunci,capitanul Emil Ghergescu, viitorulviceamiral, spunea despre el: Este unexcelent colaborator, cu foarte frumoasecunostinte hidrografice.

SI-A IUBIT MESERIA.Dar nu cu toatainima, caci o farama din ea ramasesepentru totdeauna la Balcic. A trait mereucu nostalgia acelor locuri si n-a uitat

niciodata ultimul drum al Reginei.Facuse parte din garda care, in august1938, a condus inima Reginei Maria cusalupa, pe nava botezata DistrugatorulRegina Maria, si de acolo maideparte, spre Balcic Ii placea saimblanzeasca apa pe coala hartilor,dar si-n panza velelor umflate de vant cucare se plimba pe mare. A avut o micaambarcatiune, iar in 1934 a organizat, laMamaia, impreuna cu capitanul GhetaEduard si sublocotenentul CalabrezaManole - Jamborea Internationala aCercetasilor, sub inaltul patronaj alprintului Nicolae. O intrunire acercetasilor din intreaga lume, in careCopaciu a raspuns de partea nautica.Mai mult, dragostea pentru mare l-a

inspirat sa scrie si, in 1940, alaturi delocotenentul Calin Botez - fiulcomandorului Eugeniu Botez, nimenialtul decat scriitorul cunoscut subpseudonimul Jean Bart - editeazalucrarea Abecedarul Marinarului.Cartea a fost premiata de Liga Navala,iar autorii ei - decorati cu VirtuteaMilitara.

Un an mai tarziu, la alegeri, a fostpropus spre avansare la gradul decapitan si numit ajutor al comandantuluiServiciului Hidrografic. Iar in timpulrazboiului, cu protectia de care sebucura si cu ajutorul dat de mama sa,care intretinea relatii stranse cu familiilemultor ofiteri din armata regala, Copaciu

reuseste sa infiinteze in Bucuresti unsupraorganism al Serviciului hidrograficdin Constanta - Oficiul Hidrografic. Estenumit director (functie pe care o detinepana in 1946) si, cum Oficiul functionain cadrul Ministerului Aerului siMarinei, devine ministru secretar destat. Primeste apoi functia de consilierhidrografic al ministrului AfacerilorStraine si pe cea de delegat al Romanieiin Comisia Internationala a Dunarii de laViena.

MISTERUL ELIBERARII. Poate doar ocoincidenta, cariera sa a intrat in declino data cu prabusirea monarhiei inRomania. Tri-mitandu-l sa negocieze cudelegatia sovietica niste conditii

umilitoare pentru tara - si de multconvenite - , cei care venisera laputere i-au intins, abil, o capcana.Comandorii Constantin Copaciu siOvidiu Limbide, reprezentanti ai tariinoastre in Comisia mixta romano-sovietica pentru delimitarea frontierelorpe Prut, Dunare si Mare, au refuzat sasemneze harta cu solutiile propuse desovietici. S-au opus mutilarii Romaniei,asa cum arata ea acum OvidiuLimbide a fost trecut in rezerva, Copaciu- arestat la 5 martie (in hartiile oficialeeste trecuta data de 7 martie) 1949 sicondamnat de Tribunalul MilitarBucuresti la munca silnica pe viata sidegradare militara, pentru crima deinalta tradare. A trait toata teroarea

puscariilor comuniste. A trecut prinbeciurile Serviciului de Informatii alArmatei si prin cele ale Ministerului deInterne, prin celulele din Jilava siMalmaison, prin izolatoarele din Pitesti,Aiud, Ramnicu-Sarat si Sighet. Mi-amcunoscut tara mai mult pe sub pamant,glumea el amar, dupa 1989, intr-oscrisoare adresata dr. Mariana Pavaloiu,muzeograf la Academia Navala Mirceacel Batran.

In 1963, conform art. 7 din Decretul nr.5 pe acel an, i se reduce pedeapsa la 25de ani de munca silnica. Ar fi iesit dininchisoare la varsta de 64 de ani, dar aplecat acasa un an mai tarziu, la 30 iulie1964. Si, desi dosarul de la Ministerul

de Justitie atesta clar ca eliberarea luiCopaciu s-a facut in baza celebruluiDecret nr. 411/1964, care a golitpuscariile de detinuti politici, pemarginea acestui episod din viata auaparut legende Unii spun ca, datoritalegaturilor de sange pe care le avea cuCasa regala, Copaciu s-ar fi inrudit cuinsusi printul Principatului de Monaco,care l-a rugat pe U. Than, secretargeneral al ONU, sa intervina laGuvernul Romaniei pentru eliberareacomandorului. Conform aceleiasiipoteze, dupa iesirea din inchisoare,Copaciu a fost ajutat, tot de U. Than, saemigreze, impreuna cu sotia, in Monaco.Din pacate, nu mai e nimeni in viata caresa confirme daca, intr-adevar, secretarul

general al ONU a jucat vreun rol in toataaceasta poveste. Marturie a vizitei pecare U. Than a facut-o in acea perioadain tara noastra e o fotografie in care elapare alaturi de Gheorghe Gheorghiu-Dej si Petru Groza. Iar in anul 1957,cand Copaciu isi astepta sfarsitul prinpuscariile comuniste, numele lui apare,ca reprezentant al Romaniei, in AnuarulEditat de Biroul InternationalHidrografic din Monaco!

AUTOEXILARE. Un alt episod invaluitin mister este acela legat de angajarealui, dupa eliberare. Avea 54 de ani,cazier de detinut politic, dar a reusit saobtina o slujba la Institutul Geografic alAcademiei Romane In mai 1965 este

pensionat de Ministerul Armatei, care-irecunoaste calitatea de capitancomandor, dar si pe cea de veteran inrazboiul antifascist. Iar un an mai tarziuConstantin Copaciu para-seste Romaniasi se stabileste, impreuna cu sotia sa, in- ati ghicit - Principatul Monaco. Si dinnou in povestile celor care l-au cunoscuteste invocat amestecul lui U. Than, dedata asta la o solicitare venita din parteastatului englez. Ajuns in Principat, s-aangajat la Biroul HidrograficInternational din Monte Carlo si apoi adevenit membru al Societatii Europenede Geografie, precum si al Societatiipentru Cercetari Marine din Londra. Si-a recapatat, inca din 1965, dreptul demembru in Comisia Internationala a

Dunarii de la Viena si a fost primit inUniunea Geofizica americana dinWashington si in Asociatia Internationalaa Geodeziei din Copenhaga.

A facut expeditii stiintifice in mai toateintinderile uriase de ape din lume: inMarea Nordului si Marile Sudului,Mediterana, pe Oceanul Indian, Pacific,Atlantic si Inghetat. Rezultatelecercetarilor le-a publicat, intre anii1977-1981, intr-o revista de specialitatedin Monaco. Dar toate acesterecunoasteri nu i-au putut umple goluldin inima caci, oricate oceane i s-ar fiintins la picioare, Copaciu a trait pana-nultima clipa cu nostalgia Marii Negre si,mai ales, a Dunarii, de care-i era,

marturisea el, tare dor. Iubea Chilia sispunea adesea ca Delta Dunarii a ramaslocul celor mai frumoase amintiri dinviata sa.

Monaco l-a primit cu generozitate si i-aoferit o batranete lipsita de griji.Cetatenia franceza o obtinuse inca din1969. S-a instrainat si izolat singur, desiducea dorul celor de-o limba si-un neamcu el. La Monaco nu cunosc nici unroman, ii scria el profesorului DominutPadurean in 1994, mi se spune ca suntunde sunt si ce fac nu stiu si nici nu maintereseaza ce fac Educatia meamilitara - spartana aproape, imi interzicesa am legaturi care ar putea fi gresitinterpretate! Nu a mai revazut

niciodata Romania. Pana in decembrie89 s-a temut de mizeriile pe care i le-arfi facut Securitatea. Apoi, in 90, drumulspre acasa i-a fost ingreunat de uncancer care i-a macinat trupul impovaratde ani. S-a luptat cu el pana-n 1995,cand sufletul lui a urcat la Cer,impovarat de un vis neimplinit. In urmalui n-a mai ramas nici o aducere aminte.Memoriile pe care le lasase sotieirugand-o, pe patul de moarte, sa letrimita in Romania, s-au pierdut. Lacateva zile, niste jurnalisti francezi auvizitat-o pe doamna Copaciu si au luatcu imprumut manuscrisele, sa scrie unarticol. N-au mai aparut, nici jurnalistii,nici articolul si nici amintirile lasateprin testament de Copaciu tarii sale.

N.R. Multumim dr. Mariana Pavaloiu,muzeograf, prof. Dominut Padurean de laAcademia Navala Mircea cel Batran,comandorului (r) Enachescu Corneliu sidr. Bologa Alexandru, director alInstitutului de Cercetari Marine, pentrusprijinul acordat in realizarea acestuiarticol.

IDEAL

Era un om integru, care si-a iubit tara.Provenea dintr-o generatie de militaricrescuti intr-un ideal al Romanieiintregite, o generatie pentru carepamantul tarii era sfant - dr. MarianaPavaloiu, despre comandorul Copaciu

DUBLAEXPERIENTA

In 1986, Bologa Alexandru, director laInstitutul de Cercetari Marine, obtine obursa si pleaca la Monaco, intr-un stagiude specializare. Aici traieste o dublaexperienta Intr-o zi, mergand pe plaja,aude o voce cunoscuta si se duce larespectivul, spunandu-i: Buna ziua, suntfiul doctorului din Brasov care va puneamainile si picioarele bine, cand jucatitenis. Acela ii intoarce insa spatele,intr-un gest de aroganta, rusinat fata decunostintele lui ca un roman l-a abordatpe o plaja din Monaco In aceeasi zi,

spre seara, biologul merge la bibliotecaMuzeului de Oceanografie unde,auzindu-l vorbind romaneste, un mosuletmic de statura, slabut, vine la el. Bunaziua, domnule, eu sunt ConstantinCopaciu, comandor in Marina RegalaRomana, cercetator aici, pensionar, si-am auzit ca a venit un roman de-al meu.Nu vreti sa luati, in seara asta, cina cumine?. Uimit, nu stia daca sa acceptesau nu Domnule, a insistat Copaciu,imi face placere, n-am mai fost inRomania de 20 de ani, mi-e drag sa stamde vorba. Si l-a invitat la unul dintrecele mai luxoase restaurante, unde l-atratat cu cele mai scumpe delicateseIn tot timpul conversatiei noastre, isiaminteste astazi Bologa Alexandru, n-a

rostit un singur cuvant urat despreRomania. Desi, la cat a avut de patimit,poate ar fi fost de inteles Dar el incaavea sufletul plin de caldura si derespect deosebit.

SOTIACOMANDORULUI

De aproape 10 ani, sotia comandoruluiCopaciu locuieste singura intr-unapartament inchiriat de ei pe Bel-Respiro. In varsta, singura ei fereastraspre lume e un televizor urias, la carepriveste toata ziua. Ii lipsesc multlungile calatorii cu vaporul pe care lefacea odinioara, insotindu-si sotul inexpeditii pe toate oceanele lumii. Darcel mai tare ii lipseste Valcovu dinRomania, despre care spune ca este unfel de Venetie in miniatura, cu canale sicase pe piloni. Am colindat lumea, dar

cand vreau sa-mi amintesc ceva frumos,imi amintesc Valcovu, unde mergeamadesea cu sotul meu. Si Balcicul E ofemeie volubila, ii place si-i e dor savorbeasca romaneste. Dar nu s-ar maiintoarce in tara decat cu gandul. Spuneca nu mai vine aici de teama nepotilorramasi de la fratii ei, care nu se gandescdecat la cum sa-i toace averea. Si-atunci, prefera sa ramana departe, cuamintirile ei. Pensia o primeste in cont,iar o functionara a Biroului HidrograficInternational ii gestioneaza banii si seocupa de plata tuturor cheltuielilor.Sespune ca intre Constantin Copaciu sisotia lui au existat legaturi de rudenie,ca erau veri primari, prin parintii luiadoptivi. Indirect, recunoaste si ea acest

lucru, fara sa ofere mai multe detalii. N-au avut niciodata copii..