Marcus Lucretius CarusPoet și filozof latin, Lucretius este autorul poemului filozofic, cosmogonic și sociogonic „De

rerum natura” (Deaspre natura lucrurilor) , de inspirație epicuriană, realizat cu intentia morală de a propune un ideal de fericire, rezultat al cunoașterii. Opera este compusă din șase cărți, în hexametru dactilic.

Epicureism este doctrină morală a lui Epicur și a discipolilor săi bazată pe teoria etică a fericirii raționale a individului. Sensul extins al termenului face referire la o căutare exclusivă și excesivă a plăcerii. În sens strict, se referă la o doctrină a lui Epicur fondată pe baza idealului de înțelepciune potrivit căruia fericirea, adică liniștea sufletului (ataraxia) este scopul moralei; această doctrină ne învață să nu ne fie teamă nici de zei, nici de moarte (conform materialismului) și să căutăm plăcerile simple și naturale ale vieții.

Poemul sau cuprinde sase carti al caror continut este urmatorul: Cartea intai. Religia este originea tuturor superstitiilor si a tuturor grozaviilor, prin teama pe care ea o trezeste cu pedepsele vesnice, ea ucide in om bucuria vietii si linistea sufleteasca. Din nimic nu se poate naste nimic. Cine afirma contrariul acela nu este insufletit de spiritul stiintific. Atomii sau inceputurile (primordia, principia rerum) se misca prin spatiul gol al nesfarsitului univers, iar organizarea teleologica a lumii este numai un caz special intre alte cazuri;

Cartea a II a. In cartea aceasta Lucretius se ocupa de miscarea "atomilor si de calitatile acestora. Miscarea atomilor, zice el, este vesnica, iar forma acestora este foarte variata, cand netezi, cand aspri si colturosi etc. Prin forma lor atomii impresioneaza simturile noastre.

Cartea a III a. In aceasta Lucretius isi pune la contributie toate puterile pentru a lamuri care este esenta sufletului si a combate conceptia despre nemurirea lui. Punctul de plecare este incercarea de a inlatura frica in fata mortii, care, credea Lucretius, este originea tuturor viciilor. Acesta face deosebirea dintre suflet (anima) si spirit (animus). Atat sufletul cat si spiritul sunt, dupa Lucretius, de natura materiala, constituita din atomi rotunzi si foarte mici.

Cartea a IV a. Cuprinde antropologia lucretiana. Este interesanta aceasta, din pricina ca, spre sfarsitul ei, Lucretius expune conceptia materialista despre om si mai ales el trateaza despre importanta vietii sexuale.

Cartea a V a. Expune istoria lumii si a evolutiei vietuitoarelor, mai ales a omului. Tot aici el mai vorbeste despre originea graiului, a artei, a statului si a religiei, asadar in aceasta parte, Lucretius se ocupa de filozofia istoriei. Pentru acest poet-filozof religiozitatea adevarata nu o constituie ceremoniile cultice, ci linistea cu care omul considera tot ceea ce se intampla in lume.

Cartea a VI a. Vorbeste despre fenomenele extraordinare ce se intampla in natura si despre bolile de care sufera omul.

Lucretius a influentat puternic asupra cercului literar din timpu lui Augustus si mai ales asupra lui Horatiu, care, sub aceasta influenta s-a considerat un timp epicureu, ca mai apoi, iesind de sub aceasta in fluenta, sa se considere stoic, pentru a sfarsi sa nu mai jure pe cuvintele nici unui maestru. De asemenea si Virgiliu cat si Ovidiu au fost influentati de Lucretius. Dar acesta este mai ales important in istoria filozofiei fiindca a influentat pe filozofii materialisti ai tuturor veacurilor, pana la materialistii moderni.