MARCUS SEDGWICK, autor de c\r]i pentru copii, ilustrator [i muzi -cian britanic, s-a n\scut `n Anglia, `n 1968. A lucrat mai mul]iani ca librar [i editor, iar din 1994 s-a apucat de scris. Primul s\uvolum, Floodland (2000), a câ[tigat Premiul Branford Boase pen -tru cel mai bun roman pentru copii al anului. A urmat Witch Hill`n 2001, nominalizat la Premiul Edgar Allan Poe, Premiul Inde -pendent Reading Association [i Premiul Portsmouth Book. Sabiamagic\, roman ce reinterpreteaz\ balada Miori]ei ̀ n orizontul ̀ ntu -necat al legendelor vampirilor, a fost finalist la Carnegie Medal[i a câ[tigat Premiul Booktrust Teenage. Cu peste dou\sprezecevolume nominalizate la toate premiile importante ale genului,Marcus a devenit unul dintre cei mai `n vog\ autori contem po -rani de c\r]i pentru tinerii cititori. ~n prezent lucreaz\ ̀ n timpulzilei la o editur\ specializat\ `n c\r]i pentru copii, iar seara estetobo[ar `ntr-o forma]ie de muzic\ rock. Tr\ie[te ̀ n Sussex, ̀ mpre -un\ cu fiica [i so]ia sa.

Traducere din limba englezãSILVIU GENESCU

NEMIRA

Pentru tat\l meu

„Cândva, erau la fel de multe precumfirele de iarb\ pe o dâlm\…“

Europa de Est,pe la `nceputul secolului al XVII-lea

T\râmul de Dincolo de P\duri

Cântecul

Dincolo de p\duri se afl\ un t\râm. Un t\râm atâtde frumos `ncât, pe când stai la marginea p\durii [iprivirea-]i cutreier\ peste p\[uni spre mun]ii mângâia]ide nea, [tii c\ paradisul nu poate fi decât la un pas detine. Din acest t\râm provine cântecul, iar din acestcântec se trage o poveste. O poveste despre omor.

~ntr-o bun\ zi, coborâ]i din mun]i, se ar\tar\ treip\stori. Petrecuser\ câteva s\pt\mâni pe p\[unile de peculmi `mpreun\ cu turmele lor [i erau bucuro[i c\ se`ndreapt\ spre cas\, `ns\ `n min]ile a doi dintre p\storise cuib\rise moartea.

Cel de-al treilea p\stor, cel mai tân\r dintre ei [i poate[i cel mai bogat [i mai chipe[, nu [tia nimic despre asta,pân\ când una dintre mioarele lui, cea mai mic\ dintreele, pe care o salvase de la moarte din z\pada târzie de

13

prim\var\, se apropie de el [i-l preveni de pla nurile pri -vind uciderea lui.

P\storul `[i privi cu triste]e mioara [i spuse:– Dac\ a[a stau lucrurile, sunt h\r\zit s\ mor. Dar,

credincioasa mea mioar\, f\ asta pentru mine. Dup\ cem\ vor fi ucis, spune-le s\-mi lase oasele pe undeva prinapropiere [i s\ m\ `ngroape `mpreun\ cu fluierele mele,astfel c\, ori de câte ori va bate vântul, va r\suna uncântec, iar oile mele se vor putea apropia [i câinii meila fel. Mai spune-le c\ n-am murit, ci c\ am plecat s\ m\`nsor cu o prin]es\ dintr-o ]ar\ ̀ ndep\rtat\. Spu ne-le c\la nunta mea a c\zut o stea, spune-le cum soarele [i lunai-au ]inut miresei mele cununa, poves te[te-le cum mi-aufost copacii oaspe]i, iar preo]ii au fost mun]ii. Cum aufost p\s\rile l\utarii mei, iar stelele f\cliile. ~ns\, dac\`ntr-o bun\ zi vei `ntâlni o femeie cu p\rul alb, mamamea, mama mea b\trân\, spune-i c\ m-am dus s\ m\`nsor cu o prin]es\, acolo, `n prag de rai.

{i a[a se petrecur\ toate.

1.~n in ima p\dur i i

Dup\ ce c\zu pentru a cincea oar\, când fa]ai se afund\ mult `n z\pad\, dup\ ce mâinile-i fu -seser\ arse de ger `ns\ nu-i p\sa de nimic, Radu,t\ietorul de lemne, [tia c\ va muri. Undeva `nurma sa, ̀ n bezna p\durii, ̀ l auzea pe omul care-latacase. Acum era speriat, mult prea speriat ca s\mai mi[te, aproape prea ̀ nghe]at ca s\ mai poat\fugi, dar, cu toate astea, [tia c\ ceva nu era bine.Ceva ce n-ar fi trebuit s\ se `ntâmple.

Se ridic\ [i se `mpletici disperat, `mpr\[tiindz\pada `n izbucniri scurte. Chiar [i aici, `n desi -mea copacilor, se depusese din greu pe p\mânt,`mpins\ [i adunat\ de vântul dinspre r\s\rit `ncoline [i ridic\turi ciudate, ca ni[te s\lb\ticiunialbe pândind la picioarele mestecenilor.

15

Radu privi `n urma sa, `ns\ nu putu distingenimic. Nu se vedea nimic altceva decât p\dureaimens\, f\r\ de sfâr[it. Se spunea c\ puteai c\l\ridin Polonia pân\ ̀ n Turcia f\r\ s\ ie[i nicio clip\dintre copaci, `ns\ Radu [tia c\ nu era adev\rat.Nimic n-ar fi putut avea o asemenea `ntindere!Nici m\car P\durea Mam\.

Se opri o clip\, ascultând cu aten]ie, `ns\ totce putea auzi era numai gâfâitul s\u, `n timp cetr\gea aer `n pieptul care-l durea. Nu mai [tiaunde se afla, cu toate c\ p\durea fusese casa lui`ntreaga via]\. Cabana [i satul s\u erau departe.Se uit\ `n jur, chinuindu-se s\ recunoasc\ ceva,`ns\ tot ceea ce v\zu erau doar sutele de mii demesteceni argintii.

O creang\ trosni [i, spre spaima lui Radu, ochiii se oprir\ din nou asupra urm\ritorului s\u.Acum, c\-l vedea din nou, Radu `[i d\du seamace nu se potrivea.

– ~n numele lui Iisus [i al P\durii…Vorbele c\zur\ moarte ̀ n moliciunea z\pezii,

`ns\ imediat Radu se r\suci [i `ncepu s\ fug\, b\ -l\ng\nindu-se din copac ̀ n copac. Mâna sa stâng\l\s\ o dâr\ de sânge pe scoar]a alb\ a unui mes -teac\n, `ns\ rana nu mai avea nicio impor tan]\acum. Trecuse atât de pu]in timp de când t\iacopaci cu securea. Securea care z\cea pe undeva,

16

prin z\pad\; lama ei mânjit\ cu sânge deja ̀ nghe -]at. Sângele lui.

Se lovi de `nc\ vreo doi copaci, dar aproapec\ nici nu b\g\ de seam\, [i, dintr-odat\, rea liz\unde se afla. Aproape de Ciust, unde cole gul cucare t\ia lemne, Toma, locuia `ntr-o caban\ de lamarginea satului.

Pentru o clip\, i se aprinse ̀ n inim\ v\paia spe -ran]ei. Alergase repede, iar satul era acum la oarunc\tur\ de b\], printre copaci, [i nu-l mai puteaauzi pe urmele sale pe agresor.

Apoi Radu ocoli un copac [i ajunse direct `nbra]ele lui.

B\rbatul nu era ̀ nalt, dar era gras. Umflat. Pie -lea-i era la fel de alb\ ca scoar]a copacilor din jurullui. ~n col]ul buzelor `ncre]ite avea sânge `nche -gat. Lui Radu ̀ i trebui ceva timp ca s\-l recunoasc\.

Se d\du un pas `napoi, cizmele lui din blan\frecându-se de z\pad\. Se ̀ mpiedic\ de o r\d\cin\nev\zut\, dar reu[i s\ r\mân\ `n picioare. Ridic\o mân\ ar\tând spre b\rbat.

– Dar, Willem, tu e[ti mort!B\rbatul se repezi ̀ nainte [i-[i ̀ nfipse mâna, ca

pe un cu]it, ̀ n pieptul lui Radu, c\utându-i inima.– Nu mai sunt, zise el.Iar acum Radu era cel c\zut mort `n z\pada

moale [i neatins\.

17

2.{ l ibov i ]\ [ i z\pad\

Petru se târa `n urma tat\lui s\u, `ndreptân -du-se spre Ciust, zgribulindu-se `n timpul mer -sului. Cabana lor se afla nu departe ̀ n spatele lor,`n afara satului. Mai erau câteva zile pân\ `n aju -nul zilei Sfântului Andrei, iar z\pada se `nt\risedeja. Urma o iarn\ aprig\. Cu tot cu ger, Petruputea sim]i mirosul tat\lui s\u; nici chiar vântulmu[c\tor nu-l sc\pa de damful constant de [libo -vi]\ [i bere.

– ~l cuno[teai bine pe Radu, tat\? zise Petru,doar ca s\ spun\ ceva. B\rbatul nu s puse nimic,dar Petru [tia oricum r\spunsul. Nu cuno[teaupe nimeni prea bine – pân\ la sosirea lor ̀ n Ciust,

18

nu r\m\seser\ niciodat\ `ntr-un loc destul timpcât s\ cunoasc\ pe cineva. ~ns\ Petru [tia c\ tat\ls\u `l ajutase pe Radu, t\ietorul de lemne dinCoro ceni, o dat\ sau de dou\ ori, anul trecut. Une-ori, chiar [i cei mai singuratici dintre t\ietorii delemne aveau nevoie de ajutor la doborârea unuicopac viguros.

Marginea satului se vedea `naintea lor.– Repede! zise Toma. N-au s\ ne a[tepte pe noi.– Nu se poate s\ fi `nceput, zise Petru. Nu se

aude clopotul bisericii.Tat\l scuip\ `n z\pad\ [i nu privi `n jur.– Nu bat clopotele pentru `ngrop\ciunea

unui si nuciga[.Intr\ ̀ n sat prin poarta mic\ a gardului [ubred

care marca marginea satului. Gardul, acoperit cupaie, care nu trecea de genunchi, era menit s\-i`mpiedice pe pui s\ se aventureze prea departe.~n conjura a[ezarea, marcându-i perimetrul; `nafar\ de câteva ogoare, dincolo de sat nu mai eradecât p\durea. De-a lungul ei, din loc `n loc, caaici, erau por]i cu portic.

Petru ezit\ `naintea intr\rii, nervos. Nu eradoar faptul c\ nu erau agrea]i `n sat, era maimult de-atât.

– Sinucidere?

19

Petru alerg\ dup\ tat\l s\u [i-l ajunse repededin urm\. P\mântul era o mas\ de noroi `nghe -]at [i zloat\, iar b\rbatul era nesigur pe picioarelelui, ca de obicei.

– Lini[te, zise Toma privindu-[i fiul. Ar\t\spre case, iar Petru pricepu c\ n-ar fi trebuit s\vorbeasc\. Asta-i convenea. Petru era obi[nuit cut\cerea, obi[nuit s\-[i ]in\ singur de urât; mul -]umit\ tat\lui s\u taciturn, majoritatea discu]ii -lor de care avusese parte se desf\[uraser\ doar `nmintea sa.

Dou\ femei cu fe]e acre st\teau ̀ n umbra uneiintr\ri joase. Vorbeau `n [oapt\, urm\ rindu-i cuprivirea pe Toma [i pe fiul s\u – un b\rbat masiv,care ar\ta mai `n vârst\ decât era, [i b\iatul s\uputernic [i tinerel.

Petru [tia c\ nu sunt agrea]i, iar satul aveapu]ine de oferit. Locul acesta avea ceva sumbru[i nelini[titor, ceva aproape amenin]\tor, ceva cePetru n-ar fi putut descrie, dar Toma, `n pofidaacestor lucruri, p\rea mul]umit s\ r\mân\. Defapt, [i Petru era ̀ ncântat s\ stea. Dup\ toate cele`ntâmplate, se p\rea c\ reu[iser\ s\ prind\ cevacheag pe aici, dup\ ani [i ani de peregrin\ri, [i,`n afar\ de asta, mai era [i Agnes.

Coborau gr\bi]i dealul pipernicit care duceaspre locul numit ̀ n derâdere „pia]\“, de parc\ s-ar

20

fi aflat `n cine [tie ce mare ora[ de prin sud, nu`ntr-un sat uitat de Dumnezeu, pierdut de lume.Ciust era s\la[ul a nu mai mult de dou\ sute deoameni, ̀ ns\ acolo, ̀ n centru, se aflau case ̀ n locde cabane; câteva aveau mai multe caturi. ~n timpce mergeau, Petru o c\uta pe Agnes cu privirea,`ns\ asta nu era o zi `n care s\ ie[i, doar dac\ nucumva aveai treab\. Trecur\ de cap\tul uli]ei pecare locuia femeia ̀ mpreun\ cu maic\-sa, ̀ nc\ ̀ n -doliat\ dup\ moartea so]ului ei. Pentru un mo -ment, Petru ̀ [i ̀ ncetini pasul, n\d\jduind s\ vad\un semn de la Agnes, `ns\ nu se ivi nimic.

Desprinzându-se din col]ul `ndep\rtat al pie -]ei, o c\r\ruie se strecura printre dou\ case maimari din sat; casa popii [i cea a vraciului. C\r\ -ruia ducea spre biserica ̀ n\l]at\ ceva mai departe.Petru ̀ i putea vedea acoperi[ul de [indril\ [i turlade forma unei cepe, mai `n spate, pe la jum\tate,precum un b\ietan care c\l\rea un porc, dar fuluat prin surprindere când tat\l s\u o lu\ sprecealalt\ parte a pie]ei.

Se opri, apoi `n]elese. Ar fi trebuit s\ [tie maibine. Radu era un sinuciga[, nu se puteau trageclopotele [i nici nu putea fi `ngropat `n p\mântsfânt. Petru gr\bi pasul.

Tat\ lui era aproape de cel\lalt cap\t al satului.

21

– Ei cred c\ [i-a pus cap\t zilelor?Toma nu spuse nimic. – Tat\!Toma opri o clip\ [i apoi privi, `ns\ nu spre

fiul s\u, ci undeva, peste um\r.– A fost g\sit atârnând de un copac, cu o funie

strâns\ pe grumaz. A[a c\ [i-a pus singur cap\tzilelor. N-ar fi el primul t\ietor de lemne singu -ratic care-a f\cut asta.

– De ce nu va fi `ngropat `n propriul s\u sat?Tat\l s\u morm\i.– Felul mor]ii lui. N-au vrut s\ aib\ nimic de-a

face cu el. Au zis c\ a murit pe p\mântul Cius -tului ca s\ ne ocup\m noi de el.

– Iar noi am c\zut de acord? – Care „noi“? Niciun „noi“ aici, f\cu Toma

brusc. Apoi oft\. N-am avut de ales. Ori asta, oriar fi trebuit s\-l l\s\m prad\ lupilor. {i, oricum,b\trânii au cerut-o.

Acum erau `n afara satului, iar printre copaciputeau vedea câ]iva oameni aduna]i ̀ ntr-o poieni]\.

Petru se gândi la Radu, la cum [i-ar fi pututg\si sfâr[itul. Tat\l lui ̀ i spusese c\ era un vis\tor,`ns\ Petru n-ar fi putut visa niciodat\ ce i se `n -tâmplase lui Radu. Nu era vorba despre visuriaici, ci despre un co[mar.

22

– Dar, tat\, [opti el. Ai spus c\ pieptul luiRadu era deschis, c\ inima-i era str\puns\.

– {i ce-i cu asta?– P\i, nu [i-ar fi putut face asta singur [i apoi

s\ se spânzure de un copac.– Atunci asta s-a `ntâmplat dup\ aceea.– Vrei s\ spui c\ i-a f\cut cineva asta, dup\ ce-a

murit ? Cine-ar face a[a ceva? De ce?Toma d\du din umeri.– Poate lupii…Petru era pe cale s\-i r\spund\, dar `[i d\dea

seama c\ tat\l lui se ̀ nchisese ̀ n mod inten]ionat. – Ascult\, Petru, dac\ un om atârn\ de un

copac, la cap\tul unei frânghii, `nseamn\ c\ [i-aluat zilele. Dac\ Ana le-a spus c\ asta s-a petre -cut, atunci a[a a fost. Las-o a[a!

Petru nu era deloc mul]umit, ̀ ns\ nu mai spusenimic. Ceva-l ap\sa pe tat\l lui, [tia asta.

~[i croir\ drum spre s\r\c\ciosul alai funerar.Erau acolo Daniel, preotul, [i Teodor, vraciul,pe jum\tate spi]er, pe jum\tate vr\jitor. O fi fostRadu doar un t\ietor de lemne [i pe deasupra nicidin satul acesta, dar cu toate astea doi dintre ceimai importan]i locuitori ai s\i veniser\ la `ngro-p\ciune. Petru se ̀ ntreba de ce. De ce erau amân -doi aici? {tia c\ nu se `mp\cau `ntotdeauna preabine. Oamenii ̀ i c\utau [i pe Teodor, [i pe Daniel

23

pentru problemele lor spirituale, [i era la fel deposibil s\ se roage pentru s\n\tate al\turi de Daniel[i s\-l viziteze pe vraci. Fiecare dintre ei [tia c\ tre -buia s\-l tolereze pe cel\lalt. O alian]\ ̀ ncordat\.

Nu departe de ei se afla groparul satului, unb\trân cu bra]ele puternice, dar c\ruia-i mai r\ -m\seser\ foarte pu]ini din]i. Era limpede c\ nuvoia deloc s\ aib\ de-a face cu aceast\ poveste [i,dup\ ce se str\duise s\ sape ̀ n p\mântul ̀ nghe]ato groap\ pu]in adânc\, se sprijinea de sapa lui cucoada lung\, sugându-[i gingiile [i aruncândpriviri cercet\toare pe sub borul larg al p\l\rieisale negre, de fetru.

Ninsoarea continua s\ cad\ cu zgârcenie, `ntimp ce Toma f\cu un semn de salut spre ceilal]i.

Str\inii nu erau niciodat\ bineveni]i, de[i acesttat\ [i fiul lui `[i f\cuser\ treaba destul de bine.Erau o pereche ciudat\. Tat\l era b\ut, to]i [tiauasta, dar era ceva `n ]inuta lui. Ceva `n felul `ncare p\[ea. Era umflat din cauza b\uturii, cu fa]aro[ie [i ochii l\pto[i, dar ̀ nc\ mai avea pe cap p\rnegru [i aspru.

Fiul era tân\r, cu adev\rat nou `n toate. Aveaun p\r [i mai `nchis [i mai des, iar pielea-i eraneted\ [i maronie, de parc\ ar fi venit de undevadin Sud. Ochii-i erau str\lucitori, de un maro-`n-chis, precum cafeaua turceasc\, ̀ ns\ era agitat, cu

24

toat\ vigoarea lui tinereasc\, [i p\rea mai delicatdecât tat\l s\u. Pu]ini dintre s\teni se ̀ ntrebaser\vreodat\ ce se ̀ ntâmplase cu mama b\iatului, de[ide la ea trebuia s\ fi mo[tenit fine]ea.

Petru era absorbit de propriile gânduri. Lupiin-ar fi putut face a[a ceva cu pieptul lui Radudup\ ce s-ar fi spânzurat de copac. Nu avea nicionoim\. Cineva trebuie c\-i str\punsese ini ma cumare for]\, apoi `i aninase corpul de un copac.

Dar de ce? Majoritatea uciga[ilor `ncercau s\ascund\ trupurile victimelor. De ce, ̀ n loc s\ fac\a[a, `l scosese la vedere?

Lui Petru totul i se p\rea ca un avertisment;un avertisment privitor la moartea care p\[ea prinp\dure.

Iar Petru avea dreptate.

25