8/2/2019 Solomon Marcus Comunicarea

1/7

COMUNICAREA

ASPECTUL LINGVISTIC ~I INGINERESC

S-a-u acumulat diferite descrieri ale procesului de cornunicare umaria,fiecare descriere adoptand unghiul de vedere al uneia dintre disciplinele carea-uca obiect comunicarea sauj si limbajul. Sa incercam sa articulam acestedescrieri intr-a prezentare unitara si coerenta; a reprezentare care trebuie saia in considerare: achizitiile tuturor disciplinelor relative la semnificatie,informatie, comunicare si Iirnbaj. in mad inevitabil, a atare reprezentareacorda a egala atentie factorilor interni si externi, aspectelor sintactice, se-mantice si pragmatice.

Comunicarea este un aspect al functionalitatii limbajului. Este ea oarecea mai important a manifestare a acestei functionalitati> Se stie ca limbajulare un rol important si in forrnarea ideilor. Daca totusi a prevalat punctul devedere dupa care principala functie a limbajului este cea comunicativa,trebuie sa observarn ca acest .fapt a fast supus unei reexaminari atente, iarunii autori (a .se vedea, de exernplu, S. Kuroda, "Same thoughts an thefoundations of the theory of.language", in Linguistics and Philosophy, vol. 3,1979, pp. 1-12) contesta primordialitatea functiei.comunicative 'fata de cele-lalte functii ale limbajului.o reprezentare triadica a procesului de comunicare a fost propusa deK. Buhler ("Die Axiomatik der Sprachwissenschaft", Kant Studien, vol. 38,1933, pp. 19-90): emitator-mesaj-destinatar.Ulterior, Roman Jakobson("Linguistics and Poetics", in Style. in Language, editor Th. A. Sebeok, MITPress, Cambridge, Mass. 1960) a mai adaugat trei componente: cod, canalei.context (referent). Sub aceasta forma cu sase componente si, in mad cores-punzator, cu sase functii (expresiva, poetica, coriativa, metalingvistica, 'faticasi referentiala), procesele de comunicare sunt reprezentate actualmente incele mai multevcercetari. Este insa necesar ca. .reprezentatea Buhler-Jakobsan sa faca jonctiunea cu 0 alta linie de gandire, de la care lingvisticasi semiotica s-au reclamat uneori, dar pe care nu au urmat-o cu fermitate.Este vorba de teoria matematica si inginereasca a informatiei ~i comUfilcili,rii(Cl.Shannon, "The Mathematical Theory of Communication", in 1 I f ! 1 l Jist mTehnical Journal, vol. 27, 1948; Cl. Shannon, W. Weaver, ' I '1w MlJfftfmatieal150

CornunicareaTh~ary af ommunication, Urbana Illinois, 1949; C. Cherry, On HumanCOIfVHurticcftion,MIT Press, Cambridge, Mass. 1957-1966), in cadrul careiainsa, desi elaborarea este, in general, mai riguroasa decat in teoria lingvisti-ca si semiotica, explicitarea componentelor si functiilor nu mai este operatacu rigoare. ,Cautand sa aducem versiunea Shannon in albia versiunii Jakobson,vom constata ca in cea dintai componenta contextuala (referentiala) lipseste,fapt explicabil, deoarece teoria lui Shannon are in vedere nu inforrnatiasemantica, ci pe cea selectiva; in acelasi timp insa, in versiunea Shannonidentificarn trei camponente care lipsesc (sau sunt incluse in altele) in versi-unea .Jakobson: transmitatorul, receptorul si zgomotul. Transmitatorultransforma mesajul din sistemul desemne folosit de ernitator in eel cerut decanalul de transmisie. Receptorul este eel care transforma mesajul dinsistemul de semne cerut de canalul de transmisie in eel folosit de destinatar.Comunicarea telefonica si cea telegrafica pun bine in evidenta distinctiadintre ernitator :;;itransrnitator; respectiv dintre receptor si destinatar. Tot peaceste doua exemple se intelege bine si cornponenta de zgomot, prin careShannon si Weaver inteleg tot ceea ce poate constitui sursa deteriorarii saudenaturarii, partiale sau totale, a mesajului. in vorbirea directa, zgomatul, insensul lui Shannan, revine la zgamotul propriu-zis, de natura acustica;lucrurile se simplifica aici si datorita faptului ca emitatorul coincide cutransmitatorul, iar receptorul coincide cu destinatarul. in raport cu acestetrei componente neexplicitate in versiunea Jakobson vom putea defini, inmod corespunzator, trei functii noi: functia de codificare indeplinita atat deemitator cat si de transmitator, functia de decodificare (care revine recep-torului si destinatarului) si functia de perturbare (ca rezultat al prezenteizgomatului) .

ASPECTUL SEMIOTIC ~I PSIHIATRICo alta linie de gandire, venind din filozofie, logica si semiotica (Frege,

Peirce, Carnap etc.) a promovat distinctia dintre intensiune sau sens (Sinn laFrege) si extensiune sau referent (Bedeutung la Frege), ceea ce permite des-compunerea componentei referentiale (contextuale, in terminol~gia luiJakabsan) in doua subcomponente: intensiunea si extensiunea. In madcorespunzator, putem defini doua functii: iniensionalii (sau conceptuala) siexierisionala (sau refereniialiis, Cornunicarea la copii porneste prin a dezvoltafunctia extensionala si, treptat, printr-un proces foarte lent, care dureazamulti ani, se ridica la functia intension ala. Acest proces a fast urrnarit siperiodizat, in lucrari devenite dasice, de catre marele psiholog Jean Piaget siscoala sa.o a patra linie de gandire vine din psihiatrie (de exemplu, P.Watzlawick,J.H. Beavin, D.D. .Jackson, Pragmatics of Human Communication, Faber andFaber, Loridra, 1968), dar a aparut :;;iin ingineria, comunicarii, chiar dacaintr-a interpretare diferita (C. Cherry, op. cit.). Not.rtatea principala aici a cons-tituie 0 noua componerita - observatorul - si a noua functie - de observaresau t rapeutica (acest al doilea termen indica originea in psihiatrie a noiifun ~ii, rerespunzatoare medicului terapeutician). Vom prelua componenta

151

8/2/2019 Solomon Marcus Comunicarea

2/7

PARADlGME UNIVnRSALEob~ervationala si functia terapeutica, pentru a le include in structura gene-rala a proceselor de comunicare.

Articuland toat~ componen~ele si functiile de ~ai sus, obtinern 0 repre-zen.t~re a proces~l_ul de com_umcare constand din unsprezece componente:~mltat~r, transmitator, mes~, rece~tor, destinatar, cod, canal, zgomot, sens(mtenslUn.e)~referent (extensiune) si observator, si unsprezece functii asocia-t~: expl:e~lva, de codificare, poetica, de decodificare, conativa, metalingvisti-ca, fat~ca, ?er~urbatoare: _de conceptualizare (intensionala), referential a(extensionala] r;;lterapeutica (de observare). Fiecare functie este orientataasupra componentei careia i se asociaza, in orice proces de' comunicare suntp~ez~nte toate componentele si functiile, dar ierarhia si interactiunea lordifera de l~ un I?roces la altul. Se obtin astfel diferite configuratii, care con-duc la 0 tipologie comunicationala foarte bogata. in anumite cazuri unelecom~o~ente_ (respectiv functii) pot coincide. De exemplu, in comu~icareaorala directa, asa .cum am vazut, emitatorul coincide cu transmitatorul, iarrecept.orul cu destinatarul. Este posibil ca unele componente sa prezinte una~u~l11t.grad. de ?-:de~ermi.nare; de exemplu, receptorul si destinatarul unei~artl, ai ur:el emlSl~l11radiofonice sau de televiziune. Exista probabil posibi-h~atea ca, m anumite proce_sede c?municare, unele componente sa fie pur sisimplu absente, dar aceasta chestiune nu este inca elucidata, Astfel ramanecontr?versata prezenta functiei extensionale in comunicarea poetica'. in ceeace priveste modul in care ierarhia celor unsprezece functii se modifica de la 0comumc~re .la" alta, am incercat sa aratam (S. Marcus, "DiplomaticC.?rnmumcat.lOn, Re.vue R0-r-:-rr::ainee Linguistique, 1981, nr. 1, pp. 25-35)ca in comun.lc~r_eadiplornatica un rol privilegiat Il are functia fatica (aceeasicare predomma in comunicarea cu copiii).

DE LAZGOMOTUL FIZIC LA CEL SEMANTICUnele explicatii sunt probabil necesare cu privire la zgomot. Daca la

Shannon era vor~a de un. zgo~otpur fizic, care putea distruge sau falsificalpo~taza ma~enala a mesajului, in reprezentarea noastra este yorba de 0 ideemal g~nerala de zgomot, ca_:ein~l~de ~i zgomotul semantic, si eel logic.F~nctIa p_erturbatoare consta deci in orice actiune de natura sa introducadiferente mtr:: mesa}ul trimis de emitator si eel ajuns la destinatar; in parti-cular, aceasta functie poate afecta sensul :;;ireferentul mesajului, prin intro-ducerea unor surse de ambiguitate sernantica,. Ajungem astfel la 0 problema deosebit de importanta, aceea a influentei

reciproce a celor unsprezece functiiale comunicarii, a delimitarii lor. AsU~1nu eS.ted.el~c_usoara ~elimitarea~ i?-tr-un caz concret, a functiilor fatica : ; ; imetah~~lStlC~, tocmai pentru ca influenta lor reciproca este deosebit deputerm~a._ Chiarofapt~l de a asocia cate 0 singura functie fiecarei compo-nente :;;1cate 0 smgur~ component a fiecarei functii constituie 0 simplificare;la 0 .reprezentare mal nuant~t~ ea trebuie depasita (astfel, de exemplu:f~nc~l~ de codificare apare atat in legatura emitatorului cu transmitatorul,cat : ; ; 1 m aceea a tran smitatorului cu canalul)... Prima articulare a, unor idei venind de la autori diferiti. ca Peirce,Buhler: Sha::mon, Cherry, Carnap, Jakobson, Watzl wi k-B avin-d cks napare in articolul nostru din 1981, citat mai I;U5. Aurmat: . Mar UB, ,,0152

Comunlcarear 1rez ntare inLerclisciplinara a cornunicarii umane" (Analele ~tiint if ice aleUrdu. IU. I. Cuza, Iasi, sectiunea III, Lingvistica, vol. 28-29, 1982-1983,pp. 101-103). Ulterior, am folosit aceasta reprezentare in numeroase altestudii. Dar nici aceste unsprezece componente si functii nu sunt batute incuie, luarea in considerare a altor idei, provenind de la autori importanti,cum ar fi Bakhtin si Lotman, pot oricand imbogati sau reorganiza procesulde comunicare. Un lucru insa este cert: orice organizare a comunicarii carenu ia in seama intreaga ei complexitate si eterogeneitate, cantonandu-senumai in unele aspecte si neglijandu-le pe celelalte, risca sa rateze san sa dea intelege cu adevarat procesul de comunicare. Ne aflam in fata unei provo-cari transdisciplinare, pentru care comunitatea :;;tiintificanu este inca sufi-cient de pregatita. Despre comunicare discuta antropologii :;;isociologii,lingvistii si psihologii, biologii si criticii literari, ziaristii si filozofii, informa-ticienii si matematicienii, logicienii, semioticienii si medicii. Sunt oare efectivarticulate toate aceste puncte de vedere in cadrul asa numitelor departa-mente de comunicare care au proliferat in ultimele decenii in lumea univer-sitara? Este suficient sa rasfoim cartile de profil, pentru a constata caraspurisul este negativ. Nu ne excludem din acest diagnostic. Dar macar sase vada ca facem pasi in aceasta directie! Un exemplu pozitiv, in aceastaprivinta, il constituie, la noi, cartile lui Mihai Dinu: Comunicarea (Editura~tiintifica, Bucuresti, 1997) r;;iComunicarea interpersonald (Editura Insti-tutului Cultural Roman, Bucuresti, 2004).

IICOMUNICAREAJI iNSEAMNA. IIRA.ZBOIJIlata explicatia propusa de P.Schaeffer (in Le Mende, 22 august 1955):

prefixul, ca in latinescul cum, indica pluralitate si schimb iar radacinamunicatio se refera la actiunea de furnizare (in contextul un or lucrari defortificatii). Cuvantul munia (probabil cu aceeasi radacina] de.semna, pentruromani, cadoul adaugat la forrnalitatile oficiale si la darun - semnul debunavointa oferit de viitorul consul electorilor sal. Doua aspecte principale,mai mult 'sau mai putin ascunse, ale comunicarii se ascund aiei: eel al unuijoc pentru putere si eel mai crud si mai real, dejoe cu munitiile (de razboi).La aceasta interpretare a cuvantului "comunicare", propusa de Schaeffer,vom adauga ca, independent de legitimitatea ei, procesul de comuni~areprezinta 0 structura uneori sinergetica, alteori conflictuala, cu alte cuvinte,unele functii (cum ar fi codificarea si decodificarea) coopereaza, se stimulea-za reciproc, altele tnsa (cum ar fi functia expresiva, pe de 0 parte, cea d~codificare si cea referentiala (extensionala), pe de alta parte) se saboteazareciproc, intre ele avand loc un adevarat razboi. Tot asa, intre furictia expre-siva si cea conativa, pe de 0 parte, si functiile de codificare si de decodificare,pe de alta parte, se manifesta 0 tensiune care face imposibila imbunatatirealor simultana; cele dintai pot fi ameliorate numai pe seama deteriorarii celordin urrna si reciproc. Comunicarea umaria nu poate fi deci optirnizata intoate privintele, ea este tbtdeauna rezultatul unui compromis, in cad~ulc.ruia un te functii sunt ameliorate numai pe seama altora, care se deterio-r aza. A_ t cornpromis poate fi negociat si este de obicei rezultatul unuiaeord mutual 1 celor implicati in actul comunicarii. Un camp vast de

153

8/2/2019 Solomon Marcus Comunicarea

3/7

8/2/2019 Solomon Marcus Comunicarea

4/7

PARADIGMEUNIVCRSALEurrna, sa amintim paradoxul lui Diderot, dupa care actorului - t atru lilt ise cere sa-si traiasca rolul, ci sa genereze la spectator impresia respectiva.

COMUNICAREA iN ABSENTA TRANSFERULUI DE INFORMATIEExista tendinta de a se asocia comunicarea cu informatia; a se vedea, de

exemplu, B. Stanosz, "Communication", (in Th. A.Sebeok (ed.),EncyclopedicDictionary of Semiotics, 137-141, Mouton de Gruyter, Berlin/New York,1986), unde orice act de comunicare presupune un transfer de inforrnatie. 0atare ipoteza ar impune ca informatia sa fie conceputa intr-un sens multprea larg fata de utilizarea curenta a termenului respectiv. De aceea, uniiautori considera posibilitatea comunicarii in absenta unui transfer de infor-matie. J. Habermas ("Vorbereitete Bemerkungen zu einer Theorie derkommunikativen Kompetenz", in J. Habermas & N. Luhmann, eds., Theorieder Gesellschafi oder Sozialtechnologie, pp. 114-115, Suhrkamp, Frankfurt,1971) admite explicit existenta unor acte de comunicare din care schimbulde inforrnatie lipseste. Nici in teoria comunicarii propuse de H. Maturana siF. Varela (Autopoiesis and cognition, Reidel, Dordrecht, 1972), nici in dezvol-tarile acesteia la H. Maturana, la W. Kock si la F. Varela, in cadrul teorieisistemelor autopoietice, nu se face 0 referinta explicita la informatie. Laacesti autori, comunicarea este un proces de interanctiune a unor organismeautonome cuplate structural, in care domeniul posibilelor stari ale emitato-rului si eel al posibilelor stari ale receptorului trebuie sa fie homomorfe,astfel meat fiecare stare a ernitatorului declanseaza 0 stare bine deterrninataa receptorului (a se vedea H. Maturana, "Biology of language: theepistemological reality", in George A. Miller & Elizabeth Lenneberg, eds.Psychology and biology of language and thought, pp. 27-63; in mod special,p. 54, Academic Press, NewYork, 1978).Un' alt exemplu este dat de LM. Lotman ("Semiotics of culture", inH. Broms & R. Kaufmann, eds., Semiotics of the Tartu-Moscow School,Imatra, Finland, 27-29 July 1987. Arator, Helsinki, 1988), care se refera ladiscursul religios, ca unul care nu opereaza nici un transfer de inforrnatie,scopul sau fiind acela de a influenta starea de spirit a receptorului. Dar nucumva in aceeasi situatie se afla si comunicarea poetica? Desigur, un anu-mit transfer de informatie are totdeauna loc, de exemplu eel relativ la struc-turile prozodice ale unui text poetic, limba in care este scris, dar acesta are 0pozitie marginala, periferica, in raport cu scopul principal al comunicariirespective. Trebuie, in orice caz, sa fim prudenti in folosirea schemelor decomunicare (indiferent de numarul lor de componente, sase, unsprezece saualt nurnar] inspirate din ideile lui Shannon, atunci cand avem in vederecomunicarea poetica sau religioasa, Nici sa Ie aruncam peste bord nu ar fijudicios, deoarece nu prea avem cu ce sa le inlocuim: pana la urma, tot laun compromis trebuie sa recurgem. Nici dictionarul limbii romane nu mai ein vigoare in cadrul conotatiilor care fac posibila poezia, insa tot de el nefolosim, dar cu prudenta.Comunicarea fara transfer de informatie apare unde nici nu te astepti;de exemplu, in discursul totalitar al lui Ceausescu. Repetar a a elorasislogane privind "epoca de aur" a Romaniei acelor ani nu era menitli l 'lf\ e \ - ( \ 0anumita informatie, toata lumea vedea ca realitatea este Flltii: dill, prin156

i; ';II

Comunicarear p - tar f: l le bs siva, populatiei i se inducea ~ anumita stare de spirit, d~supunere la Ilctiunea impusa de dictator. Un intregpopor era supus ~me1duble 1>I'Huri" de natura schizofrenica, trebuind sa dezvolte concomitentdistanta f;ta de un discurs mincinos si simularea acceptarii sale.

DE LA COMUNICAREA DESPRE LUMELA COMUNICAREA DESPRE COMUNICARESe spune ca axioma de baza a comunicarii consta in afirm~lie~ carac-

terului ei inevitabil. Nu putem sa nu cornunicam, deoarece, pe langa corr:u-nicarea deliberata, intentioriata, exista si una de care nu t~td:auna ne damseama si care rezulta din intregul nostru comportament, d1~1r:tre~ga~oas-tra infatisare. Comunicam nu numai prin cee~ ce spune::u, C11pnn ~al~elepe care le purtam, prin gesturile noastre, pnn modul m care ne m~cam:prin felul in care folosim limbajul; chiar ceea c~ sr:unem po~t~ semm~ca 1altceva decat am intentionat sau ceva complet diferit. Comumcam pe dlVers.ecanale, iar mesajele concomitente pe care le Iansam in acest ~els~ pot s?r:-jini reciproc, dar se si pot contrazice intre ele. S~ructura part1~1.smer?et1~a-,partial conflictuala a acestei pluralitati de mesaJe.este 0 sursa mepUlza~)llade probleme, care cornplica functionarea raportunlor umane ..Este suflclen~sa ne gandim la cat de multe neintelegeri poa~e duce ~nul_dmtre cele ~alsimple acte de comunicare, cum este comunlc_area pnn _zambet. Ne damseama cu cat mai numeroase vor fisursele de nemtelegere in cazul unor actede comunicare mai complexe. Nu este un miracol faptul ca, chia~ i~_= s=conditii precare, comunicarea umaria functioneaza .i face _?oslblla v~atasociala? Prin ce mecanisme reusim sa amortizam actrunea atator facton dedistorsionare a comunicarii? Pentru a se raspunde la aceasta intrebare, s-a~creat capitole speciale ale stiintei, cum ar fi teoria codurilor detectoare lcorectoare de erori sau studiul rezolvarii ambiguitatilor de tot.felul pe care I:prezinta limbajul uman (in do~eniul lingvis~icii CO~!)Ut~tlOnale,aceastaproblema ocupa un loc central). In fata noastra se afla inca ~ult: necu~os-cute. [ntelegem si unele lucruri pe care ~u le p;-ttem expnma in c~vmte,dupa cum ne lasam antrenati in a spune si lucrun pe care nu prea le.mte1e-gem. Secolul al XX-lea, mai mult decat cele pr~ce~en~e, n~-a pus m fataunor probleme despre care cu greu putem comumca m limbajul pe car:el-amprimit de la parinti; in aceasta categori~ i?tra ~roblem~le care apar 111 stu-diul "infinitului mic" (mecanica cuantica, fizica partlc.ulelor .el.e:n~.ntare,biologia moleoulara] si in studiul "infinitului mare" (t~on,,:relativitatn, co~-mologia). Limbajul natural s-a format in contextul unui ur:lVer~ma~ro~cop1Cfata de care universurile pe care tocmai le:am evocat, al~ mfim.tulUl~lC.s~umare, prezinta deosebiri esentialevin particular. nu mal fu~ctlOn~aza a~cI0presupozitie pe care s-a bazat intreaga cuno,:te~e umana_de tip galI~eo-newtonian: distinctia casanta dintre subiect l oblec~. Dupa c~~ a ~ratatNielsBohr, limbajul ordinar este si el bazat pe aceasta presupozitie , dmcolode care functicnarea sa devine problematica. . ... . .D r care este situatia in universul macroscopic al vietn noastre cotidi-en. . pr rsupunem ca aici distinctia subie_ct-obiectes~ein vigoare: avem~pill ~i" (') p!ll'~Cj lum a (obiectiva],iar, pe de alta parte, subiectul care 0 observa

157

8/2/2019 Solomon Marcus Comunicarea

5/7

PARAI1 I .ME UNIVERSALEsi care intra in comunicare cu un alt subiect, 0 comunicare rclatlvn In lume.Ca in~r-o 1?ta:eta_;e~ultat~l com~ni.car!i noastre ~~tepreluat de alti subiecti,care mcearca sa-l irnbogateasca ~l sa-l transmita altora s.a.m.d. Pe de 0parte, I?rogre~a.n:,~eadauga mereu ceva nou, dar pe de alta parte, legaturacu ~eaht~tea initiala, care forma obiectul de interes al cornunicarii, devine totmal mediata, mai indirecta, obiectul initial dizolvandu-sa treptat in succesi-une ~e interpreta!i, f~cand_astfel tot mai dificila autonomia sa. Un simpluexp~~lment pune in evidenta acest fenomen. Priviti la irrtamplare paginile destiri mterne sau externe ale unui ziar; celemai multe dintre ele relateaza nuu? proces de comunicare despre lume, ci unul de comunicare despre comu-nicare.

Lucrurile se prezinta la fel in domeniul cercetarii stiintifice, LucrareaS~!ence Ci:ati~.n Index prezinta, pentru fiecare domeniu de cercetare, ,,~tafe-ta succesiunu de auton care s-au ocupat de 0 anurnita problema. De celemai multe ori, inceputurile acestei stafete raman in ceata. Cei care au dema-rat~o ?ic.i nu. mai sunt amintiti, iar referinta se face la ~ei mai recenti purta-ton al.el. Miscarea ~e.l~ co~un.icarea despre lume la comunicarea desprecom'-;lmcare este vizibila. Nici viata nu este studiata cu folos decat prinrefenrea la modul in care viata produce viata 1?inu la intrebarea relativa ladesprinderea ei din lumea anorganica. Lafel, in semiotica se studiaza modulin care anumite semne produc, la randul lor, semne, in presupozitia chiardaca numai irnplicita, a inexistentei unui moment initial sau final alsemiozei. '

Pentru detalii, in aceasta privinta, a se vedea S. Marcus, "Internationalcommunication; from the aboutness to the self-referential approach" inP.Ahonen, e.d., Tracing the semiotic boundaries of politics, Mouton deGruyter, Berlm, NewYork, 1993, pp. 371-391; "Media and self-reference' theforgotten initial state", in W. Noth, ed. Semiotics of the media Mouton deGruyter, Berlin, NewYork, 1997. '

Ca si gandirea, limbajul si filozofia, comunicarea se poate deci intoarceasupra ei insesi (in contrast cu fizica,chimia sau biologia, care nu au aceas-ta capacitat~, _?ecat, ev.entual, intr-un sens metaforic). Aceasta capacitateautoreferen.tlala se manifesta practic in aplicarea repetata a operatorului pecare-l riurmm "co~unicare", inteleasa ca proces, obiectul care, in acest caz,este tot 0 comumcare. Procesul de comunicare devine propriul ei obiect.D_es~inulori.carei_comunicari umane, mai ales cand ea devine sociala, publi-ca, internationala, este instrainarea tot mai accentuata de obiectul ei initialpana ca?d ~cesta risca sa devi?a de nerecunoscut, dizolvandu-se practic i~angrenajul in care a fost atras. In acest fel se scrie istoria si nu trebuie sa nearnagim, acordandu-i alta semnificatie deceit aceea care rezulta din acestmecanisn: iter~tiv. 0 situatie inedita 0 prezinta lectura; :;;iea da nastere unuiope~a~oriterativ, despre a carei importanta ne-au vorbit si savanti ca mate-maticiarrul Paul Halmos, si umanisti ca scriitorul si teoreticianul literarMatei Calinescu (a se vedea cartea sa A cit i, a recit i, Editura Polirom Iasi2003). ' y ,

158

Comuutcarea

PO AT L ': 1 ,'1iNTELEASA. COMUNICAREAALTFEL DECAT PRIN METAFORE?Aceasta intrebare poate sa para stranie, dar numai acelora care vad in

metafora doar 0 podoaba de care ne-am putea foarte bine lipsi. Scoala camasa ne-a invatat, eel putin pe noi, cei care am urmat-o cu rnulta vreme inurrna: metafora este un mod de a spune mai frumos ceea ce se exprima inmod curent de 0 maniera mai banala, Daca insa avem in vedere metaforacognitiva si creatoare la care ne referim intr-o alta sectiune a acestei carti,atunci lucrarile se schimba, Vom constata ca ceea ce s-a numit "teoriacomunicarii" nu se poate intelege decat prin raportare la anumite metaforeconstitutive, fondatoare. in primul rand, este yorba de metafora canalului, invirtutea careia mesajul transmis de sursa este ca un Iichid care se scurgespre destinatar. Dat fiind ca lichidul, oricare ar fi el, este de natura canti-tativa, iar mesajul include, de cele mai multe ori, 0 anurnita informatie, estenecesar sa se gaseasca :;;ipentru inforrnatie 0 unitate de rnasura, cum estelitrul pentru lichide. in acest fel a fost introdus bitul, unit atea de masura ainforrnatiei, definita ca inforrnatia constand in precizarea unei variantedintre doua variante egal posibile. A vorbi despre comunicare ca despretransportul, prin posta, al unui obiect de la un trimitator la un primitor, asacum se intarnpla in mai toate reprezentarile la care ne-am referit mai sus, ise pare lui Peter Hacker ("Languages, minds and brains", in C. Blakemore,S. Greenfield, eds., Mindwaves, Blackwell, Oxford, 1987, pp. 485-505) 0grava eroare, care denatureaza natura comunicarii umane; 0 eroare pentrucare Hacker iiacuza pe unii dintre pionierii teoriei matematice a cornunica-rii, cum ar fi W. Weaver. Acestuia i se reproseaza ca asimileaza vorbireaumana cu un aparat mecanic care transmite mesaje la care aspectul seman-tic este irelevant. Neurofiziologii sunt si ei acuzati pentru faptul ca se referala un pretins limbaj propriu al creierului, iar specialistilor in comunicareavizuala li se imputa pretentia de a explica functionarea vederii umane prinraportare la modul de lucru al unui aparat de fotografiat. Tot asa, Roy Harris(Signs, language and communication, Routledge, London & NewYork, 1996)acuza teoria maternatica a cornunicarii (cu referire explicita la Colin Cherry,On human communication, 1957) pentru faptul de a fi 0 sursa de graveconfuzii in intelegerea comunicarii umane, in acelasi mod reductionist.Orice sistem de metafore (cum este eel al canalului, trimitatorului siprimitorului, in cazul de fatal aduce in prim-plan anumite aspecte si eliminaaltele. De aid, nevoia unor metafore alternative, care, coroborate intre ele,conduc la 0 cuprindere cat .mai ampla a comunicarii: dar mereu vor existaaspecte care au fost neglijate.

COMUNICARE $1ALEGEREAtat H cker cat si Harris critica teoria matematica a corriunicarii pentrufaptul a BB rifica dimensiunea ei semantica, nerealizand faptul ca acest,~u~r!fYLlJllJ !:l t- rezultatul unei neglijente, ci consecinta unui act delibe-at , -i~H'~ fJIHitltIJig marele merit al teoriei lui Shannon: ideea de a separa

159

8/2/2019 Solomon Marcus Comunicarea

6/7

l 'ARADICME UNIVERSALE~--------------------------

inforrnatia de sernnificatie, dreptpret pe care-I platim pentru a putea trnu s-forma informatia intr-o entitate cantitativa, masurabila. in acest scop,Shannon se prevaleaza de ceea ce s-a numit ulterior "informatie selectiva",adica de informatia care rezulta din precizarea unei alegeri din mai multeposibile. Sa amintim ca inca la Karl R. Popper apare, in anii '30 ai secoluluitrecut, ideea ca un enunt spune despre realitatea empiric a exact atat cat iiinterzice acesteia, cu alte cuvinte inforrnatia pe care enuntul 0 procurarezulta din gradul in care acesta reduce nedeterminarea lumii. Aceastareducere revine la micsorarea numarului de variante posibile pentru starealumii. Aceeasi asociere a inforrnatiei cu actul de alegere este prezenta laCarnap, Bar-Hillel, Hintikka, Suppes si altii care au plasat informatiaintr-un context probabilist, cautand sa extinda teoria lui Shannon la infor-matia sernantica. Asocierea comunicarii cu actul de alegere sau de optiuneapare la John Lyons, Introduction to theoretical linguistics (Cambridge Univ.Press, 1968, p. 413), care considera ca un enunt are 0 sernnificatie numaidaca aparitia sa nu este complet determinata de contextul ei; numai atunci,enuntul produce 0 inforrnatie si putem vorbi despre un act de comunicare.M.A.K. Halliday, in "Language structure and language function" (p. 142 inJ. Lyons, ed., New horizons in linguistics, Harmondsworth, Penguin, 1970,140-165), in a sa lingvistica sistemica, considera de asemenea ca in vorbireoperam mereu alegeri, chiar daca nu sunt alegeri deliberate, ci manifestariale unui comportament simbolic. De fapt, sistemul este eel care alege pentrunoi.

Atat pentru Lyons, cat si pentru Halliday, un de nu are loc 0 alegere, nuse poate vorbi despre un comportament dotat cu semnificatie, deci de 0 realacomunicare. Dar in capitolul al treilea al cartii din 1996 a lui Harris tocmaiaceasta idee este combatuta; insa Harris face 0 distinctie intre alegereafolosita in teoria probabilitatilor, unde informatia consta in eliminarea unarposibilitati, si alegerea, asa cum este ea inteleasa in viata de fiecare zi, ca actvoluntar. in acest al doilea caz, nu mai exista incompatibilitate intre certitu-dine si alegere, deoarece alegerea este motivata de 0 intentie umaria (intentieabsenta in teoria probabilitatilor).

Daca in comunicarea interpersonala, perspectiva propusa de Harris esteinteresanta (mai cu seama prin analiza'Iegaturii dintre comunicare si inten-tie), in cazul comunicarii care se prevaleaza efectiv de operatii de codificare sidecodificare si care foloseste concomitent mai multe canale si mai multecoduri nu ne putem lipsi de perspectiva Shannon suplimentata cu compo-nentele si functiile pe care le-am semnalat, chiar daca i ea se va dovediinsuficienta. Diferite alte propuneri, facute in ultimii 30 de ani, in lingvistica,in semiotica, in informatica, in psihologie si in sociologie asteapta sa fievalorificate.

PRESUPOZITIA TARE ~I PRESUPOZITIA SLABA A COMUNICARIIPentru Harris, presupozitia tare a posibilitatii cornunicarii este: Pentru

ca A si B sa poata comuniea eu succes, este nevoie ca A si B sa aiba aeces laacelasi sistem de semne, sa foloseasca in mod corect regulile acestuia ~itotul sa se desfasoare de 0 maniera care nu afecteaza transmlt!l!f~f! ITHlsaju-lui. Presupozitia slaba este urmatoarea: A si B trebui IllIn~l:!l~q!!jijjmn~le160

C:omunical'cain acelasl r E I, < i ll c Ll sunt Iolosite in acelasi context. Unitatea cornunicationalarelevanta IlU cste semnul, asa cum e conceput in codullingvistic, ci asa cumapare el In practica, deci intr-un anumit context.

Nu este greu de observat ca exigentele formulate de Harris isi au echiva-lentullor in acea teorie a comunicarii pe care el 0 combate; a se vedea consi-deratiile lui Lotman Bakhtin si Revzin, privind necesitatea ca A si B saimpartaseasca macar partial un acelasi mod de a vedea lumea. Dar Harrisare meritul de a aduce in atentie intr-un mod sistematic trei tipuri de factoricare intervin in procesul de comunicare: cei biomecanici, cei macrosociali sicei circumstantiali: iar critica sa la adresa legaturii dintre comunicare sialegere (pentru a nu mai vorbi si despre alte analize de finete) este foarteinstructiva,

lntregul demers propus de autori ca Roy Harris si Peter Hacker trebuiearticulat judicios cu demersul pe care acestia il contesta si la care ne-amreferit in prima parte a prezentarii de fata.

SPATIUL COMUNICA TIONALS. Toulmin (in Foresight and understanding, Harper Torchbooks, New

York, 1963, p. 18)observa ca definitiile sunt ca si curelele: cu cat sunt malscurte, cu atat trebuie sa fie mai elastice. Comunicarea este definita fie caun schimb de informatii fie ca interactiune, ca schimb de ganduri, de atitu-dini, de simtarninte sau de dispozitii, Definitii de acest fel sunt intr-adevarscurte si elastice, poate ca uneori prea elastice, dar nu sunt i operationale.In absenta unei definitii satisfacatoare, vom recurge la 0 alta cale: vornincerca si stabilim 0 Iis'ta de opozitii relevante pentru intelegerea comunica-rii: a) animat-inanimat; b)echivalenta sau nu cu interactiunea de tip stimul-raspuns: c) nonuman-uman; d) echivalenta sau nu cu semioza; e) absentasau prezenta informatiei; f) numai inforrnatie selectiv~ sau i.informay~sernantica; g) inforrnatie selectiva statistica (Shannonj-informatie selectivaalgoritmica (Kolmogorov-Chaitin); h) informatie semantica neobiectiva sauobiectiva; i) inforrnatie sernantica bazata sau nu pe ideil~ lui S~annon ~i.al~continuatorilor sai; j) incredere sau neincredere in capacitatea informatiei lUIShannon de a captura sensul; k) unidirectional-bidirectional; 1) relevantasau irelevanta intentiei; m) creativ-rutinar; n) stiintific-artistic. Lista nu arepretentia de' a fi completa, ea poate fi oricand suplimentata cu noi opozitii,de exemplu, cele relativ la diferite canale posibile in comunicare sau ladiferite medii.

Opozitia a) se refera la posibilitatea de a considera comunicare.a ca fiindlimitata la lumea vie sau de a 0 considera posibila si in universul inert (sauintre universul viu si eel inert). Opozitia b) face distinctia dintre cei careasimileaza actul comunicarii cu 0 interactiune de tipul stimul-raspuns lastimul si cei care resping aceasta identificare. Opozitia c) se refera la distinc-tia dintre cei care considera posibilitatea corriunicarii intre fiinte vii altelede at omul (::;;IU intre un omsi 0 fiinta neumana) si cei care considera canurnai oamcnii pot comunica. Opozitia d) se refera la posibilitatea de a iden-tifica ideea de nmunicare cu aceea de sernioza (in acest fel teoria comuni-carli f;Nir j~hmtjfi a cu NClllioti(3) sa'u de a le considera distincte. La opozitia! i l l fi~.~~= ~r it ~ ~ l lr ~mai sus: unii crcd ca orice cornunicare opereaza un

161

8/2/2019 Solomon Marcus Comunicarea

7/7

PARADIGME UNIVERSALEtransfer de inforrnatie, altii neaga acest lucru. in mod similar se interpre-teaza si celelalte opozitii. Opozitiile a), c), d), f), k), 1) sunt ilustrate deWinfried With (Handbook of semiotics, Indiana Univ. Press, Bloomington,1990, pp. 168-180). Opozitia b) este ilustrata in referinta deja mentionatapentru B. Stanosz (1986). Celelalte sunt analizate in articolul nostru citatmai sus, din volumul Semiotics of the Media (ed. W. N6th). Pentru opozitia n),a se vedea S. Marcus, "Fifty-two oppositions between the scientific and thepoetic communication", in Colin Cherry, ed., Pragmatic aspects of humancommunication, Reidel, Dordrecht, 1974, pp. 83-96.